ECOTURISMUL IN ARIILE PROTEJATE -

ECOTURISMUL ÎN ARIILE PROTEJATE -

EXPERIENŢA INTERNAŢIONALĂ SI A ROMÂNIEI

Obiective

Dupa ce veti studia acest capitol veti cunoaste:

• la ce se refera valorificarea turistica a ariilor protejate, care sunt avantajele si pericolele unei asemenea exploatari;
• aspecte privind situatia ariilor protejate pe plan mondial si repartizarea acestora pe Glob; care sunt activitatile recreationale ce se pot desfasura într-o zona protejata, astfel încât impactul negativ sa fie minim;
• particularitatile pietei ecoturismului în ariile protejate (oferte, cerere, organizatori); experienta României în domeniul protectiei mediului dezvoltarii turismului în arii protejate.

C teva clarificari conceptuale si terminologice

Parcurile nationale si alte arii protejate ale lumii au fost întotdeauna destinatiile preferate pentru acei turisti care cauta contactul cu natura. Odata cu înfiintarea Parcului National Yellowstone în 1872, aceste tipuri de arii protejate au fost, prin definitie, deschise publicului vizitator. Conform U.S. National Public Service Act (1916), care a avut o contributie fundamentala în modelarea cadrului conceptual pentru înfiintarea ariilor protejate, parcurile nationale nu sunt doar pentru "conservarea peisajului si a obiectivelor naturale, culturale si a vietii salbatice", ci si pentru "a întretine satisfactia vizitatorilor în asemenea mod si prin asemenea metode care sa le lase intacte pentru generatiile viitoare". De-a lungul anilor si alte categorii de arii protejate au fost adaugate, aproape toate, chiar si cele cu multiple întrebuintari, permitând anumite forme de vizitare.

Astfel, de circa 130 de ani, se poate vorbi despre turismul în parcuri nationale si alte arii protejate, ca o forma de turism cu tot mai multi adepti, cu o experienta din ce în ce mai profunda si cu un interes crescând din partea autoritatilor. Toate acestea vor fi analizate în continuare, încercând o descriere a ceea ce s-a înregistrat pâna în prezent în plan international si în tara noastra.

7.1. Turismul în arii protejate în lume

Spatiile naturale protejate, prin valentele lor estetice, recreative, educationale, stiintifice, se constituie ca obiective turistice deosebit de atrctive, unele cu caracter de unicat pe plan international.

Valorificarea lor turistica îmbraca forme diferite, complexe. Ea trebuie sa tina cont de structura ariei protejate, de obiectivele de management, de varietatea resurselor etc. Sistematizarea acestor areale variaza de la o tara la alta, asa cum difera si echipamentele turistice de la un parc la altul.

Dotarile turistice cuprind în general echipamente de cazare diverse (terenuri de campare, corturi, cabane, refugii, vile, hoteluri, tabere de tineret, sate de vacanta etc.), unitati de alimentatie, instalatii sportive, trasee de plimbare, de calarie, poteci, centre de informare, muzee sau sali de expozitii s.a. Toate trebuie sa fie concepute astfel încât sa nu se depaseasca nivelul suportabilitatii ecologice, sa fie satisfacute nevoile turistilor, sa se asigure realizarea obiectivelor de management.

Se considera ca activitatile recreationale ce pot fi dezvoltate în interiorul ariilor protejate sunt:

• studierea naturii, florei si faunei;
• fotografierea, pictura peisajelor;
• drumetii montane;
• alpinism;
• speologie;
• practicarea scufundarilor;
• plimbari pe jos sau, iarna, cu schiurile;
• ciclism si canotaj;
• vizite la obiective culturale, istorice si etnografice;
• cunoasterea si învatarea unor mestesuguri traditionale;
• vizitarea ecomuzeelor din incinta zonelor protejate;
• vizionarea de filme, consultarea de materiale documentare, stiintifice despre zonele
• protejate în cadrul centrelor de primire a turistilor.⁵⁵

Fiecare arie protejata destinata recreerii îsi stabileste propriile reguli de comportament pentru vizitatori. De exemplu, numeroase parcuri nationale interzic patrunderea autoturismelor, deplasarea fâcându-se numai cu mijloace de transport ecologice (electrice, biciclete, aeroplane, deltaplane, barci cu vâsle, trasuri etc.) aflate în proprietatea administratiei parcului. De asemenea, regulile se pot referi la depozitarea deseurilor, la impunerea unor trasee, la marimea grupurilor, la nivelul zgomotelor, la hranirea animalelor, culegerea de "amintiri naturale" etc.

Experienta turismului în ariile protejate este deja vasta, începând cu anul 1872, când a fost creat primul parc national din lume si anume Yellowstone, în SUA, creat ca "loc de destindere în folosul si spre bucuria poporului".

Câteva evaluari cantitative

Baza de date a ariilor protejate realizata de catre World Conservation Monitoring Centre contine 30.361 de înregistrari de ari 434w221e i protejate recunoscute de catre UICN, 13.915 de înregistrari ale unor arii care nu sunt recunoscute de catre UICN si alte 16.288 de arii protejate care au un statut incert. Baza de date se actualizeaza periodic, la aproximativ fiecare trei ani, pentru a asigura realizarea unei noi editii a Listei cu Arii Protejate a Natiunilor Unite.

