Concepte de turism, agroturism

Concepte de turism, agroturism

Cuvantul turism provine din cuvantul englezesc TO TOUR care inseamna a calatori.A fost vehiculat in Anglia in sec al XVII-lea si a desemnat initial actiunea de a voiaja in Europa.

Turismul se refera la activitatile desfasurate de persoane pe durata calatoriilor si sejourilor in locuri situate in afara resedintei obijnuite pentru o perioada consecutiva ce nu depaseste 1 an(12 luni) cu scop de loisir (recreere, odihna) pentru afaceri sau alte motive.

• Vizitatori: -Vizitatori internationali: turisti ; excursionisti

-Vizitatori interni: turisti ;excursionisti

Turistul este persoana care se deplaseaza in afara locului de resedinta pentru o perioada consecutiva de maximum 12 luni in orice scop in afara de cel lucrativ.

Excursionistul este persoana care se deplaseaza in scop turistic pentru mai putin de 24 de ore(nu innopteaza).

Calator de tranzit este orice persoana care tranziteaza o tara chiar daca ramane mai mult de 24 de ore cu conditia ca toate opirile sa fie de scurta durata si sa aiba alte motive decat turistice .

1.1.Scurt istoric

Aparitia calatoriilor turistice s-a produs in antichitate, iar activitatile turistice in spatiul rural,au inceput a fi practicate empiric din aceeasi perioada. Este cunoscuta astfel participarea in numar mare a elevilor la: vizitarea locurilor sfinte-Dadona (Zeus) si Delfi (Apolo)- frecventarea bailor curative sau jocurilor festive periodic organizate.

In periada romana majoritatea calatoriilor aveau scopuri comerciale, culturale sau millitare, iar traseele lor parcurgeau inevitabil spatiul rural. In acelasi timp cu evolutia societatii omenesti se diversifica si structura calatoriilor, astfel, in Evul Mediu, calatoreau un numar insemnat comerciantii, dar intalnim frecvent ambasadori, preoti si pelerini, oameni de stiinta, artisti, calfe si studenti. Unii din acesti calatori au decis sa transmita experientele lor.

In Romania, care-asa cum afirma Geo Bogza in reportajul "Sate si orase"- la inceput a fost o tara de sate, prin excelenta agricola, spatiul rural s-a aflat la el acasa intotdeauna. Mai mult, "viata la

2

tara" a fost un subiect frecvent al literaturii noastre, culminand cu manifestarea unui puternic curent litarar; similar, in operele plast 949h77j ice din perioadele de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secollului XX satul fiind cadrul, obiectul, subiectul si inspiratorul unui numar insemnat de pictori romani.

In ceea ce priveste manefestarile ce pot fi catalogate drept inceputuri ale circulatiei turistice rurale din tara noastra - neluand in seama faptul ca ori ce orasean, care se respecta si isi putea permite, avea o casa "la tara" - amintim: obiceiurile de Sanzaiene cand, coform traditiei maramuresenii porneau spre manastirile din Moldova; pelerinajele catre locasurile de cult; vacantele de sarbatori in lumea satului sau la manastire, dar mai ales obiceiul retragerii catre sat in timpul verilor calduroase ("locuinta mea de vara e la tara"), locul ideal de petrecere a unor clipe de destindere.

Concomitent cu cresterea frecventei circulateie turistice au evoluat si echipamentele turistice: de la cele privind transportul (postalioanele si locurile de schimb ale cailor - "postele" care inca mai revin si astazi in povestile satenilor, ca si denumirile unor localitati legata de aceasta activitate - exemplu Posta Calnau) la cele care asigurau in norme profesioniste cazarea si masa (vetitele hanuri in toate cele trei tari romane).

Dintre cei ce au apreciat si pretuit vacantele in spatiul rural putem enumera personalitati ale culturii romanesti ca: Alexandru Vlahuta, Ion Luca Caragiale, Barbu Stefanescu-Delavrancea, Mihail Sadoveanu, Nicolae Grigorescu, Stefan Luchian, Calistrat Hogas, Nestor Urechia, Nicolae Iorga, Octavian Goga, George Enescu, Stefan Ciobotarasu si multi altii. Toti cei ce au fost promotorii unei mode, ai unui mod de viata nou ce a contribuit la realizarea unei mentalitati care in timp a generat calatoria, circulatia turistica, mai apoi turismul.

Cele prezentate mai sus determina sa afirmam ca turismul rural s-a derulat in tara noastra pana in a doua jumatate a secolului al XX-lea doar in mod spontan.

1.2.Forme de turism practicate in Romania

1.2.1.Tipuri si forme de turism

Relatia dintre tipurile de turism si spatiul geografic este cat se poate de flexibila: pe acelasi teritoriu se pot practica mai multe tipuri de turism, selectivitatea apartinand resurselor atractive existente in perimetrul dat.

