Centrul istoric din Florenta
Pozitia geografica: În regiunea Toscana, în centrul tarii.
Patrimoniu universal: Patrimoniu al umanitatii din anul 1982.
Între secolele al XIV-lea si al XVII-lea cei mai celebri artisti au creat în micul centru Florenta câteva dintre cele mai importante capodopore ale arhitecturii, sculpturii si picturii din acea epoca. Dat fiind ca bogata familie guvernatoare Medici sprijinea foarte mult artele si stiintele, Florenta a devenit, la jumatatea acestui mileniu, principalul centru artistic si cultural al Europei. Datorita abundentei de opere de arta, biserici si palate partea veche gotica si renascentista a acestui oras, aproape intacta, poate fi considerata un adevarat muzeu în aer liber.
Cea mai frumoasa vedere asupra orasului poate fi surprinsa din Piazzale Michelangelo, construita în anul 1885. Monumentele arhitectonice care domina sunt turnul Palatului Vecchio, precum si Il Campanile si cupola Catredalei Santa Mariei di Fiori, care straluceste într-un rosu aprins deasupra peisajului de acoperisuri al partii vechi a orasului. Cei mai renumiti artisti ai epocii au lucrat la ridicarea acestui grandios ansamblu arhitectonic; cupola Catredalei Santa Maria di Fiori a fost creata de Filippo Brunelleschi; navele se datoreaza lui Arnolfo di 535g66f Cambio, iar la Il Campanile au colaborat Giotto, Andrea Pisano si Francesco Talenti. Lânga catredala, se poate observa acoperisul Baptisteriului. Râul Arno înainteaza agale pe sub arcurile de piatra ale Podului Vecchio, cu constructiile sale în tonuri de ocru si pamântiu. Aceasta este una dintre imaginile care caracterizeaza cel mai bine "perla Toscanei", care a fost calificata de istoricul de arta Jacob Burckhardt ca fiind "cel mai dulce vis al unui copil". Kilometrul patrat din centrul orasului a fost multe secole inima artei, a istoriei, a stiintei si a literaturii. Din Florenta s-a împrastiat în toata Europa doctrina si spiritul umanismului, al carui obiectiv, personalitatea autonoma si o strânsa relatie cu arta, fusese formulat deja de Platon. Florenta ("înfloritoarea") este singurul oras din lume care cuprinde într-un spatiu atât de mic cea mai mare cantitate de opere de arta si constructiile celor mai faimosi artisti renascentisti. Copia uneia dintre principalele opere ale lui Michelangelo (1475-1564), statuia lui David, de patru metri înaltime, se înalta din secolul al XVI-lea în Piata della Signoria, în fata Palatului Vecchio, fost centru politic al celei mai mari si puternice republici din Italia centrala. Curtea interioara a Palatului Vecchio prezinta capodoperele mai multor artisti. Coloanele au fost concepute de Michelozzo di Bartolomeo, frescele de pe pereti sunt opera lui Giorgio Vasari, iar fântâna de profir este facuta de Battista de Tadda, în timp ce figura din vârful ei este o copie a operei lui Andrea Verocchio. Despre Palatul Vecchio, poetul Rainer Maria Rilke spunea: "Prapastios ca o stânca, cu elanul sau defensiv, se înalta în fata mea Palatul della Signoria. Deasupra ascutitilor umeri ai constructiei, îsi înalta gâtul turnului de veghe în noaptea care se lasa. si este atât de înalt încât ma ameteste daca înalt privirea spre vârful sau".
Neptun, zeul marilor reprezentat pe fântâna construita în anul 1575, este cunoscut de florentinii stiuti pentru geniul lor, ca Il Biancone, uriasul alb, iar alaturi de el sta placa comemorativa rotunda de profir care aminteste de ascetul predicator Girolamo Savanarola cel care, dupa prima expulzare a familiei Medici în anul 1494 a vrut sa transforme republica liberala într-un fel de stat sfânt. Patru ani mai târziu, a fost ars ca eretic. Acest calugar dominican îsi avusese chilia în Manastirea San Marcos, ale carei fresce, printre care "Vizita" si "Bunavestire" sunt operele lui Fra Angelico.
