INDUSTRIA TURISTICA

INDUSTRIA TURISTICA

Industria turistica este acea parte a economiei, alcatuita dintr-o suma de activitati sau mai multe ramuri a caror functie comuna este satisfacerea nevoilor turistilor.

Industria turistica reprezinta componenta oferta a pietei turistice si cuprinde totalitatea intreprinderilor si dotarilor destinate producerii si servicii turistice intr-o anumita tara (OMT). Rezultatul productiei cuprinde un ansamblu de facilitati si servicii specifice, grupate in diverse variante intr-un tot unic, valorificat in cadrul unei ambiante specifice create de factorii naturali si entropici de atractie dintr-o localitate, zona sau tara.

Conform celui mai recent raport eliberat de Eurostal, industria turistica include urmatoarele componente:

• Mijloace si servicii de cazare;
• Unitati si structuri de alimntatie publica;
• Dotari si servicii pentru congrese, conferinte;
• Dotari si structuri pentru agrement;
• Transport aerian;
• Transport feroviar;
• Transport cu autocarul;
• Transport fluvial si maritim;
• Birouri de informare turistica;
• Agentii de turism touroperatori si alti intermediari;
• Firme specializate in turismul de sanatate;
• Inchirieri de mijloace de transport, echipament sportiv;

Din industria turistica fac parte sectoarele:

- locuinta si alimentatie (in conformitate cu structurile consacrate, grupa "Hoteluri si restaurante"): hoteluri, moteluri, casa de oaspeti, ferme, vase de croaziera, vile, castele, camping-uri, proprietati time share, resedinte secundare, restaurante (clasice, cu specific, fast-food), baruri, cafenele;

- transport sectorul comercial reprezentat de linii aeriene, curse navale, cai ferate, autocare, firme de inchirieri de automobile, operatori de taximetrie si sectorul noncomercial constituit din automobile proprietate personala, aeronave proprii, iahturi;

- organizatorii de calatorii: agentii de voiaj si touroperatori;

- atractii-agrement: elemente naturale (forme de relief, gradini, parcuri, lacuri etc.) si construite - catedrale, castele, monumente, muzee, galerii de arta, teatre, parcuri de distractie, facilitati sportive, cazinouri precum si festivaluri si evenimente cultural-artistice;

- organizatorii/administratii destinatiilor: oficii de turism nationale, regionale, locale.

Pentru desfasurarea activitatii turistice sunt necesare intrari din alte ramuri, ca: agricultura, industrie alimentara ,industria constructiilor si indirect a materialelor de constructii, energetica, constructii de masini etc.; de asemenea, turismul intretine legaturi directe cu transporturile, telecomunic 353e42d atiile, cultura si arta. La randul sau, prin produsele pe care le ofera, turismul contribuie nemijlocit la asigurarea consumului populatiei, impartind aceasta sarcina cu educatia si invatamantul, ocrotirea sanatatii, comertul si altele.

Noile definitii a industriei turismului pun in evidenta mult mai bine contributia fiecarei componente a activitatii turistice la realizarea produsului final, care este produsul/pachetul turistic. In acelasi timp permite o fluidizare a fluxului de informatii necesare pentru luarea deciziilor referitoare la activitatea firmelor.

Pentru fiecare dintre aceste elemente ale industriei exista indicatori generali sau specifici, care dau marimea calitativa a acestuia.

Indicatorii se raporteaza fie la raportul veniturilor si cheltuielilor, la rata profitului pe tip de structuri turistice, la gradul de ocupare, fie la determinarea numarului de turisti, la durata medie a sejurului, la intensitatea circulatiei turistice in raport cu populatia rezidentiala, la gradul de utilizare a mijloacelor de transport in turism, la cheltuieli efectuate de turisti in zona turistica receptoare.

2.1. SERVICIILE TURISTICE

Turismului ii sunt caracteristice doua categorii principale de servicii si anume:

serviciile legate de calatorie(voiajul)

serviciile de sejur.

