Nici un alt rīu romānesc nu pare sa aiba ca Dīmbovita, un destin atīt de impresionant si dramatic. Trecīnd prin apropierea Tīrgovistei - fosta capitala a Ţarii Romānesti si traversīnd Bucurestii, rīul acesta si-a cucerit o oarecare faima de-a lungul istoriei, dar preacunoscutul distih "Dīmbovita, apa dulce/ cin' te bea nu se mai duce..." nu mai are nici o acoperire pe cursul sau inferior, unde īnfatisarea apelor - altfel atīt de curate pe mai bine de ¾ din lungimea rīului - capata aspectul dezastruos al unui foarte īncarcat canal de scurgere. Dealtfel, pentru turismul propriu-zis, fie cel nautic, fie cel de explorare a vaii rīului, nu poate fi vorba decīt de cursul superior si mijlociu al Dīmbovitei. Ce-i drept, orice calatorie īntr-acolo ne va scoate īn cale noi si noi frumuseti, īntr-un decor natural care īmbina semetia stīncariilor īnalte cu dulcele farmec al unor plaiuri domoale si al dealurilor īmpadurite, salbaticia cheilor īnguste - unde apele alearga vuind īnspumate - si tihna luncilor, cu ape īntinse si poieni īnsorite.
Izvorīnd din mun 717g614h tii Iezer-Papusa, Dīmbovita va parcurge 266 km pīna la confluenta cu Argesul, suprafata bazinului sau fiind de 2.758,8 km2, iar panta rīului de 8,4/1000, cu o marcata diferenta pe cursul superior, care e vijelios, navalnic. Volum mediu scurs anual 143 milioane m.c. la Podul Dimbovitei si 420 milioane mc. la varsarea īn Arges.
Doua pīraie - Boracas, din sud, si Vladului, din nord - izvorīnd de sub culmea Mezea-Otic (vīrful Mezea - 2114 m, vīrful Otic - 2044 m), se unesc īn punctul Gura Vaii Vladului (1223 m), dīnd nastere Dīmbovitei. Drumurile forestiere o īnsotesc īnca de aici. Rīul curge acum spre nord-est, primind o multime de mici afluenti de pe amīndoua partile: pīraiele Berivoiescu. Coltilor, Lutele si Lutele Mari, Foisorului, Bradului, Hotarului, Pīrīul lui Aron s.a.m.d. Desi fortele i-au sporit, totusi Dīmbovita-i īnca abia un mīnzoc de apa - ce-i drept, naravas uneori - acolo unde omul o īncaleca prima oara si o strīnge īn chingi de beton. Acumularea complexa Pecineagu va aduna īn spatele barajului un volum de 68 milioane m.c., urmīnd ca lucrarile sa se īncheie la sfīrsitul anului viitor, anul 1984 fiind probabil menit sa "stearga" urmele santierului; locul este ideal pentru o microstatiune montana. La Pecineagu, Dīmbovita coteste brusc, luīnd-o spre sud-est si apoi spre sud. Dupa Saticu de Sus (de unde se deschide calea spre vīrful Papusa (2391 m) si cabana Cuca si Satic, apartinīnd comunei Rucar, rīul ajunge la Podul Dimbovitei, sat al comunei Dīmbovicioara, de pe cel mai important afluent din zona superioara, alintat cu diminutivul sau. Ruinele vechii cetati a Dīmbovitei, amintita īntr-un document din 1231. Confluenta este īn amonte de podul care da numele asezarii; īn centrul acesteia, o inscriptie pe o cruce de piatra mentioneaza construirea, de catre Constantin Brāncoveanu, a podului peste Dīmbovita. Tot īn amonte de sat, la 2 km pe drumul forestier ce urca pīna aproape de izvoarele rīului, se afla Pestera Ursilor (Coltul surpat), unde s-au gasit schelete de Ursus spaeleus. Mergīnd īnsa pe DN 73, īntīlnit la Podul Dimbovitei, spre Bran si Brasov, se ajunge la Dealul Sasului (km 90), unde se afla hanul «Piatra Craiului'' (94 locuri de cazare, restaurant). Dar mai īnainte, la km 79, se deschide drumul pe Valea Dīmbovicioarei spre comuna omonima, spre cheile si pestera cu acelasi nume: la 10 km. cabana Brusturet (75 locuri de cazare si restaurant). Calator pe aici, Vlahuta scria: .... iata ca īn fata noastra se ridica un munte īnalt si drept ca un zid naprasnic, de crezi ca aici e sfīrsitul lumii. Ne apropiem si, deodata, la o cotitura ni se deschide, printre doua stīnci colturoase, intrarea īnlauntrul muntelui, cheia adīnca si īngusta a Dīmbovicioarei. E racoare si vuietul apei rasuna asa de tare, ca nu-ti mai auzi glasul. De pe fundul acestei prapastii ne uitam cu groaza īn sus la namilele de stīnci aninate de paretii cheii ca niste dihanii ce stau la pīnda..."
