DESTINATIILE TURISTICE

DESTINAŢIILE TURISTICE

Destinatii turistice si servicii de agrement oferite

Aceasta sectiune cuprinde o trecere în revista a tarilor lumii, dintr-o perspectiva turistica. Punctele de interes vor fi fluxurile de turisti spre si din fiecare tara si atractiile turistice principale din cadrul fiecarei tari.

Studierea deplasarilor de turisti este importanta din mai multe motive. Astfel, pentru tarile de destinatie este vital sa se stie de unde vin turistii. Daca se stie de unde provine piata turistica, planurile de marketing pot fi îmbunatatite, astfel încât sa atraga potentialii calatori. Locurile care, dupa unii autori reprezinta ,,inima" turismului, sunt cunoscute în literatura de specialitate sub mumele de destinatii.

2.1. Destinatia turistica: continut si concept

Destinatia reprezinta, locul sau spatiul geografic unde un vizitator sau un turist se opreste fie pentru o noapte de cazare, fie pentru o perioada de timp, sau punctul terminal al vacantelor turistilor, indiferent daca ei calatoresc în scop turistic sau de afaceri[1].

Destinatia constitute legatura catalizatoare ce uneste, mentine si propulseaza toate sectoarele industriei turistice, respectiv transportul, cazarea, alimentatia si agrementul, fiind un element complex si specific turismului[2].

Se considera ca destinatiile turistice sunt produse complexe compacte, precum parcurile turistice, hotelurile tip club si satele de vacante. Ele sunt, adesea, conduse de o singura firma comerciala, care închiriaza spatii de la o alta firma comerciala, salon de înfrumusetare, baruri, cluburi, magazine etc.

Totodata, pot fi considerate ca fiind destinatii turistice toate continentele.

Pentru a putea fi considerata destinatie, un loc trebuie sa dispuna de un potential turistic corespunzator si sa îndeplineasca, în acelasi timp, si alte cerinte legate de infrastructura, bunurile si serviciile complementare, ce-i pot mari atractivitatea, diferentiind destinatiile si determinând pietele tinta spre care trebuie orientata atentia firmelor de turism.

În functie de optiunile turistilor, de asteptari si de modul de petrecere a vacantei, în cazul unei destinatii turistice sunt urmarite o serie de elemente determinante. Infrastructura si seviciile oferite reprezentând unul dintre aceste elemente.

Un alt element îl constituie gradul de cultura si localizarea geografica a unei zone, precum si locuitorii ei, traditiile, stilul de viata si relatiile sociale.

Publicitatea, de asemenea, reprezinta un element cheie în prezentarea si scoaterea pe piata a unei destinatii turistice. Prin prisma publicitatii se formeaza o imagine în mintea potentialilor consumatori despre produsul turistic. Se întâmpla ca, uneori, aceasta imagine sa difere de cea reala, ceea ce, adesea duce la un esec al activitatii turistice.

Tot ca o forma de publicitate, dar ceva mai profunda, imaginea unei destinatii poate fi influentata de mituri si evenimentele ce se petrec în interiorul granitelor.

Pentru turismul extern al României, elementele importante le constituie castelele din Carpatii Transilvaniei si mitul despre Vlad Ţepes (Dracula).

Exista mai multe tipuri de destinatii diterite în functie de turisti si/sau unitatile administrative care îsi asuma responsabilitatile pentru acestea[3] :

Statiuni de sine statatoare - hoteluri de tip club, sate de vacanta;

Sate, orase - turismul urban si agroturismul (turismul rural);

Zone care au o tema specifica, precum parc 515b11f urile nationale (Retezat, Cozia, Parâng);

Regiuni definite de limite administrative sau de numele zonei (Ţara Hategului, Ţara Motilor, Ţara Oasului etc.);

Ţari;

Grupuri de tari (Caraibe) si continente.

Pe piata turistica exista o mare concurenta între destinatiile turistice pentru atragerea de cât mai multi turisti. Se observa clar intensificarea activitatii de marketing, stimulata de autoritati si de firmele de turism, prin care se urmareste construirea si consolidarea unei imagini cât mai favorabile asupra destinatiei turistice.

Imaginea lor depinde în mare masura si de experienta personala a consumatorilor, de transmiterea prin viu grai, de istorie, mijloacele mass-media, dar cel mai important pare a fi modul în care oferta publicitara satisface asteptarile si nevoile create.

2.2. Atractiile si destinatiile turistice

Spre deosebire de atractii, considerate a fi, în general, unitati singulare, locuri sau zone geograficede mici dimensiuni si usor de delimitat, bazate pe o singura trasatura distinctiva, destinatiile turistice sunt zone mai vaste, care includ un numar de atractii individuale, precum si serviciile oferite turistilor[4].

Între atractii si destinatii exista, în mod evident, o legatura puternica: de obicei existenta unei atractii majore stimulând dezvoltarea destinatiilor, indiferent daca atractia este o plaja, un parc tematic sau un parc de distractii. Odata cu dezvoltarea destinatiei se nasc alte atractii secundare, menite sa exploateze cât mai bine piata.

În jurul unor atractii se dezvolta numeroase servicii si facilitati turistice (unitati de cazare, de alimentatie, sisteme de transport, servicii de asistenta si informare pentru turisti etc.).

O serie de activitati turistice folosesc atractiile ca pe o adevarata « materie prima », de care depind. De exemplu, baile de soare depind de existenta unei plaje, iar practicarea sporturilor nautice depinde de existenta unor baze sau porturi de agrement etc.

Atractiile pot fi clasificate în doua mari categorii: cele principale si cele secundare. Atractiile principale sunt, în general, cele care constituie motivul principal pentru întreprinderea unei calatorii, acestea constituind resursa vitala pentru desfasurarea unei activitati preferate, locuri în care turistii (sau vizitatorii) îsi petrec majoritatea timpului de vacanta. Spre deosebire de atractiile principale, cele secundare, sunt, de regula, acele locuri vizitate în drumul spre sau de la atractiile principale, rolul acestora fiind de a întrerupe o calatorie mai îndelungata, ori de a aduce o schimbare (o variatie)pe parcursul unei calatorii. Daca o plaja poate reprezenta un exemplu tipic de atractie principala, ca si un parc de distractii, iar un restaurant - popas ori un centru de artizanat pot fi doar doua exemple posibile de atractii secundare.

