UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ „DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

GEOGRAFIA TURISMULUI

TÂRGU-MUREs

LUCRARE DE DIPLOMĂ

POTENŢIALUL TURISTIC

A MUNŢILOR

GURGHIU

Coordonatori stiintifici:

Absolvent:

TÂRGU-MUREs

2008

CUPRINS:

Introducere.......... ..... ...... .......... ..... ...... ...............3

1.Caractere generale.......... ..... ...... .......... ..... ...... ..5

2.Asezarea si limitele Muntilor Gurghiu.......... ..... ...... ..6

3.Resursa turistica naturala.......... ..... ...... .......................8

3.1.Relieful.......... ..... ...... .......... ..... ...... ..............8

3.2.Clima.......... ..... ...... .......... ..... ...... ...............12

3.3.Fondul turistic lacustru si al retelei hidrografice...........15

3.3.1.Suprafete lacustre.......... ..... ...... ...................15

3.3.2.Reteaua hidrografica.......... ..... ...... ..............19

3.4.Fondul turistic biogeografic.......... ..... ...... ............24

3.4.1.Vegetatia.......... ..... ...... .......... ..... ...... .24

3.4.2.Fauna.......... ..... ...... .......... ..... ...... ......25

3.4.3.Rezervatii naturale.......... ..... ...... .................26

4.Resursa turistica antropica.......... ..... ...... ....................29

4.1.Obiective turistice cultural – istorice.......................29

4.2.Cultura materiala si spirituala rurala........................30

5.Infrastructura turistica.......... ..... ...... ...........................33

5.1.Caile de comunicatie.......... ..... ...... .......................33

5.2.Baza de cazare si alimentatie.......... ..... ...... ..........34

6.Circulatia turistica.......... ..... ...... .......... ..... ...... ..41

7.Tipuri si forme de turisme.......... ..... ...... .....................43

7.1.Turismul balneoclimateric.......... ..... ...... .........43

7.2.Turismul pentru sporturi de iarna.............................45

7.3.Turismul scolar.......... ..... ...... ..........................47

7.4.Turismul de drumetie montana.......... ..... ...... .47

7.5.Turismul cinegetic.......... ..... ...... ....................50

7.6.Turismul piscicol.......... ..... ...... ......................51

7.7.Turismul rural.......... ..... ...... ...........................51

7.8.Turismul de sfârsit de saptamâna............................54

8. Analiza SWOT a turismului din Muntii Gurghiu..............55

Concluzii.......... ..... ...... .......... ..... ...... ..............56

Bibliografie

INRTRODUCERE

Turismul prezinta importanta atât pentru individ cât si pentru societate, oferind alternativa petrecerii utile si agreabile a timpului liber, cu aer curat, tratament balnear, elemente active în mentinerea si consolidarea sanatatii într – o societate orientata spre industrializare si urbanizare.

Turismul, ca fenomen, forma de valorificare într-o maniera aparte a resurselor naturale si patrimoniului antropic, a devenit în secolul trecut, ramura economica cu impact major asupra lumii contemporane. El a parcurs toate aceste etape de esenta dinamica si calitativa, marcând puternic evolutia României moderne si contemporane.

Potentialul turistic, ca premisa fundamentala; amenajarea turistica (în contextul dezvoltarii generale) ca factor decisiv în valirificarea acestuia; crestera calitatii vietii, printre care si a venitului ca element permisiv în stimularea circulatiei turistice, toate vor putea contura în urmatoarele decenii o noua geografie a turismului în România, integrat turismului european si universal.

Turismul montan este o componenta importanta, care leaga, prin profilul activitatii, cele doua categorii de statiuni, incluzându-se în tendinta de diversificare a activitatilor în statiune si de conferire a acestora a polifunctionalitatii, dar si de includere a muntelui,prin caracteristicile sale morfopeisagistice (altitudine, componente morfologice, energie, panta, expozitie a versantilor) în circuitul turistic.

