(turism rural fond promov si dezv)
In acceptiunea Organizatiei Mondiale a Turismului si a multor organizatii europene de turism rural, turismul rural este 444f55e "o forma a turismului care include orice activitate turistica organizata si condusa in spatiul rural de catre populatia locala, valorificand resursele turistice locale (naturale, cultural-istorice, umane), precum si dotarile, structurile turistice, inclusiv pensiunile si fermele agroturistice."
Turismul rural sa impus incet dar consecvent - in special pe pietele turistice din tarile dezvoltate economic, tari puternic industrializate si cu un grad de urbanizare ridicat - mai cu seama in a doua jumatate a secolului XX.
Putem afirma ca aparitia calatoriilor turistice s-a produs in antichitate, iar activitati turistice in spatial rural au inceput a fi practicate emipiric din aceeasi perioada. Leaganul calaltoriilor in regiunile rurale l-a constituit Europa. Este cunoscuta astfel practicarea in numar mare a: viyitarea locurilor sfinte (Dadona - Zeus, Delfi - Apollo), frecventarea bailor curative sau jocurile estive periodic organizate.
In perioada romana majoritatea caltoriilor aveau scopuri comerciale, culturale sau militare, iar traseele lor parcurgeau inevitabil spatiul rural. In acelasi timp cu evolutia societatii pmenesti se diversifica si structura calatoriilor, astfel in Evul Mediu, calatoreanu in numar insemnat comerciantii, dar intalnim frecvent ambasadorii, preoti si pelerni, oameni de stiiinta, sartisti, calfe si studenti. In mod normal locuitorii zonelor rurale au asigurat "casa si masa" celor cei vizitau, astfel s-a format perpetuat si conservat o forma de "tratament" devenita traditionala si etichetata mai tarziu ca ospitalitate.
Cu timpul regiunile rurale au fost martore formarii unor rute:
catre zonele de tratament (termele romane ori statiunile balneopclimaterice),
comerciale (vestitele pana in zilele noastre drumuri ale sarii, vinului, chihlimbarului, matatsii, etc.),
spre locuri sfinte (Ierusalim, Santiago de Compostella, Mont Saint Michel, etc.).
Unii dintre acesti calaltori au decis sa tramsita experimentele lor. Putem prezenta in sprijinirea scirerilor calugarului francez Aimeri Picaut, care realizeaza la 1130unindrumar pentru pelerinii doritori sa ajunga la Santiago de Compostella, sau pe poetul japonez Basho care in 1690 a scris un poem intitulat "Drum ingustat spre Nordul indepartat".
Europa este cea care inregistreaza primele forme consientizate de turism rural in secolele XVI-XVII; in acele vremuri pictorii erau ineresati sa valorifice in operele lor constructiile si mediul spatiului rural. Viata satului, era cu era ea si nu inventata este imortalizarea in operele pictorilor francezi, italieni sau olandezi. Pe acest fond marele gandotir francez Jean Jacques Rousseau (1712-1778) povesteste in lucrarea sa "Confesiuni" despre i calatorie in care a travesrat Alpii, si a sugerat multor oameni de atunci planuri de calatorii spre regiunile muntoase pentru a admira natura. In secolul urmator, al XIX-lea, o data cu afirmarea marilor peisagisti, arhitectura rurala ocupa un loc din ce in ce mai important in desen si pictura. Se impun din nou pictorii si artistii francezi si italieni carora li se adauga mai apoi cei din Anglia.
Dupa 1960, omenirea a inceput sa fie si mai preocupata de tinta vacantelor sale, turismul devenind una din cele mai importante activitati economice din lume. Simultan cu manifestarea primelor tendinte de petrecere - tot mai frecventa - vacantelor in mijlocul naturii, din ce in ce mai multi turisti si-au dorit petrecrea clipelor de relaxare in mediul rural.