Prin integrarea datelor specifice acestui numar impresionant de arii protejate a rezultat urmatoarea situatie, care, în limita erorilor acceptate, defineste într-o anumita masura situatia ariilor protejate la nivel global.

Tabelul nr. 3. Arii protejate în lume, dupa categoriile UICN

Istrate L, Florina Bran, Anca Gabriela Rosu, Economia turismului si mediul înconjurator, Editura Economica Bucuresti, 1996, pag. 228.

Reteaua mondiala a ariilor protejate cuprinde 30.361 de arii protejate care se întind pe o suprafata de 13.245.528 km², reprezentând 8,84% din suprafata terestra a globului. Aceasta retea a ariilor protejate pare a fi foarte întinsa, dintr-o perspectiva globala, însa are foarte multe goluri la nivel national.

Ariile protejate sunt considerate adesea insule naturale într-un ocean al dezvoltarii, astfel ca, cu cât acestea au o suprafata mai mare, cu atât ele sunt mai protejate de presiunile exterioare. Situatia actuala releva faptul ca 17.892 (59%) arii protejate au o suprafata mai mica de 1.000 ha, care totalizeaza o suprafata de 28.713 km², însemnând doar 0,2% din suprafata totala a ariilor protejate, în schimb, doar 1.673 (6%) arii protejate depasesc 1.000 km², dar ele totalizeaza 11.56 mii. km² , adica 87% din suprafata totala a ariilor protejate.

Ariile protejate sunt distribuite pe marile zone geografice conform tabelului nr. 4.

Tabelul nr.4. Distributia ariilor protejate pe regiuni ale Globului

Sursa: www.pronatura.ro

Pe baza setului de date existente si admitând erorile generate de lipsa unor informatii de mare importanta (cum ar fi informatiile despre suprafata a 75% din totalul de 30.350 de arii protejate cunoscute), se pot trage urmatoarele concluzii:

reteaua globala a ariilor protejate ocupa o suprafata relativ mare care continua sa creasca.
Numai în câteva regiuni (Africa de Est/Sud, America de Nord, Caraibe si Pacific) exista unele
semnale privind declinul ratei de crestere a suprafetei ariilor protejate;

numarul ariilor protejate marine este foarte limitat în comparatie cu numarul ariilor protejate
terestre;

exista o preponderenta a ariilor protejate cu suprafata mica fata de cele cu suprafata mare,

ceea ce pune în pericol integritatea acestora;

o lipsa a aplicarii tuturor categoriilor UICN în unele regiuni, limitând astfel beneficiile date
de fiecare tip de arie protejata în parte;

neatingerea obiectivului privind reprezentarea tuturor biomurilor în cadrul retelei globale a
ariilor protejate;

exista înca o majoritate a tarilor care au mai putin de 10% din teritoriul lor declarat ca arii
protejate si 20% din tari cu mai putin de 1% din teritoriu - arii protejate.
Monitorizarea cresterii retelei globale a ariilor protejate, distributia lor si obiectivele de

management ale acestora sunt vitale, dar este la fel de important de cunoscut starea reala în care se gaseste o anumita arie protejata si mai ales cât este de eficient managementul ariei protejate.

Piata ecoturismului în ariile protejate

Specialistii îsi pun în prezent întrebarea daca exista cu adevarat o piata pentru formele variate de turism bazat pe natura. Cel mai mare studiu de piata realizat în acest scop a fost cel din 1995, în Canada, în zonele British Columbia si Alberta. Pentru acest studiu, ecoturismul a fost definit foarte pe larg, cuprinzând "experientele legate de natura, aventura si cele culturale desfasurate în provincie". Studiul a evidentiat în Canada si SUA o existenta unei piete ecoturistice foarte largi; în orasele Seattle, Sân Francisco, Los Angeles, Dallas, Chicago, Toronto si Winnipeg a fost identificata o piata potentiala de 13,2 milioane de ecoturisti. Aceasta s-a dovedit însa ulterior mult mai mare decât se anticipase.

De asemenea, studiul a aratat ca cel mai important factor în determinarea calitatii produsului turistic este cadrul natural. Turistii au aratat o dorinta crescânda de a desfasura activitati în zone bine administrate din punct de vedere ecologic. Sunt preferate unitati de cazare nu deosebit de luxoase, punându-se accentul pe activitatile în aer liber si nu pe cazare. Calitatea calatoriei este data si de prezenta ghizilor si a unor programe de interpretare calitative. Calatoriile preferate sunt cele de lunga durata, de sapte zile si chiar mai mult. Parcurile si activitatile desfasurate în parcurile nationale s-au dovedit a fi elemente foarte importante ale experientei ecoturistice.

Tendintele mai recente din turismul international arata o piata a ecoturismului în crestere, mai ales în America de Nord, Europa si Asia. Pornind de la dimensiunile pietei potentiale, problema cheie devine furnizarea de produse ecoturistice care sa raspunda nevoilor pietei si care, în acelasi timp, sa aiba un impact economic si asupra mediului pozitiv.

Experienta internationala ne ofera numeroase exemple de actiuni ale operatorilor din industria turistica, menite sa raspunda cerintelor ecoturistilor potentiali. Sunt cunoscute, în acest sens, laudabilele initiative materializate în modelul Blue Flag (Steagul Albastru) si Green Flag International (GFl) - Steagul Verde. Obiectivele acestora sunt în principal de a lucra în asociere cu organizatiile din industria turismului în scopul aducerii de îmbunatatiri mediului înconjurator. Sunt verificate din punct de vedere ecologic produsele turistice oferite, organizatorii si gazdele vacantelor ecologice.