Motivul pentru care mi –am propus aceast itinerariu, printr – un masiv vulcanic mai putin cunoscut, Gurghiu, este acela de a scoate în evidenta existenta unui potential natural deosebit în aceasta zona, prea putin si nesatisfacator amenajata, iar în al doilea rând pentru a – l face mai cunoscut în rândul iubitorilor de munte, în special a celor ce prefera natura asa cum este ea, curata si nealterata.

Pentru elaborarea lucrarii am obtinut informatii cu privire la zona luata în studiu de la: Ocolul Silvic – Gurghiu, Ocolul Silvic – comuna Eremitu, si de la câteva agentii de turism din Târgu – Mures, în plus apropierea de zona respectiva mi – a permis efectuarea unor excursii în teren.

Dificultati în elaborarea lucrarii am întâlnit, datorita lipsei materialelor bibliografice si mai ales a hartilor.

Lucrarea este structurata pe opt capitole si ia un studiu o unitate montana din grupa centrala a Carpatilor Orientali, o zona turistica deosebita din punct de vedere al potentialului natural, cu multe elemente unicat, în tara, dar lipsita de amenajari turistice, masivul poseda cabane putine, majoritatea fiind situate la periferia lui.

Zona a fost delimitata si studiata din punct de vedere al potentialului natural, antropic si al bazei materiale.

1.CARACTERE GENERALE

Muntii Gurghiului ,localizati la sud de Defileul Muresului, s-au format în urma unor intense activitati vulcanice din timpul Neogenului (Pliocenul Inferior) ce a dus la aparitia unor imense acumulari de lava în alternanta cu aglomerate si cenusa vulcvanica, creând un anumit tip de vulcani si anume strato-vulcanii.

Craterele Muntilor Gurghiu s-au stins în urma cu 1,8-5 milioane de ani,în Cuaternalul Inferior.

Fig.1. Muntii Gurghiului din localitatea Glajarie

2.AsEZAREA sI LIMITELE MUNŢILOR GURGHIU

Muntii Gurghiului fac parte din lantul vulcanic ce captusesete latura interna a Carpatilor Orientali,încadrându-se în grupa sudica a muntilor vulcanici. Încep de la Defileul Deda-Toplita si tin pâna la izvoarele Târnavei Mari (Pasul sicas,1000m), de unde se coboara în partea superioara a Depresiunii Giurgeu (la Suseni). Spre est,vin în contact cu Depresiunea Giurgeu printr-un abrupt de 200-300m, situat la limita dintre platoul de lave si glacisurile acestuia, la altitudinea de 850-950 m.În vest se ajung pâna la Depresiunea Transilvaniei, care înregistreaza o seama de intrânduri pe Vaile Gurghiu (Ibanesti), Niraj (Eremitu), Târnava Mare (Zetea). În sectorul dintre Niraj si Târnava Mare, lânga munte este situata Depresiunea Sovata-Praid, în vestul careia sunt prezente unele înaltimi cu altitudine de munte:Becheci (1079 m), în dreapta Târnavei Mici, siclod (1025 m) si Firtus, cu aglomerate vulcanice, care sunt atribuite de catre unii autori muntelui (Mihailescu, V., 1969), iar altii le lasa Depresiunii Transilvaniei (Mac, I., 1972)

Muntii Gurghiu se extind pe o distanta de peste 353i85d 60 km, de la NV la Se, fiind formati din mai multe masive vulcanice, carora li se adauga pe latura vestica platoul vulcanic.

Din punct de vedere administrativ-teritorial apartin judetelor Mures si Harghita. Sectorul din judetul Mures este extins doar pâna la cumpana de ape a afluentilor râului Gurghiu, adica pâna la aliniamentul de creasta vîrfurilor Batrâna, Crucii, Tatarca si putin mai spre est de cel al vârfurilor Fâncelu si Saca, iar judetului Harghita partea estica a masivului.

