CRESTEREA COMPETITIVITATII PRODUSULUI TURISTIC ROMANESC

CRESTEREA COMPETITIVITATII PRODUSULUI TURISTIC ROMANESC

'Calitatea nu inseamna totu. Dar totul este nimic fara calitate.

Anonim

'Cele patru Q-uri ale marketingului serviciilor sunt:

oamenii, oamenii, oamenii, oamenii.'

Richard Dow

6.1. PRODUSUL TURISTIC - COMPONENTA DE BAZA A MIX-ULUI DE MARKETING

Mixul de marketing plaseaza produsul in centrul activitatii intreprin­derii sau, dupa expresia ren 242c21c umitului specialist M.C. Demetrescu, produsul constituie "centrul focal al efortului de marketing'[1]. Plasarea produsului intr-o asemenea pozitie este fireasca, deoarece acesta reprezinta principala cale de comunicare intre firma si piata; prin intermediul produsului, intre­prinderea se adapteaza cerintelor pietei si poate actiona eficient asupra ei, asupra comportamentului consumatorilor.

Drept urmare, deciziile privind produsul sunt considerate de o im­portanta capitala, deoarece utilizarea celorlalte instrumente ale mix-ului de marketing - politica preturilor de distributie, promotionala - este condi­tionata direct de fundamentarea lor stiintifica: alegerea produselor determina alegerea canalelor de distributie, a cailor de promovare, a mijloacelor logistice si a celorlalte elemente care intra in mixul de marketing. in plus, produsul este factorul de baza al realizarii profiturilor. Similar activitatii desfasurate in cadrul sectoarelor productiei materiale produsul turistic se formeaza prin valorificarea unor resurse naturale in conditii eficiente de "productie' care includ o serie de activitati ce permit "transformarea' lor in marfa, aceasta urmand a fi vanduta consumatorului turistic in forme specifice. Individualizarea acestei marfi se realizeaza pe masura solicitarii de catre consumatori a unor elemente componente din structura ofertei.

Politica de produs turistic reprezinta, in ultima instanta, conduita pe care o adopta intreprinderea referitor la dimensiunile, structura si evolutia gamei de produse si servicii ce fac obiectul propriei sale activitati, atitudine ce se raporteaza permanent pietei.

Folosirea notiunii de "produs turistic' introdusa, acceptata si utiliza­ta in mod curent, in practica marketingului turistic, ridica unele probleme de interpretare, care nu sunt inca incheiate in literatura de specialitate.

Plecandu-se de la faptul ca produsul turistic este, in fapt, o creatie a sectorului tertiar si ca, spre deosebire de bunurile materiale obisnuite, el este construit cu prioritate din prestatii turistice, adica servicii, uneori se apreciaza ca aceasta notiune ar fi improprie[2]. La aceasta interpretare discuta­bila, credem ca se pot formula doua importante rezerve: pe de o parte, si in cazul multor produse create in sectorul secundar al economiei se constata tendinta de crestere a inputurilor de servicii. Deosebit de ilustrativ in acest sens este cazul produsului calculator: daca in anii '60 serviciile necesare functionarii unui calculator reprezentau doar aproximativ 26% din totalul costurilor acestuia, la inceputul anilor '80, raporturile s-au inversat, respectiv costurile implicate de hardware se ridicau la 20%, restul de 80% fiind absorbit de software si serviciile de inginerie si consultanta conexe[3]. Pe de alta parte, in viziunea marketingului, notiunea de produs nu urmareste sa sublinieze natura procesului de productie, ce conduce la crearea bunului material sau serviciului si nici vreo caracteristica legata de natura fizica (materiala sau imateriala) a acestuia, ci priveste produsul ca rezultat final al unui proces de productie in general, destinat sa satisfaca anumite cerinte ale consumatorilor potentiali. Cu alte cuvinte, in dome niul marketingului, notiunea de produs subintelege un bun sau serviciu destinat pietei, adica o marfa.

In gandirea lui P. Kotler, produsul este orice lucru care poate fi oferit pe piata in scopul captarii interesului, al achizitionarii, utilizarii sau consu­mului si care poate satisface o dorinta sau o nevoie, iar oferta de piata cuprinde produse sub forma bunurilor materiale (automobile, carti), a servi­ciilor (frizerie, concerte), a persoanelor (Michael Jordan, Barbara Streisand), al locurilor (Hawai, Venetia), a organizatiilor (American Heart Association, Girl Scruts) si a ideilor (planificarea familiala, asigurarea auto).

Ca atare, produsul poate fi un bun, un grup de bunuri sau chiar o combinatie de bunuri-servicii sau de mai multe bunuri si servicii. Produsul nu este un scop in sine, ci un mijloc prin care cumparatorul isi solutioneaza nevoile resimtite sau obtine anumite avantaje si satisfactii. Pe baza acestor considerente suntem de parere ca termenul de produs turistic se poate utiliza fara retinere, pe picior de egalitate, cu produsele oricaror ramuri de activitate.

Sustinand acest punct de vedere trebuie adaugat faptul ca, in concor­danta cu semnificatia data conceptului "turism', produsul turistic prezinta o structura ampla, care il delimiteaza net de produsul altor ramuri. Un asemenea specific reprezinta, de fapt, factorul determinant care permite individualizarea marketingului turistic de celelalte ramuri de marketing. Natura complexa a produsului turistic se intemeiaza, la randul ei pe complexitatea motivatiei turismului care, asa cum s-a aratat, se gaseste sub influenta mai multor factori.

Tinand seama de cele mentionate, preocuparile pentru cercetarea naturii si continutului produsului turistic sunt deosebit de intense si raman in actualitate.

Unii autori inteleg prin produs turistic "un manunchi de elemente materiale si imateriale oferite consumului si care ar trebui sa aduca unele foloase cumparatorului, adica sa-1 satisfaca'[4]; sau considera produsul turistic ca "un amalgam de elemente tangibile si intangibile, concentrate intr-o activitate specifica si cu o destinatie specifica'[5].

Alti autori sustin ca "produsul turistic este un produs compus, ele­mentele sale fiind: atractive, spontane - (elemente naturale si culturale) si atractive derivate - (elemente structurale si organizatorice)'[6] sau, intr-o for­mulare apropiata, acesta "cuprinde si combina atractivitatea unei desti­natii date, facilitatile si caile de acces pe care turistul le cumpara ca o com­binatie de activitati si aranjamente' . Sunt si autori care identifica produsul turistic cu oferta turistica.

Aprecieri similare se intalnesc si la specialistii romani din domeniul marketingului turistic. Dupa acestia, produsul turistic nu inseamna un obiect singular, ci o suma, un evantai de obiecte si servicii oferite consu-matorului intr-o ambianta definita[8].

Bunurile prevazute in definitiile mentionate se concretizeaza in cel putin trei categorii de elemente:

un patrimoniu de resurse naturale, cultural-artistice, istorice, arhitectonice, tehnologice, medicale etc. care manifesta atractie pentru turisti, incitandu-i la voiaje;

anumite echipamente care, desi nu genereaza motivatia sau cererile de turism contribuie in mod hotarator la satisfa­cerea acesteia (hoteluri, restaurante, spatii culturale etc.);

unele facilitati de acces, legate de mijloacele de transport alese de turisti pentru a ajunge la obiectivele propuse.

Serviciile care dau continut produsului turistic (denumite servicii turistice) se constituie intr-un conglomerat sau o combinatie de cel putin cinci tipuri de baza, total diferite ca natura: serviciile de transport, de cazare, de alimentatie, de tratament si de agrement. Fara discutie ca nu intotdeauna produsul turistic presupune prestarea tuturor celor cinci tipuri de servicii.

In afara acestor servicii (care pot fi considerate de baza), produsul turistic presupune si prestarea unor servicii suplimentare, cum ar fi: servi­ciile de informare, de intermediere (rezervari de locuri in mijloace de transport, hoteluri), alte servicii cu caracter special: de secretariat (pe timpul congreselor), de traduceri (pe timpul sejurului in strainatate), de supraveghere a copiilor etc. (Figura 6.1).

Din cele prezentate rezulta ca produsul turistic este prin excelenta un produs asamblat, diferitele lui parti componente fiind "livrate' catre forma de turism care-1 ofera clientelei de o serie de firme independente (de transport, cazare, de agrement etc.) fiecare fiind specializata in prestarea unui anumit serviciu partial. De aceea, actiunile de marketing pe care le presupune trebuie sa provina de la fiecare din acestea.

Fiind un produs nestocabil, acesta nu poate fi furnizat decat la comanda, serviciile din care este constituit trebuind programate in mod riguros, pentru a se succede in ordinea in care urmeaza sa se consume.

Din toate definitiile existente in literatura parcursa, rezulta ca pro­dusul turistic se infatiseaza ca un ansamblu de elemente diferite, integrate intr-un tot si oferite astfel consumatorului turistic. El este constituit, de fapt, din mai multe produse si subproduse, in sensul comercial al termenului, mai mult sau mai putin disparate, prezentate in frecvente cazuri la un pret global.