Analiza ia în calcul criterii ale turismului durabil, din rândul carora enumeram :

atentia acordata peisajului, vietii salbatice si mostenirii culturale ;

eficienta;

depozitarea si reciclarea deseurilor ;

interactiunea cu comunitatile locale prin prisma bunurilor si serviciilor;

cladiri de arhitectura din care sa reiasa ideea de conservare a mediului⁵⁶.

In replica celor doua miscari ce îsi au originile în America si Asia, în Europa s-a alaturat initiativei GFl - Asociatia Touroperatorilor Independenti (AITO). AITO sustine legatura dintre mediu si economie, membrii asociatiei realizând ca a sosit momentul protejarii resurselor pe care se bazeaza afacerile lor. Neconservarea destinatiilor turistice conduce la ruinarea lor si în mod implicit la disparitia turistilor.

Touroperatorii au sesizat cresterea interesului pentru ecoturism si au încercat sa promoveze produse turistice "eco" precum:

ecotour (ecocalatorie);

ecotravel (excursie ecologica);

ecovacation (ecovacanta);

Nistoreanu, P., Ecoturismul si turismul rural, Editura ASE, Bucuresti, 1999, pag. 22.

ecoadventures (aventuri ecologice);

ecocruise (ecocroaziere);

ecosafari;

ecoexpedition (expeditii ecologice);

chiar ecoturism⁵⁷.

Desi aceste initiative nu au fost realizate în directa legatura cu ariile protejate, totusi ale sunt o buna experienta pentru conturarea unor produse ecoturistice în aceste areale. La ora actuala, piata turistica ofera însa tot mai multe produse ecoturistice în destinatii constituite din parcuri nationale sau zone umede, foarte cautate fiind cele din Asia de Sud-Est si Pacific, unde exotismul cadrului natural si cultural începe sa devina tot mai exploatat.

Touristik Union International (TUI)

Studiu de caz

Desi industria tour-operatoare poate fi criticata pentru un interes scazut n ceea ce priveste mediul, o exceptie notabila n acest sens o reprezinta pe piata turismului de masa tour-operatorul german TUI. n termeni de volum al v nzarilor, TUI este una din cele mai mari companii din Europa ce vinde vacante la aproximativ 5 milioane de clienti anual. Interesul pentru mediu al TUI reprezinta un mix al preocuparilor n privinta diminuarii impactului turismului de masa si al sensului pragmatic pentru afaceri n scopul raspunderii cererilor pietei turistice germane unde calitatea mediului destinatiilor este cunoscuta ca av nd o influenta critica asupra nivelului de satisfactie al turistilor. De aceea TUI a investit n protectia si conservarea mediului pentru a-si proteja astfel succesul sau financiar n viitor, n anii '90 TUI era prima companie din domeniul turismului care avea un manager de mediu ca membru al bordului de conducere, iar n prezent, a constituit un departament de mediu care sa se ocupe de problemele specifice, n afara grijei pentru auditul operatiunilor TUI, departamentul se consulta si are legaturi cu: guvernele tarilor gazda, organizatiile publice nationale si internationale cu responsabilitati n turism si protejarea mediului, autoritati regionale si locale, partenerii lor de afaceri incluz nd hoteluri, linii aeriene, companii de nchiriere a masinilor si, foarte important, cu clientii lor pentru a-i informa n legatura cu practicile corespunzatoare n protejarea mediului. Avantajul grupului TUI, n termeni de politica de protejare a mediului, este ca datorita marimii lui ( 9 tour-operatori, 5 companii hoteliere cu 130 de hoteluri si 700 de agentii de turism ), are o imensa influenta. Abordarea TUI este inovativa n industria turismului deoarece ncorporeaza protejarea mediului ca functie fundamentala de management n organizarea companiilor sale.

Statistici legate de ecoturistii ariilor protejate

Desigur, statistici oficiale privind dimensiunile fenomenului ecoturistic nu exista. Chiar daca au fost realizate numeroase studii, în diverse parti ale Globului, acestea nu ofera decât informatii partiale.

Ariile naturale protejate pot beneficia de unele informatii statistice, facute prin propriile mijloace de comensurare a numarului de vizitatori. Parcurile nationale au adesea puncte de intrare prin care se face monitorizarea nivelului vizitatorilor, dar daca numarul acestor puncte de intrare este mai mare, acest lucru se îngreuneaza, în plus, multe parcuri nu au un personal suficient de mare pentru a face fata controlului circulatiei turistice. Pe de alta parte, procedurile de colectare a informatiilor difera adesea de la un parc la altul, ceea ce complica procedeul de centralizare a datelor

Ibidem.

statistice chiar si la nivelul unei tari. De exemplu, unele parcuri numara toate intrarile, inclusiv ale vehiculelor care sunt doar în trecere; altele îi numara doar pe cei care îsi petrec în interiorul parcului cel putin o noapte, neluîndu-i în calcul pe vizitatorii de o zi; iar altele îi numara doar pe cei care platesc taxa de intrare, ori numarul real al vizitatorilor poate fi mai mare.

