Culmea Bucegilor
Pleaca dela Omul spre Sud, cuprinsa între v. Ialomitei, v. Prahovei si v. Cerbului; pe circa 14 km. lungime, culmea aceasta constitue adevarata cetate alpina a Bucegilor, atât prin înfatisare cât si prin bogatia exceptionala si diversitatea elementelor de tehnica alpina.
Privit din Busteni, Poiana Ţapului sau de pe Gârbova, abruptul prahovean al Bucegilor se înfatiseaza ca un zid vertical, cu roca nuda si sparta de o serie de'vai, cazând dela înaltimi de 2.000-2.400 m. pâna în fundul vaii Prahovei, la hotarul statiunilor Poiana Ţapului si Busteni, pe care le depaseste cu circa 1500 m. diferenta de nivel.
Nimic nu tradeaza, însa, ca dincolo de linia neregulata a abruptului (at 929g66j ât de impropriu confundata cu "creasta" inexistenta a Bucegilor), se întinde un platou bogat în pasuni, o adevarata stepa de altitudine, cu depresiuni si mameloane ce dau tinutului o nedesmintita vocatie de a deveni "paradisul skiorilor"; acest platou monoton se înclina usor, largindu-se, catre Sud si catre Ialomita si urca, îngustându-se treptat, spre nodul alpin al masivului: vf. Omul.
Partile componente ale culmii Bucegilor propriu zisi (dela care a primit denumirea generica de "Bucegi" întregul complex) se însira pe doua fronturi ce se sprijina unul pe altul, prezentând o serie de munti catre v. Prahovei si o alta spre V. Ialomitei.
Din prima serie, enumeram urmatorii componenti, începând din dreptul Sinaiei pâna în v. Cerbului:
a) Vârful cu Dor, cunoscut prin duioasa lui legenda, se întinde între v. Izvorul Dorului si v. Sgarburei-v. Stânei pe versantul prahovean, fiind limitat pe platou de cursul superior al v. Izvorul Dorului pâna la V. Scândurarilor (Valea Dorului); înaltimea maxima: 2006 m., elemente turistice: Cascada Vânturisului (60 rn.), Coltii lui Barbes, Lacurile si Cheile Izvorului precum si Casa de adapost O.N.T. Vf. cu Dor (1920 m.).
b) Furnica, cuprinsa între v. Sgarburei-v. Stânei si v. Pelesului, pe versantul prahovean, este limitata pe platou tot de v. Izvorul Dorului pâna în v. Calugarului; înaltimea maxima: 2.101 m. Elemente turistice: Stâncile "La Cetate", lânga Curmatura Vf. cu Dor, Valea lui Carp, paradisul skiorilor de mare clasa, cabana. O. N. T. cota 1.400, hotelul O..N. T. (impropriu numit "Vf. cu Dor") si Stânca Sf-ta Ana (1.250 m.), vestit loc de excursii "grele" pe vremea înaintasilor nostri.
c) Piatra Arsa (cunoscuta în aceleasi vremuri sub numele de "Pietrele Arse" din cauza carierelor de piatra de var) se întinde între v. Pelesului si v. Babei pe versantul prahovean si între v. Calugarului, Izvorul Dorului si Vale. Jepilor, pe platou; înaltimea maxima: 2.041 m., cu un vârf secundar: Calugarul, 2.020 m. Elemente turistice: Poiana Vacariei - cu marea stâna-model, la 1.300 m. si promontoriul de pe stâncile Clopotelul, Pestera lui Bogdan din v. Piatra Arsa, Brâul Pietrei Arse la "Varsanufie" (1.650 m.) si Cabana militara ,,Piatra Arsa", asezata în mijlocul platoului (2.000 m. alt.).
d) Jepii mari, mai marunti decât Jepii mici, se întind între v. Babei si v. Urlatoarea mare pe versantul prahovean si între Vale. Jepilor si Izvorul Dorului, pe platou; înaltimea maxima: 2.075 m. Elemente turistice: Brâul Jepilor în continuarea Brâului Pietrei Arse, si Cantonul Jepi, asezat chiar pe marginea abruptului.
e) Jepii mici, mai înalti decât Jepii mari (numele lor vine dela statura mai marunta a coniferelor "pini târîtori" jepi sau jnepeni), se întind între v. Urlatoarea mare si V. Jepilor, pe versantul prahovean si pâna la ultimele fire ale Izvorului Dorului, pe platou; înaltimea maxima: 2148 m. Elemente turistice: Claia mare (1.863 m.) si Claia mica sau Claita (1.850 m.), doi colti perfect detasati de masiv, Cascadele Urlatoarei si a Caraimanului, Brâul Jepilor sau Brâul lui Raducu, v. Seaca dintre Clai, prima vale de abrupt din Bucegi si cea mai usoara, Casa Caraiman, asezata la marginea abruptului, deasupra cascadei Caraiman, la 2032 m. altitudine.