Pentru a spori veniturile încasate de la vizitatori sau turisti, în zona multor atractii principale sunt dezvoltate o serie de servicii menite sa îi determine pe vizitatori sa nu mai fie tentati de alte atractii secundare, amplasate în alte locuri.

Zona asupra careia se poate exercita atractia poate sa fie una restrânsa, locala, poate fi regionala, atragând vizitatori dintr-o întreaga regiune a unei tari sau poate fi nationala sau chiar internationala. Sunt destul de putine atractiile care au zone de influenta nationala, iar cele cu influenta internationala sunt si mai putine (cum ar fi Piramidele din Egipt, Marele Canion, parcul de distractii Disnay World sau evenimente precum Jocurile Olimpice).

Majoritatea atractiilor naturale (cu exceptia plajelor) se gasesc în zone rurale. Statiunile litorale gazduiesc, prin traditie, parcurile de distractie, de amuzament, precum si porturile de agrement.

Exista însa si doua categorii de zone urbane care gazduiesc atractii. Astfel, pe de o parte, orasele si municipiile istorice care gazduiesc numeroase edificii religioase (catedrale, biserici), centre de sanatate si unde se organizeaza numeroase evenimente culturale, iar pe de alta parte, exista orase industriale, unde se pot desfasura evenimente sportive importante, precum si manifestari expozitionale, turismul putând fi utilizat ca o solutie pentru regenerarea urbana.

Destinatiile turistice

Atractiile pot determina aparitia de destinatii si servicii turistice, prin construirea de structuri de primire turistica în jurul atractiei. Este deosebit de sugestiva, în acest sens, comparatia atractiei cu un fir de nisip în jurul careia creste o perla, care simbolizeaza destinatia turistica.

Majoritatea destinatiilor de succes ale lumii s-au dezvoltat pornind de la o atractie majora. Astfel, faima de care se bucura localitatea Luxor, din Egipt, se datoreaza existentei piramidelor si a Sfinx-ului, cea a orasului Cantebuing de la catedrala sa, asa cum cea a orasului Orlando vine de la Disney World. Marketingul acestor destinatii este centrat asupra atractiilor respective, astfel încât acestea devin simbolul destinatiei în mintea turistilor[5].

În timp ce unele destinatii se bazeaza pe o singura atractie, altele dezvolta noi atractii, pentru a satisface cererea vizitatorilor si a spori durata sederii acestora.

Conform teoriei ciclului de viata a produsului, cu timpul, este posibil ca anumite destinatii sa ajunga în etapa în care atractiile originale intra în declin. Un asemenea fenomen a putut fi observat deja în unele statiuni litorale britanice, unde facilitatile traditionale pentru distractii s-au închis, nemaiatragând suficienti vizitatori, iar hotelurile s-au transformat în sanatorii private.

2.3. Rolul transporturilor în dezvoltarea destinatiilor

Retelele de transport sunt cele care fac accesibile, din punct de vedere fizic, destinatiile turistice potentialilor vizitatori (turisti). Legaturile rutiere, feroviare si aeriene care sa faciliteze accesul rapid si confortabil al turistilor spre destinatiile turistice sunt astfel indispensabile.

Din acest punct de vedere, litoralul românesc sufera, înca de lipsa autostrazilor, a cailor ferate modernizate, care sa permita circulatia trenurilor de mare viteza, iar proiectul de construire a unui terminal de pasageri în Portul Constanta, care sa permita accesul în conditii corespunzatoare al navelor de croaziera spre litoralul nostru se afla abia la început.

O importanta deosebita o are si existenta unui sitem de transport bine pus la punct în interiorul destinatiilor turistice cât mai usoara si comoda a turistilor între atractii si locurile de cazare, alimentatie, agrement etc. din statiuni. Pâna în prezent, posibilitatile de transport în cadrul si între statiunile litorale din România s-au rezumat la faimoasele « minicare » formate dintr-un tractor, care produce un zgomot greu de suportat, si, mai ales, scoate un fum gros pe teava de esapament, si câteva remorci vechi, revopsite, în fiecare an, dar foarte incomode în privinta suspensiei.

Se impune înlocuirea acestor minicare cu altele mai noi, mai putin poluante si mai confortabile, precum si prezenta ma multor biciclete, inclusiv a celor de doua si patru persoane, în toate statiunile de pe litoral si amenajarea corespunzatoare a unor benzi de circulatie dedicate acestor mijloace.

Problema locurilor insuficiente pentru parcare ramâne acuta în majoritatea statiunilor de pe litoral. Consider ca daca în privinta construirii unor parcari supraetajate în statiuni ar fi foarte mari iar recuperarea investitiei s-ar realiza într-o perioada prea îndelungata de timp, se poate realiza, cu costuri mult mai reduse, câte o parcare de mare capacitate la intrarea în statiuni, restrictionându-se foarte sever accesul cu autoturismele în interiorul statiunii (cei care doresc neaparat sa circule cu autoturismul în statiune sa fie nevoiti sa plateasca taxe consistente, care sa îi descurajeze). Asemenea masuri si-au dovedit eficienta în statiunile bulgaresti de pe litoralul Marii Negre.

2.4. Impactul destinatiilor turistice  Atractiile pot avea 3 tipuri principale de impact : cel economic, impactul asupra

mediului si impactul socio-cultural, acestea aflându-se, de obicei, în raporturi inter-relationare.

Impactul economic al atractiilor îmbraca atât aspecte pozitive, cât si negative.

Astfel, atractiile pot sprijini dezvoltarea economica, atât a comunitatii locale, cât si a economiei unei tari, prin încasarile de la miile de vizitatori, atât autohtoni cât si straini care sunt atrasi de asemenea obiective. Atunci când sunt atrasi turistii straini, valuta încasata de la acestia poate îmbunatati balanta de plati externe a unei tari.

Atractiile, în general, pot aduce venituri importante la bugetul de stat, sub forma impozitelor si taxelor platite de agentii economici care îsi desfasoara activitatea în jurul respectivelor atractii, chiar daca nu sunt percepute taxe speciale pentru vizitarea atractiilor sau aceste taxe sunt nesemnificative fata de cheltuielile presupuse de construire si întretinere a unor atractii de tipul celor construite de om.