Se impune asadar o standardizare a procedurilor de colectare si de transmitere a statisticilor turistice, asa cum s-a realizat, într-o buna masura, standardizarea conceptelor si definitiilor, în anul 1999, Comisia Mondiala a Zonelor Protejate (World Commission on Protected Areas) a editat pentru prima data un ghid care sa ajute la masurarea gradului de exploatare a parcurilor si a altor zone protejate, oferind un anumit sistem de masurare, îndrumari privind tehnicile de masurare si exemple de cum pot fi folosite datele statistice în administrarea parcurilor.

în continuare prezentam câteva date statistice interesante⁵⁸, din unele tari în care importanta acordata zonelor protejate si ecoturismului este ridicata.

în SUA, în anul 1998, turistii interni sau straini au întreprins 287 milioane vizite în 378 zone
de recreere administrate de catre U.S. National Park Service, comparativ cu 275 milioane
vizite în 1997. Aceste calatorii au generat un impact economic direct si indirect evaluat la
14,2 miliarde $ si la 300.000 de locuri de munca. Mentionam ca SUA detin cele mai bine
organizate parcuri nationale din lume, atât pentru recreere, cât si în scopuri stiintifice. Cele
mai cunoscute si mai vizitate sunt Yellowstone (cu 3-4 milioane vizitatori anual), Grand
Canion (2 milioane vizitatori anual), Great Smoky Mountains, Yosemite, Sequoia, Death
Valley, Everglades si altele.

în Nepal, zona Annapurna este cea mai populara destinatie de drumetie în Muntii Himalaia;
începând cu 1989, numarul celor sositi aici pentru drumetii si escalade a crescut cu o rata
anuala de 18%. Astfel, în 1997, s-au înregistrat 50.708 turisti, din care 12.000 au vizitat
sanctuarele din Annapurna.

în statul Belize, în anul 1999, din cei 172.292 turisti straini sositi în tara, 49,4% au vizitat
asezarile Maya, iar 12,8% parcurile si rezervatiile. Principalele motivatii ale calatoriei în
aceasta tara sunt contemplarea peisajului, relaxarea într-un cadru natural si studierea faunei.
Barierele de corali au fost vizitate de catre 87% dintre vizitatoti.

în Kenya, ritmurile de crestere anuala a circulatiei turistice, în ultimele doua decenii, sunt
foarte ridicate (4-5%), iar peste 80% din turistii straini sunt interesati de viata animalelor
salbatice. Astfel, elefantii si antilopele pot fi admirate în Parcul National Tsavo, leii si girafele
în Parcul National Nairobi, peste 400 specii de pasari în Parcul National Nakuru sau crocodilii
în Parcul National Lacul Rudolf.

în Australia, exista aproximativ 600 de firme ce opereaza în domeniul ecoturismului. Se
estimeaza ca afacerile în acest domeniu ar aduce un profit anual de 250 milioaneS si ca
angajeaza un numar de circa 6500 persoane, respectiv echivalentul a 4500 angajati full-time.
S-a înregistrat o crestere importanta a numarului de vizitatori straini în parcurile nationale, cu
ritmuri anuale de 8-9%, în perioada 1993-1997. De asemenea, unele estimari au aratat ca
peste 45% din turistii australieni cu vârste de peste 15 ani au vizitat parcurile nationale. Se
spune ca 30% dintre locuitorii Australiei sunt ecoturisti. Mai trebuie mentiont ca Australia
detine 205 parcuri si rezervatii, multe din ele unicat în lume.

Peru este o destinatie cautata de cei care vor sa admire pasarile în habitatul lor natural
("birdwatching"), iar acestia reprezinta circa 10,3% din turistii sositi în Peru. în plus, 47%
dintre turisti viziteaza parcurile nationale sau alte arii protejate; dintre acestia, 44% combina
vizitarea ariilor naturale cu vizitarea atractiilor culturale si doar 3% vin exclusiv pentru ariile
naturale. Fluxul de vizitatori în cele 52 de zone naturale protejate de catre stat ("Areas
naturales protejidas por el Estado") a crescut cu 250% între 1990-1999, ajungând la circa
650.000 persoane în 1999. Parcul National Mânu este unul din cele mai mari (peste 1,5 mii.
ha) si mai frumoase din lume.

Cinci milioane de vizitatori au venit în Brazilia în 1999, de cinci ori mai multi decât cu 8 ani
în urma. Brazilia are peste 150 de arii protejate, între care 40 sunt parcuri natioanle. în anul
1998, în parcurile nationale s-a înregistrat un numar de 3,5 milioane vizitatori, iar numarul

* * * Ecotourism Statistica! Fact Sheet, The International Society, 2001, Internet.

acestora creste în continuare. S-a estimat pentru anul 1998 un numar de 600.000 de ecoturisti brazilieni si 200.000 de ecoturisti straini.

în Africa de Sud, perioada 1986-1998 a cunoscut un extraordinar avânt al circulatiei turistice,
mai ales în ariile protejate: numarul vizitatorilor în aceste areale a crescut de la 450.000 în
1986, la aproape 6 milioane în 1998. Cele mai cunoscut parc national sunt Kriiger, Mountain
Zebra, Addo Elephant.

în Marea Britanic, cercetari realizate pentru autoritatea nationala de turism ABTA au indicat
faptul ca 85% dintre turistii britanici considera important ca mediul sa nu fie deteriorat, 71%
considera ca localnicii unei destinatii turistice trebuie sa beneficieze de avantajele pe care
turismul le aduce zonei si 77% doresc sa intre în contact cu cultura locala si bucataria
traditionala, considerându-le deosebit de importante. 52% afirma ca ar fi interesati sa afle mai
multe despre problemele locale ale mediului social si natural.

