1. Zona de la nord-vest de saua Prislop

Pentru a intra īn acest perimetru trebuie sa ajungem īn saua Prislop (1600 m alt.) fie pe marcajul cruce rosie Cīineni-Zanoaga, fie pe traseul punct albastru Cīineni-valea Satului (Cotilor) (vezi si descrierea drumului Cīinenii-pesterile din valea Coti).

Din saua Prislop, o poteca la īnceput clara, apoi tot mai slab conturata se īndreapta spre vestul Chicii Fedelesului, ocolind obīrsiile vaii Curpanului. Din saua Prislop pīna īn creasta principala, marcata cu banda rosie, facem circa o ora.

Urcīnd dinspre saua Prislop trecem īntīi printr-o zona cu lapiezuri dezvoltate pe calcare cristaline, apoi intrati īn golul alpin constatam prezenta unui cīmp de doline. Cele doua mai importante sīnt situate una līnga alta, la aproximativ 1625 altitudine, parīnd atunci cīnd ne apropiem de ele a fi guri de avene. Dolina mare are axele de 20 x 10 m si adīncimea de 8 m (fig.l). Īn peretele el sudic stratele de calcar masiv apar dezgolite, la baza lor functionīnd un ponor temporar. Nu este suficient de clar daca acest perete sudic poate fi considerat ca apartinīnd unei trepte antitetice.

De la aceste doline traversam spre NV cīteva obīrsii de vale de-a lungul carora observam succesiuni de sectoare seci si active. Spre SV, la circa 200 m altitudine mai jos de noi se vede cum valea capata aspect de cheie.

Fig 10

Datele de mai sus au fost culese cu ocazia turei din 3-10 septembrie 1984 (Ica Giurgiu, Cornelia Radu). Īn 4 septembrie 1987 a fost continuata observarea bazinului superior al vaii Curpanului (Ica Giurgiu, Gabriel Silvasanu).

Pestera Caprelor Negre

A fost descoperita si cartata la 20 august 1985 de Teo Schuller si Mihai Ducea.

Fig 11

Din Chica Pietrelor se coboara pe firul cel mai vestic al vaii Curpanului (izvorul Corbilor) circa 500 m diferenta de nivel dispusi pe 1,5 Km lungime. Valea este presarata cu cascade. Deodata peretii se apropie si apa cade pe un prag de aproximativ 25 de metri. Īn versantul stīng se īnalta stīnca Breca. De la baza sa se observa, la 50 m altitudine relativa, intrarea īn pestera. Deschiderea este aproape invizibila de pe versantul opus. La ea se ajunge urmarind niste umeri īnierbati, īnclinati la 75°, sub care se lasa pereti verticali. Este esential ca iarba sa nu fie umeda.

Cavitate de tractiune tectonica dezvoltata īn calcare cristaline. Dupa sala de intrare, de dimensiuni destul de mari, urmeaza trei diverticole aflate la nivele diferite, toate colmatate cu bolovani. Pe cel de mai sus se gasesc scurgeri parietale si mici stalactite. Īn pestera se adapostesc capre negre.

38,5 m dezvoltare, denivelare 16 m, extensie 15,8 m, indice de ramificare 2,43.

Cīinesti - pesterile din valea Coti - saua Apa Cumpanita

Din Cīineni, de pe DN 7 (Rm.Vīlcea - Sibiu), de la aproximativ 550 m altitudine, dupa ce am trecut podul peste Olt spre Cīinenii Mici, din dreptul Consiliului Popular, mai mergem spre munte circa o suta de metri pīna la o ramificatie īn dreapta se desprinde drumul ce duce prin satul Greblesti, pe valea Boia Mare; tot īnainte, intram pe valea Satului (Cotilor) (marcaj punct albastru). Dupa ce am parcurs circa 6 Km, vreme īn care am trecut cīnd poduri peste apa, ajungem īntr-o poiana larga. Drumul forestier continua sa urce īn lungul vaii Satului (Cotilor), iar o parte din serpentinele lui se vad sus de tot īn stīnga, pe coasta muntelui. De la capul drumului (circa 1200 m alt.), spre dreapta, o poteca abrupta prin padurea de pe malul stīng conduce īn circa 45' la drumul ce merge spre stīna din valea Coti si de aici la stīna ajungem īn 30 de minute.

