LOCUL SI ROLUL SERVICIILOR IN CADRUL ACTIVITATII DE TURISM

LOCUL SI ROLUL SERVICIILOR IN CADRUL ACTIVITATII DE TURISM

Dezvoltarea impetuoasa a turismului in ultimele decenii, ampla lui extindere pe plan national si international, avantul continuu al mis­carii turistice, care cuprinde azi categorii tot mai largi de oameni de varste, pregatire si profesiuni diferite, au determinat ca turismul sa reprezinte un fenomen extrem de important al lumii contemporane, cu adanci implicatii economice, sociale, politice si culturale.

Nu ne propunem sa abordam aici o serie de chestiuni referitoare la aparitia si dezvol­tarea turismului, la definirea notiunilor de turist, turism, la originile activitatii turistice, la rolul sau complex in economia nationala sau la cel de cunoastere si apropiere intre popoare ceea ce a determinat pe unii autori sa-1 considere drept un „pasaport pentru pace”. 

In prezent, analizarea si discutarea turismului nu se mai poate face limitindu-ne numai la ideea ca turismul se circumscrie doar la deplasarea turistilor in diferite scopuri: agrement, recreative, cultural-edu­cative, pentru, tratament etc, in ultima vreme notiunea de turism si-a extins aria, ea cuprinzand si deplasarile efectuate in vederea partici­parii la diferite reuniuni internationale congrese, simpozioane, mani­festari sportive, deplasari in scop de afaceri , incluznd, intr-un cuvant, calatoriile in general.

S-a motivat includerea acestor deplasari in sfera turismului prin faptul ca cel ce merge intr-o alta localitate sau intr-o alta tara, indiferent de cauzele calatoriei, isi consacra o parte insemnata a timpului sau liber destinderii, informatiei si cunoasterii.

Desi este incontestabil faptul ca turismul ramane, in ansamblul lui, o modalitate placuta de petrecere a timpului liber, cei ce iau in consi­deratie numai aceasta fateta a activitatii turistice ignora voit sau nu, componentele economice si sociale ale turismului. Extraordinara dezvoltare a turismului a dus, in mod inevitabil, la cresterea permanenta a cererii unei game sporite de servicii si bunuri de consum, ceea ce a stimulat sectoarele 434f54e productive si prestatoare de servicii sa faca fata unui tot mai mare volum de consum turistic generat atat de deplasarile populatiei spre anumite zone si localitati de interes si de traditionala sau mai recenta atractie turistica, cat si de sporirea numarului de vizitatori veniti de peste hotare.

Astfel, buna desfasurare a activitatii de turism a impus crearea unor institutii specializate si pregatirea unui personal calificat, capabile sa asigure toate serviciile necesare calatoriei si anume:

- informatiile gene­rale cu privire la preturi si tarife, la modalitatile de ajungere la locul de destinatie, cat si referitoare la ceea ce ofera acesta;

- transportul, durata sa, mijloacele folosite; cazarea; alimentatia; asigurarea agremen­tului, divertismentului, actiunilor cu caracter cultural-educativ, trata­mentul balnear (solicitat de o anumita categorie a populatiei) si inca multe altele.

De asemenea, pe masura dezvoltarii industriei turistice au aparut profesiuni turistice noi, definite ca profesiuni exercitate de grupe de persoane incadrate intr-una din subunitatile turistice, bazate pe cunostinte bine definite, care s-au format in functie de necesitatile tot mai diverse ale acestei industrii.

Toate aceste activitati si servicii, pentru a fi indeplinite la un nivel competitiv si corespunzator cerintei turistilor, necesita structuri organizatorice adecvate, creeaza relatii de interdependenta cu alte unitati care nu sunt implicate fie direct, fie indirect in turism.

Analizand multitudinea aspectelor legate de atat de complexa miscare turistica, specialistii si cercetatorii cu preocupari in acest domeniu au ajuns la concluzia ca turismul, vazut si inteles ca o activitate economica, s-a transformat intr-o componenta de seama a economiilor nationale ale tot mai multor tari datorita faptului ca el, ca orice activitate economica de sine statatoare, absoarbe un procent important din randul populatiei active care lucreaza in unitatile cu profil turistic, contribuie la crearea venitului national, iar incasarile din turismul international au o pondere insemnata in totalul exportului de marfuri si servicii al unei tari.

Plecand de la aceste considerente, s-a afirmat ca „volumul” crescand si complexitatea ofertei turistice de servicii au generat dezvoltarea unei adevarate industrii a turismului, ceea ce justifica tratarea fenomenului turistic ca o ramura distincta a economiei natio­nale in plina dezvoltare, constituind o componenta a diviziunii sociale a muncii.