3

Apreciind ca orice structurare in domeniul turistic trebuie sa se sprijine pe elementele declansatoare ale fenomenului respectiv, pe nevoia umana de recreare, refacere si culturalizare, actul poate imbraca una dintre urmatoarele expresii tipologice:

1. turism de recreare si de agrement;

2. turism de ingrijire a sanatatii (curativ);

3. turism cultural;

4. turism polivalent (de recreare si refacere a sanatatii; de recreare si de informare).

Formele de turism. Decurg din modalitatile de practicare a tipurilor mai sus mentionate. Ele vor fi definite in functie de diferite criterii sau factor ce isi pun pecetea asupra individualizarii si desfasurarii fenomenului turistic la scara detaliilor sale. Astfel de criterii sunt: distanta, durata, provenienta turistilor, numarul turistilor, gradul de organizare, modul de desfasurare, mijloacele de transport utilizate, varsta turistilor, aportul social, particularitatile regiunii de destinatie.

1.2.2.Distanta

Distanta ca factor al diferentierii formelor de turism impune trei variante de practicare, si anume: turismul de distanta mica (apreciat de numerosi cercetatori ca un tip aparte!), turism de distanta mare si turism la distanta foarte mare.

Turismul de distanta mica ocupa, prin numarul participantilor, intensitatea si orientarea fluxurilor, prima pozitie intre formele enumerate.

Turismul de distanta mica este foarte sensibil la factorii climatici, vremea frumoasa fiind o conditie esentiala a desfasurarii lui. Este dificil de estimat participantii dupa varsta, deoarece participa toate categoriile de la tineri la varstnici.

Infrastructura ce deserveste turismul de scurta distanta este compusa dintr-o retea de cai de acces bine trasate (poteci) sau modernizate (sosele, cai ferate), care sa faciliteze deplasarea rapida.

Momentan se amplifica tendinta de transformare a imprejurimilor oraselor in areale de resedinta temporara, cu scop recreativ, prin construirea de vile si cabane particulare.

Turismul de distanta mare cuprinde activitatile desfasurate in afara zonei periurbane sau a

4

localitatii de resedinta, cu mijloacele de transport modern. Pentru tarile mijlocii ca suprafata, el poate fi asimilat cu turismul desfasurat in interiorul granitelor nationale, presupunand deplasari de sute de kilometri si o durata medie sau lunga. La aceasta forma de turism predomina turismul cultural si de ingrijire a sanatatii. Din punct de vedere al provenientei turistilor este un turism mixt, intern si international, si antreneaza mase largi de persoane in fluxuri orientate spre regiuni sau obiective cu zestre atractiva importanta.

Turismul la distanta foarte mare se desfasoara la nivel continental, respectiv in interiorul unor tari cu o suprafata deosebita (Canada, SUA, Brazilia, Rusia, Australia, China). Este practicat de un numar limitat de persoane cu venituri superioare mediei si utilizand mijloace de transport rapide (avionul) sau forme confortabile (vaporul). Sunt vizate resurse si infrastructuri turistice de marca (Hawaii, Florida, Coasta de Azur, Canare, Baleare etc.). Eficienta acestei forme este foarte ridicata datorita preturilor mari ale serviciilor si produsului turistic in general.

1.2.3.Durata

Durata calatoriei sau a sejurului isi pune si ea amprenta asupra formelor de practicare a turismului. Se detaseaza, dupa criteriul temporal, trei forme de turism si anume:

Turismul de scurta durata (1-3 zile) este specific sfarsitului de saptamana sau unor mici intervale din concediul anual. Prin recurgerea la mijloace moderne de transport acest turism se poate practica la distante mari (week-end-urile Europene in Azore sau in insulele Marii Egee).

Turismul de durata medie corespunde concediului anual, foarte diferit, ca durata, de la o tara la alta. Imbraca toate cele patru tipuri descrise, iar deplasarile se realizeaza la distante mari si foarte mari.

Turismul de lunga durata, peste 30 de zile, este apanajul grupelor de populatie cu un timp liber excedentar (pensionari, elevi, studenti, liberi profesionisti). Predomina turismul curativ.

1.2.4.Zona de provenienta

Dupa zona de provenienta se individualizeaza pregnant doua forme de turism: intern (national

5

sau autohton) si international.

Turismul intern isi are aria de desfasurare in interiorul granitelor politico-administrative ale unei tari. Sub raportul numarului de practicanti, acestuia ii revine majoritatea covarsitoare a turistilor ce viziteaza tara respectiva (85% in Marea Britanie, 80% in Franta).

Turismul international presupune desfasurarea activitatilor din sfera analizata dincolo de hotarele tarii de provenienta a turistilor sai.

Turismul international presupune si reclama totodata, pe langa un fond atractiv aparte, o infrastructura si servicii de inalta calitate, fiind foarte sensibil la propaganda turistica si la stabilitatea politica generala.

1.2.5.Numarul participantilor

In functie de numarul participatilor, deosebim turismul individual si turismul de grup.