De asemenea, atractiile creeaza locuri de munca, atât direct, cât mai ales, indirect, în cadrul firmelor care presteaza servicii necesare vizitatorilor. Efectul multiplicator al cheltuielilor realizate de vizitatori poate sa fie deosebit de important pentru economia locala.

Exista însa si aspecte negative, legate de faptul ca administrarea si conducerea unor atractii sunt foarte costisitoare, o parte însemnata a cheltuielilor revenind guvernului central. De asemenea, locurile de munca în cadrul unor atractii precum muzeele sau chiar al unor parcuri de agreement sunt relative slab platite, în special în cazul parcurilor de agreement care necesita un aport intensiv de capital.

Impactul asupra mediului, spre deosebire de impactul economic al atractiilor se considera ca este, mai degraba negativ. Impactul variaza în functie de natura atractiilor . Astfel, în cazul atractiilor naturale si a celor construite de om, care nu au avut initial o destinatie turistica, problema consta în chiar impactul vizitatorilor asupra atractiei. În cazul atractiilor construite de om cu scop turistic, precum si pentru gazduirea unor evenimente speciale impactul negativ asupra mediului înconjurator se materializeaza în distrugerea, de catre vizitatori, a vegetatiei, în distrugerea, accidentala sau intentionata, a vietii salbatice si deteriorarea unor habitate, în afectarea unor situri arheologice sau a unor componente naturale geologice de grafitti si de eroziune, precum si în afectarea apei si aerului de poluare produsa de turisti.

Pe de alta parte, însa, veniturile obtinute din turism pot ajuta la conservarea mediului natural, iar una din preocuparile principale ale managerilor atractiilor turistice construite de om trebuie sa fie gasirea formulei optime de administrare a atractiilor respective, astfel încât sa se reduca impactul negativ al vizitatorilor asupra atractiei însasi.

Atractiile construite cu scopul de a atrage turisti pot avea efecte negative prin aspectul lor neadecvat si neatractiv, iar realizarea lor poate implica distrugerea unor parti din mediul înconjurator.

Impactul sociocultural al atractiilor, depinde, de asemenea, de tipul acestora. Astfel, în cazul atractiilor naturale si al obiectivelor cosntruite de om fara a avea initial scop turistic, impactul negativ se refera la faptul ca un numar mare de vizitatori pot prejudicia atmosfera si pot crea senzatia unui spatiu restrâns, dar, pe de alta parte folosirea unor atractii naturale în scopuri recreative amelioreaza starea de sanatate a vizitatorilor, conducând la « reîncarcarea bateriilor » pentru locuitorii unor zone mai putin atractive sau care au un serviciu monoton, stresant.

În privinta atractiilor construite în scop turistic si a evenimentelor create pentru încurajarea dezvoltarii turismului, se pune problema impactului atractiilor si a vizitatorilor asupra comunitatii locale si chiar asupra culturii nationale. Aparitia de noi atractii va putea fi perceputa ca pe un element pozitiv, care sporeste numarul posibilitatilor de agrement pentru comunitatea locala, dar, atunci când noile atractii sunt percepute ca fiind inaccesibile localnicilor se poate naste un resentiment din partea acestora, fata de vizitatori. Impactul sociocultural negativ sau pozitiv asupra zonei este dat de gradul în care localnicii se bucura de beneficiile reale sau resimtite de acestia, cum ar fi locurile de munca nou create sau cheltuielile vizitatorilor.

Atractiile noi, care introduc elemente si valori straine într-o tara, pot fi privite chiar ca pe o amenintare la adresa culturii nationale. Este cunoscut, astfel, exemplul unui intelectual francez care a descris parcul Disneyland din Paris ca pe un « Cernobâl cultural [6]».

2.5. Managementul dezvoltarii destinatiei turistice

Industria turismului este mentionata, adeseori, ca un agent de dezvoltare (sau de nedezvoltare), care genereaza crearea de locuri de munca si încasari valutare pentru o destinatie turistica. Totusi, nivelul la care turismul are potentialul de a contribui la o dezvoltare socio-economica mai larga a destinatiei este, într-o mare masura, conditionat de natura mediului în care functioneaza acea destinatie si de deciziile manageriale luate de administratia locala si de guvernul tarii în care se afla destinatia respectiva.

Factorii externi ai destinatiei, ca, de exemplu, globalizarea, afecteaza si ei dezvoltarea potentiala a acesteia. În acelasi timp, dezvoltarea turistica însasi poate produce schimbari, complicatii, nesiguranta si conflicte, creând probleme pentru analisti, proiectanti, manageri, conducatori ai administratiei locale si regionale si chiar pentru publicul larg .

Esentiala, în asemenea situatii, este recunoasterea importantei acestor forte si functionarea în prezenta lor, precum si cunoasterea modului de "manipulare" a lor, astfel încât ele sa devina agenti favorabili unei schimbari pozitive.

2.5.1. Natura dezvoltarii destinatiei

Pentru ca turismul sa contribuie la o dezvoltare optima a unei destinatii, este necesar sa se înteleaga natura dezvoltarii si, daca este cazul, rolul pe care turismul îl joaca în promovarea dezvoltarii destinatiei respective.

Dezvoltarea este o notiune al carei înteles s-a schimbat foarte mult de-a lungul timpului. Definitiile initiale ale dezvoltarii s-au centrat doar pe aspectul cresterii economice, un concept usor de identificat în cadrul dezvoltarii turistice. Într-adevar, cei care au favorizat folosirea turismului ca pe un agent de dezvoltare au evidentiat, deseori, cresteri în crearea de noi locuri de munca si în încasarile valutare. Mult mai dificila este, însa, conectarea turismului la notiunile extinse ale dezvoltarii, deoarece termenul a ajuns sa contina si aspecte privind îmbunatatirea, în relatie cu omul, ca beneficiar al dezvoltarii, precum si extinderea alegerii unei destinatii în functie de consideratii de ordin etic, moral, social si al mediului înconjurator[8].

Se încearca, astfel, sa se încorporeze majoritatea notiunilor extinse despre dezvoltarea în conceptul de "dezvoltare durabila", care se refera la satisfacerea nevoilor generatiei actuale fara a compromite nevoile generatiilor viitoare.