Turismul rural se sprijina in majoritatea tipurilor de receptie existente - camere de oaspeti, pensiuni, ferme, hanuri, campinguri, etc. - pe dotarile ce se regasesc, in mare parte, in proprietate privata a locuitorilor din spatiul rural, practicantilor (in calitate de prestatori) ai activitatilor turistice complementare unor activitati de baza.
Reteaua turismului rural contemporan prezinta cea mai buna organizare in cadrul statelor Comunitatii Europene.
In Austria turismul rural reprezinta o activitate care a contribuit la dezvoltarea de noi preocupari. Formele de manifestare ale turismului rural sunt: pensiunea taraneasca si turismul in hanuri. Analizand statistic realizarile domeniului se remarca pozitia de fanion a regiunii Tirolului. Vechimea acestor preocupari - in 1989 s-au sarbatorit 100 de ani - au condus la realizarea traditie.
Franta este considerata drept leagan a turismului in spatiul rural. Cea mai mare parte a echipamentelor franceze pot fi numite case rustice si sunt controlate, omologate si rezervate prin Federatia Nationala "Gates de France", ce include peste 38.000 de proprietari, peste 55.000 de echipamente de cazare, 600 de angajati, 95 de departamente regionale.
In 1980, in Germania, a fost inaugurat un proiect de amenajare "de la Marea Nordului pana la Alpi", ce si-a propus realizarea a 2000 de locuinte de vacanta cu circa 10.000 de camere (cu unu si doua paturi). Regiunile cele mai dezvoltate in activitatea de turism rural sunt: Schwartwald si Messen.
Trebuie sa admitem ca intre o zona rurala si alta sunt diferente, mai mult in functie de mediul natural, de dezvoltarea socio-economica existenta contatam variatii de la o regiune la alta, iar mult mai vizibil de la o tara la alta, respectiv de la un continent la altul. Totusi, adevaratele zone rurale sunt caracterizate, in general, de: densitati reduse ale populatiei, numar variabil de gospodarii (de obicei rasfirate - cu distante mari intre ele), importante suprafete agricole ori forestiere. Aceasta diversitate de resurse, diferit sortimentata, a condus la forme de exprimare diferita a activitatilor de turism rural si respectiv a produselor tuiristice oferite pietei. Astfel o parte dintre activitatile de turism rural sunt regasite sub titulatura de: agroturism, turism verde sau ecoturism.
Agroturismul este un concept relativ de data recenta, care face referire la diferitele forme de turism aflate in legatura directa cu activitatile agricole si/sau cu constructiile avand destinaii, rol, functiuni in domeniu agriculturii. Aceasta forma specifica de turism rural este bazata pe asigurarea - in cadrul gospodariei taranesti a serviciilor de cazare, masa, agrement si altele complementare acestora. Aceasta forma de turism rural este practicata de micii proprietari din zonele rurale, de obicei ca activitate secundara; activitatea desfasurata in gospodaria/ferma proprie ramanand principala ocupatie si sursa de venit.
Este bine sa precizam ca, in doua dintre tarile europene cu vechi stagii de activitate pe taramul turismului rural - este vorba de Frnta si Anglia - se incearca a se realiza o distinctie intre "agroturism" si "turismul de ferma" pentru a se evidentia drept locuri de cazare pentru turisti. Inchirierea gospodariilor drept case de oaspeti, case de anatate, cabane de vanatoare, etc. Este considerata a nu fi agroturism, datorita pierderii unei parti dn functia agricola, ele nefiind ocupate de taranii reali/activi. Trebuie precizat ca in majoritatea cazurilor amfitrionii pun la dispozitia turistilor spatiul locuibil excedentar, cel dezafectat si amenajat ori construit special pentru astfel de activitati.
In ciuda acestor condiceratii este evident ca ambele forme fac parte din sfera turismului rural. Practicarea adiacenta de catre tarani a turismului conduce la realizarea unei dezvoltari superioare a zonelor satesti, atat prin aportul adus de incasarile din cazare, cat mai ales prin valorificarea unor altor produse agricole locale, prin includerea lor in consumul turistic.