Turismul individual este practicat, in general, de o anumita categorie de persoane cu venituri mai mari, care detin si mijloace proprii de transport, ceea ce le asigura o independenta totala de deplasare. Este necesara o distinctie intre turistul izolat, care calatoreste de unul singur, si turistul individual care intreprinde calatoria cu membrii familiei sau un grup restrans de prieteni.

Turismul in grup se caracterizeaza prin:

• neimplicarea turistilor in planificarea si organizarea actului recreativ, ceea ce sporeste

comoditatea;

• turistii beneficiaza de tarife mai reduse prin facilitati de ordin social;
• facilitati in obtinerea vizelor si a vizitarii altor tari;

6

• antreneaza categorii diverse ale populatiei cu cerinte mai modeste fata de oferta turistica;
• asigura desfasurarea continua a activitatilor turistice, reducand la maximum perioadele de

minima solicitare a infrastructurii.

1.2.6.Momentul si modul de angajare a prestatiilor

Un alt criteriu de diferentiere a formelor de practicare a turismului, este cel organizatoric ,

conform caruia activitatile de acest gen pot fi: organizate, semiorganizate si neorganizate.

Turismul organizat are in vedere grupuri de turisti, colective de diferite marimi si turisti individuali. Facilitatile de ordin social inmultesc solicitarile din partea persoanelor cu venituri modeste. Avantajele turismului organizat constau in:

• comoditatea rezultata din neimplicarea vizitatorilor in organizarea si desfasurarea excursiei;
• ocuparea eficienta a bazelor de cazare;
• atenuarea fenomenelor de "varf".

Dezavantajele turismului organizat constau in:

• venituri mai mici, realizate datorita puterii mai reduse de cumparare a participantilor;
• dependenta turistului de un program dinainte stabilit.

Turismul semiorganizat presupune existenta unor elemente specifice primei forme, dar oferindu-i individului sau grupului si posibilitatea desfasurarii unui program individual. Atrage indeosebi grupa tanara care apeleaza doar la anumite servicii ale infrastructurii.

Actualmente exista variante interesante de practicare a turismului organizat si semiorganizat, cum ar fi: croazierele, calatoriile charter, aranjamente combinate privind serviciile etc.

Turismul neorganizat ofera participantilor deplina libertate de optiune in ceea ce priveste conditiile calatoriei si sejurului. Este sinonim cu turismul automobilistic si se afirma pararel cu cresterea veniturilor individuale alocate recrearii sau ingrijirii sanatatii. Determina o valorificare mai pronuntata a fondului turistic prin intensificarea exploatarii infrastructurii, dar faciliteaza aparitia formei de turism sezonier si a suprasolicitarii bazelor de cazare pentru perioade scurte.

7

1.2.7.Modul de desfasurare

.

In stransa dependenta de modul de desfasurare, activitatile turistice pot fi continue, sezoniere sau de circumstanta.

Turismul continuu este definit prin luarea in considerare a particularitatilor de functionare a infrastructurii si nu a optiunilor participantilor. In consecinta, putem semnala prezenta unor baze utilizate in tot timpul anului, cum sunt cele din marile orase, din principalele noduri de transport sau a celor situate de-a lungul unor importante artere de circulatie. Aceasta forma de turism o intalnim si in statiunile balneoclimaterice, cu oferta curativa permanenta (Baile Felix, Sangeorz Bai, Olanesti,

Baile Herculane etc.).

Turismul sezonier este specific latitudinii mijlocii, cu doua sezoane optime deplasarii si recrearii. Pentru Europa, in general, apar doua variante ale turismului sezonier si anume turismul estival, cu doua subvariante, litoral si montan si turismul hibernal, preponderent montan. Sezonul de vara concentreaza majoritatea turistilor inspre zonele litorale, accentueaza importanta turismului de scurta durata din zonele preorasenesti si ofera conditii propice turismului cultural, cu o arie de desfasurare foarte larga. Dimpotriva, iarna zonele litorale ating punctul minim de solicitare, in vreme ce regiunile montane, cu posibilitati de practicare a sporturilor de iarna, sunt asaltate. Un echilibru intre cele doua sezoane se realizeaza in Franta, unde, un numar de turisti cu ponderi destul de apropiate sunt atrasi, iarna de Alpi si Pirinei, iar vara, de litoralul Marii Mediterane si al Oceanului Atlantic.

Turismul de circumstanta are o durata relativ scurta, de la cateva ore la cateva zile si se poate desfasura intreaga perioada a anului. Apreciem ca turismul profesional, desfasurat de oameni de stiinta, studenti bursieri, sportivi, persoane oficiale in perioada deplasarii lor in alte locuri decat cele in care este situata institutia in care sunt angajati, face parte integranta din aceasta forma.

1.2.8.Mijloacele de transport

Mijloacele de transport reusesc, la randul lor, sa-si puna si ele amprenta asupra modului de desfasurare a activitatii turistice. Intalnim, ca urmare, turismul pedestru (drumetia), rutier, feroviar,

8

aerian si naval.

