COMPONENTELE ACTIVITATILOR TURISTICE
1. Notiuni generale
Stiinta care se ocupa cu studierea fenomenului turistic este Geografia Turismului, ramura a Geografiei Economice, turismul reprezentand “o industrie fara fum”.
O prima definitie a turismului a fost formulate in anul 1980 de E. Guy Treuler care considera turismul ca fiind “un fenomen al timpurilor moderne, bazat pe cresterea necesitatii de refacere a sanatatii si schimbare a mediului, de cultivare a sentimentului de receptivitate fata de frumusetile naturii… rezultat al dezvoltarii comertului, industriei si perfectionarii mijloacelor de transport”. O definitie mai complexa a fost data in anul 1941 de W. Hunziker si K Krapf care definest turismul prin ”ansamblul relatiilor si fenomenelor ce rezulta di deplasarea si sejurul persoanelor, in afara locului de resedinta, atat timp cat sejurul si deplasarea nu sunt motivate de o stabilire permanenta sau o activitate lucrative oarecare”.
Turismul ca activitate
umana este de neconceput fara prezenta factorului antropic, asadar omul devine
elemental ei motrice (hotarator), realizand prin sine si pentru sine, intreaga
Principala conditie pentru aparitia si dezvolktarea turismului o constituie existenta resurselor turistice care reprezinta totalitatea elementelor atractive ale unei regiuni. Ele determina marimea, intensitatea si diversitatea fluxurilor turistice. In cadrul lor se deosebesc doua grupe majore de obiective ce compun fondul turistic: o grupare ce apartine cadrului natural (relief, structura litologica, clima, ape, vegetatie, fauna) si o grupare de proevinenta antropica (vestigii istorice, edificii religioase, muzee, elemente etnografice).
Infrastructura turistica sau baza tehnico-materila este alcatuita din toate dotarile tehnice si edilitare necesare asigurarii unei bune desfasurari a activitatii turistice si include capacitatea de cazare si alimentatie publica, reteaua de servicii aferente turismului, mijloacele de agrement si tratament, caile de comuniocatie precum si infrastructura tehnica.
Potentialul turistic rezulta din asocierea spatiala a fondului turistic cu baza tehnico-materiala aferenta, fiind sinonim cu oferta turistica.
Produsul turistic inglobeaza totalitatea bunurilor si serviciilor indispensabile bunei desfasurari a activitatii de agrement si recuperare fizico-psihica. El trebuie sa aiba totdeauna o expresie financiara. O alta caracteristica de baza a produsului turistic este reciclarea sa prin diversificare si adaptare la preferintele cererii.
Piata turistica reprezinta aria de interferenta a produsului turistic cu consumatorii sai, a unei parti a ofertei turistice cu cerea. Oferta turistica include fondul turistic, infrastructura si produsul turistic, in timp ce turistii cu intregul lor cumul de optiuni si necesitatii recreative constituie cerea turistica. Marimea cererii este data de ansamblul de factori demografici, economici, sociali sau psihologici.
Turismul in ansamblul sau reprezinta mai multe tipuri si forme. Principalele tipuri sunt: turismul de recreere, turismul de ingrijire a sanatatii, turismul cultural si turismul complex (de recreere si refacere a sanatatii; de recreere si informare).
Turismul cultural este numit adesea si turism de vizitare deoarece practicarea sa presupune, invariabil, vizitarea unui obiectiv sau grupare de obiective cu resurse attractive. Acest tip de turism a aparut ca urmare a nevoi de cunoastere si chiar de recreere. Este practicat in general de anumite categorii de populatie (intelectuali, elevi si studenti in special), antrenand ambele categorii de populatie, urbana si rurala, cu precadere cea urbana. Durata este de obicei limitata, majoritatea excursiilor destinate conoasterii fiind cuprinse intre 3-7 zile. Distanta variaza si ea in functie de cerere si pozitia spatiala a produsului turistic. Eficienta economica a produsului cultural este redusa, fapt ce se explica prin caracterul sau de transit si prin apelarea la infrastructura turistica numai in czuri de exceptie. Turismul cultural viziteaza, in principal, obiective turistice de provenienta antropica. Din aceasta cauza fluxurile de turisti se orienteaza spre orasele vechi (cum este si cazul Sibiului) sau spre metropole cu concentrari massive de obiective de acest gen (ex. Roma, Venetia, Paris, Londra, etc.)
Formele de turism decurg din modalitatile de practicare a tipurilor de turism susmentionate. Ele sunt definite in functie de diferite criterii: distanta, durata, provenienta turistilor, numarul practicantilor, gradul de organizare, modul de desfasurare, mijloacele de transport utilizate, varsta turistilor, aportul social, precum si particularitatile regiunii de destinatie. Acesti factori isi pun pecetea asupra individualizarii si desfasurarii fenomenului turistic la scara detaliilor sale.
2. Istoricul turismului in zona
Turismul a aparut pe masura dezvoltarii economice a orasului de la sfarsitul secolului al XIX-lea, astfel, la numai 11 ani de la infiintarea Asociatiei de Turism Din Norvegia (1850)citata ca una din cele mai vechi din lume, asociatia sibiana ASTRA inscrie prin preocuparile dale si organizarea unor excursii termatice.
La 28 noiembrie 1880 ia fiinta Societatea Carpatina Transilvana (Siebenbǘrgischer Karpathen Verein) al carei anuar este considerat cea mai veche publicatie turistica din Romania. Se publica harti, anuare, se executa marcaje si se pregatesc calauze. Se construieste totodata si o intreaga retea de cabane si refugii in muntii din imprejurimi.
Mai tarziu, la nuami un an de la intemeierea Oficiului National de Turism (1936), se infiinteaza la Sibiu primul “Birou de informatie si propaganda turistica” din cadrul O.N.T.
In 1938 se deschide sectia din Sibiu a Turing-Clubului Roman care cuprinde in aria sa de activitate si zonele montane Fagaras, Cibin, Lotru si Cozia. Dezvoltarea turismului a atras dupa sine infiintarea unor noi societati, dintre care: Societatea Turistica “Bradetul”, Clubul Alpin Roman, Biroul de Turism pentru Tineret (BTT), Automobil Clubul Roman (ACR), Amicii Muntilor, Salvamont, institutii ce au asigurat miscarii turistice un caracter de masa.
Datorita tranzitiei activitatea societatilor de turism s-a diminuat. Unele societati de turism s-au desfiintat iar altele s-au rezumat doar la asigurarea transportului turistilor, in cele mai multe cazuri executandu-se doar excursii de o zi. Au aparut totusi societatile particulare, dar si acestea asigura mai degraba transportul turistilor decat organizarea excursiilor.
Se remarca in ultima perioada o dezvoltare a turismului agropastoral in special in zona adiacenta a Marginimii Sibiului. O amploare deosebita capata drumetiile in zona Montana si turismul balnear la Ocna Sibiului
Actualmente se urmareste relansarea turismului sibian, in special in cadrul orasului prin punerea in valoare a obiectivelor medievale. Pentru acest lucru s-a infiintat Centrul de Informare a Turistilor care urmareste, pe langa oferirea de informatii asupra principalelor obiective turistice din oras, si promovarea turismului in zona.
3.Obiective turistice naturale
“Prizonier al orasului , omul redescopera natura pentru a se elibera “(Edouard Bonnefus). Ca orice alt oras, Sibiul nu exceleaza prin multimea obiectivelor turistice naturale. Singurele care pot fi incluse in acest capitol sunt parcurile din exteriorul orasului precum si zonele naturale aflate in aria de influenta a orasului.
Principalul parc al orasului este parcul “Sub Arini”, o adevarata gradina botanica prin numarul si diversitatea speciilor de arbori existenti aici. Acest parc este un loc de recreere indragit atat de localnici cat si de turisti. In vecintatea acestuia se afla Stadionul Municipal si Complexul de Ntatie Olimpia. Alte parcuri in interiorul orasului sunt parcul Astra si parcul Tineretului, amenajate in apropierea zidurilor fostei cetati medievale. Chiar si portiunea de zid de pe strada Cetatii a fost transformata in loc de promenade. Aceste parcuri din interiorul orasului desi sunt zone naturale ele au fost create de mana omului si vor fi tratate mai pe larg intr-un alt capitol.
Dar principala destinatie a turistilor si a localnicilor o reprezinta padurea Dumbrava Sibiului (foto 1).
Aceasta este principala zona de agrement a orasului, fiind legata de parcul “Sub Arini”, diferenta dintre acestea constand in faptul ca padurea Dumbrava este o padure neturala. Interesul pentru aceasta zona este intensificat datorita amenajarii gradinii zoologice si a Muzeului Tehnicii Populare ASTRA pe malurile lacurilor din interriorul ei, aceasta oferind si posibilitati pentru agrement prin plimbarile cu barca sau hidrobicicleta. In muzeu se desfasoara pe timpul verii numeroase festivaluri care atrag un numar insemnat de turisti . Infrastructura turistica dispune in aceasta zona atat de spatii de cazare cat si de spatii de alimentatie publica si agrement.
O alta zona importanta mai ales pentru turismul local o reprezinta Valea Sapunului (pe paraul Sevis) care se constituie intr-un loc de agrement pe timpul verii cand orasenii ies “la iarba verde”. In general aceste spatii verzi se preteaza turismului de sfarsit de saptamana pentru localnici si turismului de transit pentru vizitatori care pot cuprinde intr-un circuit al orasului si parcurile.
O alta destinatie importanta o constituie si imprejurimile orasului caci, asa cum aminteam intr-un capitol anterior, rama montana a Carpatilor Meridionali se afla la asproximativ 20 km.Aici principala tinta a turistilor o constituie statiunea Paltinis si Marginimea Sibiului (foto2, foto 3). Se practica in special drumetia pe trasee marcate. La sfarsit de saptamana alt loc de agrement il reprezinta lacurile sarate de la Ocna Sibiului (foto 4), in special pe timpul verii .
In cadrul judetului sunt foarte multe obiective naturale care merita mentionate si vizitate, unele dintre ele beneficiind de statutul de arii protejate, asa cum este caxzul parcurilor naturale Cindrel si Fagaras, rezervatiilor Balea, Iezerele Cindrelului, Dealul Zakl-Slimnic, Turnu Rosu, Lacul fara Fund-Ocna Sibiului, Arpasel, Suvara Sasilor-Talmaciul, monumentelor naturale: Calcarele de la Cisnadioara, Masa Jidovului-La Grumanji-Jina, Canionul Mihaileni, Pintenii din Coasta Jinei.
Obiective turistice antropice
Din aceasta categoria obiectivelor turistice antropice fac parte acele obiective care, create de mana omului in diverse scopuri au ajuns in ipostaza de “Potential turistic”.Daca ne referim strict la Municipiul Sibiu atunci vom constata ca aproape intreg obiectivul turistic de care dispune este de origine antropica, acest lucru determinand si formele de turism practicate.Fondul turistic antropic din Municipiul Sibiu reuneste o gama foarte larga si variata de componente care pot fi grupate in: obiective cultural-istorice si obiective etnoculturale si etnofolclorice, acestea din urma referindu-se mai mult la zona de influenta a orasului, in special la Marginimea Sibiului.
1.Obiective cultural-istorice
Patrimoniul cultural-istoric de care dispune Sibiul cuprinde o gama larga de monumente si ansambluri cu valoare artisctica, stiintifica si istorica.Acesta este grupat in special in cadrul centrului istoric unde se gasesc cele mai multe obiective turistice.
Printre principalele categorii de monumente, incluse in cadrul obiectivelor cultural-istorice din Sibiu, se numara : monumentele si ansamblurile de arhitectura, rezervatia de arhitectura si urbanism din orasul vechi, cladirile, monumentele si ansamblurile memoriale, monumentele de arta plastica si comemorativa, monumentele tehnice, parcurile si gradinile.
1.1.Monumente si ansambluri de arhitectura
In aceasta categorie se inscrie numaul cel mai mare de bunuri culturale, care reprezinta diferite perioade istorice (cea medievala in cazul Sibiului) si mai multe curente artistice specifice.Sunt incluse in aceasta grupare bunurile de factura religioasa si civila, bunuri ce stau marturie modului de evolutie a culturii si civilizatiei populatiei din zona Sibiului.
Monumente si ansambluri de arhitectura religioasa
La nivelul orasului Sibiu , o mare parte din monumentele de arhitectura este reprezentata de monumentele de cult, prin biserici si catedrale (vezi harta biserici). De aceeasi factura religioasa sunt si bisericile cu zid, fortificate in stil gotic din sudul si estul Transilvaniei in arealele colonizate de sasi (Cisnadioara, Prejmer, Cristian, Biertan), acestea insa nefiind cuprinse in tematica acestei lucrari, dare le pot fi incluse in diferite trasee turistice tematice.
Dintre bisericile reunite care se afla in Sibiu merita sa amintim biserica romano-catolica sau iezuita, biserica ursulinelor, biserica reformata, biserica franciscana.Dar printer cele ma insemnate monumente de cult se numara catedralele ortodoxa si evanghelica. Nu pot fi omise nici obiectivele religioase ale altor culte, asa cum este si sinagoga din Sibiu.
In continuare sunt descrie principalele monumente de factura religioasa din Sibiu, cu accent pe cele care se constituie drept obiective turistice de prim rang datorita amplasarii lor in centrul istoric (vezi harta).Ele au fost luate in ordine dupa amplasamentul lor in principalele piete ale orasului.
Catedrala Evanghelica (foto 5) este cel mai reprezentativ element gotic al Sibiului. Are planul format dintr-un cor poligonal compus din trei travee, flancat la nord de o sacristie; urmeaza spre vest un transept, apoi nava centrala si cele doua laterale. In vest a fost construit turnul masiv inglobat in cele din urma intr-un nartex format, la randul sau, din trei nave. Partea cea mai veche a edificiului, asa cum reiese dintr-un document din 1371, era constituita din cor dar foarte probabil se definitivase si planul bazilical al bisericii, inclusive transeptul. Tot atunci incepuse constructia turnului ridicat doar pana la inaltimea etajelor inferioare. In acel moment, biserica cu hramul Sfanta Maria se prezenta ca o basilica gotica cu transept si sacristie, navele laterale avand doar jumatate din inaltimea navei principale.
In cea de-a doua etapa de consructie, inceputa in 1424, au fost inaltati peretii navei centrale cu 2,60 metri, iar navele laterale au fost largite. Traveele dreptunghiulare ale navei au primit bolti in cruce pe ogive, ca si cele ale colateralelor, unde au fost refolosite vechile chei de bolta. In 1448 a inceput amplificarea soare vest a bisericii, prin constructia nartexului, care a primit denumirea cunoscuta azi – ferula.
Aspectul bisericii a fost modificat pe latura sudica dupa 1474, cand s-a hotarat transformarea bisericii intr-o biserica-hala. S-a suprainaltat astfel peretele exterior sudic, iar in interior, prin transformarea structurii zidului, s-a format o tribuna laterala prevazuta cu o bolta stelara. Tribuna a fost prelungita si asupra navei sudice a ferulei, precum si deasupra transeptului, dar aci a fost apoi inlaturata. In 1494 a fost terminat turnul bisericii, suprainaltat cu inca doua etaje.
Alte lucrari mai putin ample au constat din construirea celor doua pridvoare situate pe laturile de sud si nord, ambele adapostind cate un portal cu ancadramente gotice bogat profilate. Deasupra portalului sudic a fost construita o capela, iar in 1520 a fost ridicat turnuletul cu scara spiralata de pe aceeasi fatada, incheindu-se definitive lucrarile.
Biserica evanghelica di Sibiu, una dintre cele mai monumentale lacasuri de cult din Romania, prezinta o importanta deosibita deoarece, asa cum arata Virgil Vatasianu, “realizeaza pentru intaia oara imbinarea bazilicii arhaice cu o elevatie gotica matura”.
In interior, in colaterala nordica, ogivele se sprijina pe console cu motive vegetale, una dintre ele fiind decorate cu o masca umana. Pe cheile de bolta sunt reprezentati Maria si Isus, apoi simbolurile evanghelistilor Luca si Marcu (foto 6). Elementele sculpturale mai deosebite intalnim si in nava laterala de sud. Aici, cheile de bolta cu décor figurative sunt cele cu imaginea lu Isus cu cartea in mana.
In exterior retin atentia cele doua acadramente de portal plasate in interiorul pritvoarelor de sud si nord. Portalul sudic este mai vechi, fiind executat in 1457, cel Nordic fiind terminat in 1509, dupa modelul celui sudic.
In nord-estul monumentului se afla
Revenind in interiorul catedralei, trebuie mentionata fresca aflata pe peretele din nord al corului. Scena reprezinta Rastignirea incadrata de un décor architectural in care sunt plasate o serie de personaje biblice si istorice.
Deosebit de valoros si bogat este inventarul mobil al bisericii evanghelice. Chiar daca o serie de vase de cult din argint aurit, opere ale unor vestiti mesteri sibieni, precum Sebastian Hann, nu sunt accesibile publicului, alte piese de mare valoare pot fi admirate in biserica.
In cor, in axul bisericii se afla una din cele mai frumoase cristelnite de bronz existente in tara noastra. Are forma unui potir cu talpa, pcicior, nod si bazin, fiin decorat c o serie de inscrisptii cu minuscule si majuscule gotice . De asemenea , pe suprafata sa sunt realizate 228 de plachete in relief , multe din ele reprezentari figurative de influenta bizantina. Cristelnita este opera mesterului Leonhardus din anul 1438; traditia pledeaza pentru turnarea ei din bronzul tunuilor turcesti capturate de catre sibieni in 1437.
In 1672 a fost executata de catre J.West orga bisericii, care peste doi ani a fost pictata de Paul Demosch si Jeremias Stranovius.
In biserica se mai pastreaza cateva altare poliptice. Unul dintre acestea se pare ca este vechiul altar al bisericii evanghelice, databil intre 1480 si 1545, voletii fiind inspirati din ciclul Patimilor lui Albrech Durer. Un alt altar, de mai mici dimensiuni, provenit de la Dobarca, prezinta interes datorita faptului ca a fost realizat in prima jumatate a secolului al XVII-lea in maniera altarelor poliptice. In ferula se mai pastreaza un grup statuar din lemn, Isus intre doi ingeri (a doua jumatate a secolului al XVI-lea). De asemenea, se mai pastreaza vechiul amvon al bisericii, databil la sfarsitul secolului al XV-lea.
Biserica a servit si ca loc de inmormantare pentru primarii, comitii sau alte personalitati sibiene.Pietrele funerare care acopereau mormintle acestora au fost demontate din nava bisericii in anul 1853 si incastrate in zidurile ferulei, obtinandu-se astfel un ansamblu unic ca valoare in tara noastra. Printre pietrele funerare aflate aii se numara cele ale primarilor Nicholaus Proll, Georg Hecht, Johannes Lulay, servatius Weidner, si cele ale comitilor Petrus Haller, Albert Huet, etc. Tot aici se afla inmormantat domnul muntean Mihnea Voda cel Rau.
In anul 1796 se interzic inhumarile in biserica, dar cu toate acestea, se va mai face o exceptie in anul 1803, cand trupul neinsufletit al baronului Samuel von Brukenthal va fi depus in cripta amenajata langa amvon.
Casa parohiala evanghelica este o cladire compusa din patru corpuri , ridicata pe zidurile primei incinte de fortificatii, care pe alocuri se mai pastreaza la nivelul subsolului, cladire ce a trecut prin mai multe faze de constructie. Uneia din primele faze trebuie sa-I apartina subsolul cladirii pe doua niveluri, boltit semiclindric cu penetratii locale, are dublouri si nise de factura gotica, ce dateaza cu siguranta inca din secolul al XV.
Din punct de vedere artistic retine atentia corpul dinspre piata al cladirii si in mod cu totul special usa de acces. Ancadramentul de forma dreptunghiulara prezinta in intradosul lintelui trei arce in acolada, suprapuse si intretaiate.Este un exemplu de usa gotica tarzie derivate din tipul celor cu baghete incrucisate .
Parterul corpului principal pastreaza numeroase incaperi boltite in cruce, plafoane si tamplarie baroca. Toate celelalte corpuri prezinta spatii boltite in cruce.
Biserica Romano-catolica (foto 7 stanga). Odata cu instaurarea dominatiei habsburgice asupra Transilvaniei, ca religie de stat a fost impus catolicismul.Ca o reactie a Contrareformei, catolicii, prin reprezentantii lor, calugarii iezuiti, cu sprijinul autoritatii generalului conte Virmond, au ridicat in plin centrul Sibiului, in urma demolarii unor cladiri existente in acel loc, noua lor biserica intre anii 1726-1733, edificiul sfintit la 13 septembrie 1733, este o biserica –sala de forma dreptunghiulara , in care altarul rectangular este inlobat in partea de est a cladirii. Navei ii corespund in nord si sud cate trei altare laterale, deasupra caruia se afla tribune.In partea de vest, biserica are un turn decrosat fata de nava (terminat in 1738). Exteriorul monumentului este destul de sobru, ferestrelor dreptunghiulare, corespunzand tribunelor. Fatadele laterale sunt compartimentate in axe prin mijlocirea pilastrilor cu capitel Doric. Biserica are subsol general in interiorul caruia surprindem pilastri masivi de sustinere a boltii.
In interior, altarele laterale sunt plasate in spatii compartimentate prin coloane dorice masive, adosate si dublate; acestea sustin un antablament bogat profilat, care formeaza un accentuat joc de umbra si lumina. Elementele decorative ale antablamentului (clopotei, triglife, volute si scoici) sunt cele intalnite si la alte monumente in stil baroc din Sibiu, pentru care biserica iezuita a servit drept prototip.Deasupra antablamentului apare o balustrade curbata, ornate cu motive aurite.
Peretele altarului este decorat cu o fresca realizata intre anii 1774-1777 de catre Aanton Steinwald. Fresca din biseica romano-catolica (Maria cu Pruncul) , cea mai importanta realizare a genului in barocul sibian, se impune prin mijloacete devenite clasice ale picturii baroce din ambianta habsburgica, avand drept scop accentuarea iluziei spatiale, impresionarea privitorului, exacerbarea sentimentelor religioase. Pictura navei a fost realizata in anul 190
Demne de mentionat sunt confesionalele din altarele laterale, piese de mobilier baroc partial intarsiate. De asemenea, valoroase sunt vitraliile executate in anul 1901 la Budapesta .
Casa parohiala romano-catolica (foto 8). Dupa revenirea lor in Sibiu, iezuitii au ridicat alaturi de biserica din centrul orasului si un seminar. Constructia, compusa in prezent din patru corpuri, inglobeaza si o parte mai veche, medievala, situata in dreapta cladirii si formata doar dintr-osingura travee.Aceasta travee mai pastreaza boltile semicilindrice originare. Planul este dreptunghiular, inchizand intre laturi o curte interioara.Spre Piata Mare, cele doua etaje sunt organizate in opt axe cu ferestre dreptunghiulare traditionale, cu deschidere la fata. La parter, ferestrele refacute recent dintr-o succesiune de usi au ancadramente realizate din tencuiala, evazate la colturi, cu
ecuson central.Este o constructie sobra, in care exuberanta barocului cedeaza locul unir elemente decorative relative ponderate: structurile cu motive religioase , inscriptiile de pe bolta scarilor, precum si o pictura murala aflata in holul de la intrare, reprezentand-o pe Maria cu Pruncul. Incaperile celor doua etaje sunt boltite in cruce sau semicilindric cu penetratii. Ancadramentul usii de intrare pastreaza data constructiei edificiului : anul 1739.
Fatada dinspre Piata Mica prezinta la nivelul parterului o succesiune de arcade care adapostesc magazine. Aceste magazine au fost construite initial de catre calugarii iezuiti, inca in 1741, mult timo zidite , acestea au fost reconstruite in 196
In incinta exista initial o loggie deschisa pe latura de sud a curtii. Latura de nord a fost completata cu un adaos construit in 1909, prilej cu care au fost rebolite si pivnitele prevazute cu boltisoare si tot atunci a fost realizata si canalizarea.In curte se afla amplasata din 1987 statuia Sfantului Nepomouk (realizata in 1738), care se pastrase, intre 1948-1987, in curtea a doua a palatului Brukenthl, dup ace fusese demontat din Piata Mare.
Sapaturile efectuate, cu incepere din luna aprilie 1998, in vederea refacerii canalizarii, au scos la iveala faptul ca nivelul de calcare medieval s-a ridicat cu peste 1.5 metri. Astfel, conform celor relatate de arheologul Florin Blezu, au aparut zidurile unor cladiri demolate cu prilejul constructiei bisericii si seminarului iezuit, peretii tencuiti ai unei incaperi, pragul si usciorul unei usi gotice, precum si boltile pivnitelor care au fost initial amenajate pe intreaga suprafata a curtii. Aceste cladiri erau construite perpendicular pe zidurile de sud ale incintei si ocupau suprafata fostului zwinge.
Biserica si manastirea franciscana.Aspect gotic, marcat de contraforturi in exterior, ii corespunde un interior total modificat de bierica-sala in stil baroc tarziu.Biserica, ridicata initial in prima jumatate a secolului al XV-lea, pentru calugaritele Clarisse (ordinal minorit), a suportat mai multe calamitati de-a lungul secolelor. Mai intai, la putin timp dupa izgonirea catolicilor in urma Reformei, la 1 aprilie 1556, un incendiu puternic a afectat si biserica, dup ace a distrus o parte din oras. Apoi, biserica , atribuita in 1716 calugarilor franciscani, si refacuta de acestia, a suferit din nou in urma prabusirii boltilor corului, in anul 1776.
Interiorul bisericii este total modificat, edificiul avand aspectul unui monument baroc tarziu.nava este boltita semicilindric pe arce dublouri si are penetratii triunghiulare.Fiecarui arc dublou ii corespund pilastri angajati, oincoronati cu antablamente simple.Pridvorul este boltit cu o bolta in dubla cubura (a vela). Retine atentia pe peretele de nord al corului monumentul funerar al generalului conte Damian Hugo von Virmond (1666-1722), realizat in piatra. Partea centrala consta intr-o inscriptie comemorativa , iar cea inferioara , sarcofagul propriu-zis, este decorat cu alegoria Victoriei . In biserica se mai gaseste un cenotaph dedicate baronesei Arianna Anderlen nascuta Engelshoffer, iar in cripta se afla mai multe piese funerare – a lui Ioan Haller, guvernator al Transilvaniei si a sotiei sale Sophia Daniela de Vargyas, fiind decorate cu blazoanele acolate ale defunctilor.
Din inventarul bisericii mai retinem existenta unei madone cu Pruncul, sculptura gotica (seolul XV) in lemn policrom.
Biserica a fost restaurata ultima oara in anul 1972.
Alipita bisericii este cladirea care adapostea fosta manastire, o constructie cu plan ptrat si incinta inchisa. Accesul in curte si in interiorul cladirii se face prin usa amplasata la parterul turnului (tamplarie baroca, feronerie de epoca). Din aceasta cladire se poate accede si la etajul casei de la nr.12, iar in aripa de est se poate patrunde prin strada Barbierilor nr.2.
In interior, un coridor perimetral strabate cladirea, de aici realizandu-seaccesul in camere. Incaperile sunt boltite in cruces au in cruce cu penetrate. Curtea prezinta o fatada cu ample arcade deschise pe ambele nivele – parter si etaj. Se poate remarca si existenta acoperisului inalt si abrupt care formeaza in flancuri (spre casa de la nr. 12) un pinion triunghiular, pledand astfel pentru apartenenta la perioada corespunzatoare stilului gotic. In schimb, tamplaria este modificata in secolul al XVIII-lea, apartinand stilului baroc.