Revenind la Dīmbovita si tot pe DN 73, spre Cīmpulung de asta data, rīul ajunge īn Rucar, unde acelasi Vlahuta gasea ca toate te īnveselesc aici: aerul curat, freamatul padurii, suietul apelor, casele albe presarate printre copaci, īnfatisarea mīndra si voiniceasca a gospodarilor, chipul rumīn si luminos al rucarencelor si portul lor adevarat romānesc". Aici, Dīmbovita primeste din dreapta un alt afluent important: Rīusorul. Dar mai īnainte, ea a taiat īntre Podul Dīmbovitei si Rucar, īntre muntii Posada si Ghimbav, exceptionalele sale chei, despre care are a va povesti Dan Pasere, caci le-a "batut" si vazut si pe jos si pe sus, si pe apa. si pe sub apa... (Dar venind vorba de Posada, gīndind si la ruinele vechilor cetati din Rucar si stiind ca din Brasov se facea cale lesnicioasa īncoace, cine stie daca Posada victoriei lui Basarab īntemeietorul asupra maghiarilor lui Carol Robert n-a fost, cumva, aici?)
Din Rucar - asezare "renumita pentru frumusetile sale naturale" (I. Vladutiu), unde gasim si iarna bun loc de popas: hanul "Rucar" (42 locuri de cazare si restaurant) - Dīmbovita coboara odata cu DN 73, īntīlnind dupa 4 km comuna Dragoslavele, mentionata documentar īnca din 1377; biserica din lemn (sec. XVII) īn satul Podisor si alte doua de piatra (1661 si, respectiv 1745), chiar īn comuna. soseaua urca muntele Mateias - pe culmea caruia se afla Mausoleul Eroilor din primul razboi mondial - īndepartīndu-se de Dīmbovita, luīnd-o prin Namaesti - schit rupestru (sec. XVI), cu picturi bine conservate - spre Cīmpulung Muscel. Dar un alt drum, DN 72 A, va īnsoti o vreme rīul, din comuna Stoenesti.
Dupa comuna Cetateni - schit rupestru, vestigii dacice - Dīmbovita iese din zona muntoasa a vaii sale si intra īn judetul ce-i poarta numele, īntīlnind o comuna frumoasa cu un nume frumos: Malul cu Flori. Debitul maxim al rīului aici: 460 mc/sec; cel minim 0,58 mc./sec. Volumul mediu de ape scurse anual: 301 milioane mc. Desi apare uneori cu unde roscate (īn amonte de aceasta comuna, datorita dezgolirilor de pe urma exploatarilor forestiere, torentele spala straturi cu oxizi de fier), rīul este īnca o apa buna, curata, bine oxigenata (8-12 mg/l), de calitatea I. Cum va si ramīne pīna la intrarea īn Bucuresti. Rareori, apar poluari accidentale de la filatura din Cetateni, cīnd statia ei de epurare nu este exploatata corespunzator.