Calatoria turistica (voiajul) consta in deplasarea unei persoane sau grup de persoane din tara, localitatea de resedinta, in localitatea, statiunea, tara preferata ca destinatie pentru petrecerea timpului liber.

Serviciile privind sejurul reprezinta, de fapt, un complex de servicii cu caracteristici eterogene, incluzand ca elemente principale o serie de prestatii legate de cazare, alimentatie, odihna, petrecerea agreabila a timpului liber. La toate acestea se mai adauga o serie de servicii cu caracter special, solicitate de anumite categorii de turisti, decurgand din motivatia principala a calatoriilor turistice.

Serviciile pentru pregatirea consumului turistic sunt legate de organizarea calatoriilor, publicitate, informarea clientelei, elaborarea programelor de calatorie pe diferite itinerarii, editarea ghidurilor si hartilor turistice, rezervarea serviciilor pe itinerariile solicitate, procurarea documentelor de calatorie, obtinerea vizelor turistice etc.

In serviciile de baza sunt incluse serviciile de transport turistic, in cazul in care turistii solicita agentiilor de voiaj sa le asigure asemenea servicii de transport, servicii hoteliere care constau in crearea conditiilor pentru innoptarea turistilor in diferite forme de cazare, servicii de catering, constand in asigurarea hranei turistilor.

OFERTA TURISTICA

Valorificarea patrimoniului turistic al unei tari regiune sau zona geografica implica asigurarea unor conditii optime pentru deplasarea, sejurul si petrecerea placuta a timpului liber de catre turisti.

Oferta turistica este formata din ansamblul atractiilor care pot motiva vizitarea lor de catre turisti. Oferta turistica a unei tari ,zone turistice, statiuni, etc., cuprinde totalitatea elementelor turistice care pot fi puse in valoare la un moment dat prin stimularea cererii turistice.

Ansamblul conditiilor care faciliteaza deplasarea si sejurul, constituie, alaturi patrimoniul natural si cultural, elementele de atractie si motive pentru alegerea unor destinatii turistice, reprezinta oferta turistica potentiala.

Conditiile minime pentru ca o zona geografica sa fie inclusa in ansamblul turistic intern si/sau international, sunt urmatoarele:

- acea zona geografica trebuie sa dispuna de resurse naturale si de alte elemente (culturale, istorice) care sa prezinte interes pentru turisti potentiali.

- cea zona geografica trebuie sa aiba posibilitati de acces, de transport, de cazare-alimentatie si de agrement.

Oferta turistica potentiala a unei zone se bazeaza, in principal, pe resursele naturale de care dispune teritoriul respectiv si care formeaza oferta primara.

In al doilea rand se bazeaza pe resursele antropice, adica patrimoniul cultural si istoric.

A treia componenta, derivata din factorii antropici o constituie baza materiala a turismului si infrastructura.

Aceasta a treia componenta include reteaua unitatilor de cazare si alimentatie publica, caile si mijloacele de transport, mijloacele de agrement etc.

Alcatuita din resurse turistice naturale si antropice, la care se adauga asa numita oferta creata, respectiv, dotari si echipamente sau baza tehnico-materiala, influenteaza uneori decisiv activitatea de turism.

Astfel, bogatia de valori naturale - relief, clima, ape, flora, fauna, peisaj, istorice, de civilizatie si cultura de care dispune o tara sau o zona, precum si gradul lor de amenajari exercita o mare forta de atractie asupra fluxurilor turistice, determinand volumul circulatiei turistice, structura acesteia si directiile de orientare.

De regula, resursele turistice ca si nivelul si calitatea bazei tehnico - materiale sunt innobilate de nivelul si calitatea prestatilor turistice.

Definita ca ansamblul elementelor care motiveaza deplasarea turistilor, oferta turistica cuprinde urmatoarele elemente:

• resursele turistice naturale si antropice;
• echipamentele turistice;
• bunurile si serviciile destinate consumului turistic;
• forta de munca;
• infrastructura;
• conditiile de comercializare.