Convinsi fiind ca ecoturismul este turismul viitorului si ca ariile naturale vor fi în continuare în atentia promotorilor activitatii turistice si a administratiilor nationale si internationale, putem spune ca experienta turistica în ariile protejate se îmbogateste continuu, oamenii învatând din greseli si întarind acumularile pozitive.

7.2. Turismul în ariile protejate din România

România are un capital natural deosebit de divers. Acest fapt se datoreaza în parte conditiilor fizico-geografice care includ munti, câmpii, retele hidrografice majore, zone umede si unul din cele mai vaste sisteme de delta ale Europei (Delta Dunarii). De asemenea, datorita pozitiei geografice a României, flora si fauna prezinta influente asiatice dinspre nord, mediteraneene dinspre sud si componente continental europene dinspre nord-vest. în sfârsit, relativa stabilitate a populatiei în ultimii 60 de ani, lipsa mecanizarii în sectorul forestier si dezvoltarea economica lenta au determinat o exploatare mai redusa a resurselor decât în majoritatea altor zone din Europa. Rezultatul general consta în diversitatea florei si faunei, inclusiv în existenta unor populatii de lupi, ursi, capre negre si râsi, care sunt considerate ca fiind printre cele mai mari din Europa, precum si în existenta unor extinse habitate forestiere si alpine nealterate, asociate lantului muntos al Carpatilor.

Valoarea capitalului natural al României a impus de-a lungul timpului luarea unor masuri de protectie a naturii. In prezent, Reteaua Nationala de Arii Protejate include un numar de 579 arii protejate (între care 13 parcuri nationale) ce reprezinta 5,18% din teritoriul României (1.234.710 ha). Trei dintre acestea sunt recunoscute international ca Rezervatii ale Biosferei în cadrul Programului UNESCO - MAB, si anume: Retezat, Pietrosul Rodnei si Delta Dunarii. Ultima este de asemenea înscrisa pe lista Patrimoniului Natural Mondial si pe lista Ramsar, a zonelor umede de importanta internationala.

Tabelul nr. 5. Situatia ariilor protejate în România

Sursa: MAPM, 2001

Parcurile nationale, naturale si rezervatiile biosferei detin în tara noastra o suprafata de 1.132.176 ha si sunt distribuite în teritoriu conform tabelului nr. 6.

Tabelul nr. 6. Distributia parcurilor nationale, naturale si a rezervatiilor biosferei în România

Sursa: MAPM, 2001

Din pacate, aceasta Retea Nationala a Ariilor Protejate este doar o "retea pe hârtie" si nu una pentru care sa existe planuri de mangement si care sa fie administrata eficient. Singurele zone cu administratie proprie constituita la ora actuala sunt Rezervatia Biosferei Delta Dunarii, Parcul National Retezat si Parcul National Piatra Craiului.

De asemenea trebuie recunoscut faptul ca majoritatea ariilor protejate din România s-au autoconservat în conditiile în care interventiile umane asupra acestora a fost în regimul trecut minim sau inexistent. Dar, la fel de bine, exista nenumarate exemple în care arii protejate au fost pur si simplu distruse, cu toate ca înca mai figureaza ca existente.

Totodata, se poate observa ca în ultimul timp tot mai multe organizatii non-guvernamentale si-au adus într-o oarecare masura contributia în protejarea unor arii protejate, chiar daca nivelul profesional al acestora nu este întotdeauna la nivelul asteptarilor specialistilor. Dar este la fel de adevarat ca în România nu exista persoane specializate în domeniu, ci numai în domenii colaterale, fapt pentru care exista mari conflicte de idei între silvicultori, biologi, ecologi s.a.

Exista însa unele programe de finantare internationala venite în sprijinul consolidarii ariilor naturale protejate din tara noastra. Dupa proiectul destinat Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii, derulat între 1994 si 2000, s-a demarat un proiect denumit "Managementul conservarii biodiversitatii" (1999-2004), care si-a propus, printre altele, înfiintarea si consolidarea structurilor administrative pentru Parcul National Retezat si Parcul National Piatra Craiului, suportul financiar fiind asigurat în cea mai mare parte de Banca Mondiala si Guvernul României. De asemenea, în anul 2000, prin începerea derularii proiectelor LIFE, au fost demarate actiunile pentru stabilirea planurilor de management si a structurilor administrative pentru Balta Mica a Brailei si pentru rezervatia naturala "Mlastina de la Satchinez".

In lipsa structurilor administrative proprii, asupra celorlalte arii protejate se exercita de la an la an o crestere accelerata a presiunii antropice, materializata în special prin:

. extinderea intravilanului în zonele din imediata apropiere sau chiar în interiorul ariilor protejate, cu scopul dezvoltarii si realizarii ulterioare a unor constructii sau chiar statiuni turistice;

supraexploatarea resurselor naturale, prin pasunat neadecvat si intensiv, defrisari ilegale,
braconaj, turism necontrolat etc.;

administrarea defectuoasa a facilitatilor turistice deja existente în interiorul acestor arii
naturale, generând mai ales cantitati impresionante de deseuri;

nerespectarea regimului de protectie, ca urmare a lipsei demarcarii în teren a limitelor si a
zonelor tampon ale ariilor naturale protejate.

