Mirifica lume de piatra a Cheilor Bicazului atrage, an de an, un numar tot mai mare de turisti. O sosea asfaltata permite accesul auto. Numeroase poteci turistice, marcate sau nemarcate, pornesc din apele înspumate ale Bicazului si urca spre seninarile tancurilor. Rasfirata pe versantii seme& 727t194h #355;i ai cheilor, o retea de trasee alpine dintre cele mai dificile stîrneste pasiunea si ambitia alpinistilor. Pe o distanta de circa 7,5 km (DN I2C). Începînd din statiunea Lacu Rosu, cheile ofera un peisaj care se infiltreaza în suflet, sadind nostalgie. Ajunsi la km 34 sîntem tentati sa credem ca Bicazul a intrat într-o zona care nu ne mai ofera surprize. Ne înselam! Chiar în dreptul bornei kilometrice se afla confluenta sugaului cu Bicazul.
Un drum local se desprinde spre stînga si dupa circa 5 minute ajungem în fata unei despicaturi marginita de pietre, ce nu depaseste 70 m înaltime. Ne aflam la intrarea din aval a cheilor sugaului. Pîrîul a trudit mii de ani pentru a-si croi acest drum. Patrundem în chei, înaintînd pe un pod din bîrne. Deasupra noastra pereti verticali se înalta cu circa 50 m. Sub pod, rîul curge navalnic. Zarim, printre bîrnele care alcatuiesc podul, marmite în care apa se zbate cu furie. Aburi reci se degaja umezind atmosfera. Un sentiment de îngrijorare ne cuprinde tot mai puternic. De fapt, sîntem doar coplesiti de înaltimea si îngustimea cheilor, precum si de mugetul luptei care se da între pîrîu si munte, înaintam cu grija pe bîrnele umede si dupa circa 15 minute ajungem la capatul din amonte al cheilor. În continuare, valea se deschide brusc oferind imaginea unui peisaj dominat de pasuni. Daca dispunem de timp putem continua, în amonte, pîna în catunul Bîrnad.
Revenirea la borna kilometrica de la care am plecat se poate face pe varianta care ocoleste cheile. Noi însa, recomandam revenirea pe acelasi traseu.
Excursia noastra continua, în aval. pe valea Bicazului. Dupa aproximativ 200 m de la borna kilometrica, ajungem într-un loc de unde se desprinde, spre stînga, un drum de caruta. Ne aflam în dreptul statiei de compresoare a carierei de piatra. Pornim pe drumul de caruta si începem sa urcam pe lînga o gospodarie taraneasca. Pe vreme umeda, drumul este deosebit de alunecos si de aceea este preferabil sa urcam pe treptele din beton care ne conduc paralel cu acesta. Dupa circa 30 minute ajungem într-un loc unde drumul face o curba spre dreapta. Aici parasim drumul si urcam pe linia de cea mai mare panta, pe o poteca vag conturata prin iarba unei poieni. Trecem peste o împrejmuire, sarind un pîrleaz, si continuam sa urcam apropiindu-ne de peretii stîncosi aflati în stînga noastra. Sosim într-o poiana de forma unei covate. Poteca se orienteaza spre stînga, traversînd o limba de grohotis. Trecem peste o împrejmuire aproape darîmata si orientîndu-ne spre stînga începem sa urcam pe o poteca acoperita cu grohotis, care ne conduce la intrarea în pestera Munticelul, denumita, de catre localnici, pestera Ghiocelul.
Pestera este o rezervatie naturala. Vizitarea ei dureaza 30-45 de minute si ne prilejuieste o întîlnire cu o lume subterana fantastica. Mai întîi trebuie sa ne obisnuim cu lumina lanternelor. Interiorul pesterii nu este accidentat si nici nu prezinta pericolul unei rataciri. Carstul este descoperit recent si de aceea, numeroasele concretiuni care împodobesc interiorul n-au denumiri consacrate. Fantezia vizitatorilor este stimulata puternic astfel încît este posibil ca mirajul acestei lumi misterioase sa ne retina mai mult decit ne-am propus initial.
Revenim în DN 12 C pe acelasi traseu.
- informatii utile organizatorului de excursie:
- durata necesara pentru vizitarea cheilor sugaului: 45 minute;
- durata necesara pentru vizitarea pesterii Munticelul (inclusiv accesul) 2 h 15 minute.
|