Palatul Vecchio a fost construit între anii 1299 si 1302 ca sediu al Seniorei, magistratura suprema a republicii. Mai târziu, edificiul a fost marit în mai multe faze, pâna în secolul al XVI-lea, iar acum adaposteste primaria. Salonul Cinquecento, la primul etaj al edificiului, este decorat cu picturi de Giorgio Vasari (1511-1574) si cu grupul de sculpturi ale lui Michelangelo "Victoria Virtutii asupra Pacatului". La al doilea etaj se afla biroul lui Niccolň Machiavelli (1469-1527), secretar al Consiliului celor Zece. Din anul 1376 pâna în 1381 a fost ridicata, ca edificiu reprezentativ al municipalitatii, Loja dei Lanzi a Lancierilor, pe care floretinii o numeau si "Logia dell'Orcagna", în cinstea artistului care a proiectat-o. Este vorba de o galerie deschisa, împodobita cu magistrale sculpturi ca "Rapirea Sabinelor" de Giambologna (1529-1608) si care, în secolul al XIX-lea, a servit drept model pentru Feldhermahalle din Münich. Sub prima arcada se poate vedea sculptura din bronz a "Persanului cu cap de meduza" de Benvenuto Cellini (1500-1574), care a lucrat noua ani la capodopera sa. Luminosul etaj superior al Palatului Medici Uffizi, fost edificiu statal administrativ al familiei Medici, construit la porunca lui Cosimo I, adaposteste în celebra sa galerie una dintre cele mai complexe colectii de arta de la începutul secolului Renasterii pâna la Baroc. În primavara anului 1993, un atentat care a costat viata a cinci persoane a facut bucati tavanele de cristal ale palatului familiei Uffizi si a distrus în întregime câteva capodopere pastrate acolo.
Turniruri medievale în fata Bisericii Farnciscane Santa Croce, care nu a fost terminata pâna în a doua jumatate a secolului al XIX-lea, desi construirea sa a început în secolul al XII. În interiorul sau, bogat decorat, se afla cavourile unor celebritati ca Rossini si Michelangelo
Pod construit din metale nobile
Cel mai cunoscut simbol al Florentei este Podul Vecchio, construit în anul 1345, fiind cel mai vechi pod peste râul Arno si singurul pe care armatele germane nu l-au distrus dupa retragerea lor din oras în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. El dateaza din epoca etrusca; din anul 1565 printr-un coridor privat din latura de est construita de Vasari, podul unea sediul oficial al familiei Uffizi cu resedinta particulara din Palatul Pitti. Din anul 1593, marele duce Fernando I nu a permis sa se instaleze pe pod decât bijutierii sui argintarii, asa ca membrii vechilor bresle de macelari si fierari s-au vazut obligati sa-l abandoneze. Florenta, care în epocile anterioare se specializase în arta bijuteriilor, s-a putut astfel bucura de un nou centru dedicat aurariei. În zilele noastre, la fel ca în epoca renascentista, Podul Vecchio este flancat de luxoase magazine ale aurarilor si argintarilor.
Unul dintre cele mai tragice episoade din istoria recenta a capitalei toscane a avut loc în anul 1966 când râul Arno s-a revarsat si a acoperit în mare parte centru urban.
Construirea celui de-al doilea simbol al acestui vechi oras comercial, Catredala Santa Maria di Fiori, a fost începuta în anul 1296 de Arnolfo di Cambio (prin anii 1245-1302); totusi, amploarea constructiei a determinat prelungirea lucrarilor timp de cinci sute cincizeci de ani. Dupa cum spune un cronicar, se voia construirea unui templu care sa le depaseasca în frumusete si maiestuozitate pe toate cele din Toscana. Pe la mijlocul secolului al XIV-lea, Francesco Talenti (prin anii 1300-1369) a continuat lucrarile acestui templu, caracterizat prin sobrul sau stil gotic si printr-un interior de dimensiuni colosale. Cupola octogonala, creata de celebrul arhitect Filippo Brunelleschi (1376-1446) si construita începând din anul 1420, a constituit o adevarata inovatie tehnica pentru acea perioada, deoarece are o marime de mai mult de 40 de metri cu o forma structurala de 36 de metri. Forma exterioara asemanatoare unui felinar în care se întâlnesc cele opt nervuri ale cupolei, favorizeaza stabilitatea structurii. Catredala a fost sfintita, în sfârsit, în anul 1436, iar dupa fondarea statului italian, în anul 1870, fatada sa a fost decorata cu marmura în culorile nationale: verde, alb si rosu. Trei maestri constructori au realizat Il Campanile care, datorita celor 82 de metri înaltime este considerata una dintre cele mai frumoase clopotnite din Italia; Giotto di Bondone (1266-1337) a proiectat primul nivel octogonal; peste acesta, Andrea Pisano (1295-1384) l-a construit pe urmatorul, acoperit cu firide împodobite cu statui si deasupra caruia mai exista înca doua etaje; în final, nivelul superior al clopotnitei a fost realizat de Francesco Talenti.