	Cazare
	Alimentatie

Sportive

Recreative

Tratament

	Speciale

Agrement

	Diverse

Figura 6.1 Model de structurare a serviciiilor turistice

Care sunt aceste componente? Dupa parerea autorilor mentionati si a altora[9], in principiu, componentele principale ale produsului turistic ar fi:

a) Patrimoniul turistic national (sau local): asezare geografica, clima, relief, peisaj, diverse elemente naturale de atractie specifica (delta, cursuri de ape), vegetatie, flora si fauna, rezervatii si parcuri naturale, valori cultural-artistice si istorice, limba, folclor, ospitalitate, obiceiuri si datini etc.

b)   Infrastructura generala a tarii (si a zonei): dezvoltarea economica generala (industrie, agricultura, transporturi, comert), infrastructura edilitara, infrastructura culturala.

c)        Infrastructura cu specific turistic: mijloace de cazare de toate categoriile (hoteluri, moteluri, campinguri, cabane, locuinte particulare), mijloace de alimentatie (restaurante cu circuit deschis, restaurante turistice, bufete), unitati de sanatate (sanatorii de tratamente, spitale si policlinici specializate, puncte de prim ajutor), reteaua de agrement, transporturile turistice de toate categoriile (inclusiv pe cablu), reteaua de informare turisti­ca, reteaua comerciala de consum turistic, agentiile turistice etc.

d)       Alte componente vizand cadrul institutional legate direct sau indi­rect de turism.

Dupa Alberico Di Mao, elementele fundamentale care compun pro­dusul turistic, pot fi structurate in alt mod: elemente de atractivitate (climatice, peisagistice, culturale, artistice, comunicatii si transporturi); echipamente de cazare si alimentatie publica, servicii interne; echipa­ment complementar (sport, animatie); servicii externe.

Oricum ar fi structurate de catre diversi autori, este evident ca aceste elemente, desi produse si realizate separat, sunt parti intrinseci ale produ­sului turistic. Teoretic, ele pot fi vandute si separat. in realitate acestea sunt solicitate numai ca parti ale produsului turistic.

Redat sub forma unei ecuatii simplificate:

PT = A + P + E

in care:

PT = produsul turistic;

A = componentele de acces;

P = patrimoniul turistic;

E = echipamentul turistic.

Produsul turistic nu reprezinta doar o suma a elementelor mentio­nate, ci presupune o anumita combinatie a acestora dupa reguli si principii rezultate din cercetarea si experienta turistica. Formularea optima a com­pozitiei produsului turistic este, deci, o problema esentiala. Este vital ca segmentul produsului turistic sa se coreleze cu segmentul de piata obiectiv, in acest scop, se elaboreaza diferite strategii de produs, atat in cadrul sezonului, cat si in extrasezon, ceea ce reclama cresterea importantei marketingului mix.

In ultima vreme, s-a conturat o optica noua de abordare a produsului, din punctul de vedere al consumatorului, care este interesat, in afara de elementele mentionate si de cerinte de ordin estetic, psihologic. in acest sens, in literatura de specialitate, atunci cand se examineaza politica de produs, se subintelege si politica de amenajare turistica. Subscriem la acest punct de vedere, cu conditia ca prin astfel de dezvoltari sa nu se aduca atingere cerintelor produsului turistic natural, produs aflat in plina afirmare. Daca, in general, consumatorul contemporan doreste ca obiectele purtatoare de valori de intrebuintare care fac parte din mediu lui ambiant sa fie, in acelasi timp, utile si estetice, acest lucru este cu atat mai necesar in cazul produsului turistic. Chiar un produs industrial, cu destinatie turistica, trebuie sa se distinga de un produs similar, cu destinatie comuna: de exemplu, autocarul destinat calatoriilor turistice este necesar sa dispuna de unele amenajari care il deosebesc net de autobuzul destinat transportului in comun obisnuit.

Dupa specialistii in materie[10], realizarea produsului turistic implica, intr-o proportie considerabila, nu atat o proiectare de obiecte, cat o proiec­tare de mediu. In acest sens, o importanta deosebita prezinta alegerea cadru­lui (mediului) natural, ineditul zonei de amplasare, pitorescul si varietatea peisajului, accesibilitatea locului. Nu mai putin importanta este problema crearii ambiantei generale, prin conceperea si integrarea elementelor care formeaza mediul artificial (cladiri, dotari agrementale, obiecte si plante ornamentale, cai de acces si comunicatii etc.) in cadrul estetic natural ales.

O interferenta fericita "mediul natural - mediul artificial' poate conduce la accentuarea caracterului de inedit al intregii ambiante, cu multiple consecinte pozitive pentru turism.

Intre multiplele produse turistice de aceeasi natura si cu aceeasi destinatie, exista intotdeauna diferentieri derivand din faptul ca ambianta in care sunt integrate este deosebita de la un produs la altul. Aceasta pentru ca ambianta turistica reprezinta o combinatie intre un cadru artificial creat si un cadru natural ales si care este unic, incat se poate spune ca repetabilitatea cadrului artificial este estompata de unicitatea cadrului natural. Desigur, estetica produsului turistic vizeaza si amenajarea interioarelor hotelurilor, restaurantelor, salilor de joc si discotecilor.

Aspectele mentionate si altele[11], demonstreaza, credem, ca estetica turistica nu poate fi disociata de produsul turistic, dar nici opusa cadrului natural.

O componenta intrinseca a produsului turistic, mai putin surprin­sa in analizele obisnuite este elementul uman, adica munca lucratorilor din turism si din activitatile adiacente. Desi practic, prezenta muncii vii a lucratorilor din turism se subintelege in tot ce s-a spus anterior, credem ca problema merita subliniata in mod special.

Cum s-a vazut din consideratiile prezentate, produsul turistic este constituit indeosebi din prestatii turistice sau servicii. Aceasta inseamna ca, in realitate, elementele produsului turistic sunt nu autobuzul, ci presta­tia de transport, nu hotelul, ci prestatia hoteliera (cazarea), nu restau­rantul, ci servirea meselor si calitatea meniurilor etc. Aceasta inseamna ca mijloacele de transport, de cazare si alimentatie, statiunile etc. sunt factori indispensabili in crearea produsului turistic, dar forta de munca vie este aceea care da forma produsului oferit turistului. Este cert ca fara aportul personalului din diverse activitati implicate in prestatia turistica, produsul turistic n-ar putea exista. Astfel, se admite, tot mai mult, faptul ca cele patru O-uri ale marketingului serviciilor sunt: oamenii, oamenii, oame­nii si oamenii. Acest lucru este valabil si pentru turism.

Avand in vedere si acest element, produsul turistic poate fi considerat ca un ansamblu de bunuri materiale si de servicii oferite de personalul din acest sector, prin care se pun in valoare elemente ale patrimoniului turistic si ale infrastructurii turistice dintr-o tara sau zona.

Din cele prezentate, rezulta ca fiecare componenta a produsului turistic joaca un rol distinct si indispensabil, produsul avand astfel un caracter de sistem.

- Patrimoniul turistic reprezinta componenta fundamentala de baza a oricarui produs turistic, fara de care celelalte elemente nu pot exista sau nu se pot justifica. Ca element de baza al produsului, patrimoniul turistic determina atractia turistilor spre acea tara sau zona, justificand astfel circulatia turistica.

Infrastructura turistica si cadrele din turism si din activitatile adiacente reprezinta factorul decisiv al unui produs turistic, intrucat, fara ele patrimoniul turistic, oricat ar fi el de bogat si interesant, nu ar putea fi valorificat.

Infrastructura generala si cadrul institutional alcatuiesc factorul permisiv, de acces la produsul turistic, intrucat el conditioneaza si sprijina dezvoltarea economiei turismului in ansamblul ei.

Datorita structurii complexe si interactiunii dintre aceste componen­te, produsul turistic apare ca fructul gandirii si actiunii comune a mai multor specialisti: geografi, sociologi, psihologi, medici, economisti, urba­nisti, ecologi si nu in cele din urma, a specialistilor in marketing. Proiecta­rea si realizarea produsului turistic necesita, deci, o viziune inter-disciplinara.

6.2. STRATEGII PRIVIND PRODUSELE TURISTICE

Punctul de plecare in adoptarea strategiilor de produs turistic pentru o firma sunt obiectivele strategice stabilite la nivel national. in Romania, conform strategiilor elaborate[12], dezvoltarea si modernizarea produsului turistic constituie unul din factorii hotaratori in cresterea competitivitatii ofertei pe piata nationala si internationala.

In linii mari, acest obiectiv presupune ca prin mix-ul de marketing fiecare agent turistic sa contribuie la:

Imbunatatirea si consolidarea produsului turistic in acele zone, statiuni, localitati, trasee care sunt cele mai cunoscute in prezent pentru turistii straini si romani si unde exista, deja, creata o anumita infrastructura.

Modernizarea si dezvoltarea produsului turistic asa incat Roma­nia sa se distinga de alte tari de destinatie turistica;

Ridicarea standardului serviciilor in conformitate cu categoria unitatii turistice si tariful utilizat;

Cresterea calitatii si marirea capacitatii amenajarii turistice.

