DEFINIREA NOTIUNII DE ECOTURISM

definirea notiunii de ecoturism

De-a lungul timpului nenumarati cercetatori au fost preocupati de gasi cea mai buna definitie pentru ecoturism, tinând cont de complexitatea si implicatiile care le presupune acest concept.

Pentru evitarea confuziilor, care din pacate înca mai persista, trebuie plecat de la situatia existenta. Astfel, se poate arata ca ecoturismul nu este un fenomen omogen dintr-o perspectiva globala, dar ca o idee centrala comuna poate fi mentionata, aceea de concentrare de dimensiuni centrale. Aceste dimensiuni esentiale pot duce la un concept si o definire unitara, la principii, reguli si obiective general valabile.

6.3.1. Enumerarea diverselor definitii

În literatura de specialitate (Peter Bjőrk, 2000) sunt sintetizate numeroase perspective de a defini notiunea de ecoturism. Astfel se arata ca ecoturismul este un concept neclar (Valentine, 1993), definit si conturat în diferite moduri (Bj 929n138j ork, 1995). Valentine (1993) prezinta o lista de 18 concepte care au fost folosite pentru a descrie turismul în natura, iar înainte Allcok et al. (1993, p.15) au definit ecoturismul ca fiind "turism orientat spre natura care include o componenta educationala si este sustenabil", au analizat cinci definitii diferite ale ecoturismului. Diferitele definitii ale ecoturismului regasite în literatura de specialitate vin în sprijinul afirmatiilor lui D'Ayala (1995) conform carora ecoturismul este un termen evaziv. Directiile pe care le incorporeaza ecoturismul nu sunt întotdeauna evidente în literatura. A spune ca diferenta dintre ecoturism si turismul în natura este exprimata prin faptul ca "ecoturismul este turismul care depinde în principal de vietatile din sistemele naturale" (Tisdell, 1996, p.12) este un punct de vedere restrâns si doar în parte în concordanta cu ceea ce Ayala (1996, p.54) precizeaza, "ecoturismul incorporeaza atât aspectele legate de mediu cât si pe cele legate de mostenirea culturala". Burch (1997) foloseste conceptul de ecoturism cultural si de asemenea nu este evident care sunt diferentele dintre ecoturism si ecoturismul cultural. Ecoturimul trebuie sa fie sustenabil, dar relatiile dintre turismul sustenabil si ecoturism nu au fost întotdeauna discutate în mod explicit (eg. Manning si Dougherty, 1995). De aceea în lucrarea de fata ne-am propus acest lucru.

Mai întâi însa sa trecem în revista noianul de definitii.

Ecoturism = turism orientat în principal spre surse naturale si arheologice cum sunt pasarile si alte specii salbatice, zone pitoresti, recife, pesteri, situri fosile, situri arheologice si regiuni cu specii rare sau în pericol (Hetzer, 1965).

Ecoturism = o forma de turism inspirata în primul rând de istoria naturala a unei regiuni, incluzând culturile indigene. Ecoturistul viziteaza zone relativ nedezvoltate în spiritul aprecierii, participarii si sensibilitatii. Ecoturistul nu consuma resursele naturale si ale naturii salbatice si contribuie la zona vizitata prin munca si mijloace financiare, contribuind la conservarea sitului si la bunastarea economica a rezidentilor locali. (Ziffer, 1989)

Ecoturism = turism care presupune calatorii în regiuni naturale relativ necontaminate sau netulburate cu scopul specific de a admira, studia si de a se bucura de peisajul, de animalele si plantele salbatice precum si de alte caracteristici culturale (din prezent si trecut) regasite în aceste regiuni (Ceballos - Lascurain, 1991).

Ecoturism = calatorii în regiuni îndepartate sau naturale care urmaresc o mai buna întelegere si apreciere a mediului natural si a patrimoniului cultural evitând în acelasi timp deteriorarea sau distrugerea experientei pentru altii (P. Figgis, , date nepublocate, 1992).

Ecoturism = turism în zone naturale care stimuleaza întelegerea, aprecierea si conservarea mediului înconjurator si a culturii (Asociatia de Ecoturism din Australia, 1992).

Ecoturism = turism orientat spre natura care este sustenabil din punct de vedere ecologic si este orientat spre regiuni relativ netulburate; nu distruge si nu degradeaza; aduce o contributie directa la protectia continua si la managementul zonelor protejate exploatate; face subiectul unui management adecvat (Valentine 1991, 1993).

Ecoturism = o extraordinara experienta de calatorie în natura care contribuie la conservarea ecosistemului, respectând în acelasi timp integritatea comunitatilor gazda (Wight, 1993).

Ecoturism = experienta de calatorie în natura care contribuie la conservarea mediului, mentinând si marind în acelasi timp integritatea elementelor naturale si social-culturale (Scace, 1993).

Ecoturism = activitati de recreare neconsumative orientate spre istoria naturala si viata salbatica , cum sunt privirea pasarilor, privirea animalelor salbatice, fotografie, privirea balenelor, studii botanice si pe urmele vietii salbatice la safari (Hvenegaard, 1994).

Ecoturism = turistii care calatoresc spre un anumit "sit cultural" datorita frumusetii si valorii recreative derivate din contactul cu anumite aspecte ale lumii naturale (Steele, 1995).

Ecoturism = o activitate prin care turistul calatoreste în regiuni naturale pentru a admira, studia si pentru a se bucura de natura si cultura într-un mod care nu exploateaza resursele, dar contribuie la conservarea mediului autentic (Bjork, 1995).