Biserica Ursulunelor (foto 9).Asemanator bisericii franciscane, acest monument a sporit mai multe etape de refaceri capitale. Initial ridicata de catre calugarii dominicani in jurul anului 1479, biserica gotica a fost transformata, dupa doua secole si jumatate, intr-o constructie baroca. In exterior se remarca, pe latura de nord, o capela gotica ce pledeaza pentru existenta anterioara a unei nave laterale, parte a unei bazilici initiale. Se mai pastreaza elemente gotice cum sunt: contraforturile, ferestrele trilobate in partea superioara, precum si portalul gotic tarziu de pe fatada de vest. Tot aici se mai pot deslusi, marcate pe tencuiala, urmele unor ferestre gotice in arc frant (ancadramentele din caramida au fost vizibile in cursul restaurarii din 1996-1997, ocazie cu care au fost acoperite cu tencuiala). Deasupra intrarii se remarca statuia Sf. Ursula (foto 10).
In interior,
monumentul se prezinta ca o biserica-sala in stil baroc, fara prea multe elemente
spectaculoase daca se face abstractie de pilastrii dublati din cor, deasupra
carora se distinge antablamentul cu triglife atat de caracteristic monumentelor
ecleziastice in stil baroc din
Din istoricul bisericii retinem anul 1728, cand a fost predata calugaritelor ursuline, carora li se datoreaza faza baroca a constructiilor.
Edificiul a fost restaurat in 1969, apoi in anii 1996-1998.
Manastirea ursulinelor In 1733, pe locul vechilor cladiri ale manastirii
dominicane, demult parasite, in vecinatatea bisericii, a fost construita de catre ursuline o manastire si o scoala, actualul Colegiu Pedagogic ,,Andrei Saguna'. Edificiul initial, de un plan rectangular, cu incinta inchisa, prezinta interes arhitectural mai mult prin fatadele sale, deoarece interiorul a fost de la inceput subordonat caracterului sau strict utilitar. Fatada spre strada are inaltimea celor doua etaje, oferind imaginea unei cladiri baroce sobre. Parterul este apareiat, ferestrele fiind prevazute cu feronerie. De la inaltimea primului etaj, pilastri cu capitel- schitat prin mijlocirea unor ghirlande- rimeaza fatada. Ferestrele primului etaj au in partea superioara cate o spranceana ondulata, iar cele de la nivelul urmator sunt simple, dreptunghiulare. Dar si fatada spre strada General Magheru a suferit modificari considerabile, au aparut elemente decorative eclectice in momentul construirii unui nou corp (cel din dreapta unde se situeaza actualul acces) in jurul anului 1900. In interior, retin atentia doar boltile semicilindrice cu penetratii sau in cruce ale coridoarelor si ale unor incaperi. Atat la nivelul parterului cat si al etajului, exista posibilitatea accesului in biserica, prin sacristie, respectiv tribuna de vest.
Biserica Reformata. Comunitatea reformata a obtinut aprobarea pentru ridicarea
Iacasului sau de cult in 1783. dupa ce in anul urmator au fost achizitionate casa parohiala si terenul pentru constructie, s-a trecut la ridicarea bisericii ce a fost inaugurata la 26 noiembrie 1786, cladirea prezentandu-se ca un monument sobru. Are o fatada ingusta, marcata de un portal simplu, cu un ancadrament de piatra. Singurele elemente care ritmeaza fatada sunt pilastrii ce sustin antablamentul format din arhitrava, friza de triglife, sprijinite pe clopotei si o cornisa cu denticuli. Deasupra se ridica un turn zvelt, nedecrosat. Interiorul, la fel de sobru (sobrietate impusa de canoanele cultului), ne ofera imaginea unei biserici-sala cu absida. Peretii sunt marcati doar de pilastri dublati care sustin antablamente identice cu cele din exterior. Bolta este semicilindrica, sustinuta cu arce dublouri. In axul altarului este plasat un amvon cu baldachin decorat cu motivele aurite ale unor draperii si ghirlande de trandafiri. In partea de vest a bisericii, orga este amplasata pe o tribuna sustinuta de doi stalpi masivi.
Institutul Teologic Ortodox si Mitropolia Ardealului Institutul Teologic Ortodox are o cladire in stil neoromanesc ridicata in anii 1913-191 pe acest loc se afla o casa cu doua etaje, palatul Toldalagy, construita in secolul al XVIII-lea, care a fost achizitionata de catre mitropolitul Andrei Saguna in 1858,tocmai pentru a gazdui institutul. In interior, demn de remarcat este iconostasul brancovenesc (secolul XVIII) din lemn sculptat si aurit provenit de la biserica din Bungard, judetul Sibiu, si amplasat in capela institutului.
In curte, pe limita din spate a terenului, se situeaza un corp de cladire construit in secolul al XVIII-lea, avand fatada indreptata spre curtea casei din str. Centumvirilor
nr.12. Este un edificiu cu doua fatade, parter spre curtea Institutului si parter cu etaj in
directia strazii Centumvirilor, acoperisul fiind mansardat in doua ape, cu lucarne ample, specifice sfarsitului secolului al XVIII-lea. Decoratia fatadelor este formata din elemente realizate in stucatura si urme in relief, accesul dintr-o curte in cealalta realizandu-se printr-un gang denivelat boltit semicilindric si prevazut cu scari.
In apropiere (str. Mitropoliei 24), se ridica o cladire (secolul XIX) cumparata de
asemenea de catre Andrei Saguna, initial pentru Institutul teologic, dar care a devenit, in 1858, resedinta mitropolitana. Corpul spre strada se remarca prin streasina pronuntata cu intradosul decorat cu rozete realizate in relief din lemn, asemanatoare cu cale care decoreaza cladirile din Piata Mare nr.8 si 9, databila aproximativ in deceniile 4-5 ale secolului al XIX-lea. Spre sfarsitul anilor '80, gangul portii si casa scarilor au fost decorate cu picturi murale reprezentand scene biblice si istorice.
Catedrala Ortodoxa”.Sfanta Treime' (foto l1-exterior, foto 12-interior), este un
amplu edificiu cu o alcatuire simetrica si un plan central care, cu unele modificari
(aparitia celor doua turnuri pe fatada), incearca sa reia la o scara mai redusa elevatia unei bazilici bizantine.
Expresivitatea edificiului se datoreaza jocului de volume organizate in jurul
spatiului central, acoperit cu o cupola pe pandativi, sustinuta de alte volume acoperite cu suprafete in sfert de sfera, precum si a celor patru turnuri (doua mici, cu plan octogonal, alipite naosului, si alte doua mai mari, flancand intrarea principala). Expresia arhitecturala este determinata de finisajele exterioare- caramida aparent presata (Klinker) pozata in asize orizontale cu doua culori alternante si acoperisurile cu tabla de cupru. Biserica ctitorita de Mitropolitul Ioan Metianu a fost construita intre anii 1902- 1906, sfintirea catedralei avand loc la 30 aprilie/13 mai 1906.
Capela Sfintei Cruci Edificiul nu prezinta interes arhitectonic decat prin
stucaturile baroce, dar interiorul sau adaposteste un grup statuar de importanta deosebita pentru arta gotica din tara noastra. Crucifixul, provenit cu mare probabilitate din manastirea dominicana din afara cetatii, a fost reamplasat pe locul respectiv, in aer liber, in anul 1683. Abia in 1755 in jurul sculpturii a fost construita Capela Sfintei Cruci in forma in care se pastreaza si astazi. Sculptura, reprezentand pe Isus rastignit incadrat de Maria si Ioan, este semnata si datata de mesterul Petrus Lantregen din Austria (1417). Grupul statuar s-a pastrat intr-o stare relativ buna, desi la un moment dat, in 1659, a fost recuperat dintre ruinele manastirii dominicane distruse de catre trupele principelui Georghe Rak6czi II. Din pacate, intr-o perioada recenta neprecizata a fost acoperit cu un strat de vopsea de ulei.
Sinagoga. Comunitatea evreiasca din Sibiu, fara a fi foarte numeroasa, a depus
eforturi insemnate pentru strangerea fondurilor alocate ridicarii unui lacas de cult
corespunzator. Cu toate acestea, abia in 1898 au fost obtinute sumele necesare, edificiul fiind terminat un an mai tarziu, inaintea Sarbatorilor Mari. Sinagoga este formata dintr-un singur corp de cladire de plan dreptunghiular. Fatada este neogotica dar. in partea superioara a acesteia apare o friza de triforii neoromanice. Caracterul eclectic al cladirii este dat de placajul de caramizi aparente din care este format paramentul fatadei principale. Interiorul are un aspect bazilical cu trei nave incalecate
de tribune cu arcade in forma de triforii, iar tavanul este casetat, oarecum in spirit neorenascentist. Chivotul plasat in partea rasariteana a edificiului este in forma de absida semicirculara. Cladirea monumentala cu mare valoare arhitectonica era pusa in valoare prin amplasarea ei printre cladiri cu un gabarit mai redus. Actualmente, sinagoga este inconjurata de blocuri modeme realizate in urma demolarii (inainte de 1989) vechilor cladiri ce faceau parte integranta din Centrul istoric al Sibiului.
Biserica Azilului Din punct de vedere arhitectonic, o analiza a bisericii construita integral din caramida poate stabili faptul ca in prezent ne aflam in fata unei biserici-hala cu un cor patrat si sanctuar poligonal, flancat in sud de o incapere, iar in nord de doua incaperi, pe doua nivele. Alaturat edificiului, pe latura sudica, se ridica mai multe incaperi pe trei nivele, doua dintre ele reprezentate de pivnite si un parter. Nivelul inferior al pivnitei comunica initial cu nava bisericii, accesul facandu-se printr-o usa exterioara (actual 'tunel'): de asemenea, exista comunicare cu cladirea din sud si la nivelul galeriei de la etajul bisericii.
Unei faze ulterioare ii apartin boltile baroce din nava, cor si sanctuar, una din
camerele de pe latura de nord- cea estica, precum si incaperile nivelului doi ridicate In
aceasta parte. Daca se tine cont de pozitia ferestrei obturate prin zidire, sesizabila pe
fatada nordica situata in dreptul unui stalp, se impune plasarea momentului constructiei stalpilor abia in secolul al XVIII-lea.
Un ancadrament gotic cu boltari din caramida se poate recunoaste pe fatada de
vest a navei, in exterior.
Elementele originare ale corului sunt contraforturile din exterior, la realizarea
acestora folosindu-se si caramizi de o forma speciala; intr-o faza tarzie contraforturile au fost amplificate. In interior, coloanele angajate ale arcului triumfal au fost transformate de la nivelul capitelurilor in sus, dar s-au pastrat intact pilastrii angajati, plasati la imbinarea laturilor sanctuarului poligonal. Boltile au fost modificate in epoca baroca, in sanctuar disparand ogivele initiale, probabil realizate si ele din caramida. Cele doua incaperi care flancheaza simetric corul au bolti in cruce rara ogive, ele fiind deschise la inceput prin arcade (incaperea din nord are acum arcadele obturate) atat spre cor, cat si inspre vest. La incaperea din sud, folosita ulterior probabil ca sacristie, se poate distinge modul in care zidul sudic al navei s-a alipit incaperii respective, netinand cont de arcada deschiderii vestice. Aceeasi dispozitie se repeta si In nord, unde incaperea a fost largita cu cca. un metru. Tot in cor se poate urmari modul in care o arcada a fost inchisa partial, montandu-se dezaxat un ancadrament gotic din piatra cu muchiile tesite.
Corul bisericii poate fi datat in secolul al XIII-lea, constructia acestuia si a
incaperilor adiacente fiind atribuita fazei de dupa 1292.
Situate in afara centrului istoric al orasului dar importante monumente de
arhitectura religioasa sunt si bisericile aflate in cartierele mai noi sau mai vechi ale
Sibiului. Dintre acestea amintim: biserica 'din Groapa', biserica 'Dintre Brazi', biserica ortodoxa 'Sf. Luca', biserica si orfelinatul Terezian, biserica evanghelica C.A. din Gusterita, biserica evanghelica C.A. din Turnisor.
Monumente si ansambluri de arhitectura de factura civila.
In aceasta categorie se inscriu toate cladirile care au diverse functionalitati:
locuinte, structuri de cazare si alimentatie publica, tratament, sedii ale administratiilor
publice, sedii de institutii de stat si private, banci, tribunale, licee si scoli, muzee si
colectii diverse, case de cultura, etc.(vezi Harta centrului istoric al orasului Sibiu). O
categorie aparte o constituie muzeele (vezi Harta muzeelor si a bazelor de cazare).
Atributul de oras-muzeu pe care il confera Sibiului numerosii sai vizitatori este
dublat de cel de oras al muzeelor. Intr-adevar, Complexul muzeal este nu numai cel mai vechi, ci si unul dintre cele mai mari din tara, cu peste 1 700 000 valori de patrimoniu muzeal. La baza constituirii sistemului de muzee sibian au stat colectiile de arta, carte, antichitati si numismatica ale baronului Samuel von Brukenthal, care isi inaugureaza in noul palat, la 1790, cu trei ani inaintea deschiderii Muzeului Luvru colectia de pictura.
Muzeul National Brukenthal
Muzeu de importanta internationala, fondat in anul 1790 de catre fostul guvernator al Transilvaniei, baronul Samuel von Brukenthal, deschis pentru public, conform dispozitiei sale testamentare, in anul 1817. Este cel mai vechi muzeu din tara si unul din primele de pe continentul european.
In cadrul Muzeului National Brukenthal functioneaza Galeria de Arta, Biblioteca, Muzeul de Istorie, Muzeul de Istorie Naturala, Oficiul judetean pentru patrimoniu cultural national si Laboratorul zonal de restaurare. Actuala organizare dateaza din anul 1990, moment in care sectia de arta populara si etnografie s-a desprins din cadrul Muzeului Brukenthal, formand un muzeu separat.
Palatul Brukenthal(foto 13)
In momentul
in care Samuel von Brukenthal a decis sa-si ridice fastuoasa resedinta din
constructia de pe latura nordica a doua edificii de mari dimensiuni, biserica si seminarul iezuit (1726-1733). Pe latura de vest, prin demolarea casei mostenite de sotia sa de la tatal ei, senatorul Georg Klockner si a unei alte cladiri achizitionate in vecinatate (1775), lui Samuel von Brukenthal i se oferise terenuri propice pentru initierea constructiei palatului la un an dupa numirea sa in functia de guvernator al Transilvaniei (1777).
Dificultatea majora in edificarea 'casei noi' consta in obligatia de a respecta cele doua parcele demolate, de aici rezultand si planul oarecum neregulat datorita traseului frant al laturilor de sud si de nord. Elementele determinante in edificarea noii cladiri au fost deci necesitatea inscrierii intr-un spatiu delimitat, apoi gustul si vointa ctitorului, aflate in stransa relatie cu 'moda' epocii. In ceea ce priveste aceasta din urma conditie, in Europa centrala dominata de barocul vienez s-a cristalizat un anumit tip de cladire urbana ce se deosebeste de marile palate construite in spatii deschise, desi exista si asernanari, mai ales in privinta organizarii interioarelor. Spre deosebire de palatele inconjurate de parcuri, edificiile construite in interiorul oraselor medievale sunt strict limitate la existenta parcelelor initiale.
Palatul construit de Samuel von Brukenthal are un plan dreptunghiular, inchizand intre laturile sale o curte interioara. Accesul in palat si spre curte se face printr-un portal plasat in axul laturii inguste dinspre frontul strazii iar pe latura opusa, pasajul corespunzator celor trei deschideri, faciliteaza iesirea in curtea a doua, unde initial se aflau grajdul si alte anexe gospodaresti.
Fatada principala a palatului, iesita mai in fata in comparatie cu frontul celorlalte cladiri din piata, este o realizare tarzie, in care arhitectul s-a indepartat oarecum de la canoanele unui baroc spectaculos, manifestand predilectie pentru un stil mai ponderat.Verticalitatea sugerata de pilastrii dublati si acoperisul mansardat in trei trepte, este contra balansata de rezolvarea apareiajului cu braie orizontale a parterului. Elementele decorative cele mai frecvent folosite sunt ghirlandele, cununile, rozetele, casetele, mastile, toate executate din piatra. Ancadramentul de piatra al portalului, bogat decorat cu elemente de plastica, dintre care mentionam blazonul aurit al guvernatorului, este flancat de cate o coloana deasupra carora se ridica antablamentul incoronat de urme baroce.
Din pasajul de trecere, compartimentat in trei travee prin mijlocirea unor coloane masive, se poate accede in curtea palatului. Aici, in axul corpului transversal din fundal se afla un al doilea portal organizat ca si primul, cu deosebirea ca locul coloanelor a fost preluat de atlanti. Parcurgand un al doilea gang, organizat pe trei nave, patrundem in curtea a doua in care se ridica corpurile de cladire realizate in cea de a doua etapa de constructie, in anii 1786-1788: o aripa ce leaga tractul transversal al palatului de edificiul fostului grajd plasat de asemenea, transversal in limita din spate a terenului.
Conform uzantelor baroce, primului etaj i se acorda o atentie cu totul speciala.
Accesul se realizeaza pe mai multe cai: o casa a scarilor ce se deschide din gang in
stanga, apoi, alte doua scari plasate in centrul aripilor laterale care ofereau posibilitatea organizarii unor apartamente a cate trei incaperi (camera de primire, dormitor, cabinet) rezervate oaspetilor. Etajul al doilea gazduia de la inceput galeria de pictura si biblioteca situata in aripa transversala.
Dintre incaperile primului etaj se remarca cele cinci amplasate la fatada. Cea mai fastuoasa incapere era salonul (sala de muzica) alaturi de care erau situate camere de primire, iar in flancuri, cabinete. Amenajarii acestora, Brukenthal i-a acordat o deosebita atentie. Cele trei incaperi centrale mai pastreaza partial tapetul original din matase, iar incaperile din flancuri, cabinete de lucru, care evidentiaza interesul pentru chinoiserie, au fost tapetate cu cartoane pictate cu motive orientale: pomi si tufe cu flori, pasari exotice. De la aceste motive decorative, care in unele palate din Europa centrala sunt realizate in pictura, camerele din flancuri sunt numite si camere cu pasari. Alte elemente de valoare artistica sunt stucaturile de pe plafoane, tamplaria artistica, sobele de faianta aduse de la Viena, candelabrele din cristal (foto 14, foto 15).
De o valoare artistica exceptionala sunt medalioanele cu reliefuri din lemn de tei grunduit si aurit, plasate deasupra ancadramentelor usilor a patru incaperi de la primul etaj, asa numitele supraporte. Incaperile di flancuri, unde decorul este de factura orientala, au cate doua supraporte reprezentand figuri de chinezi. Mai mult o figura de chinez sezand apare si pe relieful aurit de pe uma sobei-camin din flancul drept. Celelalte doua incaperi au cate patru medalioane deasupra usilor si intre ferestre, tematica fiind la moda in secolul al XVIII-lea si anume, operele lui Publius Ovidius Nasso. Daca in stanga salonului (privind dinspre piata) apar patru scene din Istoria lui Bacchus, Pan si Sylen, medalioanele din incaperea din partea opusa pot fi identificate mai precis. Scenele de aici il reprezinta pe Narcis, Endimion si Luna, Clitia transformata in floarea soarelui si in final, Poetul Arion salvat de delfin. Intr-o incapere de mici dimensiuni alaturata camerei de colt din stanga peretii sunt integral acoperiti cu un decor pictural ton in ton in maniera camieu, cele doisprezece panouri reprezentand scene din Istoria lui Hercule.
Palatul Brukenthal din Sibiu reprezinta una din comorile de arta baroca din Europa centrala. Afirmatia poate fi sustinuta prin starea deosebita in care sunt pastrate o serie de elemente originale. Sunt extrem de putine edificii de o factura asemanatoare in care sa fie conservate in forma initiala detalii precum piesele de marchetarie, tamplarie artistica, elemente de Iacatusarie (clante, incuietori de usi, broaste), inclusiv geamuri originale, cu compartimentarea initiala realizata prin intermediul baghetelor de plumb. Constructia acestui edificiu a avut ca scop realizarea unui cadru propice pentru conservarea unei colectii de arta si antichitati de o valoare inestimabila.
Fatada principala a palatului a fost restaurata in anii 1973-197 In anii 1998-2000 cladirea a fost supusa unor noi lucrari de restaurare.
Galeria de Arta
Colectia de arta a fost intemeiata prin grija lui Samuel von Brukenthal incepand cu anii 60 ai secolului al XVIII-lea. Picturile provin din colectii mai vechi, cum ar fi cea a arhiducelui Leopold Wilhelm, sau din achizitiile facute de Brukenthal. Activitatea de colectionar a fost sustinuta pe durata catorva decenii, astfel incat la moartea lui Brukenthal muzeul detinea peste 1.000 de picturi din diferite scoli europene. Dupa cel de-al doilea razboi mondial (1948), din colectiile Muzeului Brukenthal au fost preluate la Muzeul National de Arta din Bucuresti mai multe tablouri de mare valoare, apartinand lui Jan van Eyck, Jacob Jordaens, Hans Memling, Antonello da Messina, Lorenzo Lotto, Pieter Bruegel cel Tanar, Alessandro Magnasco, etc.
Galeria de arta nationala - etajul I
Colectia de arta de pe teritoriul tarii noastre poate fi structurata pe cateva sectoare mai importante. In ordine cronologica, cele mai vechi piese din colectie sunt creatii ale goticului transilvanean. Sunt prezentate piese medievale, majoritatea creatii ale masterilor sasi, cum ar fi altarul poliptic din Boian si fragmente ale polipticelor de la Prostea Mare (Tarnava) si Cisnadie. Acesta din urma este opera pictorului Vicentius din Sibiu, din primul sfert al secolului al XVI-lea. Tot aici este expus si 'Portretul judelui brasovean Lukas Hirscher', executat de pictorul Gregorius din Brasov, considerat a fi prima picture de sevalet din Romania. De asemenea, in expunere isi gasesc locul si piesele de arta de factura ortodoxa.
Un numar insemnat de lucrari apartin creatorilor din secolul al XIX-lea, fiind
prezente opere ale unor artisti romani si germani care au activat mai ales in Transilvania: Misu Popp, Heinrich Trenk, Sava Albescu, CarI D6rschlag, Fritz Schullerus, Octavian Smigelschi, Arthur Coulin.
Arta romaneasca moderna este bogat ilustrata, incepand cu marii artisti care au pis piatra de temelie a picturii noastre: Theodor Arnan (foto 16), Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu, Stefan Luchian. Cel care de fapt realizeaza prima bresa in traditiile picturii academiste este Nicolae Grigorescu, prezent cu un numar mare de picturi executate atat in Franta (Strada la Vitre), cat si in tara: Car cu boi, Ciobanas, Taranca cu furca. Stefan Luchian, cu o opera novatoare, este primul mare colorist roman si un neintrecut pictor al florilor: Lica, Case la tara, La marginea padurii, Albastrele, Garoafe (foto 17).
In perioada interbelica au activat o serie de pictori de mare valoare ale caror
capodopere sunt expuse in cadrul muzeului. Dintre acestia amintim doar cativa: Theodor Pallady (Autoportret, Un biet iepure, Natura statica cu scoica si umbrela, Boule de neige, Nud pe sezlong), Gheorghe Petrascu (Atelierul artistului, Peisaj cu case vechi, Case din Silistra), Francisc Sirato, Nicolae Tonitza -Portret de fetita, Stefan Dimitrescu, Ion Theodorescu Sion, Iosif Iser, Nicolae Darascu, Jean Al. Steriade, CarniI Ressu, Vasile Popescu, Stefan Popescu, Sabin Popp, etc.
Multi dintre artistii amintiti au creat si dupa ultimul razboi mondial, operele lor
facand parte din colectia de arta contemporana. Alaturi de acestia mai sunt prezenti si
pictori din generatia tanara, precum si o seama de creatori sibieni printre care si Hans
Hermann(foto 18- foto 22).
Galeria de arta europeana - etajul II (foto 23-foto 31).
Cel mai bogat si in acelasi timp cel mai valoros tond apartine picturii din Tarile de Jos. Figuri marcante ale acestei scoli sunt Marinius von Reymerswaele, pictor apropiat de spiritul analitic al primitivilor neerlandezi, Frans Floris de Vriendt, supranumit si 'Michelangelo al nordului'. In acelasi curent se incadreaza si Abraham Janssens, influentat de c1asicismulbolognez, sau portreistii Adriaen Thomas Key si Frans Pourbus I.
Dintre artistii flamanzi care au conferit peisajului locul ce i se cuvine in
reprezentarea picturala sunt prezenti in galerie Paulus Brill, Frederik van Valckenborch, Roelant Savery si mai ales Joos de Momper II, un precursor in peisagistica a lui Rubens. Perioada urmatoare este aflata sub puternica influenta a lui Rubens. Dintre contemporanii acestuia enumeram pe Jacob Jordaens, Frans Snyders, Jan Fyt, Pieter Boel, Frans Ykens, Paulus de Vos, etc.
O parte insemnata a colectiei de pictura din Tarile de Jos o formeaza lucrarile
artistilor olandezi. Manierismul olandez, influentat de pictura italiana prin filiera unor
artisti precum Stradanus sau Spranger, are ca reprezentanti pe Hendrick Goltzius,
Joachim Wtewael, Cornelius van Haarlem. Ca si flamanzii, olandezii practica cu multa verva acea pictura realista, inspirata din viata de toate zilele, iar peisagistii intregesc imaginea de ansamblu asupra colectiei de pictura flamanda si olandeza.
Scolile de pictura germana si austriaca sunt mai slab reprezentate in galeria
Brukenthal si nu atat cantitativ, cat calitativ. Se remarca aici Lucas Cranach cu tabloul
Maria cu Isus si Ioan.
Mai numeroasa este prezenta pictorilor manieristi germani dintre care mentionam pe Hans von Aachen (Rapirea Proserpinei), Josef Heintz 1 (Diana si Acteon), Johann Rotthenhammer (Diana si Calisto). Dintre pictorii barocului se detaseaza italienizantii Johann Karl Loth, Johann Liss si J. H. Schonfeldt, acesta din urma figurand cu o compozitie - replica la un tablou aflat in Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg (Nunta din Caana).
Sfarsitul secolului al XVII-lea si cel urmator sunt bogat ilustrate mai ales de
pictorii scolii austriece. Sunt expuse in muzeu lucrari de Hans Graf, Karl Eigen, Josef
Schinnagel, Johann Christian Brandt. Din secolul al XVIII-lea se remarca Paul Troger,
Jan Kupecky, Jacob van Schuppen si Martin Meytens, ultimul fiind si autorul portretului lui Samuel von Brukenthal (foto 32).
Lucrari insemnate apartin venetienilor Sebastiano Ricci, Francesco Maffei, Andrea Pozzo, napolitanilor Massimo Stanzione si Francesco Solimena, lui Giovanni Battista Langetti sau Andrea Celesti. O figura proeminenta a picturii italiene reprezentata prin mai multe panze in galerie este Alessandro Magnasco, ultimul mare pictor manierist.
Muzeul detine si cateva opere ale pictorilor din scolile spaniola si franceza. Dintre acestia, Jose Antolinez este ultimul mare reprezentant al 'secolului de aur' al picturii spaniole. Dintre artistii francezi mentionam pe Jacques Curtois, zis Le Burguignon, Jean Roux, Jean Baptiste Oudry.
Colectia de pictura europeana este completata de numeroase piese de arta
decorativa - mobilier, portelan, faianta.
Cabinetul de stampe.
Peste 1.000 de piese apartin diverselor scoli de gravura de pe continent. Structura colectiei urmeaza fidel pe cea a galeriei de pictura, deoarece scolile germana, flamandaolandeza, italiana si franceza sunt foarte bine reprezentate.
Dintre gravorii gennani se detaseaza Albrecht Dtirer, un titan al epocii sale. In
gravura este un novator, creand o lume noua, specifica lui. In muzeu este prezent cu
gravurile: Sf. Eustatiu, Baia barbatilor, Nasterea Mariei, Isus pe muntele maslinilor. Sub influenta lui s-au fonnat doi gravori vestiti, Hans Sebald Beham si Virgil Solis, ambii prezenti cu lucrari in muzeu. Solis este cel care a ilustrat doua din cartile rare ale Bibliotecii muzeului - Biblia de la Frankfurt (1563) si Metamorfozele lui Ovidiu (1587).
