IMPORTANŢA SOCIO-ECONOMICĂ A TURISMULUI
Turismul reprezinta pentru România unul dintre sectoarele prioritare si care prin resursele sale pe care le antreneaza si prin interconexiunile cu celelalte ramuri ale economiei nationale, constituie un factor important pentru progresul economic.
Turismul este total dependent de mediul înconjurator, el constituind "materia prima" a turismului. Mediul înconjurator constituind obiectul, domeniul de activitate si locul de desfaturare a turismului. Mediul înconjurator constituind obiectul, domeniul de activitate si locul de desfaturare a turismului. De aceea o mare importanta este acordata calitatii mediului, deoarece orice modificare produsa acestuia ducând la diminuarea, iar uneori chiar anularea resurselor sale.
Componentele mediului înconjurator - relieful, padurile, râurile, lacurile, marea, monumentele naturii, aerul sau apele minerale - contrbuie la dezvoltarea si desfaturarea turismului de odihna, recreere sau tratament balnear. Cu cât aceste resurse sunt mai variate, mai complexe si mai nealterate cu atât valoarea turistica a zonei este mai mare, gradul de atractivitate al zonei respective fiind mai mare, ducând astfel la satisfacerea unor foarte variate motivatii turistice .
Dependenta evidenta a turismului de calitatea mediului înconjurator, face ca acesta sa fie interesat în toate actiunile de protectie a mediului. Degradarea resurselor turistice are implicatii social-economice dintre cele mai grave.
Economic vorbind , d 20120l111u egradarea resurselor turistice duce la imposibilitatea valorificarii turistice, la scaderea încasarilor din turism, constituind astfel o pierdere pentru economie .
Din punct de vedere socio-cultural degradarea resurselor turistice va duce la reducerea posibilitatilor de refacere a sanatatii si la imposibilitatea satisfacerii necesitatilor de cultura si educatie ale oamenilor
1.1.Impactul turismului asupra activitatii economice
România are o sansa foarte mare de dezvoltare deoarece aceasta dispune de bogate si variate resurse naturale si antropice.Valorificarea lor eficienta si în interesul economiei nationale reprezinta o sansa de dezvoltare a României.
Potentialul acestei ramuri este imens, dar prea putin valorificat. Este ramura economica cu avantajul competitive international cel mai mare, cu toate acestea performantele sale economice sunt modeste.
Pe plan economic turismul este un factor al progresului economic, cu largi si positive implicatii asupra dezvoltarii întregii societati, actionând în directia introducerii în circuitul economic (intern si international) a resurselor turistice, a patrimoniului cultural istoric, de mare atractie si a unora din realizarile contemporane în domeniile constructiilor si artei. Din punct de vedere economic, turismul prezinta numeroase avantaje fata de alte domenii de activitate, si anume : valoarea adaugata în turism fata de alte ramuri este superioara, datorita faptului ca importul de materii prime, pentru acest domeniu este nesemnificativ; turismul nu este o ramura energo-intensiva: utilizeaza în mare parte, materii prime autohtone, practice inepuizabile: pemite transferarea în valuta a unor resurse materiale si umane, neexplorabile pe alta cale; cursul de revenire în turism este avantajos comparabil cu alte ramuri, deoarece realizându-se ca export invizibil (în interiorul tarii) pretul produselor turistice nu mai este încarcat cu cheltuieli de ambalare, transport, asigurare, taxe vamale ; turismul reprezinta o parte însemnata a consumului intern antrenând, direct sau indirect, importante cantitati de produse industriale; asigura dezvoltarea echilibrata a tuturor zonelor tarii, inclusive a celor considerate lipsite de oferta turistica atractiva.
Turismul actioneaza ca un factor stimulator al sistemului economic global. Prin dezvoltarea turismului se obtine un semnificativ spor de productie, aportul sau la PIB fiind proportional cu nivelul de dezvoltare al fiecarei tari .
Pentru masurarea progresului economic indicele bunastarii economice durabile tine cont de : cheltuieli "de aparare" - cheltuieli ce acopera costurile sociale si legate de mediu; distrugerile cadrului natural pe termen lung; investiile nete; schimbarile în distributia veniturilor; munca în gospodarie .