Īnainte de comuna Cīndesti, soseaua traverseaza Dīmbovita, ramīnīnd īn stīnga ei. Traditia locala atribuie toponimul, ca si pe cel al comunei urmatoare, Voinesti, lui Cīndea si Voinea, doi capitani ai lui Mihai Viteazul, care au condus ariergarda ce apara tabara de la Stoenesti (1595). La Cīndestii din Vale, catunul Velinas, se afla o biserica din 1828, iar īn Vīrtop - o capodopera de arhitectura taraneasca: biserica din inima de stejar. Dealtfel, stejarul domina vechii codri īn acest loc si se spune - afirma B.P. Hasdeu - ca numele Dīmbovitei se trage de la rīul pe care curg frunze de stejar" (slava). Īn Voinesti se afla statiunea pomicola ce a produs minunatul mar zis ,,frumosul de Voinesti"; dealtminteri, aici se tine din vechime tīrgul merelor (īn noiembrie). Monument istoric (1769). Dupa Tatarani (porti mari din lemn, sculptate de mesteri locali) si Manesti, īn Dragomiresti (biserica din 1462, refacuta si zugravita īn 1701) rīul se desparte de DN 72 A, care se īndreapta spre Tīrgoviste (10 km), resedinta domneasca din timpul lui Mircea cel Batrīn (1396). Pentru acest oras cu minunile arhitecturale ale Curtii Domnesti - vezi ,,Romānia pitoreasca" nr. 3/1977.
Dīmbovita trece apoi pe līnga Vacaresti (7 km de Tīrgoviste) -unde se afla conacul construit de Enache Vacarescu - pe līnga Nucet (monument de arhitectura veche), traverseaza calea ferata spre Titu si soseaua E 15 A (dupa Branistea), iesind (la 10 km de Potlogi, palat brīncovenesc) prin Lunguletu, din judetul ce-i poarta numele. Apoi prin Brezoaiele, Joita si Dragomiresti vale, Dīmbovita intra pe raza municipiului Bucuresti, īn dreptul comunei suburbane Chiajna, iesind prin dreptul comunei suburbane Clina. Despre cum iese Dīmbovita din īntīlnirea cu capitala tarii nu se poate scrie, se poate plīnge...
George Potra ne asigura īn frumosul sau volum "Din Bucurestii de altadata" ca si astazi unele persoane īn vīrsta "povestesc cum parintii si bunicii lor luau apa de baut din rīul "Dīmbovita (...) acasa, īn hīrdaie mari, o bateau bine cu piatra acra pīna cīnd se limpezea si numai dupa aceea era folosita ca apa de baut". Totusi, Īnca din ultimul patrar al veacului trecut - scrie Ion Ghica - "apa curati si dulce a Dīmbovitei s-a prefacut īntr-o decoctiune de spurcaciune. Īnchipuiti-va cītiva metri cubi de apa, care intra curata pe la Belvedere si iese pe la Vitan, luīnd īn disolutiune si īn suspensiune toate laturile si toate gunoaiele cuhnielor si grajdurilor, tot noroiul stradelor si canalurilor, toate mortaciunile, putreziciunile si decompozitiunile, toate infiltratiunile depunerilor a unei populatiuni de doua sute de mii de locuitori..." Soarta Dīmbovitei era pecetluita. Tabloul este astazi de cel putin zece ori mai negru, fie si numai prin faptul ca sīntem nu doua sute de mii ci doua milioane! De atunci, industria Capitalei a tot sporit, ceea ce mareste gradul de poluare a Dīmbovitei. Bem īnca si vom mai bea apa din Dīmbovita; dar o luam de la Arcuda, īn amonte de Bucuresti. Iar pe urma, nerecunoscatori cu rīul care ne astīmpara setea, īl transformam īn gunoier. Cu privire la cele doua versuri ce-au facut faima rīului, tot Ion Ghica observa: "Daca acel care bea din Dīmbovita nu se mai duce este ca īti ia de tīnar domiciliul la gradina Belu"...
Terfelita dupa traversarea orasului pe care-l īnfrumuseta altadata. Dīmbovita se varsa īn Arges, la Budesti. Cale de vreo 2-3 km. Argesul īsi fereste parca apele de atingerea cu ale ei: suvoaiele merg separat. Apoi se īnnegrette si Argesul...
Din Cheile Petrimanului, 935 m, situate pe valea superioara a Dimbovitei, prin valea Dracsinului - Culmea Dracsinului - vīrful Cascue 2329 m - vīrful Papusa, 2391 m
marcaj banda albastra, durata 3-4 ore; din vīrful Papusa, ramificatie pe traseele de creasta din Iezer - Papusa: spre Iezeru Mare - marcaj banda rosie, spre muntele Gradisteanu - Izvorul Lespezilor - cabana Cuci - cabana Voina, banda albastra si rosie; din valea Dimbovitei, marcajul banda albastra continua spre Piatra Craiului prin Stīna din Tamasu Mare - Plaiul Tamasului - Curmatura Foii - muntele Tamasu Mare - valea Bīrsa Tamasului - cabana Plaiul Foii 849 m; durata 5-6 ore.