Optimizarea la maximum a componentei culturale a produsului turistic;

Protejarea si imbunatatirea mediului natural in zonele turistice, imbunatatirea nivelului de protectie al turistilor, stiut fiind ca repercusiunile asupra mediului inconjurator cresc proportional cu volumul turismului;

Avand in vedere faptul ca circulatia turistica interna scazuta este datorata, in principal, existentei unei ponderi mari a populatiei cu venituri mici si, deci, indisponibile pentru practicarea turismului, strategia de dezvoltare a produsului turistic pentru perioada urmatoare va trebui sa acorde o atentie sporita dezvoltarii acelor forme de turism cu adresabilitate acestei categorii de populatie.

Atingerea acestor obiective depinde direct de ritmul restructurarii si privatizarii unitatilor turistice romanesti, de politica de interventie a statului in domeniul turismului. Pe plan international, prestatorii de servicii turistice sunt, in general, privatizati, ei purtand direct raspunderea pentru administrarea si gestionarea eficienta a potentialului turistic de care dispune fiecare tara. Statul are, insa, un rol important atat prin asigurarea cadrului legislativ necesar activitatii turistice, cat si prin importanta acordata turismului in politica de dezvoltare economico-sociala a tarii.

In concordanta cu obiectivele mentionate si urmarind realizarea unei activitati optime, intreprinderea turistica poate proceda la adoptarea unei suite de strategii de produs, avand drept obiective:

valorificarea completa a potentialului turistic;

atragerea unui numar sporit de turisti interni si straini;

contracararea, pe cat posibil, a sezonalitatii, prin dezvoltarea unor capacitati turistice ce pot fi exploatate tot timpul anului;

intarirea pozitiei castigate pe anumite piete turistice interne si externe;

lansarea de noi produse turistice pe piata;

diferentierea fata de produsele concurentilor etc.

Optiunea strategica in domeniul produsului implica o corecta evalua­re a raportului dintre potentialul firmei si cerintele pietei careia ii sunt adresate produsele, fiecare varianta strategica avand avantaje si limite si fiind indicata doar in anumite conditii concrete.

In principiu, criteriile de diferentiere a strategiilor de produs sunt:

a. dimensiunile si structura gamei de produse;

b. nivelul calitativ al produselor;

c. gradul de innoire al produselor.

Modificarile in dimensiunile si structura gamei de produse pot fi in sens de crestere, folosind la strategii de diversificare sortimentala, de restrangere, apeland la strategii de selectie sau de mentinere, recurgand la strategii de stabilitate sortimentala.

Din punct de vedere al nivelului calitativ al produselor, firma poa te opta pentru o strategie de adaptare a calitatii produsului la exigentele segmentului de piata sau pentru o strategie de diversificare calitativa fata de oferta celorlalti competitori, iar atunci cand detine o pozitie puternica pe piata poate adopta o strategie a stabilitatii calitative.

In privinta gradului de innoire a produselor, strategiile unei firme pot fi de mentinere a gradului de noutate (prin introducerea si scoaterea anuala a aceluiasi numar de articole din nomenclatorul sau), de crestere (pe calea administrarii de produse noi) sau de imbunatatire relativa (prin perfec­tionarea unor produse din nomenclatorul in functie).

Analizand tipologia produsului turistic si tendintele manifestate pe plan mondial, rezulta ca pe piata turistica se comercializeaza produsele clasice, relativ standardizate, concomitent cu unele produse turistice noi.

Produsele turistice clasice[13] concretizeaza cea mai mare parte a cererii turistice si sunt reprezentate de turismul montan si sporturi de iarna, turismul de litoral, turismul balnear, turismul rural, turismul de week-end si micile vacante, turismul de afaceri, congrese stiintifice si turismul cultural etc.

Primele doua produse - turismul montan si turismul de litoral -detin pondera principala in cadrul produselor clasice. La scara mondiala turismul montan este caracterizat de o puternica piata concurentiala si disputata, in principal, de Europa Occidentala (Franta, Austria, Elvetia si Italia), iar piata internationala a litoralului este puternic concentrata in Europa de Sud-Est (Grecia, Italia, Spania si Turcia). in cadrul turismului de litoral, accentul este pus pe dezvoltarea calitativa, in detrimentul extinderii cantitative, in special a structurilor de primire. Tendintele care se manifesta in acest sens sunt: structuri de primire de lux, dezvoltate pe orizontala, ho­teluri si vile grupate; structuri parahoteliere (case de vacanta, campinguri); structuri extrahoteliere (cazare la particulari).

Turismul balnear clasic este un produs turistic cu adresabilitate restransa, in timp ce turismul rural este in plina expansiune, desi evaluarea exacta a circulatiei turistice in acest spatiu este anevoioasa. Turismul social, in ciuda eforturilor investitionale mari din unele tari nu inregistreaza o crestere semnificativa, datorita, in principal, rezistentei sectorului comercial, care sustine ca subventiile alocate pentru cazarea turistilor, in acest sistem constituie o competitie neloiala.

Vacantele sunt cele mai vandute tipuri de produse. in optica con­sumatorului, vacanta reprezinta intreaga experienta inregistrata din momen­tul in care-si paraseste rezidenta pana in momentul reintoarcerii si presu­pune: destinatia (mare, natura, sport) sa acopere la maximum motivatia care determina vacanta; echipamente si servicii disponibile care sa exprime cel mai bine valorile consumatorului, fie ca util, obiceiuri, fie ceea ce se asteap­ta de la vacanta. Grupurile, calatoriile in grup multiplica forta promotionala.

Voiajul de afaceri, ca produs turistic prezinta o importanta deose­bita. El are caracter de continuitate in raport cu traficul vacantei care are un caracter de sezonalitate. Clientela este mai exigenta decat in cazul altor turisti. Ca aspect negativ se atrage atentia asupra unor frecvente modificari si anulari de cereri ce antreneaza o munca suplimentara si neremunerata.

Reuniunile si congresele pe diverse teme prezinta interes deoarece: astfel de activitati se dezvolta de preferinta in perioadele extrasezoniere; participantii au un potential economic superior mediei; ritmul de crestere al turismului de congrese este superior celui normal traficului determinat de afaceri.

Produsele turistice noi se refera la reorientarile privind raportul turism - mediu natural. Aceasta problema preocupa tot mai mult factorii de raspundere din domeniul turismului. Cunoscute sub denumirea de produse turistice ale naturii, aceasta categorie de produse pune problema primirii turistilor in spatii naturale, fara a distruge natura. De regula, consumul acestor produse nu necesita o organizare, mai ales daca se doreste sponta­neitatea naturii asa cum este ea. Pariul greu pe care adeptii turismului naturii doresc sa-1 castige este de a imbina scurtimea timpului petrecut cu forta impresiilor pe care le aduce un contact cu natura, o natura mentinuta in integralitatea sa.

Ca forme principale de produse turistice ale naturii se pot men­tiona:

turismul in natura, activ, cu plimbari usoare pe teren nu prea denivelat;

turismul in natura contemplativ;

turismul in natura cu o componenta sportiva dezvoltata;

parcurile nationale;

rezervatiile naturale.

In cadrul turismului balnear, se preconizeaza trecerea de la proce­deele fizioterapeutice clasice la utilizarea masiva a factorilor naturali de cura prin miscare in aer curat, nepoluat si reconsiderarea conceptelor de utilizare a unor factori naturali (apa minerala, namol, mofete etc).

In cadrul turismului social, destinat populatiei dezavantajate se dezvolta forme de turism preponderent in aer liber.

In functie de numarul serviciilor pe care le integreaza, produsele turistice se impart in:

integrale, care sunt produse complexe constituite din toate genurile de servicii de baza si auxiliare;

compuse, din a caror componenta lipsesc unele servicii (de exemplu cele de transport, in cazul turistilor care calatoresc cu mijloace proprii);

simple, care presupun prestarea unui singur serviciu (de regula a serviciilor de agrement), restul serviciilor fiind asigurate pe cont propriu.

Plecand de la aceasta tipologie de principiu a produsului turistic si tinand seama de structura si specificitatea sa, in practica turistica se pot realiza combinatii strategice extrem de diferite[14]. Cateva orientari de princi­piu ar putea fi:

combinarea unor elemente de atractivitate ale produselor turistice aflate in zone apropiate;

combinarea in variante multiple a serviciilor oferite, elementul variabil, fiind, de regula, serviciile de masa. Formulele cele mai des intalnite sunt: numai cazare; cazare plus micul dejun; cazare plus demipensiune; cazare plus pensiune completa.

Diversificarea serviciilor de agrement: excursii si drumetii, ma­nifestari cultural-artistice, concursuri pe diverse teme, activitati sportive, vanatoare, pescuit, vizitarea de obiective economice etc.

Sejururi variabile ca lungime. Forma cunoscuta este cea prin care se ofera un sejur format dintr-o parte fixa (3-5 zile) si o alta, variabila.

Formarea optima a compozitiei pachetului turistic apare, deci, ca o problema esentiala pe care o ridica strategiile de produs. in practica, aceasta formulare apartine, in principal, tour-operatorilor, organizatiilor de transport sau hoteliere care sunt in masura sa combine cel mai bine diversele elemen­te ale produsului turistic.