Obiectivele dezvoltarii durabile privesc îmbunatatirea vietii tuturor, incluzând educatia, oportunitatile de valorificare a potentialului uman, satisfacerea nevoilor personale, încrederea libertatii politice[9] etc.

Conceptele extinse ale dezvoltarii durabile au fost integrate în cel de turism durabil. Una dintre primele strategii publice asupra turismului durabil a fost lansata în cadrul conferintei internationale Glob `90, din Canada, când s-a discutat despre relatia viitoare dintre turism si mediu, iar de atunci au aparut o serie de publicatii asupra modului în care se poate ajunge la o dezvoltare turistica durabila. De exemplu, Organizatia Mondiala a Turismului (O.M.T.) a publicat lucrarea "Dezvoltarea Turistica Durabila: Ghid pentru planificatorii locali."

Au fost definiti, de asemenea, o serie de indicatori potentiali care sa masoare turismul durabil (indicatori de mediu, economici, sociali, culturali si manageriali), dar majoritatea acestora întâmpina dificultati în privinta aplicabilitatii practice, fiind greu de masurat.

Swarbrooke arata[10] ca este foarte raspândita opinia potrivit careia unele forme de turism sunt considerate a fi mai durabile decât altele, sugerându-se, de exemplu, ca turismul de masa, pe litoral nu este un turism durabil, în timp ce ecoturismul, practicat la scara redusa este un turism durabil. Aceasta este, pâna la urma, o abordare simplista, bazata pe judecati subiective, în realitate, toate formele de turism pot deveni durabile, daca vor fi revizuite practicile actuale.

Teoria dezvoltarii poate fi împartita în doua componente[11]: ideologia de dezvoltare (scopul) si strategia de dezvoltare (mijlocul). Este deosebit de important de analizat care este obiectivul general al dezvoltarii si cum poate fi el atins.

Aspecte precum tipul si dimensiunea turismului ce trebuie introdus într-o anumita destinatie si cine îl va controla, vor determina cât de mult va beneficia în realitate, de pe urma dezvoltarii turistice.

Dezvoltarea turistica a unei destinatii depinde si de intentia guvernului, de a promova dezvoltarea la nivel national sau de a urmari dezvoltarea regionala sau locala, în încercarea de a contrabalansa inegalitatile regionale din interiorul unei tari. Astfel, de exemplu, pot fi luate decizii ce privesc dezvoltarea turismului de masa, pe litoral, în defavoarea ecoturismului, practicat în mod izolat, la scara redusa, pentru promovarea dezvoltarii generale a unor destinatii.

O importanta deosebita o are identificarea celor mai potrivite locuri (zone) pentru dezvoltarea statiunilor, a hotelurilor si a altor atractii turistice. Perspectiva dezvoltarii economice presupune utilizarea turismului ca pe un instrument în vederea dezvoltarii rationale în conditiile existentei unei simbioze între turism si mediul înconjurator, beneficiile de pe urma dezvoltarii turismului fiind nete, în profida unor importante costuri sociale, culturale si de mediu.

Problema esentiala care se pune este a gasirii si aplicarii acelor decizii manageriale care sa determine cresterea posibilitatii ca industria turismului sa contribuie în mod pozitiv la dezvoltarea generala a unei destinatii.

Posibilitatea ca o singura industrie, cum este cea a turismului, sa contribuie la dezvoltarea tuturor zonelor dintr-o regiune sau tara este deosebit de redusa. Totusi, turismul dezvoltat dupa principii durabile poate fi capabil sa satisfaca multe dintre aspectele conceptului larg al dezvoltarii.

2.5.2. Mediul în care se dezvolta destinatia

Caracteristicile mediului destinatiei vor influenta dimensiunea pâna la care turismul poate fi condus efectiv pentru promovarea dezvoltarii. Marimea (dimensiunea) este un factor important, deoarece termenul "destinatie" se aplica la o larga varietate de dimensiuni, de la o tara întreaga (sau chiar continent) si pâna la o atractie turistica individuala . Dimensiunea este legata, de asemenea, de marimea zonei în care, la modul ideal, se presupune ca se practica turismul. Indiferent daca destinatia este rurala, urbana, montana, litorala, insulara sau, pur si simplu, salbatica si indiferent de localizare, de la o regiune sau tara dezvoltata, la una în curs de dezvoltare, potential de contributie a destinatiilor la dezvoltarea zonei sunt diferite.

Alte conditii importante pentru dezvoltarea unei destinatii sunt reprezentate de existenta în zona, din abundenta, a bunurilor necesare turistilor, precum si a resurselor umane, fara a fi nevoie sa fie aduse din alte zone ori chiar sa fie importante. O buna aprovizionare, la nivel local, cu aceste resurse va îmbunatati potentialul ca industria turismului sa aiba un impact pozitiv asupra dezvoltarii zonei.

Posibilitatile de procurare de alimente si materiale de constructii din zona vor creste efectul de multiplicare la nivel local.

Resursele umane acopera o mare varietate de aspecte, de la disponibilitatea muncitorilor calificati care sa fie angajati, în diversele ocupatii din domeniul turismului, la posibilitatea de a gasi, pe plan local, manageri de nivel mijlociu si chiar de vârf, pentru unitatile de cazare, alimentatie, agrement etc. din statiunea turistica respectiva. Resursele umane dintr-o destinatie pot include si atitudinea gazdelor, a localurilor fata de dezvoltarea turistica si în ce masura sunt ele capabile sa ia parte la procesul de dezvoltare. O comunitate care sprijina turismul este mult mai dispusa sa accepte dezvoltarea acestei industrii, cu toate schimbarile ce vor interveni ca o consecinta a acesteia. Prezenta turismului într-o comunitate poate aduce o varietate de impacturi sociale. Modul în care aceste impacturi sunt manipulate de administratia locala si de catre guvern va fi determinat, în mare parte, de faptul ca turismul reprezinta o forta pozitiva sau negativa în procesul de dezvoltare.