În anul 1278 a fost începuta construirea Bisericii Santa Maria Novella, care a fost sfintita în anul 1456, apartine arhitectului León Battista Alberti.
Poarta Paradisului
La Poarta Paradisului, portalul orientat al Baptisteriului, a lucrat sculptorul Lorenzo Ghiberti, timp de 26 de ani, ajutat de artisti ca Michellozzo di Bartolommeo, Benozzo Gozzoli si Bernado Cennini. Cele zece placi de bronz aurit prezinta scene din Vechiul Testament, în sfârsit cizelate.
Catredala si Il Campanile se completeaza cu Baptisteriul, acoperit de mozaicuri în stil bizantin. Cupola se reprezinta o scena din Judecata de Apoi, cu un Pantocrator de opt metri înaltime. Acest edificiu în plan octogonal prezinta trei magnifice porticuri cu porti de bronz. Celebra Poarta Orientala, numita si a Paradisului, este o capodopera a lui Lorenzo Ghiberti (1378-1455), unul dintre marii sculptori Ai secolului al XV-lea, si este bogat decorata cu basoreliefuri aurite. Tot lui Ghiberti îi apartine si poarta meridionala, ale carei reliefuri au fost create de Andrea Pisano. Marea realizare a lui Brunelleschi este Biserica San Lorenzo, al carei interior diafan si de proportii armonioase reflecta spiritul acestui arhitect, de asemenea autorul bisericii Sfântului Spirit. Arhitectul Fillipo Brunelleschi a început în anul 1420 construirea Bisericii San Lorenzo , dotând-o cu un elegant spatiu în stilul Renasterii timpurii. San Lorenzo este un adevarat complex arhitectonic. Lânga bazilica se înalta capelele familiei de Medici, în Vechea Sacristie, Libraria Laurenziana si galeria. În interiorul Bisericii San Lorenzo se afla o pictura murala în care este reprezentata Martiriul Sfântului Lorenzo si care a fost realizata de Agnolo di Cosimo, numit Il Bronzino, din a doua jumatate a secolului al XVI-lea. Libraria Laurenziana - fondata de Cosme el Viejo si situata într-o sala a galeriei San Lorenzo, creata de Michelangelo în anul 1524 - a consolidat faima Florentei ca centru de cultura, datorita importantei colectii de manuscrise a autorilor clasici greci si latini care o transforma într-una dintre cele mai dotate biblioteci renascentiste. Cavourile primilor membri ai familiei de Medici din Vechea Sacristie sunt, de asemenea, operele lui Brunelleschi. Monumentele funerare ale lui Juliano de Medici, duce de Nemours, si Lorenzo de Medici, duce de Urbino, care se afla în Noua Sacristie, concepute initial ca o capela sepulcrala, a fost create de Michelangelo.
În asteptarea Judecatii de Apoi
Santa Maria Novella, fondata între secolul al XIII-lea si al XIV-lea ca biserica a dominicanilor, a putut fi bogat decorata în secolul al XV-lea datorita contributiilor mecenatului. În acest templu se afla capodoperele lui Masaccio (1401-1494), printre care se remarca fresca Sfintei Treimi, pictata în anul 1427; Domenico Ghirlandaio (1449-1494) a decorat cu opere magnifice capela stranei, în timp ce picturile lui Paolo Uccelo (1397-1457) împodobesc peretii galeriei romanice verzi, numita asa pentru ca în ea domina culoarea predilecta a artistului.
