Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




CARSTUL DIN ZONA PRISLOP - COTI (m.Fagaras)

Turism


CARSTUL DIN ZONA PRISLOP - COTI (m.Fagaras)



1. Zona de la nord-vest de saua Prislop

Pentru a intra în acest perimetru trebuie sa ajungem în saua Prislop (1600 m alt.) fie pe marcajul cruce rosie Cîineni-Zanoaga, fie pe traseul punct albastru Cîineni-valea Satului (Cotilor) (vezi si descrierea drumului Cîinenii-pesterile din valea Coti).

Din saua Prislop, o poteca la început clara, apoi tot mai slab conturata se îndreapta spre vestul Chicii Fedelesului, ocolind obîrsiile vaii Curpanului. Din saua Prislop pîna în creasta principala, marcata cu banda rosie, facem circa o ora.

Urcînd dinspre saua Prislop trecem întîi printr-o zona cu lapiezuri dezvoltate pe calcare cristaline, apoi intrati în golul alpin constatam prezenta unui cîmp de doline. Cele doua mai importante sînt situate una lînga alta, la aproximativ 1625 altitudine, parînd atunci cînd ne apropiem de ele a fi guri de avene. Dolina mare are axele de 20 x 10 m si adîncimea de 8 m (fig.l). În peretele el sudic stratele de calcar masiv apar dezgolite, la baza lor functionînd un ponor temporar. Nu este suficient de clar daca acest perete sudic poate fi considerat ca apartinînd unei trepte antitetice.

De la aceste doline traversam spre NV cîteva obîrsii de vale de-a lungul carora observam succesiuni de sectoare seci si active. Spre SV, la circa 200 m altitudine mai jos de noi se vede cum valea capata aspect de cheie.

Fig 10

Datele de mai sus au fost culese cu ocazia turei din 3-10 septembrie 1984 (Ica Giurgiu, Cornelia Radu). În 4 septembrie 1987 a fost continuata observarea bazinului superior al vaii Curpanului (Ica Giurgiu, Gabriel Silvasanu).

Pestera Caprelor Negre

A fost descoperita si cartata la 20 august 1985 de Teo Schuller si Mihai Ducea.

Fig 11

Din Chica Pietrelor se coboara pe firul cel mai vestic al vaii Curpanului (izvorul Corbilor) circa 500 m diferenta de nivel dispusi pe 1,5 Km lungime. Valea este presarata cu cascade. Deodata peretii se apropie si apa cade pe un prag de aproximativ 25 de metri. În versantul stîng se înalta stînca Breca. De la baza sa se observa, la 50 m altitudine relativa, intrarea în pestera. Deschiderea este aproape invizibila de pe versantul opus. La ea se ajunge urmarind niste umeri înierbati, înclinati la 75°, sub care se lasa pereti verticali. Este esential ca iarba sa nu fie umeda.

Cavitate de tractiune tectonica dezvoltata în calcare cristaline. Dupa sala de intrare, de dimensiuni destul de mari, urmeaza trei diverticole aflate la nivele diferite, toate colmatate cu bolovani. Pe cel de mai sus se gasesc scurgeri parietale si mici stalactite. În pestera se adapostesc capre negre.

38,5 m dezvoltare, denivelare 16 m, extensie 15,8 m, indice de ramificare 2,43.

Cîinesti - pesterile din valea Coti - saua Apa Cumpanita

Din Cîineni, de pe DN 7 (Rm.Vîlcea - Sibiu), de la aproximativ 550 m altitudine, dupa ce am trecut podul peste Olt spre Cîinenii Mici, din dreptul Consiliului Popular, mai mergem spre munte circa o suta de metri pîna la o ramificatie în dreapta se desprinde drumul ce duce prin satul Greblesti, pe valea Boia Mare; tot înainte, intram pe valea Satului (Cotilor) (marcaj punct albastru). Dupa ce am parcurs circa 6 Km, vreme în care am trecut cînd poduri peste apa, ajungem într-o poiana larga. Drumul forestier continua sa urce în lungul vaii Satului (Cotilor), iar o parte din serpentinele lui se vad sus de tot în stînga, pe coasta muntelui. De la capul drumului (circa 1200 m alt.), spre dreapta, o poteca abrupta prin padurea de pe malul stîng conduce în circa 45' la drumul ce merge spre stîna din valea Coti si de aici la stîna ajungem în 30 de minute.