f) Caraimanul se întinde între v. Jepilor si v. Alba, pe versantul prahovean, fiind delimitat pe platou de cursul superior al vaii Jepilor; înaltimea maxima: 2.384 m.; Elemente turistice: Crucea de pe Caraiman (2.290 m.), Brâna mare a Caraimanului, Brâul Portitei cu Portita Caraimanului, Valea Seaca a Caraimanului, cu trecutul ei glorios în istoria alpinismului românesc, Coltul Picaturei (1.905 m.) cu faimoasa lui creasta, Valea Alba cu "Albisoarele" ei si înca multe din minunile de piatra, atât de cunoscute, ale Bucegilor.
g) Costila, sau "Costilele", cum îi ziceau cei batrâni, este ultimul component al culmii Bucegilor propriu zisi, pe latura rasariteana, din spre Prahova; se întinde între V. Alba si v. Cerbului, pe versantul prahovean, fiind delimitata pe platou de firele de origine ale Vaii Albe, dupa care se confunda cu muntele Babele, pâna în Curmatura Sugarilor; înaltimea maxima: 2.497 m. Elemente turistice: Poiana Costilei (1300 m-), Brâna mare a Costilei, Coltul Galbenelelor (2.244 m.), cu coama lui atât de caracteristica, Hornul Coamei numit la începutul alpinismului românesc "Verticala Galbenelelor", Coltul Malinului (2.205 m.) cu cei trei dinti ai lui, Peretele Galbenelelor devenit în scurta vreme scoala alpinistilor de mare clasa, precum si seria neîntrerupta de vai si creste de abrupt atât de cunoscute în istoria alpinismului, ca: v. Costilei, v. Galbenelelor, v. Malinului, v. Urzicii, sau Creasta Costila. - v. Alba, Creasta Costila - Galbenele, etc.
Caminul Alpin din Busteni si Refugiul alpin dela Ţancul Ascutit, se gasesc pe teritoriul muntelui Costila.
A doua serie de munti care intra în compunerea culmii Bucegilor propriu zisi, de asta data cu fata spre v. Ialomitei, contine urmatoarele unitati:
a) Obârsia, cuprinsa între Obârsia Ialomitei si v. Sugarilor si despartita de Costila prin Curmatura Sugarilor, iar de Omul, prin Curmatura Vaii Cerbului; înaltimea maxima: 2.481 m.; elemente turistice: Cascada Obârsiei pe cursul superior al Ialomitei si Brâul Obârsiei, pe unde trece drumul spre Omul.
b) Babele, între v. Sugarilor si v. Cocorei, pe versantul ialomitean si izvoarele vaii Jepilor pe platou; corespunde Costilei si Caraimanului; înaltimea maxima: 2.292 m.; Elemente turistice: Babele, ciuperci de piatra rezultate de pe urma actiunii ploilor si vânturilor (2.20$ m.), Sfinxul, (2.260 m) si Casa de adapost Babele, pe al carei teritoriu se afla stâncile cu acelasi nume.
c) Cocora, între v. Cocorei si v Laptici, pe versantul ialomitean si cursul superior al Izvorului Dorului pe platou; corespunde Jepilor mici si mari; înaltimea maxima: 2.169 m., cu un vârf secundar de 2.017 m elemente turistice: Poiana Crucii (1.615 m) rezervatie naturala în cuprinsul careia se afla Casa Pestera (T. C. R.), Padurea Cocora, deasemenea rezervatie naturala, Schitul Nou Pestera si Cheile Cocorei, pe valea cu acelasi nume.
d) Laptici, între v. Laptici si v. Blana, pe versantul ialomitean si v. Izvorul Dorului, pe platou; corespunde muntelui Piatra Arsa; înaltimea maxima: 1.931 m. (Pietrosul), cu un vârf secundar de 1.882 m. (Laptici); nimic, deosebit de semnalat din punct de vedere turistic, în afara marelui drum dintre Sinaia si Pestera.
e) Blana. (1.883), Nucetul (1.864 m.), Oboarele (1.712 m.), Dichiul (1.698 m.), Vînturisul (1.930 m.) si Paduchiosul (1.414 m.), alcatuesc o serie de munti marunti, lipsiti de clemente turistice deosebite, în afara de Casa de adapost a Batalionului Vânatorilor de munte Sinaia, de pe muntele Vânturisul.
Între acesti ultimi componenti de pe versantul ialomitean si corespondentii lor prahoveni (Piatra Arsa, Furnica si Vf. cu Dor) se interpune lunga si sinuoasa vale Izvorul Dorului, cu nume atât de poetic.
|