Turismul pedestru antreneaza din cele mai vechi timpuri numerosi turisti ce se deplaseaza in zona periurbana, dar si in regiunile muntoase. In cadrul acestei forme trebuie incluse si turismul cinegetic, pescuitul si alpinismul.

Turismul rutier se practica de numerosi participanti, pe distante scurte, lungi sau foarte lungi, iar prin utilizarea gradului sau de independenta creste substantial.

Turismul feroviar este facilitat de prezenta unor mijloace de transport sigure, cu un confort sporit, optime pentru deplasari la distante mari.

Turismul aerian a luat un mare avant in a doua jumatate a secolului XX, prin dezvoltarea acestor mijloace de transport. Deltaplanele si elicopterele, tot mai intens utilizate in acest scop, incearca sa diversifice optiunile in acest domeniu.

Turismul naval utilizeaza numeroase mijloace de transport, cum ar fi plutele arhaice, ambarcatiunile cu vasle, rame sau motor, nave de pasageri fluviale sau maritime.

1.2.9.Varsta turistilor

Dupa categoria de varsta si ocupatia turistilor, formele de turism pot fi:

turism pentru tineret;

turism pentru populatia activa;

turism pentru pensionari.

Importanta acestei grupari consta in faptul ca varsta, sexul, ocupatia, sunt factori care genereaza diferite cerinte specifice si determina programarea calendaristica a serviciilor in cursul anului, dar si gama serviciilor oferite, in concordanta cu perioada vacantelor scolare, cu perioada concediilor platite etc.

1.2.10.Caracteristicile socio-economice ale cererii

Dupa caracteristicile socio-economice ale cererii avem: Turismul particular (privat) este rezervat unei clientele cu venituri peste medie, care calatoreste pe cont propriu, cu experienta in

9

domeniu calatoriilor; acest tip de turism include o gama variata de manifestari.

Turismul social reprezinta o forma a turismului de masa, practicat de categoriile de populatie cu posibilitati relative reduse (tineri, studenti, someri, populatie de varsta a III-a); uneori cheltuielile sunt finantate partial sau chiar integral prin masuri sociale (de sindicate, de casele de asigurari sociale etc.).

Turismul de afaceri si congrese (turismul de reuniuni sau de intruniri) cuprinde ansamblul activitatilor legate de calatoriile organizate de intreprinderile economice si de administratiile publice pentru personalul lor, cu ocazia deplasarilor in interes oficial, comercial, congrese, simpozioane, la intruniri, seminarii nationale sau internationale.

1.2.11.Particularitatile regiunii de destinatie

Din punct de vedere a particularitatilor regiunii de destinatie se disting urmatoarele forme de turism:

• Turismul de agrement practicat de calatorii dornici sa profite de frumusetile naturii, de a cunoaste oameni si lucruri noi, istoria si obiceiurile lor in general doresc sa-si foloseasca timpul de vacanta pentru practicarea unor hobby-uri;
• Turismul de odihna si recreere (destindere) turismul, in general, prin caracteristicile serviciilor sale este un turism de odihna si recreere (destindere) deoarece prin destindere si recreere nu se intelege abandonarea tuturor activitatilor, ci exercitarea in mod voluntar a unor activitati diferite de cele practicate in mod obisnuit. Concentrarea traditionala este mai importanta de statiuni din cadrul Carpatilor este cea care se leaga de arealul (Sinaia, Busteni, Azuga, Predeal, Timis, si mai ales Poiana Brasov) la care se adauga statiuni de traditie (Paltinis, Durau, Baisoara).

• Turismul de tratament si cura balneara este o forma specifica a turismului de odihna, care a cunoscut o mare dezvoltare indeosebi in ultimele decenii, odata cu cresterea surmenajului si a bolilor profesionale provocate de stresul vietii din marile aglomeratii urbane. Calitatea factorilor terapeutici naturali, modalitatea de amenajare spre utilizare a acestora, a condus in

10

• timp la diferentierea ierarhica, in statiuni de importanta nationala si internationala. Turismul balneoclimateric este practicat intr-un numar de cateva zeci de statiuni care au alcatuit si alcatuiesc osatura sistemului balneoturistic romanesc. Acestea sunt prezente in toate marile regiuni naturale ale tarii: in Carpati (Vatra Dornei, Covasna, Moneasa, Slanic Moldova, Baile Tusnad); in regiunea subcarpatica (Targu Ocna, Slanic Prahova, Calimanesti-Caciulata); in partea de vest a tarii, unde sunt valorificate in special apele termale (Felix, 1 Mai, sau in localitati Marghita, Oradea, Satu Mare).
• Turismul sportiv este o forma a turismului de agrement. Ponderea cea mai mare in turismul sportiv o au sporturile nautice de vara (canotaj, schi nautic etc.) si sporturile de iarna in statiunile de altitudine (schi) si orice alte manifestari sportive ocazionale.
• Turismul de cumparaturi (shopping tourism) determinat de deplasarile ocazionale in alte localitati in vederea achizitionarii unor produse in conditii mai avantajoase decat cele oferite

pe plan local.