Alte actiuni demarate care merita mentionate se refera la Acordul privind realizarea rezervatiei transfrontaliere "Delta Dunarii si zona inferioara a râului Prut", încheiat de catre tara noastra cu Ucraina si Republica Moldova, precum si la crearea "Coridorului verde al Dunarii" alaturi de Bulgaria, Ucraina si Republica Moldova, în fapt o retea ecologica de nivel regional în Lunca Dunarii.

Deci în prezent, pentru ariile protejate din România, se ofera o noua sansa pentru a rezolva atât de complexele probleme legate de ariile protejate cum ar fi:

o evaluare corecta a capitalului natural al tarii;

constituirea unei retele de arii protejate care sa acopere întreaga varietate a ecosistemelor din tara;

administrarea eficienta a ariilor protejate pe baza unor planuri de management si prin intermediul
unor administratii ale ariilor protejate.

Turismul în Rezervatia Biosferei Delta Dunarii

Potentialul turistic natural si antropic al Deltei Dunarii îi confera un caracter de unicat în Europa si chiar în lume, atât sub aspect ecologic, cât si al modului de habitat în mediul deltaic, printr-o deosebita varietate si originalitate peisagistica, morfohidrologica si faunistica. Sub aspect turistic, este una din cele mai reprezentative si mai valoroase zone din tara.

Aceste particularitati ale deltei au generat declararea sa ca Rezervatie a Biosferei, fapt ce a impus unele restictii în practicarea turismului. Astfel, este necesara promovarea doar a acelor forme de turism care sa respecte conditiile de protejare si conservare a mediului. Corelate cu motivatiile principale de vizitare a deltei, aceste forme de turism sunt:

turismul de cunoastere (itinerant) detine ponderea principala în circulatia turistica din
delta, vizitatorii cautând sa cunoasca într-un timp cât mai scurt frumusetile deltei, locurile si
oamenii din zona, istoria si obiceiurile lor; sunt organizate excursii scurte sau circuite de 2-3
zile, pe itinerarii bine stabilite; cu unele restrictii, poate fi practicat pe tot cuprinsul deltei;

turismul de odihna si recreere este promovat în localitatile deltei si pe litoralul deltaic al
Marii Negre, fiind preferat mai ales de turistii români, datorita conditiilor naturale pe care le
ofera zona; principalele puncte de sejur sunt satele Caraorman, Crisan, Maliuc, Mila 23,
Jurilovca, Murighiol, Sulina, Sf. Gheorghe, Portita;

turismul rural si forma sa particulara, agroturismul - constituie principala cale de dezvoltare
economico-sociala a localitatilor deltaice; cei mai multi turisti sunt interesati de obiceiurile
localnicilor, multe diferite fata de restul tarii, de satele tipic pescaresti, cu case acoperite de
stuf, de lotcile folosite ca principal mijloc de locomotie, de preparatele pescaresti fara
asemanare; în turismul rural sunt promovate localitatile Crisan, Sf. Gheorghe, Mahmudia,
Murighiol, Caraorman, Pardina, Letea, etc.;

turismul stiintific se organizeaza având la baza cadrul natural original si deosebit de
valoros, în special în rezervatiile naturale, floristice, peisagistice; aceasta forma de turism,
practicabila în grup sau individual, este putin poluanta si se adreseaza unui segment restrâns -
specialisti, cercetatori; accesul acestora este permis în zonele tampon si restrictionat în zonele
strict protejate;

turismul balnear se realizeaza prin valorificarea însusirilor curative ale namolurilor
sapropelice de la Murighiol, indicate pentru tratarea reumatismului cronic;

turismul pentru practicarea sporturilor pescuit sportiv, vânatoare sportiva, sporturi nautice
- este o forma de turism interesanta care se practica în punctele si zonele special amenajate de
pe   bratele Dunarii, în lacuri si canale, stabilite de Administratia R.B.D.D.; aceste puncte
trebuie dotate cu platforme pentru pescuit, puncte de închiriere de echipament si unelte de
pescuit, barci cu rame, cu pânze sau cu motor; sporturile nautice se pot practica în zonele

Maliuc, Crisan si Uzlina, iar cantonamentele sportivilor canotori se realizeaza cu precadere la Maliuc, Caraorman, Crisan, Sulina, Sf. Gheorghe, Portita;

alte forme de turism fotosafari, birdwatching, scufundari - sunt din ce în ce mai solicitate,
dar dotarile corespunzatoare si organizarea nu sunt înca la nivelul pe care îl asteapta turistii.

Prin natura sa, întreg teritoriul deltei îndeplineste o importanta functie turistica. In mod practic însa, în prezent, o activitate turistica mai intensa se desfasoara doar în unele zone. Aceste zone turistice din R.B.D.D. sunt⁵⁹:

zona turistica Chilia - Pardina, în care se pot desfasura turismul de odihna si recreere,
pescuitul sportiv, vânatoarea sportiva, etc.