In sens restrans, se poate vorbi despre mai multe tipuri de oferte:

oferta unui hotel

oferta unei agentii.

2.1.3.CEREREA TURISTICA

Industria turismului influenteaza pozitiv cresterea venitului national prin insasi structura cheltuielilor turistilor, care devin venituri ale ramurilor participante la realizarea produsului turistic.

Piata turistica reprezinta un punct de interferenta a produsului turistic concretizat sub forma ofertei si a nevoilor de consum turistic materializate sub forma cererii turistice.

Cererea turistica reprezinta ansamblul serviciilor si marfurilor care isi gasesc corespondent in produsele turistice acceptate de un consumator potential.

Principalii factori care influenteaza cererea turistica sunt :

• factori demografici (sex, varsta, profesie, etc.);
• factori sociali (ex. moda);
• factori psihologici (emotivi si rationali);
• factori biologici si sezonieri;
• factori organizatorici si conjuncturali.

Cererea turistica se poate manifesta intr-o infinitate de alternative si difera de la un consumator la altul. Elementele care determina aceasta nuantare a cererii turistice sunt urmatoarele:

categoriile socio-profesionale;

posibilitatea financiara;

situatia familiara;

forma de turism pentru care opteaza un client interesat

aspectele tehnice ale calatoriei, si anume durata sejurului, mijloacele de transport utilizate, optiunea pentru forma de cazare, etc.

curentele de moda care influenteaza motivatiile si preferintele turistului, etc.

2.2. TOUR-OPERATORII

Tour - operatorii constituie veriga cea mai importanta din intreg lantul turistic: ei realizeaza legatura intima care se stabileste intre prestatorii serviciilor de baza si turistii care cumpara aceste servicii, grupate intr-un tot unitar. Ei organizeaza pachetele de programe dupa dorinta fiecarui turist in parte, cu sprijinul prestatorilor; tot ei raspund din punct de vedere juridic pentru deficientele aparute pe parcursul vacantei, drept pentru care alcatuiesc 'conditiile generale' de lucru cu clientii si 'conditiile specifice' rezultate in urma colaborarii cu fiecare din prestatori in parte; in fine, tot ei tin locul intermediarilor in probleme ce privesc vizele, diferitele taxe, asigurarile, biletele de calatorie, etc.

Primul tur in acceptiune moderna a fost realizat de Thomas Cook in 1841, atunci cand acesta s-a angajat sa asigure transportul a 540 de persoane pe calea ferata intre Leiciester si Loughborough pe o distanta de 22 de mile. Din acest aranjament Cook nu a obtinut nici un profit, dar a vazut calea de a remedia aceasta situatie: din discounturile obtinute pentru numarul mare de solicitari el a obtinut profituri din ce in ce mai mari, si-a dezvoltat afacerea inceputa, astfel incat curand a devenit un organizator de excursii complete. Firma sa a ramas o putere in industria calatoriilor, in ciuda numeroaselor schimbari in structura proprietatii. Principalul sau rival a fost si este American Express - prima companie care a emis cecuri de calatorie.

Anglia este considerata tara de origine a tour - operatorilor. Aici, acestia vand peste 6 milioane de voiaje pe an si sunt caracterizati printr-o foarte puternica integrare. Astfel, principalul tour - operator, 'Thomson - Holiday' poseda o companie de avioane ('Charter Britannia Airways'), mai mult de 6000 de locuri in hoteluri si o intreaga retea de agentii de distributie: un sistem global. In plus, scaderea preturilor dupa anii '70 le-a permis sa capteze toate straturile de consumatori prin lansarea destinatiilor privilegiate la preturi scazute: Insulele Baleare, Malta, Adriatica.