Conditiile pe care le ofera destinatia, vor avea, de asemenea, un impact deosebit asupra tipurilor de turisti care vor dori sa calatoreasca spre destinatie si, de aceea, vor avea impact asupra cheltuirii banilor, care vor ramâne la locul destinatiei sau în împrejurimile acesteia, în masura în care oferta de servicii va corespunde asteptarilor clientelei, precum si în functie de calitatea infrastructurii specifice.

Un factor important cu care se confrunta multe destinatii îl reprezinta sezonalitatea. Strategiile manageriale menite sa determine extinderea sezonului, cum sunt cele privind diversificarea produselor, prin campanii de marketing, au fost utilizate, cu succes, în multe situatii, dar, trebuie observat ca, datorita unicitatii multor destinatii, strategiile de management turistic ce s-au dovedit potrivite pentru o destinatie, nu au functionat si pentru altele.

Un alt aspect important îl reprezinta si ciclul de viata al destinatiei turistice. Ca orice produs, o destinatie parcurge anumite etape ale evolutiei sale. Managerii trebuie sa identifice în ce etapa a ciclului de viata se afla produsul lor, respectiv destinatia turistica pe care o conduc. Ciclul de viata al acesteia va diferi de la un caz la altul si va depinde de mai multi factori: accesibilitate, rata de dezvoltare, politici guvernamentale si regionale, trend-ul pietei, precum si de destinatiile cu care se afla în competitie .

În fiecare etapa, comunitatea locala, cea regionala, guvernul si organizatiile industriei turismului vor lua decizii care vor afecta natura dezvoltarii, iar cine va avea ultimul cuvânt în aceste decizii va determina modul în care va decurge dezvoltarea. Daca principiile generale ale dezvoltarii durabile vor fi respectate, atunci vor exista sanse mai mari ca destinatia turistica respectiva sa se dezvolte, cu bune rezultate.

Natura atractiilor, dimensiunea destinatiei si oferta unei statiuni reprezinta elemente importante, dar numarul turistilor ce vor fi atrasi este limitat de accesibilitatea dificila si de lipsa facilitatilor. Din acest punct de vedere, cele mai multe dintre atractii ramân neschimbate, iar comunitatile locale trebuie sa decida daca vor sa încurajeze dezvoltarea activitatilor turistice în zona sau nu. Rezidentii din zona pot începe sa ofere facilitati vizitatorilor, ca sa creasca numarul acestora. Daca activitatile turistice încep sa se dezvolte într-o anumita destinatie, care devine atractiva pentru clienti, apare presiunea asupra administratiei publice locale pentru rezolvarea problemelor de infrastructura.

Exista numeroase cazuri în care, unele destinatii turistice, în etapele de vârf ale dezvoltarii acestora, ajung la capacitati de cazare ce depasesc numarul populatiei locale. În asemenea situatii, organizarea si controlul activitatii în statiune pot fi preluate de companii provenind din alte zone (sau chiar tari), iar aceste firme pot sa aiba alte prioritati decât comunitatea locala. Daca factorii locali de decizie se vor dovedi slabi, pot interveni divergente între conducerea statiunii si administratia locala si vor trebui sa intervina organismele de planificare regionala si nationala pentru armonizarea acestor pozitii divergente .

În functie de modul în care evolueaza dezvoltarea, destinatia poate trece într-o etapa de consolidare, în care aceasta devine o parte integranta a industriei turistice. Ca în orice alta etapa, vor aparea întrebari, între care si cele referitoare la cine va beneficia, în continuare, de dezvoltarea turistica, precum si daca sunt atinse scopurile dezvoltarii, conform planificarii initiale si cine este responsabil pentru luarea deciziilor, pentru dezvoltarea viitoare a destinatiei.

În etapele de stagnare a dezvoltarii, dupa ce au fost atinse cele mai ridicate performante, ca numar de vizitatori, destinatia se demodeaza si, de aceea, vor fi necesare eforturi majore promotionale si de dezvoltare, pentru a se revitaliza respectiva destinatie. Important este, în aceasta etapa, ca daca exista probleme de mediu, sociale si economice în cadrul destinatiei, acestea sa fie rezolvate, altfel nu va fi posibila revigorarea acelei destinatii.

Evident ca trebuie pusa, în aceasta situatie, întrebarea daca exista un prag, în privinta dezvoltarii generale a destinatiei, o etapa în care aceasta va trebui sa iasa din circuitul turistic sau ca este imposibil sa opresti dezvoltarea turistica, odata începuta.

În faza de declin a ciclului de viata al destinatiei numarul vizitatorilor se va pierde în favoarea altor statiuni, mai moderne si mai noi. Din perspectiva dezvoltarii, destinatia respectiva trebuie sa ia masuri pentru ca activitatea turistica sa fie revigorata, cautându-se noi piete si, eventual schimbându-se structura clientilor, în functie de noi motivatii, ce trebuie create.

Etapa finala a ciclului de viata al destinatiei este etapa de revenire a acesteia, când se reuseste cresterea numarului de vizitatori atrasi. Studiul de caz ce va fi prezentat în continuare, referitor la Cascada Niagara, din Ontario (Canada) ne demonstreaza ca a fost foarte inspirata în revigorarea industriei turistice în cadrul acestei destinatii, prin deschiderea unui nou cazinou.

Dupa opinia lui Cooper , strategiile de revenire pot fi dificil de implementat, deoarece managerii destinatiei se ocupa, mai degraba, de buna functionare a infrastructurii turistice, decât de produsul oferit.

Trebuie precizat faptul ca nu toate destinatiile parcurg toate etapele ciclului de viata "standard" al destinatiilor, asa cum a fost el prezentat mai sus. Astfel, o zona izolata, nedezvoltata, poate fi vazuta ca un pilon de crestere, si, în scurt timp, poate fi construit un complex turistic de mari dimensiuni, depasind, în privinta capacitatii sale, numarul populatiei locale. În asemenea situatii, o destinatie poate sari peste unele dintre etapele initiale, iar comunitatea locala poate avea doar un rol nesemnificativ în directionarea unei dezvoltari turistice. Companiile multinationale, elitele locale sau guvernul, pot controla industria turismului în cadrul unei destinatii. O astfel de situatie, de dezvoltare rapida a unei destinatii poate aduce mai multi bani la bugetul de stat si la cel local, fara a mai fi cheltuiti bani din bugetul public pentru acest proiect, atunci când investitia este, în întregime,privata. Studiu de caz. Cazino Niagara Dupa o perioada de declin, cascada Niagara, din Ontario-Canada, a reusit sa ajunga, în prezent, într-o faza de revitalizare economica, datorita unui proiect în valoare de 800 milioane $ - Proiectul Cascada Niagara Casino (Niagara Falls Casino).