In viziunea marketingului, activitatea tour-operatorului nu consta doar intr-o simpla informare a clientului sau operatiune de vanzare, ci are si o functie specifica, creativa si formativa a produsului turistic. Ei selecteaza destinatii, statiuni, hoteluri etc. si "impacheteaza' aceste elemente cu calatoria.

Astfel, un pachet turistic inteles ca o serie intreaga de servicii turisti­ce si de transport poate fi preconfectionat de tour-operator si oferit unui grup, in concordanta cu gusturile si destinatiile sale, dar asigurandu-se totusi si individualitatea unora prin asigurarea unui program facultativ. In viziunea lui E. Laws, un set de optiuni de vacanta este indicat in tabelul 6.1.

Tabel 6.1. Concepte ale pachetelor de vacanta[15]

Sursa: Eric Laws, Tourism Marketing. Service and Quality, 1991, cap. HI.

Exemplificarile de alternative strategice pot continua, dar, in practica turistica important este ca cei in drept - producatorii si organizatorii de produse turistice - sa dea dovada de imaginatie, spirit de creativitate, interes si responsabilitate pentru actul turistic.

Pe baza acestor considerente, in studiul de caz care urmeaza oferim un model de dezvoltare si modernizare a produsului turistic in Statiunea Poiana Brasov, astfel incat aceasta sa-si sporeasca atractia si renumele pe piata internationala si sa raspunda concomitent cererii interne sporite, inclusiv pentru excursii de 1-2 zile.

6.3. STUDIU DE CAZ:

Consolidarea, modernizarea si dezvoltarea produsului turistic al Statiunii "Poiana Brasov' prin utilizarea strategiilor de marketing mix[16]

Turismul montan reprezinta unul din motivele turistice principale ale Romaniei, iar Poiana Brasov este statiunea cea mai reprezentativa pentru sporturile de iarna. Studiile de piata arata ca, prin aceasta statiune, Romania si-ar putea extinde prezenta pe pietele turistice ale sporturilor de iarna din alte tari.

Din cercetarea intreprinsa de noi rezulta ca acest obiectiv strategic poate fi atins numai in conditiile diversificarii produsului turistic prin extinderea domeniului schiabil si dotarea acestuia cu instalatiile necesare si imbunatatirea serviciilor de primire si agrement la nivelul standardelor internationale.

6.3.1. Potentialul turistic al statiunii "Poiana Brasov'

Ansamblul denumit Poiana Brasov, atestat documentar in urma cu 570 de ani, este amplasat intr-un ambient foarte favorabil turismului. Calita­tea si specificul resurselor turistice naturale de care dispune si dezvoltarea infrastructurii turistice pe parcursul anilor, au dus la impunerea statiunii ca o destinatie importanta pe harta turistica a tarii noastre.

Astazi, Poiana Brasov face parte din randul statiunilor montane de renume ale Romaniei, fiind cunoscuta si apreciata atat in tara, cat si in strainatate. Ea este consacrata practicarii sporturilor de iarna, odihnei si agrementului.

Gradul de atractie al statiunii este ridicat, consecinta atat a resur­selor deosebite de care dispune, cat si a dotarii si asigurarii unor servicii de un nivel calitativ sensibil mai ridicat, in comparatie cu serviciile oferite de unitati din alte statiuni din tara. Prin valorificarea resurselor turistice de care dispune, sporirea gradului de confort al dotarilor existente, modernizarea si dezvoltarea lor, prin ridicarea in continuare a calitatii serviciilor oferite si alinierea lor la standardele europene, Poiana Brasov poate deveni o statiu­ne de elita, comparabila cu renumitele statiuni montane din Europa si din lume.

Aspiratia spre o asemenea perspectiva este sustinuta, in primul rand, de caracteristicile resurselor naturale. Dupa cum se stie, Carpatii romanesti concretizeaza un potential turistic natural bogat si diversificat, cu numeroase elemente de originalitate, date de diferentierile de altitudine, de structura geologica, de complexitatea peisagistica legata de relief, vegetatie, ape, de caracteristicile climatice etc. Asemenea caracteristici, si altele, sunt valabile si pentru zona turistica Poiana Brasov.

Din punct de vedere macroclimatic, microregiunea Poiana Bra­sov se incadreaza in zona climatului temperat, influentat atat de clima oceanica din vest, cat si de cea continentala din est. Caracteristica generala a acestui climat consta in ierni relativ reci, cu un strat de zapada abundent si cu precipitatii suficiente in tot timpul anului. Relieful regiunii imprima climatului general modificari esentiale, uneori pe spatii foarte restranse. Sinteza fenomenelor de iarna, comparativ cu alte statiuni din Europa, plaseaza Poiana Brasov intr-o situatie favorabila (tabelul 6.2)

Tabelul 6.2. Sinteza fenomenelor de iarna din unele statiuni europene, in anul 1964

Temperatura medie anuala in Poiana Brasov este de 5,8 grade C, fiind apropiata de temperaturile medii anuale inregistrate in alte statiuni cu renume international: Chamonix (6,3 grade C), Cortina de Ampezzo (6,6 grade C).

Privind conditiile de zapada favorabile practicarii schiului, sta­tiunea Poiana Brasov prezinta, de asemenea, avantaje. Studiile existente, intocmite pe baza "graficelor zapezii' ale fiecarui sezon, pe o perioada indelungata (1969-1985) confirma pe deplin aceasta afirmatie. Astfel, zonele cele mai inalte din Ruia (+1500 m) si Kanzel (+1600 m) ofera cu certitudine conditii pentru practicarea schiului continuu de-a lungul intregului sezon. Cele mai mari cantitati de zapada se inregistreaza la peste 1600 m altitudine, in lunile martie si aprilie.

Stabilizarea stratului de zapada pe partiile de pe versantul Postava­rului se produce dupa 10-15 ianuarie, sub efectul zapezilor succesive. Februarie, martie si chiar inceputul lui aprilie sunt considerate luni foarte bune. De-a lungul sezonului pot fi si perioade cu curenti calzi, care se simt mai pronuntat la altitudinile mai joase, dar, in general, astfel de perioade sunt urmate de raciri ale vremii si ninsori noi.

Muntii Postavaru si Piatra Mare, prin peisajul armonios si original, prin dotarea cu instalatii de transport si cablu, ofera conditii deosebite pentru excursii si drumetii, pentru practicarea turismului natural. Zona este bine insorita tot timpul anului, durata medie anuala a stralucirii soarelui fiind de peste 1800 ore. Cele mai lungi perioade cu cer senin se inregistrea­za in timpul toamnei si al iernii.

Poiana Brasov dispune si de insemnate resurse antropice, concen­trate in Brasov si alte localitati. in Brasov se impun atentiei turistilor forti­ficatiile si orasul vechi: Cetatea (un complex de restaurante), zidurile, tur­nurile, portile si fortificatiile din secolul XV, incluzand Bastionul Tesato­rilor; Biserica Neagra - secolul XIV; Biserica Sf. Nicolae si Scoala Sf. Nicolae - sec. XIV; Casa Sfatului si Turnul. Din zona mentionam Cetatea Rasnov, Castelul Bran, Castelul Peles, Manastirea Sinaia si bisericile fortificate Harman, Prejmer, Codlea si altele.

Vechiul centru al Brasovului cuprinde o bogatie de strazi si cladiri bine conservate si grupate in Piata Sfatului, iar localitatile Rasnov, Codlea si Bran au ramas intacte in zonele lor vechi si au bune calitati urbane. Exista, de asemenea, numeroase muzee si case memoriale: Muzeul Cetatii si Fortificatiile Tarii Barsei, Muzeul Sfatului, Muzeul Bran, Muzeul Peles, Expozitia de Arta Decorativa in Sinaia, Muzeul Etnografic in Sacele si multe alte obiective turistice.

6.3.2. Administrarea si valorificarea produsului turistic al statiunii "Poiana Brasov'

Statiunea Poiana Brasov se intinde pe cea. 150 ha, iar dotarile turistice se integreaza armonios peisajului, fara a modifica prea mult cadrul natural. Aceasta pana la data documentarii noastre.

Oferta turistica a statiunii se prezinta astfel:

1. Activitati de agrement

inot, sauna, masaj la piscinele acoperite Alpin si Cristal;

agrement de incinta la Complexul Favorit: biliard, tenis de masa, jocuri electronice, popicarie mecanica cu patru piste;

Casino la Complex Favorit;

Videoteci - discoteci la hotelurile: Sport, Ciucas, Piatra Mare, Soimul, Bradul sau la discoteci special amenajate: Violeta si Cristal;

program artistic de folclor la restaurantul Miorita;

arta culinara romaneasca la restaurantele: Sura Dacilor, Vanatorul, Coliba Haiducilor, Stana Turistica;

excursii la obiectivele turistice din Brasov si imprejurimi (tur de oras si vizitare obiective turistice din Brasov, Castelul Bran, Peles, Sinaia, Cetatea Fagaras, Cetatea medievala Sighisoara, Cetatile Harman-Prejmer).