Din valea Dīmbovitei (la gura Vaii Coltilor), prin Stīna Coltii lui Andrei - vīrful Batrīna, traseu nemarcat ce se continua spre creasta Fagarasului prin vīrful Rosu, 2469 m -Curmatura Oticului, 1873 m - vīrful Oticu 2044 m - vīrful Mezea, 2114 m - vīrful Catunu, 2203 m - Curmatura Bratilei, 2122 m
marcaj triunghi rosu, durata 12-14 ore din vīrful Rosu (vara); din vīrful Rosu traseul de creasta spre t saua Crucea Ateneului - Culmea Vacarea - cabana Voina este marcat cu banda rosie lasīnd o ramificatie marcata - cruce albastra spre lacul si refugiul Iezer.
Din valea Dimbovitei (punctul "la Cojocaru") spre cabana Plaiul Foii (Piatra Craiului), prin valea lui Ivan - cabana Piatra Craiului - Crucea Granicerului 1346 m - Piscul cu Brazi - Piscu Rece 1520 m - muntele Tamaselu - Curmatura Foii - Plaiul Mare - Bīrsa Tamasului
marcaj triunghi rosu, durata 5-6 ore, cu varianta pe valea Tamasu Mare - Curmatura Foii, marcaj triunghi galben durata 2 ore.
Din Podul Dimbovitei, pe valea Dīmbovicioara spre zona sudica a Pietrei Craiului, drum auto prin comuna Dīmbovicioara, cheile si pestera Dīmbovicioarei, Cheile Brusturetului la cabana Brusturet, 990 m; de la cabana trasee prin Stīnele din Funduri, 1370 m - refugiul Grind, 1620 m.
marcaj banda albastra, durata 6-8 ore, iar de la refugiu spre creasta, īn vīrful "La Om" (Piscu Baciului}, 2239 m.
Din Podul Dīmbovitei spre valea Ghimbavului - valea Cheii - Cheile Cheii - confluenti valea Crovului - Curmatura Ghimbavului, 1350 m - poiana "La Fierarie", 880 m, la intrarea īn Cheile Ghimbavului
marcaj triunghi albastru, durata 3-4 ore; din valea Cheii ramificatie spre Cheile Crovului (drum forestier) si spre Cheile Rudaritei-Giuvala (valea Urdei, km 89 DN 75) - marcaj punct albastru, durata 3-4 ore.
Din Rucar prin Cheile Mari ale Dīmbovitei (Cheile Posadei) spre Cheile Ghimbavului
poteca nemarcata pe versantul sting al canionului, durata 1 ora;
De la confluenta Dimbovita-Ghimbav, prin Cheile si Cascada Ghimbavului - poiana "La Fierarie" - valea Andolei - Curmatura Fiarelor - se face legatura cu vīrful Leaota, 2135 m sau, pe drumul de creasta, peste Culmea Jigarea - Dudele - Bucsa cu masivul Bucegi prin Pasul Strunga
marcaj banda rosie din Curmatura Fiarelor.
Pe valea lui Coman (Stoenesti, km 48 DN 73) - cantonul Fias - valea Olanelor - Culmea Fruntile, 1583 m - vīrful Romānescu, 1714 m - cabana Leaota 1350 m.
marcaj cruce si banda albastra, durata 4-5 ore.
CU BARCA ĪN CHEILE DĪMBOVIŢEI - traseul nautic.