• Turismul tehnic si stiintific vizitarea sau schimbul de experienta a unor obiective industriale, agricole sau alte obiective de atractie pentru specialisti: pesteri, observatoare astronomice, rezervatii naturale si monumente ale naturii s.a.
• Turismul religios pelerinajele credinciosilor la lacasurile de cult considerate sfinte de diferite religii (orasul sfant Mecca pentru musulmani, manastirile din nordul Moldovei pentru crestini).
• Turismul rural petrecerea vacantei in spatiul rural , foloseste ca posibilitati de gazduire atat gospodaria taraneasca, cat si hanuri, hoteluri rustice sau popasuri. Agroturismul presupune sederea in gospodaria taraneasca, pensiunea taraneasca, consumul unor produse agricole din gospodaria acestuia si participarea intr-o masura mai mare sau mai mica la activitatile agricole specifice.
• Turismul de afaceri se refera in principal la activitatile persoanelor care lucreaza pentru o scurta perioada de timp in afara locului de munca (participarea la intalniri, delegatii, intruniri, targuri si expozitii, calatoriile stimulent).
• Turismul cultural presupune vizitarea, in scopul satisfacerii nevoilor culturale si spirituale, a monumentelor de arta si arhitectura, locurilor istorice, muzeelor, galeriilor de arta etc.

11

1.3.Tipuri de turism rural si activitatile specifice

Tipologia formelor de turism specifice mediului rural este extrem de diversa

in tarile cu traditie in domeniu (Franta, Irlanda, Austria, Germania s.a.). Individualizarea

ei presupune orientarea deliberata a pietei spre anumite oferte turistice si segmentarea clientelei in acord cu aceasta. Astfel, pot fi avute in vedere forme de turism, precum: turismul de agrement, cultural, scolar, sportiv, de reuniuni si conferinte, ecologic, de promenada, fluvial, de sanatate, religios, agroturismul.s.a.

Turismul montan

In Romania, practicarea turismului montan are conditii foarte bune de dezvoltare datorita potentialului oferit de cele trei catene muntoase ale Carpatilor. Intre tipurile de turism montan,

turismul pentru schi dispune de un potential natural ridicat pentru dezvoltare.

Pentru ca Romania sa fie recunoscuta pe plan international ca o destinatie turistica pentru practicarea sporturilor de iarna este necesara imbunatatirea infrastructurii generale, a ofertei pentru sporturile de iarna, refacerea si dezvoltarea infrastructurii turistice pentru turismul montan (amenajarea de noi partii de schi cu instalatiile de transport pe cablu aferente, instalatii si echipamente de producere a zapezii artificiale si de intretinere a partiilor), precum si dezvoltarea, modernizarea si diversificarea structurilor de primire.

Turismul cultural implica cele mai diverse categorii sociale si de varsta si consta in vizitarea

siturilor rurale a caror distinctie se datoreaza existentei monumentelor istorice, caselor memoriale,

muzeelor s.a. sau participarea la desfasurarea unor sarbatori sau datini traditionale (pelerinaje religioase, practici legate de calendarul agricol sau evenimente sociale din viata comunitatii (hramuri, nedei, nunti etc.). O pondere mai mare a acestui tip de turism se remarca la categoriile tinere, in special elevi si studenti, sub forma turismului scolar de invatare sau de descoperire.

Turismul de agrement se practica sub forma neorganizata si consta in petrecerea partiala sau integrala a concediului individual sau cu familia, intr-un spatiu de cazare (casa, camera mobilata) existent in mediul rural, obtinut prin diverse modalitati: mostenire familiala, inchiriere pe durate de timp variabile, gazduire la prieteni sau rude etc. In linii generale, imbina caracteristicile turismului pentru natura cu cele ale turismului de sanatate. Turistul este tentat sa observe natura, sa o cunoasca si chiar sa se integreze in ea prin diferite activitati: observarea pasarilor, identificarea speciilor de plante, plimbari etc.

Turismul sportiv

Mediul rural poate constitui un spatiu important pentru sustinerea activitatilor

sportive de proximitate: veloturism, pescuit sportiv, alpinism, sporturi nautice, speleoturism, sporturi de iarna, orientare turistica s.a. Unele dintre acestea necesita o anumita politica manageriala a produsului turistic (sporturile nautice, veloturismul, echitatia) altele, in schimb, pot atrage turistii printr-o amenajare tehnica minima, dublata desigur de favorabilitatea mediului natural si mai ales de calitatea primirii (sporturile de iarna, pescuitul sportiv, alpinismul, orientarea turistica, speleoturismul s.a.).