Prin natura sa, fenomenul turistic este deo­sebit de complex; intrepatrunderea componentelor sale eterogene da nas­tere la un specific unic si original, care nu se identifica cu nici unul din sectoarele traditionale ale economiilor nationale. Toate acestea jus­tifica pe deplin tratarea acestui fenomen in mod autonom, ca o noua ramura a economiei nationale.

Trebuie insa precizat ca, spre deosebire de alte sectoare de prestari de servicii, industria turismului ramine, totusi o ramura de consecinta, a carei dezvoltare in fiecare etapa data nu se va putea asigura armonios decit intr-o strinsa corelare cu nive­lurile si ritmurile de dezvoltare ale celorlalte ramuri ale economiei na­tionale.(O. Snak).

Totodata, s-a putut sesiza ca in amplul proces de dezvoltare a economiei nationale, concomitent si in paralel cu extinderea si adancirea diviziunii sociale a muncii, alaturi de ramurile si subramurile de baza producatoare de bunuri materiale, au aparut si s-au dezvoltat o serie de noi ramuri si subramuri a caror activitate nu se finalizeaza prin crearea de bunuri materiale, ci are drept scop si rezultat satisfacerea, prin intermediul serviciilor, a unei largi game de cerinte si nevoi spe­cifice, sociale. In acest segment al economiei nationale se incadreaza, datorita continutului sau, si turismul.

Prin compararea turismului cu celelalte ramuri ale economiei na­tionale, cercetatorii domeniului au ajuns la citeva concluzii interesante si demne de retinut pe care le mentionam in continuare:

1. Turismul se inscrie in sectorul tertiar al economiei nationale, el cuprinzind, in primul rand, prestatii de servicii, ceea ce determina ca turismul „sa se incadreze intr-o dinamica foarte ridicata, ce reprezinta una din dimensiunile principale ale sectorului respectiv in conditiile civilizatiei contemporane. Mai mult, intrucat cererea de servicii turistice constituie, in prezent, una din cererile cu cei mai ridicati coeficienti de elasticitate lucru ce se va resimti si mai puternic in viitor este de presupus ca activitatea turistica (inclusiv forta de munca ocupata in desfasurarea acestei activitati) va inregistra cu toate perfectionarile care vor avea loc cresteri sensibile' (Gh. Barbu, O. Snak).

2. Turismul este o ramura cu activitati eterogene, cu numeroase corelatii intre ele, ceea ce impune, pentru realizarea valorii de intrebuintare a produsului turistic si obtinerea satisfactiei materiale si spirituale scontate in urma consumului turistic, „asigurarea de servicii de calitate ridicata pe tot parcursul calatoriei si sejurului turistic'.

3. Din largul evantai al serviciilor, serviciile cu caracter turistic „sunt activitati care ar putea fi denumite de acces, ele neavand decat rolul de a asigura turistilor conditii cat mai bune pentru atingerea scopului calatoriei' (exceptie fac, desigur, serviciile din domeniul agrementului si cele legate de scopul final al deplasarii turistului).

4. Activitatile proprii, specifice turismului, sunt, in principal, cele cu privire la cazare si agrement-divertisment, majoritatea celorlalte componente ale activitatii de turism apartinind altor ramuri ale economiei nationale (transporturi, circulatia marfurilor, alimentatia publica etc). Acest aspect a determinat pe cercetatori sa afirme ca „turismul este o ramura de interferenta, dar si de „sinteza'

Privit dintr-un asemenea unghi, turismul apare ca o activitate cu rol economic direct prin aportul sau la crearea venitului national si la exportul invizibil, sintetizat prin obtinerea de valuta (in cazul turismului international), prin faptul ca el concura la ridicarea economica si social-culturala a unor zone, localitati si regiuni ale tarii, precum si datorita influentei sale pozitive asupra circulatiei banesti interne , precum si cu rol economic indirect manifestat prin influenta sa asupra stimularii, dezvoltarii si a altor ramuri ale economiei nationale.

Turismul nu este, deci, un simplu beneficiar al ansamblului economiei nationale, ci o ramura aflata in stransa dependenta cu celelalte ramuri, in acelasi timp, asa cum pregnant au remarcat unii cercetatori, sub impulsul dezvoltarii sale au aparut si apar modificari in interiorul ramurilor de interferenta si chiar in celelalte. Astfel, se poate afirma ca turismul reprezinta un factor de seama in procesul dezvoltarii economice a tot mai multor tari, printre care si Romania, tara noastra beneficiind de un mare potential turistic de primire, cunoscut si apreciat tot mai mult de diferite state ale lumii.