Turismul se manifesta ca un mijloc de diversificare a structurii economiei unei tari, aparând astfel anumite activitati specifice, precum: industria agrementului, transportul pe cablu, agentiile de voiaj, productia de artizanat, imprimând noi dimensiuni unora dintre activitatile existente: agricultura , industria alimentara, constructii, transporturi, servicii culturale. Turismul reprezinta o cale de valorificare superioara a tuturor categoriile de resurse. Prin intermediul turismului fiind valorificat în mod eficient elemente cum sunt :
frumusetea peisajului,
calitatile curative ale apelor minerale sau termale,
lacurile terapeutice,
namolurile terapeutice,
gazele terapeutice,
salinele,
plantelor medicinale,
factorilor climatici de cura
aeroionizarea, precum si a evenimentelor cultural-aristice,
monumente de arta ,
vestigii istirice,
traditia populara.
Turismul contribuie la asigurarea unei circulatii banesti echilibrate, realizata atât pe seama turismului intra cât si a turismului international.
Turismul prin specificul sau genereaza noi locuri de munca, având o contributie majora la atragerea excedentului de forta de munca din alte sectoare si, implicit la atenuarea somajului. Din punct de vedere calitativ, relatia turism - forta de munca poate fi exprimata prin urmatoarele aspecte: nivelul de calitate al celor ocupati în turism si structura fortei de munca pe trepte de pregatire, raportul între cei angajati cu timp partial si timp total de munca proportia angajatilor sezonieri si fluctuatia personalului, costul formarii profesionale.
Ca orice activitate economica, turismul reprezinta o combinatie a efectelor negative si positive, unde prin cunoasterea si constientizarea posibilelor efecte negative comunitatea locala si organele componente vor actiona asupra dimensionarii activitatilor turistice si a fenomenului turistic astfel încât mutatiile, de orice natura, sa poata fi pozitive si favorabile.
1.2. Turismul si viata sociala
Turismul si viata sociala se manifesta prin influenta pe care o are turismul asupra modului de viata traditional al locuitorilor unei zone, asupra largirii orizontului lor spiritual si professional. Valorificarea prin turism a patrimoniului natural si cultural a unei zone turistice are atât un impact pozitiv, cât si unul negative în plan social impactul pozitiv se manifesta prin:
cresterea sansei sociale si profesionale prin realizarea de noi locuri de munca, în servicii turistice si infrastructura generala:
crearea de noi locuri de munca sezoniere, cu precadere pentru tineri (elevi, studenti, etc) si femei
asigurarea si dezvoltarea progresului social, crestere a curateniei si igienei publice, a confortului general în localitatile turistice
scaderea diferentelor dintre categoriile socio-profesionale din punct de vedre a veniturilor realizate
dezvoltarea sentimentelor de întelegere si toleranta deoarece schimbarile interculturale între turisti si populatia gazda faciliteaza disparitia barielelor lingvistice, sociale, rasiale, religioase, culturale
Se realizeaza un impact negative prin:
pertubarea si distrugerea treptata a modului de viata traditional în cadrul structurilor sociale;
acceptarea de catre populatia locala a unor influente negative în plan-social;[1]
Deci, turismul contribuie la crearea de noi locuri de munca, la redistribuirea veniturilor si micsorarea gradului de saracie .
Pe plan social, turismul asigura accesul oamenilor la tezaurul de civilizatie si frumusete al societatii, faciliteaza schimbul de opinii, idei, gânduri, contribuind în mod egal la formarea intelectuala a indivizilor si la întelegerea între popoare în turism esentiala este comunicarea, realizadu-se astfel inevitabile relatii personale între oamenii foarte diferiti si pe cai foarte variate.Turismul alege o destinatie pentru a înlatura monotonia, pentru a schimba mediul si a realiza dimensiunea unor contraste între diferite medii socio-economice.
1.3. Dezvoltarea durabila a turismului
Dezvoltarea durabila în turism a aparut la începutul anilor 1990, luând astfel nastere turismul durabil. Turismul durabil se disociaza de turismul de masa fiind o forma de turism alternative, care însa are la baza urmatoarele principii :
Minimizarea impactului activitatii turistice asupra mediului natural în vederea obtinerii durabilitatii ecologice. Minimizarea impactului negative al activitatii turistice asupra Comunitatii locale si a membrior ei în vederea obtinerea durabilitatii sociale
Minimizarea impactului negative al activitatii turistice asupra culturii, traditiilor si obiceiurilor comunitatiilor locale în vederea obtinerii durabilitatii culturale.