Un drum pe ape vijelioase de peste 8 km... diferenta de nivel aproape 100 metri... cascade si praguri cu ape spumegīnde... locuri īn care barca zboara cu 30-40 km/h, totul se desfasoara īn linistea peretilor verticali īnalti de 120 metri, īntre chei si ganguri īn "ac de par" - acesta este defileul Cheilor Mari ale Dīmbovitei - visul coborītorilor pe ape repezi! De la īnceput, traseul nautic pe Dīmbovita trebuie īmpartit īn doua structuri total diferite: prima, defileul Podul Dimbovitei - Rucar (inaccesibil cu piciorul), sector nautic "de forta", ce poate fi coborīt īn 25-40 minute, si a doua: traseul nautic de vacanta ce ne poarta pe firul apei 4-6 zile pīna īn apropierea portilor Bucurestiului, la limita zonei de protectie Rosu. Īn primul sector - Cheile Dimbovitei - caracterul coborīrii este extrem de dinamic; periodic abordat de coborītori, īncepīnd din mai, la deschiderea sezonului, si pīna tīrziu, īn octombrie, traseul īntruneste toate conditiile pentru scoala, spectacol si concurs al unui viitor club; frecvent, aici īsi dau īntīlnire coborītori cehi, polonezi si nemti, etalīnd un regal al echipamentului de coborīre pe ape repezi, echipament de care ducem lipsa deocamdata. Dupa coborīrile facute prin "Toancele" Bistritei, pe vijelioasa Ruscova din muntii Maramuresului sau prin repezisurile Oltetului, cu totii am cazut de acord ca acest tronson nautic este cel mai spectaculos. Am intrat īn chei cu cele mai diverse ambarcatiuni pneumatice, de la agilele caiace si canoe pīna la barca "Arges 4", tip de barca specializata pentru rīuri mari, Delta si Dunare, adaptata pentru motor si catarg; concluzia: cheile se pot parcurge cu orice tip de barca de cauciuc gonflabila; lansarea la apa se face la Podul Dīmbovitei, pe plaja din apropierea mirei hidrologice, si... sosirea la Rucar... cīnd totul decurge bine, īn imediata apropiere a vechii uzine electrice;
Īntregul parcurs, excesiv de rapid, se desfasoara īn prima parte prin canionul īngust, cu pereti de peste 100 metri īnaltime si trei cascade; īn partea a doua, dupa confluenta cu Ghimbavul, apa ne arunca dintr-un perete īn altul, ne soarbe īn cīte-o pestera vicleana ascunsa sub ape si, daca totul decurge bine, dupa 40 de minute iesim din chei; daca nu... echipele de recuperare vor avea de lucru!
Traseul de vacanta poate fi īnceput de la Rucar si īn prima etapa traversam splendida depresiune Dragoslavele - Stoenesti - Cetateni, pe sub ultimele culmi ale Leaotei; cīteva mici baraje de regularizare pot fi trecute direct, fara debarcarea bagajelor; etapa a doua. Cetateni - Tatarani, se desfasoara pe 30 km si ne poarta spre cīmpie printre asezarile Malu cu Flori, Cīndesti, Priboiu - Tatarani; etapa a treia, desfasurata pe aproximativ 40 km de ape domolite ne duce printre gospodariile localnicilor din Manesti, Dragomiresti, Rīncaciov, Ungureni, Vacaresti, gospodarii cu gradinile īntinse pīna la limita malului; la Vacaresti facem popas pe malul viitorului lac de acumulare; etapa a patra - Vacaresti - Nucet - Salcioara - Contesti, sector lung de peste 50 km poate fi īmpartita īn doua, īntrucīt rīul curge lenes, cu multe meandre, īntre maluri īmpadurite, obligīndu-ne sa vīslim īncontinuu. Ultimii kilometri, respectiv etapele cinci si sase, care ne aduc īn apropierea zonei de protectie a Bucurestiului, se desfasoara monoton pe ape lenese, trecīnd prin limita localitatilor Lungulesti, Brezoaele, Joita si Dragomiresti-Vale. Pentru drumetia nautica de vacanta, Dīmbovita ramīne abordabila numai īn primele trei etape, pe aproximativ 110 km (īntre Podul Dīmbovitei km 49 de la izvoare si Contesti km 158), iar pentru coborītorii pe ape repezi, īn primul rīnd defileul si, daca īn drumul apei va izbiti de un aparat de filmat, cīteva de fotografiat, de vīsle, pagae si alte echipamente nautice, sa stiti ca sīnt ale coborītorilor ce au avut necazuri! Iar biroul de obiecte pierdute... pe apa Dīmbovitei s-a deschis la sediul revistei!
|