Plecand de la aceste considerente, precum si de la faptul ca Romania dispune de un bogat si variat cadru natural, de numeroase resurse turistice primare si secundare, turismului i s-au asigurat un loc si un rol important in cadrul programului national de dezvoltare economica si sociala a patriei noastre, un accent deosebit punandu-se, in special, pe continua extindere a turismului international romanesc.

Asa cum s-a precizat mai sus, valorificarea superioara a intregii activitati turistice este, insa, strans legata de volumul si calitatea serviciilor oferite (transport, cazare, alimentatie, agrement-divertisment, actiuni cultural-educative etc.).

Ca atare, atat volumul, cat si, in mod deosebit, structura serviciilor constituie una din problemele majore cu care este confruntat turismul, in primul rand turismul international, ele fiind cheia de bolta a intregii activitati turistice, intrucat, asa cum afirma un cunoscut specialist strain, „oferta turistica” se compune din combinarea mai multor elemente in cadrul carora serviciile joaca rolul principal.

Dorim insa, ca inainte de a trece la prezentarea succinta a categoriilor de servicii, sa amintim, pe scurt, care sunt principalele forme de turism, considerand ca este necesara cunoasterea, in mare, a modului in care cercetatorii si specialistii domeniului au clasificat formele de turism.

O prima diviziune se face dupa provenienta turistilor si ea cuprinde doua ramuri principale:

turismul intern (sau national, al doilea termen fiind mai putin uzitat in literatura de specialitate), adica cel practicat de cetatenii unei tari in interiorul frontierelor de stat ale acesteia,

turismul international (sau extern), care include totalitatea calatoriilor turistice ale cetatenilor straini intr-o anumita tara, precum si deplasarea turistilor dintr-o anumita tara peste frontierele de stat ale tarii lor.

Mentionam ca in Romania ambele forme de turism atat cel intern, cat si cel international se dezvolta armonios si continuu, fiecare conducandu-se dupa scopuri si sarcini clare, in raport cu importanta lor economica si sociala. Literatura de specialitate imparte turismul international in doua ramuri si anume:

a) turismul recreativ (cunoscut si sub denumirea de activ sau de primire), caracterizat prin primirea intr-o tara oarecare a turistilor care au domiciliul stabil in tara trimitatoare,

b) turismul emitator (numit si pasiv sau de trimitere), reprezentat prin plecarile in calatorii turistice in strainatate ale turistilor unei tari.

A doua diviziune a turismului are la baza gradul de mobilitate a turistilor, specialistii identificand aici doua forme principale de turism : turismul de sejur si turismul de circulatie (sau itinerant). La randul lui, turismul de sejur este si el divizat in trei parti:

a) turismul de sejur lung, atunci cand sejurul unui turist intr-o localitate, statiune, zona etc, se extinde pe o perioada considerabila de timp (exemplu: in cazul tipic al formelor de turism balneo-medical);

b) turismul de sejur mediu (apreciat de specialisti drept un turism de masa, cu un pregnant caracter sezonier, practicat de toate categoriile de populatie, indiferent de nivelul veniturilor; unii remarca, totusi, ca este specific categoriilor cu venituri medii), in cazul in care sejurul turistului se limiteaza la durata concediului sau de odihna platit;

c) turismul de sejur scurt (cuprinde, mai ales, asa-numitul turism ocazional sau de circumstanta si turismul de sfirsit de saptamina), cand turistul se deplaseaza pe o durata limitata de timp (de ex., in cazul vacantelor fragmentate sau al microvacantelor).

Turismul de circulatie (itinerant) se caracterizeaza prin deplasarea sucesiva a turistului in diferite zone si localitati turistice, cu sejururi scurte in acelasi loc (un asemenea gen de turism se diferentiaza net de turismul de sejur si, in plus, el nu este legat in mod strict de un anume sezon).

Tot in aceasta sectiune, in directa corelatie cu mobilitatea turistului, intra si turismul de tranzit, forma a turismului international; turismul de tranzit implica traversarea unei tari (sau, chiar, a mai multor tari), a unei zone, regiuni pentru a se ajunge la anumite destinatii mai indepartate.

A treia diviziune a turismului are in vedere unul din elementele de baza care influenteaza miscarea turistica si anume „sezonalitatea'.

Aici intalnim, in principal, trei forme de turism:

a)   turismul de iarna,

b) turismul de vara (un turism masiv, de masa, cu consecinte hotaratoare privind eficienta economica a activitatii turistice),

c) turismul de circumstanta (sau ocazional), acesta din urma fiind o categorie de turism limitata ca durata si ca circulatie (el este practicat cu ocazia anumitor actiuni speciale, cu caracter periodic sau ocazional).