Dupa înfiintarea unui cazinou temporar, actuala constructie, un complex permanent, având ca principala functiune cea de casino, purta pe fatada sa lozinca "Aducerea de locuri de munca si a turismului în Niagara". Noul complex va avea 3000 de masini de joc cu fise si 150 de mese de joc, un hotel Hyatt cu 368 de camere, magazine, spatii expozitionale, restaurant si spatii de divertisment. Se estimeaza ca aceasta investitie va genera 100-125 de milioane de dolari pentru lucrarile de constructie si pentru materialele de constructie si echipamentele procurate din regiunea Niagara. Vor fi 6000 de locuri de munca în constructii, în complexul permanent - casino va crea 800-1000 de noi locuri de munca directe si va determina, în total aproximativ 5000 de locuri de munca, incluzându-le si pe cele indirecte.

Cazinoul este doar o parte a Proiectului Gateway, care include mai multe atractii, precum parcul tematic River Country, un amfiteatru cu 12.000 de locuri s.a.

Orasul Niagara Falls va beneficia direct, de asemenea, din construirea acestui cazinou, urmând sa primeasca anual un venit, cca 2,6 mil. $/an, timp de 10 ani, câte 3 mil. $/an pe urmatorii 10 ani si câte 3 mil. $/an, actualizata la inflatie, în continuare, pe toata durata existentei acestui obiectiv.

Provincia Ontario din care face parte si orasul Niagara Falls, va contribui financiar la aceasta investitie prin realizarea lucrarilor de infrastructura urbana. Pe de alta parte, Privincia va beneficia de încasarile ce îi vor reveni din încasarile corporatiei Loteriei si Jocurilor de Noroc Ontario.

2.6. Criteriile de alegere a unei destinatii turistice

De obicei, alegerea unei destinatii turistice reprezinta o hotarâre majora pentru turisti. Aceasta se face, de cele mai multe ori, în functie de o experienta anterioara, sau când oferta se suprapune în motivatie.

Nivelul satisfactiei turistului, dupa alegerea destinatiei, depinde de cum este prezentata oferta la fata locului si de felul în care caracteristicile ofertei din informatile publicitare se suprapun conditiilor reale.

Deci, criteriul de alegere a unei destinatii este rezultatul experientelor anterioare si receptarii informatiilor din mediul social sau comercial, acestea transformându-se continuu.

Turistul cauta ceea ce a descoperit un întreprinzator si a pregatit pentru el prin publicitate[17].

Imaginea unei destinatii turistice este influentata de o serie de factori, printre care:

Relieful,

Clima,

Costul calatoriei,

Costul cazarii,

Interesul istoric,

Facilitatile oferite,

Mediul înconjurator,

Distractia,

Sporturile,

Vizitarea prietenilor etc.

Relieful si clima reprezinta doi factori determinanti în alegerea unei destinatii si detinând 49% si respectiv 45% din total.

Alte criterii care sunt luate în considerare sunt costul calatoriei care detine 39% si costul de cazare care detine 33% din total. În Uniunea Europeana, posibilitatea de a-si vizita prietenii si rudele reprezinta 17% din total.

Principale mobiluri ale calatoriilor turistice sunt[18]:

Loisir, recreere si vacanta, vizitarea oraselor, participarea la diverse manifestari, plaje, practicarea diferitelor sporturi (de amatori), croaziere, jocuri de noroc, odihna, voiaje de nunta etc.;

Vizite la rude si prieteni, vizitarea parintilor, concediu în familie, participarea la diverse programe etc.;

Afaceri si motive personale, instalare de echipamente, inspectii, vânzari si cumparari în contul întreprinderilor straine, participarea la reuniuni, conferinte si congrese, târguri si expozitii, participari la activitati sportive profesionale, misiuni guvernamentale, studii, cursuri de limbi straine sau de pregatire profesionala etc.;

Tratament medical, statiuni balneare, fitness, talazoterapie, kinoterapie, statiuni termale si alte tipuri de cure si tratamente (slabiri, înfrumusetare);

Religie (pelerinaje, participarea la diferite evenimente religioase);

Alte motive: echipajele aeronavelor si vaselor destinate transportului public (personal însotitor de bord), tranzit.

Organizatorul din turism trebuie sa studieze caracteristicile geografice ale turistilor existenti, prin care se pot identifica arii aditionale de marketing, inabordate anterior. De asemenea, s-a observat ca exista calatori pe destinatii de tip ,,sun and fun" care provin din orasele cu o vreme friguroasa, aflate pe o raza de 200 de mile fata de destinatie[19].

De asemenea, este important ca organizatorul sa cunoasca toate tipurile de resurse existente într-o destinatie:

Resursele naturale, care nu au valoare intrinseca si nu pot fi reproduse artificial, ele fiind create de natura. Resursele naturale pot fi numite materii primare, în interiorul carora se poate identifica un spatiu turistic, o destinatie, limitat de facilitatile puse la dispozitie de operatorii din turism si de celelalte activitati economice. Ele pot disparea, daca celelalte activitati devin preponderente;

Resursele artificiale, resurse create de om, ca valori istorice, arhitecturale, culturale, folclorice etc.

Asa cum am precizat, pentru ca un teritoriu sa fie declarat de interes turistic, trebuie sa raspunda la doua cerinte:

Sa dispuna de resurse naturale si elemente de atractie,

Sa dispuna de utilitati de acces, transport, cazare, alimentatie, instalatii, amenajari adiacente etc.

Compatibilitatea destinatiei turistice este întarita de facilitatile pe care le ofera organizatorul, referitoare la înlesnirea participarii populatiei la activitatea turistica.

În functie de nivelul de satisfactii pe care le ofera turistilor, facilitatile se ,,împart în"[20]:

• facilitati de baza,
• facilitati complementare.

Facilitatile de baza sunt considerate cele fara de care nici un produs turistic nu ar putea fi viabil (cazare, transport, alimentatie, agrement, divertisment).