1.3.1.Tipuri de vacante si activitati cu caracter intermediary

Problema definirii unui anumit tip de vacanta rurala este dificila intrucat insusi turismul rural

nu poate fi definit printr-un anumit tip de vacanta; numarul variabilelor implicate in definirea sa este relativ mare, implicand, printre altele, intensitatea practicarii, localizarea, gestiunea, integrarea in comunitate etc. In plus, inclusiv in domeniul activitatilor turistice, intervine conceptul de continuitate. Numeroase tipuri de vacanta si de activitati se preteaza la fel de bine la tara ca si la oras. Turistii pot avea in aceeasi zi activitati specific urbane sau rurale.

Trecerea in revista a tipurilor de vacante si activitati nu poate avea decat un caracter orientativ si inevitabil, pe langa posibile optiuni asociate anumitor medii ea reflectand caracterul de continuitate generat de o serie de activitati cu caracter intermediar.

1.3.1.1.Activitati turistice cu caracter general rural: excursii in imprejurimi; alpinism, escalade; 'explorari' in locuri salbatice; plimbari sau coborari cu barca; schi fond; schi pe piste cu grad de dificultate redus sau mediu; plimbari cu vehicule cu tractiune animala; cicloturism; echitatie; observarea naturii, fotografierea (vegetatia, fauna); contemplarea peisajelor; cunoasterea patrimoniului rural; cunoasterea colectivitatii; sarbatorile rurale; pescuit; vanatoare; sporturi care se practica in natura (orientare turistica, gimnastica aerobica, jogging etc.)

1.3.1.2.Activitati turistice cu caracter intermediar (urban-rural): natatie; schi pe piste cu grad de dificultate redus sau mediu; sporturi care necesita o infrastructura artificiala de tip semi-natural (tenis, fotbal, golf etc.); activitati cu specific gastronomic; activitati bazate pe cunoasterea patrimoniului; activitati cu caracter ecologic; activitati educative; festivaluri culturale; activitati artizanale; vizite si excursii turistice; reuniuni; activitati nautice; pescuit

1.3.1.3.Activitati turistice cu specific urban sau de statiune: vizitarea orasului; cumparaturi; bai de soare si inot de mare intensitate; schi pe piste cu grad mare de dificultate; vizite la muzeu,

gradini botanice, zoologice; turism industrial; reuniuni, congrese, conferinte; spectacole; sporturi care necesita o infrastructura complexa (sali, arene, piscine etc.)

In majoritatea cazurilor, timpul alocat vacantei este un timp de "ruptura" in care organizarea programului si continutul acestuia conteaza cel putin tot atat de mult ca si calitatea mediului in care se afla turistul. De aceea, activitatile propuse turistilor, explicit sau implicit, joaca un rol determinant in alegerea locului de vacanta si trebuie sa ocupe un loc central in elaborarea produselor turistice. Anumite activitati sunt facilitate in mod natural de catre caracteristicile mediului, altele necesita amenajari si o anumita localizare, uneori, ele rezulta dintr-un efort organizatoric, alteori, provin din initiativa turistului

1.3.2.Calitatile prestatiei turistice rurale

Exista o multitudine de factori care determina calitatea prestatiei turistice rurale ale caror efecte se manifesta in interactiune si adeseori disimulat. De aceea, definirea notiunii de calitate are un caracter foarte relativ. Pe de-o parte, ea trebuie sa satisfaca anumite persoane, intr-un moment de timp dat, in conditiile unui pret convenabil. Pe de alta parte, calitatea este o notiune in continua evolutie al carei echilibru este conferit de armonia existenta intre componentele care confera distinctie (si la propriu si la figurat) produsului solicitat de o clientela bine definita.

Pe langa caracteristicile mediului natural si conditiile de cazare (la care s-a facut referire anterior), un impact major in determinarea calitatii produsului turistic il prezinta primirea, descoperirea mutuala, animatia si calitatea echipamentelor.

1.3.2.1..Primirea in mediul rural

Primirea traditionala de buna calitate este o caracteristica indispensabila a turismului rural si reprezinta totodata unul dintre principalele atuuri ale acestei forme de activitate. Primirea in mediul rural este in mare parte autentica si ancorata intr-un mediu cultural. Fie ca se afla la gazdele sale, fie ca se afla in sat sau in spatiile aferente, turistul trebuie sa perceapa caldura, personalitatea si forta unei anumite traditii. Turistul este prin definitie un oaspete aflat in trecere. De aceea, existenta intentiilor de a-l impresiona, de a-i asigura o primire in conformitate cu asteptarile sale au o semnificatie importanta.

Prima si cea mai elementara forma de primire consta in asigurarea informatiilor necesare

turistului. Informatia este, in general, un instrument esential de dezvoltare a mediului rural. Ea constituie un mijloc de comunicare care favorizeaza emergenta sau mentinerea unei identitati locale. Scopul este ca turistul sa dispuna, intr-un timp cat mai scurt, de maximum de informatii referitoare la vatra satului si punctele sale de atractie, posibilitatile de cazare, serviciile etc.