Oferta turistica specifica sporturilor de iarna

practicarea schiului alpin si de fond pe partiile amenajate cu diferite grade de dificultate, transportul fiind asigurat de mij­loacele de transport cu cablu;

practicarea saniusului pe partia special amenajata;

plimbari cu sanii trase de cai;

pentru turistii care doresc sa se initieze sau sa se perfectio­neze in practicare schiului, functioneaza in statiune "Scoala de schi', cu un numar de 150 monitori atestati, la nivelul scolilor de schi europene.

Oferta turistica speciala sezonului cald

drumetii montane in masivul Postavarul si imprejurimi;

tenis de camp pe terenurile din zona Hotel Poiana si Piatra Mare;

minigolf pe terenul din zona Hotel Poiana;

plimbari cu barci si hidrobiciclete pe lacul Poiana;

cursuri de calarie in manej, plimbari si excursii calare;

plimbari cu caruta trasa de cai;

pescuit agrement pe lacul Poiana;

miniparc de distractii pentru copii in zona lacului Poiana.

In statiune, la data documentarii, functionau 9 hoteluri de doua si trei stele, cu o capacitate de cazare de peste 2500 locuri. Sectorul alimentatie publica dispunea de peste 4600 locuri. Pe langa marile unitati de cazare si alimentatie in statiune sunt realizate sau in curs, numeroase constructii mici si vile care sporesc substantial capacitatea de primire si gazduire a turistilor.

Baza de cazare si alimentatie este administrata si gestionata de urma­toarele unitati:

SC "Poiana Brasov' SA care grupeaza hotelurile Ciucas, Piatra Mare, Complex Favorit;

SC "Cibela Poiana' SA care grupeaza hotelurile Alpin, Soimul, Teleferic, Grup Gospodaresc;

SC "Ana Hotels' SA cuprinde hotelurile Sportul, Bradul, Poiana;

SC "Dorcor - Poiana' SA care detine Satul de vacanta cu 12 vile;

Restaurantele privatizate: Coliba Haiducilor, Sura Daci­lor, Vanatorul, Capra Neagra, Miorita.

In statiune functioneaza o agentie de turism international, avand ca principal obiect de activitate valorificarea produsului turistic.

Accesul in statiune este asigurat prin doua sosele modernizate (din localitatile Brasov si Rasnov), precum si prin numeroase trasee turistice ce pornesc din localitatile Brasov, Timisul de Jos, Timisul de Sus, Predeal, Paraul Rece, Rasnov.

Statiunea dispune de toate dotarile edilitar gospodaresti necesare asigurarii unor conditii de viata civilizata.

Clientela turistica care viziteaza Poiana Brasov poate fi clasificata in doua segmente:

a.        Turisti din strainatate care reprezinta 32-36% din totalul clientelei
si provin in principal din Anglia, Israel, Spania, Germania, Grecia,
Danemarca etc.

b.       Turisti din tara, cu deosebire din Bucuresti si din zonele apropiate.
Ambele segmente au ca motivatie ale sosirii practicarea sporturilor de iarna (in sezonul rece) si odihna (in sezonul cald).

Pentru perioada 1993-1998, sinteza circulatiei turistice este prezen­tata in Tabelul 6.3.

Tabelul 6.3. Circulatia turistica in Poiana Brasov

*) Datele privesc numai SC Poiana Brasov SA, nefiind incluse noile unitati infiintate: SC "Ana Hotels' Poiana Brasov si SC "Cibela Grup' .

Sursa: SC Poiana Brasov SA

TRASEE SI OBIECTIVE TURISTICE IN POIANA BRASOV

6.3.3. Dezvoltarea si modernizarea produsului turistic al Statiunii "Poiana Brasov'

Pornind de la potentialul de resurse turistice si baza materiala de care dispune statiunea Poiana Brasov, consideram ca produsul turistic poate fi dezvoltat si modernizat sub toate aspectele pentru a ajunge la nivelul cerintelor unei statiuni internationale.

Pe baza cercetarii intreprinse si a consultarii unor unitati de speciali­tate preconizam urmatoarea structura a produsului turistic al statiunii Poiana Brasov (figura 6.2). Dupa cum rezulta din aceasta schita de principiu, produsul turistic al statiunii se profileaza in patru directii principale:

Sporturi

Odihna - agrement

Turism cultural, stiintific si de afaceri

Alte componente

Pentru fiecare tip se prevad mai multe linii de produs care asigura o diversificare substantiala fata de situatia existenta.

Fara a fi neglijat celelalte componente ale produsului turistic, suntem de parere ca accentul trebuie pus pe dezvoltarea si diversificarea sportu­rilor de iarna. Aceasta, pentru simplul fapt ca statiunea Poiana Brasov ofera conditii favorabile pentru extinderea domeniului schiabil si echiparea lui corespunzatoare. Fata de situatia existenta, din datele prezentate in tabelele 6.4, 6.5, 6.6 si 6.7 rezulta:

Posibilitatea sporirii domeniului schiabil cu inca circa 150 ha, operatiune realizabila in trei etape. Deosebit de important este faptul ca o suprafata insemnata de extindere a domeniului schiabil priveste altitudini de peste 1250 m.

Prin utilizarea intregului domeniu schiabil proiectat in statiunea Poiana Brasov, se mai pot amenaja inca 15 partii de schi, dife­rentiate ca lungime, diferenta de nivel si grad de dificultate, ceea ce ar asigura satisfacerea tuturor segmentelor de turisti, inclusiv a celor de sfarsit de saptamana. Traseele acestor partii sunt definitivate pe harti speciale de catre Institutul de Proiectare Brasov.

in vederea extinderii domeniului schiabil exista posibilitatea realizarii a inca 9 instalatii de transport pe cablu, ceea ce va dubla capacitatea de transport a acestor instalatii (Tabelul 6.7).

Existent Propus spre dezvoltare

Cu privire la performanta partiilor de schi si a instalatiilor de transport pe cablu, datele tehnice din tabelele mentionate compa­rate cu normele Federatiei Internationale de Schi, indica faptul ca parametrii acestora pot fi in apropierea normelor mondiale, ceea ce ar permite organizarea unor concursuri internationale.

TABEL 6.4. PARTIILE EXISTENTE IN STATIUNEA POIANA BRASOV

TABEL 6.5. EXTINDEREA DOMENIULUI SCfflABIL IN STATIUNEA POIANA BRASOV (DOCUMENTATIA TEHNICA DEFINITIVATA)

Tabelul 6.6. INSTALATIILE DE TRANSPORT PE CABLU EXISTENTE IN 1990

TOTAL 

Tabel 6.7. INSTALATII PROPUSE A SE CONSTRUI PE BAZA DE DOCUMENTATIE TEHNICA

TOTAL

Atingerea si pastrarea parametrilor de performanta ai domeniului schiabil presupune si intretinerea corespunzatoare a zapezii. in acest scop, se impune compactarea si regenerarea stratului de zapada cu senileta si aport de zapada pe partii din alte zone prin intermediul unor instalatii speciale, inclusiv fabricarea zapezii artificiale. Fara o preparare continua a zapezii de pe partii si asigurarea ei prin toate mijloacele, nu se poate concepe o statiune competitiva. A dispune, deci, de instalatii care sa confere statiunii o anumita autonomie fata de conditiile meteorologice, se considera astazi a fi o buna investitie atat din punct de vedere comercial, cat si o problema de prestigiu tehnologic. De retinut ca in alte tari exista statiuni destinate sporturilor de iarna care se bazeaza exclusiv pe producerea de zapada artificiala.

Pentru turistii care vin in statiune pentru odihna, produsul turistic poate fi mult diversificat si imbunatatit calitativ, asa cum rezulta din figura 6.2. Subliniem in mod deosebit necesitatea amenajarii de noi trasee turistice si agrementarea lor (tabelele 6.8 si 6.9), precum si urgenta construirii unei sali polivalente pentru a oferi conditii de extindere a turismului stiintific, cultural si de afaceri.

TABEL 6.8. TRASEE DE PLIMBARE

Pe linia capacitatii de cazare si de alimentatie a statiunii, consta­tarile cercetarii indica necesitatea construirii unui hotel international, cu circa 200 de locuri, a vilelor in sistem privat (circa 100 de locuri) si a unui club montan cu 200 de locuri.

S-ar putea astfel dezvolta un produs turistic nou - vacante montane de lux in vile, extrem de solicitat atat de turistii straini cat si de turistii romani. Avem in vedere edificarea unei baze moderne de cazare care sa fie formata din cladiri tip vile, realizate in sistem parter + etaj, cu un numar variabil de camere (4-7) si care sa fie dotate cu bucatarie si sufragerie spre a oferi turistilor deplina autonomie in organizarea vacantei proprii.

Tabel 6.9. TRASEEE TURISTICE ITINERANTE, CU PUNCT DE PLECARE POIANA BRASOV

transport: autocar sau microbuz grup minim: 15 persoane

Desi statiunea Poiana Brasov dispune de conditii deosebite pentru practicarea sporturilor de iarna, caracterul de agrement al statiunii se va pastra. Acest caracter nu impiedica gazduirea unor competitii, indeosebi in sezonul de iarna, daca se asigura o corelare a acestor activitati, pentru a evita scoaterea din circuitul turistic, pentru perioade lungi, a unor parti din domeniul schiabil si grevarea instalatiilor de transport pe cablu aferente.

