DELTA DUNĂRII sI VÂNATUL
de Ing. C. BURGHELE
Membru al T. C. R., Tulcea
Rasfoind în pragul iernii colectia Enciclopediei turistice, cu acele minunate fotografii de creste puse pe planuri succesive, drept fund pentru un tufis de ienuperi sau de smirdar prins între colturi de stânci, vederi însufletite de aduceri aminte, am fost patruns de temeiul ce cuprinde "Chemarea muntilor" si am înteles în parte, nepasarea multor excursionisti pentru delta. Peisajul de balta nu ne poate spune prea mult: o dunga de stuf între cer si apa; iar ca informatiuni particulare, oracait de broaste, tântari si miros de peste. Excursionistul nu mai are ce alege si cade victima unei gresite propagande. Din respect pentru adeva 18118k102s r trebue spus ca nicaeri alt undeva cerul si raspunsul amplificat pe care-l da oglinda apei, dupa anotimp, capricioaselor lui înfatisari, nu sunt mai legate de peisaj, ca în delta; aci totul se scalda în albastru, dincolo natura se îmbraca în verde.
Iar în epoca vânatului, fosnetul, galagia si neastâmparul lui, dau deltei o noua viata si îndreapta turistului, nu numai vânatorului, o chemare specifica.
Bine, dar muntele nu are si el cocosii lui, caprele negre, cerbii si ursii ?
Îi are, însa corespunzator acestor specii sunt în delta mistretii si lupii grindurilor, nurcile si vidrele ochiurilor de apa, care constituesc nivelul ordinar al faunei vînatoresti; acesteia i s'a alaturat vânatul migratoriu care cuibareste în delta, foarte bogat si dânsul (gâsca si rata salbateca, fluerarul, pelicanul, stârcul, lopatarul si numeroase spete de becate). Delta nu datoreste acestor sburatoare faima ei de "paradis al pasarilor" ci acelei avifaune bogate, aduse de vânturile de toamna, care inunda periodic regiunea Dunarii maritime si întuneca prin revarsarea ei luciurile de apa, pâna când înghetul strânge ochiurile libere pentru balaceala. Aceasta este vânatul din delta, care vibreaza cu tot decorul si nu apare în anexa, ca un exemplar rar cautat cu binoclul si împuscat cu luneta. Iepurele si vulpea cu blana albicioasa depe grindurile Sulinei si ale Sf. Gheorghe, sunt trecute în rândul vânatului secundar. Vânatul deltei care justifica expeditiile facute în cautarea lui, este gâsca salbateca, si rata pentru speciile de apa si sitarul pentru padure.
Trecerile cele mai numeroase sunt toamna, dupa cum vine frigul.
La începutul lui Septembrie, gâsca salbateca (Anser anser, L.) localnica si gagalita (Anser albitrons, Scop.) în trecere se vâneaza în zorii zilei printre capitele de grâu când începe jocul dela balta la câmp. Am vazut o miriste la Agighiol în Octombrie 1943, în apropierea Razelmului, acoperita toata de gâste, cocotate din ele si pe capite; la apropierea noastra si-au luat sborul cu greu, de satule te erau, în galagie capitolina si în fâlfâit metalic asurzitor de aripi. Spicele au ramas tocate si risipite ca dupa lacuste. si cocorii fac la fel toamna cu porumbul.
Când se strânge câmpul, formatiunile trec pe coasta marii si joaca mai mult seara între cordoanele litorale si grindurile cu iarba groasa, carnoasa, sau baltile pline cu ciulini, (un fel de nuci de balta), închise între nisipurile marine. Ziua gâstele se soresc pe bancuri de nisip în societatea lebedelor cântatoare, a ratelor de toate felurile, a lopatarilor si a pelicanilor lacomi de peste; din când în când un vultur cu aripile întinse suceste coada si descrie cercuri concentrice în vazduh, ca sa se arunce apoi asupra cârdurilor si sa le mute depe un cordon pe altul în plescait sgomotos.