Interiorul gotic al impresionantei biserici franciscane Santa Croce, din cartierul popular Oltrarno si foarte aproape de râu, se remarca prin comorile sale artistice: Donatello (1386-1466) a sculptat relieful "Bunavestire" în piatra nisipoasa si un crucifix din lemn (calificat de Brunelleschi drept "rustic"), Giotto a pictat frescele cu viata Sfântului Francisco, iar Taddeo Gaddi, scene din Noul Testament. În acest "panteon al gloriei italiene" au fost înmormântati Machiavelli, naturistul Galileo Galilei si compozitorii Gioacchino Rossini si Luigi Cherubini. Se spune ca Michelangelo, ale carui ramasite pamântesti se odihnesc într-un cavou deosebit facut de Giorgio Vasari, si-a ales personal locul de veci în dreapta intrarii pentru ca primul lucru pe care o sa l vada în Ziua Judecatii de Apoi sa fie cupola lui Brunelleschi.
La început, Biserica Gotica Orsanmischele, edificiu din piatra nisipoasa deschisa la culoare, cu geamuri magnifice, era locul unde se reuneau toate breslele atât pentru a se ruga, cît si pentru a face afaceri, deoarece era în acelasi timp grânarul orasului. Statuile sfintilor care protejau breslele, de pe zidurile exterioare ale bisericii, au fost realizate de marii artisti ai Renasterii. Numeroase palate florentine din acea epoca adapostesc astazi colectii de arta. Numai în interiorul palatului Pitti se afla sapte muzee, printre care Galeria Pitti, cu picturi din secolul al XV-lea pâna în secolul al XVIII-lea, galeria de arta moderna si o colectie de tezaure din argint. În spatele acestei resedinte private a familiei de Medici se întind gradinile Bobli, realizate în anul 1560 în forma de terase, în care se înalta statui de marmura, scari, balustrade si fântâni. În asa-numita Fontana di Bacco un mic calaret pe o broasca testoasa îl reprezinta pe piticul de la curtea lui Il Cosimos I.
Fresca lui Benezzo Gozzoli (1420-1497) "Alaiul Regilor Magi", din capela din Palazo Medici - Ricardi, care contine portretele multor conteporani ai artistului, arata si în zilele noastre luxosul si hedonistul stil de viata din epoca de aur a Florentei.
Desi s-a mentinut spiritul centrului istoric al orasului Florenta, marele flux turistic si adaptarea la noile cerinte i-au estompat într-un fel imaginea.
Pe placa Bisericii Baroce Ognissanti se remarca un basorelief din secolul al XV-lea pe care este reprezentata Încununarea Fecioarei, opera atribuita lui Lucca della Robbia. Figuri albe pe fond albastru constituie caracterul distinctiv al acestui cunoscut sculptor.
Familia de Medici si epoca sa
De la sfârsitul secolului al XIV-lea norocul s-a aratat de partea afacerilor familiei de bancheri Medici care, datorita marii sale abilitati politice , a capatat un mare prestigiu. Cu timpul, aceasta dinastie va da istorie trei Papi si doua regine ale Frantei. Exceptând doua întreruperi obligatorii, familia de Medici a guvernat în Florenta între secolul al XV-lea si al XVIII-lea, marindu-si considerabil sfera de influenta. Cosme cel Batrân (1384-1464) a condus politica florentina din anul 1434, si, desi a respectat institutiile republicane si marit întreprinderea familiei, interesul sau nu se concentra aura expansionismului belicos, ci asupra favorizarii artelor si stiintelor. Spre exemplu a acordat sprijinul sau Academiei Platonice si a transformat capitala Toscanei într-un centru al umanismului. Lorenzo Magnificul (1449-1492), poet si filozof în acelasi timp, a continuat traditia si I-a protejat în mod special pe Leonardo da Vinci, Verocchio, Botticelli si Michelangelo. Cosme I (1519-1574), duce la Florenta si, din anul 1569, mare duce de Toscana, si-a extins putere prin cucerirea Sienei. A dus o politica absolutista care a centralizat severa si eficienta administratie si datorita careia a reusit sa transforme Toscana într-un sat model. A dus, de asemenea, o mare munca de mecenat: a fondat colectia de picturi din palatul Pitti, marita de succesorii sai care au pierdut treptat din putere.
Luxul de la Curtea de Medici te face sa uiti usor ca marea majoritate a poporului traia în saracie. O cronica din sec. al XIV-lea relateaza conditiile neomenesti în care trebuiau sa lucreze muncitorii care pregateau lâna pentru tors. Ziua de lucru era de 18 ore pe zi, sase zile pe saptamâna. La terminarea lucrului, se întorceau la umilele lor colibe, în care locuiau de la sase la opt persoane, în aceeasi încapere.
|