Din poiana larga, de unde marcajul punct albastra urmeaza o ramificatie spre dreapta a drumului, de mult timp nefolosita, serpentine largi, cu tufe de zmeura pe margine, ne scot la circa 1075 m īnaltime, dupa 45 de minute, pe interfluviul dintre vaile Boia Mica si Coti (Satului). Din dreapta noastra coboara īn saua īn care am ajuns marcajul triunghi albastru care īncepe din Greblesti. Urcam spre amontele interfluviului. Pe la 1350 m apar primii bolovani de calcar. Dupa aproximativ 2½ ore de la poiana iata-ne la circa 1500 m (loc de belvedere), de unde drumul nostru, īn general larg, paraseste interfluviul urmat pīna aici si continua numai pe versantul stīng al vaii Coti. Īntīi coborīm, urcam iar si iata-ne dupa 50 de minute ajunsi la stīna din valea Coti (circa 1500 m). Am lasat īntre timp la dreapta poteca marcata cu triunghi albastru care se strecoara prin padurea de brad de pe muchea Cotilor si pe oare dupa ce vom trece pe la pestera din valea Cotilor o vom reīntīlni pe niste serpentine largi, cu iarba, la īnceputul golului alpin de pe piciorul Boului (Tatarului),

Stīna din valea Coti este situata pe malul stīng al apei, amonte de confluenta cu un important afluent de pe aceeasi parte. De la stīna urcam īn amonte pe drumul larg prin padure. Dupa cīteva minute acesta trece dincolo de apa suind īn serpentine largi spre saua Prislop, pe sub un perete cu blocuri albe de calcar.

Pe malul stīng al vaii Coti, putin mai sus de locul unde drumul pe care am venit trece pīrīul, īndreptīndu-se spre saua Prislop, la circa doi metri altitudine relativa se deschide mica intrare īn pestera izvorului din valea Cotilor (marcata cu 2011/3). Continuam sa urcam pe līnga apa, cīnd pe un mal, cīnd pe celalalt, dupa cum ni se pare mai comod. Lasam īn stīnga trei vai afluente (fig.2). La 100 de metri amonte de ultima confluenta apare pe dreapta un grohotis dominat de un colt de stīnca. Urcīnd pe el cam 20 de metri fata de albie ne aflam la intrarea pesterii din valea Coti (1600 m altitudine). De la stīna pīna aici am facut treizeci de minute. Din capatul micului canion īn podeaua caruia se deschide putul de acces īn pestera, suind cam doi metri se intra īntr-o alta cavitate, pestera mica din valea Cotilor.

Daca urcam pe valea C1 vom putea vedea cīteva zone cu lapiezuri bine dezvoltate. Pe vaile C2 si C3 vom constata ca apa dispare si reapare iar pe interfluviile aferente lor putea īntīlni depresiuni de tip dolina.

Īntre p. izvorului din valea Coti (2011/3) si p. din valea Coti, apa Cotilor īsi pierde īn 2-3 locuri o parte din debit īn talveg.

De la p. din valea Coti continuīnd sa urcam pe malul stīng, depasim zona cu cascade, apoi urcam tot spre dreapta pīna ce iesim īn golul alpin, pe serpentinele largi cu iarba, marcate cu triunghi albastru. De la pestera pīna īn saua Apa Cumpanita (1807) facem 40 de minute.

Din sa se poate continua spre est sau vest pe marcajul de creasta, banda rosie spre est, de la ramificatia triunghi albastru (1960 m) coborīm spre cabana Suru (1450 m).

Pestera izvorul din valea Cotilor

Descoperita si cartata īn urma informatiei primita de la un cioban, īn 20 iulie 1980, de Gabriel Silvasanu si Emil Solomon.

De la stīna din valea Coti urmam drumul ce īnsoteste apa īn sus pīna cīnd acesta o traverseaza urcīnd spre saua Prislop. Putin mai amonte, īn malul stīng, la circa 2 m altitudine relativa, se afla intrarea triunghiulara de 0,5 x 0,6 m. Cavitate dezvoltata īn calcare.

11 m dezvoltare, denivelare 4 (-3,5 /+0,5) m, extensie 5,4 m, indice de ramificare 2,03.

Pestera mica din valea Cotilor

A fost descoperita la 22 iunie 1975 de Dan Nanu, Ica si Mihaela Giurgiu. Cartata pe 19 Iunie 1976 de Gabriel Silvasanu.