Deoarece formele de turism sezonier au ca o consecinta fluctuatii nedorite de vizitatori (concentrari si supraconcentrari masive, alternate cu o scadere a numarului de vizitatori in alte perioade), economia turismului cauta solutii pentru atenuarea curbelor nedorite de sezonalitate prin diversificarea ofertei spre a se ajunge la o circulatie turistica capabila sa permita definirea ei drept „sezon turistic pe toata durata unui an calendaristic'.

A patra diviziune a turismului porneste de la mijlocul de transport folosit de turist in timpul deplasarii sale pentru a ajunge in punctul, localitatea, zona sau tara de destinatie. Si aici intilnim mai multe forme, dupa cum urmeaza:

drumetia, adica excursiile pedestre, organizate, semiorganizate sau neorganizate, cu o durata mai scurta sau mai lunga si acoperind trasee variabile ca distanta;

- turismul feroviar, trenul fiind un mijloc de transport mult folosit si bine apreciat de o mare parte a turistilor din numeroase tari;

- turismul rutier, ce cuprinde cicloturismul, motociclismul si, indeosebi, turismul automobilistic (atat cel cu autocarele, cat si cel cu autoturisme proprietate personala; toti specialistii sunt de acord ca turismul automobilistic a constituit un factor esential in dezvoltarea si diversificarea serviciilor turistice);

- turismul naval (maritim sau fluvial, precum si o componenta a sa, care a cunoscut, in multe tari, in ultima vreme, o mare extindere, si anume turismul nautic sportiv);

- turismul cu avionul; in sfirsit, tot din punctul de vedere al mijlocului sau mijloacelor de deplasare, se poate vorbi de asa numitele forme de turism combinat, din ce in ce mai des intilnite in practica activitatii turistice, care recurge la combinarea mai multor mijloace de transport utilizate in calatoria sau calatoriile turistice.

O alta impartire a turismului are la baza motivatia calatoriei turistice si literatura de specialitate mentioneaza urmatoarele categorii:

- turismul de agrement (un loc insemnat il ocupa aici turismul cultural, cu pondere deosebita in tara noastra pentru valentele sale formativ-educative);

- turismul de odihna si recreare (aici intra si curele balneo-climatice profilactice);

- turismul de tratament si cura balneoclimatica, cu o reala importanta in ameliorarea sau vindecarea maladiilor (reumatismale, gastro-intestinale, hepato-biliare, cardiovasculare, renale etc.) si care a cunoscut in tara noastra, in ultimele decenii, o mare dezvoltare datorita bogatiei si varietatii factorilor naturali terapeutici existenti in numeroasele statiuni balneoclimatice si climatice din Romania, statiuni vizitate de un numar tot mai mare de turisti romani sau straini;

- turismul sportiv, de fapt, o componenta a turismului de agrement, unde ponderea o au sporturile nautice de vara si, de asemenea, sporturile de iarna, practicate, indeosebi, in statiunile specializate;

- turismul tehnic si stiintific, cu un caracter mai mult sau mai putin ocazional (de obicei, organizat pentru perioade limitate ca durata; el poate fi considerat o latura a turismului cultural).

O ultima sectiune are la baza diferitele caracteristici social-economice ale calatoriei turistice, precum si modul de desfasurare a acesteia, si al angajarii pachetului de servicii (prestatii) turistice (in literatura straina de specialitate se vorbeste si de asa numitul turism particular sau privat, considerat turism de lux, care se include foarte bine in aria turismului neorganizat; de asemenea, este intilnit si termenul de turism social, vazut ca o forma de turism de masa, dar practicat, in primul rind, de categoriile sociale cu venituri mici sau limitate). Aici intilnim urmatoarele forme:

a) turismul de afaceri si de congrese care cuprinde deplasarile efectuate cu ocazia desfasurarii unor congrese, simpozioane, seminarii (nationale sau internationale) sau pentru incheierea diverselor tranzactii comerciale;

b) turismul de tineret care se adreseaza tinerei generatii si care are un profund caracter educativ si patriotic,

c) turismul organizat in care totalitatea actiunilor si serviciilor sunt contractate si, respectiv, angajate in prealabil;

d) turismul neorganizat, de fapt, un turism individual, practicat in cea mai mare masura de cei ce fac turism automobilistic (dar, desigur, si de alte categorii de turisti);

e) turismul semiorganizat (sau mixt), gen de turism care imbina elemente specifice ale celor doua forme amintite mai inainte (turismul organizat si turismul neorganizat).

Mentionam ca specialistii atrag atentia ca nu trebuie sa se faca o delimitare stricta a celor trei forme de turism organizat, neorganizat si semiorganizat si nici sa se ajunga la absolutizarea lor deoarece intre ele exista multe puncte de interferenta. Am considerat necesara prezentarea succinta a clasificarii generale a formelor de turism, deoarece cunoasterea lor va avea rolul si credem sa duca la o mai buna intelegere a insemnatatii gamei atat de variate a serviciilor turistice.