Calitatea primirii depinde intr-o masura importanta de calitatea peisajului. Existenta spatiilorverzi accesibile publicului, a locurilor favorabile intrunirilor, a aleilor pietonale care faciliteaza vizitarea sitului sau accesul in imprejurimi, curatenia, intretinerea locuintelor si a institutiilor publice s.a., creeaza o ambianta propice. Aceasta exprima atat grija pentru destinul satului, cat si atentia si ospitalitatea acordate turistilor, aspecte la care acestia sunt deosebit de sensibili.

Primirea se realizeaza atat de la distanta, cat si de la fata locului.

Primirea de la distanta se bazeaza pe ideea de a preveni si de a anticipa toate dificultatile si detaliile pe care turistul trebuie sa le surmonteze pentru a accede la destinatia pentru care a optat, mentinandu-si totodata o stare de spirit agreabila.

Indiferent ca promovarea gazduirii se face personal de catre ofertant sau prin intermediul asociatiilor profesionale sau a agentilor turistici, ea implica o etapa prealabila de cunoastere reciproca, realizabila fie prin corespondenta scrisa, fie telefonic. Clientul potential trebuie informat intr-o maniera amabila, printr-un mesaj concis care sa ofere cu exactitate datele indispensabile despre numele proprietarului, adresa, tipul de cazare si conditiile de confort, alte facilitati, detalii despre localizare etc.

Este ideal ca proprietarul care realizeaza oferta sa posede scrisori tipizate de prezentare si confirmare pentru diferite variante de raspuns (neutru, afirmativ, negativ, oficial) care pot fi completate operativ cu diversele variabile privind inchirierea: perioada si durata inchirierii, conditiile necesare, costul si modalitatile de plata, contravaloarea unor servicii suplimentare etc.

Primirea la fata locului (sau propriu-zisa). Primul contact al turistului cu locul ales pentru vacanta se realizeaza cu exteriorul cladirii si imprejurimile sale. Prin urmare, caile de acces trebuie sa fie degajate, ingrijite, curate, stabilizate in caz de vreme nefavorabila; animalele susceptibile sa deterioreze autoturismul sau sa timoreze oaspetii trebuie legate sau izolate.

Dupa formulele introductive de de prezentare si de bun-sosit, care pot avea loc cu prilejul unui "pahar" sau "cesti", gazda, care trebuie sa aiba o tinuta vestimentara cat mai ingrijita, procedeaza

prezentarea conditiilor de gazduire si a imprejurimilor.

Calitatea primirii poate fi mult ameliorata prin asumarea unor mici atentii sau servicii, ca de

exemplu oferirea necesarului minim pentru cusut, mini-sapunuri (personalizate sau nu), ziarul local,cateva fructe sau legume si alte mici atentii care nu costa mult insa au darul de a seduce turistul.

Deosebit de importanta este calitatea peisajelor. Turistii doresc o natura frumoasa, respectata, ingrijita si accesibila. Evaluarea primirii este utila pentru imbunatatirea sa permanenta. Ea poate fi dedusa prin manifestarea regretului celor care pleaca, prin revenirea acelorasi turisti sau a prietenilor lor in urmatoarele vacante sau din ceea ce turistii pot consemna in scris intr-o prezumtiva, dar foarte utila "Carte de onoare" a casei respective.

Realizarea comunicarii optime presupune o maxima de atentie din partea gazdelor dar, in acelasi timp, la fel de importante sunt naturaletea, echilibrul de manifestare.

1.3.2.2.Descoperirea mutuala este o atitudine care survine in mod spontan si natural pe diverse canale: comunicare, cunoastere reciproca, munca, cunoasterea tinutului etc.

Unul dintre scopurile turismului in mediul rural este schimbul cultural si social intre citadini

tarani, sau in sens si mai general, intre oameni care nu au acelasi mediu si mod de viata. Coabitarea

este modalitatea cea mai adecvata pentru o cunoastere reciproca in care elementul esential este

comunicarea orala. Comunicarea se realizeaza intamplator, in diferite momente de timp, insa ea poate fi favorizata prin facilitarea anumitor posibilitati de contact. De exemplu, plasarea intrarii sau iesirii turistilor in proximitatea bucatariei unde poate fi oferit laptele cotidian, cafeaua sau corespondenta. Aceste mici intalniri creeaza un climat de simpatie si apropiere care faciliteaza ulterior conversatii mai profunde. Gazda trebuie sa permita oaspetilor turisti sa priveasca diversele activitati specifice gospodariei sau campului si sa le ofere raspunsuri la intrebarile legate de acestea.