Jocul începe seara dela mare la grind sau tine toata ziua, daca marea e încretita de furtuna sau timpul întunecat.
Miscarea continua si în cârduri mari a gâstelor, ispiteste pe multi începatori sa-si încerce norocul, dar fara sa-i poata multumi de cuceririle facute. Gâsca are obiceiurile ei care trebuesc bine cunoscute si respectate. Ea sboara numai peste locuri curate, unde umbla carute sau lotci, pe care le ocoleste. Cârdurile se lasa pe locurile deschise, greu de strabatut din cauza mocirlei, se pune astfel la adapostul terenului si sunt foarte atente.
Apropierea nu se poate face decât în vânt, masca de pânda trebue bine întocmita, pregatiri care cer vânatorului, pe lânga cunoasterea terenului, patima si rezistenta, însusiri de care nu este stapânit oricine.
Cu îndeplinirea acestor conditiuni si a însusirilor personale de tragator, performantele facute recent în delta de cunoscutul vânator Sasa Avramide cu sase zeci de gâste într'o zi, sau o suta cinci zeci de rate, lasa în urma tablourile record citate de Chevasnerie în "La chasse en Europei", cu 36 de gâste si 70 rate în estuarul Girondei.
Ratele care fortfoteau în delta, apartin la numeroase specii. O parte din ele sunt în trecere, altele ierneaza. Printre exemplarele deosebite, citam ferestreul (Mergus albellus L.) si calugarita dupa ce îngheata baltile, pe cordoanele de nisip ale coastei marine sau pe bratele principale neprinse de ghiata.
Sitarii se arata treptat dupa 15 Octombrie, mai ales dupa o ploaie sustinuta si sunt în continua trecere pâna la înghet; am gasit exemplare raslete în primele zile din Ianuarie. Locurile lor de vremelnica oprire sunt ostroavele cu salcii dese din apropiere de Tulcea si de Carasuhat pe Bratul Sft. Gheorghe, împletite cu vrejuri de mure, tufisurile de catina de pe grindurile apropiate de balta si cu deosebire padurile cunoscute dela Letea si Caraorman[1], unde sunt în elementul lor. Drumul de primavara al sitarilor, nu trece prin Delta.
Un punct accidental de odihna pentru pasarile migratorii, este Insula serpilor, acel horst stâncos situat la 20 mile, est de Sulina. În epoca migratiunilor, fascicolul de lumina al farului care matura în cadenta orizontul, descopera si prinde în stralucirea lui specii din avifauna unui continent. Iar când o ploaie rece sau un viscol timpuriu loveste în plin migratiunea, se întâlnesc pe insula într'o învalmaseala neînchipuita, pasari care nu se cunosc între ele: potârnichi, sturzi, porumbei salbateci, turturele, sitari, prepelite, becate de toate neamurile (Gallinago major, Garmond, Gallinago media Gray., Gallinago gallinula, L.) culicul cu ciocul întors (Recurvirostra avosetta L.), cocori, pasari istovite de sbor care îsi cauta adapostul printre pietre sau stânci ca într'un cotet. Multe din ele se sdrobesc de coloana farului si trec la sare în provizia de hrana a paznicilor.
Într'o masura mai mica, acelasi lucru se petrece la Sulina sau la Sft. Gheorghe, în lumina farului.
Pentru turisti si vânatori, Oficiul National de Turism a construit o cabana de vânatoare la Ilgani pe Bratul Sulina (mila 32) si una la Insula Lupilor din Razelm, unde se poate ajunge mai usor cu automobilul dela Constanta. Acolo vânatorii capata pe lânga adapost, îndrumari practice în legatura cu îndeplinirea planurilor ce si-au facut. Localnicii din Sft. Gheorghe, Rosetti, Letea, Chilia Veche si Sabangia pentru Razelm, care stiu toti ce e vânatoarea si cunosc pe cei patimasi, o cinstesc cum trebue si fac vânatorilor în toate împrejurarile, cea mai buna primire.
|