Se stie ca serviciile reprezinta un sector important al activitatii economice, dezvoltarea si diversificarea lor avand consecinte asupra dez­voltarii in continuare a intregii economii nationale, intr-un cuvant asupra ridicarii nivelului de trai al intregului popor.

Intrucit turismul, inteles ca o activitate economica de sine stata­toare, ca o ramura a economiei nationale, face parte, la fel ca si servi­ciile, asa cum aratam mai sus, din sectorul tertiar al economiei natio­nale, intre activitatea de turism si servicii existand o stransa dependenta, volumul, natura si calitatea serviciilor conditioneaza, intr-o considera­bila masura, dezvoltarea turismului intern si, mai ales, a turismului international.

Element esential al bunei desfasurari a intregii activitati turistice, serviciile turistice prezinta citeva particularitati care le deosebesc de restul serviciilor (adica de prestatiile de servicii cu caracter industrial ateliere de reparatii din cele mai diverse, spalatorii, croitorii, ciz­marii etc, sau neindustrial, cum ar fi transportul de calatori, spec­tacolele cultural-artistice, manifestarile sportive s.a.). Dintre aceste particularitati amintim cateva si anume:

1. Nece­sitatea satisfacerii cerintelor si preferintelor tuturor categoriilor de turisti.

2. Capacitatea de a inlocui rapid, in raport cu conditiile con­crete ivite pe parcurs, a unui gen de servicii cu altul, care sa poata insa raspunde dorintelor turistilor.

3. Oferta de servicii turistice tre­buie sa permita turistilor sa-si petreaca in mod placut timpul lor liber in orice moment.

4. Cunoasterea si studierea in amanunt a tutu­ror factorilor motivationali care determina volumul consumului turis­tic.

5. Echilibrarea volumului serviciilor turistice in raport de sezonalitate, stiut fiind ca in prezent sezonalitatea joaca inca un rol insem­nat in procesul consumului turistic.

6. Serviciile turistice, prin modul lor de realizare, prin volumul si calitatea lor, trebuie sa concure ne­mijlocit la ocuparea, chiar integrala, a capacitatilor receptive ale in­tregii baze tehnico-materiale a turismului (capacitati de transport, de cazare, de alimentatie, de agrement-divertisment etc.).

7. Calitatea si volumul serviciilor turistice trebuie sa sprijine oferta turistica, stimulind pe turistul potential sa intreprinda calatoria turistica.

8. Necesi­tatea unei permanente studieri si puneri in practica a cailor care sa duca la o dozare optima a genurilor de servicii turistice oferite turis­tilor.

9. Studierea si punerea in practica a diferitelor posibilitati de combinare a serviciilor turistice in vederea individualizarii ofertei de produse turistice.

Plecind de la cele de mai sus si, din necesitati metodologice, vom incerca sa prezentam, succint, modul in care cercetatorii si specialistii domeniului au structurat variata si diversa gama a serviciilor turistice.

O prima clasificare se refera la serviciile specifice activitatii de turism si ea cuprinde doua categorii de servicii turistice: serviciile legate de calatorie si serviciile legate de sejur

Intrucat se stie ca principala componenta a activitatii turistice o constituie calatoria turistica, adica deplasarea turistului sau a grupului de turisti din tara sau localitatea de resedinta spre un anume punct de destinatie, serviciile legate de organizarea deplasarii se afla in stransa corelatie cu modul de efectuare a calatoriei, iar diferitele forme de turism(organizat, neorganizat sau semiorganizat) trebuie sa beneficieze de cele mai potrivite mijloace de transport in functie de durata cala­toriei, distanta strabatuta pana la destinatie si inapoi, si de gradul de confort (si de securitate) oferit de mijloacele de transport folosite (autocar, tren, avion, vapor).

Deci, serviciile legate de calatorie, transportul sub toate formele sale trebuie sa permita o deplasare rapida, sigura, regulata si, in acelasi timp, confortabila a turistilor de la locul de resedinta la punctul de destinatie care constituie, in esenta, motivatia calatoriei turistice.

De asemenea, tarifele pentru transport in cazul turismului organizat si semiorganizat, element component al tarifului intregului pachet de aranjamente turistice este bine sa se situeze la un nivel stabil, fluctuatiile lor putind avea repercusiuni asupra intregii activitati turistice. Serviciile pentru sejur se compun dintr-un complex de servicii dificil de definit la prima vedere, ele au caracter eterogen si cuprind prestatii care nu sunt caracteristice numai turismului (cazare, alimen­tatie etc), prestatii strict legate de activitatea de turism (agrement, divertisment s.a.), prestatii cu un continut si o adresabilitate speciala, subordonate motivatiei calatoriei turistice (tratament balneoclimatic, participare la anumite manifestari culturale sau sportive ocazionale etc), precum si prestatii generale la care turistul apeleaza datorita impreju­rarilor si situatiilor ivite pe parcurs si care sunt satisfacute de catre unitatile de prestatii de servicii pentru populatie (mici reparatii, un consult medical de urgenta si altele).