Scoala italiana este bogata in prezente de gravori vestiti. Secolul al XVI-lea este
ilustrat de cateva celebritati ale gravurii manieriste ca Marcantonio Raimondi, Giulio
Antonio Bonasone, Giorgio Ghisi sau pictorul gravor florentin Antonio Tempesta.
Aceluiasi secol ii apartine si vestitul Agostino Carracci, reprezentant al scolii clasiciste bologneze. Unul din cei mai importanti acuafortisti din secolul al XVII-lea a fost Stefano de la Bella, gravor format sub influenta lui Callot. In secolul al XVIII-lea, Venetia devine unul din centrele europene ale comertului cu stampe. Aici a activat celebrul Giovanni Battista Tiepolo, autor al Capriciilor, serie de zece planse ce reprezinta o meditatie a artistului asupra sensurilor existentei si devenirii umane. Cabinetul de stampe mai pastreaza un album de 19 planse al gravorului roman Giovanni Battista Piranesi in care reproduce cu fidelitate scenele de pe Columna lui Traian.
Valoroasa este si colectia de gravura flamanda-olandeza. Aici se remarca gravori manieristi ca fratii Sadeler, dintre care Gillis a avut prilejul sa execute cel mai fidel portret al lui Mihai Viteazu, Hendrick Goltzius, P.P. Rubens.
Jacques Callot este personalitatea marcanta a gravurii franceze. In muzeu se afla
doua planse ale sale, Trecerea Marii Rosii si Plecarea (din ciclul Tiganii). Alti gravori
francezi sunt Abraham Bosse, Gerard Audran (autor al ciclului Istoria lui Alexandru cel Mare), Le Brun, Gerard Edelinck.
Cabinetul de stampe poseda si o foarte bogata colectie de grafica romaneasca, in care sunt prezenti prin desene si gravuri aproape totii reprezentantii de seama ai genului care au activat in secolul XX in tara noastra.
Biblioteca muzeului.
Biblioteca conserva un bogat fond de carti in parte colectionat de Brukenthal.
Numarul total al volumelor atinge circa 280.000, din care 386 sunt incunabule. Fondului initial, compus din 15.972 carti, i s-au adaugat pe parcursul anilor altele, din care mentionam in primul rand colectia 'Bibliotecii capelei' care a dus la sporirea numarului de incunabule de la 76 la 356.
Foarte valoroasa este colectia de manuscrise, din care mentionam faimosul Breviar Brukenthal (achizitionat in 1786 la Viena), realizat in Tarile de Jos la inceputul secolului al XVI-lea, scris pe pergament, cu caractere gotice minuscule, fiind impodobit cu miniaturi pictate. Amintim de asemenea culegerea de codice provenite din Germania (secolul XIV), aduse de comitele Thomas Altemberger la sfarsitul secolului XV, de unde ii provine si numele de Codex Altemberger.
Dintre incunabule vom mentiona doar cateva: Toma da Aquino, Opus praeclarum quarti scripti, 1469; Breviarum croaticum, 1493; Petrarca, Triomphi, 1488; Cronicile lui Schedel (2 000 ilustratii gravate in lemn), 1493; De mirabilibus mundi de Solinus C. Iulius, 1488; Geografia lui Strabo, 1473; Istoria naturala a lui Pliniu, 1498; operele lui Boccaccio si Petrarca, etc.
Din secolele XVI-XVIII provin aproximativ 30.000 de carti rare, multe dintre ele ilustrate cu gravuri valoroase, ale unor autori precum Aldus Manutius, Robertus
Stephanus, Elzevir, fratii Trechsel, Abraham Ortelius, Franz Hogenberg.
In secolul al XVIII-lea, preferintele se indreptau spre cartile ilustrate, in general de
mici dimensiuni. Amintim operele lui Ovidius, Voltaire, Boccaccio, Corneille,
Marmontel, ilustrate de gravori ca Bernard Picart, Eisen, Gravelot, Choffard, etc.
Din cele circa 1.500 de carti romanesti rare vom mentiona Cazania lui Varlaam,
Iasi, 1643;Noul testament de la BaIgrad, 1648; Biblia lui Serban Cantacuzino, Bucuresti,
Biblioteca muzeului mai poseda si o bogata colectie de carti transilvanene - asa
zisele 'transilvanice'. Sunt cuprinse aici unele din primele carti publicate in Transilvania datorate tipografilor vestiti: Johannes Honterus din Brasov, Kaspar Heltay din Cluj, Marcus Pristorius din Sibiu, Abraham Kertesz la Sibiu.
Muzeul de Istorie.
Complexul de cladiri al Primariei Vechi, numit si casa Altemberger-Pempfflinger (foto 33), compus din opt corpuri de cladire, este poate cel mai important ansamblu de arhitectura civila gotica din Transilvania. Conform opiniei arhitectului Hermann Fabini, cladirile construite de catre Thomas Altemberger, primar al Sibiului (1470-1491) si jude regal, au luat locul unor case mai vechi existente pe parcelele respective. Se propune datarea etapei initiale pentru anii 1475-1485.
Situat in coltul de sud-vest al ansamblului, turnul-locuinta apartine fazei de
constructie datorate lui Altemberger si a luat locul unei case de lemn, asa cum
demonstreaza sapaturile arheologice. Este o constructie de plan patrat ce se ridica pe
inaltimea a trei etaje. Vazut dinspre curte, la primul etaj se afla un bowindow cu o
fereastra gotica dreptunghiulara tripartita cu baghete incrucisate. Etajul urmator are o
fereastro similara, pe cand la ultimul etaj apare doar o fereastra bipartita. Prin intermediul unei constructii poligonale adosata turnului, in interiorul careia se afla o scara spiralata, se poate patrunde la etajele al treilea si al patrulea, ambele incaperi neboltite fiind folosite in trecut drept camere de oaspeti.
Aripa de cladire alaturata spre nord, construita tot de Thomas Altemberger, este
formata din doua niveluri, parter si etaj. Cel mai insemnat element aflat la nivelul
parterului este loggia formata intre zidul cladirii si zidul incintei a III-a de fortificare.
Dupa moartea lui Altemberger, surveIiita in 1491, casa a ajuns in proprietatea
primarului Nicolaus Prol, apoi din 1501, in cea a primarului Johannes Lulay. Acum se
ridica un nou corp de cladire, situat in coltul de nord al ansamblului, care prin amploare depaseste tot ceea ce fusese construit pana atunci. Este practic un edificiu compus din parter si etaj, avand la ambele niveluri o serie de incaperi. Desi acest corp de cladire este databil deja in secolul al XVI-lea, intre anii 1510-1520, mai conserva o serie de elemente gotice. De o factura mai noua este ancadramentul de usa al intrarii principale a carui conformatie este tipica pentru intrepatrunderea elementelor gotice cu cele ale Renasterii.
Initial, acest corp de cladire fusese alipit, in partea de nord, zidului de incinta si
implicit turnului de poarta. Dupa ce cladirea a fost achizitionata prin licitatie de catre
municipalitatea sibiana de la urmasii lui Marcus Pempfflinger, in scopul transformarii
sale in primarie, au fost facute noi modificari. A fost amenajata o ampla sala de consiliu, cu suprafata marita fata de limitele zidului de incinta, astfel incat portiunea de cladire iesita in exterior pe directia nord a trebuit sustinuta de un stalp masiv, precum si de o insiruire de console.
In perioada secolelor XVI-XVII, ansamblul Primariei Vechi s-a amplificat cu inca doua corpuri de cladire, situate in sud si est, neesentiale din punct de vedere stilistic. Complexul de cladiri a primit astfel un plan aproximativ dreptunghiular si a servit drept primarie a orasului Sibiu pana in anul 1945.
In anul 1988, in cladire s-a inaugurat Muzeul de Istorie din cadrul Muzeului National
Brukenthal.
Nucleul actualului muzeu de istorie l-au constituit colectiile numismatice si de
antichitati romane ale lui Samuel von Brukenthal. Fondul de antichitati cuprinzand o
serie de obiecte de valoare (statui, arme, obiecte uzuale), s-a bazat pe descoperiri
intamplatoare, nefiind sistematizat. In schimb, de multa atentie s-au bucurat colectiile
numismatice (monede antice grecesti si romane, medievale - unguresti, transilvanene,
germane si din alte tari) care spre sfarsitul secolului al XVIII-lea contineau circa 35.000 de piese (foto 34, foto 35). In cursul secolului XX, prin asimilarea colectiilor de arme ale Societatii Carpatine Transilvanene si a colectiilor de istorie ale muzeului ASTREI, numarul total al bunurilor din patrimoniul sectiei de istorie a crescut
considerabil, la aceasta adaugandu-se si diverse donatii si achizitii. In acest fel, structura actuala a fondului arheologico-istoric consta din circa 60.000 monede, 39,000 piese muzeale cu caracter arheologic (la care se adauga alte 82.000 fragmente de piese rezultate din sapaturi arheologice), aproape 1000 obiecte de breasla si arta decorativa si circa 1.900 arme.
Dintre numeroasele expozitii permanente ale Muzeului de Istorie mentionam:
Arheologie preistorica si veche, Arheologie medievala, Sigilii si stampe, Cari Engber
colectionar si bibliofil, Breslele sibiene, Cabinetul numismatic, Arme si armuri, Miscarea nationala si culturala din Transilvania in epoca moderna si Lapidariul antic si medieval.
Muzeul de istorie naturala. (foto 36-exterior, foto 37-interior).
Bazele acestui muzeu au fost puse inca din 1849, prin infiintarea Societatii
Ardelene de Stiinte Naturale din Sibiu, din care, de-a lungul anilor, au facut parte
personalitati marcante ale vietii stiintifice si culturale interne si internationale precum
Humboldt si Darwin. Colectiilor de inceput (herbarul J. Lerchenfeld -sfarsitul secolului al XVIII-lea - 1.811 piese, herbarul M. Fuss, alcatuit intre 1834-1882, cu aproape 29.000 de piese) li s-au adaugat inca in cursul secolului trecut achizitii ale unor fonduri de mare importanta cum au fost: colectia ornitologica F.W. Stetter (1853), ce cuprindea 528 pasari indigene si 145 exotice; colectia etnografica din Palestina, Egipt, Sudan, Etiopia a viceconsulului Franz Binder si colectia de minerale Ackner. Muzeul a fost inaugurat la 25 mai 1895.
Actiunea de colectare a continuat in special dupa cel de-al doilea razboi mondial, astfel incat in 1982 colectiile au atins cifra de peste 1.000.000 piese. Au fost achizitionate colectiide mare valoare: colectia entomologica Dr. Eugen Worell (in 1957), cu peste 95.000 insecte din Europa, Africa, America, Asia; colectia de fluturi Weindel, cu circa 7.000 fluturi (1965); colectia entomologica H. Hannenheim (1964), cu 10.000 insecte; colectia paleontologica Breckner (1955), cu 7.000 de piese, majoritatea dinti de rechin din tertiar colectati din regiunea Porcesti (Turnu Rosu); colectia botanica Nyaradi (1980), cu circa 152.000 piese.
De o mare importanta pentru dezvoltarea muzeului au fost donatiile facute de Dr. E. Bielz (1953) care a donat o colectie de minerale cu 1.400 piese si donatia colectiei de malacologie Kimakowicz, care contine peste 250.000 piese.
In 1972, Muzeul de Stiinte Naturale a fost reorganizat radical, fiind deschisa noua si
moderna expozitie de baza Sistematica lumii animale.
Colectiile de azi ale muzeului sunt impartite astfel: colectia de botanica (168.000 piese), zoologie (22.000 piese), mineralogie (12.000 piese), petrografie (7.000 piese), entomologie (266.000 piese), malacologie (510.000 piese), paleontologie (57.000 piese), ornitologie (5.000 piese).
Muzeul de arme si trofee de vanatoare (foto 38-exterior, foto 39-interor)
Muzeul a fost inaugurat in anul 1966 si reprezinta singurul muzeu cu profil de
vanatoare din tara, colectiile provenind de la fostul proprietar al imobilului care
gazduieste muzeul, colonelul August von Spiess, fost maestru de vanatoare, si care
cuprind 1.058 piese. In 1981 expozitia a fost modernizata, prezentand alaturi de
numeroase trofee medaliate ale vanatului din tara noastra si trofee de vanat exotic. De
asemenea, se face o trecere in revista a unor moduri traditionale de a vana, inclusiv
gravuri de epoca. Sunt expuse diverse arme folosite Ia vanatoare, incepand cu cele din
paleolitic, apoi din evul mediu (sageti, lanci, arbalete, archebuze), pana in epoca
moderna. Se prezinta aspecte din viata animalelor si momentele prielnice pentru
vanatoarea speciilor de interes cinegetic.
Muzeul de Istorie a Farmaciei.
Muzeul de Istorie a Farmaciei, inaugurat in anul 1972, reprezinta prin profilul sau, o raritate in peisajul muzeografic national. Este situat intr-un edificiu care are la parter o loggie cu patru deschideri semicirculare sprijinite pe stalpi de piatra in forme diferite. Accesul in curte se realizeaza din loggie printr-un portal in arc in forma de maner de paner. Gangul de acces, unicat in acest front al pietei, prezinta spre curte un tronson boltit semicilindric. Asemenea bolti se regasesc in pivnitele care ocupa partea an!erioara a casei, pana la zidul interior al incintei a II-a, intinzandu-se si sub loggie. In spatial muzeal de la parter se pastreaza o stucatura de plafon de factura baroca. In aceasta casa, din anul 1568 a functionat una din farmaciile sibiene, La Ursul negru, alaturi de cea mentionata documentar in 1494, intr-o casa aflata pe locul actualului Palat Brukenthal.
In salile muzeului se pot intalni o serie de instalatii, instrumente, piese si preparate farmaceutice folosite in secolele XVII-XIX. In colectie se pastreaza peste 6.600 de piese provenite din 67 de surse (farmacii, oficii farmaceutice) din 32 de localitati ale tarii. Mobilierul provine_de la fosta farmacie La Vulturul negru si a fost comandat la Viena in 1902. Este cunoscut faptul ca la Sibiu a activat o perioada de aproximativ un an si jumatate, tocmai in rastimpul in care Samuel von Brukenthal era guvernator al Transilvaniei, medicul german Christian Friedrich Samuel Hahnemann (1755-1843), creatorul homeopatiei. Interesul pentru aceasta metoda este ilustrat si de colectiile muzeului sibian, care cuprind 2.900 piese, truse, flacoane si preparate homeopatice.
Muzeul 'ASTRA'.
Muzeul 'ASTRA', devenit unul dintre cele mai importante institutii de profil din Romania, un adevarat centru al culturii romanesti, se compune din mai multe sectii importante.
Muzeul Civilizatiei Transilvane 'ASTRA
Continuator patrimonial, programatic si structural-tematic al Muzeului
Asociatiunii (primul muzeu istorico-geografic al romanilor din Transilvania, inaugurat la 19 august 1905 si desfiintat, din considerente politice, in 1950), Muzeul Civilizatiei
Transilvane 'ASTRA' se va dezvolta ca un muzeu de reprezentare a culturii si civilizatiei transilvane.
O preocupare permanenta a acestei institutii o constituie conservarea, imbogatirea j si cercetarea stiintifica a valoroaselor sale colectii de arta populara, alaturi de conservarea activa a mestesugurilor artistice traditionale.
Patrimoniul sau, care include peste 30.000 de obiecte, include colectii de: porttextile, broderii, lemn, os, fier, ceramica, obiecte de cult.
Muzeul are in perspectiva organizarea expozitiei de baza 'Civilizatie
transilvaneana', iar ca activitati adiacente, organizeaza periodic TarguI Creatorilor
Populari din Romania, Olimpiada copiilor 'Mestesuguri artistice traditionale', 'Zilele
Academiei Artelor Traditionale din Romania'.
Muzeul de Etnografie Universala ' Franz Binder'.
Muzeul de Etnografie Universala 'Franz Binder', singurul muzeu cu acest profil din Romania, a fost inaugurat in 1993. El este gazduit de o constructie neogotica, fosta Casa a Asociatiei Meseriasilor, ridicata in 1867 pe locul unei cladiri care i-a avut printer proprietari pe comitele sasilor Valentin Franck von Franckenstein.
Colectiile sale, alcatuite, in principal, din piese de origine extra -europeana, s-au
constituit in secolul al XIX-lea, prin donatii si achizitii de la calatori sau detinatori de
asemenea obiecte. Imbogatite dupa anul 1990, colectiile cuprind obiecte din nordul
Africii si izvoarele Nilului, Zair, China, Japonia, Oceania, Asia Mica, Brazilia, Laponia, Australia, etc.
Muzeul poarta numele lui Franz Binder (1820-1875), farmacist originar din Sebes, care a donat in 1862 Societatii Transilvane pentru Stiintele Naturii o valoroasa colectie adunata in calatoriile pe care el le-a facut la unele triburi nilote.
Tematic, muzeul este structurat in doua mari sectiuni: expozitia permanenta care
prezinta sub titlul 'Din cultura si arta popoarelor lumii' o mare parte din piesele colectiei vechi, si sectorul expozitiilor temporare cuprinse sub titlu generic”din creatia artizanala a popoarelor lumii”
In expozitia permanenta sunt etalate, intr-un circuit ce sugereaza marile ritmuri ale existentei, obiecte diverse si o mumie cu sarcofagul afferent.Piesele, de o mare valoare si frumusetet sunt realizate din cele mai variate materiale:fire si fibre vegetale, piele, lemn, lut, metal, corn, fildes, etc.
Sectorul de expozitii temporare prezinta valori ale artizsanatului contemporan din toate continentele, provenind fie din colectiile proprii ale muzeului, fie oferite de ambasadele acreditate din Romania.
Muzeul de Ednografie Saseasca “Emil Sigerus”
Muzeul de Ednografie Saseasca “Emil Sigerus” (foto 40) infiintat in anul 1997 vine sa umple un gol resimtit de muzeologia romaneasca datorat reprezentarii reduse a combinatiei pe care sasii si-au adus-o la formarea si imbogatirea culturii romanesti in cei peste 800 de ani de locuire in spatial transilvan.
Patrimoniul sau numara aproape 7000 de piese: colectia Emil Sigerius, transferata din patrimonial fostului muzeu carpatin (intemeiat in anul 1885) si coletiile de valoare apartinand lui Julius Bielz, Willhelm si Gisela Rosa Richter, Carl Engber si Erwin Ulbirch.
O prima expozitie permanenta are ca tema “civilizatia transilvana. Mestesugul cahlelor” valorificandu-se astfel un nucleu patrimonial de o exceptionala valoare documentara .
Galeriile de Arta Populara
Galeriile de Arta Populara ale Muzeului “ASTRA” (foto 41) sunt amenajate intr-o conceptie originala, in sensul reconstituirii mai multor secvente ale interiorului locuintei taranesti sud-transilvane, deopotriva romanesti si sasesti.
In prima incapere este o abundenta de produse ceramica, soba de cahle, obiecte sculptate in lemn si textile utilitare. A doua incapere sugereaza, prin mobilierul original si obiectele expuse, bogatia si frumusetea “casei mari”. Expozitia prilejuieste achizitionarea de produse autentice ale creatorilor populari din cele mai renumite centre mestesugaresti de veche traditie, din intreaga tara.
Din categoria institutiilor publice fac parte mai multe tipuri de institutii. Dintre acestea, vom incepe cu cele care tin de administratia locala.
Arhivele Nationale, filiala Sibiu. Arhivele sibiene depoziteaza importantefonduri documentare ce se refera la fapte si evenimente istorice din perioada 1009-1984, cel mai vechi document pastrat original datand din anul 1282. Tezaurizeaza peste 260 fonduri arhivistice obligand ularg spectru al societatii transilvane de la inceputul evului mediu romanesc pana in epoca contemporana.
Camera de Comert, Industrie si Agricultura este o organizatie de interes public, neguvernamentala, avand drept scop promovarea, reprezentarea si sustinerea intereselor agentilor economici din comert, industrie, agricultura si servicii in raport cu organelle legislative si judecatoresti ale statului precum si cu organismele similare din strainatate.
Consiliul Judetean Sibiu este autoritate a administratiei publice locale. Se compune din 39 consilieri judeteni alesi pe patru ani prin vot universal. Delegatiapermanenta realizeaza conducerea operative a treburilor locale. In cadrul sau functioneaza Centrul de informatii pentru cetateni.
Prefectura Judetului
Primaria municipiului Sibiu si Consiliul local (foto 43) (autoritate a administratiei publice a municipiului, format din 25 de consilieri alesi pe o perioada de patru ani prin vot universal).
Institutii si asezaminte de cultura
Biblioteca ASTRA. (foto 44) Din 1861 pana in 1918 biblioteca ASTRA a indeplinit functia de biblioteca nationala romaneasca a Transilvaniei. Azi biblioteca judeteana, cu un fond de carte insumand peste 600 000 volume, cu colectii de valoare nationala. Sediul bibliotecii, incepand cu 1905 este Palatul ASTREI din parcul cu acelasi nume.
Casa de Cultura a Sindicatelor cuprinde o sala de spectacole cu 700 de locuri, sala Studio, cu 158 locuri, Casa tehnicii, sali pentru cercuri, sala de protocol, biblioteca cu 30 000 de volume, sala pentru expozitii. La nivelul superior functioneaza o terasa-restaurant. Este locul traditional de desfasurare al Festivalului de Jazz.
Casa
de Cultura Studenteasca
este principala organizatoare a Festivalului International de Teatru din
Institutul de Cercetari Socio-umane ce functioneaza in subordinea Academiei Romane. Sub egida Institutului functioneaza Comisia de Istorie a Oraselor din Romania.
Filarmonica de Stat Sibiu patroneaza annual Festivalul-concurs de inerpretare pianistica si compozitie “Carl Filsch”.
Teatrul de Papusi “Gong” apare in anul 1949, functionand cu sectiile romana si germana. Patroneaza annual Festivalul international de arta neconventionala “La Strada”.
Teatrul de Stat “Radu Stanca” (foto 45) ia fiinta in anul 1949, iar in 1956 functioneaza si o sectie germana. Organizeaza annual Festivalul teatrului studentesc.
Institutii de invatamant: Colegiul “Gheorghe Lazar”, Facultatea de Geografia Turismului, Institutul Teologic Protestant German, Liceul Teoretic “Samuel Brukenthal”, Liceul Teoretic “Octagian Goga”, Scoala Normala “Andrfei Suguna”, Universitatea “Lucia Blaga” , Academia Trupelor de Uscat “Nicolae Balcescu”.
In afara acestor institutii mai functioneaza si o serie de institutii neguvernamentale dintre care amintim: Asociatia Carpatina Transivlana (S.K.V.), Asociatia Pro-democratia, Asociatia Transilvana pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman (ASTRA), Forumul Democrat al Germanilor di Romania, Fundatia Romano-Germana, etc.
1.2. Municipiul Sibiu – rezervatie de arhitectur si urbanism
Orasul vechi Sibiu, important ansamblu de arhitectura medievala in contextual central-est european , este de fapt cea mai de seama rezervatie de arhitectura nationala, atat in ceea ce priveste intinderea (rezervatia istorica-centrul vechi 90 ha; incinta cetatii 83 ha), volumul construit, cat, mai ales, in privinta bogatiei si complexitatii rezolvarilor urbanistice si a elementelor arhitecturale pastrate. Se evidentiaza valoarea globala, de ansamblu, intreaga zona de rezervatie fiind un complex urbanistic unitar. Acest aspect se datoreaza evolutiei orasului intr-un perimetru constant, incepand de la mijlocul secolului al XIV-lea, cu respectarea unor date initiale referitoare la reteaua stradala si a parcelarii.
Evolutia a avut un character cuantic la nivelul parcelelor si a- produs in sensul maririi densitatii si complexitatii structurii urbane.
Putine orase europene poseda rezolvari spatiale atat de rafinate ca Sibiul, cu ansamblul celor trei piete (Huet, Mica si Mare), legate organic prin intermediul unor spatii de mare spectulozitate de pietele din “Orasul de Jos”(Aurarilor, Dragonilor si Targu Vinului – Coroana).Dar aceste zone, cu maxima incarcatura urbanistica si arhitecturala, nu pot fi concepute in afara contextului general, iar valoarea lor de exceptie rezida tocmai din raportarea la intregul reprezentat de suprafata cuprinsa in interiorul fortificatiilor cu totalitatea retelei stradale.
Aspectul general al orasului este gotic, aceasta fiind stilul architectonic predominant, celelalte stiluri fiind in general transformari ale goticului.Arhitectura civila gotica este legata de aparitia oraselor in evul mediu, reflectand structura sociala aparuta in urma transformarii modului de productie cu specific agricol in unul mestesugaresc si commercial. Se realizeaza astfel trecerea de la casa cu profil taranesc la casa mestesugarului, a negustorului si, in sfarsit, a patricianului.
In Sibiu se pot determina doua etape in evolutia casei gotice, etape care au lasat urme materiale in fondul construit al orasului. Intr-o prima etapa, databila cu aproximatie de la mijlocul secolului al XIV-lea pana in primele decenii ale secolului al XV-lea, se intalneste un tip de casa gotica timpurie.Casa gotica din a doua jumatate a secolului al XVI-lea, apare in continuare drept casa goticului tarziu.
Casa gotica timpurie.
Trasaturile caracteristice ale casei gotice timpurii sunt forma alungita in plan, casa avand in general adancimea unei singure camere. Aceasta dispozitie “tip vagon”a dus la sisteme simple de sarpanta sau poate invers, posibilitatile limitate de a construi sarpante p o deschidere mai mare au dus la latimi mici ale caselor. Casa gotica timpurie a fost amplasata atat cu frontonul la strada, cat si cu latura lunga cu streasina in alinierea strazii.
Regimul de inaltime era preponderent parter.In Orasul de Jos, majoritatea caselor aveau pivnite la acelasi nivel sau putin sub nivelul strazii, fapt determinat de pericolul inundatiilor. In Orasul de Sus au fost construite inca din secolul al XIV-lea case cu etaj, amplasate mai ales in pietele din centrul orasului sip e unele strazi principale. Detaliul cel mai caracteristic al acestui tip de cladire este pinionul in trepte.
Casa din perioada goticului tarziu.
In perioada goticului tarzxiu apar programe noi, mult mai ample in rezolvarea casei de locuit decat in perioada premergatoare. Este vorba de casele cetatenilor instariti, ale patricienilor. Pe langa acestea continua si constructia de sarpante pentru arhitectura civila, se trece la o adancime mai mare a caselor, pe langa camera mare din fatada principala a casei “francone”se construieste inca o incapere cuprinsa sub acelasi acoperis. Dintre casele care apartin acestei perioade amintim Primaria Veche (actualul Muzeu de Istorie), casele Lutsch, Haller si Hecht din Piata Mare.
Arhitectura civila in perioada goticului tarziu este caracterizata printr-o amplificare a programului architectural, iar in ceea ce priveste aspectul exterior, de o preferinta pentru forme elansate: acoperisuri inalte incununate de fleuroane si, mai ales spre sfarsitul perioadei, de goluri mari cu ancadramente bogat ornamentate. In privinta dispozitiei spatiilor pe verticala, se intalneste des situatia in care la parter sunt amplasate incaperi de depozitare pentru comert sau cu utilizare mestesugareasca, iar la nivelul de locuit este etajul.
In reprezentarea izometrica a centrului istoric al Sibiului sunt reprezentate casele gotice sub raportul posibilitatilor de restaurare (H.Fabini), fiind stabilite cinci categorii de edificii, notate in plansa cu litere mici si anume:
Notate cu a sunt constructiile cunoscute drept edificii din perioada goticului. La acestea , procentajul elementului originar este foarte ridicat, peste 80 %. Monumentele nu au uferit transformari radicale in fazele stilistice care au urmat goticului. Din aceasta categorie fac parte Primaria Veche, turnul –locuinta de la casa Haller, Biserica evanghelica parohiala, Turnu Sfatului .