Turismul durabil reprezinta o abordare pozitiva cu intentia de a reduce tensiunile si frictiunile create de complexitatea interactiunilor dintre industriea turistica, turisti, mediul natural si comunitatile locale ca gaze ale turistilor .
"Dezvoltarea durabila reprezinta calea care asigura o crestere a bunastarii generatiei actuale, fara a prejudicia bunastarea generatiilor viitoare "(Pearce, W arford-1993). Conferinta Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare din 13-14 iunie 1992, desfasurata la Rio de Janeiro, cu participarea a 115 conducatori de tari ale lumii a încercat sa puna de acort cerintele dezvoltarii economice cu asigurarea unei protectii a mediului, ceea ce în opinia participantilor va reprezenta un program de dezvoltare durabila.
Este vital ca societatea civila sa cunoasca si mai ales sa constientizeze problemele tot mai acute referitoare la dezvoltarea progresiva a mediului în care îsi desfasoara activitatea precum si impricatiile acesteia asupra societatii umane în ansamblul existentei sale si a încerca sa gaseasca solutii noi, viabile.
Dezvoltarea durabila are ca scop evitarea pe termen mediu si lung a producerii unor dezechilibre economice sau ecologice, deoarece atât rezervele cât si resursele naturale ale planetei sunt limitate, ca de altfel si puterea de absortie a tuturor rezidurilor si deseurilor, rezultate. Conceptual dezvoltarii durabile, definit si ca un proces de transformare în care exploatarea resurselor, directia investitiilor, orientarea tehnicilor si schimbarile, institutionale se desfatoara în mod armonios "reprezinta criteriul de selectie a politicilor economice si de ajustare structurala în general si a politicii mediului în special.
Conceptual dezvoltarii durabile presupune performante pe trei planuri:
De ordin economic - cresterea gradului de exploatare si valorificare a resurselor
De ordin ecologic - reciclarea, evitarea degradarii mediului, reducerea sustragerii terenurilor din circuitul agricol;
De ordin social - cresterea numarului locurilor de munca, practicarea turismului, ca masuri de regenerare fizica si psihica. Dificultatea acceptarii conceptului dezvoltarii durabile in turismul romanesc nu consta in probleme de fond ci inprecizarea elementelor operationale, adaptate actualei perioade de tranzitie o necesitate a implementarii dezvoltarii durabile impune în present punerea accentului pe sporirea cunostintelor în ansamblul asupra conceptului de productie curata, precum si raspândirea lor în întreaga lume .
În vederea realizarii dezvoltarii durabile este necesara atingerea urmatoarelor obiective:
crestere intensitatii bunurilor si serviciilor:
reducerea consumului material si de energie pe unitate de produs :
eliminare poluantilor toxici;
cresterea reciclbilitatii ;
maximizarea utilizarii în mod durabil a resurselor reînoite.
Strategia de realizare a unui turism durabil presupune:
respect si grija fata de modul de viata al habitatelor umane;
cresterea nivelului de viata al habitatelor umane, conservarea bio-ecosistemului Terrei, a bio-diversitatii acestora;
reducerea exploatarii resurselor epuizabile si pastrarea capacitatii de sustinere a Terrei;
schimbarea atitudinii individuale în favoarea dezvoltarii durabile ;
posibilitatile comunitatilor de a-si pastra propiul mediu ambient pararlel cu realizarea cadrului national pentru dezvoltare si conservare integratoare.
"Amenajarea si valorificarea prin turism a naturii si a valorilor culturale , fara discernamant si la intamplare , pot produce in timp si spatiu efecte defavorabie asupra tuturor componentelor de mediu ."
Efecte negative generatede turism:
Pierderea sau deteriorarea identitatii culturale
Turismul contribuie la pierderea sau deteriorarea identitatii sau valorilor culturale locale datorita ;devalorizarii ,standardizarii ,pierderea autenticitatii ,adaptarea obiceiurilor si traditiilor culturale la cerintele turistilor.
Cererea turistica pentru suveniruri , obiecte de arta si alte marfuri ,precum si festivalurile ,datinile , obiceiurile influenteaza puternic populatia locala ,avand loc schimbari a mentalitatii si a valorilor morale sub influenta turistilor ,acestea pastrandu-se pentru ca sunt pe gustul turistilor
Obiecte si locuri sacre percepute ca bunuri de vanzare , nu mai sunt respectate comform valorii pe care o reprezinta .