Facilitatile complementare sunt înlesniri sau servicii care participa numai partial la formarea unui produs turistic, reprezentate, de regula, de acele servicii cu caracter general de care pot beneficia turistii într-o anumita masura (transport public).

Facilitatile asigura influentarea atât hotarârea de alegere a unei destinatii, cât si prosperitatea destinatiei.

Plecând de la împartirea lor, în cele doua categorii, prin adâncirea analizei, facilitatile au fost grupate în:

• facilitati de transport si comerciale, reprezentate de toate facilitatile si formele de transport care servesc pentru aducerea turistilor de la resedinta de permanenta la destinatia dorita si înapoi, precum si facilitatile de transport aeriene, navale, terestre, pe cablu;
• facilitati de cazare, alimentatie si catering;
• facilitati sportive de agrement si distractie;
• facilitati comerciale, formate din reteaua unitatilor cu amanuntul;
• facilitati medicale;
• facililitati culturale si educative, formate, în general, din oferta turistica secundara;
• facilitati de telecomunicatii;
• facilitati de organizare a odihnei si recreeri (agentii de turism, birouri de turism);
• facilitati speciale (puncte de frontiera si control vamal);
• facilitati de gospodarie comunala.

Facilitatile turistice de acces si infrastructura sunt, în general, puse la dispozitie de catre stat. Finantarea si constructia acestora, de obicei, se face de catre autoritatile locale si de catre autoritatile centrale. Aceasta subventionare duce la reducerea costului produsului turistic.

Alegerea uneia a sau altei destinatii turistice depinde, pe lânga factorii mentionati, în mare masura de motivatie. Motivatia turistica se bazeaza pe piramida motivationala a lui Maslow. Ea poate fi împartita în:

• motivatii sociale: de afiliere, de identificare cu altii, de apartenenta la grup;
• motivatie cognitiva: de a stii, de a întelege, de a descoperi;
• motivatie de concordanta: de cunoastere, simtire, actiune;
• motivatie de repaus,
• motivatie estetica;

Indiferent care ar fi motivele, în dezvoltarea turismului, trebuie sa se tina seama de capacitatea totala de absorbtie a turistilor. Daca nu, fenomenul turistic nu va duce la o crestere economica, ci la distrugerea resurselor naturale si antropice. De aceea dezvoltarea turismului, în prezent, are loc respectându-se principiile dezvoltarii durabile. În mediul competitiv din zilele noastre succesul destinatiilor turistice este puternic influentat de calitatea resurselor umane. O parte importanta a experientei turistului provine de la elementul uman, iar calitatea serviciilor, atitudinea, responsabilitatea si atentia acordata de lucratori adauga valoare produsului turistic.

2.7. Rolul destinatiei în turismul de afaceri

Definitie:

O destinatie este locul unde principala atentie a calatoriei de afaceri va fi concentrata pe o conferinta, o misiune de vânzari sau un pachet incentive.

Destinatie, în functie de nivel, pot fi la nivel de tari, regiuni, o zona rurala, un oras, o zona de coasta, etc.

Diferenta dintre destinatie si locatie

n timp ce destinatia furnizeaza, în mod teoretic, toate serviciile de care are nevoie un turist, locatia furnizeaza unul sau mai multe din aceste servicii. Definitia are si exceptii - au aparut atractii majore si complexe importante, care au devenit destinatii, prin ele însele, furnizând, practic, toate serviciile necesare catre turistul de afaceri.

Produsul destinatiei

Produsul destinatiei în cadrul turismului de afaceri nu este chiar un produs propriu-zis, ci mai mult un amalgam de produse individuale puse la dispozitia celui ce calatoreste în scop de afaceri.

Destinatia este, practic, ca un kit de tipul "construieste-ti singur", din care turistul de afaceri îsi construieste propriul produs.

Destinatia, ca toate produsele turistice, este un mix de elemente tangibile si intangibile.

Legatura cu turismul de vacanta

Multe decizii referitoare la alegerea unei destinatii pentru o conferinta sunt influentate mult de faptul daca delegatii vor percepe destinatia ca pe o destinatie de vacanta.

Exista, practic, trei legaturi între turismul de afaceri si turismul de vacanta, care au implicatii asupra destinatiilor:

Omul de afaceri devine turist atunci când ziua de lucru s-a sfârsit, indiferent la ce ora din zi ar fi.

Multe conferinte au programe speciale sau de destindere pentru delegati. Acestea pot avea loc seara sau chiar si în timpul zilei. De asemenea, se pot organiza tururi post-conferinta, ce încep o data ce aceasta s-a sfârsit!

Partenerii de viata acompaniaza oamenii de afaceri în deplasarile lor, si atunci când partenerul lucreaza, acestia pot sa desfasoare o activitate de relaxare.

Managementul destinatiei

Destinatiile necesita management efectiv, deoarece trebuie sa rezulte o întalnire armonioasa intre dorintele turistului de afaceri si posibilitatile unei destinatii.

Planificarea si dezvoltarea infrastructurii inclusiv locatii si transport

Rezervarea locatiilor publice pentru conferinte / expozitii

Marketing si informatia referitor la destinatie

Managementul standardelor de calitate ale tuturor aspectelor produsului intervenind rapid daca sunt probleme

Trainingul si educarea sfatului implicat în deservirea nevoilor oamenilor de afaceri

	Mentinerea standardului mediului, inclusiv curatirea strazilor si a spatiilor publice

Asigurarea tuturor utilitatilor

Asigurarea sigurantei vizitatorilor

Furnizorii pot fi împartiti în 5 tipuri, dupa: destinatii, locuri de reuniune, transport, cazare si servicii auxiliare.

Destinatiile. Rogers le defineste astfel:

"Organizatorii de conferinte acorda mare importanta locatiei, decât oricarui alt criteriu, atunci când îsi selecteaza locul de desfasurare. Locatia poate fi exprimata în termeni de municipiu, oras, regiune sau tara. Termenul cel mai larg acceptat este destinatie. Fiecare destinatie trebuie sa contina o serie de locuri de reuniune facilitati, atractii, servicii suplimentare si infrastructura."