Din poiana larga, de unde marcajul punct albastra urmeaza o ramificatie spre dreapta a drumului, de mult timp nefolosita, serpentine largi, cu tufe de zmeura pe margine, ne scot la circa 1075 m înaltime, dupa 45 de minute, pe interfluviul dintre vaile Boia Mica si Coti (Satului). Din dreapta noastra coboara în saua în care am ajuns marcajul triunghi albastru care începe din Greblesti. Urcam spre amontele interfluviului. Pe la 1350 m apar primii bolovani de calcar. Dupa aproximativ 2½ ore de la poiana iata-ne la circa 1500 m (loc de belvedere), de unde drumul nostru, în general larg, paraseste interfluviul urmat pîna aici si continua numai pe versantul stîng al vaii Coti. Întîi coborîm, urcam iar si iata-ne dupa 50 de minute ajunsi la stîna din valea Coti (circa 1500 m). Am lasat între timp la dreapta poteca marcata cu triunghi albastru care se strecoara prin padurea de brad de pe muchea Cotilor si pe oare dupa ce vom trece pe la pestera din valea Cotilor o vom reîntîlni pe niste serpentine largi, cu iarba, la începutul golului alpin de pe piciorul Boului (Tatarului),

Stîna din valea Coti este situata pe malul stîng al apei, amonte de confluenta cu un important afluent de pe aceeasi parte. De la stîna urcam în amonte pe drumul larg prin padure. Dupa cîteva minute acesta trece dincolo de apa suind în serpentine largi spre saua Prislop, pe sub un perete cu blocuri albe de calcar.

Pe malul stîng al vaii Coti, putin mai sus de locul unde drumul pe care am venit trece pîrîul, îndreptîndu-se spre saua Prislop, la circa doi metri altitudine relativa se deschide mica intrare în pestera izvorului din valea Cotilor (marcata cu 2011/3). Continuam sa urcam pe lînga apa, cînd pe un mal, cînd pe celalalt, dupa cum ni se pare mai comod. Lasam în stînga trei vai afluente (fig.2). La 100 de metri amonte de ultima confluenta apare pe dreapta un grohotis dominat de un colt de stînca. Urcînd pe el cam 20 de metri fata de albie ne aflam la intrarea pesterii din valea Coti (1600 m altitudine). De la stîna pîna aici am facut treizeci de minute. Din capatul micului canion în podeaua caruia se deschide putul de acces în pestera, suind cam doi metri se intra într-o alta cavitate, pestera mica din valea Cotilor.



Daca urcam pe valea C1 vom putea vedea cîteva zone cu lapiezuri bine dezvoltate. Pe vaile C2 si C3 vom constata ca apa dispare si reapare iar pe interfluviile aferente lor putea întîlni depresiuni de tip dolina.

Între p. izvorului din valea Coti (2011/3) si p. din valea Coti, apa Cotilor îsi pierde în 2-3 locuri o parte din debit în talveg.

De la p. din valea Coti continuînd sa urcam pe malul stîng, depasim zona cu cascade, apoi urcam tot spre dreapta pîna ce iesim în golul alpin, pe serpentinele largi cu iarba, marcate cu triunghi albastru. De la pestera pîna în saua Apa Cumpanita (1807) facem 40 de minute.

Din sa se poate continua spre est sau vest pe marcajul de creasta, banda rosie spre est, de la ramificatia triunghi albastru (1960 m) coborîm spre cabana Suru (1450 m).

Pestera izvorul din valea Cotilor

Descoperita si cartata în urma informatiei primita de la un cioban, în 20 iulie 1980, de Gabriel Silvasanu si Emil Solomon.

De la stîna din valea Coti urmam drumul ce însoteste apa în sus pîna cînd acesta o traverseaza urcînd spre saua Prislop. Putin mai amonte, în malul stîng, la circa 2 m altitudine relativa, se afla intrarea triunghiulara de 0,5 x 0,6 m. Cavitate dezvoltata în calcare.

11 m dezvoltare, denivelare 4 (-3,5 /+0,5) m, extensie 5,4 m, indice de ramificare 2,03.