Constructiile gotice a caror existenta poate fi dovedita pe baza unor documente sau reprezentari vechi, cladiri care in decursul timpului au fost demolate si de la care nu au mai ramas urme vizibile pe locul unde s-au aflat anterior, sunt notate cu b.La acestea, factorul de element originar este practice inexistent, daca se face abstractie de eventualele resturi din fundatii. Valoarea lor este numai de ordin stiintific, reconstituirea putand fi justificata numai printr-o importanta deosebita din punct de vedere urbanistic sa in ceea ce priveste caracterul de symbol. (ex. Poarta Cisnadiei)
Cea de-a treia grupa de monumente, notata cu c, cuprinde case gotice transformate in perioadele stilistice ale Renasterii, Barocului sau Clasicismului, astfel ca aceste transformaridetermina astazi caracterul de baza al monumentului. Aceste constructii mai pot avea substanta originara gotica in jur de 30-40%. Exemple tipice pentru aceasta grupa sunt: Casa Haller, transformata pe la mijlocul secolului al XVI-lea de Petrus Haller in stilul renasterii, casa din str. Samuel von Brukenthal nr. 1, unde, pivnitele, probabil o parte din ziduri si un pinion in trepte apartin unei case gotice timpurii, dar aspectul exterior si o parte din structura de rezistenta apartin
perioadei baroce. Alt exemplu este casa din str. Samuel von Brukenthal nr. 1, unde, pete casa gotica se suprapune o transformare in timpul Renasterii, care, prin valoarea detaliilor, determina caracterul de baza al monumentului.
Cu d au fost notate casele gotice, la care substanta originala este relative ridicata, ajungand pana la 60-80% si la care adaugarile si transformarile ulterioare nu prezinta valoare deosebita. Ca exemplu din aceasta grupa enumeram casele Hecht si Lutsch din Piata Mare, casele din Piata Huet nr. 1 si 3, casele din Piata Mica nr. 13, 14 si 24 (turnul de pe scarile care duc la Pita Aurolacilor), casa din str. Avram Iancu nr. 16.
Ultima categorie de case gotice, notate cu e, indica case la care s-au identificat elemente de arhitectura gotica, dar in cazul carora nu se poate face o imagine asupra substantei gotice pastrate.
In ceea ce priveste evolutia spatiului urban in perioada gotica se poate spune ca majoritatea strazilor si pietelor s-au conturat din punct de vedere urbanistic in aceasta perioada.
In afara de casele de locuit proprietate particulara existau in Sibiul gotic si constructii aflate in posesia comunitatii orasenesti sau a unor grupuri de cetateni, constructii ce trebuie mentionate in contextul problemelor de urbanism medieval.Este vorba aici de biserici, manastiri, primaria orasului, hale comerciale si de breasla, bai publice, case de impozit si fortificatiile care in Sibiu tineau loc si de arsenal, armamentul fiind depozitat in turnurile de aparare ale breslelor.
Pentru exemplificarea stilului Renasterii nu se gaseste in orasul de pe Cibin decat un stil compozit, un fel de gotic tarziu cu elemente de Renastere timpurie usor identificabil la ancadramentele de usi si ferestre precum si la portile de intrare ori la galeriile curtilor interioare.
Astfel, la casa din Piata Mare nr.6, o usa de profilatie gotica la una din intrarile parterului, purtand o stema cu armele cetatii Sibiului, dovedeste ca etajul si galeriile curtii interioare au fost supraanaltate, in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, pe o cladire gotica.Un alt exemplu de Renastere este galleria superioara a curtii interioare a casei de pe str. Avram Ianu nr.9 aceleiasi epoci si aceluiasi stil ii apartin si galeriile inconjuratoare ale Pietei Mici, pe toata circumferinta sa.
Ca ancadramente de porti din epoca Renasterii merita mentionate poarta caselor Haller si Weidner-Reissenfels din Piata Mare.Cel mai reusit din punct de vedere artistic, apartinand Renasterii este portalul fost pe str. Tipografilor 4 scos si instalat la o usa sub bolta de intrare a Muzeului Brukenthal.
Una din cladirile care se afla sub influenta Renasterii este casa-pavilion din piata Mica nr.16, care desparte Piata Huet de Piata Mica si este accesibila din ambele pari. De la sfarsitul secolului al XVII-lea Sibiul traieste o noua etapa in procesul sau de dezvoltare urbanistica. Cladirile construite acum si in prima jumatate a secolului al XVIII-lea pe str. Mitropoliei prezinta aspectul locuintelor mari, cu intrari largi, boltite, loc de trecere pentru carute, cladire principala si ladiri anexe. Locuintele de la numere;e 13.15 si 18 sunt declarate monumente de arhitectura. Prima, avand fatada decorate baroc cu un blazon sustinut de doua cariatide, a fost construita in 1786 pe locul fostei case a vestitului mester aura Sebastian Hann.
In Sibiu , arhitectura laica primeste influenta barocului numai dupa construirea palatului Brukenthal (1778-1785), iar arhitectura bisericeasca indata dupa revenirea catolicilor.
Una din formele barocului, “stilul iezuitilor “, patrunde in Sibiu odata cu ridicarea catedralei lor in Piata Mare.
In cursul secolelor al XVIII-lea si XIX-lea se poate remarca implementarea treptata in interiorul fortificate ale Sibiului a mai multor cladiri apartinand barocului, clasicismului sau arhitecturii eclectice, concomitent cu indepartarea a numeroase vestigii, cu precadere din categoria fortificatiilor.
In anul 1977 se incep o serie de lucrari de restaurare a monumentelor de arhitectura, fiind finalizate o serie de proiecte printre care refacerea ansamblului de loggii din piata Mica, restsaurarea fortificatiilor de pe str. Cetatii, a Turnului cu pulbere, a Casei Manejului, la Turnul Pielarilor, bastionul Soldisch precum si la doua cladiri civile, Casa Albastra si Casa Altemberger-Pempfflinger cand lucrarile au incetat. Prin lucrarile de modernizare a orasului a fost “rupta” din rezervatie o suprafata de circa 6 ha, urmate de o serie de interventii asupra incintei fortificate.
In urma perioada, in special dupa revolutia din 1989, se constata o preocupare din ce in ce mai mare pentru conservarea patrimoniului medieval concretizata in proiectele de restaurare a unor obiective de interes public si turistic.
In zona de protectie a Centrului Istoric, pe locul din fata vechii Porti a Cisnadiei, in anii ’70-’80 a prin contur un nou centru civic al municipiului marcat de Casa Sindicatelor, Hotelul Continental si magazinul Dumbrava. In anii ’90 se remarca o serie de noi cladiri, fie la limita Centrului Istoric, fie in zona de protectie, constructii ce aduc un plus de modernism burgului de odinioara.
Casele, monumente de arhitectura din perioada medievala, prezinta o arie de concentrare in centrul istoric al orasului, in special in cele doua piete, Mare si Mica. Pentru a putea fi mai usor identificate pe harta anexata (vezi Monumente de arhitectura medievala), casele vor fi trecute cu adresa la care se afla. Acestea, alaturi de incintele fortificatiilor medievale constituie de fapt rezervatia de arhitectura a orasului Sibiu.
Casa -laboratorul de restaurare al Muzeului 'ASTRA' (Piata Mica nr.12).
Asa cum evidentiaza sapaturile arheologice, pe locul actualei cladiri se ridica o casa de lemn. Aceasta a fost datata pe baza unei monede din timpul lui Bela al IV-lea (1235-1270), cu specificarea ca s-a constatat si existenta anterioara a unui sant de aparare. Este o cladire ce ocupa integral suprafata trapezoidala a parcelei si se ridica pe un nivel subteran, doua supraterane si o mansarda. Fatada spre Piata Mica prezinta patru axe cu goluri in arc de cerc in plin centru, de fapt o eleganta loggie restaurata la finele anului 1997. Spre Piata Huet, fatada posterioara prezinta doua axe, decoratia fiind identica cu cea a fatadei principale.
Pivnita este boltita integral semicilindric, cu penetratii si arce dublouri. Se remarca zidaria mixta si folosirea unor caramizi foarte lungi, precum si inaltimea mare interioara 3 -3,5 metri. Parterul, de asemenea, integral boltit, prezinta bolti semicilindrice cu dublouri si bolti in cruce. La etajul I se gasesc incaperi boltite, dintre care se remarca cea dinspre Piata Mica, in dreapta fatadei, boltita in cruce, cu trei deschideri, cu arce de descarcare in dreptul traveelor de la fatada.
Alte patru incaperi sunt boltite semicilindric; aici se mai pastreaza elemente de tamplarie din secolul al XVIII-lea. In pod se remarca pinioanele laterale care marcheaza evolutia volumetriei imobilului, existand posibilitatea unificarii a doua case. Se pastreaza sarpanta traditionala cu cuie de lemn, precum si o afumatoare cu usa de factura gotica. In spatiul podului s-a amenajat, cu incepere din 1993, o ampla mansarda pe doua nivele, care adaposteste Studioul de film al Muzeului Civilizatiei Populare ASTRA. In restul cladirii functioneaza laboratoarele de restaurare ale muzeului.
Casa (Piata Mica nr.14).
Este una dintre casele de mestesugari din Sibiul secolelor XV-XVI, cu magazine si ateliere la parter si locuinte la etaj. Parterul are o conformatie specifica acestui tip de casa, incaperile fiind retrase de la fatada, lasand loc unei loggii boltite in cruce. Fatada este astfel marcata la acest nivel de cele patru arcade sustinute de stalpi masivi. Cladirea (foto 46) mai pastreaza numeroase elemente medievale, cum ar fi un ancadrament gotic din piatra, boltile in cruce si semicilindrice de la subsol si parter, sau cosul de fum cu sectiune rotunda, de factura gotica, ce corespunde unei mici incaperi din zona mediana a casel.
Casa (Piata Mica nr.16) (foto 47).
Edificiul a rezultat din unificarea a doua case: una gotica (inceputul secolului al XV-lea), avand fatadele indreptate atat spre Piata Huet, cat si spre Piata Mica, iar cealalta, mult mai tarzie, ridicata in prima jumatate a secolului al XIX-lea. Corpul mai vechi a fost construit pe prima incinta de fortificare, zidaria veche, mixta, fiind inca sesizabila la nivelul subsolului. Cu timpul, cladirea a fost transformata, lucrarile cele mai ample apartinand secolului al XVIII-lea, cand casa a primit in mod sigur cel de-al doilea etaj si mansarda (Al. Avram, 1998). Fatada dinspre Piata Mica prezinta la parter dispozitia caselor cu loggii, are trei arcade, dar de la nivelul primului etaj aspectul devine cel al unei cladiri in stil baroc. Primul etaj, are un parament cu braie orizontale, are ferestre cu ancadramente decorate cu stucatura.
Etajul al II-lea este compartimentat prin pilastri cu capiteluri dorice, ferestrele fiind decorate in luneta, cu motivul scoicii baroce. Partile laterale sunt decorate de asemenea cu o frumoasa stucatura cu motive vegetale si florale. Aceleasi motive decorative se reintalnesc si in partea superioara a fatadei dinspre Piata Huet. ,
La parter, porticul de acces este boltit in cruce (sec. XV), in timp ce alte incaperi ale parterului sunt boltite semicilindric. Accesul in cladire se face printr-un ancadrament ogival de piatra (sec. XV), iar un al doilea ancadrament dreptunghiular cu colturile rotunjite, contemporan cu primul, asigura accesul in curte. Tot in aceasta zona se remarca o usa de acces in demisol, cu tocul si foaia de lemn de factura gotica. Legatura dintre nivele se realizeaza printr-o scara balansata, podita cu lemn si avand elemente de boltire baroca. La etajul 1,spre Piata Huet, se afla doua incaperi de mari dimensiuni cu decoratia
de plafon de factura baroca, din care una este boltita in cruce. La toate nivelele se pastreaza elemente de tamplarie baroca (sec. XVIII).
“ Casa Artelor' (Piata Mica nr.21) (foto 48).
Cladirea Vechilor hale domina prin silueta sa, cu cele opt arcade ale loggiei de la parter, latura nordica a Pietei Mici. Edificiul este format dintr-un corp de cladire compus din parter si etaj, anexa cu scara de acces din spate fiind de provenienta mai recenta. Fatada de la etaj, cu opt ferestre cu cate sase ochiuri, este marcata de stema Sibiului, plasata central, a carei realizare (in 1787) corespunde, probabil, unei faze de reparatii (Al. Avram, 1998). Acoperisul inalt in doua ape, cu coama paralela cu fatada principala prezinta cinci lucarne dreptunghiulare plate acoperite prin rupere de panta. La parter se pastreaza spatiile cele mai valoroase din punct de vedere arhitectonic: loggia este boltita semicilindric cu bolti transversale. La etaj, spatiul este unitar si are un tavan drept.
Cladirea figureaza in matricolele parohiei din Sibiu, in anul 1370, ca hala a macelarilor. In secolele XV- jumatatea secolului al XVII-lea sala mare de la etaj a fost folosita ca sala a Breslei Cojocarilor, iar intre anii 1700-1765 ca depozit de ovaz. In 1765, pentru scurt timp sala a fost folosita pentru spectacole. In prezent, imobilul numit 'Casa Artelor' serveste drept locas expozitiilor temporare ale Muzeului BrukenthaI.
Casa (Piata Mica nr.22).
Cladirea este compusa din cinci corpuri de cladire (dintre care trei parazitare), parcela fiind amplasata partial in zona denivelata ce face legatura intre Orasul de Sus si Orasul de Jos. Cele doua corpuri principale formeaza o incinta inchisa si prezinta spre piata o fatada unitara, cu unele diferentieri la nivelul acoperisului.
Pivnitele sunt boltite integral semicilindric, cu nise, penetratii si arce dublouri. La aripa dinspre gradina, datorita denivelarii, pivnitele ajung la nivelul terenului. Legatura dintre curtea interioara si gradina se realizeaza printr-o scara de lemn, cu peretii strajuiti de lambriuri de lemn, ce preia diferenta de nivel, strapungand aripa din spate a cladirii. Spre Orasul de Jos, curtea este strabatuta de doua randuri de ziduri ce apartineau fortificatiilor centurilor II si III, dintre care cea dinspre deal este prevazuta cu un acces legat de o ampla scara baroca.
In interior, incaperile de la parterul corpurilor principale sunt boltite intr-o proportie insemnata cu bolti semicilindrice cu penetratii baroce sau in cruce. Se remarca o incapere din traveea din dreapta a cladirii unde se pastreaza picturi murale (din 1631), pastrate pe trei din peretii incaperii, fiind aplicate pe doua registre orizontale. Registrul superior, realizat in scop pur decorativ, reprezinta o vasta scena de vanatoare. Dedesubt, pot fi remarcate trei scene juxtapuse. In dreapta, o imagine de judecata, urmata de o scena biblica, iar in stanga o alegorie. Bolta este decorata cu un amplu blazon executat in stucatura si datat 169
Casa (Piata Mica nr.23).
Cladirea consta din doua corpuri si este amplasata pe latura de nord a Pietei Mici, retrasa fata de frontul casei de la nr.22, permitand astfel accesul spre Scara Aurarilor pe sub turnul alipit casei de la nr.2 Datorita terenului in panta descendenta pe care este amplasat imobilul, acesta prezinta aspecte foarte pitoresti. Corpul principal in forma de L, cu una din laturi inchizand complet frontul spre piata, are doua nivele supraterane si unul de pivnita, dar spre curte, datorita denivelarii, apar trei nivele supraterane.
Spre curte, corpul principal, care initial era un turn de aparare al incintei a II-a, preia aproape in totalitate decoratia baroca a fatadei. Legaturile dintre nivele se face prin intermediul unei scari interioare in doua rampe, respectiv balansata. Spatiile din subsol sunt integral boltite semicilindric cu penetratii si arce dublouri. Tot aici se mai pastreaza o usa de lemn renascentista cu ancadrament profitat, avand partea superioara in arc de cerc frant. Se mai pastreaza o cursiva pe doua nivele, prin intermediul careia se face legatura cu turnul de aparare apartinand celei de-a III-a incinte, transformat in locuinta si care formeaza al doilea corp al cladirii. Acesta este amplasat in panta, la jumatatea distantei dintre Piata Mica si Piata Aurarilor, si are patru nivele, dintre care trei in volumul paralelipipedic al turnului si unul in acoperisul mansardat de factura baroca, cu doua frontoane de zidarie. Langa turn functiona o trecere pietonala denivelata, cu o scara ce facea legatura intre curtea din Piata Mica nr.23 si cea din Piata Aurarilor nr.5 si, implicit, intre cele doua piete.
Casa (Piata Mica nr.24).
Casele de pe latura estica a Pietei Mici au fost construite pe zidurile celei de-a doua incinte de fortificare, incepand cu secolul XV, intr-un moment in care acestea si-au pierdut rolul militar. Casa de la nr.24 este formata din trei corpuri si alipita lateral de turnul de aparare al Scarii Aurarilor. La parter, edificiul conserva loggia formata din cele trei arcade semicirculare care corespund traveelor boltite cu bolti gotice tarzii, stelate. Etapa de constructie, daca avem in vedere analogii cu bolti asemanatoare din Sibiu, poate fi plasata spre anul 1500 (Al. Avram, 1998).
Casa “Breslei Aurarilor' (piata Mica nr.25)
Faza initiala a constructiei dateaza din secolul al XV-lea. Elevatia cladirii a suferit ' , in timp modificari datorita formei pivnitelor ce ocupa doar zona anterioara a casei, inclusiv sub loggie, precum si denivelarile interioare. Casa s-a format probabil prin unificarea mai multor corpuri. DiI].aceasta etapa se pastreaza loggia deschisa de la parter, cu cele patru arcade semicirculare inegale ca deschidere si inaltime, sprijinite pe pile de zidarie si stalpi de piatra. Traveele corespunzatoare sunt boltite in cruce fara ogive pe arce dublouri.
Acoperisul inalt, in doua ape, este agrementat de doua lucarne dreptunghiulare plate de tip ochi.
Pivnitele sunt boltite semicilindric cu nise si penetratii si adapostesc o usa gotica cu muchii tesite din lemn. La parter se intalnesc, de asemenea, spatii boltite in cruce si semicilindric, precum si plansee drepte din grinzi masive de stejar. La etaj se remarca doua incaperi mari indreptate spre piata: una din ele, boltita in cruce, avand suprafata de circa 45 mp., este decorata cu o stema din stucatura policroma cuprinzand, in partea superioara, blazonul breslei aurarilor, iar in cea inferioara blazonul unui mester aurar sustinut de doi putti, data 1745 si monograma GK. Incaperea alaturata are suprafata de cca. 60 mp., iar plafonul drept este decorat cu o ampla decoratie geometrica in stucatura.
Casa (Piata Mica nr.28).
Constructia consta dintr-un singur corp, partial mansardat, ce ocupa integral
suprafata parcelei, construit in mai multe etape. Spre piata, la parter, se afla un portic de factura gotica cu trei deschideri ogivale sprijinite pe pile patrate de zidarie (spre casa de la nr.29 se afla un stalp de piatra). In dreptul deschiderii mediane se afla o usa gotica dreptunghiulara cu colturile tesite cu ancadrament de piatra. Foaia usii montata din scanduri asezate in diagonala, batuta in tinte, dateaza din secolul al XVIII-lea.
Pivnitele cladirii care se intind pana la spatiul de sub loggie sunt boltite integral semicilindric cu penetratii locale si nise. La parter se intalnesc bolti in cruce in loggie si intr-o alta incapere, precum si tavane drepte din grinzi de stejar intarite cu arce dublouri. La etaj, stucaturile baroce atesta o etapa de transfonnari a casei, care este modemizata si mansardata in partea posterioara la sfarsitul secolului al XIX-lea.
“ Casa MiNert' (str. Samuel von Brukenthal nr.1).
Imobilul este compus din sase corpuri de cladire organizate in jurul a doua curti interioare ce comunica intre ele printr-un gang, aceasta volumetrie datorandu-se unei evolutii indelungate (sec. XV-XIX). Corpul principal ocupa integral frontul spre strada al parcelei si are o forma aproximativ dreptunghiulara, cu un mic rezalit spre curte.
Fatada principala pastreaza ca singur element originar portalul gotic semicircular de piatra cu muchiile tesite, cu canaturi de lemn datand de la sfarsitul secolului al XVIII-lea.
Corpul principal pastreaza numeroase elemente specifice goticului matur si tarziu. La nivelul pivnitelor de sub cele doua travee laterale apar bolti semicilindrice, nise dreptunghiulare cu partea superioara triunghiulara, resturi de zugraveala, un ancadrament de piatra in plin centru si unul de lemn dreptunghiular, cu muchiile tesite. La parter, in gang, sunt prezente bolti in cruce cu muchiile accentuate prin mularea tencuielii, doua ancadramente patrate inclinate (de pivnita) spre curtea de la nr.3, bolti semicilindrice pe arce dublouri la traveea din dreapta si bolti in cruce la traveea din stanga. La etaj se mai gasesc doua incaperi boltite in cruce, una deasupra gangului spre curte si cealalta spre fatada la traveea din dreapta.
In gang sunt prezente cele mai multe elemente ce atesta transformarile renascentiste ale casei. Primul element este un ancadrament de usa dreptunghiulara din piatra care prezinta baghete incrucisate, aceasta reprezentand o fonna de trecere de le gotic la renastere (Al. Avram, 1998). Un alt ancadrament de piatra de forma dreptunghiulara, prezinta la partea superioara o friza de denticuli specifici Renasterii. Un blazon de fonna circulara, databil in jurul anului 1600, din piatra, cu diametrul de aproximativ 25 cm., este incastrat in peretele gangului. Blazonul bordat de un dragon care isi musca coada este impartit in trei campuri verticale de forma unor ecusoane, in cel din stanga fiind figurata acvila imperiala, in centru - coltii de mistret ai familiei Bathory, iar in dreapta - stema Transilvaniei cu cele sapte turnuri. Deasupra campului central este plasata o coroana cu elemente florale.
“ Casa Göllner' (str. Samuel von Brukenthal nr.3).
A fost reconstruita in secolul al XIX-lea, dupa demolarea curtii interioare ridicate pe doua niveluri cu elegante loggii la parter si etaj. De asemenea, parterul a fost modificat in perioada interbelica prin obturarea partiala a gangului situat in partea stanga a fatadei si prin crearea unei vitrine de mari dimensiuni in partea dreapta. S-a pastrat insa, incastrat in zidul lateral din dreapta pasajului boltit in cruce, un ancadrament de usa gotica tarzie cu baghete incrucisate, de o factura cu totul exceptionala, deoarece este executat din lemn. Lintelul ancadramentului, sustinut de console arcuite, are dispuse in ax trei scuturi - in centru stema Sibiului. In partea inferioara a usciorilor, piedestalul este rerncut.
Casa (str. Nicolae Balcescu nr.2) (foto 49).
Cladirea este compusa din patru corpuri. In prezent, accesul se realizeaza numai pietonal din str. Balcescu, dar in evul mediu fatada principala era indreptata spre Piata Mare. In desenul executat in anul 1703, reprezentand executia comitelui Harteneck, fatada avea aspect medieval cu gang de acces si patru ferestre cu ancadrament de piatra. Acum aspectul este modificat, fatada are o confonnatie clasicista, in care accentul cade asupra balconului cu coloane dorice sunnontate de un fronton triunghiular. Interesant de semnalat este faptul ca edificiul a suportat o faza de constructie in perioada Renasterii (sec. XVII), iar in primul sfert al secolului al XIX-lea a primit aspectul clasicist. Desi fatada dateaza din primul sfert al secolului al XIX-lea, iar intreaga cladire a fost remodelata, accesul a fost obturat, transfonnat in spatiu comercial. Acoperisul este abrupt, prezentand caracteristica medievala. Spre str. Balcescu imobilul prezinta o fatada continua cu 13 axe la etaj, acoperisul evidentiind existenta a trei cladiri consecutive.
'Casa Michael Brukenthal' (str. Nicolae Balcescu nr.I2).
Este unul din edificiile care la sfarsitul secolului al XVIII-lea apartinuse familiei Brukenthal. In 1786, baronul Michael Brukenthal, nepotul guvernatorului, si sotia acestuia, Kristina, contesa Teleki, devenind proprietarii cladirii prin cumparare, reconstruiesc imobilul. Planul casei este asemanator cu acela al celorlalte edificii aflate in proprietatea familiei respective, adica o incinta inchisa de fonna dreptunghiulara. Parcela initiala ajungea pana in strada Xenopol, fiind de presupus ca gradina dinspre aceasta strada era amenajata in maniera specifica epocii baroce (azi se pastreaza doar partial). Din vechea cladire se pastreaza doar pivnitele medievale, boltite semicilindric, care ocupa numai aripa spre strada Balcescu.
Fatada este modificata in primul sfert al secolului al XIX-lea, astfel incat elementele originare sunt putine. Accesul in curte se realizeaza printr-un gang. In partea opusa gangului de acces se afla tractul de onoare, avand la parter cinci travee boltite in cruce aplatizata cu trei deschideri, dintre care cea mediana, initial libera, asigura accesul spre gradina. La etaj, acest spatiu este impartit in trei incaperi, dintre care cea centrala corespunde celor trei travee de la parter, toate avand tavane drepte cu o bogata decoratie figurativa realizata in stucatura. Aceste incaperi, ca si altele, pastreaza numeroase elemente de tamplarie originala, inclusiv obloanele pline, cu deschidere interioara. Usa dubla de acces dinspre cursiva spre incaperea centrala, cu colturile superioare rotunjite, este surmontata de cele doua blazoane, ale lui Michael von Brukenthal si a celei de-a doua sotii ale sale, realizate in stucatura initial policroma.
Fatada dinspre fosta gradina conserva cel mai bine elementele originale. Aceasta este organizata pe sapte axe, atat la parter cat si la etaj, traveele mai late din extremitati avand cate doua ferestre. Aici se remarca decoratia cu pilastri prevazuti cu doua register de capiteluri, ferestrele traditionale cu deschidere la fata cu sase ochiuri, decoratie festonata sub forma unor amprente in tencuiala. Acoperisul mansardat in doua trepte pastreaza in registrul inferior trei lucarne dreptunghiulare inalte cu fronton triunghiular din lemn, incununate de urne decorative realizate din metal.
'Casa Albastra' (Piata Mare nr.5) (foto 50).
Este o cladire cu conformatie generala baroca tarzie, aproape clasicista. Fatada,
organizata pe inaltimea a doua etaje, cu un portal principal semicircular plasat in ax si o atica triunghiulara decorata cu stema Sibiului, intaresc afinnatia de mai sus (Al. Avram, 1998). Interiorul monumentului tradeaza insa, prin existenta unor detalii, o vechime mult mai mare (A. Kertesz, 2000). Pasajul boltit in cruce pe trei travee separate prin arce dublouri, unde se remarca si existenta a doua ancadramente gotice tarzii, pastrate fragmentar si incastrate in ziduri, boltile incaperilor de la parter sunt marturii in acest sens. Cu toate acestea, cladirea a suferit mari si profunde interventii.
Desenul din 1703 reprezentand executia comitelui Harteneck demonstreaza ca etajul al II-lea nu exista inca. In 1773 incep lu~rarile de transformari baroce sesizabile pe un plan al casei din anul 1783, pastrat in Arhivele din Sibiu. Corpul din spate al cladirii (sub o alta forma decat azi) gazduise intre anii 1768-1783 spectacole teatrale. Denumirea de 'Casa Albastra a orasului' dateaza din anul 1819. dupa aceasta data, cladirea aflata in proprietatea municipalitatii a adapostit sedii ale unor autoritati, din 1844 Academia de Drept, apoi intre 1858-1862 a fost sediul Societatii de Stiinte Naturale; ulterior a adapostit un internat de fete, iar in timpul celui de-al doilea razboi mondial a fost sediul Gestapoului. In prezent, in cladire functioneaza Oficiul Judetean pentru Patrimoniul Cultural National si Laboratorul zonal de restaurare al patrimoniului, ambele din cadrul Muzeului National Brukenthal.
“ Casa Generalului' (Piata Mare nr.7).
Casa este formata in prezent din 10 corpuri de cladire (inclusiv casele din str. Arhivelor nr.2 si 4), din care doua constituie fatada spre piata. Cele doua case alaturate sunt separate la nivelul parterului printr-un pasaj de trecere spre strada Arhivelor, iar fatada unificata este organizata pe 13 axe. In dreapta trecerii boltite se ridica o casa a carei elevatie si plan sunt astazi mult modificate: practic, in afara de boltile unor incaperi de la parter si a trei camere de la etaj, nu se mai pastreaza elemente originale, marile deschideri de la parter fiind datorate unor interventii din secolul XX. Totusi, cladirea dateaza din cea de-a doua jumatate a secolului al XV-lea, cand apartinuse familiei Horwath alias Remser. Aceluiasi proprietar ii apartinuse si casa din stanga, modificata si ea.
Proprietatea din dreapta a trecut in secolul al XVI-lea in posesia judelui regal Albert Huet, apoi a familiei Baussnern. In 1779, cladirea a fost achizitionata de catre magistratura, iar intre 1784 si 1904 aici si-a avut resedinta comandantul militar general al Transilvaniei, de aici si numele cladirii. Conform desenului din 1703 ce reprezinta executia comitelui Harteneck, pe locul actualei case sunt reprezentate trei cladiri formate din 5,5 si respectiv 3 axe. Pe desen se recunosc si trei pasaje de acces, una dintre ele fiind probabil actualul pasaj de trecere spre str. Arhivelor. Acest acces, deschis in 1558, a fost amplificat in 1775, in momentul in care casa a suferit ample transformari, fiind unificata.
'Casa Hecht' (a universitatii sasesti) (Piata Mare nr.8) (foto 51).
'Casa Hecht' este una din vechile cladiri din Piata Mare care a conservat detalii, gotice si renascentiste, fapt ce dovedeste continua sa transformare in elevatie. In present imobilul are sase corpuri de cladire, dar fazei medievale ii apartine doar corpul principal, cu fatada la piata. Se pare ca edificiul de la inceput fusese inzestrat cu doua etaje, deoarece intr-un desen din 1703 cladirea apare astfel, dar cu un aspect medieval: un rezalit in dreapta fatadei, acoperis cu o panta foarte accentuata, cu doua randuri de lucarne (3+2).
Cele doua etaje au sase axe compartimentate prin pilastri cu piedestale si capiteluri dorice. Antablamentul este decorat cu o friza de triglife. O insiruire de console sustine cornisa pronuntata, al carui intrados este decorat cu rozete realizate in relief din lemn. De asemenea, se remarca ferestrele de la primul etaj incheiate in partea superioara cu lunette semicirculare decorate cu motive de sectoare de cerc realizate tot in relief.
In trecerea boltita de la nivelul parterului, pe partea stanga, este incastrat un cadru de usa in stilul Renasterii, bogat ornamentat cu elemente de plastica. In centrul antablamentului este fixat un ecuson pe care in perioada interbelica era inca vizibil blazonul pictat al fostului primar sibian Johann Waida (+1599). Tot in gang remarcam un pavaj realizat din dale de lemn. La cele doua etaje, in cateva incaperi s-au pastrat unele elemente gotice: un ancadrament de usa cu baghete incrucisate, precum si bolti in plasa si stelate realizate in teracota. Incaperile de la parter sunt, de asemenea, boltite, dar cu bolti semicilindrice cu penetratii.
Actuala infatisare se datoreaza numerosilor sai proprietari care si-au pus amprenta asupra stilului constructiei.
Casa (Piata Mare nr.9).
Initial, cladirea a fost ridicata tot in secolul al XV-lea. Planul ii era mai degraba dreptunghiular, deoarece latura care se intindea spre partea din spate a parcelei este foarte scurta; de fapt, este un imobil format din patru corpuri. Fatada are o conformatie clasicista, cu timpanele celor sase ferestre de la primul etaj decorate cu motive mitologice in relief. Intradosul stresinii este decorat, ca si la casa de la nr.8, cu rozete in relief realizate din lemn. Avand in vedere unele elemente cum ar fi retragerea fatadei, dispunerea incaperilor de la parterul corpului dinspre strada, boltile cu penetratii pe console din cele doua incaperi situate spre casa de la nr.8 si, nu in ultimul rand, existenta pivnitelor boltite semicilindric doar sub incaperile din aceeasi parte a cladirii, presupunem existenta intr-o prima etapa, fie a doua corpuri de cladire, fie a unei alte dispozitii a corpului principal. Dintre incaperi, cele de la parter prezinta bolti cu penetratii, dar in pivnita se pastreaza si boltile semicilindrice mai vechi.
Unul din corpurile secundare, in dreapta spate, are la parter numeroase incaperi prevazute cu bolti specific baroce si patru incaperi de la etaj care au tavane cu stucaturi. Toate acestea pledeaza pentru datarea acestui corp in secolul al XVIII-lea.
“Casa Haller' (Piata Mare nr.10) (foto 52).
Este rezultatul unei radicale transfOrmaria casei care se ridica pe acel loc in a doua jumatate a secolului al XV-lea. In prezent, imobilul este compus din 12 corpuri de cladire, dintre care opt, situate in dreapta curtii (unele anexe), au valoare arhitectonica modesta. Casa initiala, construita in stil gotic, poate fi recunoscuta doar datorita unor fragmente (bolti, ancadramentul gotic de sub trecerea boltita) si planului in forma de L, cu corpul principal axat spre piata. In curtea casei se mai pastreaza un turn de plan dreptunghiular (corp B), ridicat pe inaltimea a doua etaje, avand deasupra timpanului triunghiular un acoperis foarte abrupt, in doua ape. Cateva elemente de plastica decorativa ne permit sa recunoastem originea gotica a turnului: doua ferestre cu baghete la etajul al doilea si un ancadrament de usa in arc frant, situat pe peretele nordic. Pe vremuri, accesul in turn se facea prin intermediul unei scari spiralate, amplasata intr-o constructie anexa de plan poligonal, alipita turnului in coltul de sud-est. Timpanul spre curte al turnului este decorat cu un ceas solar realizat in pictura.
In interior se remarca boltile incaperilor de la parter, semicilindrice si in cruce si de la etaj, in cruce, precum si tavane cu stucaturi.
Descrierea de mai sus corespunde cu fragmentele originare ale casei, care, la inceputul ultimului sfert al secolului al XV-lea, se afla In proprietatea senatorului Hieronymus Schneider. Cu timpul, cladirea isi schimba frecvent proprietarii, ajungand in cele din urma in posesia lui Petrus Haller, care in 1537 o cumpara de la Michael Altemberger. Noul proprietar va transforma vechea cladire gotica intr-o eleganta resedinta in stilul Renasterii. Acestei etape i se datoreaza: noile ferestre cu cornisa sustinuta de frize de denticuli (de pe fatada dinspre curte a cladirii), organizarea fatadei principale, cu portalul plasat in axul central, usa frumos ornamentata ce asigura accesul la scara.
Portalul principal are o forma semicirculara in partea superioara, fiind flancat de montanti compusi din cate o coloana adosata cu capitel corintic. Timpanele arcului sunt decorate cu armuri si halebarde realizate in relief. Deasupra se ridica antablamentul a carui cornisa se sprijina pe o friza de denticuli, iar in ax este aplicat blazonul lui Petrus Haller. Partea superioara a portalului este constituita de un fronton in centrul caruia apare un medalion circular, cu un portret de razboinic vazut din profil. In contrast cu decorul
relativ sobru al portalului principal, usa accesului spre scara, prin bogatia si morfologia ornamentatiei realizate in relief, aminteste de spiritul gotic.
Casa (Piata Mare m.ll).
Desi dateaza din secolul al XV-lea, cladirea prin fatada sa foarte ingusta (doar trei axe) lasa impresia unei constructii ridicate in scopul obturarii unui gol ramas intre casele invecinate: de altfel, este construita pe o fractiune de parcela detasata din lotul casei de la nr.l0. Dintre elementele originale s-au pastrat doar boltile semicilindrice de la nivelul parterului si din subsol, cu specificarea ca in gang se pot sesiza doua etape de constructie, evidentiate prin modalitatile de boltire diferite. Alte elemente stilistice de remarcat apar in casa scarilor (bolta in cruce baroca) sau in incaperi ale etajului II unde exista stucaturi din secolul al XIX-lea.
Fatada, cu portalul deviat spre stanga fata de ax, este modificata in secolul al XIXlea comparativ cu aspectul initial: etajul al II-lea apartine acestei faze, forma ferestrelor celor doua etaje fiind elocventa in acest sens.
Casa (Piata Mare nr.12).
Cu toate ca este mentionata in ultimul sfert al secolului al XV-lea, casa, in forma sa actuala, este un exemplu tipic al arhitecturii clasiciste. Datorita terenului bine delimitat, cladirea initiala si-a pastrat planul arhaic in L (celelalte patru corpuri fiind de provenienta recenta), de asemenea unele elemente caracteristice la nivelul parterului, cum ar fi boltile in cruce sau semicilindrice ale catorva incaperi. Aproximativ la inceputul secolului al XIX-lea, cladirea a trecut prin transformari substantiale. Fatada spre curte, la nivelul etajului, a primit o eleganta loggie, marcata printr-o succesiune de coloane cu
capiteluri dorice. Aceleiasi etape ii apartin boltile in cruce ClJpenetratii din magazinul de la parter, ale caror muchii sunt subliniate prin benzi decorative realizate din stucatura.
Fatada are sase axe, accentul cazand asupra portii centrale care formeaza un rezalit putin pronuntat. Aici se afla doua arcade gemene, din care in prezent doar una serveste accesului spre curte. Decoratia fatadei este sobra, portalurile preluand in timpanele arcelor un motiv vegetal renascentist intalnit 1a casa Weidner (str. Avram 1ancu nr.9). deasupra, cele doua nivele ale cladirii sunt separate printr-o friza de meandre realizate in stucatura, aceeasi tehnica fiind folosita si pentru executarea vrejurilor florale si vegetale ce decoreaza partea superioara a ferestrelor.
“ Casa Lutsch' (Piata Mare nr.13) (foto 53).
Cladirea in care se afla in prezent o banca, precum si sediul Forumului Democrat al Germanilor din Romania si Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania a fost mai intens studiata in ultimul timp. Cercetarile recente au stabilit ca, inainte de 1830-1831, casa din coltul Pietei Mari era una dintre cele mai insemnate din Sibiu (H. Fabini, Turnuri de patricieni in Sibiu la sfarsitul evului mediu). Dintr-un tablou de epoca, realizat de pictorul Franz Neuhauser junior (cca. 1790), se poate reconstitui cu aproximatie fatada casei, in care elementele principale erau un turn locuinta cu patru niveluri, asemanator cu cel al casei Haller, flancat de doua corpuri de cladire cu fronton triunghiular, cea dinspre sud avand un bowindow, de fapt o constructie in rezalit cu fronton triunghiular. Alte detalii care mai apar pe tablou: ancadramente renascentiste din piatra, invelitoare cu olane, fleuroane gotice. Planul initial se poate recompune pe baza planului pivnitei actuale, in trei tracte, unde se mai pastreaza scara in spirala care urca spre etaj, precum si datorita fundatiilor unei capele cu cor poligonal pastrate partial in partea din spate a casei - fosta capela Sf. Ladislau.
Accesul in interiorul cladirii se poate efectua si prin str. Magheru nr.l. La parter, incaperile erau boltite in cruce. Principalele elemente care permit o incadrare in epoca sunt: boltile semicilindrice si boltile in cruce din subsol, boltile aplatizate baroce si cele cu dubla curbura (a vela) de la parter, precum si doua ancadramente gotice tarzii cu muchiile tesite de la subsol. In pod, spre casa de la nr.14 din Piata Mare, se vad capetele capriorilor sarpantei din secolul al XV-lea.
Se pare ca edificiul dateaza din ultima treime a secolului al XV-lea, in acest sens analogia turnului - locuinta cu constructii similare de la casa Haller si de la Primaria Veche fiind edificatoare. Probabil de la aceasta casa provine antablamentul usii actualei biblioteci a Muzeului Brukenthal. Fragmentul sculptat atribuit cunoscutului sculptor Elias Nicolai reprezinta blazonul primarului Michael Lutsch. Cladirea a fost transformata radical in anul 1830. in 1997-1998 s-au desfasurat lucrari de amenajare a unei banci.
“ Casa Weidner- Reussner - Czekelius II” (Piata Mare nr.16).
Aceasta cladire, care in 1875 era constituita din doua case cu numere diferite, este compusa din sapte corpuri. La o analiza mai aprofundata, am putea descifra in partea dreapta a gangului portii chiar doua case initiale cu planul in L, afrontate.'Un alt corp, foarte ingust, este plasat intre cele doua cladiri distincte pe planul din 1875,pe locul unde se afla un gang de acces spre curte cladirii din stanga (Al. Avram, 1998). Azi casa se prezinta cu doua curti interioare de plan rectangular, legatura dintre acestea realizandu-se printr-un acces practicat in aripa stanga a corpului A, care are un plan in forma de U, cu bratele intinse spre limita din spate a terenului.
In intreaga cladire se surprind diverse sisteme de boltire: bolti in cruce pe console (Renastere), bolta baroca cu dubla curbura cu arc dublou, bolta in cruce, bolti semicilindrice cu penetratii, tavane baroc cu stucaturi.
Portalul principal reia in linii mari motivul intalnit la casa Haller, reapar armurile cu halebarde in timpanele arcurilor. In centru este plasat blazonul primarului Johann Reussner junior (+1654). Blazonul este insotit de data 1652 si de monograma lui Elias Nicolai (E.N.). In trecerea spre curte mai exista un cadru de usa din piatra sculptata. In centrul cornisei este aplicat un ecuson de forma unui scut latit, cu varful rotunjit, incarcat cu cifrul C W (Cirves - Servatius Weidner jun.), insotit de anul 1582. In sala de receptie de la etaj au fost descoperite in 1902 fragmente de fresca (acoperite azi de zugraveaIa), care au putut fi identificate cu scene din razboiul troian. Datarea picturilor murale a fost propusa intre sfarsitul secolului al XVI-lea si mijlocul celui urmator.
Constructia a suferit modificari esentiale in secolul XX, parterul fiind transformat intr-un sir de magazine. Prin lucrari de reamenajare (1993-1994), in magazinul situat in corpul de cladire din stanga au fost degajate unele spatii valoroase din punct de vedere arhitectonic, devenind astfel vizibile boltile din incaperile respective.
Casa (str. Avram Iancu nr.7).
Chiar daca a fost mult modificata, aceasta casa pledeaza pentru apartenenta ei la constructiile sibiene din secolul al XVI-lea. Constructia este alcatuita din patru corpuri ce inchid o curte neregulata, corpul principal care ocupa locul la strada avand forma literei U cu laturile inegale. Compozitia clara a fatadei reflecta dispozitia interioara a incaperilor si poarta amprenta Renasterii, fiecare grup de axe corespunzand unei incaperi. Fatada a fost remodelata in a doua parte a secolului al XIX-lea, cand au fost transformate si golurile de la parter. Pivnitele se intind sub doua laturi ale corpului principal – cu exceptia laturii din stanga -, reflectand o prima etapa de constructie a cladirii, si sunt boltite semicilindric cu penetratii locale si arce dublouri. Gangul boltit semicilindric cu penetratii se remarca prin inaltime si prin prezenta unui ancadrament de usa in stilul Renasterii, datat in anul 1570. Montantii laterali au o profilatura bogata, iar piedestalul este decorat cu motivul lalelei realizat in relief. Deasupra, profilul usciorului este intors spre golul usii. Pe lintel se continua profilatura montantilor laterali, deasupra careia se detaseaza cornisa sprijinita pe o friza de denticuli. In partea central superioara se afla un scut (ecuson) in forma de cununa de lauri, loc in care mai de mult erau sesizabile cifrele mentionate mai sus, precum si monograma TS (Tobias Sifft ?).
Foaia de usa este si ea o piesa deosebita, provenind din secolul al XVIII-lea. Scara de acces la etaj poarta amprenta transformarilor din secolul al XVIII-lea (inclusiv boltirea), vizibila si la stucatura de plafon geometrica, festonata, prezenta in trei incaperi de la etaj.
Corpul B, ce inchide curtea in partea din spate a parcelei, foloseste ca fundatie si elevatie resturile zidurilor exterioare ale centurii a II-a de fortificatii si centura a III-a. Acest corp, datorita denivelarii fata de Orasul de Jos, castiga un nivel fata de corpul A, cu care a fost unificat in secolul al XVIII-lea, pastrand inaltimea constanta la streasina. Cladirea, cu un nucleu medieval de forma dreptunghiulara cu trei travee, are o deschidere la nivelul pivnitelor ce asigura trecerea spre curtea a II-a.
'Casa Carol si Michael Brukenthal' (str. Avram Iancu nr.8).
Pe locul actualului edificiu se afla o alta cladire, mult mai veche, databila in epoca gotica , asa cum rezulta din cercetarea elementelor de boltire ale pivnitelor (bolti semicilindrice, in cruce, cu penetratii). Acest imobil a fost achizitionat de familia Brukenthal si transformat, conform gustului epocii si posibilitatilor financiare de care dispuneau noii proprietari, Intr-o resedinta permanenta. A rezultat o cladire destul de impunatoare, care satisfacea necesitatile unei familii nobiliare sasesti de la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului urmator. A fost preferat acelasi plan inchis, o curte interioara dreptunghiulara, frumos decorata cu o galerie deschisa sprijinita pe coloane cu capitel doric. Accesul in curte se facea dinspre strada, printr-o trecere boltita semicilindric, iar din curte spre gradina prin doua pasaje simetrice boltite in cruce. Incaperile de la parter au bolti fie semicilindrice, fie cu penetratii. Remarcabile sunt atat balustradele, boltile si nisele casei scarilor (acestea din urma adaposteau candva sculpturi), cat si tavanele mai multor incaperi de la etaj, mai cu seama ale salii de receptie, situata deasupra pasajelor spre gradina, toate ornate cu stucaturi avand motive florale, geometrice sau antropomorfe. De asemenea, la parter, in a doua travee din stanga, apare o calota decorata cu stucaturi figurative cu caracter religios, ceea ce presupune existenta aici a unei capele.
Fatada principala prezinta un parter apareiat cu brae orizontale la nivelul
parterului, etajul sobru fiind compartimentat in sase axe prin ferestre simple
dreptunghiulare. Portalul principal are In timpane un decor vegetal, iar in partea
superioara o cornisa puternica ce sustine balconul. Toate detaliile tradeaza o interferenta stilistica: alaturi de elemente baroce coexista si cele empire, iar motivele clasiciste devin chiar dominante in Sibiul inceputului de secol XIX.
'Casa Weidner' (str. Avram Iancu nr.9).
Imobilul este format din patru corpuri (dintre care ultimul include un turn al incintei a III-a), care formeaza un plan dreptunghiular inchis. In exteriorul traseului incintei a I II-a, spre Orasul de Jos se afla o gradina la un nivel inferior fata de cel al curtii, accesibil printr-o scara. Corpul de cladire dinspre strada are planul in U, cu bratele foarte scurte. In interiorul incintei se remarca, pe fatadele a trei aripi, in sud, est si vest, mai multe ferestre sau fragmente de ferestre in stilul Renasterii, cu cornise sustinute de frize cu denticuli. Asemanator acestor ferestre este ancadramentul de usa situat in dreapta pasajului de acces, in centru lintelului avand un scut cu scobituri laterale in treimea superioara, incarcat de cifrul HW si de anul 1571, an ce dateaza perioada de constructie corespunzatoare stilului Renasterii. Intr-o etapa ulterioara, constructiei i-a fost inglobat, in limita din spate a terenului, un turn poligonal. Portalul principal, cu usciorii canelati ridicati pe piedestale inalte, este incheiat in partea superioara in arc semicircular. In timpan apare motivul vegetal care, dupa mai bine de doua secole, va fi reluat la constructia de factura clasicista din Piata Mare nr.12.
Pivnitele sunt boltite semicilindric si semicilindric cu penetratii. Parterul este aproape integral boltit semicilindric, cu penetratii si in cruce.
'Casa Böbel' (str. Avram Iancu nr.16).
Este una din c ele mai vechi case de locuit din Sibiu, cu un p lan foarte simplu, dreptunghiular, intins spre limita din spate a terenului. Formata initial, in secolul al XIVlea, doar din doua incaperi - camera si bucatarie- casa ocupa latura ingusta, dinspre strada a parcelei de teren. Incaperile au tavan, incaperea dinspre strada are stucatura din secolul al XVIII-lea, iar deasupra se afla podul. Fatada dinspre strada este formata azi din trei axe la parter (2+ 1), unde in stanga accesului carosabil se afla doua ferestre mici, dreptunghiulare. Deasupra, apare un pinion ascutit al acoperisului abrupt care are marcat in tencuiala traseul pinionului in trepte vizibil inca in pod. Aici pot fi sesizate deschiderile inguste de forma unor metereze: doua deschideri, una in arc frant, cealalta dreptunghiulara, cu jumatatea superioara ingustata; de asemenea, pe pinion mai sunt marcate si doua nise in arc frant, precum si una semicirculara.
Accesul in curte se face prin gangul boltit semicilindric, aceasta parte a
constructiei, cuprinsa sub acoperis unic cu casa, fiind ulterioara, probabil din secolul al XVI-lea. Pardoseala gangului este din scandura. Subsolul este boltit semicilindric, in perete fiind sesizabila o nisa gotica in arc frant.
'Casa Filek' (str. General Magheru mA).
Cladirea construita in anii 1801-1802, la putin timp dupa terminarea palatului Brukenthal, incearca intr-o oarecare masura sa reia motive folosite la acest palat. Planul cladirii este cel traditional pentru epoca baroca, si anume, un plan dreptunghiular cu o curte interioara. Fatada, ridicata pe inaltimea a doua etaje, are paramentul apareiat cu brae orizontale, iar deasupra se afla un acoperis mansardat in trei trepte. Accentul cade asupra axelor centrale scoase intr-un mic rezalit, care reprezinta la parter un portal incadrat de doua coloane. In interior se dezvaluie planul in L al cladirii. Aripa laterala spre curte prezinta o fatada bogat ritmata. Parterul este format dintr-o loggie cu ample arcade semicirculare care sustin coridorul de acces spre incaperile etajului 1. La ambele etaje, galeriile cu coloane dorice desavarsesc organizarea ansamblului. Elementele apartinatoare registrului decorativ al barocului sunt distribuite ponderat, ele fiind gasite doar in lunetele ferestrelor (scoica, uma), in locul cheii de arc a portalului (masca umana) sau pe tavanele salii festive (stucaturi cu motive vegetale). In ansamblu, casa apare ca un monument care, desi isi are originea intr-un edificiu baroc tarziu, apartine deja clasicismului, a carui expresie tipica este colonada. Din anul 1872 casa Filek este sediul Episcopiei si a Consistoriului Superior al bisericii evanghelice C.A.
'Casa cu Cariatide(MiculPalat) (str. Mitropolieim.13) (foto 54).
Pe locul unde se afla pana in ultimul sfert al secolului al XVIII-lea casa in care a trait celebrul argintar Sebastian Hann, a fost ridicata o cladire cunoscuta sub numele de Casa cu cariatide. Dupa 1786, vaduva contelui Gregorius Bethlen construieste actualul edificiu, caracteristic pentru barocul tarziu sibian. Imobilul este alcatuit din doua corpuri, dintre care cel principal, in forma de incinta dreptunghiulara, inchide latura scurta a frontului de la strada. Partea cea mai spectaculoasa a casei este portalul in ax, incadrat de doua cariatide, ridicate pe cate un piedestal inalt, care sustin un balcon deschis. Cariatidele prezinta unele analogii de conceptie cu atlantii de la palatul Brukenthal, cu mentiunea ca tratarea detaliilor anatomice este mai putin inspirata, iar realizarea drapajelor vesmintelor este mai greoaie.
Atat gangul de acces, cat si mai multe incaperi de la parter si etajA au bolti de factura baroca, semicilindrice, cu penetratii in cruce prevazute cu platbande. In incaperile cu tavane se pastreaza stucaturi. Subsolul este boltit semicilindric, iar 1a parter sem ai pastreaza o incapere boltita semicilindric cu penetratii triunghiulare de factura renascentista, ceea ce demonstreaza ca la sfarsitul secolului al XVIII-lea cladirea a inglobat parti din casa mai veche. Cariatidele au fost restaurate in 1992.
Casa (str. 9 Mai nr.43).
In Orasul de Jos, una din cele mai vechi strazi este fosta cale a Gusteritei, azi strada 9 Mai. Edificiul este tipic pentru ceea ce trebuia sa fie o casa gotica din secolul al XV-lea, cu latura mai scurta plasata la strada. Partea cea mai veche a cladirii este corpul din fata, format dintr-o incapere situata la etaj, boltita in cele doua travee cu bolti in cruce, alaturi de alte doua incaperi care au tavane. Incaperile au servit in trecut drept camera si bucatarie. Sub aceste spatii se afla un demisol aproape la nivelul parterului. Se remarca ancadramentul din lemn al usii, in stilul Renasterii, care, prin profilatura si cornisa sprijinita pe friza de denticuli, imita pe cele din piatra. A patra incapere situata tot la parter, dar plasata mai in spate, are bolta semicilindrica. Acestui corp i-a adosat un alt corp de cladire mai scund, format numai dintr-o incapere cu bolti in cruce pe doua travee dreptunghiulare. Aici, in februarie 1982 au fost descoperite urme de pictura murala.
Casa (str. Vopsitorilor nr.13).
Imobil format din sase corpuri de cladire plasate pe doua parcele initiale ale strazii Vopsitorilor, unde in secolele trecute se scurgea, chiar prin fata caselor-atelier de pielari si tabacari, Valea Mare, un canal deviat din Cibin. Trei din cele sase corpuri, situate pe strada Vopsitorilor, pastreaza in partea sa cea mai veche unele elemente de interes deosebit (corpurile de cladire spre str. Zidului, precum si altele din curte dateaza din secolul XX). Canaturile din lemn ale portii semicirculare isi conserva forma originala, fiind realizate din scanduri dispuse radial, avand in centru omamentatia in forma discului solar, reprezentare unica prin autenticitate in Sibiu. De asemenea, feroneria portii dateaza din secolul al XVIII-lea. In incaperile de la parter ale corpurilor dinspre strada'apar bolti semicilindrice cu penetratii baroce, dar si altele semicilindrice de sorginte mai veche; de asemenea, in mai multe locuri, inclusiv la etaj se mai pastreaza elemente de tamplarie baroca.
Aproximativ in aceeasi perioada poate fi plasata si statueta din ceramica smaltuita si pictata care se afla asezata pe acoperisul cladirii (disparuta de cativa ani). Anumite cercetari pledeaza pentru identificarea personajului cu Sf. Florian - reprezentat ca soldat roman ce poarta in dreapta o lance, in timp ce cu stanga stinge un incendiu, tumand apa dintr-un vas (H. Klusch). Conform opiniei de mai sus, statueta este un produs de import, adus probabil din Austria, si nu este exclus ca edificiul sa fi apartinut unui olar, deoarece sfantul era protectorul acestei categorii de meseriasi.
Baia Populara' Neptun” (str. Andrei Saguna nr.2).
Inaugurata in anul 1904, este o constructie eclectica, inspirata de barocul bavarez, dar cu un repertoriu tributar jugendstilului, fapt sesizabil mai ales in feronerie (grilaje, lampadare). Constructia poate si trebuie sa fie pusa in legatura si cu arhitectura industriala (vezi turnul de apa al baii), deoarece a luat nastere intr-un moment de avant edilitar al orasului. Avem in vedere faptul ca in primii ani ai secolului trecut Sibiul a fost dotat cu canalizare, alimentare cu apa si retea electrica. Cladirea a fost restaurata in anii '80 ai secolului XX.
Hanul ..La Mielul Alb' (str. Ocnei nr.3).
Cladirea, initial cu functia de casa de locuit, conserva la parter boltile in cruce si cilindrice care ii certifica apartenenta la secolul al XV-lea. Etajul a fost construit intr-o a doua faza, databila, pe baza elementelor loggiei deschise spre curte, catre mijlocul secolului al XVI-lea. In acel loc s-au pastrat doua colonete prevazute in partea superioara cu capiteluri in stilul Renasterii, avand pe doua din parti volute ionice incarcate cu un decor de fructe, iar pe cele doua laturi heruvimi sculptati in relief. Cladirea a fost supusa si in continuare transformarilor, astfel ca prin secolul al XVIII-lea in doua din incaperile etajului tavanele au fost decorate cu stucaturi. Din acelasi secol, aici a functionat, pana in preajma celui de-al doilea razboi mondial, hanul La Mielul Alb.
Arsenalul (Cazarma Kempel) (Piata Armelor nr.l).
Complex de cladiri mentionat ca arsenal al orasului in anul 1427. portiunea cea mai veche a constructiilor este aripa din nord. In nord vest se mai pastreaza ftagmentar un turn de aparare de plan rectangular, databil in secolul al XV-lea. Cladirea dinspre vest de turn a apartinut in secolul al XV-lea familiei comitelui Tobias Hetzeldorfer. Dupa anul 1784, mare parte a cladirii a fost reconstruita - si anume edificiul principal dinspre piata, cu o parte a aripii dinspre aleea Filozofilor. In timpul stapanirii habsburgice, in cladire a functionat mai intai un han, apoi arsenalul si, in sfarsit, o cazarma.
Dintre monumentele situate in afara centrului istoric al orasului se remarca doar 'Casa de vara Brukenthal', o constructie care cu greu poate fi considerata ca apartinand acestei familii, atat datorita starii actuale de conservare cat si datorita transformarilor suferite de-a lungul timpului. In prezent casa este transformata pentru locuinte.
Asa cum am aratat si la inceput, rezervatia de arhitectura este cuprinsa in interiorul fortificatiilor medievale. Despre acestea ne vom ocupa in cele ce urmeaza. Fortificatiile medievale, datorita amplorii lor, au necesitat un volum de munca deosebit, ele fiind ridicate in etape succesive, impuse de situatia demografica, economica si politica a Sibiului in diferite momente ale istoriei.
Despre evolutia cetatii si etapele de construire ale acesteia am scris in capitolul III, subcapitolul 3.2. In acest capitol vom prezenta incintele fortificate pe baza elementelor conservate in situ. Pentru edificarea acestor elemente vom prezenta atat marturii actuale cat si desene din secolul trecut, care confera o imagine cvasicompleta a ceea ce a fost cetatea Sibiului.
Incinta I (1191-1224)
Turnul Scarilor (foto 55)se ridica pe fundatiile celui mai vechi element pastrat din incinta de fortificatii din jurul bisericii existente aici la sfarsitul secolului al XII-lea si inceputul secolului al XIII-lea. Elevatia actuala este total modificata prin refacerile din anii 1542 si 1862-1863; se prezinta sub forma unei constructii masive din caramida, cu un singur etaj, avand la primul nivel o trecere boltita. La etaj a fost amenajata in 1897 o locuinta. Pe sub acest turn se ajunge la scarile care fac legatura dintre Orasul de Sus si cel de Jos in directia strazii Turnului. Pana in secolul trecut accesul se realiza prin intermediul unui drum amenajat paralel cu zidurile primei incinte de fortificatii din directia 'Pasajului Scarilor', care continua prin gangul casei de la nr.4 din str. Turnului, gang partial obturat dupa constructia scarilor (1860).
Turnul Preotilor, demolat in 1898, apartinea primei incinte, asigurand accesul spre Piata Huet, la intersectia actuala cu str. Samuel von Brukenthal. Intre acest turn si liceul Brukenthal era plasata capela Sf. Iacob, existenta deja in 1415 (pe atunci in jurul capelei se afla un cimitir). Turnul, prevazut de asemenea cu o trecere boltita, se ridica pe inaltimea a doua etaje, avand un acoperis piramidal scund. Avand in vedere materialul de constructie, caramida, consideram ca aspectul elevatiei turnului se datora unor refaceri survenite de-a lungul secolelor.
Incinta a II-a
Turn de aparare aflat in Piata Mica (la nr.23) transformat in locuinta.
Turnul Scarii Aurarilor in prezent se constituie in corpul unei case. Este o constructie de plan rectangular dezvoltata pe inaltimea a doua etaje, cu acoperis mansardat in doua trepte. La nivelul parterului, turnul este strapuns de o trecere boltita in cruce, prin care se ajunge la scarile ce duc in Piata Aurarilor. Ambele etaje gazduiesc cate o incapere, folosite in prezent ca locuinte, prevazute cu ample ferestre dreptunghiulare specifice Renasterii, cele de la etajul II avand ancadramente cu cornisa dreapta sustinuta de friza de denticule. Prin aspectul sau actual, cu greu ar mai putea fi pus in legatura cu fortificatia din secolele XIII-XIV.
Turnul Sfatului (foto 56) este unul dintre cele mai cunoscute monumente ale orasului Sibiu. Are acest nume deoarece apara poarta de intrare in cea de-a doua incinta, situata in imediata apropiere a cladirii ce adapostea primaria Sibiului, mentionata in documente la 132
In forma sa actuala, turnul se ridica pe inaltimea a sapte etaje retrase succesiv, avand fatadele marcate prin deschideri inguste de forma unor metereze. La parter are o ampla trecere boltita. Accesul in interior este posibil printr-o usa de mici dimensiuni, de unde, prin intermediul unei scari spiralate, se ajunge la etajele superioare. Edificiul actual este rezultatul mai multor faze de constructii, fiind suprainaltat si chiar inglobat unui grup de cladiri. Din constructia initiala s-a pastrat, probabil, doar nucleul ridicat pana la inaltimea primului etaj. Datarea probabila a turnului corespunde edificarii celei de a II-a incinte fortificate, adica perioadei cuprinse intre 1224 si 1241. In santul de aparare al acestei incinte, in urma unui recent sondaj arheologic care a relevat si existenta unui zwinger (dublare a zidurilor la o distanta de cca. 11 metri), a fost descoperita o moneda emisa de Andrei al II-lea (1205-1235). Turnul este cu putin ulterior edificarii santului de aparare. Lucrari ample de reconstructie s-au efectuat in anii 1586-1588, dupa ce in 17 februarie 1585 s-au prabusit etajele superioare, in timp ce pictorul Johann David zugravea bolta. Dupa ce a fost reparat de mai multe ori in secolul al XVIII-lea, turnul a suportat interventii radicale in partea superioara. Acoperisul piramidal, prevazut cu patru turnulete fiale in colturi, redat de pictorul Franz Neuhauser junior in acuarela sa TarguI anual de la Sibiu, a fost inlocuit in 1824 cu cel actual. In ceea ce priveste reliefurile cu lei, incastrate in contraforturile fortificatiei, atribuite anterior repertoriului romanic, realizarea realista a detaliilor pledeaza pentru incadrarea celor doua sculpturi in perioada Renasterii (ultima treime a secolului al XVI-lea).
Turnul Sfatului a fost restaurat in anii 1965-1967
Incinta a III-a
Turnul de poarta situat la intretaierea strazilor pasajul Scarilor si Odobescu, este unul dintre cele mai bine pastrate elemente ale incintei a III-a de fortificatii. Alaturat acestui turn si vechilor ziduri de incinta a fost construita spre sfarsitul secolului al XVlea, casa Altemberger - Pempfflinger (Primaria Veche, actualul Muzeu de Istorie). In prezent, turnul pastreaza u aspect sobru, foarte apropiat de cel initial. Are forma unei prisme de plan dreptunghiular ce se inalta pe doua etaje. Deschiderile dreptunghiulare de la nivelul primului etaj sunt de provenienta mai recenta, dar meterezele inguste pastrate pe toate fatadele turnului apartin perioadei initiale de constructie. Parterul, boltit semicilindric pe axa transversala, asigura accesul in incinta cetatii. Pe fatada vestica a turnului - restaurat in anii '70 ai secolului trecut - se evidentiaza spatiul de ghidare a portii rabatabile, sistem larg raspandit in evul mediu.
Alaturi, fragmentele de zidarie situate pe strazile Al. Odobescu si Centumvirilor apartin celei de a III-a incinte si pot fi datate aproximativ in perioada anilor 1357-1366.
Turnul Portii Cisnadiei a fost demolat in 1836, dar este cunoscut datorita unor acuarele realizate de 1. Böbel (foto 57). Poarta Cisnadiei asigura accesul in incinta Orasului de Sus in capatul sudic al strazii Nicolae Balcescu (fosta Heltauergasse - str. Cisnadiei). Deasupra acestei porti, formata din doua deschideri boltite pentru pietoni si o deschidere centrala pentru partea carosabila, se ridica un masiv turn cu trei etaje marcate prin metereze dreptunghiulare. Nivelul superior era iesit in afara, fiind sustinut de console intre care erau plasate guri de pacura. Acoperisul inalt, in patru ape, se incheia in partea superioara cu un turnulet-lanterna pe care era asezat un orologiu. Turnul era situate in exteriorul zidului de aparare, fiind un turn de flancare ridicat cu siguranta deasupra unui nucleu initial mult mai vechi. De altfel, conformatia sa generala, meterezele dreptunghiulare executate pentru arme de foc confirma ceea ce stim din documente, si anume faptul ca a fost reconstruit in 1594, in urma unei lovituri de trasnet. Apararea turnului necesita 33 de oameni.
Mai putin atinse de vicisitudinile vremii au fost monumentele de pe strada Cetatii (Harteneckgasse). Au ramas in picioare trei din cele sapte turnuri de aparare ale incintei a treia, fiind restaurate in anii 1967-1972.
Turnul Archebuzieri/or (foto 58) (ulterior al Postavarilor)este cel mai sudic din cele trei turnuri. Forma sa actuala este a unei prisme octogonale cu partea superioara iesita in afara, sprijinita, la fel ca majoritatea turnurilor sibiene, pe console in ale caror arce de legatura sunt prevazute guri de aruncare. Meterezele de la primul nivel, in forma de gaura de cheie, sunt realizate special pentru posibilitatea executarii focului de archebuze. Materialul de constructie este piatra (pana la inaltimea de circa un metru), iar de aici in sus, exclusiv caramida. Pozitia turnului fata de zid permitea oarecum flancarea, cinci din laturile sale fiind situate in exteriorul acestuia. Actualul turn este o transformare si suprainaltare a unui turn mai vechi.
Turnul Olari/ar este considerat de multi cercetatori a fi de provenienta mai recenta, pe la mijlocul secolului al XVI-lea. Turnul are la baza un plan dreptunghiular, plan care se pastreaza la proportii mai reduse si la nivelul superior. Se remarca si aici prezenta gurilor de aruncare dispuse la fel ca in cazurile anterioare. Turnul Olarilor este unit cu urmatorul turn de aparare printr-un zid realizat in cel putin doua faze, asa cum demonstreaza insasi structura materialului de constructie. Jumatatea inferioara este realizata din piatra bruta, iar suprainaltarea (inaltimea zidului a fost aproape dublata) este executata din caramida. Zidul era prevazut cu metereze in partea superioara, unde aparatorii puteau ajunge printr-un coridor de acces acoperit, sustinut de o insiruire de arcade de descarcare. Sistemul este larg raspandit si la cetatile satesti din judetul Sibiu, un exemplu tipic fiind fortificatia din Valea Viilor.
Turnul Dulgherilor (foto 59) este o constructie care la baza prezinta o forma circulara, delimitata de portiunea urmatoare printr-o cornisa pronuntata. De la acest nivel, turnul capata forma unei prisme octogonale, incheiata in partea superioara prin clasica portiune iesita in afara, sustinuta de console cu guri de pacura intre arce. In ceea ce priveste datarea turnului, ea este posibila pe baza elementelor stilistice si formale doar cu o mare aproximatie, deoarece astfel de forme se intalnesc pe parcursul mai multor decenii.
Arhitectura militara este de obicei foarte conservatoare fata de elementele stilistice, fiind de fapt o arhitectura utilitara. Cert este ca turnurile incintei a treia erau adaptate armelor de foc (archebuzelor), dar forma lor prismatica (rectangulara sau poligonala) nu asigura cea mai buna protectie contra artileriei in curs de perfectionare. Gurile de aruncare au fost si ele utilizate de-a lungul mai multor secole, pentru contracararea asediatorilor ajunsi la baza zidurilor, asa ca nici ele indicii certe de datare. Cunoscand insa anumite referiri documentare despre continuarea lucrarilor de fortificare in cea de-a doua jumatate a secolului al XV-lea si primele decenii ale celui urmator, putem incadra si turnurile de pe strada Cetatii in acelasi interval de timp.
Chiar daca prin noi cercetari ar putea surveni precizari privind datarea celor trei turnuri, este sigur faptul ca cea de-a treia incinta, dupa ce a suportat o serie de reparatii si reamenajari, pe la inceputul secolului al XVI-lea era dominata de astfel de turnuri, fapt relevat si de planurile orasului Sibiu (planul realizat de Babel consemneaza 19 turnuri).
Zidurile care insotesc strada Manejului, restaurate partial in ultimii ani, apartin de asemenea la doua faze de constructie. In prima faza a fost ridicat un zid de piatra din bolovani de rau (a doua jumatate a secolului al XIV-lea), care la randul sau a fost suprainaltat, apoi dublat de arce de descarcare din caramida. In punctul de jonctiune dintre zidurile strazii Manejului cu cele ulterioare de pe strada Funarilor se afla Turnul Barbierilor. Este mentionat in documente din anii 1575, 1861, 1751 etc. Edificiul situate azi in acel loc pare mai degraba un corp de legatura dintre manastire si o gradina, numita in vechime 'a calugaritelor'. Are dimensiuni relativ modeste (un singur etaj), se sprijina pe doua arce de descarcare de dimensiuni diferite, cu un acoperis din tabla cu doua ape; ii lipsesc elementele care ar atesta rolul de fortificatie. A fost restaurat in 1973.
Trei turnuri se inalta deasupra zidurilor ruinate ce se constituie in limita dintre parcelele strazilor Avram Iancu si Movilei. Ca si zidurile, de altfel, turnurile se prezinta intr-o stare de degradare care insa ne permite sa recunoastem la doua dintre ele forma poligonala in plan. Turnurile la care ne referim au fost transformate in locuinte.
Incinta a IV-a (sec. XJ1)
Sustinuta campanie de modernizare a orasului de acum doua secole a reusit sa inlature aproape in totalitate fortificatiile Orasului de Jos. Din numarul total de turnuri nu s-au mai pastrat decat trei si este semnificativ faptul ca doua turnurio apartin unor faze ceva mai tarzii (ambele dateaza sub forma actuala din secolul al XVI-lea) si au supravietuit probabil datorita masivitatii lor.
Turnul cu Dulbere (foto 60) situat in curtea Grupului Scolar Independenta, facea parte din cel mai puternic complex fortificat al orasului, care apara Poarta Ocnei sau a Cizmarilor. Este un turn masiv, cu plan circular, construit in acest mod pentru a putea rezista tirului artileriei de asediu. Asa cum ii arata si numele, era folosit pentru depozitarea prafului de pusca. Din punct de vedere cronologic, apartine de fapt noului sistem de fortificare, conceput spre mijlocul secolului al XVI-lea. Pe acel loc se afla un alt turn- incredintat spre aparare Breslei Fierarilor- care, odata cu reluarea lucrarilor de fortificare, a fost inlocuit de turnul actual. Restaurarea lui s-a facut in anii 1974-1975.
Elementul mai vechi in acest complex fortificat era constituit de Turnul Portii Ocnei, numit si Turnul Cizmarilor, cunoscut datorita acuarelelor lui J. Babel (foto 61), executate in 185 aceasta poarta strajuia capatul strazii Ocnei. Turnul propriu-zis era cel mai voluminos dintre turnurile portilor sibiene, fiind construit din caramida si sprijinit, in colturi si in centru a doua din laturi de contraforturi din piatra. In peretii turnului se deschideau pe doua niveluri guri de tragere pentru arme de foc. Practic, imaginea si detaliul de plan consemnate de Babel ilustreaza convingator dispunerea unui complex fortificat ce servea apararii acestei porti, nelipsind nici santul umplut cu apa care proteja in acel loc zidurile de incinta. Apararea turnului, incredintata Breslei Cizmarilor, necesita 114 oameni. Din desene reiese ca turnul era intr-o buna stare de conservare. De asemenea, imaginea ne permite incadrarea turnului cu aproximatie in a doua jumatate a secolului al XV-lea.
La inceputul anului 1998 lucrarile de modernizare a suprafetei de rulare de pe str. Ocnei au scos la iveala fundatiile turnului mentionat.
Nu departe de Turnul cu pulbere este situat Turnul Pielarilor. (foto 62) Ca plan, la prima vedere este asemanator cu Turnul Archebuzierilor, cu mentiunea ca are un
perimetru mult mai mare. O eventuala comparatie intre cele doua turnuri ar evidentia insa deosebirea dintre elevatia mai zvelta, de spirit gotic, a turnului de pe str. Cetatii, in opozitie cu inaltimea mai redusa si masivitatea Turnului Pielarilor, unde apar pentru prima data ambrazuri largi pentru tunuri. Folosit de asemenea pentru pastrarea pulberii, incendiat, turnul a sarit in aer in anul 1556; a urmat o noua explozie in 1570, dupa care a fost refacut cu ajutorul principelui Stefan Bathory. In 28 august 1638, turnul a fost din nou incendiat, iar refacerea care a urmat i-a conferit aspectul de azi.
Poarta Gusteritei a fost situata la capatul estic al strazii 9 Mai (fosta str.Gusteritei), la intersectia cu strada BIanarilor. Era formata doar dintr-o singura trecere carosabila, intarita insa prin doua turnuri de aparare. Turnul interior, de plan rectangular avea doua etaje. De fapt, urmarind planul general al zonei portii, remarcam faptul ca acesta era vechiul turn al portii, in directa legatura cu zidurile. Conformatia generala, cu deschideri putine, pledeaza pentru incadrarea sa in prima jumatate a secolului al XV-lea. Ulterior, a fost construit cel de-al doilea turn, situat in exteriorul zidurilor. Acesta, avand acelasi plan, era mult mai masiv, se ridica pe inaltimea a trei etaje, partea superioara, iesita in afara, fiind sustinuta de o insiruire de console intre care erau plasate gurile de aruncare. Fatadele aveau metereze pentru arme de foc, iar la ultimul nivel turnul era prevazut cu ambrazuri mari pentru tunuri. Cele doua turnuri au fost demolate pe rand, in anii si 1865.
In evul mediu, poarta a fost aparata de Breasla BIanarilor, necesitand 98 de oameni si 11 arme de foc cu 1200 ghiulele.
Poarta Turnului strajuia locul unde strada cu acelasi nume (fosta Saggasse) intalneste actuala piata a Cibinului. Turnul Portii a fost o constructie asemanatoare, ca plan si elevatie, cu Turnul Olarilor de pe str. Cetatii. Se ridica pe un plan patrat, pe inaltimea a trei etaje, etajul al doilea fiind retras fata de primul, iar nivelul superior, prevazut cu guri de pacura, era iesit in afara planului vertical al zidurilor. Acoperisul, ca la majoritatea turnurilor, era piramidal. De remarcat si aici prezenta meterezelor mai largi, de forma dreptunghiulara, pentru arme de foc. Atat timp cat si-a mentinut functiile initiale, turnul era aparat de Breasla Croitorilor, cu un numar de 64 de oameni. A fost demolat in anul 1858.
Fortificatii inglobate ulterior centurilor de aparare
Spre mijlocul secolului al XVI-lea, fortificatiile Sibiului au fost intarite cu rondele de artilerie. Au fost ridicate astfel de rondele intre 1540-1552 in fata portilor Turnului, Cisnadiei, pe strada Rotarilor, Bastionului, precum si pe bulevardul Corneliu Coposu. Una din rondelele ramase in picioare este Turnul Gros, situat pe bd. Corneliu Coposu. Este o constructie masiva de plan semicircular, cu ziduri de caramida (la baza din piatra) si o platforma pe care erau amplsate tunurile. Conform informatiilor, turnul a fost ctitorit de Marcus Pempfflinger in jurul anului 1540. aici se inaugureaza la 1 iunie 1788primul teatru al orasului, infiintat de cunoscutul tipograf si primar Martin Hochmeister, teatru care a functionat (cu o intrerupere de un an datorata unui incendiu - 1826 / 1827)pana in anul 1949, cand a cazut prada unui nou incendiu. In prezent, turnul este supus unor ample lucrari de restaurare, urmand sa se refaca aici cladirea vechiului teatru sub denumirea Sala Thalia. Concomitent s-au desfasurat si sapaturi arheologice care au scos la iveala un sistem de canale ce servea la drenarea apei din santurile de aparare. De asemenea, conform opiniei arheologului Petre Munteanu Besliu, exista posibilitatea ca turnul sa fi fost construit pe la sfarsitul secolului al XV-lea.
Pentru intarirea unor puncte mai importante, in speta portile, au fost construite
bastioane in sistemul nou italian. In urma proiectului executat de arhitectul italian
Alessandro Clippa, incepand cu 14 iuliel551, a fost construit Bastionul Haller (numele
primarului de atunci al Sibiului). In 1552 incep constructiile bastioanelor plasate la Poarta Ocnei (Cizmarilor) si Cisnadiei. Apoi, in 1570 si 1577, rondelele de artilerie ridicate in fata portilor Turnului si respectiv Cisnadiei, au fost inglobate in cate un bastion in forma de pica, anii mentionati corespunzand terminarii constructiei celor doua bastioane.
Ultimul bastion, ridicat intre 1622-1629, cel al Mercenari/or (Soldisch), a inglobat in constructie rondela de pe strada Bastionului.
S-a construit, de asemenea, o noua incinta pe traseul Bastionul Haller – Bastionul Cisnadiei, precum si in directia nord, spre Bastionul Soldisch. Dintre toate aceste fortificatii, mai sunt in picioare doar bastioanele Haller, Soldisch si zidurile aflate in curtea Liceului Goga si cele din sudul cetatii. In fata zidurilor din sud, intre Bastionul Portii Cisnadiei si Bastionul Haller, in anul 1791 a inceput amenajarea promenadei, mobilata ulterior cu cateva elemente existente si astazi: Templu Concordia si Pasajul Scarilor de langa teatru (1818), apoi in 1829 se dezvelesc Monumentul Imparatului Francisc 1 (demontat pentru restaurare) si Piatra comemorativa dedicata colonelului Becsey.
Bastionul Haller (foto 63) plasat in capatul sud-estic al fortificatiilor, pe actualul bd. Corneliu Coposu si pe str. Maternitatii, este o constructie ampla din caramida cu lungimea totala a zidurilor masurand 223 metri si circa 9 metri inaltime, umpluta cu pamant, oferind o buna protectie in fata tirului de artilerie. Suprafata sa mare a permis amplasarea unui numar corespunzator de tunuri. Urechile bastionului (it. orrechione) protejau cazematele in care erau amplasate tunurile ce controlau portiunea din fata zidurilor dintre bastion si turnul Gros. Mai tarziu, in anul 1771, orasul va construi pe acest bastion o Scoala de calarie acoperita (Manej), pentru ca la inceputul secolului XX aici sa fie construita o cladire ce adaposteste, in prezent, un spital. Asemanator este si celalalt bastion pastrat, Bastionul Soldisch, (foto 64) cu laturile de 36 x 54 metri, cu specificarea ca avea suprafata cea mai restransa dintre toate bastioanele. Si aici au fost amenajate in 1903 spatii cu destinatie medicala, un leagan pentru copii.
Cele doua bastioane, alaturi de cetatea bastionara din Oradea ( 1569-1618),su nt
singurele marturii ale sistemului nou italian de fortificatii, implantat pe teritoriul patriei noastre prin activitatea remarcabila a unei pleiade de arhitecti italieni, in a doua jumatate a secolului al XVI-lea
1.3. Monumente de arta plastica si comemorative
Acestea ilustreaza momente din istoria nationala sau sunt dedicate unor eroi,
oameni ai culturii si istoriei nationale, fiind reprezentate prin busturi, monumente, statui,placi comemorative.
Bustul lui George Baritiu. Intemeietor al ziaristicii romanesti ardelene, istoric,
militant pentru emanciparea nationala a romanilor din monarhia habsburgica, George
Baritiu (1812-1893) si-a desfasurat o mare parte a activitatii sale multilaterale in orasul de pe Cibin.
Este unul din membrii Comitetului National Roman ales de Adunarea de la Blaj din 3-15 mai 1848, cu sediul la Sibiu. Alaturi de Andrei Saguna, Timotei Cipariu, Simion Barnutiu, participa la intemeierea in 1861 a Astrei. Inca de la inceput este secretarul Asociatiunii, in 1867- presedinte al sectiunii istorice, iar intre 1888-1893,presedintele ei. Pune bazele revistei Transilvania, organul oficial al Asociatiunii, pe care o conduce pana aproape de moarte. Intre 1878-1885 editeaza la Sibiu ziarul Observatorul.
Pe plan politic, George Baritiu este unul fruntasii Partidului National Roman.
Preocupat de cercetarea istoriei Transilvaniei, publica alaturi de numeroase documente si studii, lucrarea sa fundamentala Parti alese din istoria Transilvaniei pe 200 de ani in urma (1889-1891), in trei volume.
Membru fondator al Academiei Romane (1867), George Baritiu este ales, cu
cateva luni inainte de moarte, presedinte al acestui prestigios for stiintific. Se stinge din viata la Sibiu.
In 1911, cand ASTRA se pregatea sa aniverseze o jumatate de secol de existenta, conducerea Asociatiunii lanseaza o subscriptie pentru ridicarea monumentului lui Baritiu, unul din ctitorii ei. La 13 octombrie 1912, bustul este asezat in curtea scolii civile de fete a ASTRE!. In septembrie 1924, bustul este mutat in parcul ASTRA, pe locul unde se afla si acum.
Bustul lui Badea Cartan. Intrat in legenda locurilor, Gheorghe Cartan (1849-
1911), cioban din Cartisoara, reprezinta un simbol al constiintei nationale romanesti.
Insetat de cunoastere, nu numai ca isi procura carti din Romania, dar le si raspandea prin satele din sudul Transilvaniei. In 1877 isi pune turma de oi la dispozitia armatei si
participa voluntar la Razboiul de Independenta. CaIatoreste pe jos pana la Roma, pentru a vedea cu propriii sai ochi Columna lui Traian.
Bustul din bronz, inalt de 1,20 m, asezat pe un soclu de travertin, a fost realizat in 1974 si plasat in parcul ASTRA.
Bustul lui Timotei Cipariu. A fost dezvelit la 21 octombrie 1991, cu ocazia
aniversarii a 130 de ani de la intemeierea ASTRE!.
Timotei Cipariu (1805-1887), participant la revolutia romana de la 1848-1849,
filolog si lingvist, promotor al etimologismului, director al Gimnaziului de la Blaj, se
numara printre presedintii ASTREI si fondatorii Bibliotecii Asociatiunii.