Cu toata extinderea proiectata pentru sporturile de iarna si agrement, Poiana Brasov este si va ramane o statiune mica. Ca urmare, se impun a fi luate in studiu si alte zone limitrofe destinate in special antrenamentelor sportivilor profesionisti si cererii turistilor din Brasov, zone care sunt in sfera ei de atractie. Aceasta ar fi, in acelasi timp, si o masura de protejare a statiunii, problema care, in viitor, se va pune in termeni deosebiti.

Toate proiectele de dezvoltare ale produsului turistic preconizate in prezentul studiu se constituie in oferte de investitii in turismul statiunii Poiana Brasov pentru orice intreprinzator local sau din alte zone. Din studiul intreprins rezulta o solicitare deosebita a Statiunii Poiana Brasov pe tot parcursul anului si cu deosebire in perioadele de sezon de iarna si de vara (circa 6 luni), ceea ce reprezinta o garantie ferma a eficientei oricarei investitii.

6.4. PROMOVAREA PRODUSELOR TURISTICE CU O COMPONENTA NATURALA SAU ANTROPICA DE EXCEPTIE (UNICAT)

Intr-un fel, fiecare produs turistic, prin specificitatea sa, este un unicat.

Exista insa produse turistice care prin caracteristicile componentei naturale sau antropice sunt proprii numai anumitor tari. Din acest punct de vedere Romania are o situatia fericita, invidiata de multe tari: prin tot ce are - soare si mare, munti si dealuri impadurite, rauri, lacuri si nesfarsite campii, prin Delta Dunarii, prin pretioasele resurse antropice - tara noastra ofera multiple posibilitati pentru actiuni turistice care sa satisfaca gusturile si preferintele celor mai exigenti turisti, in functie de motivatii, anotimp, varsta si profil etc.

In aceste conditii deosebite din punct de vedere turistic ce poate fi considerat produs turistic de exceptie pentru Romania?

In paralel, cu consolidarea si modernizarea produselor turistice mon­tan, balnear si de litoral, pentru care avem o piata cunoscuta si apreciata, astfel incat, in continuare, efortul organizatoric si investitional al agentilor si al statului urmeaza sa se indrepte in directia calitatii serviciilor de primire si de agrement, consideram ca dispunem si de alte produse, cu mare perspec­tiva de piata, care pot modifica benefic imaginea turistica a Romaniei.

Avem in vedere, in principal, turismul cultural, cel legat de Delta Dunarii, turismul cinegetic si de pescuit, si turismul rural.

Dezvoltarea formelor de turism mentionate ofera posibilitati deosebite de echilibrare a pietei turistice in profil teritorial, cu numeroase incidente pozitive asupra economiei fiecarei localitati. De retinut si faptul ca majoritatea localitatilor din afara zonelor turistice recunoscute dispun de conditii de cazare si alimentatie satisfacatoare, care vin in intampinarea dorintelor si pretentiilor tuturor categoriilor de turisti.

6.4.1. Turismul cultural - turismul viitorului

Incluzand in sfera sa, in principal, circuite cu tema culturala (cum ar fi vizitarea de muzee, locuri istorice si participarea la diverse manifestari culturale, festivaluri regionale, nationale si internationale), turismul cultural se impune tot mai mult in ultima vreme. El este considerat turismul viito­rului, deoarece setea de cunoastere, ca urmare a cresterii nivelului de cultura si a gradului de civilizatie, sporeste an de an: turistul acumuleaza, in timpul deplasarilor sale dintr-un loc in altul, o apreciabila cantitate de cunostinte din cele mai variate domenii, permite cunoasterea personala a realitatii, apoi, cunoasterea si aprecierea comorilor civilizatiei duce la formarea emo­tiilor si faciliteaza, stimuleaza activitati cu caracter creator.

DESESTI- BISERICA DE LEMN

Specialistii in materie apreciaza ca turismul datoreaza din ce in ce mai mult culturii. Se pare ca nu intamplator, Franta, Spania si Italia sunt de multi ani primele tari din lume ierarhizate atat din perspectiva numarului de vizitatori straini, cat si din punct de vedere al incasarilor de turism. Aceste tari isi exploateaza, cu intensitate maxima, valentele culturale uriase cu care istoria le-a imbogatit.

Patrimoniul turistic cultural al Romaniei este extrem de bogat si variat. Avem monumente istorice si creatii artistice care prin specificul lor pot fi si sunt considerate unicate mondiale: cetatile dacice din Muntii Orastiei, in Tara Hategului, in Banat si Dobrogea, bisericile si manastirile cu picturi murale din Moldova, monumentele stilului brancovenesc, creatiile lui Eminescu, Brancusi, Enescu, Grigorescu s.a. in prezent, esential pentru turismul romanesc este efortul de a explica lumii ca a calatorii in Romania inseamna a descoperi imagini valoroase, obiceiuri fascinante, oameni ospita­lieri si peisaje splendide.

Toate componentele patrimoniului cultural romanesc exprima, complet si complex, caracteristicile epocii in care au fost create, gradul de dezvoltare a tehnicii, artei, dezvoltarea sociala a tarii si poporului roman. in plus, monumentele istorice dovedesc vizitatorilor vechimea, continuitatea si originalitatea civilizatiei romanesti, prezenta neintrerupta a romanilor pe teritoriul locuit de stramosii lor din timpuri imemoriale, ceea ce prezinta o importanta deosebita.

Dat fiind ca patrimoniul cultural de care dispunem este nu numai valoros, ci si raspandit pe intreg cuprinsul tarii, se pot initia circuite si programe turistice care sa includa, pe langa monumente si orase celebre si localitati mai mici dar cu obiective turistice interesante sub multiple aspecte. De astfel, aceasta practica se intalneste frecvent in toate tarile cu turism dezvoltat. Si in Romania exista o experienta in acest sens, care se cere insa dezvoltata. in analizele efectuate[17] se apreciaza mult programele turistice tematice cum ar fi: "Pe urmele lui Traian si Decebal', "De la Stefan cel Mare la Constantin Brancoveanu', "Anul revolutionar 1848 in cele trei pro­vincii istorice romanesti' sau trasee legate de activitatea unor oameni de stiinta, arta si cultura.

Pentru valorificarea turistica a comorilor artei populare romanesti, a etnografiei si folclorului traditional si contemporan, se pot organiza excursii insotite de diferite manifestari artistice si folclorice traditionale atat in zonele deja lansate - Maramures, Oas - cat si in alte zone - Hunedoara, Vrancea, Suceava s.a. Numeroase zone si localitati din tara noastra pot constitui destinatii pentru excursii dintre cele mai interesante.

Exista, asadar, numeroase forme de promovare a turismului cultural. Problemele care se ridica sunt de informare si de stimulare a turistilor, de actiune ferma a agentilor care actioneaza in sfera turismului.

6.4.2. Turismul din Delta Dunarii

Delta Dunarii, prin potentialul turistic pe care il conserva, constituie una dintre cele mai importante zone turistice ale Romaniei prin originali­tatea sa fiind un produs turistic reprezentativ, de marca, al tarii noastre.

PARADISUL PASARILOR - REZERVATIA BIOSFEREI DELTA DUNARII

Autenticitatea si atractivitatea Deltei Dunarii decurg din spectaculo­zitatea peisajului in care se imbina suprafetele acvatice cu uscatul, cat si prin intreaga flora si fauna ce o populeaza, prin locuitorii si asezarile ei omenesti. in esenta, Delta Dunarii este o destinatie pentru excursii la care participa amatori de liniste si soare, iubitori de plante si animale rare, impatimiti ai pescuitului etc.

Tinand seama de aceste particularitati si de statutul actual al Deltei Dunarii - Rezervatie a Biosferei -, activitatea de turism pentru urmatoarea perioada se impune regandita, atat sub aspectul formelor de turism practi­cate cat si a mijloacelor si spatiului de desfasurare. Specialistii in turism sustin posibilitatea valorificarii din plin a resurselor pe care le ofera Delta Dunarii, sunt de acord cu aprecierea ca pentru localitatile din delta, turismul este una din sansele relansarii lor economico-sociale, dar recomanda respec­tarea riguroasa a unor principii, dintre care retinem:

In Delta Dunarii turismul urmeaza sa se desfasoare numai pe principii ecologice;

Turismul organizat constituie singura activitate practicabila in delta cu implicatii nesemnificative in ecosistemele locale;

Interzicerea turismului in zonele strict protejate si in cele de reconstructie ecologica.

In aceste conditii, formele si programele turistice recomandate pen­tru intensificarea circulatiei turistice in zona deltei sunt :

promovarea unui turism de cunoastere, cu valente stiintifice, profesionale dar si estetice, pentru diferiti solicitanti (naturalisti, ornitologi, ecologi, geografi, elevi si studenti etc);

extinderea turismului de sejur pentru cura heliomarina;

introducerea unor forme de agrement sportiv si a unor programe de agrernent nautic (concursuri cu barci cu rame sau ambarca­tiuni cu panze, concursuri tehnico-aplicative cu barci de agre­ment, caravane nautice, expeditii tineret etc);

extinderea excursiilor - care raman in continuare forma specifica de practicare a turismului in delta - de 1-2 zile cu hidrobuze si de 5-6 zile cu hoteluri plutitoare si pontoane dormitor;

lansarea unor programe combinate Delta Dunarii - alte zone turistice.