Pestera mica din valea Cotilor

A fost descoperita la 22 iunie 1975 de Dan Nanu, Ica si Mihaela Giurgiu. Cartata pe 19 Iunie 1976 de Gabriel Silvasanu.

Intrarea ei este situata cu circa doi metri mai sus fata de putul care permite accesul în p. din valea Cotilor.

Cavitate dezvoltata în calcare, pe o diaclaza. 13,7 m dezvoltare, 2,7 (-0,7/+2) m denivelare, 13 m extensie, indice de ramificare 1,05. 

Pestera din valea Cotilor

A fost descoperita de localnicii din Cîineni care o semnaleaza ziarului Scînteia; acesta publica o nota la rubrica Faptul divers în iunie 1975.

Pe 22 iunie 1975 cavitatea este explorata de Ica Giurgiu, Dan Nanu, Mihaela Giurgiu si Adrian Ionescu de la clubul "Emil Racovita" Bucuresti. Pe 19 iunie 1976 este cartata pe 339 metri de Ica Giurgiu, Gabriel Silvasanu, Mihaela Giurgiu. Dosarul cu datele topografiei se pierde si cavitatea este recartata pe 9 septembrie 1984 de Ica Giurgiu, Mihai Ducea si Teo Schuller 360 L; - 21,26 D.

Pe 21 iulie 1985 Ica Giurgiu si Gigi Chiriloi mai carteaza o galerie de 5 m la baza putului de 6,35 si descopera în urma unui decolmataj important, efectuat în extremitatea vestica a salii de la intrare, un sistem de galerii pe care îl apreciaza la 32 de metri dezvoltare. Pe 21 august 1985 Mihai Ducea si Teo Schuller carteaza acest sistem de galerii obtinînd o lungime de 43,5 m cifra care ridica dezvoltarea p. din valea Cotilor la 408,5 m.

In octombrie si noiembrie 1975 cercul de speologie Nyphargus Rm.Vîlcea a cartat cavitatea si a publicat datele culese sub denumirea de avenul de pe Piciorul Boului, mentionînd ca cifre morfometrice 600 m dezvoltare si -25 m denivelare. Harta prezentata de ei o putem numi mal curînd schita caci orientarea, forma si lungimile galeriilor reflecta acest mod de reprezentare.

La pestera din valea Cotilor se ajunge urcînd în amonte de la stîna Coti pe apa cu acelasi nume, Dupa ce lasam trei afluenti pe dreapta, la circa o suta de metri amonte de confluenta cu ultimul din ei si la 20 m altitudine relativa se deschide în malul stîng un scurt canion. În podeaua lui se afla putul de acces în p. din valea Cotilor iar în zona lui superioara patrundem în p. mica din valea Cotilor.

Descriere

Putul de aceea în p, din valea Cotilor are 8,5 m si se poate coborî pe o soara de 10 m amarata de doua pitoane fixate în fisurile existente la buza lui. Aceasta comunicare cu exteriorul presupunem ca a survenit în urma prabusirii tavanului. Ajungea pe un con de bolovani si lemne de brad putrezite oe au servit unor exploratori la coborîrea putului e 8,5 m. Tot tavanul salii de la intrare prezinta urme de curgere sub presiune, acoperit© cu maxi suprafete cu vermiculatiuni.



In nord-vestul salii de la intrare (8 x 7 m) se coboara pe panta de bolovani într-un sistem de galerii. Apar coralite pe pereti, montmilch si argila pe podea la cota -12,75. Cele trei galerioare sapate sub presiune si explorate deocamdata pîna la strîmtorile reprezentate cu semne de întrebare se pare ca merita a fi încarcate de continuat.

Din sala de intrare, spre nord, o panta puternic ascendenta conduce pîna la cota -2,45, zona aflata foarte aproape de panta cu bolovani de la exterior pe care se coboara de la gura pesterii la apa Cotilor.

In estul salii de intrare, urcînd o saritoare de 1,5 m patrundem într-un culoar lung de 8 m în care se observa scurgeri partial corodate si mici stalagmite.

