Mirifica lume de piatra a Cheilor Bicazului atrage, an de an, un numar tot mai mare de turisti. O sosea asfaltata permite accesul auto. Numeroase poteci turistice, marcate sau nemarcate, pornesc din apele īnspumate ale Bicazului si urca spre seninarile tancurilor. Rasfirata pe versantii seme& 727t194h #355;i ai cheilor, o retea de trasee alpine dintre cele mai dificile stīrneste pasiunea si ambitia alpinistilor. Pe o distanta de circa 7,5 km (DN I2C). Īncepīnd din statiunea Lacu Rosu, cheile ofera un peisaj care se infiltreaza īn suflet, sadind nostalgie. Ajunsi la km 34 sīntem tentati sa credem ca Bicazul a intrat īntr-o zona care nu ne mai ofera surprize. Ne īnselam! Chiar īn dreptul bornei kilometrice se afla confluenta sugaului cu Bicazul.
Un drum local se desprinde spre stīnga si dupa circa 5 minute ajungem īn fata unei despicaturi marginita de pietre, ce nu depaseste 70 m īnaltime. Ne aflam la intrarea din aval a cheilor sugaului. Pīrīul a trudit mii de ani pentru a-si croi acest drum. Patrundem īn chei, īnaintīnd pe un pod din bīrne. Deasupra noastra pereti verticali se īnalta cu circa 50 m. Sub pod, rīul curge navalnic. Zarim, printre bīrnele care alcatuiesc podul, marmite īn care apa se zbate cu furie. Aburi reci se degaja umezind atmosfera. Un sentiment de īngrijorare ne cuprinde tot mai puternic. De fapt, sīntem doar coplesiti de īnaltimea si īngustimea cheilor, precum si de mugetul luptei care se da īntre pīrīu si munte, īnaintam cu grija pe bīrnele umede si dupa circa 15 minute ajungem la capatul din amonte al cheilor. Īn continuare, valea se deschide brusc oferind imaginea unui peisaj dominat de pasuni. Daca dispunem de timp putem continua, īn amonte, pīna īn catunul Bīrnad.
Revenirea la borna kilometrica de la care am plecat se poate face pe varianta care ocoleste cheile. Noi īnsa, recomandam revenirea pe acelasi traseu.
Excursia noastra continua, īn aval. pe valea Bicazului. Dupa aproximativ 200 m de la borna kilometrica, ajungem īntr-un loc de unde se desprinde, spre stīnga, un drum de caruta. Ne aflam īn dreptul statiei de compresoare a carierei de piatra. Pornim pe drumul de caruta si īncepem sa urcam pe līnga o gospodarie taraneasca. Pe vreme umeda, drumul este deosebit de alunecos si de aceea este preferabil sa urcam pe treptele din beton care ne conduc paralel cu acesta. Dupa circa 30 minute ajungem īntr-un loc unde drumul face o curba spre dreapta. Aici parasim drumul si urcam pe linia de cea mai mare panta, pe o poteca vag conturata prin iarba unei poieni. Trecem peste o īmprejmuire, sarind un pīrleaz, si continuam sa urcam apropiindu-ne de peretii stīncosi aflati īn stīnga noastra. Sosim īntr-o poiana de forma unei covate. Poteca se orienteaza spre stīnga, traversīnd o limba de grohotis. Trecem peste o īmprejmuire aproape darīmata si orientīndu-ne spre stīnga īncepem sa urcam pe o poteca acoperita cu grohotis, care ne conduce la intrarea īn pestera Munticelul, denumita, de catre localnici, pestera Ghiocelul.
Pestera este o rezervatie naturala. Vizitarea ei dureaza 30-45 de minute si ne prilejuieste o īntīlnire cu o lume subterana fantastica. Mai īntīi trebuie sa ne obisnuim cu lumina lanternelor. Interiorul pesterii nu este accidentat si nici nu prezinta pericolul unei rataciri. Carstul este descoperit recent si de aceea, numeroasele concretiuni care īmpodobesc interiorul n-au denumiri consacrate. Fantezia vizitatorilor este stimulata puternic astfel īncīt este posibil ca mirajul acestei lumi misterioase sa ne retina mai mult decit ne-am propus initial.
Revenim īn DN 12 C pe acelasi traseu.
- informatii utile organizatorului de excursie:
- durata necesara pentru vizitarea cheilor sugaului: 45 minute;
- durata necesara pentru vizitarea pesterii Munticelul (inclusiv accesul) 2 h 15 minute.
|