Locurile de reuniune, locatiile propriu-zise. Acestea sunt locurile unde au efectiv loc evenimentele, acestea fiind conferinte, întâlniri, expozitii, cursuri, pachete incentive sau lansari de produse.

Aceste locuri de reuniune (de desfasurare), pot fi clasificate în mai multe feluri:  2.1. Construite cu destinatie speciala sau construite cu alta destinatie, dar care se pot constitui în locatii pentru aceste evenimente

2.2. Locatii rezidentiale sau locatii non-rezidentiale

2.3. Locatii citadine sau locatii rurale

2.4. Locatii de dimensiuni mari sau locatii de dimensiuni mici.

Hotelurile sunt, probabil, locatiile cele mai cunoscute pentru întâlniri si conferinte, în particular, acestea putând fi:

Hoteluri de oras

Hoteluri (moteluri) situate pe drumurile principale

Hoteluri în statiuni de litoral

Hoteluri în zone rurale.

Organizatorii cauta, în ultimul timp, amplasamente cât mai neuzuale, deosebite, pentru a realiza evenimente cât mai speciale.

Acestea ar putea fi:

Locatii sportive, ex - terenuri de golf, terenuri de fotbal sau de curse

Cladiri istorice, ex. castele sau resedinte oficiale

Parcuri tematice

Locatii cu destinatie de transport - ex. croaziere, ferry-boaturi, sau trenuri

Muzee

În anul 1999, Ceak si Haad au publicat o analiza a acestor locatii în Marea Britanie. Acestia au aflat ca:

v      Locatiile neuzuale au început, în ultimul timp, sa realizeze (furnizeze) facilitati pentru turismul de afaceri, în jur de 37% în ultimii cinci ani

v      43% dintre asemenea locatii au intrat în piata, întrucât au fost cerute de catre beneficiar

v      Corporatiile au reprezentat clienti mult mai importanti, pentru aceste locatii, decât asociatiile.

Punctele slabe ale unei locatii neobisnuite pot fi:

Numarul si marimea facilitatilor disponibile

Lipsa de cazare în zona

Echipament tehnic si audiovizual limitat

Accesibilitate mai dificila

Ofera o experienta unica, pe care, odata experimentata, nu o mai soliciti a doua oara.

Punctele forte ale unei locatii neobisnuite

Ofera o experienta unica si memorabila

Au un pret competitiv

Ofera facilitati speciale, îndeosebi pentru întâlnirile în grupuri mici

Vine în întâmpinarea cererii clientului, care solicita "ceva diferit" pentru o locatie

Furnizeaza un serviciu prietenos si de calitate (nealterat)

Cresterea turismului de afaceri a dus la cresterea, extrem de rapida, a numarului de sali amenajate pentru evenimente. În perioada 1999 - 2000, ghidul "locatiilor", de exemplu, identifica circa 6.000 de amplasamente, din care, foarte multe, realizate în special în ultimii ani.

3. Transportul este vital pentru turismul de afaceri, întrucât îl transfera pe calatorul de afaceri la destinatia dorita, si apoi în jurul destinatiei. În turismul de afaceri sunt incluse, practic, toate formele de transport:

Transportul aerian - curse regulate sau charter, avioane particulare, elicoptere închiriate în sistem charter

Transport pe calea ferata

Transport rutier - autoturisme private, autocare, autocare închiriate, masini rent a car, taxiuri

Transport pe apa - ferry, croaziere, etc.

În consecinta, putem aprecia faptul ca transportul nu este numai miscarea din punctul A în punctul B, ci poate fi deasemeni:

O locatie, având în vedere ca pot exista terenuri amenajate, ca si sali de întâlniri.

Companiile aeriene au înteles cu siguranta, probabil cel mai bine, importanta turismului de afaceri pentru activitatea lor, si au investit "din greu" în facilitati pentru calatorii de afaceri, incluzând saloane speciale, acces computer la bord, etc.

Un studiu recent realizat de "Conference and Incentive travel" a aratat faptul ca, companiile aeriene au încercat sa îsi îmbunatateasca serviciile, în special pentru organizatorii de conferinte (de exemplu: 60% dintre companiile aeriene au acum un departament dedicat conferintelor si incentive travel).

4. Cazarea - este, în mod evident, necesara pentru turismul de afaceri. În general se foloseste cazarea asa-zis comerciala, desi exista si calatori în interes de afaceri care stau la prieteni si rude.

Sunt mai multe aspecte ce releva legatura dintre cazare si turismul de afaceri, cum ar fi:

Locatia în care se realizeaza cazarea poate fi, în acelasi timp, locul de desfasurare al evenimentului, cât si locul de dormit al delegatilor

Organizatorii pot avea nevoie de diferite tipuri de categorii de confort, în ceea ce priveste cazarea, la diferite preturi

Exista câteva locatii cu renume, cu faima, care pot încuraja participantii sa vina la conferinta

Cazarea nu înseamna numai hotel, ci poate include:

cazare în sistem time-share

complexuri self-catering

locuri de cazare în universitati

hosteluri pentru tineret

vapoare de croaziera

Exista situatii când, pentru cursuri sau pachete pentru incentives, se foloseste o cazare mai putin formala, mai "naturala", de exemplu, în corturi.

Cazarea împreuna cu calatoria (transportul), reprezinta cea mai importanta parte a bugetului pentru un delegat la o conferinta.

Furnizorii de servicii de cazare au realizat numeroase facilitati pentru a atrage oamenii de afaceri, cum ar fi acces la computer în camera, cu internet, acces la centru de afaceri sau la o gama multipla de sali de reuniuni. Pentru foarte multe hoteluri, de exemplu, turismul de afaceri reprezinta cea mai importanta sursa de venituri.

5. Servicii auxiliare:

Furnizori de echipamente audiovizuale

Producatori de ecusoane

Închirieri de computere

Curieri

Designeri

Agentii de marketing direct

Agrement, animatie

Constructori de expozitii

Furnizori de flori si aranjamente florale

Furnizori pentru închiriat mobilier

Servicii de asigurari

Artisti grafici

Furnizori de servicii internet

Interpreti si translatori

Specialisti în lumini

Furnizori toalete mobile

Fotografi

Consultanti P.R.

Servicii de securitate

Realizatori de semne si însemne

Agenti ticketing

Specialistii în video-conferinte.