zona turistica Letea - C.A.Rosetti, cuprinzând grinduri si paduri, favorabila odihnei si
recrarii, pescuitului, vânatorii, turismului stiintific si de cunoastere, agroturismului, fotosafari-
ului;

zona turistica Tulcea - Mila zona caracterizata de o intensa circulatie turistica, pentru
odihna si recreere, pescuit, agrement nautic, fotosafari, vânatoare sportiva;

zona turistica Matita - Bogdaproste, constituita din areale de valoare estetica si stiintifica
deosebita, destinata odihnei si recrearii, pescuitului si vânatorii sportive, turismului stiintific
pentru ornitologi si naturalisti;

zona turistica Grindul Lupilor - Grindul Chituc, zona turistica în dezvoltare, situata la sud
de Complexul Razim - Sinoe, cu turism de odihna si recreere, pescuit, plaja si înot, fotosafari,
agrement nautic, cura heliomarina;

zona turistica Dranov - Razim, la nord de complexul lacustru Razim, favorabila dezvoltarii
curei heliomarine, agrementului nautic, odihnei si recrearii;

zona turistica litoralul marin Sulina - Sf. Gheorghe, unde studiile de specialitate confirma
existenta unor conditii prielnice pentru cura heliomarina, dar pot fi dezvoltate si agrementul
nautic, odihna si recreerea, pescuitul, vânatoarea sportiva, fotosafari;

zona turistica Puiu - Rosu, cu peisaje pitoresti, un bogat fond piscicol si un variat fond
ornitologic, care permit promovarea zonei mai ales pentru pescuit si vânatoare sportiva,
fotosafari, dar si agrement nautic, plaja si înot;

zona turistica Gorgova - Uzlina, cu lacuri si stufarisuri, canale si gârle, peisaje pitoresti; se
pot promova odihna si recreerea, agroturismul, pescuitul sportiv.

Dezvoltarea si promovarea acestor zone turistice în delta si a formelor de turism amintite trebuie sa tina seama în primul rând de necesitatea protectiei echilibrului natural dar si socio-cultural, iar ecoturismul si principiile sale sunt cele care ar trebui avute în vedere. Obiectivul principal al R.B.D.D. fiind acela de a proteja si conserva ecosistemele deltaice si mai ales de a pastra unele zone strict protejate pentru conservarea nealterata a naturii, apare necesara elaborarea unei strategii de dezvoltare a ecoturismului, ca forma optima de reducere a impactului turismului deltaic asupra resurselor naturale si asupra vietii economico-sociale a comunitatilor locale. In aceste conditii, o componenta a ecoturismului ce raspunde si nevoilor de dezvoltare economico-sociala este turismul rural.

Turismul în parcul National Retezat

Masivul Retezat, una din cele mai valoroase zone montane din tara nostra, localizat în partea vestica a tarii, pe teritoriul judetului Hunedoara, a fost recunoscut ca Parc National înca din anul 1935, fiind astfel primul parc national legal constituit din România.

Parcul are o suprafata de 38.047 ha si este delimitat în trei zone: rezervatia stiintifica Gemenele (cea. 1600 ha), o zona centrala - parcul propriu-zis si o zona tampon. Valoarea universala a parcului a fost recunoscuta prin programul Omul si Biosfera (MAB) al UNESCO în 1979, prin includerea sa în reteaua internationala a rezervatiilor biosferei.

Relieful predominant glaciar - adapostind peste 80 de lacuri glaciare, printre care cel mai adânc (Zanoaga, 29m) si cel mai întins (Bucura, 8.86 ha) - atrage an de an numerosi turisti, în special

Glavan V. (coord.), Studiu privind promovarea ecoturismului în Delta Dunarii, I.C.T., Bucuresti, 1997

în sezonul de vara. Cea mai mare padure naturala de amestec din Europa se afla la altitudini joase în aria strict protejata. Aceasta zona, ce ocupa ceva mai mult de jumatate din suprafata parcului, este acoperita de paduri (molid, fag, brad, mesteacan, zâmbru), în rest regasindu-se jnepenis, pasuni alpine, creste stîncoase, piscuri si povârnisuri acoperite cu grohotisuri si lespezi de piatra. Altitudinea variaza între 765m la Gura Zlata si 2509m în vârful Peleaga, alte 19 vârfuri având peste 2000m. Flora este deosebit de bogata, cuprinzând multe specii rare (garofita, flamânzica, darie, anghelina, pelin, floare de colt, sângele voinicului), la fel ca si fauna (capra neagra, cerb, caprior, mistret, urs, râs, pisica salbatica, lup, vulpe, jder, bursuc, vidra, marmota, acvila, cocos de munte etc.).

Motivul pentru care a fost creat Parcul National Retezat în 1935, dupa opinia prof. Alexandru Borza, a fost ca "regiunea superioara a Retezatului trebuie transformata într-un grandios Parc National, o rezervatiune stiintifica importanta, prin adapostirea si apararea de orice stricaciune a vegetatiei si a lumii sale animale".

Conform Legii nr. 462/18.07.2001 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, PN Retezat are ca scop "protectia si conservarea unor esantioane reprezentative pentru spatiul biogeografic national, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebita sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, paleontologic, speologic, pedologie sau de alta natura, oferind posibilitatea vizitarii în scopuri stiintifice, educative, recreative si turistice".

Parcul are o administratie proprie (APNR), înfiintata în 1999, având ca rol principal gospodarirea parcului pentru conservarea biodiversitatii. APNR este o subunitate a Direc"iei Silvice Hunedoara din cadrul Regiei Nationale a Padurilor.

In ultimii ani, PN Retezat s-a confruntat cu mai multe dificultati ce sunt pe cale sa puna în pericol echilibrul ecologic al parcului, în lipsa unor masuri drastice. Cele mai mari amenintari sunt aduse de pasunatul excesiv, turismul necontrolat si poluarea pe care acesta o genereaza (îndeosebi cu deseuri).