Toate aceste activitati turistice si altele se pot desfasura numai pe baza unui program complex, sistematic si unitar care sa se deruleze in contextul protejarii si conservarii intregului ecosistem al Deltei Dunarii. Astfel de programe se pot elabora atat prin antrenarea tuturor factorilor interesati din tara noastra cat si prin atragerea unor parteneri straini.

6.4.3. Turismul de vanatoare

Raportat la potentialul cinegetic al Romaniei, turismul de vanatoare poate sa reprezinte pentru tara noastra un segment semnificativ al pietei turistice, cu efecte majore in ceea ce priveste volumul incasarilor din turism, precum si al amplificarii imaginii turistice.

TROFEE CINEGETICE

Aparitia unui numar insemnat de oameni de afaceri in tara noastra face ca aceasta forma de turism sa se adresez nu numai strainilor, ceea ce va impulsiona turismul de vanatoare.

Romania prezinta numeroase avantaje pentru intensificarea turismu­lui de vanatoare. in primul rand, este de retinut ca tara noastra dispune de o mare diversitate a speciilor si ofera trofee de mare valoare - cele de urs, cerb si mistret - recunoscute pe plan international. in al doilea rand, fauna Romaniei, si in special cea valoroasa, a beneficiat si continua sa beneficieze de o protectie speciala, care limiteaza perioadele permise pentru vanatoare, precum si numarul de exemplare ce pot fi vanate, asigurandu-se astfel in permanenta fondul cinegetic valoros. In sfarsit, in decursul timpului, s-a dezvoltat o infrastructura adecvata acestei forme de turism, respectiv cabane de vanatoare si drumuri de acces la fondurile de vanatoare. Desigur, aceasta infrastructura se impune dezvoltata si modernizata.

in Romania, turismul de vanatoare se poate dezvolta, cu deosebire, in urmatoarele judete, care au fonduri de vanatoare deosebit de valoroase:

Arges pentru cerb, urs si capra neagra;

Brasov pentru cerb, mistret, capra neagra si caprior;

Caras-Severin pentru mistret, cerb, capra neagra;

Covasna pentru urs, mistret, cerb, caprior;

Gorj pentru urs, cerb, mistret, caprior;

Hunedoara pentru caprior, cerb, capra neagra;

Mures pentru cerb, caprior, urs;

Sibiu pentru urs, capra neagra, cerb, mistret, caprior;

Suceava pentru cerb si caprior;

Timis pentru mistret;

Vrancea pentru cerb, caprior, urs, mistret.

In concluzie, recastigarea si extinderea segmentului turistilor pasionati pentru vanatoare, atat din tara cat si din strainatate este pe deplin posibil cu conditia ca aceasta actiune sa devina un obiectiv strategic al agentilor care activeaza in turism, dar si a celor ce concura la mentinerea si dezvoltarea fondului de vanatoare al Romaniei.

6.4.4. Turismul rural

Este un alt produs cu mari posibilitati de dezvoltare in Romania.

Dupa aprecierile specialistilor, turismul rural este reprezentat de asezarile rurale pitoresti bine constituite, situate intr-un mediu nepoluant, pastratoare de traditii si cu un bogat trecut istoric, care in afara functiilor administrative, economice si culturale proprii, indeplinesc, sezonier sau in tot cursul anului, si functia de primire si gazduire a turistilor pentru petre­cerea unui sejur cu durata nedefinita.

Asemenea trasaturi intrunesc multe sate din Romania. Studii de identificare a acestora au fost initiate inca din anii 1973-1974, dar de practi­carea turismului rural se poate vorbi numai dupa 1989, printr-o componenta a sa, agroturismul, orientat in special spre zona montana a tarii. Astazi, pe baza cercetarilor intreprinse, se considera ca multe gospodarii taranesti pot fi introduse in circuitul turistic, in special din zonele etnografice renumite cum sunt Neamt, Valcea, Gorj, Marginimea Sibiului, Tara Motilor, Maramures, Suceava, Arges, Vrancea.

Romania dispune de mari posibilitati de dezvoltare a turismului rural, practicarea acestuia fiind nu numai posibila dar si foarte necesara in etapa actuala. Premisele organizatorice si legislative sunt create. Veniturile realizate din aceasta activitate pot contribui substantial la ridicarea nivelului de civilizatie a satelor, iar locuitorii lor, prin ospitalitatea atat de caracte­ristica romanilor, ar putea schimba radical imaginea Romaniei in lume.

Intensificarea turismului rural in Romania presupune elaborarea unei politici clare si de perspectiva, in sensul stabilirii unor obiective precise si judicios esalonate in timp spre care sa fie dirijate resursele financiare interne sau cele provenite de la diferite organisme internationale. Ca principale obiective strategice si masuri, specialistii preconizeaza :

. cuprinderea in sfera de activitate a turismului rural a intregului teritoriu national, prin infiintarea a minimum 16 centre teritoriale (filiale) amplasate in urmatoarele zone: Maramures, Bucovina, Moldova Centrala, Vrancea, Delta Dunarii, Litoralul Marii Negre, Muntenia, Dealurile Subcarpatice, Oltenia de sub Munte, Muntii Banatului, Crisana, Muntii Apuseni, Dealurile Transilvaniei, Marginimea Sibiului, Culoarul Bran-Rucar;

sprijinirea gospodariilor taranesti pentru a deveni capabile sa presteze servicii turistice prin acordarea de consultanta si asistenta tehnica din partea asociatiilor si organizatiilor nationale si internationale care activeaza in domeniu si printr-o serie de facilitati pentru derularea activitatii turistice (acces la credite din fonduri alocate de la bugetul statului si la credite cu dobanzi subventionate, scutirea de plata a impozitului pe venit pe o perioada de timp etc);

atestarea gospodariilor taranesti selectionate pentru prestarea serviciilor agrotehnice, pe baza normelor si criteriilor elaborate de Ministerul Turismului. In legatura cu aceasta masura se apreciaza ca este necesar sa nu se faca nici un rabat cu privire la calitatea serviciilor.Turismul rural de calitate nu poate fi realizat fara ca pensiunile si fermele agroturistice sa dispuna de echipare sanitara moderna;

editarea unui indrumar (ghid) privind oferta turistica rurala din zonele etnografice selectionate care sa cuprinda si manifestarile folclorice, religioase, culturale din fiecare zona, acestea putand constitui motivatii pentru atragerea turistilor;

formarea expertilor in managementul agroruristic la nivel local, regional si national si a prestatorilor din reteaua turistica rurala, prin organizarea de cursuri si actiuni in teritoriu, grupate pe zone.

Elementele de atractie ale Romaniei in domeniul turismului rural sunt deosebite. in prezent ne lipseste experienta, capacitatea organizatorica si suportul financiar pentru a transforma toate posibilitatile in realitate. Ca si in cazul altor forme de turism, punctul nevralgic al turismului rural ramane structurile de primire. Mai ales in cazul turistilor straini, trebuie tinut seama ca acestia au o imagine foarte clara despre turismul rural, dat fiind traditia existenta in tarile respective.

6.5. PROTEJAREA PRODUSULUI TURISTIC

Asa cum s-a mentionat turismul presupune un ansamblu complex si divers de echipamente, amenajari si practici ale caror impacturi asupra mediului sunt foarte diferite. in acelasi timp, ca fenomen social si natural turismul implica exigente deosebite in privinta spatiului.

Turismul are nevoie de spatiu nu doar in sensul clasic al cuvantului, ca baza a activitatii sale, ci el are nevoie de un spatiu de calitate. Calitatea turistica a unui spatiu este determinata de un ansamblu de factori, de diapa­zonul si concentratia lor. Potrivit lui Pierre Defert, principalii factori care determina localizarea turistica sunt[20]:

aptitudinile naturale ale zonei;

departarea intre zona de origine si zona piata, variabila care integreaza: costul transportului, durata drumului, oboseala si plictiseala provocate de calatorie;

potentialul zonei piata, care se refera la numarul de turisti ce vor vizita regiunea;

resursele umane si pregatirea acestora;

deciziile factorilor de conducere referitoare la dezvoltarea turismului;

dimensiunea actuala sau proiectata a statiunii masurata in locuri de primire.

Daca se admite teza ca forta de atractia a produsului turistic izvoraste, in principal sau adeseori, din valoarea patrimoniului turistic natural si antropic al tarii, atunci se pune si problema ocrotirii acestui patrimoniu. Pri­vita, mai ales, sub forma raportului dintre turism si mediul inconjurator, problema vizeaza doua directii de actiune:

a)   ocrotirea zonelor care au un potential de dezvoltare turistica si respectarea normelor stiintifice de proiectare si exploatare a echi­pamentului turistic, functie de capacitatea si trasaturile fiecarei zone.