Germania reprezinta principala piata europeana pentru vanzarile de voiaje forfetare. Mai mult de 50% dintre acestea sunt realizate de cei doi giganti - TUI si NUR. Spre deosebire de tour - operatorii britanici care s-au constituit pornind de la o societate de turism, cei germani s-au dezvoltat fie pornind de la retelele comerciale ale marilor magazine sau banci, fie pornind de la sindicate sau comitete de intreprinderi. DETOUR, prin exceptie, are in spate capitalurile Lufthansa.

In Olanda, Belgia, Elvetia si tarile Scandinave, piata este caracterizata prin penetrarea ridicata a tour - operatorilor. De exemplu, aproape 40% din populatia turistica a Suediei apeleaza la serviciile acestora. Aceasta cerere sporita pentru calatorii forfetare internationale provine de la nivelul ridicat al veniturilor pe locuitor in aceste tari, se datoreaza asezarii lor geografice care impune folosirea avionului pentru vacante la soare de scurta durata (tarile Scandinave) si unei oferte proprii foarte bine adaptata la cerere (Belgia, Olanda).

Tour - operatorii nord-americani au o productie de voiaje forfetare orientata in special spre destinatii americane sau canadiene (70%): Florida, California, Hawai, Canada sau Puerto Rico. De altfel, datorita spatiului geografic si mobilarii lui cu utilitati pentru leasure, America este un caz particular in industria turistica, ea satisfacandu-si singura cererea in majoritate pe teritoriul national.

Productia de voiaje forfetare in Japonia nu s-a dezvoltat decat la sfarsitul anilor '60, si aceasta din cauza numarului redus de zile de concediu al populatiei si a intensitatii scazute a voiajelor externe. Aceasta si datorita traditiei diferite si timpului necesar pentru asimilarea tehnicilor americane, dupa care a cunoscut o adevarata explozie transformandu-se intr-o industrie a spionajului industrial, turistul japonez, cu aparatul de fotografiat de gat devenit un simbol.

Ultimii ani aduc schimbari majore in structura intermediarilor din turism. Un recent studiu efectuat pentru o corporatie multinationala pe piata europeana arata ca structura distributiei, cel putin pentru Europa de Vest s-a schimbat iar tendinta este tot mai accentuata.

Europa este dominata de cativa tour - operatori cu o putere economica foarte mare. Astfel ca in Germania doar patru asemenea tour - operatori acopera mai mult de 70% din totalul vanzarilor de produse turistice: TUI (Touristik Union International), NUR (Neckerman und Reisen), LTT (Luft Transport und Tourism), ITS (International Tourist Service).

In Marea Britanie, principalii tour - operatori sunt: Thompson, ILG (International Leisure Group).In Franta clasamentul celor mai mari tour - operatori sunt: Nouvelles Frontieres, Club Mediterranee, Fram, Sotair.

2.2.1 OFERTA TOUR - OPERATORILOR

Pe piata turistica romaneasca nu exista un singur tour - operator sau un grup de touroperatori romani, ceea ce reduce considerabil oferta de produse turistice romanesti, limitata la posibilitatile agentiilor de turism. Produsele se regasesc in oferta turistica locala, prezentata de diferite agentii de turism care joaca si rolul de tour - operator.

Cu toate acestea intre anumite limite este, prezent un tour - operator roman-S.C. O.N.T. Carpati S.A., cu sediul in Bucuresti. Acesta a fost infiintat in 1990, pe baza legii nr. 15/1990, referitoare la reorganizarea unitatilor economice de stat.

Structura organizatorica a firmei cuprinde doua componente de baza (Stanciulescu, 1999):

- serviciile proprii;

- subunitatile fara personalitate juridica.

Serviciile proprii cuprind urmatoarele elemente:

- serviciile comerciale;

- serviciile auxiliare;

- serviciile functionale;

- formatiile operative de lucru.

Serviciile comerciale[1] sunt grupate din punct de vedere geografic si al limbii vorbite, astfel:Anglia, tarile scandinave, S.U.A., Israel; Germania, Franta, Turcia, tarile din Europa de Est tarile din Asia, etc.