A doua clasificare a serviciilor turistice are la baza clasificarea serviciilor in raport de structura produselor turistice oferite si ea cuprinde doua categorii distincte: servicii turistice specifice si servicii turistice nespecifice.

Serviciile turistice specifice, contine, la randul ei, patru subdiviziuni si anume:

Servicii pentru pregatirea consumu­lui turistic, aici intrind totalitatea actiunilor efectuate anterior intre­prinderii calatoriei turistice: publicitatea in vederea informarii clien­telei potentiale; intocmirea programului calatoriei si a materialelor documentare auxiliare (pliante, harti etc); rezervarea si contractarea serviciilor pe itinerarele alese de turisti; procurarea documentelor de calatorie etc.

Servicii de baza, de fapt, coloana vertebrala a intregii activitati turistice   de buna lor desfasurare depinzand, in cea mai mare masura, atragerea clientelei , cu urmatoarele trei componente:

a) ser­vicii de transport (efectuate cand turistii, respectiv agentia de voiaj partenera, solicita organizarea si asigurarea transportului de la locul de resedinta la punctul de destinatie);

b) servicii de cazare (acest gen de servicii cunoaste o mare varietate, in raport cu capacitatile bazei mate­riale si a gradului ei de confort cerut prin aranjamentul initial);

c) servicii de alimentatie (aceste servicii individualizate in cele mai multe cazuri in functie de preferintele clientelei, de obiceiurile de consum, de varsta, etc, sunt asigurate de unitatile de alimentatie publica de diferite categorii si profile).

Servicii complementare a caror arie cuprinde agrementul, divertismentul, asigurarea accesului la manifestari sportive sau la spectacole cultural-artistice, inchirierea de autoturisme, precum si de diferite obiecte si materiale (sportive etc).

. Servicii cu un continut aparte, care cuprind o gama de prestatii spe­ciale cum ar fi tratamentul balneoclimatic, servicii pentru participantii la congrese si simpozioane, servicii pentru alte actiuni turistice.

Serviciile nespecifice intra toate genurile de servicii asigurate populatiei de catre unitatile de prestari de servicii si la care, in anumite circumstante date, apeleaza si turistii.

A treia clasificare se refera la momentul in care se manifesta cererea de servicii turistice, precum si la momentul cand are loc con­sumul propriu-zis, aici intilnim doua mari categorii:

a) servicii solicitate ferm de catre turisti anterior calatoriei turistice (specifice formelor de turism organizat si semiorganizat, cuprind, in general, un pachet de servicii de baza transport, cazare, masa, precum si un numar variabil de servicii .minimale auxiliare, necesare bunei desfasurari a calatoriei si a sejurului si anume agrement, divertisment, servicii de ghizi).

b) servicii solicitate spontan de catre turisti (caracteristice turis­mului neorganizat individual se manifesta prin cererea adresata de turisti prestatorilor, de servicii turistice in momentul ajungerii la destinatie, majoritatea autorilor releva ca si in cazul turismului orga­nizat sau semiorganizat exista o cerere spontana de servicii turistice, remarcandu-se ca oferirea unor asemenea servicii care corespund cu cererea, respectiv stimuleaza aceasta cerere, duce la obtinerea unor incasari sporite pe o zi/turist).

A patra clasificare are in vedere conditiile si modalitatile de plata ale serviciilor turistice si cuprinde doua categorii distincte: servicii turistice cu plata si servicii turistice gratuite.

Serviciile turistice cu plata au, la rindul lor, mai multe compo­nente si anume:

. Servicii achitate anticipat, in cadrul carora se dis­ting doua forme: a). servicii de baza si complementare incluse in pretul global al aranjamentului turistic b) servicii pe baza de abonamente (achitate fie cu ocazia contractarii aranjamentelor, fie dupa ce turistii au ajuns in localitatea, statiunea sau zona de destinatie).

. Servicii platite in momentul efectuarii lor, aici intrind toate genurile de servicii, adica transportul, cazarea, alimentatia, agrementul, divertismentul si altele (in general, aceasta modalitate de plata a serviciilor o practica turistii individuali).

. Servicii achitate dupa ce s-a incheiat consumul turistic si pentru plata carora se recurge la sistemul cartilor de credit.