Specialistii in materie afirma ca dezvoltarea turistica bine condusa nu este traumatizanta pentru mediu²⁰. Dar, o densitate exagerata a constructiilor si instalatiilor turistice intr-o zona sau statiune turistica, ca si lipsa unor dotari tehnice (statii epurare apa, incinerarea gunoiului menajer s.a.) poate provoca stari de dezechilibru ecologic in zona respectiva. De asemenea, se apreciaza ca betonul si-a pus amprenta pe prea multe peisaje, atat pe litoral, cat si la munte.

Din lucrarile congresului mentionat, rezulta ca de reusita masurilor pentru protectia mediului inconjurator depinde in viitor soarta pro­dusului turistic.

Analizand retrospectiv raportul dintre turism si mediu, specialistii delimiteaza cateva faze.

O prima faza a fost de selectie a peisajelor majore cand se mer­gea in intampinarea cadrului natural;

A doua faza a fost aceea a amenajarii fara a se tine seama de mediul ambiant, cand s-au construit cladiri si instalatii turistice impresionante in unele statiuni;

A treia faza corespunde triumfului turismului de masa, avand apogeul in functie de tara, in perioada 1970-1980. Este faza cand s-a trecut la urbanizarea asezarilor turistice. Aceasta perioada a fost marcata de dominatia brutala a turismului asupra naturii, prin constructii masive de beton, uneori de o calitate arhi­tectonica indoielnica si absenta controlului asupra dejectiilor.

Astazi s-a intrat in a patra faza, in care turismul incepe sa tina
cont de problemele de mediu inconjurator. in aceasta faza, in
curs de desfasurare, se remarca doua elemente deosebit de
importante care trebuiesc urmarite cu atentie:

a. Calitatea mediului inconjurator a devenit un produs turistic.

b. Apar noi practici turistice, sub forma turismului naturii.

In aceste conditii, natura, cu toate elementele sale, trebuie sa devina pretext pentru descoperire, pentru initiere, educatie, dar si pentru perfor­mante sportive si, implicit, pentru o viata noua. Raporturile dintre turism si mediu se impun deci plasate sub semnul armoniei.

Care ar fi cateva directii de actiune in acest sens?

Asigurarea unui echilibru intre protectia naturii si programarea amenajarilor turistice, prin adoptarea unei legislatii corespunza­toare si respectarea ei riguroasa de catre factorii raspunzatori.

Luarea in calcul a calitatii mediului ca un criteriu esential de de­finire a unui turism de calitate, calitate care are un pret. Aceasta operatiune se loveste insa de temporalitatea diferita a produsului turistic, a carui rentabilitate se apreciaza pe termen scurt si mediu si de protectia mediului care necesita planuri pe termen lung.

Pe langa sprijinul financiar al administratiei locale, se impuneparticiparea si a activitatii turistice la gestionarea spatiilor pe care le foloseste, conform principiului: cine degradeaza natura plateste.

Masurile pentru protejarea si conservarea calitatii mediului, in special in zonele cu potential turistic deosebit, se impun atat pentru mediul natural cat si pentru mediul construit: pentru protejarea mediului natural se recomanda sensibilizarea constiintei ecologice si educarea turistilor in acest scop, prin publicarea de texte si fotografii ecologice in materialele promo-tionale turistice si monitorizarea ecologica in special in zona Marii Negre, Deltei Dunarii, statiunilor balneare si montane; pentru protejarea mediului construit sunt necesare reglementari legislativ-informative privind stabilirea capacitatii maxime de vizitare a obiectivelor cultural-istorice in vederea eliminarii tendintelor de utilizare excesiva si impiedicarea poluarii vizuale si sonore a acestora, prin construirea in vecinatatea lor a altor obiective sau cresterea traficului rutier si aerian.

Dupa parerea specialistilor, o padure are nevoie de 80-100 ani pentru a se reface iar o stalactita sau stalagmita are nevoie de mii de ani. Ambele sunt destinate admiratiei si recreerii oamenilor si nu distrugerii. in plus, multe componente naturale si antropice au valori unice ce nu pot fi restau­rate sau inlocuite.

Rezulta ca in proiectarea pietei turistice trebuie sa se tina seama si de capacitatea limitata de folosire a resurselor turistice, deoarece densitatea exagerata a diferitelor constructii si instalatii intr-o zona sau statiune turisti­ca poate provoca dezechilibrul calitatilor specifice teritoriului sau obiectivu­lui turistic, sau chiar zdruncina echilibrul ecologic al regiunii respective. in sprijinul analizei se poate interveni si cu anumite calcule. De exemplu, in cazul dezvoltarii unei statiuni consacrata sporturilor de iarna (schiului) se poate determina numarul optim de schiori care ocupa partiile de schi la un moment dat. Calculul se bazeaza pe urmatoarea relatie :

D + L

Q =

In care:

Q - capacitatea optima a partiei la un moment dat;

D - debitul orar mediu;

L - coeficientul de corectie a debitului mediu functie de latimea partiei;

Z = diferenta de nivel mediu pe care o coboara pe zi un schior, in functie de tehnica sa;

H = diferenta de nivel a partiei care se ia in calcul.

In acelasi scop - protejarea resurselor turistice - in dimensionarea capacitatii de cazare este justificat sa se porneasca de la capacitatea partiilor de schi pe care le ofera domeniul schiabil al zonei. in literatura de specia­litate se citeaza urmatoarele date pentru raportul metri partie de schi la un loc de cazare in principalele statiuni din Europa: 8,00 pentru Cortina di Ampezzo - Italia, 5,80 pentru Davos - Elvetia, 5,60 pentru Zeii am See -Austria, 5,00 pentru Chamrousse - Franta, 6,06 zona Fagaras - Romania[21].

Sensibilitatea la problemele mediului si naturii se manifesta in cere­rea majoritatii turistilor. Retelele de agentii de turism sunt tot mai mult intrebate despre calitatea, integritatea si curatenia peisajelor.

in ce priveste dimensiunea turismului naturii propriu-zis, din statisticile existente este greu de cuantificat acest segment care grupeaza:

toate practicile legate de drumetie (drumetia pe jos, cu insotitor,
drumetia pe bicicleta);

naturalistii;

adeptii " reincarnarii' in mijlocul naturii;

indragostitii de viata simpla " de la tara '.

Unii dintre acestia doresc un turism in natura activ iar altii prefera un turism in natura, contemplativ. La nivelul Europei, turismul naturii ar repre­zenta 7-8% din piata turistica.

Profilul acestor turisti este urban. Puterea lor de cumparare este destul de ridicata. in privinta locurilor de cazare adeptii turismului naturii se orienteaza mai mult spre locuri confortabile care corespund la 2-3 stele, dar in mijloace de cazare linistite, care nu sunt in apropierea arterelor de circula­tie. Se apreciaza ca spatiul rural si cel natural se confunda adeseori. O carac­teristica a adeptilor turismului naturii ar fi ca acestia nu accepta un turism "nestiutor', ci solicita informatii asupra regiunilor vizitate sub aspect geolo­gic si istoric, ceea ce presupune ca insotitorii sa fie pregatiti corespunzator.

Desi este un segment relativ recent al pietei turistice, turismul naturii va cunoaste o extindere continua la inceputul mileniului III. De aceea, cercetarea acestei forme noi de turism devine actuala si pentru tara noastra. Ce este specific turismului naturii? Avem de-a face cu niste practici limitate, rezervate unui public de elita sau este in curs de extindere la nivelul publicu­lui larg? Sub ce forme - individual, organizat - se desfasoara turismul naturii? Cum influenteaza protectia naturii asupra dezvoltarii turistice? Sunt doar cateva intrebari care asteapta raspunsuri fundamentale.

Pentru practicarea unui turism ecologic, este nevoie sa se implice mai multi factori decizionali. in primul rand, statul prin politica sa de dezvoltare economica, prin elaborarea unor programe de dezvoltare durabi­la, cu asigurarea unor servicii de calitate, pentru a se reduce exploatarea unor servicii de calitate, pentru a se reduce exploatarea excesiva si inadec­vata a patrimoniului natural si cultural. Statul este in masura ca prin parghii de ordin economic, prin reglementari juridice, sa impulsioneze preocuparea pentru protectia mediului inconjurator.

In al doilea rand, este necesar sa creasca responsabilitatea agentilor din domeniul turismului fata de componentele cadrului natural si antropic pe care le exploateaza in folosul lor. Lipseste in mare masura si implicarea administratiilor locale fata de problematica mediului inconjurator.

Deoarece fenomenele de poluare nu se limiteaza la frontierele tarii, se simte nevoia si a unei colaborari internationale, pentru promovarea unui turism regenerator, cu valoare ecologica. Sub acest aspect, este imbucurator faptul ca, in cadrul Uniunii Europene, se prevede ca toate amenajarile turistice sa fie structurate, dupa un anume cod, cu reglementari precise.

In concluzie, dezvoltarea turismului pe baze ecologice, in armonie cu mediul, pentru refacerea, protectia si conservarea potentialului turistic de care dispunem, devine o cerinta de baza pentru urmatoarea perioada de dez­voltare a tarii noastre.