Intrarea ei este situata cu circa doi metri mai sus fata de putul care permite accesul īn p. din valea Cotilor.

Cavitate dezvoltata īn calcare, pe o diaclaza. 13,7 m dezvoltare, 2,7 (-0,7/+2) m denivelare, 13 m extensie, indice de ramificare 1,05. 

Pestera din valea Cotilor

A fost descoperita de localnicii din Cīineni care o semnaleaza ziarului Scīnteia; acesta publica o nota la rubrica Faptul divers īn iunie 1975.

Pe 22 iunie 1975 cavitatea este explorata de Ica Giurgiu, Dan Nanu, Mihaela Giurgiu si Adrian Ionescu de la clubul "Emil Racovita" Bucuresti. Pe 19 iunie 1976 este cartata pe 339 metri de Ica Giurgiu, Gabriel Silvasanu, Mihaela Giurgiu. Dosarul cu datele topografiei se pierde si cavitatea este recartata pe 9 septembrie 1984 de Ica Giurgiu, Mihai Ducea si Teo Schuller 360 L; - 21,26 D.

Pe 21 iulie 1985 Ica Giurgiu si Gigi Chiriloi mai carteaza o galerie de 5 m la baza putului de 6,35 si descopera īn urma unui decolmataj important, efectuat īn extremitatea vestica a salii de la intrare, un sistem de galerii pe care īl apreciaza la 32 de metri dezvoltare. Pe 21 august 1985 Mihai Ducea si Teo Schuller carteaza acest sistem de galerii obtinīnd o lungime de 43,5 m cifra care ridica dezvoltarea p. din valea Cotilor la 408,5 m.

In octombrie si noiembrie 1975 cercul de speologie Nyphargus Rm.Vīlcea a cartat cavitatea si a publicat datele culese sub denumirea de avenul de pe Piciorul Boului, mentionīnd ca cifre morfometrice 600 m dezvoltare si -25 m denivelare. Harta prezentata de ei o putem numi mal curīnd schita caci orientarea, forma si lungimile galeriilor reflecta acest mod de reprezentare.

La pestera din valea Cotilor se ajunge urcīnd īn amonte de la stīna Coti pe apa cu acelasi nume, Dupa ce lasam trei afluenti pe dreapta, la circa o suta de metri amonte de confluenta cu ultimul din ei si la 20 m altitudine relativa se deschide īn malul stīng un scurt canion. Īn podeaua lui se afla putul de acces īn p. din valea Cotilor iar īn zona lui superioara patrundem īn p. mica din valea Cotilor.

Descriere

Putul de aceea īn p, din valea Cotilor are 8,5 m si se poate coborī pe o soara de 10 m amarata de doua pitoane fixate īn fisurile existente la buza lui. Aceasta comunicare cu exteriorul presupunem ca a survenit īn urma prabusirii tavanului. Ajungea pe un con de bolovani si lemne de brad putrezite oe au servit unor exploratori la coborīrea putului e 8,5 m. Tot tavanul salii de la intrare prezinta urme de curgere sub presiune, acoperit© cu maxi suprafete cu vermiculatiuni.

In nord-vestul salii de la intrare (8 x 7 m) se coboara pe panta de bolovani īntr-un sistem de galerii. Apar coralite pe pereti, montmilch si argila pe podea la cota -12,75. Cele trei galerioare sapate sub presiune si explorate deocamdata pīna la strīmtorile reprezentate cu semne de īntrebare se pare ca merita a fi īncarcate de continuat.

Din sala de intrare, spre nord, o panta puternic ascendenta conduce pīna la cota -2,45, zona aflata foarte aproape de panta cu bolovani de la exterior pe care se coboara de la gura pesterii la apa Cotilor.

In estul salii de intrare, urcīnd o saritoare de 1,5 m patrundem īntr-un culoar lung de 8 m īn care se observa scurgeri partial corodate si mici stalagmite.