. Servicii cu plata in rate oferite de anumiti organizatori pentru sti­mularea participarii la consumul turistic a unor categorii de clientela cu venituri modeste.

Serviciile turistice gratuite au doua componente distincte:

. Ser­vicii aparent gratuite, al caror cost intra, de fapt, in tarifele de baza ale aranjamentului turistic.

. Servicii asigurate gratuit (servicii de in­formare turistica generala sau de intermediere a unor alte servicii) de catre organizatori, pentru a atrage o cat mai numeroasa clientela spre o anumita zona, localitate sau statiune, practic costul acestor servicii se recupereaza din vinzarea aranjamentelor turistice si este inclus in cheltuielile generale ale organizatorilor de calatorii turistice.

In turismul international s-a generalizat de mai multa vreme siste­mul cartilor de credit care reprezinta plata unor servicii prin decon­tare ulterioara. Sistemul, folosit de numeroase firme (Diners' Club, Credit Card, Eurocard, Carte Blanche, VISA Credit Card si multe altele), poarta numele de Credit Card. Cei ce utilizeaza aceasta forma de plata a serviciilor poseda o legitimatie nominalane transmisibila, cu un numar de cont si cu specimenul de semnatura al posesorului, care, in inter­valul de timp de valabilitate al legitimatiei, semneaza numai formulare speciale de note de plata (pe notele de plata se trec numele posesorului si numarul cartii de credit).

A cincea clasificare a serviciilor turistice are la baza structura cererii turistice in functie de provenienta turistilor si ea cuprinde: ser­vicii pentru turismul international si servicii pentru turismul intern.

Serviciile pentru turismul international se impart in trei subdi­viziuni distincte:

. Servicii turistice externe organizate, pentru gru­puri de turisti sau pentru turisti individuali, prestatia serviciilor turis­tice fiind stabilita anterior prin intermediul contractelor incheiate cu agentiile de voiaj partenere.

. Servicii turistice externe comandate de turistii sositi in tara pe cont propriu fara a avea un aranjament sta­bilit in prealabil.

. Servicii turistice mixte sau semiorganizate, denu­mite in literatura de specialitate „servicii cu rezervare certa si plata in avans'; ele cuprind acea gama de servicii pe care turistii straini o solicita in scris unitatilor prestatoare de servicii turistice inainte de a veni in tara (respectiva solicitare scrisa este insotita, de obicei, si de documentele bancare necesare achitarii serviciilor).

Serviciile pentru turismul intern cuprind, la randul lor, doua ca­tegorii:

. Servicii turistice organizate pentru grupuri de turisti sau pentru turisti individuali (ele contin o gama larga de prestatii, aici intrand: transportul, cazarea, alimentatia, agrementul si divertismentul, serviciile speciale etc.).

Serviciile turistice organizate au trei principale componente:

a) excursiile interne;

b) trimiterile la odihna sau la tratament in statiu­nile climatice sau balneare (in conformitate cu reglementarile in vigoare, trimiterile in statiunile climatice de odihna se fac pe serii de pina la 12 zile, iar in statiunile balneare, pentru tratament sau cura profilactica, pe perioade de 18-21 zile, in raport de indicatiile medicale);

c) excursiile peste hotare cu turisti romani.

. Servicii turistice independente solicitate pe parcursul calatoriei sau la locul de sejur in momentul cand turistul ia cunostinta de largul evantai de asemenea servicii. Serviciile turistice independente, la care apeleaza, indeosebi, tu­ristii automobilisti, cuprind acea categorie de servicii solicitate direct de la unitatile prestatoare de servicii turistice (hoteluri, moteluri, ha­nuri, restaurante, baruri etc).

A sasea clasificare a serviciilor turistice facuta de catre specia­listi are in vedere caracterul acestor servicii si ea cuprinde urmatoa­rele categorii de prestatii:

- servicii de informare turistica (informatii asu­pra zonei, statiunii, localitatii, tarii de destinatie, asupra produsului turistic, asupra excursiilor, a agrementului si divertismentului, infor­matii cu caracter general sau special);

- servicii de intermediere (rezer­vare de bilete de calatorie, de locuri de cazare, de locuri in restaurante si baruri, rezervare de bilete pentru spectacole sau manifestari sportive, inchirieri de autoturisme, de echipament sportiv, de biciclete, de diverse alte materiale etc);

- servicii cu caracter special (asigurarea de ghizi inso­titori, vinzarea pe valuta a unor marfuri in unitati anume specializate, servicii in legatura cu congrese, simpozioane etc, servicii pentru oameni de afaceri, servicii pentru copii mici si diferite alte servicii de natura foarte variata);

- servicii cu caracter cultural-educativ (vizitarea unor obiective si monumente legate de trecutul glorios al poporului, de lupta sa pentru independenta si suveranitate nationala, vizitarea unor monumente de arta si arhitectura, a celor mai reprezentative realizari ale constructiei socialiste, participarea la spectacole de teatru, opera, opereta, concerte, manifestari folclorice, vizitarea expozitiilor, muzeelor, caselor memoriale si multe alte activitati de acest gen);

- servicii turis­tice cu caracter recreativ (aici intra o gama larga de servicii de agrementare a timpului de sejur care include serate, reuniuni, programe la restaurante si baruri, activitati la cluburile din statiuni, plimbari si excursii etc); servicii turistice diverse (schimb valutar, operatiuni C.E.C., intocmirea formelor de asigurare turistica facultativa de persoane si bunuri si altele).