Fig 12

Din sala de la intrare spre cota -16,52 parcurgem o diaclaza modelata sub presiune în peretii careia se observa stratele puternic înclinate dinspre sala spre cota ei minima. Terminusul galeriei este colmatat cu bolovani destul de mari. La cota -18 de pe acest tronson apare o ramificatie orientata SV-NE, dezvoltata si ea sub presiune, pe care se ajunge la cota minima a cavitatiii 21,26 m; aici exista cinci stalactite lungi de 10 cm si groase de 1 cm. Zona punctului A (cota -15,26) comunica impenetrabil cu salita de la -12,77. De la aceasta ultima cota o galerie strîmta si înalta, cu pamînt negru umed pe podea si coralite pe pereti, cu nivele de eroziune, meandreaza pîna la -13, unde continuarea este obturata cu bolovani. În zona punctului B se poate circula pe verticala înspre galeria superioara.

Fig 13

Aceasta galerie superioara începe din extremitatea sud-estica a salii de la intrare, cam de la cota -5,62. Este înalta si relativ larga. Pe parcurs depasim mai multe saritori si guri de puturi ce comunica cu un nivel inferior. Dupa ce trecem prin opozitie de gura putului P 6,35 patrundem într-un sector orientat vest-est din capatul caruia un mic laculet alimenteaza pîrîul ce se dreneaza spre sala lacului.

Putul de 6,35 este evitat de a fi coborît printr-unul din primele doua puturi care îl urmeaza mergînd de la el spre est de la baza lor se trece prin galeria ce debuseaza în sala cu bolovani.

De la baza saritorii de 6,35 m se poate patrunde spre vest pe o galerie lunga de cinci metri dezvoltata printre bolovani mari (nefigurata pe harta) sau spre sud printr-un put de 2 m si apoi o galerie tot de 2 m (nedesenate) din care se ajunge la baza saritorii de 2,2 m.

La fel ca si în sala de la intrare unde partea el vestica nu poate fi olar determinata din cauza acumularii de blocuri, sala cu bolovani prezinta în podea aspecte ce nu ne permit sa apreciem eventualele continuari din baza el.

Din sala cu bolovani (8 x 6 m) se ajunge spre vest în sala lacului (3,0 x 4 m) la partea ei sudica se formeaza temporar o acumulare de apa de circa 5 x 2 m suprafata, adînca de aproximativ 0,5 m. Pe podeaua acestei sali s-a acumulat un strat gros de argila.

La nord de sala lacului se patrunde în sala anticlinal (4 x 5 m) care comunica printr-un put de 11 m cu galeria superioara. Pe peretele nordic al acestei sali se observa stratele unui anticlinal brazdat de o fisura evidenta. Calcarele cristaline în care este dezvoltata p. din valea Cotilor apar aici superb evidentiate, ca de altfel si în culoarul ce leaga sala anticlinalului de sala lacului, culoar cu cheia de bolta prabusita. În sala anticlinalului exista doua locuri unde picura abundent.

Pestera din valea Cotilor a fost sapata initial sub presiune si apa modelata de o curgere cu nivel liber a carei evolutie nu ne este deocamdata suficient de lamurita. Urmele acestor stadii sînt bine reprezentate în cavitate.

Dezvoltarea galeriilor este de 408,3 m, denivelarea -21,3 m extensia 53 m, indicele de ramificare 7,06. În perioada - 21.09.1986 a fost cea mai importanta cavitate din masiv ca lungime iar în intervalul - 30.07.1986 a detinut si recordul de denivelare pentru muntii Fagaras.

Masuratorile de temperatura facute la 25.10.1934 au indicat: 7° O în labirintul din sudul salii de intrare, 5° în sala anticlinalului si 4,5° în sala cu bolovani. La data respectiva au fost întîlniti în pestera circa 120 de lilieci grupati în special în sala lacului si sala cu bolovani.

Tot pe 25.10.1934 s-a observat ca întreg debitul de apa ce trece prin fata intrarii în pestera din valea Cotilor se pierde într-un mic ponor aflat cu circa 800 m aval si reapare la exterior cu circa 100 m mai la vale de pestera izvorului din valea Cotilor, între ponor si resurgenta, valea fiind complet seaca.

BIBLIOGRAFIE

Ilie Fratu - Poteci si cabane în muntii Fagarasului - ed. Sport-Turism, 1986

Ghita Procopie, Nicolae Voicila - Formatiuni endocarstice în judetul Vîlcea - Studii si ceroetari de speologie, vol.II, 1982, Rm.Vîlcea.




Document Info


Accesari: 2423
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2025 )