Bustul lui Octavian Goga. Cantaret al sufletului zbuciumat al neamului romanesc, poetul Octavian Goga s-a nascut la Rasinari in 1881. urmeaza studiile la Sibiu si apoi la Budapesta unde fundeaza alaturi de alti studenti romani revista Luceararul (1902) care este mutata la Sibiu in 1906 si in care Goga, devenit secretar al ASTREI si primul custode al Muzeului Asociatiunii, va publica majoritatea poeziilor sale reunite in volumele Poezii (1905), Ne cheama pamantul (1909), Din umbra zidurilor (1913). Bustul sau din bronz realizat in 1973, a fost asezat in parcul ASTRA, in galleria personalitatilor sibiene. Astazi este disparut.
Bustul lui Gheorghe Lazar. Fiu al meleagurilor sibiene, Gheorghe Lazar s-a nascut la 5 iunie 1779 in Avrig, intr-o familie de tarani romani. Prin studii la Avrig, Sibiu, Cluj si Viena isi insuseste o solida cultura enciclopedica in teologie, filozofie, drept, pedagogie, litere, matematica, inginerie, medicina, stiinte militare. In 1816 ia drumul Tarii Romanesti unde pune bazele invatamantului romanesc. Revenit pe meleagurile natale, se stinge din viata la 17 septembrie 1823.
Bustul din bronz a fost asezat in parcul ASTRA in 1973, la aniversarea a 150 de
ani de la moartea sa.
Bustul lui Andrei Muresanu. Poet, participant la revolutia de la 1848, este autorul poeziei Un rasunet (Desteapta-te romane), devenit dupa 1989 imnul de stat al Romaniei. A facut parte din Comitetul National Roman de la Sibiu. A fost colaborator al Telegrafului Roman.
Bustul din bronz a fost realizat in 1973.
Bustul lui Ioan Slavici. Personalitate marcanta a vietii politice si culturale din
Transilvania, scriitorul Ioan Slavici (1848-1925) intemeiaza la Sibiu ziarul Tribuna
(1884), primul cotidian al romanilor ardeleni. Secretar al P.N.R., a avut un rol important in pregatirea miscarii memorandiste.
In cadrul manifestarilor ocazionate de aniversarea a 95 de ani de la aparitia
Tribunei (in 1979), in parcul ASTRA a fost dezvelit bustul de bronz al scriitorului.
Bustul lui Andrei Saguna. Andrei Saguna (1809-1873) este una din cele mai de
seama personalitati politice, culturale si bisericesti ridicate din randul romanilor din
secolul trecut. Ales episcop in 1848, este unul din presedintii Adunarii de la Blaj din 3-15 mai 1848 si conducatorul delegatiei care a tratat la Viena obtinerea recunoasterii natiunii romane. A fost un promotor al dezvoltarii invatamantului romanesc si reorganizator al bisericii ortodoxe din Ardeal, pe care o separa de mitropolia sarbeasca, intemeind Mitropolia Ardealului cu sediul la Sibiu (1864). Fondeaza tipografia arhidiecezana (1850) si ziarul Telegraful roman. Este primul presedinte al ASRTEI si, din 1871, membru al Academiei Romane.
Bustul din bronz a fost dezvelit in parcul ASTRA in anul 1973.
Bustul lui George Cosbuc. Marele poet (1866-1918) si-a petrecut in Sibiu, dupa
cum insusi marturiseste, 'anii cei mai rodnici'. A fost chemat aici de Ioan Slavici, pentru a lucra in redactia ziarului Tribuna. Desi popasul sau sibian este scurt (1887-1889), publica acum unele dintre cele mai reusite creatii ale sale - Nunta Zamfirei, Rada, Numai una s.a..
Instalat in parculetul din fata Consiliului municipal, bustul poetului este turnat in bronz si are postamentul din piatra cioplita. Monumentul a fost dezvelit in iulie 1933. Bustul lui Mihai Eminescu. Intr-un incantator colt al parcului Sub Arini, la umbra teilor, brazilor si paltinilor seculari, a fost inaltat pe un postament de piatra artificiala, bustul de bronz al lui Mihai Eminescu (1850-1889). Monumentul a fost inaugurat in octombrie 1938.
Bustul imparatului Francisc I. Imparatul Austriei (1804-1835) a participat la
coalitiile antinapoleoniene, fiind unul din intemeietorii Sfintei Aliante.
Bustul il infatiseaza pe imparat incununat de lauri si a fost asezat pe un soclu de
piatra, cu o inscriptie votiva pe placa de marmura rosie, intr-o nisa a zidului de incinta al cetatii, la mijlocul promenadei ce se intindea de la fostul Bastion al Cisnadiei la Turnul Gros. In fata monumentului este amenajata o rotonda cu o fantana arteziana, refacuta in anul 1981.
Bustul lui Friedrich Schiller. (foto 65) In 1905, in Sibiu au fost organizate mari
manifestatii culturale dedicate lui Fr. Schiller (1759-1805), unul din marii clasici ai
literaturii germane, cu ocazia centenarului mortii sale. Bustul din bronz este comandat de Gustav Nussbacher si donat orasului (12 august 1905), fiind amplasat intr-o nisa a unei case din Piata Schiller.
Bustul imparatesei Maria Tereza. Cartierul in care este amplasat monumentul
poarta numele imparatesei Maria Tereza (1740-1780) - Terezian. Aici a functionat un
vechi orfelinat. In fata lui (azi edificiul face parte din ansamblul de cladiri al Grupului
scolar de Industrie Alimentara), edilii orasului i-au asezat bustul turnat in bronz, in ziua de 27 iulie 1909. Bustul este asezat pe un postament de 3 x 3,50 m, din piatra alba. In fata monumentului a existat o figura de bronz a unui orfan depunand o coroana de lauri.
Monumentul funerar al lui Johann Michael Ackner. Istoric, arheolog, mineralog si colectionar renumit, J. M. Ackner (1782-1862) este primul om de stiinta care se ocupa de ocrotirea monumentelor istorice din Transilvania. Bustul de bronz este asezat pe un postament de piatra si marmura neagra (1863).
Monumentulfunerar al lui George Baritiu. Stins din viata la Sibiu, George Baritiu a fost inmormantat in cimitirul bisericii Dintre Brazi, pe atunci biserica greco-catolica.
Monumentul funerar, ridicat de membrii familiei sale (1900), este un frumos obelisc din marmura neagra.
Monumentul funerar al lui Alexandru Papiu Ilarian. Istoric si filolog reputat, al.
Papiu Ilarian (1828-1877) este autorul Istoriei Romanilor din Dacia Superioara (1851-
1852), al culegerii de documente Tezaur de monumente istorice pentru Romania (1862- 1864), precum si al altor studii si lucrari. Din 1868 este ales membru al Societatii Academice Romane care ii ridica un monument funerar pentru meritele sale literare. Monumentul se compune dintr-un soclu de 0,85 x 0,85 metri, pe care este asezat un alt bloc de piatra cu dimensiunile de 0,67 x 0,67 m. O coloana canelata, inalta de 1,27 m, sustine bustul de marmura alba.
Monumentulfunerar al lui Ioan Ratiu. De profesie avocat, Ioan Ratiu (1828-1902) este unul dintre cei mai insemnati conducatori politici ai romanilor ardeleni din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Se numara printre intemeietorii Partidului National Roman din Transilvania, al carui presedinte a fost intre 1884-1892. in aceasta calitate initiaza si conduce miscarea Memorandumului.
Monumentul funerar este reprezentat de un obelisc de marmura neagra, inalt de
trei metri, asezat pe un soclu de piatra.
Monumentulfunerar al lui IosifSterca Sulutiu. Iosif Sterca Sulutiu (1827-1911) a fost unul dintre conducatorii P.N.R., presedinte al bancii Albina si vicepresedinte al
ASTRE!. Un obelisc de marmura neagra si piatra, inalt de 2,8 m, asezat pe un soclu de
piatra, ii strajuieste mormantul.
Monumentul lui Georg Daniel Teutsch. (foto 66) Istoric, episcop si om politic, G. D. Teutsch (1817-1893) a fost personalitatea cea mai proeminenta a sasilor in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, presedinte al Asociatiei pentru studiul istoriei
Transilvaniei si membru de onoare al ASTRE!
Pe un soclu de 3,5 m, din granit, este asezata statuia sa (bronz, 3,5 m). Pe soclu, in patru medalioane din bronz apar efigiile a patru colaboratori ai lui Teutsch: episcopul Paul Binder, comitele Konrad Schmidt, consilierul J. C. Schuller si secretarul Franz
Gabbel. A fost inaltata in 1899.
Monumentulfunerar al lui David Urs de Marginea. David Urs (1816-1897), ofiter in regimentele graniceresti, capitan in timpul revolutiei de la 1848-1849, erou al
razboiului austro-prusian din 1866, este ridicat la rangul de colonel si innobilat cu titlul de baron de Marginea. Participa la actiunea politico-culturala de emancipare a natiunii romane din Transilvania.
Pe un soclu de piatra este asezat monumentul funerar realizat din piatra alba, cu o placa din marmura.
Monumentul ofiterilor eroi. (foto 67)Asezat in fata Scolii militare de ofiteri de
artilerie Ion Voda, grupul statuar reprezinta o zeita decorand un ofiter ranit. Pe un
basorelief de bronz este reprezentat iuresul unui atac al armatei romane impotriva
inamicului. Pe laturi, trofee turnate in bronz. Monumentul a fost inaugurat in 1926.
Statuia lui Nicolae Olahus. De Sibiu se leaga si numele umanistului roman de
anvergura
europeana - Nicolae Olahus (1493-1568). A ajuns pe rand secretar al regelui Ludovic
al II-lea al Ungariei, apoi al vaduvei acestuia,
Monumentul in marime naturala este executat in marmura de Ruschita, fiind
dezvelit la 1 iunie 1996.
Placa comemorativa (str. Avrig nr 14). Activitatea ASTREI intre anii 1911-1922 se desfasoara sub presedentia lui Andrei Barseanu (1858-1922), acesta fiind unul dintre marii folcloristi romani. Autor al culegerilor Cincizeci de colinde si Doine si strigaturi din Ardeal.
In amintirea sa, Despartamantul Sibiu al ASTREI a asezat, in 1930, pe casa in care a trait in ultimii ani ai vietii, o placa de bronz cu urmatorul text: de la anul 1914 pana la anul 1922 in aceasta casa a muncit pentru ideal- a crezut si a asteptat ziua cea mare – cel care a fost Andrei Barseanu, presedintele ASTRE!. Luptator pentru dreptate - cantaret al triumfului prin unire - si apostol alluminei poporului romanesc. Desp. Sibiu.
Placa comemorativa de pe palatul ASTRA (str. George Baritiu nr.5). In 1968,
Consiliul popular municipal a asezat pe cladirea Bibliotecii ASTRA o placa de marmura cu urmatorul text: Acest edificiu de cultura ridicat de ASTRA a adapostit, incepand din 1905, prima biblioteca nationala publica, muzeul istoric - etnografic si prima sala de teatru roman din Transilvania.
Placa comemorativa (str. N. Balcescu nr.l). Cu ocazia aniversarii a 130 de ani de la nasterea poetului George Cosbuc, pe cladirea unde a functionat redactia Tribunei a fost asezata, 1966, placa de marmura pe care sta scris: In acest loc a fost cladirea in care a functionat redactia gazetei Tribuna, printre redactorii careia se afla, intre 1887-1889, marele poet roman George Cosbuc.
Placile comemorative (str. N. Balcescu nr.5). Cladirea de pe str. Balcescu a
adapostit primul sediu al Comitetului National Roman ales de Adunarea din 3-15 mai
1848 de la Blaj. Placa de marmura a fost aplicata in cadrul manifestarilor din 1968
dedicate anului revolutionar 1848.
Tot aici a locuit compozitorul Timotei Popovici (1870-1950), animator al vietii
muzicale sibiene. Este autorul a numeroase lucrari corale intrate in repertoriul national. In 1964, edilii orasului au asezat o placa de marmura.
Placa comemorativa (str. N. Balcescu nr.6). Marcheaza locul unde a functionat in conformitate cu hotararile Adunarii Nationale de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918- Consiliul Dirigent: In aceasta cladire a functionat intre 9 Decembrie 1918- toamna anului 1919 Consiliul Dirigent al Transilvaniei, ales la 2 Decembrie 1918 la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia.
Placa comemorativa (str. Avram Iancu nr.I-3). Asezata in 1954 de catre Consiliul popular orasenesc, placa dedicata memoriei poetului Friederich Krasser are urmatorul text: In aceasta casa a trait si a creat intre anii 1857-1893 poetul progresist Friederich Kasser (1818-1893).
Placa comemorativa (str. Avram Iancu nr.19). Placa aminteste casa unde a locuit in perioada 1880-1898 compozitorul Gheorghe Dima (1847-1925), clasic al muzicii corale romanesti. Placa dateaza din anul 195
Placa comemorativa (str. Mitropoliei nr.7). Este dedicata lui Avram Iancu, eroul revolutiei transilvanene. Celui care isi lasa intreaga avere pentru intemeierea unei Academii de drept in orasul de pe Cibin, sibienii i-au inchinat inscriptia pe marmura (1968): In aceasta casa a poposit in toiul evenimentelor din 1848 in drumul sau spre Muntii Apuseni Avram Iancu (1824-1872), membru al Comitetului Natiunii Romane.
Placile comemorative (str. Mitropoliei nr.19). O prima placa aminteste ca aici a
locuit Zaharia Boiu (1834-1903). Poet, pedagog si publicist, a fost una dintre
personalitatile culturale remarcabile din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Redactor la Telegraful roman (intre 1862-1865), apoi la Transilvania, membru corespondent al Academiei Romane din 1887, secretar al ASTRE!.
Cea de-a doua placa a fost asezata in 1992 cu prilejul centenarului miscarii
memorandiste, marcand locul unde fruntasii Partidului National Roman au deliberat
asupra textului documentului ce urma sa fie inaintat imparatului. Textul este urmatorul:
Cladirea in care conducerea Partidului National Roman a definitivat marele ,
Memorandum. Deasupra textului, central, este incizata o cruce.
Placa comemorativa (str. Mitropoliei nr.20). Pe locul actualei cladiri in stil
romanesc ce adaposteste sediul Institutului teologic ortodox se afla casa in care s-au pus bazele ASTRE!. Placa de marmura, aplicata in 1968, aminteste acest lucru: In aceasta cladire s-au intrunit la 23 octombrie - 4 noiembrie 1861 reprezentantii romanilor transilvaneni pentru constituirea Asociatiunii Transilvane pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman (ASTRA).
Placa comemorativa (str. Mitropoliei nr.22). In amintirea popasurilor sibiene ale lui Mihai Eminescu, o placa de marmura din 1964 aminteste: In aceasta casa a poposit Mihai Eminescu intre 18 si 30 iunie 1868 in trecerea lui prin Sibiu cu trupa dramatica a lui Mihai Pascaly.
Placa comemorativa (str. Gen. Magheru nr.12). Este o compozitie in bronz
cuprinzand in partea superioara efigia compozitorului J. L. Bella, iar sub textul propriuzis, cateva omamente reprezentand tuburi de orga. Datata 1994, placa are urmatorul text:
In aceasta cladire intre anii 1881-1921 a locuit si a creat prima opera slovaca lan Levoslav Bella (009.1843-25.05.1936).
Placa comemorativa (Piata Mare nr.11). Placa aminteste ca: In anii 1920-1921 aici a debutat renumitul esperantog Andreo Cseh (1895-1978).textul incizat in marmura alba este scris in limba romana si in esperanto.
Placa comemorativa (str. Ion Ratiu nr.3). este confectionata din marmura, cu
efigia in bronz a lui Onisifor Ghibu, una dintre marile personalitati ale culturii romanesti, membru al Academiei Romane. Placa a fost asezata de catre Asociatiunea ASTRA, In semn de omagiu pentru unul din cei mai activi membri ai sai. Textul este urmatorul: In aceasta casa a locuit si creat, intre anii 1940-1972 marele pedagog, Acad. Onisifor Ghibu (31 mai 1883-31 oct. 1972), Profesor si ctitor al Universitatii din Cluj, luptator convins pentru drepturile ASTREI si militant de seama pentru Marea Unire din 1918. Asociatiunea ASTRA.
Placa comemorativa (str. Reconstructiei nr.35). Este asezata in anul 1954, pe o
casa modesta, cu un nivel si fatada neogotica. Aici a functionat, la inceputul secolului
trecut 'preparandia' ortodoxa in care Gheorghe Lazar a fost dascaI in perioada 1811-
Placile comemorative (str. A. Saguna nr.6). ASTRA hotaraste, in 1868,
constituirea unui organ propriu de presa, a carui conducere o incredinteaza celui mai
reputatziarist ardelean- George Baritiu care se muta la Sibiu unde va activa pana la
sfarsitul vietii. Doua placi comemorative, aplicate in 1964 si 1968, indica imobilul in care a locuit in ultimii ani de viata G. Baritiu si, respectiv, locul unde s-a aflat redactia revistei Transilvania. Ultima placa a fost asezata cu ocazia manifestarilor dedicate centenarului revistei.
Placa comemorativa (str. Selarilor nrA). In aceasta casa a locuit Ion Piuariu-
Molnar (1749-1815), primul medic oftalmolog roman, eminent om de cultura si pedagog din Transilvania. Placa de marmura a fost asezata cu ocazia implinirii a 150 de ani de la moartea sa. Ion Piuariu-Molnar a fost primul profesor roman de rang universitar din Ardeal, dupa ce obtinuse diploma de magistru chirurg si fusese numit medic oculist al Transilvaniei. Este unul din autorii Supplex-ului (1791) si un reprezentant de seama al iluminismului romanesc, precursor al ziaristicii romanasti ardelene, autorul primului tratat de chirurgie din Romania, Sfatuire catre studentii in chirurgie (1793).
Placa comemorativa (str. Tipografilor nr.23). In amintirea poetului revolutionar
Petöfi Sŕndor, aghiotant al generalului Bem in timpul revolutiei maghiare, edilii orasului au asezat, din initiativa ASTREI, in aprilie 1911, o placa de marmura pe care scrie in limbile romana si maghiara: In aceasta casa a poposit in ziua de 1 aprilie 1849 marele poet maghiar Petöfi Sŕndor, luptator pentru libertate.
Placa comemorativa (str. Tribunei nr.24). A fost asezata in 1998 cu ocazia Zilelor internationale Emil Cioran. Textul arata ca: In aceasta casa a locuit in tineretea sa Emil Cioran (1911-1996) scriitor si filozof.
1. Monumente tehnice
In aceasta categorie se inscriu realizarile de tip industrial si tehnic care ilustreaza evolutia gandirii ingineresti, fiind incluse aici (daca ne referim doar la municipiul Sibiu) Podul Minciunilor sau al Mincinosilor si mocanita, tren care merge pe sine cu ecartament redus (aceasta lega Sibiul de Agnita dar a fost recent scoasa din uz). Mai pot fi incluse aici si vechile instalatii de morarit, mijloacele de transport, etc. existente astazi in Muzeul Tehnicii Populare Dumbrava Sibiului, pe acestea insa le vom trata in alt subcapitol.
Podul Minciunilor. (foto 68, foto 69) Pe locul actual exista, in cadrul celei de-a
doua incinte de fortificare a cetatii, Poarta Turnului. Un gang ingust, boltit, permitea
accesul pana la baza Turnului Sfatului. Ulterior s-au ridicat o serie de constructii, de hale ale breslelor si chiar si o biserica numita a pasajului. Un mic podet de lemn, 'calea laptelui' unea cele doua segmente ale pietei.
Actualul pod de fonta, functional si decorativ, devenit o imagine clasica a orasului, a fost turnat in 1859 si inaugurat in 1860. este primul pod de fonta ridicat in Transilvania, numele sau avand doua posibile conotatii. Cea mai credibila, avand si o baza documentara indeobste acceptata, este ca in zona sa, pe latura nordica a pietei, stateau pe banci 'ale mincinosilor' cum le numea pe la mijlocul secolului al XVII-lea preotul moralist Damasus Diirr, batranii mesteri glumeti care-i pacaleau pe eventualii
cumparatori. Potrivit unei alte variante, mai putin amuzante, in zona aceasta ar fi fost
executate, prin aruncare de pe ziduri, mai multe vrajitoare ale caror profetii nu s -ar fi
indeplinit. Nu in mod intamplator numarul rozetelor decorative ale podului coincide cu cel al deschiderilor Casei Artelor, situata in imediata vecinatate. Pe fiecare din cele patru colturi ale podului se gaseste cate un felinar vechi din fonta, amplasat pe un picior inalt.
1.5. Parcuri si gradini
De-a lungul existentei sale, pe teritoriul orasului au fost realizate mai multe parcuri si gradini. Ele au fost fie in totalitate create de factorul antropic, fie doar influentate de acesta. Ele difera prin specific, fiecare avand o valoare aparte.
Parcul Astra este situat in inima orasului. Ideea transformarii terenului dintre
Bastionul Soldisch si actualul hotel Bulevard in parc dateaza din 1869 si se
materializeaza in 1879, odata cu intemeierea Societatii pentru infrumusetarea orasului.
Este prima societate de acest gen din Transilvania, iar parcul Astra prima realizare de
seama a acesteia.
In 1924, statuia lui George Baritiu este amplasata in fata palatului ASTRE!. Prin amenajarile din 1926, parcul primeste fizionomia pe care o cunoastem astazi, cu arbori si arbusti ornamentali (platani, magnolii).
Incepand din 1971, Consiliul popular al municipiului, cu sprijinul Comitetului
judetean pentru cultura, a asezat aici busturile lui Andrei Muresanu, Andrei Saguna,
GheorgheLazar, Badea Cartan, OctavianGoga si Ioan Slavici, apoi in 1991- Timotei
Cipariu.
Parcul Tineretului este un parc mai nou, situat vizavi de Bastionul Haller. Parcul este in curs de reamenajare, el cuprinzand si un spatiu de joaca special destinat copiilor.
Parcul Sub Arini este unul din cele mai vechi parcuri din Romania. In noiembrie 1856, municipalitatea hotaraste amenajarea parcului. In 1857-1858 sunt trasate cele doua alei principale de-a lungul fostului canal al Scolii de Inot, intemeiata in 1829, si al paraului Sevis. Concomitent a inceput actiunea de plantare cu diverse specii de arbori: pini, tei, arini. In 1859 este construit digul si in anul urmator podul peste paraul Trinbach, refacut in ultimii ani, iar in imediata apropiere, actualul restaurant Sub Arini, cunoscut sub denumirea de Bolta Rece.
Dupa infiintarea Societatii pentru infrumusetarea orasului, aceasta preia, in 1881, lucrarile de amenajare a parcului. In 1883 este construita sera, in 1894 fantana arteziana, in pavilionul pentru fanfara militara care canta aici in fiecare duminica, iar in 1904- 1905 este introdus iluminatul electric al aleilor si a fantanii arteziene. Concomitent este continuata actiunea de plantare a arborilor si arbustilor omamentali indigeni si exotici.
Dupa primul razboi mondial, preocuparile pentru intretinerea si dezvoltarea
parcului sunt reluate. Se traseaza alei noi, se amenajeaza rozariumul si terasa cu statuia lui Eminescu. In jurul anului 1979 sunt asfaltate principalele alei, se executa lucrari de plantare si organizare peisagistica. In locul vechiului pavilion de muzica este construita o estrada noua, este reamenajata fantana arteziana. Terenurile de joaca pentru copii aduc un plus de atractie. Parcul Sub Arini a devenit o adevarata gradina botanica.
Padurea Dumbrava se intinde pe 980 ha in sud-vestul orasului. Este locul preferat de odihna si agrement al orasului inca din secolul al XVIII-lea. O sosea asfaltata o strabate in lung, indreptandu-se spre statiunea montana Paltinis (pana in Rasinari ea este insotita de linia tramvaiului electric). Alaturi s-au construit baraje, estrade pentru spectacole in aer liber, un camping, un motel, un hotel si cunoscutul han Dumbrava. Pe o suprafata de 100 ha se rasfira obiectivele de mare interes stiintific si turistic ale Muzeului Tehnicii Populare ASTRA, iar in imediata vecinatate se gaseste prima gradina zoological din Romania. In stanga soselei a fost inaltat monumentul eroilor cazuti in luptele din primul si al doilea razboi mondial, precum si al veteranilor de razboi.
Gradina zoologica s-a infiintat in anul 1929 pentru sporirea numarului de calatori pe linia de tramvai ce traversa padurea. Cu timpul ea a crescut si s-a diversificat, ajungand in prezent la peste 30 de specii de animale si pasari locale sau din alte zone ale globului, insumand peste 200 de exemplare. Dintre animale amintim: bivolul alb, poneiul, mistretul, cerbul carpatin, lupul, vulpea, nutria, ursul brun, lama, puma, jaguarul, leul, tigrul, maimute, sa. Dintre reptile intalnim sarpele si crocodilul. Ca pasari gasim barza, porumbelul, fazanul si fazanul argintiu, gaini pitice, rate, bibilici, uliu soricar, corbi, pauni, papagali, sa.
2. Arta populara si manifestarile etnofolclorice,
elemente de potential turistic
Etnografia studiaza originea, raspandirea in spatiu si in timp a artelor, credintelor si obiceiurilor din culturile populare, la care se adauga si influentele datorate unor grupuri etnice distincte. In Romania, spre deosebire de alte tari europene dezvoltate, satul si-a pastrat mult din autenticitate.
Practic arta populara se poate defini ca fiind creatia unei comunitati, intemeiata pe o lunga traditie, impletind functionalul cu esteticul in opere de arta, in care formele si omamentele sunt gandite ca intreguri destinate sa indeplineasca trebuintele materiale si spirituale ale indivizilor si colectivitatilor in materie de arhitectura, organizarea interiorului, tesaturi, ceramica, unelte, podoabe, picturi pe sticla, etc.
Zona etnografica a Marginimii Sibiului reprezinta un teritoriu mai mult sau mai
putin riguros delimitat, care prezinta caractere etnografice unitare, determinate de traditia si evolutia istorico-culturaIa, cristalizate in tipul asezarilor, ocupatiilor, locuintei, portului, artei populare, la care se adauga toate manifestarile culturii spirituale, ca si modul de viata.
In aceasta zona de la contactul cu muntele mai 'marginime' arta populara si-a creat valente proprii, valorificate turistic zone etnografice din tara. cunoscuta sub denumirea de fiind printre cele mai bine
Resursele turistice etnoculturale din
'Marginimea Sibiului'
Marginimea Sibiului este limitata la nord de valea raului Saliste iar la sud de
punctul de intrare al Oltului in trecatoarea Turnu Rosu si de valea Sadului. Limita estica o constituie soseaua internationala E15A iar cea vestica raul Sebes (Valea Frumoasei) care separa Muntii Cindrelului de Muntii Lotrului.
Marginimea Sibiului include 18 localitati dupa cum urmeaza: Boita, Sadu, Raul
Sadului, Talmaciu, Talmacel, Rasinari, Poplaca, Gura Raului, OrIat, Fantanele (Cacova), Sibiel, Vale, Saliste, Gales, Ti1isca,Rod, Poiana Sibiului si lina.
Caracterul pastoral al economiei traditionale marginene se reflecta cu pregnanta in
structura asezarilor, in componenta si organizarea gospodariei. Privite in ansamblu, satele care alcatuiesc zona Marginimii Sibiului sunt de tip aglomerat, datorita in principal reliefului accidentat din zona precum si amplasamentului, in general pe vaile unor ape.