Termenul de turist verde a inceput a fi utilizat pe teritoriul CE. Necesitatea introducerii acestui termen a constat initial in dorinta de a desemna, intr-o forma unanim acceptata, activitatile ce se aflau in afara zonelor dedicate: sporturilor de iarna (turismul alb), vacantelor la mare (turismul albastru), turismul urban (turismul luminilor). Culoarea verde a fost aleasa tocmai pentru ca se afla in sincronie cu zona rurala. Turismul verde era definit drept o activitate turistica practicata in zonele de provincie, dar si in zonele slab populate, in zonele de coasta mai putin implicate in activitatile de turism, ca si in zone montane ce nu aveau o destinatie speciala privind practicarea sporturilor de iarna.
Pentru realizarea politicii de dezvoltare si promovare a turismului prin valorificarea si protejarea potentialului turistic din România, se constituite Fondul special pentru promovarea si dezvoltarea turismului, prin Ordonanta nr. 8 din 27 ianuarie 1998. De asemenea, Hotarârea nr.511/1998 aproba Normele metodologice privind constituirea si utilizarea acestui fond.
Potrivit acestor acte normative, Fondul special pentru promovarea si dezvoltarea turismului se constituie si se gestioneaza de catre Minitserul Turismului[1].
Programul anual de dezvoltare a produselor turistice si Programul anual de marketing si promovare se elaboreaza de catre Minitserul Turismului, în colaborare cu asociatiile profesionale din turism, cu autoritatile locale, si se aproba prin hotarâre de Guvern.
Fondul pentru promovarea si dezvoltarea turismului se constituie din urmatoarele surse:
a) din contributia pentru turism, stabilita la 3%, platita de:
- agentii economici detinatori de capacitati de cazare, indiferent de forma de proprietate, calculata asupra veniturilor încasate pentru serviciile turistice, inclusiv cele de alimentatie publica, oferite în pachet, pe baza de bilet;
- agentiile de turism, indiferent de forma de proprietate, calculata asupra veniturilor proprii, încasate sub forma de comision, din activitatea turistica.
b) veniturile încasate de Oficiul de Autorizare si Control în Turism si de Oficiul de Promovare a Turismului, stabilite prin hotarâre a Guvernului;
c) o parte din venitul net al Institutului National de Formare si Management pentru Turism, stabilita de Ministerul Turismului o data cu aprobarea bugetului de venituri si cheltuieli;
d)sponsorizari, în conditiile legii.
Din Fondul special pentru promovarea si dezvoltarea turismului se finanteaza, total sau partial, programele si activitatile de dezvoltare si promovare a produselor turistice din România, respectiv programele si activitatile de marketing si de promovare turistica, reprezentare si informare turistica în tara si în strainatate, creare si dezvoltare de produse turistice, alte activitati de dezvoltare si promovare a turismului, în conformitate cu politica nationala în domeniul turismului.
Platitorii mentionati mai sus, care si-au achitat contributia la Fondul special pentru promovarea si dezvoltarea turismului, beneficiaza de cota redusa a taxei pe valoarea adaugata pentru serviciile turistice, inclusiv de alimentatie publica, oferite în pachet, pe baza de bilet. De cota redusa a taxei pe valoarea adaugata beneficiaza si agentiile de turism pentru comisionul încasat.
Agentii economici din statiunile balneoclimaterice nu datoreaza contributia anuala la Fondul special pentru promovarea si dezvoltarea turismului, pentru serviciile de cazare, masa si tratament prestate cumulat, a caror contravaloare se deconteaza pe baza de bilete de tratament.
Nu pot fi finantate proiecte propuse de persoane fizice si persoane juridice române autorizate conform legii, care se afla în una din urmatoarele situatii:
Obligatia calcularii si varsarii sumelor rezultate din aplicarea prevederilor legii revine agentilor economici respectivi.
Suma datorata se stabileste la data încasarii contravalorii prestatiilor, fiind mentionata în mod expres pe documentul de plata. Ele se varsa lunar în contul Fondului special pentru promovarea si dezvoltarea turismului pâna la data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care au fost stabilite.