1.3.2.3.Animatia turistica

Animatia turistica este suma activitatilor si atitudinilor manifestate deliberat sau spontan de catre comunitatea locala care are drept scop inscrierea oaspetilor in mediul de viata local, prin multiplicarea solicitarilor exterioare sau prin trairea unor momente de exceptionala originalitate. De data mai recenta, clientela turistica pare sa aprecieze mai mult mediile bogate in solicitari si posibilitati multiple de relaxare in raport cu cele care favorizeaza solitudinea sau necesita eforturi si initiative personale pentru stabilirea relatiilor de comunicare.

Animatia turistica exista in masura in care turistul aflat in concediu sau sejur capata, efectiv, senzatia existentei unei vieti locale si percepe sau intrevede posibilitatile de a se insera el insusi in respectiva structura psiho-sociala.

Activitatile sportive, culturale, artizanale, animatia comerciala, spectacolele, serile distractive s.a. sunt fatete multiple si complementare ale animatiei turistice. Competitiile de diferite genuri, spectacolele, demonstratiile de maiestrie profesionala etc. pot avea forme originale si ele pot fi organizate in sensul transformarii posturii turistilor; din spectatori incitati ei se pot transforma in "actori" sau competitori activ implicati in activitatile respective. Pentru ca acest deziderat sa fie posibil animatia trebuie sa izvoreasca dintr-o disponibilitate de ordin fizic, economic si afectiv a organizatorilor care, adeseori, sunt ei insisi presati de propriile problemele cotidiene. De aceea, animatia turistica trebuie sa fie integrata in planurile de amenajare si dezvoltare turistica.

1.3.2.4.Calitatea echipamentelor constituie baza calitatii prestatiei turistice. Experienta demonstreaza ca exigentele asupra calitatii echipamentelor creste regulat si ca uzura morala a acestora este inevitabila in timp.

Majoritatea turistilor considera ca este normal sa beneficieze in vacanta de un nivel de confort macar echivalent, daca nu superior, celui pe care il poseda la domiciliu. Aceasta aspiratie vizeaza toate

echipamentele, dar cu deosebire camerele si spatiile sanitare. Starea lor de curatenie si igiena este

decisiva si este preferabil ca ele sa fie garantate conform unor grile standardizate, conforme cu normele stabilite de eventualele asociatii profesionale ale prestatorilor turistici, agreate inclusiv de catre Ministerul Turismului.

Stilul fiecarei structuri si personalitatea fiecarui prestator se pot exprima intr-o maniera armonioasa. Un adapost simplu, autentic, coerent, inchiriat la un pret adecvat, poate satisface pe deplin o anumita clientela si poate deveni profitabil. Pentru asigurarea coerentei patrimoniului, o cazare de calitate in mediul rural necesita, de preferinta, un mobilier traditional, in armonie cu liniile arhitecturale ale casei. Lemnul trebuie preferat in raport cu materialele moderne. Locuintele sau camerele amenajate prea sofisticat, fara coerenta cu mediul lor, genereaza (pe langa lipsa de atractivitate) si investitii considerabile care atrag dupa sine preturi prea ridicate si rezultate economice nefaste pe termen mediu. Criterii calitative precum ambianta, farmecul, aspectul calduros al camerelor s.a. sunt relativ usor de satisfacute si sunt extrem de importante pentru calitatea primirii.

Gazdele trebuie sa fie foarte exigente cu asigurarea linistii. Sistemul de incalzire trebuie sa permita atingerea unei temperaturi minime de 20⁰C, in conditiile sezoniere cele mai nefavorabile. O atentie considerabila trebuie acordata normelor de securitate corespunzatoare diferitelor variante de incalzire.

1.4. Influente ale dezvoltarii Agroturismului

Agroturismul este abia la inceput in Romania dar poate avea o contributie
foarte importanta in dezvoltarea ruralului, nu numai in termeni financiari ci si prin aceea de crearea de noi locuri de munca, noi practici de munca, injectarea unei vitalitati noi in economia ruralului, etc. Dezvoltarea agroturismului se impune in spatiul rural, atat pe plan economic cat si social. Astfel, agroturismul contribuie la viata economica a satului prin urmatoarele:
Perspectiva dezvoltarii satului pe termen lung in stransa legatura cu
agricultura, infrastructura, protectia mediului. Posibilitatea de a deveni un suport pentru noi afaceri si locuri de munca care sa determine o dezvoltare pe plan local munca difera in functie de tipul de pensiune .

Diversitatea locurilor de munca, este incurajata de catre dezvoltarea turismului rural. Majoritatea satelor au o varietate foarte mica de servicii in afara celor din agricultura si cateva sectoare aparute dupa 1989 (gatere, scoli si magazine). Diversitatea locurilor de munca sporeste societatea ruralului si ajuta mentinerea nivelului de viata a populatiei.

Agroturismul romanesc este un important mijloc de atractie turistica reprezentat printr-o gama larga si diversificata: tesaturile decorative, costumele populare, sculpturile in lemn si piatra, pictura pe sticla sau lemn, vopsitul oualor, impletiturile din nuiele si, totodata, muzica populara si dansurile romanesti alerte si bine ritmate