Dorohoiul zilelor noastre
Orasul meu natal este Dorohoiul, un tirg de provincie ridicat la rang de municipiu ca si cum aimlua un cersetor de pe strada, il pudrezi si-i pui coroana si e gata print.Cu putin efort si cu putina educatie un cersetor at putea ajunge print, dar Dorohoiul are nevoie de mult prea multe pentru a ajung 636i88g e municipiu.
Din Oricare parte ai intra in oras, dezamagirea este la fel de mare si doua intrebari, la care sigur nu vei gasi raspuns, iti trec prin minte-Sa fie saracie -sa fie rea vointa-.Indiferent daca ciculi pe jos, cu masina sau cu un alt mijloc de transport, Strazile orasului te supun unui adevarat slalom urias. Gropile presarate sistematic sunt dublate de mormane de gunoi, aranjate dupa placul fiecaruia cu conditia sa nu fie la propria poarta. Fiecare adunatura de reziduri menajere are ca paznici cite o haita de ciini si de pisici, care isi sporeste numarul de menbri cam de doua ori pe an. Daca in iarna zapada imaculata reusise sa ascunda mizeria oarsului, acum lumina vie a primaverii o asaza pe un platou garnisit cu cruditati. Vinturile seci ridica nori de praf din asfaltul spart, iar virtecusurile ridica pina la cer ambalajele colorate de la fel de fel de produse. Daca praful si mirosul neplacut nu te-ar face sa inchizi ochii si gura, ai asista la o reclama gratuita pentru napolitane, ciocolata si snacksuri. Iar dupa multitudinea ambalajelor aruncate ai crede ca dorohoienii nu maninca altceva decit produse ambalate. La periferia orasului lucrurile stau putin mai bine. Nu lpsesc nici gropile, nici gunoiul,dar aici spatiile verzi din jurul caselor mai atenueaza putin poluarea. In centru si in cartierele aglomerate este cu totul altceva. De fapt, centrul Dorohoiului poarta emblema orasului-o mahala inecata in propria mizerie. Santierele de constructii abandonate au devenit locuri de colectare a deseurilor, dar si WC-uri publice. Cladirile vechi din centrul orasului, cu o arhitectura deosebita, daca ai curajul sa le admiri,au ajuns ruine devastate si locuite de rromi.
Doar privindu-le din exterior simti prezenta focarelor de infectie care asteapta doar un monent prielnic sa se extinda. Sunt cladiri lipsite de apa curenta si de grupuri sanitare, iar privelistea celor din blocurile de vis a vis este -colorata- de locatarii care confunda spatiile sanitare cu micile tufisuri verzi care cresc cica in parculetul din centru. In Dorohoi exista minti luminate, exista ochi care vad, guri care se pling ca ne acopera mizeria, dar nimeni nu face nimc sa inlature aceste neajunsuri. Primarul orasului a lansat apel catre toti locitorii pentru curatarea orasului, dar aceasta initiativa a ramas fara ecou. Gunoiul continua sa fie depozitat pe strada, adultii trec nepasptori pe linga copiii care arunca ambalajele de regula linga cosurile de gunoi,comentind in barba -ce copii prost crescuti, ce-i invata la scoala ,oare-uitind ca aceste lucruri tin mai degraba de cei sapte ani de acasa. Daca am constientiza cu totii ca orasul este casa noastra, a tuturor,ca tine de noi sa-l facem asa cum ne place,curat, verde, sanatos, daca am lua atitudine fata de toti cei care nu se supun regulolor de convietuire intr-un grup, atunci s-ar vedea si rezultatele mult mai repede.Este mai usor sa spui -primarul nu face si nu drege-uitind ca nu primarul, indiferent cine este acesta, face mizeria si ca i-ar fi imposibil sa curate dupa toti locuitorii orasului. Poate ca lipsesc din educatia copiilor temele de educatie civica,poate ca parintii si profesorii au uitat sa le mai spuna ca un copac creste mai greu decit un copil,ca mizeria strazilor nu o luam numai dupa picioare ,ci o purtam si in suflet indiferent unde ne refugiem in cautarea unei oaze de frumusete. Nu e o regula general valabila, dar se pare ca dorohoienii si nu numai ei, isi tin constiinta in buzunar si daca pentru fiecare hirtie aruncata l-ai pedepsi cu minimum o mie de lei, atunci orasul ar fi mult mai curat si ar exista si bani pentru asfaltat strazile.-
|