Finantarea si realizarea programelor si actiunilor din Fondul special pentru promovarea si dezvoltarea turismului se fac pe baza Programului anual de marketing si promovare si a Programului anual de dezvoltare a produselor turistice.
Programul anual de dezvoltare a produselor turistice se elaboreaza de catre Ministerul Turismului si se aproba de catre Guvern, împreuna cu Programul anual de marketing si promovare.
Fondul special pentru promovarea si dezvoltarea turismului se repartizeaza astfel:
a) 70% pentru actiunile de marketing si promovare;
b) 30% pentru actiunile de dezvoltare si creare de produse turistice.
Finantarea din Fondul special pentru promovarea si dezvoltarea turismului se face cu prioritate pentru:
a) acoperirea cheltuielilor curente si de capital ale Oficiului de Autorizare si Control în Turism si ale Oficiului de Promovare a Turismului;
b) activitati de promovare, reprezentare si informare turistica, în tara si în strainatate;
c) activitati de cercetare a pietei turistice interne si internationale;
d) programe si activitati de creare si dezvoltare de produse turistice;
e) acordarea de credite pe termen mediu, cu dobânda preferentiala egala cu rata inflatiei, pentru proiecte de investitii în turism. Acordarea acestor credite se va face prin intermediul societatilor bancare, pe baza de conventie;
f) actiuni de constientizare, educare si formare a turistilor si a populatiei cu privire la turism, la protejarea si conservarea mediului înconjurator;
g) programe de dezvoltare a sistemelor de informare turistica interna si internationala;
h) programe si actiuni de instruire si formare profesionala;
Constituirea si gestionarea Fondului special pentru promovarea si dezvoltarea turismului se efectueaza de catre Ministerul Turismului, ca ordonator principal de credite.
Sumele constituite ca venituri la Fondul special pentru promovarea si dezvoltarea turismului vor fi cheltuite în exclusivitate în scopul pentru care a fost constituit.
Disponibilul existent la finele anului în contul Fondului special pentru promovarea si dezvoltarea turismului se reporteaza cu aceeasi destinatie pentru anul urmator.
Controlul constituirii Fondului special pentru promovarea si dezvoltarea turismului se realizeaza de catre Directia Generala de Autorizare si Control în Turism si de catre personalul de specialitate al Ministerului Turismului, în baza delegatiei emise în acest scop.
În cadrul actiunii de control se vor verifica, în principal, urmatoarele aspecte:
Controlul utilizarii Fondului special pentru promovarea si dezvoltarea turismului se face de catre institutiile abilitate.
Anexa 1 la Hot.511/1998
DECLARAŢIE
Subsemnatul (numele si prenumele) .......... ..... ...... ................., în calitate de reprezentant al (denumirea si sediul).......... ..... ...... ........................., având functia de .......... ..... ...... ................., declar pe proprie raspundere ca nu ma aflu si, respectiv, persoana juridica pe care o reprezint nu se afla, de la caz la caz, în una dintre urmatoarele situatii:
a. în incapacitate de plata;
b. cu platile/conturile blocate conform unei hotarâri judecatoresti definitive;
c. nu sunt (este) vinovat(a) de declaratii false cu privire la situatia economica;
d. nu am (a) încalcat cu buna stiinta prevederile unui alt contract finantat din fonduri publice;
e. cu contributia de 3% la Fondul specialpentru promovarea si dezvoltarea turismului neachitata la termen;
f. cu restante la plata impozitelor si taxelor datorate la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si fondurile speciale, mai mari de 90 de zile;
g. nu sunt (este) condamnat(a) pentru: furt, abuz de încredere, gestiune frauduloasa, înselaciune, delapidare, dare sau luare de mita, marturie mincinoasa, fals, uz de fals, deturnare de fonduri.
Sub sanctiunile aplicate faptei de fals în declaratii, declar ca am verificat datele din prezenta declaratie si, în conformitate cu informatiile furnizate, o declar completa si corecta.
Data ............................ Semnatura ..........................
|