Scopul acestor servicii este desfasurarea activitatii de incoming - contactarea tour - operatorilor straini si incheierea de contracte cu acestia, pentru aducerea turistilor straini in Romania.

Un alt serviciu se ocupa cu activitatea de out - going - realizarea de programe turistice externe pentru turistii romani. Efectuarea platilor cu ajutorul cartilor de credit este scopul activitatii unui alt serviciu.

Serviciile auxiliare cuprind urmatoarele entitati organizatorice:

♦ serviciul de promovare-cooperare, care se ocupa cu promovarea produsului turistic, reclama si publicitatea acestuia;

♦ serviciul preturi si tarife, care se ocupa cu analiza preturilor practicate de firmele concurente, a celor practicate de firmele straine, respectiv a preturilor interne practicate de furnizorii de servicii, determinarea eficientei economice a activitatii si avizarea preturilor si tarifelor practicate de firma;

♦ serviciul dispecerat - baza materiala, care se ocupa cu incheierea de contracte cu proprietarii de unitati turistice din tara, pentru asigurarea serviciilor turistice necesare pentru desfasurarea programelor interne.

Serviciile functionale cuprind serviciile obisnuite pentru orice intreprindere, adica oficiul juridic, serviciul personal, serviciul financiar-contabilitate, secretariat, etc.

Formatiile operative de lucru cuprind personalul din cadrul ghiseelor, care lucreaza direct cu clientela.

Subunitatile fara personalitate juridica cuprind urmatoarele structuri:

- Agentia de Prestatii Turistice Internationale (A.P.T.I.), care se ocupa de, oferirea serviciilor suplimentare pentru turistii straini sositi in mod organizat sau pe cont propriu in Romania;

- Agentia de turism ONT Carpati Constanta, al carei scop este realizarea programelor turistice pentru turistii romani in tara si in strainatate;

- Compania Montana, care desfasoara activitati multiple (hotelarie, restauratie, agrement, service auto);

- Compania de transport turistic, care inchiriaza autoturisme si microbuze;

- Compania Autotours Constanta, al carei obiect de activitate consta in efectuarea de transporturi turistice cu autocarul.

Se observa ca firma prezinta toate caracteristicile unui tour - operator, dar ca prezenta sa pe piata este aproape nesemnificativa. O explicatie posibila ar fi aceea ca, in urma privatizarii, firma si-a pierdut reprezentantele teritoriale. Acestea erau fostele oficii judetene de turism (O.J.T.), care s-au divizat in mai multe societati comerciale, fiecare cu obiect de activitate, structura organizatorica si baza materiala proprii. Pe de alta parte, din structura initiala (existenta inainte de 1989) s-au desprins unitati specializate importante:

- Publirom, care se ocupa cu activitatea de publicitate turistica;

- Comturist, care se ocupa cu vanzarea marfurilor pentru turisti;

- S.C. Litoral S.A., care se ocupa cu programele turistice externe pe litoralul romanesc al Marii Negre.

2.3.OFERTA AGENTIILOR DE TURISM IN ROMANIA

Volumul cifrei de afaceri a agentiilor de turism din Romania s-a aflat intr-o scadere continua inainte de anul 1998, an in care s-a inregistrat o scadere cu 31,1% fata de anul anterior; dupa acest an, valoarea acestui indicator a inceput sa creasca, in anul 2005 inregistrandu-se o crestere cu 14,7% fata de anul anterior. in perioada 1 ianuarie -30 septembrie 2007, indicele volumului cifrei de afaceri a ajuns Ia 97,4% comparativ cu aceeasi perioada a anului 2006.

Activitatea principala a agentiilor de turism este crearea si comercializarea produselor turistice proprii, la care se adauga cele primite de la touroperatori pentru a fi distribuite. Activitatile secundare cuprind vanzarea biletelor pentru diferite mijloace de transport (ticketing)- in special pentru avion si autocar, precum si inchirierea de autovehicule (autoturisme, autocare, microbuze).

