Directii de impulsionare a turismului rural în România
Ţinând cont de particularitartile turismului rural, dar si de interactiunea sa cu celelalte forme, impulsionarea acestuia depinde atât de masurile adoptate la nivelul fiecarei zone, judet si sat turistic, cât si de masuri 10510p159k le initiate si aplicate la nivelul turismului românesc.
În prezent, turismul românesc trece printr-o profunda criza, determinata, între altele, de unele restructurari insuficient elaborate si ineficient aplicate, precum si de retragerea statului din politica turistica. Desi avem resure turistice deosebite, circulatia turistica este din 1990 în scadere, iar indicatorii economici de rezultate, asa cum s-a mentionat, sunt nesemnificativi. În acest context si ritmul extinderii turismului rural în tara noastra a ramas lent în raport cu alte tari europene.
Experienta tarilor care practica un turism eficient demonstreaza ca punerea în valoare a potentialului turistic valoros de care se dispune nu se produce automat, ci depinde direct de capacitatea investitionala si manageriala a agentilor din acest sector, de strategia generala a statului în domeniul turismului. Acest lucru este cu atât mai necesar în cazul turismului rural care cuprinde unitati mici si neexperimentate. Dezvoltarea initiala a turismului rural necesita adesea subventii publice si masuri fiscale de favorizare.
Turismul rural se poate dezvolta numai în masura în care turismul românesc privit în ansamblu îsi formeaza o puternica piata.În perioada actuala si tot mai mult în viitor nici o activitate economica nu mai poate fii gândita si rezolvata fara analiza prealabila a pietei, fara proiectarea unor strategii de lansare si comercializare a produselor respective
În orice domeniu piata nu se creeaza de la sine si peste noapte. Cu deosebire în domeniul turismului piata se construieste prin actiuni complexe atât la nivelul fiecarui agent, cât si la nivelul economiei nationale, deoarece piata turistica prezinta o anumita specificitate: turismul, în calitate de client, urmareste nu doar achizitionarea si consumarea unor marfuri obisnuite, comune si generalizate la nivelul întregii populatii, ci propunerea unor satisfactii individuale potrivite cu pretentiile si mofturile sale, pe care le induc actiunile din cadrul acestui sector de activitate; locul ofertei coincide cu locul consumului, dar nu si cu locul de formare a cererii; oferta turistica este perceputa de solicitant sub forma unor imagini formate prin cumularea tuturor informatiilor receptate, direct si indirect, de fiecare potential turistic; sezonalitatea cererii si ofertei turistice marcheaza profund întreaga activitate a agentilor implicati în turism etc.
Toate acestea fac ca piata turistica sa aiba o mare încarcatura de factori de risc si sa necesite studii profunde de marketing si management. Turismul ramâne un domeniu de activitate pe cât de apropiat, pe atât de necunoscut. În plus, un timp se lucreaza sub pragul rentabilitatii.
Intensificarea turismului rural în România presupune definitivarea urgenta a cadrului organizatoric si legislativ . În scopul informarii profesionale a celor ce vor sa se orienteze spre acest sector, în anul 1994 a luat fiinta Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural (ANTREC), cu filiale în majoritatea judetelor tarii. S-au aprobat normele de clasificare a pensiunilor si fermelor agroturistice si au fost adoptate unele reglementari privind scutirea de impozite pentru agentii ce practica turismul rural.
Sunt însa necesare multe alte reglementari privind îmbunatatirea infrastructurii rurale, a cailor de acces si a drumurilor, asigurarea cu apa curenta a satelor respective, semnalizarea satelor turistice, editarea unor materiale promotionale privind turismul rural, etc.
Cuprinderea în sfera de activitate a turismului rural a întregului teritoriu national. În acest scop specialistii în domeniul turismului rural preconizeaza înfiintarea unor centre teritoriale (filiale) amplasate în urmatoarele zone: Maramures, Bucovina, Moldova Centrala, Vrancea, Delta Dunarii, Litoralul Marii Negre, Muntenia, Dealurile subcarpatice, Oltenia de sub Munte, Muntii Banatului, Crisana, Muntii Apuseni, Dealurile Transilvaniei, Culoarul Bran-Rucar.
Prin intermediul acestor centre se poate acorda gospodariilor taranesti asistenta tehnica si financiara din partea asociatiilor si organizatiilor de turism nationale si internationale, atât pentru derularea activitatii, cât si pentru extinderea formelor de cooperare în domeniul turismului rural.
Formarea profesionala pentru turismul rural, prin organizarea sistematica de cursuri si actîuni în teritoriu, grupate pe zone, de seminarii pentru pregatirea prestatorilor si touroperatorilor, a ghizilor si agentilor locali, etc.
În acelasi scop, este necesar sa se organizeze stagii de documentare si schimburi de experienta între centrele care dispun de rezultate deosebite în turismul rural si sa se stimuleze participarea la astfel de actiuni la nivel international.
Facilitarea colaborarii între organismele si organizatiile implicate în dezvoltarea turismului rural din România si organisme similare din celelalte tari europene cu turism rural traditional, prin sprijinirea asocierii la organismele internationale de profil, participarea la actîuni internationale si invitarea reprezentantilor organismelor internationale la actîunile organizate pe plan intern.Actiunile promotionale trebuie sa sigure o imagine sugestiva a turismului rural românesc , atât sub aspectul potentialului turistic, cât si a caracteristicilor sociale, culturale, psihologice specifice poporului nostru.
În cadrul acestor actiuni este necesar sa fie evidentiat atributul de unicitate a unor componente, reflectate printr-un relief divers, într-un mediu natural nepoluat si neaglomerat si multitudinea elementelor de cultura - folclor, monumente, obiceiuri, traditii. Totodata, se impune sa se reflecte imaginea de multilateralitate a ofertei care poate sa satisfaca o gama vasta de preferinte si motivatii ale turistilor, de la categoriile cu venituri mici la cele cu venituri mari.
|