Pentru a satisface dorinta turistilor de a intalni facilitate familiare , destinatii turistice risca sa fie standardizate.
" Dezvoltarea durabila este un concept de la care se asteapta rezolvare tuturor problemelor societatii contemporane si anume: saracia, degrdarea mediului înconjurator, pierderea increderii în institutii, extinderea necontrolata a urbanizarii, nesiguranta asupra unui loc de munca, instrainarea tineretului, inlaturarea valorilor traditionale, inflatia somajul si alte crize economico-financiare sau geopolitice."[3] Dezvoltarea durabila în turism este cu atât mai mare importanta cu cât acest sector depinde în mare masura de atractiile turistice si activitatile ce sunt legate de cadrul natural si de mostenirea istorica si culturala a unei destinatii turistice.
Majoritatea turistilor doresc sa viziteze zone atractive, functionale, curate si nepoluate, de aceea calitatea mediului reprezinta o conditie esentiala, care trebuie întretinuta si îmbunatatita.
Principiile dezvoltarii durabile se bazeaza pe :[4]
stabilirea limitelor ecologice, a standardelor si normelor de consum, cu reducerea consumurilor nejustificate;
redistribuirea activitatii economice si realocarea resurselor, satisfacerea nevoilor esentiale ale vietii, si în acelasi timp cresterea economica ;
mentinerea unui optim de populatie, cresterea demografica fiind în concordanta cu potentialulu ecosistemelor exploatabile;
conservarea resurselor de baza si pastrarea valorilor naturale care sustin patrimonial genetic al florei si faunei ;
acces legal la resurse, cresterea efortului tehnologic si folosirea rationala a acestora;
stabilirea unei rate minime de exploatare si de consumare a resurselor asa zise "inepuizabile";
Controlul comunitar, rolul comunitatii locale asupra luarii deciziilor de dezvoltare locala;
Asigurarea unui management al tuturor resurselor care sa puna accent pe calitate
Din perspectivele dezvoltarii durabile, amenajarea teritoriului poate fi definite ca o interventie ce urmareste punerea în accord a nevoilor umane, individuale si sociale cu resursele si potentialul real al mediului natural construit, pe de o parte, si cu nivelul tehnologic si resursele financiare pe de o parte, în conditiile protejarii si conservarii patrimoniului existent. Dezvoltarea turismului trebuie sa fie astfel planificat încât populatia locala a oricarei destinatii turistice sa beneficieze de avantajele socio-economice create de turism.
Turismul durabil trebuie sa se bazeze pe urmatoarele principiile de activitate turistica trebuie initiate cu mijloace propii ale comunitatii locale, iar aceasta trebuie sa-si mentina controlul asupra dezvoltarii turistice :[5]
turismul trebuie sa ofere rezidentilor locuri de munca care sa duca la îmbunatatirea calitatii vietii cornunitatilor locale si trebuie realizat un echilibru între activitatile economice deja existente în zona si activitatea turistica;
trebuie stabilit un cod de practice pentru turism la toate nivelurile:nnational, regional si local bazat pe standarde internationale deja acceptate: pot fi stabilite linii directoare pentru operatorii din turism, monitorizarea impactului diferitelor activitati turistice, cât sâsi limitele de acceptabilitate pentru diferite zone;
trebuie realizate programe educationale si training pentru îmbunatatirea managementului în domeniul protectiei resurselor naturale si cultural practicare turismului presupune o modernizare a infrastructurii, a dezvoltarii rurale urbane durabile, utilizarea de forme de energie neconventionala, tehnici mai putin poluante.
Turismul balnear acopera urmatoarele concepte :[6]
termalism,respective utilizarea terapeutica a apelor minerale calde , pentru turistii aflati intr0-o statiune termala;
balneoterapia,respective utilizarea bailor curative pentru efectuarea unor tratamente ;
balneoclimaterapie,care imbina utilizarea factotilor balneari cu cea a actiunii diverselor tipuri declimat , in scop profilactic si curative
talasoterapia,care presupune utilizarea elementelor din mediul marin 9apa marii, namolurile ,algele,climatul marin)
|