Ecoturism = calatorie în regiuni naturale relativ netulburate pentru studiu, placere sau asistenta de voluntariat. Calatoria urmareste flora, fauna, geologia si ecosistemul unei regiuni precum, si oamenii care locuiesc în apropiere, nevoile, cultura lor si legaturile acestora cu tinutul. Priveste regiunile naturale ca fiind atât "casa pentru toti" în sensul global dar în special "casa pentru rezidenti". Ecoturimul este vazut ca si instrument pentru conservarea si dezvoltarea sustenabila - în special în regiuni unde localnicii sunt rugati sa renunte la consumul resurselor pentru generatiile urmatoare (Wallace si Pierce, 1996).

Ecoturism = Turistul (el sau ea) doreste sa studieze, sa admire si sa se bucure de peisaj, plante, animale si cultura în regiuni naturale netulburate (Pihlstrom, 1993.p.2).

Ecoturism = un mariaj între cultura si mediul natural, în conditiile în care turistii utilizeaza în mod responsabil si durabil teritoriul respectiv ; este un turism care poate fi adaptat pentru toate categoriile de mediu natural înconjurator (Asociatia Terranostra, Italia)

Ecoturismul = calatoria responsabila în arii naturale, care conserva mediul si sustine bunastarea populatiei locale (Societatea Internationala de Ecoturism).

Ecoturism = activitate unde autoritatile, industria turistica, turistii si localnicii coopereaza pentru a face posibila deplasarea turistilor în zone autentice pentru a admira, studia, pentru a se bucura de natura si cultura într-o maniera care nu exploateaza resursele, dar contribuie la dezvoltarea sustenabila (Bjőrk P., 2000).

Ecoturismul este dincolo de toate acestea, este mai mult decât o activitate in plan economic si social (comparativ cu turismul clasic), el presupune o puternica bogatie ecologica, fiind în esenta spiritual, ca si întelegere a Naturii, cu un limbaj specific in comunicare si cu o conceptualizare holista în abordarea diversitatii culturale si a mediului inconjurator (Gruia R., 2006).

6.3.2. Analiza definitiilor

Desigur ca este sprijinita ideea ca toate tipurile de turism ar trebui dezvoltate în conformitate cu principiile turismului sustenabil, dar este de asemenea important sa conturam a definitie cât mai precisa pentru diferitele forme de turism, de exemplu pentru ecoturism.

Ecoturismul este, fara îndoiala, un termen confuz, si contrar lui Pearce (1994) si Blamey (1997), care pretind ca este inutil sa conturam o singura definitie pentru o forma specifica de turism, gasim ca este esential sa conturam definitii stricte pentru toate tipurile de turism orientat spre natura, si anume definitii incluzând dimensiunile cele mai centrale. Numai atunci când exista o definitie strict teoretica (o situatie ideala) este posibil sa ajustam dimensiunile în conformitate cu caracteristicile unice ale unei arii turistice specifice.

Au fost prezentate multe definitii ale conceptului de turism, dar o comparatie explicita bazata pe dimensiunile lor centrale nu este înca disponibila (Higgins, 1996). Cercetatorii au accentuat dimensiunile diferite în definitiile lor (ex. Valentine, 1991; Cater, 1994).

Hetzer (1965) a fost printre primii specialisti care au prezentat o definitie a ecoturismului, o definitie cu orientare spre o zona unde calatoresc turistii (Fennell, 1998). Definitiile prezentate mai recent au un caracter cu o orientare mai diversa. Unde calatoresc turistii si ce fac acestia în statiune sunt doua dimensiuni include (ex. definitia apartinând lui Ceballos-Lascurain (1991)). Chiar si o dimensiune care cuprinde efectele ecoturismului a fost adaugata definitiilor Ceballos-Lascurain (1996). Toate aceste dimensiuni sunt esentiale, dar nu suficiente pentru a defini ecoturismul ca o forma specifica de turism, o forma unde echilibrul dintre aspectele ecologice, economice, sociale si culturale este esential.

O analiza a definitiilor prezentate arata ca exista dimensiuni comune care pot fi folosite când se face o comparatie între definitii. Patru dimensiuni principale au fost folosite în aceasta comparatie: (a) prima dimensiune selectata corespunde întrebarii: care sunt caracteristicile regiunii sau cum este mediul vizitat?; (b) a doua dimensiune corespunde întrebarii: ce vor face turistii în statiune?; (c) a treia dimensiune se refera la ce resurse îl intereseaza pe turist; (d) iar a patra dimensiune analizata face referire la efectele comportamentului turistului.

Sintetizând aceste aspecte în cazul tuturor definitiilor rezulta faptul ca dimensiunile centrale sunt aproape la fel. Regiunea (zona) pe care o viziteaza ecoturistii este (sau ar trebui sa fie) netulburata, iar natura si cultura sunt cele mai importante. Turistii ar trebui sa admire, sa studieze si sa se bucure de aceste elemente într-o maniera nedegradanta. A conserva si a contribui sunt cuvinte importante iar Ziffer (1989, p.1) precizeaza ca "scopul" ecoturismului este "sa captureze o parte din piata turistica enorma la nivel global, atragând vizitatori în zone naturale si folosind veniturile pentru finantarea conservarii locale si pentru impulsionarea dezvoltarii economice". Se pune accent si pe aspectul de cooperare., precum si pe bogatia ecologica, inclusiv de esenta spirituala de întelegere a Naturii de catre turisti si de cei care lucreaza în turism.

Concluzionînd, în urma analizei facute, consideram ca o definitie unitara, centrata pe complexitatea ecoturismului si pe ideea de concentrare de dimensiuni centrale ar fi urmatoarea: