ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
FACTORII DETERMINANŢI AI DEZVOLTĂRII
TURISMULUI
Turismul ca fenomen social se desfasoara în functie de actiunea mai multor factori, specifici unei anumite perioade istorice. Factorii genetici nu actioneaza izolat, ci simultan în strânsa interdependenta. Principalii factori care determina dezvoltarea turismului sunt: calitatea mediului înconjurator, factorii demografici, economici, politici, sociali, psihologici etc. Rolul unuia dintre acesti factori poate deveni primordial într-o anumita perioada pentru un anumit teritoriu. În timp putem asista la o schimbare a importantei rolului lor pentru acelasi teritoriu în functie de alte criterii (de exemplu: de moda, caci putem vorbi de o "moda" si în turism). În cele maim lute cazuri acesti factori actioneaza în strânsa interdependenta asociindu-se în atragerea turistilor potentiali.
2.1. Calitatea mediului înconjurator
Mediul înconjurator (totalitatea componentelor naturale si antropice) ofera resursele de baza, cu cea mai mare importanta pentru turism. Factorii de mediu pot sa fie favorabili sau restrictivi pentru dezvoltarea activitatilor turistice. Mediile înconjuratoare echilibrate, bine pastrate, impulsioneaza activitatea turostica. Mediul natural constituie princi 19119b17t pala materie prima utilizata în industria turismului. Relieful, calitatea aerului si apelor, a vegetatiei, peisajele frumoase si echilibrate reprezinta factorii de mediu ce determina precticarea tipurilor de turism: de odihna, de tratament, de recreere, de vânatoare si pescuit etc.
Degradarea reliefului si a solurilor prin exploatari miniere (în special cariere), prin poluarea aerului si a apei, prin distrugerea învelisului vegetal duc la eliminarea regionala sau locala a turismului. Între turism si mediul înconjurator exista relatii de interdependenta:
Definitia lui Koln, de "functie a mediului" se exprima prin faptul ca E, calitatea mediului, este o functie descrescatoare în raport de produsul social sau national (Y), si descrescatoare în raport cu bugetul (B).
E = E (Y, B)
N.N. Constantinescu (1976):
E = E (Y, B, S, P
S = structura productiei
P = progresul tehnico-stiintific.
Se admite ca turismul este o functie a mediului, adica T = T (E), puternic influentat ca marime de venitul mediu sau nivelul de trai (K) si de numarul populatiei (N). În aceste conditii:
T = T (E, K, N)
Turismul este prin natura sa o activitate atrasa demediile înconjuratoare naturale si sociale, dar mai ales de cele ce au calitatea de a fi unice si fragile. Discutând relatia dintre acestea se observa ca în cele mai multe cazuri, se calculeaza consecintele sale asupra mediului si societatii.
Între mediul înconjurator, ca factor, si turism, ca activitate, exista influente positive si negative. Se arata adesea impactul turismului asupra mediului, în special latura negativa, generata de o activitate intensa si gresit dirijata. Dar trebuie sa vedem în ce fel, starea mediului înconjurator, la un moment dat, se reflecta în activitatea turistica. Acest fenomen se resimte mai ales în dezvoltarea locala si regionala a turismului. Valoarea calitativa si cantitativa a resurselor naturale si antropice este determinanta asupra turismului. Exploatarea irationala la un moment dat creeaza riscul de a distruge tocmai suportul de care orice activitate turistica este dependenta.
Mediul înconjurator, prin calitatea lui, poate trece pe primul loc între factorii actuali determinanti ai fenomenului turistic.
2.2. Factorii demografici
Turismul este o creatie umana, rezultata din nevoia de recreere. Deci, preutindeni si în toate timpurile, omul a reprezentat principalul element al aparitiei si dezvoltarii turismului. Cresterea numarului de locuitori ai planetei a determinat sporirea treptata a numarului de turisti; astfel turismul s-a generalizat treptat ca fenomen social. De la 1,8 mld. loc. În 1920 numarul locuitorilor globului a depasit 6 mld. la sfârsitul anului 2000. Dupa al doilea razboi mondial, ca urmare a industrializarii si urbanizarii a crescut nivelul de trai al populatiei si s-a produs explozia demografica. Aceasta a fost mai accentuata în tarile în curs de dezvoltare.
Cresterea numerica a populatiei, în special a populatiei urbane, a dus la cresterea numarului de turisti. În 1950 ponderea populatiei urbane pe glob era de 29%, ajungând în 2000 la 50%. În tarile în curs de dezvoltare, proportia populatiei urbane a crescut de la 17 la 39%, iar în tarile dezvoltate de la 54 la peste 76%. Ariile cele mai urbanizate, în 2000, sunt Europa (75%), America de Nord (75%) si America de Sud (73%). Aceasta arata ca procesul de urbanizare este în plina dezvoltare în toate tarile de pe glob, ceea ce contribuie la cresterea rezervei de turisti. În functie de marimea asezarilor urbane creste si numarul turistilor care se deplaseaza pe distante mici. În anul 2000, numarul oraselor milionare a trecut de 300, ele fiind emitatori importanti de turisti (si receptori de asemenea).
Structura populatiei pe grupe de vârsta influenteaza volumul fluxurilor turistice, alegerea locului de destinatie, a perioadei deplasarii, a mijloacelor de transport utilizate si a tipului de turism. Statisticile arata ca în ultimii ani a crescut ponderea grupei de vârsta cuprinsa între 15 si 24 de ani. De asemenea, dupa al doilea râzboi mondial, creste substantial participarea grupei de vârsta de peste 65 ani. Aceasta se explica prin cresterea sperantei medii de viata în toate tarile emitatoare de turisti (în Europa de Vest, peste 80 de ani), existenta timpului liber, cresterii veniturilor, îmbnatatirea conditiilolr de sanatate, în final cresterea nivelului de trai.
Structura pe grupe de vârsta influenteaza balanta timpului de ocupare a bazelor turistice. Grupa vârstnica asigura ocuparea bazelor de tratament si cura balneara în perioadele extrasezonale, când si preturile sunt mai mici. Adultii si tineretul (elevi si studenti) participa la activitatile turistice în timpul concediilor de odihna si în perioada vacantelor, când sunt solicitate bazele de cazare din regiunile litorale si montane. Ţinând cont de gradul de mobilitate al populatiei tinere si de dorinta de cunoastere, este necesara crearea unor conditii optime de practicare a turismului, de vizitare atât a obiectivelor naturale, cât si a celor culturale si istorice. În acelasi sens, trebuie adaptate bazele de cazare oferite, apelându-se la moteluri, hanuri, cabane, campinguri, tabere pentru tineret etc. Turismul practicat de grupa vârstnica este orientat catre activitatile de recreere si îngrijire a sanatatii si mai putin de vizitare.
Organizarea transportului se face diferentiat pe grupe de vârsta. O atentie deosebita se acorda transportului si serviciilor oferite grupei vârstnice, dornica de mai mult confort. Tot mai multi turisti, în special din tarile dezvoltate, prefera transportul cu autoturisme (pe care la închiriaza) sau cu microbuze (10-20 locuri).
Structura profesionala a turistilor constituie un factor semnificativ pentru tipurile de turism practicat :
se obesrva o participare mai mare a celor cu studii superioare (profesori, medici, ingineri etc.) si cu studii medii, decât a celor ce presteaza o munca fizica (muncitori necalificati, agricultori)
dorinta spre calatorie este în raport cu veniturile obtinute de familie;
calatoria depinde de locul si rolul ocupat în ramurile de activitate, de durata concediilor si de repartitia acestora în timpul unui an calendaristic.
În circulatia turistica apar doua extreme: dorinta spre calatorie ajunge la nivel maxim la liberii profesionisti si intelectuali (75-80%), si cote minime la populatia agricola (5-10%).
Structura profesionala a populatiei influenteaza adaptarea fizionomiei unei asezari turistice la cerintele ei specifice, si invers, anumite tipuri de dotari atrag anumite grupe profesionale si sociale de turisti.
2.3. Factorii economici
Transformarea necesitatii de practicare a turismului în realitate depinde de resursele financiare ale populatiei, în conditiile existentei timpului liber. Astfel, factorul economic se impune în geneza turismului prin veniturile reale si cresterea duratei concediilor platite. Partea din veniturile personale (familiale) ramasa la dispozitia fiecarui membru al societatii dupa achitarea cheltuielilor curente (locuinta, hrana, îmbracaminte, taxe si impozite, transport etc) poate fi luata în seama pentru practicarea turismului pe masura puterii lor de cumparare (în functie de crize, inflatie etc)
Perioada postbelica se remarca prin cresterea veniturilor populatiei tarilor dezvoltate, în modificarea structurii consumurilor si cheltuielilor. Se constata o crestere a cheltuielilor pentru activitati culturale, îngrijirea sanatatii si turism.
Participarea persoanelor la acitvitatea turistica se diferentiaza dupa venitul pe locuitor din fiecare tara si dupa categoria sociala din care fac parte. Astfel în Italia, intelectualii si functionarii participa cu peste 50% la circulatia turistica, muncitorii cu 20%; în SUA, persoanele cu venituri sub 3000 USD/luna, practica turismul în proportie de 25%.
Tipul si formele de turism depind de marimea venitului. Persoanele cu venituri mari practica turismul de lunga durata si la distante mari, cu mijloace de transport rapide si confortabile. Persoanele cu venituri mici participa la turism de scurta durata, la distanta scurta si pe cât posibil la utilizarea unor baze de cazare si servicii ieftine, eventual în extrasezon.
Dupa estimarile ONU si UIOOT, venitul mediu pe locuitor la nivel mondial a atins în anul 2000, 1700 USD, dublu fata de 1975 (853USD). Cele mai mari venituri medii pe locuitor sunt în America de Nord si Europa vestica (5000-6000 USD), Australia si Noua Zeelanda (4300 USD), urmate la mare distanta de tarile din America de Sud (695 USD), Asia (575 USD), Africca (277 USD).
Venitul national influenteaza fenomenul turistic, prin furnizarea mijloacelor necesare populatiei pentru practicarea lui, prin stimularea investitiilor, prin dezvoltarea unei baze tehnico-materiale proprii.
2.4. Factorii socio-culturali
Acestia au o importanta decisiva în dezvoltarea turismului. Din factorii sociali decurge raportul dintre timpul productiv si neproductiv al omului. Cresterea timpului neproductiv ofera sanse practicarii turismului. Timpul neproductiv poate fi constrâns si util.
Timpul neproductiv constrâns se consuma cu activitati cotidiene: circulatie, activitati casnice, cumparaturi etc.
Timpul neproducitv util se consuma pentru: pregatire profesionala (cursuri, biblioteci, pregatire individuala etc.); ridicarea nivelului de cultura generala (citit literatura, ascultat muzica, vizitarea unei expozitii); activitati sportive (alergari, gimnastica, tenis etc.); activitati destinate manifestarilor sociale (întruniri), culturale (teatru, cinema).
Din punct de vedere social, timpul liber este supus cerintelor si conditiilor unei perioade istorice. Repartitia timpului liber în cursul unui an este importanta pentru delimitarea tipurilor de turism si a modului de amenajare al teritoriului.
Timpul liber apare în urmatoarele perioade:
în timpul saptamânii (dupa orele de munca);
la sfârsitul saptamânii (week-end);
în sarbatorile legale;
în perioada concediilor anuale si a vacantelor.
Un rol important în dezvoltarea turismului revine concediilor platite. Acestea se acorda în majoritatea tarilor în mod diferentiat (în totalitate sau fractionat). Existenta concediilor platite a contribuit la transformarea turismului într-un fenomen de masa si la intensificarea turismului international.
În functie de durata timpului liber utilizat pentru turism, apar trei categorii principale:
*Turismul ocazional, din timpul saptamânii, dupa orele de munca. Se practica la distanta mica sau la imediata apropiere.
*Turismul de recreere se practica la sfârsitul saptamânii (fiind numit si turism de week-end), cu durata de pâna la 2 1/ 2 zile. În functie de mijloacele de transport folosite, se desfasoara la distante diferite de locul de resedinta (de preferinta pâna la 150 km). Perfectionarea mijloacelor de transport si a rutelor atrag tot mai multi turisti, cu posibilitati financiare la distante mai mari.
*Turismul de recreere si îngrijirea sanatatii se desfasoara în perioada concediilor si a vacantelor anuale, cu o durata mai mare si la orice distanta. În aceasta categorie se practica turismul intern si international.
Analiza evolutiei timpului în tarile dezvoltate arata schimbari în urmatoarele directii :
micsorarea timpului productiv (4-5 zile de munca pe saptamâna; ziua de munca de 6-8 ore);
cresterea timpului liber la sfârsit de saptamâna (2 1/ 2-3 zile);
cresterea duratei concediilor anuale (de la 2 la 4 saptamâni; se prevede sa creasca la 10 saptamâni în viitor);
fractionarea concediilor anuale (2-4 pe an), este motivata de faptul ca un singur concediu pe an determina o perioada îndelungata de uzura a fortei de munca, dar si de necesitatea corelarii cu vacantele elevilor si studentilor;
largirea posibilitatilor de optiune în alegerea perioadei de afectuare a concediilor.
Cunoasterea acestor aspecte reprezinta o conditie determinata pentru dezvoltarea turismului. Cresterea timpului liber va duce la conservarea sanatatii populatiei, la sporirea gradului de cultura si de educatie.
2.5. Factorii politici
Acestia trebuie judecati prim prisma ideoligiilor si practicilor politice, dar si prin situatii conjuncturale favorabile (pace si întelegere între popoare) sau nefavorabile (razboaie, conflicte armate, tensiuni internationale).
Politica economica a statelor influenteaza turismul în mod direct prin: liberalizarea circulatiei persoanelor si simplificarea formalitatilor de trecere a frontierelor de stat, prin formalitatile de eliberare a vizelor turistice, prin facilitati bancare (unificarea monedelor) si vamale.
Situatiile de instabilitaete politica, recesiunile economice, crizele (energetice, alimentare, de apa) determina restrângerea ariei activitatilor turistice si intensitatea fenomenului turistic. Turismul contribuie la colaborarea si la dezvoltarea economica a statelor.
Stabilitatea politica este foarte importanta, ca si masurile de securitate. Cel mai cautat circuit turistic al europenilor si japonezilor în SUA (San Diego Zoo - Grand Canyon - Disneyland - Florida - San Francisco) a fost afectat prin fragmentarea lui dupa 11 septembrie 2001.
2.6. Factorii psihologici
Acestia se manifesta ca urmare a constientizarii rolului omului în natura si în societate. Pe masura dezvoltarii societatii, omul îsi manifesta tot mai mult dorintele de utilizare a timpului liber. Dorinta de a pleca în alte locuri decât cele cunoscute zi de zi, curiozitatea de a vedea alte peisaje (de aici si expresia des întâlnita de exprima dorinta de a "schimba peisajul"), nevoia de deconectare si de eliberare de mediul în care munceste, stau la baza miscarii turistice.
Exista si alte cauze care determina miscarea turistica: "prestigiul social", moda de a vizita anumite locuri, imitarea altor persoane cu anumite posibilitati materiale, considerente religioase, manifestari sportive etc. Exista si factori inhibatori ai miscarii turistice: starea sanatatii, relatiile tensionate din familie, sedentarismul, vârsta îniantata, starea vremii si nu în ultimul rând, costurile etc.
Motivatiile pentru turism sunt diferite :
motivatii sociale, dorinta de evadare din peisajul obisnuit, de cunoastere a altor oameni si grupuri sociale, nevoia de a se convinge singur de ceea ce aude sau citeste, nevoia de a imita pe altii, aspiratia la cultura etc.
motivatii familiale: nevoia membrilor familiei de a fi împreuna în alte peisaje decât cele cotidiene, nevoia de a participa la educarea copiilor, relaxarea de rigorile vietii familiale zilnice care devine uneori constrictiva;
motivatii personale:nevoia de a iesi din automatismul cotidian, de a practica alte activitati, recreative (plimbari, sport), de restabilire a echilibrului nervos. Exista, de aesmenea, nevoia de a scapa de presiuni (familiale sau colective), de cunoastere si aspiratie spre realizarea personala.
Factorii psihologici sunt influentati de nivelul veniturilor, de cresterea preturilor, dar si de calitatea serviciilor turistice.
Asa cum am mentionat, factorii care conditioneaza activitatile turistice se combina diferit în timp si spatiu, astfel încât unul dintre ei devine determinant pentru o anumita perioada. Pentru acelasi spatiu, se manifesta rolul determinant al unui factor în functie de dezvoltarea celorlalti. Factorul politic devine donminant doar în situatii de crize, conflicte politice (atacuri teroriste, atacuri armate, instaurarea unor dictaturi).
|