In general, ofertele agentiilor de turism se aseamana intre ele. Acestea cuprind:- tururi ale diferitelor orase din Romania;

- circuite interne, cum ar fi de exemplu manastirile din Nordul Moldovei, turul Dracula, Transilvania, Maramuresul, etc.;

- circuite externe in Grecia, Egipt, Italia, Turcia, Austria;

- statiuni balneoclimaterice, ca de exemplu Calimanesti-Caciulata, Herculane, Borsec, Busteni, Sinaia, Predeal, Sovata, etc.;

- croaziere externe pe Nil (Egipt) sau in Marea Caraibelor;

- sejururi pe litoralul Marii Negre.

2.4. CIRCULATIA TURISTICA

Dezvoltarea turismului, integrarea sa in structura economiilor moderne, in sfera necesitatilor si consumului populatiei se reflecta intr-o imbogatire continua a continutului sau si o diversificare a formelor de manifestare.

De asemenea participarea la miscarea turistica a unor categorii sociale tot mai largi, asociata cu varietatea mobilurilor cererii, au favorizat aparitia unor forme de turism, adaptarea lor permanenta la cerintele turistilor si conditiile calatorilor.

Ca urmare, cunoasterea modalitatilor de concretizare a cererii turistice, a continutului si particularitatilor fiecarui forme, a determinantilor specifici si evolutiei lor, precum si a corelatiilor dintre acestea prezinta importanta deosebita pentru definirea strategiei in dezvoltarea turismului, pentru crearea cadrului unitar de circulatie a informatiilor si luare a deciziilor, pentru integrarea in sistemul categorial international.

In acelasi timp, intensificarea calatoriilor-interne si internationale, cresterea rolului turismului in ansamblul relatiilor economice internationale ca si in viata economica si sociala au determinat preocupari pentru evaluarea dimensiunilor si efectelor sale, pentru elaborarea unui sistem unitar de inregistrare si urmarire a circulatiei turistice.

In acest context, se poate vorbi de cristalizarea unor forme ale circulatiei turistice precum si a unei metodologii comune de masurare a acesteia.

2.4.1. MASURAREA CIRCULATIEI TURISTICE

Caracterizarea turismului sub aspectul dimensiunilor, evolutiei, structurii, aportului la dezvoltarea economico-sociala, atat in plan intern, cat si international este conditionata de existenta unor informatii pertinente.

Volumul, varietatea informatiilor, comparabilitatea acestora in cazul turismului international asigura nu numai o evaluare corecta/stiintifica a fenomenului turistic, ci permit intelegerea mecanismelor lui de functionare si, pe aceasta baza, adoptarea unor decizii adecvate, elaborarea strategiilor privind dezvoltarea acestuia.

Intensificarea circulatiei turistice interne si internationale, diversificarea formelor de petrecere a vacantei, transformarile din industria turistica, participarea unui numar sporit de tari la miscarea turistica - acutizeaza nevoia de informatii, facand, in acelasi timp, mai dificila obtinerea lor. Se pune, in aceste conditii, problema gasirii unor metode de observare capabile sa asigure o buna cunoastere a activitatii turistice ca si cea a armonizarii instrumentelor statistice de inregistrare si cuantificare a acesteia.

Necesitatea modernizarii si compatibilizarii sistemelor de inregistrare statistica este sustinuta si de faptul ca, astazi, acestea inca mai difera de la o tara la alta, datorita unor inadvertente conceptuale, costurilor relativ ridicate de observare si imposibilitatii suportarii acestora de catre unele tari, dinamismului deosebit al calatoriilor turistice si dificultatilor reflectarii acestuia etc.

Evaluarea corecta, cat mai completa si comparabila la nivelul tarilor, a activitatii turistice presupune, asadar:

consens asupra continutului conceptelor;

caracterul unitar si simplu al metodelor de observare;

un sistem de indicatori coerent.