Asa cum apreciaza specialistii, toate aceste categorii de servicii turistice au, in general, un caracter conventional si, in acelasi timp, ele nu cuprind, in totalitate, intreaga gama de activitati turistice.

O analiza detaliata a fiecarei categorii si subcategorii de servicii poate duce la identificarea altor forme de exprimare a prestatiilor turistice, stra­daniile in vederea diversificarii serviciilor turistice, precum si pentru efectuarea lor la un inalt nivel de calitate reprezentind, in momentul de fata, o preocupare de prin ordin in activitatea de turism din intreaga lume si, de asemenea, din tara noastra.

Aceasta realitate a determinat pe specialisti sa afirme urmatoarele: „cresterea eficientei intregii acti­vitati turistice depinde de modul cum se va realiza sarcina complexa legata de promovarea ofertei de prestatii de servicii'. Totodata, s-a subliniat ca: „in perspectiva anilor viitori, pe masura cresterii ofertei turistice pe plan mondial, elementul determinant al dezvoltarii tu­rismului il va constitui calitatea serviciilor„ Raportand cele de mai sus la situatia concreta, la cadrul muncii de zi cu zi desfasurata in ramura industriei turistice, s-a ajuns la o concluzie extrem de importanta care, credem ca trebuie sa stea in atentia lucratorilor din domeniul serviciilor turistice, astfel, s-a spus ca gradul de satisfactie resimtit de un turist in urma unui consum turistic este conditionat de intrepatrunderea mai multor elemente si anume:

- pri­ceperea organizatorilor de a oferi la locul si la momentul oportun ser­viciile necesitate de un turist;

- priceperea profesionala a personalului de servire de a diferentia printr-o amprenta individuala si printr-o succe­siune stiintific dozata prestatiile turistice;

- existenta unor conditii adec­vate pentru prestarea serviciilor solicitate (conditii naturale, baza teh-nico-materiala, dotari si echipament necesar etc);

Din aceste considerente reiese, cat se poate de limpede, ca o sar­cina de reala importanta ce trebuie sa stea in permanenta in fata tutu­ror categoriilor de lucratori din cadrul activitatii de turism in primul rand, a celor implicati direct in serviciile turistice este aceea de diversificare continua a serviciilor, de realizare a lor la un inalt nivel de calitate care sa poata satisface cerintele, preferintele si gusturile turistilor, facand astfel cat mai competitive produsele turistice oferite de tara noastra.

Atingerea acestor parametri este posibila avand in vedere bogata baza materiala si tehnica de care dispune turismul romanesc, careia i se adauga un cadru natural deosebit de atragator , dar in acelasi timp, conditionata de cunoasterea perfecta de catre lucratorii din sfera serviciilor turistice a tuturor sarcinilor si atributiilor specifice locului lor de munca, numai asa putandu-se indeplini, la un nivel de maxima exigenta, obiectivele aflate in fata prestatorilor de servicii turistice.

Cunoasterea sarcinilor si atributiilor proprii, buna lor realizare calitativ, in volum si in structura, coroborarea activitatii de turism cu sarcinile celorlalte ramuri ale economiei nationale constituie premise esentiale in vederea atingerii unei eficiente economice ridicate a serviciilor turistice, eficienta care, la randul ei, sta la baza dezvoltarii si modernizarii economice, sociale si culturale a tarii noastre

Am aratat mai sus ca turismul, vazut si inteles ca pe o   ramura a economiei nationale, intra in relatii de interdependenta cu alte ramuri si sectoare ale economiei nationale, de multe ori aceste interdependente avand un mare grad de complexitate.

Plecind de la aceste sumare considerente referitoare la serviciile turistice, putem afirma, fara teama de a gresi, ca fiecare din compo­nentele serviciilor turistice, in special cele specifice, de baza ne gandim, desigur, la transport, cazare, alimentatie, agrement si divertis­ment , pot face obiectul unor lucrari separate, de sine statatoare, ele ridicand in fata lucratorilor din turism o problematica de mare com­plexitate si raspundere.