Principala preocupare a marginenilor a fost si este pastoritul, acest lucru
determinandu-l pe George Calinescu sa-i numeasca 'magnati ai oilor'. In paralel cu
pastoritul de tip alternativ s-a practicat si cel de tip transhumant, ceea ce i-a facut
cunoscuti in toata tara. In prezent acesta se practica intr-o mai mica masura. Alaturi de
pastorit si agricultura, printre preocuparile traditionale se numara culesul din natura,
albinaritul, vanatoarea, pescuitul si paduraritul. Mestesugurile populare cele mai bine
reprezentate sunt fieraritul, prelucrarea lemnului (dulgherit, rotarit, dogarit si rudarit),
prelucrarea textilelor si prelucrarea pieii (cojocarit, cureIarit). OIaritul a aparut in
Marginime doar sporadic, la Saliste, in prima jumatate a secolului al XX-lea.
O serie de instalatii hidraulice precum mori de cereale, pive, darste, valtori,
joagare si mori de hartie au fost ridicate pe vaile din Marginime, in functie de specificul asezarilor. Se disting doua tipuri de instalatii hidraulice, cele cu aductiune inferioara specifice raurilor mari si cele cu aductiune superioara, frecvente pe raurile cu debite mai mici. Alaturi de aceste instalatii se mai gasesc cazane de tuica si uleinite.
Ocupatia sau ocupatiile determina nu numai aparitia, functionalitatea,
dimensionarea si profilul arhitectonic al constructiilor, ci si organizarea sau structura
intregului ansamblu gospodaresc.
Arhitectura din Marginime este caracterizata de preponderenta constructiilor din lemn constituite intr-o gospodarie de tip inchis. Gospodariile sunt alaturate, una langa alta, pe spatii relativ egale ca dimensiune, intr-o insiruire neintrerupta, de-o parte si de alta a ulitei, formand un front construit continuu. Folosirea materialelor durabile - piatra, caramida, tigla -, a schimbat proportiile si aspectul ansamblurilor gospodaresti.
Constructia principala, casa de locuit prevazuta cu doua-trei incaperi si cu acoperis inalt in doua ape are de obicei un singur nivel. Latura scurta a acesteia este orientata catre strada, curtea fiind apoi inchisa cu acareturi precum sura, sop-ul pentru oi, cocina de porci si poarta masiva de lemn ce permitea accesul carutelor in curte. Majoritatea constructiilor au pridvor semideschis, tinda, de unde se intra intr-o incapere prevazuta cu un cuptor de paine si apoi mai departe, fie in 'casa de locuit' fie in 'casa din fata', spatiu specific de reprezentare. Un element arhitectonic de prim ordin in arhitectura margineasca il constituie pridvariul, echivalentul intr-un fel al salii muscelene, a satrei maramuresene, a tarnatului prezent in toata Transilvania. Nota aparte a pridvariului il constituie faptul ca are o intindere limitata la o portiune a fatadei (tarnatul se intinde pe toata fatada). Prin amplasarea si functia sa, indeplineste rolul pe care il joaca in alte zone foisorul oltenesc sau cerdacul moldovenesc.
Decoratia spatiului de reprezentare consta dintr-un pat inalt acoperit cu multe
perne decorative, avand deasupra o culme pentru etalarea tesaturilor, o masa cu tablie
culisanta precum si piese de mobilier pictat precum lavite (ladoaie), blidare si lazi de
zestre. Canceele, icoanele si alte tesaturi completeaza acest spatiu zugravit de obicei in
alb sau albastru.
Portul marginesc exprima un pregnant dialog al albului cu negrul, al luminii cu
intunericul, tainuind valori artistice comparabile cu motivul 'Soarele' sculptat pe lemnul portilor de altadata. Dintre arte se remarca aici pictura religioasa (cea mai veche picture bisericeasca dateaza din 1674, in Saliste). O importanta deosebita o prezinta picture icoanelor pe lemn si pe sticla, precum si incondeiatul oualor.
Printre atractiile turistice ale Marginimii se numara cadrul natural pitoresc,
monumentele de arhitectura, arheologice, medievale si moderne, precum si un bogat fond de vanatoare si pescuit sportiv. De asemenea, muzeele satesti, expozitiile permanente de obiecte de arta populara si civilizatie margineana, documentele, fotografiile, cartile, filmele si operele de arta plastica imbogatesc patrimoniul turistic al Marginimii Sibiului, toate acestea facandu-se remarcate in timpul manifestarilor folclorice de care ne vom ocupa in capitolul urmator.
2.2. Manifestarile etnofolclorice si implicatiile lor
asupra turismului sibian
Alaturi de sarbatorile religioase specifice zonei Marginimii si diferentiate in
functie de apartenenta etnica, printre manifestarile populare cu influenta asupra
turismului se numara si cele etnofolclorice care sunt specifice numai anumitor zone ale unei tari. Acestea se diferentiaza si in functie de locul desfasurarii, in spatiul urban sau cel rural.
In spatiul urban, cu precadere in cel al municipiului Sibiu, se desfasoara anual mai multe festivaluri internationale si nationale, precum si festivaluri de interes local (foto 70 - foto 73). Dintre acestea, cele mai importante sunt: Zilele internationale 'Emil Cioran', Festivalul international 'Mihai Eminescu', Zilele Academiei Artelor Traditionale din Transilvania, Festivalul dansului popular sasesc, Festivalul International de Teatru, Festivalul International de arta neconventionala 'La Strada', festivalul international de folclor 'Cantecele Muntilor', Zilele Sibiului (festival medieval - Cetati Transilvanene), TarguI creatorilor populari din Romania, TarguI Olarilor, Salonul international de arta fotografica, Astra Film Festival, Festivalul International de Jazz, precum si alte manifestari desfasurate in cetatea medievala a Sibiului.
Printre obiceiurile specifice Marginimii, (foto 74, foto 75) cele mai importante
sunt cele legate de sarbatorile de iarna. 'Colindatul feciorilor' sau 'ceata junilor' incepe sa se organizeze inca din 6 decembrie, urmand ca la inceputul saptamanii dinaintea Craciunului, tinerii sa se izoleze de familiile lor si sa locuiasca la o gazda. Dupa cele trei zile festive de colindat, toate cetele de tineri din Marginime se intalneau in piata din Saliste in asa numita 'intalnire a focurilor'.
O alta sarbatoare este cea a 'udatului lonilor' care consta in faptul ca in ziua de Sf, Ioan, intr-un cadru festiv, toti tinerii cu acest nume sunt stropiti sau imbaiati in apa rece a paraului care trece prin localitate.
Un obicei de primavara, 'la hodaitat', consta in faptul ca, tinerii aprind focuri pe dealurile din vecinatate si striga texte satirice la adresa fetelor nemaritate sau acelora care incalcau morala satului.
'Prinsul varutelor' este tot o sarbatoare de primavara, legata de intovarasirea
copiilor din aceeasi categorie de varsta (7-12 ani). Si in prezent femeile de aceeasi varsta se adreseaza intre ele cu apelativul 'varuta'.
O importanta manifestare a artei traditionale se desfasoara la Saliste, acolo unde a fost amenajata tabara de sculptura in lemn, tabara ce ar putea fi foarte bine valorificata din punct de vedere turistic. Si serbarile din Rasinari ('Album pastoral') si cea de la Cisnadie ('Ciresar') pot fi de asemenea valorificate turistic.
Alte manifestari importante in zona sunt nedeile, un fel de targuri desfasurate pe
plaiurile muntilor, asa cum este cea de la Jina, 'sus pe muntele din Jina'. 'Prin vechimea lor, prin caracterul lor original.. .aceste sarbatori ale muntilor pot fi considerate unul dintre cele mai importante fenomene de geografie umana al Carpatilor' - George Valsan.
Dintre dansurile populare specifice Marginimii, amintim o serie de dansuri
barbatesti azi aproape disparute, precum calusarii, braul sau sarba lui Ghiboi, ca si
dansurile de perechi hategana si jiana, care insa dupa cum le arata si numele apar ca
elemente de import. Ceea ce este caracteristic doar Salistei este faptul ca de la sfarsitul
secolului al XIX-lea aici a aparut, pe cale culta, dansul romana, unicul dans popular 'de salon' din Romania.
Printre manifestarile cu caracter etnofolcloric din zona Sibiului se numara si
festivalurile de la Avrig ('Florile Oltului'), Agnita, Dumbraveni, cele de pe valea
Hartibaciului.
2.3. Muzee etnografice
Muzeul Civilizatiei Populare Traditionale 'ASTRA'.
Organizat cu incepere din anul 1963, in padurea Dumbrava Sibiului, (foto 76) pe o
suprafata de 96 ha, muzeul, avand ca profil initial civilizatia tehnica populara, se distinge prin caracterul sau tematic special: ilustrarea civilizatiei populare romanesti, cu accent pe creatia tehnica preindustriala, Muzeu national, el cuprinde monumente representative pentru intreg sistemul instrumental si obiectual al satului romanesc: arhitectura, interiorul locuintei, ocupatii traditionale, instalatii de industrii taranesti (actionate de energia umana, animala sau naturala - calorica, hidraulica, eoliana), edificii de utilitate publica si sociala, mijloace de transport.
Patrimoniul sau este reprezentat prin 127 monumente de arhitectura si tehnica
populara, insumand circa 19.000 obiecte integrate functional celor 340 de constructii
originale transferate aici. Acest impresionant patrimoniu se constituie ca sinteza unica si cuprinzatoare a satului romanesc, o chintesenta a specificului sau etno - cultural.
Constructiile sunt situate in contextul a cinci mari sectoare cuprinzand grupe
tematice aferente. Acestor sectoare li se adauga o expozitie de sculptura monumentala.
In primul sector se plaseaza Procese si procedee pentru obtinerea si prelucrarea
produselor animale si vegetale, in scop alimentar. Aici se Incadreaza unitatile referitoare la pescuit (cherhanaua si gospodaria de pescar din Mahmudia - Tulcea)si bostinarit (gospodaria de bostina-lumanarar din Sebesu de Jos - Sibiu). Aceluiasi sector ii apartin grupele ce prezinta cresterea vitelor si pastoritul (stana de pe Muntele Puru; gospodaria cu ocol intarit din Magura - Brasov), apoi viticultura si pomicultura (zdrobitoarea si teascul din Trainei, Rasinari - Sibiu; crama de vie de la BaIanesti - Gorj), instalatiile pentru preparat uleiul (uleinita cu piua si scripete din Arbore - Suceava; cea cu piua actionata de forta animala din Grid - Hunedoara; uleinita si piua de haine cu roti hidraulice din Talmacel - Sibiu) si in sfarsit grupa cea mai importanta, rezervata instalatiilor de macinat (o mare varietate de mori de mana, cu ciutura, cu ciutura si butoni, mori hidraulice cu roata verticala, mori plutitoare si mori de vant din toata tara) (foto 77).
Sectorul consacrat tehnicilor si mijloacelor de transport si comunicatii este
reprezentat de doua obiective: podul plutitor de pe Olt, Tumu Rosu- Sibiu si bacul cu
zbatde la Topalu- Constanta(foto78).
Al treilea sector, este cel al Proceselor si procedeelor pentru producerea materiilor prime in vederea obtinerii materialelor de constructie si a obiectelor de uz gospodaresc (lemn, piatra, minereuri, metale si argila). Astfel, sunt expuse ateliere de prelucrare a lemnului: atelier de rudar, gospodarie-atelier de rotar si dogar, precum si cel de fluierar. De asemenea, din acest sector fac parte complexele arhitectonice din Stolojani si Carbunesti - Gorj,Calinestisi Berbesti- Maramures, precum si biserica de lemn (foto 79) (functionala) din Bezded - Salaj, construita la mijlocul secolului al XVIII-lea. Prelucrarea metaleloreste ilustrata de steampulpentru sruramareaminereului aurifer din Abrud - Alba, ciocanul hidraulic din Remetea -Alba, gospodaria - atelier de fierar din Calinesti - Maramures, gospodaria de clopote si fierarie din Poiana Teiului - Neamt. OIaritul este prezent prin mai multe gospodarii-ateliere de olar reconstituite in muzeu impreuna cu inventarul lor: cele din Marginea - Suceava, Sacel - Maramures,SascaRomana- Caras Severin, Oboga - Olt, Corund- Harghita.
Din al patrulea sector fac parte Procesele si procedeele de prelucrare a pieilor si
fibrelor animale si vegetale pentru imbracaminte si obiecte de uz utilitar-gospodaresc.
Dintre acesteamentionam:gospodariadin Saliste- Sibiu (foto 80), moara cu dube din Fanate - Bihor, piua din Prigor - Caras Severin, darstele din Moieciu - Brasov, Nistoresti - Vrancea, complexele de industrii taranesti din Gura Raului - Sibiu, Rucar- Brasov si Polovraci - Gorj.
In ultimii ani s-a infiintat si cel de-al cincilea sector consacrat Edificiilor de
utilitate publica. Astfel, au aparut in muzeu edificii ca si Hanul din Tulghes- Harghita sau Carciuma din Batrani- Prahova, ambele functionale. De asemenea, functionala este si Popicaria din Paltinis- Sibiu, o constructie de lemn datata in jurul anului 1920.
In afara acestui vast muzeu in aer liber organizat la Sibiu mai sunt si 'alte muzee etnografice care surprind elementele acestei zone, si in special zona Marginimii Sibiului, un loc cu o bogata traditie etnofolclorica si cu importante elemente de ordin etnografic. Aproape toate satele Marginimii cuprind ca element turistic si un muzeu satesc.
5. Structuri de turism
Baza tehnico-materiaIa, alaturi de potentialul turistic, contribuie la conturarea, la definirea patrimoniului turistic al unei zone, facilitand atragerea in circuitul turistic a arealelor cu resurse turistice, valorificand componentele fondului turistic natural si
antropic. Baza tehnico-materiala polarizeaza - proportional cu marimea, functionalitatea, gradul de modernizare si integrare in spatiu - fluxuri turistice mai puternice sau mai reduse si concura la amenajarea turistica a teritoriului.
Baza materiala cuprinde o mare diversitate de dotari pentru cazare, alimentatie,
pentru recreere si tratament sau distractii si sport, care reprezinta o premisa a realizarii
circulatiei turistice.
5.1. Structuri de primire
Baza de cazare este componentaesentialaa oricareibazetehnico-materiale, cu rol deosebit in sustinerea tuturor formelor de turism. Ea cuprinde totalitatea formelor de cazare, de la cele 'c1asice' (vile, hoteluri) si pana la cele modeme (hanuri, popasuri), adaptate functional unor noi forme de turism de masa cu mobilitate accentuata. In general, structurile de cazare (vezi Bazele de cazare) se caracterizeaza prin tipuri si capacitati de primire diferentiate in functie de nivelul cererii turistice si de valoarea resurselor turistice existente.
Capacitatea de cazare turistica de 2.776 locuri existenta in Sibiu in anul 2004
reprezinta 52,1% din totalul capacitatii existente la nivelul judetului. Structura de cazare a unitatilor turistice nu a inregistrat modificari esentiale in ultimii ani, notabila fiind doar punerea in functiune in 1995 a 7 pensiuni turistice a caror capacitate de cazare acoperea in 1997,3,5% din totalul capacitatii municipiului.
Tabel 11. Reteaua unitatilor de cazare in anul 2004 in municipiul Sibiu
La nivel de judet Sibiul detine o treime din totalul unitatilor de cazare si peste
jumatate din capacitatea de cazare turistica. Structurarea unitatilor de cazare si a
numarului de locuri detinut de acestea in anul 2004 pot fi urmarite atat in tabelul 11 cat si in graficeleurmatoare:
Fig 9. Unitatile de cazare turistica din municipiul Sibiu in anul 200
Fig 10. Capacitatea de cazareturistica In municipiul Sibiu In anul 2004
(numar-locuri)
Gradul de confort al diferitelor tipuri de unitati de cazare variazaintre 1si 4 stele. Astfel, din cele 10 hoteluriexistente in Sibiu, unul singur se incadreaza categoriei de 4 stele, trei hoteluri au 3 stele, patru hoteluri sunt de 2 stele iar restul de doua hoteluri au cate o stea. Singurul motel care functioneaza in Sibiu are 3 stele. Dintre cele sapte pensiuni existente in municipiu una are 4 stele, celelalte avand cate 2 stele (trei unitati) si respectiv 1 stea (trei unitati).
Aceste lucruri se reflecta in preferintele turistilor in a opta pentru o unitate de
cazare sau alta. La nivel de judet si de tara, din anchetele efectuate se remarca o solicitare mai mare a unitatilor de tip hotelier si a cabanelor (vezi tabelu112).
Tabel 12.Preferintele turistilor pentru unitatile de cazare.
In ceea ce priveste infrastructura hoteliera, voi prezenta in continuare dotarile
principalelor
hoteluri din municipiul
Hote1-pensiune'Casa Moraru'**** (foto 81) este cea mai reprezentativaunitate de cazare din municipiul Sibiu la standardul de 4 stele, atat in privinta aspectului arhitectural cat si a ospitalitatii, fiind recomandata clasei turismului de afaceri. Structura hotelului este repartizata in 6 camere si 4 garsoniere insumand 24 de locuri. In sezonul estival beneficiaza de piscina.
Hotel'ImparatulRomanilor'***(foto 82): este situatpe str. NicolaeBalcescu,in
apropiere de Piata Mare. Din 1987-1989 a fost inchis pentru a se executa reparatia
capitala, aducandu-i-se totodata si o binemeritata modernizare, actualmente fiind renovat (etajul 1se afla in lucru). Din anul 1994 se afla in locatie de gestiune.
Hotelul are o capacitate de 166 de locuri in 96 de camere (numarul total de camere al hotelului este de 102 camere, diferenta de 6 camere fiind folosita ca spatiu pentru birouri, plus un apartament care nu se inchiriaza decat marilor personalitati). In dotarea camerelor intra (pe langa dotarile necesare) un televizor color, radio, telefon, hotelul dispunand de o centrala telefonica.
Ca servicii hotelul dispune de Room-service atat pe timp de zi cat si de noapte,
sala pentru sauna, masaj si gimnastica, oferind totodata si servicii de frizerie, coafor si
cosmetica.
Hotelul dispune de o sala de conferinte, salon de protocol, fiind pregatit sa
gazduiasca atat intalniri la nivel inalt cat si conferinte interne si internationale.
Masa se poate servi in restaurantul hotelului care ofera preparate culinare atat din
bucataria romaneasca cat si din cea internationala, soiuri renumite de vinuri romanesti si din import, precum si bauturi spirtoase. Restaurantul mai dispune de o formatie de
muzica si dans. Hotelul mai dispune de asemenea de doua baruri dotate cu mese de
biliard si jocuri electronice.
Pretul unei camere difera in functie de nationalitate. Pentru cetatenii romani tariful , ' , se plateste in moneda nationala si este constant. Pentru cetatenii straini se poate plati in lei dar si in valuta corespunzator cursului valutar din ziua respectiva.
Hotel 'Continental' *** (foto 83): se afla pe Calea Dumbravii nr.2-4, in centrul
orasului, respectiv in Piata Unirii, oferind o imagine panoramica asupra orasului vechi.
Aceasta baza de cazare face parte din lantul hotelier 'Continental' si in prezent
dezvoltarea hotelului a generat intr-o constructie masiva renovata recent la ultimele
standarde hoteliere conform clasei de 3 stele. Structura hotelului include facilitati
ultramoderne cu dotari tehnico-materiale de ultima ora, gata de a gazdui orice eveniment cu caracter national sau international. Este singurul hotel a carui structura a fost conceputa de echipe de specialisti romano-americane, constructia fiind ridicata pe
verticalain bazaunui proiectultramodernde sigurantacontraseismelor.
Hotelul are o capacitate de 280 de locuri dispuse in 182 camere (din care 71
camere single cu pat dublu, 98 duble, 13 apartamente) cu bai (dotate cu uscatoare de par), cu televiziune color prin cablu, radio, telefon international, minibar.
Ca structuri de alimentatie publica dispune de un restaurant cu terasa dotat cu aer conditionat, o cofetarie. Micul dejun este de tip bufet. Mai dispune de asemenea de un club de noapte.
In structura sa mai sunt incluse si doua sali de conferinta cu 30 si respectiv 160 de locuri, cu aer conditionat si instalatie de traducere simultana in 6 limbi.
Printre serviciile pe care le ofera se numara serviciile de asistenta medicala,
serviciile de spalat/calcat, coafor, frizerie, sala de masaj. In cadrul hotelului functioneaza agentia de turism care ofera diverse pachete de servicii: excursii in tara si strainatate, turism rural, bilete de avion si autocar, conferinte, simpozioane.
Hotel 'Palace -Dumbrava' ***: este situat in padurea Dumbrava Sibiului, pe
soseaua ce leaga municipiul Sibiu de localitatea Rasinari.
Actualul hotel Palace dispune de 42 de locuri in 21 de camere simple, duble si
apartamente. Hotelul are un restaurant, doua baruri dintre care unul cu discoteca.
Camerele dispun de telefon, radio si televizor color. Pretul este unic atat pentru romani cat si pentru straini.
Hotel 'Parc' ** (foto 84): se invecineaza cu Hotel Silva si stadionul municipal.
Hotelul are o capacitate de 119 locuri in 55 de camere reprezentand camere cu un loc, doua locuri si apartamente de cate cinci locuri. In fiecare camera exista televizor si telefon. Hotelul dispune de Room-service, sala pentru gimnastica, sauna, salon pentru frizerie, coafura si cosmetica, sala de conferinte, salon de protocol si lift. In incinta hotelului se afla restaurantul (se poate juca si bingo) si un disco-bar unde exista o masa de biliard si jocuri electronice.
Pretul unei camere difera in functie de nationalitate. Pentru cetatenii romani tariful , ' , se plateste in moneda nationala si este constant. Pentru cetatenii straini se poate plati in lei dar si in valuta corespunzator cursului valutar din ziua respectiva.
Hotel 'Bulevard' ** (foto 85): este situat in Piata Unirii, in apropiere de biblioteca si parcul ASTRA.
Hotelul are o capacitate de 222 locuri in 129 de camere structurate astfel: 24
camere cu un pat, 93 camere cu 2 paturi si 12 apartamente si garsoniere. Toate camerele au baie sau dus, telefon, televizor color si optional frigider.
Hotelul are trei etaje si este prevazut cu ascensor. La parter are salon de frizerie,
coafura si cosmetica si un salon de conferinte. In incinta sa se mai afla un bar, un
restaurant, o sala de bingo si o agentie de turism.
Pretul unei camere difera in functie de nationalitate. Pentru cetatenii romani tariful , ' , se plateste in moneda nationala si este constant. Pentru cetatenii straini se poate plati in lei dar si in valuta corespunzator cursului valutar din ziua respectiva.
Hotel 'Silva' ** (foto 86): este situat pe Aleea Eminescu nr.!, in parcul 'Sub
Arini', in apropierea stadionului municipal.
Hotelul are o capacitate de 79 de locuri in 38 de camere reprezentand camere cu
un loc, doua locuri, trei locuri si apartamente. Are o buna baza materiala deoarece inainte de 1989 a fost hotelul partidului comunist. Dispune de televizoare color, radio si telefon in fiecare camera. In schimb nu are facilitati in reteaua prestarilor de servicii hoteliere. In incinta lui se gasesc un restaurant si un bar.
Pretul unei camere difera in functie de nationalitate. Pentru cetatenii romani tariful , ' , se plateste in moneda nationala si este constant. Pentru cetatenii straini se poate plati in lei dar si in valuta corespunzator cursului valutar din ziua respectiva.
Ca un argument in plus fata de unitatile de cazare prezentate anterior, putem spune ca Sibiul este dotat cu o industrie hoteliera corespunzatoare raportata la populatia municipiului, dar pentru dezvoltarea structurilor de primire si cazare proiectele de investitii pot genera noi tendinte atat din partea intreprinzatorilor particulari cat si din partea investitiilor generate de stat.
5.2. Structuri de alimentatie publica
Alimentatia publica pentru turism, alaturi de baza de cazare si agrement,
diversifica oferta, contribuind la cresterea puterii de atractie a orasului si la conturarea
profilului acestuia. Dimensionarea bazei de alimentatie publica este dependenta de
marimea capacitatii de cazare, spatiile de alimentatie pentru turisti apartinand de regula marilor hoteluri dar si unitatilor independente (vezi Bazele de alimentatie publica).
Unitatile de alimentatie publica din turism au fost grupate in patru categorii de
unitati :
* Unitati tip restaurant. In Sibiu exista o serie de restaurante clasice, acestea fiind in general incluse in cadrul marilor hoteluri. Aici se pot servi o gama larga de preparate culinare atat din gastronomia traditionala cat si din cea internationala. Numarul de locuri difera de la o unitate la alta, dupa capacitatea de primire a bazei de cazare de care apartin. In cadrul aceleiasi categorii mai sunt incluse si restaurantele cu specific (chinezesc, italian) si restaurantele traditionale care servesc produse strict autentice produse in tara. Din pacate in Sibiu exista doar trei asemenea restaurante.
* Unitati tip bar. Acestea au o larga extensie in Sibiu, ele cuprinzand ca subtipuri barurile de zi si de noapte, cafenelele, discotecile, cluburile. Dupa revolutia din 1989 acestea au capatat o mare amploare, calitatea unora lasand foarte mult de dorit, acestea ramanand inca la stadiul de birt.
* Unitati tip cofetarie-patiserie. In Ardeal se pune foarte muIt accent pe p roduse1ede patiserie iar Sibiul nu poate face o exceptie de la regula. Exista astfel o intreaga retea de patiserii care isi desf'asoara activitatea pe intreg teritoriul orasului, in special in partea centrala.
* Unitati tipfast-food, care includ si pizzeriile. Acestea se gasesc din abundenta atat pe teritoriul orasului cat si' in afara acestuia. La ora actuala acestea sunt cele mai cautate unitati de alimentatie publica alaturi de baruri, fiind frecventate in mod obisnuit de catre tineret.
Reteaua unitatilor de alimentatie publica din Sibiu dispunea, in anul 2004;,de 25
de restaurante plus 8 rotiserii si fast-food-uri si inca aproximativ 50 de baruri, cluburi,
discoteci. In calcul s-au luat doar acele unitati care sunt demne de retinut atentia.
5.3. Dotarile pentru agrement si forme de agrement
Baza de agrement cuprinde o gama de mijloace si dotari destinate sa asigure
posibilitati cat mai largi si diversificate pentru petrecerea placuta a timpului liber. Dintre mijloacele de agrement din Sibiu putem aminti lacurile din Dumbrava Sibiului amenajate special pentru plimbari cu barca, parcurile din oras, parcurile de distractie pentru copii cum este cel din parcul Tineretului (cam mic, ce-i drept), bazinele de inot (bazinul Olimpia, baia populara 'Neptun'), stadioanele, baza hipica, gradina zoologica, muzeele, expozitiile, teatrele, ciBematografele, casele de cultura,' terenurile de sport, Sala Polivalenta Transilvania, discoteci, etc. (vezi Bazele de agrement).
Agrementul este un element de baza in 'edificarea unei oferte turistice; el trebuie sa se ,dezvolte si sa se diversifice spre a satisface necesitatile turistilor privind petrecerea timpului liber intr-un mod cat mai placut, pentru retinerea turistului mai mult timp in zona si pentru cresterea aportului acestei activitati la realizarile economice ale unitatilor turistice. Este interesant de vazut ceea ce doresc turistii anchetati pe problema
agrementului in municipiul si judetul Sibiu.
Tabel
13.Preferinteprivindformelede agrement- distractii in iudetul
Diversificarea actiunilor turistice are in vedere imbunatatirile celor existente si
promovarea unor actiuni noi care sa sporeasca numarul de turisti romani si straini sositi in judetul Sibiu. Aceasta diversificare se poate face prin programe si actiuni turistice de scurta si lunga durata atat in interiorul orasului cat si in exteriorul acestuia. In aceste programe trebuie inclusa vizitarea principalelor statiuni din judet (Paltinis, Ocna Sibiului) precum si a vetrelor cu traditie etno-culturala cum ar fi Marginimea Sibiului. Acestea cuprind dotari de agrement in functie de specificul fiecaruia (ex. transport pe cablu,amenajari lacustre, etc.).
|