Pasunatul reprezinta principalul factor care aduce daune majore biodiversitatii, prin efectele sale negative, precum:

degradarea terenului prin tasarea solului cu copitele animalelor;

degradarea vegetatiei si distrugerea masiva a florei, diferenta putându-se lesne observa prin
comparatie cu rezervatia stiintifica Gemenele;

poluarea cu dejectii a apelor potabile, ce poate duce la îmbolnavirea turistilor;

degradarea ireversibila a solului si vegetatiei în zona stânelor;

mari cantitati de jneapan sunt folosite pentru împrejmuirea turmelor de animale, realizarea
adaposturilor ciobanesti si pentru pregatirea hranei etc.

Exista totusi un nivel de suportabilitate a pajistilor alpine pentru pasunat, dar acesta ar trebui respectat. Ideea de parc presupune un nivel mai redus sau chiar interzicere cu desavârsire a pasunatului. Cu toate aceste, în PN Retezat, pasunatul s-a intensificat an de an, parcul neavând nici o pârghie legala prin care sa actioneze pentru stoparea acestui fenomen.

Turismul necivilizat si necontrolat constituie o alta mare problema a PN Retezat. Zona centrala este vizitata anual de aproximativ 10.000 de turisti. Efectele negative sunt:

acumularea de deseuri (conserve de metal, plastic, sticla etc.), iar efortul de curatare este
considerabil;

camparea în alte locuri decât cele permise, aceasta ducând la imposibilitatea supravegherii
turistilor cu privire la taierea jnepenisului pentru foc, distrugerea stratului vegetal prin
campare, împrastierea deseurilor în întregul masiv.

Noul Regulament de organizare si functionare a parcului, realizat în 2001, reglementeaza o serie de activitati referitoare la managementul parcului, cercetarea stiintifica, pasunat, constructii, silvicultura, pescuit, serviciul de Salvamont, finantare si sanctiuni. Referitor la turism, regulamentul prevede urmatoarele:

• accesul în parc se va face numai pe la Cabanele Gura Zlata, Baleia, Pietrele, Rotunda, Râusor, precum si pe la Stâna de Râu, permitând o mai buna monitorizare a fluxului turistic;
• pe întreaga excursie în parc, turistii sunt obligati sa se deplaseze numai pe potecile marcate; camparea este permisa doar în zonele special amenajate de pe lânga cabane, dar este interzisa cu desavârsire saparea santurilor în jurul locurilor de amplasare a corturilor;

• aprinderea focului este permisa doar în vetrele de foc special amenajate în zonele de campare,
• cu lemne de foc asigurate de administratorii acestor locuri de campare;
• în apele curgatoare este interzisa utilizarea detergentilor pentru spalarea diferitelor obiecte de
• uz casnic, precum si scaldatul;
• utilizarea diferitelor ambarcatiuni în lacurile alpine, pentru pescuit si agrement, se amendeaza;
• pentru accesul câinilor în parc este necesara plata taxei de intrare, pe lânga tinerea permanent
• în lesa;
• vizitarea rezervatiei stiintifice Gemenele este posibila doar cu avizul Academiei Române,
• printr-un permis special.

De retinut la final

Valorificarea turistica a ariilor protejate îmbraca forme diferite, complexe. Ea trebuie sa tina

cont de structura ariei protejate, de obiectivele de management, de varietatea resurselor etc.

Sistematizarea acestor areale variaza de la o tara la alta, asa cum difera si echipamentele

turistice de la un parc la altul.

Se considera ca activitatile recreationale ce pot fi dezvoltate în interiorul ariilor protejate sunt:

studierea naturii, florei si faunei; fotografierea, pictura peisajelor; drumetii montane; alpinism;

speologie; practicarea scufundarilor; plimbari pe jos sau, iarna, cu schiurile; ciclism si canotaj;

vizite la obiective culturale, istorice si etnografice; cunoasterea si învatarea unor mestesuguri

traditionale; vizitarea ecomuzeelor din incinta zonelor protejate; vizionarea de filme, consultarea

de materiale documentare, stiintifice despre zonele protejate în cadrul centrelor de primire a

turistilor.

Fiecare arie protejata destinata recreerii îsi stabileste propriile reguli de comportament pentru

vizitatori.

Tendintele mai recente din turismul international arata o piata a ecoturismului în crestere, mai

ales în America de Nord, Europa si Asia. Pornind de la dimensiunile pietei potentiale, problema

cheie devine furnizarea de produse ecoturistice care sa raspunda nevoilor pietei si care, în

acelasi timp, sa aiba un impact economic si asupra mediului pozitiv.

In România, ariile naturale protejate detin doar 5% din suprafata tarii; dintre toate ariile

protejate, numai trei au administratii proprii functionale, iar turismul se poate spune ca este

organizat corespunzator doar în R.B. Delta Dunarii si în PN Retezat.

ntrebari de autoevaluare

Care sunt activitatile recreationale permise într-o arie protejata?

In ce tara, crearea parcurilor nationale are cea mai veche experienta? Unde sunt cele mai întinse
parcuri nationale?

Ce restrictii credeti ca ar trebui impuse turismului în Delta Dunarii? Dar în Retezat?

Care sunt particularitatile pietei ecoturismului în ariile protejate?

Ce forme ale ecoturismului pot fi promovate în Delta Dunarii? Dar în Retezat?

Care sunt efectele negative ale turismului în ariile protejate din România?