Fig 12

Din sala de la intrare spre cota -16,52 parcurgem o diaclaza modelata sub presiune īn peretii careia se observa stratele puternic īnclinate dinspre sala spre cota ei minima. Terminusul galeriei este colmatat cu bolovani destul de mari. La cota -18 de pe acest tronson apare o ramificatie orientata SV-NE, dezvoltata si ea sub presiune, pe care se ajunge la cota minima a cavitatiii 21,26 m; aici exista cinci stalactite lungi de 10 cm si groase de 1 cm. Zona punctului A (cota -15,26) comunica impenetrabil cu salita de la -12,77. De la aceasta ultima cota o galerie strīmta si īnalta, cu pamīnt negru umed pe podea si coralite pe pereti, cu nivele de eroziune, meandreaza pīna la -13, unde continuarea este obturata cu bolovani. Īn zona punctului B se poate circula pe verticala īnspre galeria superioara.

Fig 13

Aceasta galerie superioara īncepe din extremitatea sud-estica a salii de la intrare, cam de la cota -5,62. Este īnalta si relativ larga. Pe parcurs depasim mai multe saritori si guri de puturi ce comunica cu un nivel inferior. Dupa ce trecem prin opozitie de gura putului P 6,35 patrundem īntr-un sector orientat vest-est din capatul caruia un mic laculet alimenteaza pīrīul ce se dreneaza spre sala lacului.

Putul de 6,35 este evitat de a fi coborīt printr-unul din primele doua puturi care īl urmeaza mergīnd de la el spre est de la baza lor se trece prin galeria ce debuseaza īn sala cu bolovani.

De la baza saritorii de 6,35 m se poate patrunde spre vest pe o galerie lunga de cinci metri dezvoltata printre bolovani mari (nefigurata pe harta) sau spre sud printr-un put de 2 m si apoi o galerie tot de 2 m (nedesenate) din care se ajunge la baza saritorii de 2,2 m.

La fel ca si īn sala de la intrare unde partea el vestica nu poate fi olar determinata din cauza acumularii de blocuri, sala cu bolovani prezinta īn podea aspecte ce nu ne permit sa apreciem eventualele continuari din baza el.

Din sala cu bolovani (8 x 6 m) se ajunge spre vest īn sala lacului (3,0 x 4 m) la partea ei sudica se formeaza temporar o acumulare de apa de circa 5 x 2 m suprafata, adīnca de aproximativ 0,5 m. Pe podeaua acestei sali s-a acumulat un strat gros de argila.

La nord de sala lacului se patrunde īn sala anticlinal (4 x 5 m) care comunica printr-un put de 11 m cu galeria superioara. Pe peretele nordic al acestei sali se observa stratele unui anticlinal brazdat de o fisura evidenta. Calcarele cristaline īn care este dezvoltata p. din valea Cotilor apar aici superb evidentiate, ca de altfel si īn culoarul ce leaga sala anticlinalului de sala lacului, culoar cu cheia de bolta prabusita. Īn sala anticlinalului exista doua locuri unde picura abundent.

Pestera din valea Cotilor a fost sapata initial sub presiune si apa modelata de o curgere cu nivel liber a carei evolutie nu ne este deocamdata suficient de lamurita. Urmele acestor stadii sīnt bine reprezentate īn cavitate.

Dezvoltarea galeriilor este de 408,3 m, denivelarea -21,3 m extensia 53 m, indicele de ramificare 7,06. Īn perioada - 21.09.1986 a fost cea mai importanta cavitate din masiv ca lungime iar īn intervalul - 30.07.1986 a detinut si recordul de denivelare pentru muntii Fagaras.

Masuratorile de temperatura facute la 25.10.1934 au indicat: 7° O īn labirintul din sudul salii de intrare, 5° īn sala anticlinalului si 4,5° īn sala cu bolovani. La data respectiva au fost īntīlniti īn pestera circa 120 de lilieci grupati īn special īn sala lacului si sala cu bolovani.

Tot pe 25.10.1934 s-a observat ca īntreg debitul de apa ce trece prin fata intrarii īn pestera din valea Cotilor se pierde īntr-un mic ponor aflat cu circa 800 m aval si reapare la exterior cu circa 100 m mai la vale de pestera izvorului din valea Cotilor, īntre ponor si resurgenta, valea fiind complet seaca.

BIBLIOGRAFIE

Ilie Fratu - Poteci si cabane īn muntii Fagarasului - ed. Sport-Turism, 1986

Ghita Procopie, Nicolae Voicila - Formatiuni endocarstice īn judetul Vīlcea - Studii si ceroetari de speologie, vol.II, 1982, Rm.Vīlcea.