Aceste cerinte sunt indeplinite in privinta conceptelor, majoritatea tarilor adoptand Recomandarile statistice ale OMT (Ottawa, 1991) in acest sens. Totodata, s-au facut pasi importanti in apropierea metodelor de inregistrare si a sistemului de indicatori.

2.4.2. METODE DE INREGISTRAREA A CIRCULATIEI TURISTICE

O problema importanta in masurarea fenomenului turistic este culegerea informatiilor - modalitatile de inregistrare si instrumentarul utilizat in acest scop.

Studiile de referinta in domeniu evidentiaza ca instrumentele de baza pentru, cercetarea turismului sunt observatiile directei complete asupra fenomenului - de tipul recensamintelor, inventarelor - si observatiile partiale - de natura sondajelor - realizate pe esantioane avand un comportament identic cu cel al ansamblului. Ele se aplica in locurile cheie ale activitatii turistice, respectiv la punctele de frontiera, in mijloacele de gazduire a turistilor, cu prilejul realizarii tranzactiilor financiare etc.(tabelul 3.1.).

Cu ajutorul acestor instrumente se obtin informatii cantitative si calitative ce permit alcatuirea unor statistici ale turismului intern si/sau international, statistici care, la randul lor, sunt utilizate pentru fundamentarea deciziilor si politicilor macroeconomice in domeniu. Dintre acestea, cel mai frecvent intalnite, structurale dupa locul sau unitatea de observare, sunt:

- statisticile sosirilor/plecarilor la frontiera;

- statisticile mijloacelor de gazduire (cazare);

- statisticile mijloacelor de transport - proprii Turismului sau general;

- statisticile asupra altor echipamente si activitati: parcuri nationale (rezervatii) si parcuri de distractie, echipamente/instalatii sportive si culturale; muzee etc.

- anchete/sondaje asupra gospodariilor si persoanelor;

- statistici tip recensamant economic;

Alte statistici: balanta de plati, sistemul contabilitatii nationale, ocuparea fortei de munca, bilanturile financiar-contabile ale societatilor comerciale etc.

Fiecare dintre situatiile/statisticile mentionate ilustreaza mai bine o latura sau alta a fenomenului turistic, prezinta, in utilizarea propriu-zisa, avantaje si limite.

Inregistrarea (controlul) la frontiera, ca metoda de masurare a circulatiei turistice, este folosita, pe scara larga, in statistica turismului international. Ca modalitate de desfasurare, inregistrarea la frontiera poate fi continua, contabilizandu-se toate trecerile prin aceste puncte, sau partiala, realizandu-se sub forma sondajelor specializate. Aceasta metoda furnizeaza informatii cantitative cu privire la numarul intrarilor si iesirilor, tara de origine a turistului, durata sederii, scopul vizitei, mijlocul de transport folosit etc.

Varietatea informatiilor obtinute depinde nemijlocit de complexitatea formalitatilor in punctele de frontiera (informatii bogate, diverse presupun o formularistica complicata si timp pentru completarea acesteia, ceea ce reprezinta un dezavantaj pentru turist si duce la gatuirea circulatiei si, invers, o simplificare a formalitatilor constituie un avantaj pentru turist, stimuleaza fluidizarea traficului, dar reduce corespunzator volumul informatiilor obtinute).

Tendintele manifestate in practica relatiilor internationale, de simplificare a formalitatilor de frontiera sau chiar de renuntare la ele, conform unor intelegeri bi - sau multilaterale (ex., spatiul Schiingen), limiteaza posibilitatile utilizarii acestei metode pentru evaluarea corecta a circulatiei turistice; in astfel de cazuri, singurele informatii ce se pot obtine cu ajutorul unor mijloace tehnice (inregistrari video, celule fotoelectrice etc.) sunt cele referitoare la intensitatea traficului.

