Cateva evolutii ale turismului in perioada 1950-2004

Câteva evolutii ale turismului în perioada 1950-2004

Concentrându-ne atentia asupra fenomenului din zilele noastre, potrivit cifrelor si faptelor turismului mondial al anilor '90, voiajele pe Terra au devenit una dintre cele mai mari si mai dimamice industrii.

Circulatia turistica internationala, având o multitudine de fatete, se impune a fi analizata cel putin din perspectiva evolutiei si a distributiei teritoriale. Sa mai adaugam ca, indicatorii cei mai expresivi de caracterizare a acestora sunt sosirile/plecarile de turisti si încasarile/cheltuielile din turismul international.

În privinta dimensiunilor, în perioada 1950-2004, calatoriile internationale 20320e48u au înregistrat o crestere de peste 25 de ori, de la 25,3 milioane la 759,6 milioane, într-un ritm mediu anual de 7,4%; în acelasi timp, încasarile au crescut de peste 200 ori, de la 2,1 mld USD la 455,5 mld USD (a se vedea tabelul 1.1 si fig 1.1).

Evolutia principalilor indicatori ai circulatiei turistice internationale 20320e48u

Tabelul nr. 1.1

Sursa: WTO, International Tourism Overview, 1999, https://www.tia.org, date prelucrate

Fig. 1.1 - Evolutia comparativa a circulatiei turistice mondiale si încasarilor din turism

Analizând circulatia turistica, observam ca cea mai puternica concentratie - aproape 80% - se gasesste la nivelul a doua continente, respectiv Europa si America(în principal cea de Nord) si, indirect, în cele mai dezvoltate tari ale lumii. (a se vedea tabelul 1.2). O asemenea concentratie este argumentata de puterea economica a acestor tari ce ofera largi posibilitati de calatorie, de faptul ca ele adapostesc un imens si valoros potential de atractii si, nu în ultimul rând, de experienta turistica a acestora.

Distributia pe zone a circulatiei turistice   internationale 20320e48u si modificarile în timp

în procente -   Tabel nr. 1.2

Sursa: WTO, Tourism Highlights,

În privinta dinamicii, Europa - zona cu cea mai intensa activitate turistica - a înregistrat dupa 1970 o crestere mai modesta (sub media mondiala), concretizata printr-o scadere a proportiei participarii acesteia la 57,7% în 2003, fata de 72,5% în anul 1960. Printre motivele acestei scaderi se numara atât ascensiunea tarilor asiatice, cât si o serie de mutatii economice si politice la nivelul continentului, dar si saturarea cererii turistice în acest spatiu. Conform estimarilor, peste 20 de ani, Europa va detine în continuare pozitia de lider în ierarhia zonelor turistice(a se vedea figura 1.2).

Pentru a realiza o imagine completa a dimensiunilor si dinamicii turismului international se impune aprofundarea analizei pe tari. În functie de potentialul turistic de care dispun, de nivelul de dezvoltare economico-sociala si de rezultatele activitatii desfasurate, statele se manifesta ca tari receptoare si/sau emitatoare de turisti[1].

În categoria receptorilor de turisti se remarca tarile europene reunoscute prin valoarea si bogatia atractiilor, dar si prin traditii în organizarea calatoriilor, cum sunt : Franta, Spania, Italia, Austria, lor alaturându-se, mai recent, Grecia si Turcia. Din afara continentului European, pozitiile cele mai importante le ocupa : SUA, Mexic, China.

Principalele destinatii turistice ale lumii, în anul 2003

Tabel 1.3

Sursa: WTO, Tourism Highlights

Nota: În acest top, dupa numarul de sosiri pentru vacante si afaceri, România se situeaza pe pozitia 40, cu mil. si 0,9% cota de piata.

Din categoria emitatorilor de turisti se remarca, prin amploarea fenomenului, Germania, Marea Britanie, Japonia, Olanda, Canada si alte câteva tari nord-europene. Un statut contradictoriu are SUA, în sensul ca, dupa, raportul sosiri/plecari este o tara emitatoare, iar dupa raportul de încasari/cheltuieli este o tara receptoare.

Principalele tari emitatoare de turisti si cheltuielile acestora, în anul 2003

Tabelul 1.4

Sursa: WTO, Tourism Highlights

Grupul celor patru emitatori traditionali plus SUA concentrau, în 2003, 34,4% din calatoriile internationale 20320e48u si 43,3% din cheltuieli.