O metoda mai eficienta si mai usor de aplicat este inregistrarea in spatiile de cazare (mijloace de - gazduire). Utilizarea corecta a acestei metode. in sensul comparabilitatii rezultatelor, mai ales in statisticile internationale, presupune existenta unui sistem unitar de evidenta a activitatii pentru toate unitatile ce gazduiesc turisti, ceea ce nu este totdeauna simplu.

Informatiile obtinute prin metoda inregistrarilor in spatiile de cazare sunt mai complete si mai diversificate; ele se refera deopotriva la cerere (circulatia turistica) si oferta (baza materiala si forta de munca), la turismul intern si international, la dimensiunile fenomenului turistic si impactul sau asupra economiei (vezi tabelul .2.1.) de asemenea, pot fi cuantificate atat latura cantitativa, cat si cea calitativa a activitatii

Culegerea .datelor, in cazul acestei metode, se poate realiza prin simpla prelucrare a documentelor hoteliere standard (fisa de anuntare a sosirii sl plecarii turistilor, situatia zilnica/lunara a ocuparii camerelor/locurilor, fisa de cont a fiecarui client etc.) sau prin completarea acestora cu informatii suplimentare obtinute direct de la clienti (aprecieri asupra calitatii serviciilor).

Inregistrarea in spatiile de cazare, desi are multe avantaje, exprimate prin complexitatea si diversitatea informatiilor, prin caracterul facil al aplicarii etc., prezinta si cateva inconveniente legate, in principal, de unitatea de observare, si anume: inregistrarea este incompleta, deoarece sunt luate in calcul numai spatiile omologate, fiind omisa cazarea la rude, prieteni, in resedinte secundare, in spatii neamenajate; nu reda cu rigurozitate numarul turistilor (persoanelor), ci doar numarul innoptarilor; rezultatele depind de sistemul de evidenta utilizat, specifice unor tari sau lanturi hoteliere (ex., o camera dubla ocupata de o persoana, dar care achita integral costul acesteia, este evidentiata cu 2 innoptari).

O alta metoda, considerata indirecta, cu o arie de aplicabilitate mai restransa, este cea a prelucrarii informatiilor provenind de la institutiile financiar-bancare (banci, societati de asigurari etc.). Sunt posibile determinari ale incasarilor si platilor pentru calatoriile turistice, pe ansamblu si pe structura - cazare, alimentatie, transport, atat pentru turismul intern cat si pentru cel international.

Pe baza acestora se pot face aprecieri calitative asupra turismului - prin intermediul unor indicatori de genul: incasare/cheltuiala medie pe turist, pe zi-turist -. precum si evaluari ale locului turismului in consumul populatiei, aportului acestuia la crearea P1B, la echilibrarea balantei de plati, la realizarea veniturilor statului (prin impozite).

In cazul acestei metode, complexitatea informatiilor, acuratetea lor sunt dependente de tipologia si structura sistemului contabilitatii nationale, de structura hramurilor economici adoptata de fiecare tara si compatibilitatea acestora pe plan mondial, de gradul de detaliere a datelor, de nivelul de informatizare si accesare al institutiilor financiar-bancare.

Aprecieri asupra aspectelor calitative ale activitatii turistice. de natura .caracteristicilor socio-profesionale ale clientelei, motivatiei, comportamentului, nivelului de satisfactie a turistului, bugetului de vacanta etc. pot fi facute. numai prin metoda sondajelor.

Sondajele se realizeaza, de regula, de institutii sau compartimente specializate, de un personal cu pregatire adecvata, asupra unor esantioane fixe (panel), iau variabile, reproiectate cu prilejul fiecarei anchete.

Desi ofera posibilitatea cunoasterii unor aspecte foarte variate ale activitatii turistice (calitative si cantitative), metoda sondajelor prezinta si cateva inconveniente legate, in principal, de costuri (este considerata, de unii autori, cea mai costisitoare).