Cai de acces:

-în partea de vest: Sovata,Reghin,Laapusna

-în partea de nord: Lunca Bradului, Stânceni, Toplita, Sarmas

-în partea de est: Ditrau, Remetea, Lazarea, Gheorgheni, Joseni, Ciumani, Suseni, Voslobeni, Borzont

-în partea de sud: Praid

Fig.2. Asezarea geografica a Muntilor Gurghiului

3.RESURSA TURISTICĂ NATURALĂ

Resursa turistica naturala este factorul fundamental ce a determinat initierea valorificarii turistice a unor componente a acesteia si se constituie ca si oferta turistica primara.

Resursa turistica naturala se caracterizeaza prin originalitate,adesea prin unicitate.Acest fapt a dus la amenajarea componentelor acesteia.

Resursa turistica naturala este un factor esential de prezenta caruia se leaga existenta sau absenta activitatilor turistice. În cadrul sau intra componentele cadrului natural, cu aport diferit, în functie de raporturile cantitative si calitative existente în structura sa.

3.1.Relieful

Relieful reprezinta unul din componentele majore ale învelisului geografic fiind principalul factor de atractie turistica de la nivelul scoartei terestre.

Relieful prin formele sale participa la zestrea turistica si intervine indirect în nuantarea si etajarea celorlalti componenti ai învelisului geografic într-o zonalitate altitudinala.

Relieful îndeplineste doua functii în turism: în primul rând prin valoarea turistica a formelor sale, iar în al doilea rând prin faptul ca el constituie suportul de amplasare si localizare a infrastructurii turistice.

Relieful vulcanic se remarca prin formele vulcanice specifice determinate de eruptiile din Neogen, asupra carora au actionat diferentiat factorii modelatori.

Relieful vulcanic se evidentieaza cel mai bine în peisaj în grupa cea mai tânara a lantului vulcanic.

Relieful Muntilor Gurghiu este reprezentat prin doua trepte principale:

cupole vulcanice, situate la 1500-1700 m si platourile de lava si piroclastite, care coboara pâna la 800-1300 m.

Relieful este simplu: o creasta generala orientata NV-SE strabatuta de pâraie care dau nastere la creste cu orientare E si V. Pe aceleasi aliniament se însira câteva caldari vulcanice,marturii ale activitatii vulcanice: Fâncel, Saca, sumuleu si Ciuman.Peretii acestora sunt de fapt vârfurile cele mai înalte din regiune si închid în interior pâraie dispuse radial, adunate de o vale mai mare care le poarta spre un colector principal (Mures, Târnave).

În interiorul acestor caldari sunt pante abrupte, pline de blocuri de stânca si bolovanis, greoaie la urcat si coborât, iar la exterior sunt pante domoale, regulate, ce coboara lin spre Depresiunea Gheorgheni si Ciuc la est, spre Mures la nord si spre Depresiunea Transilvaniei la vest.

Din aceasta coama principala si mai înalta a muntilor, se desprind o serie de creste secunde care se pierd spre vest, în dealurile Podisului Transilvaniei: Dealul Gurghiului, Dealul Adrianului, Capul Dealului, Dealul Beicii, alcatuite din aglomerate vulcanice. Printre aceste dealuri se întinde cea mai mare regiune: Valea Gurghiului care are o lungime de 55 km, orientata E-V si udata de râul Gurghiu.

Crestele cele mai importante din Gurghiu, pereti ai caldarilor vulcanice pornind de la nord la sud, sunt marcate de înaltimile : Fâncel (1684 m ), Buneasa (1648 m ), Batrâna (1634 m ), Zâmbroi (1297 m ), Cristigiu Dealu Crucii (1517 m ), Tatarca (1688 m ), Gainusa (1680 m ), Fratileasa (1648 m ), Saca (1777 m )- cea mai mare altitudine din acest masiv.

Tineretea paroxismului eruptiv explica slaba reprezentare a mineralizarii complexe, slaba conservare a aparatelor vulcanice, ale caror cratere au fost strapunse de afluentii Muresului. Astfel Valea Gurghiului si a Târnavei Mici, prin afluentul sau, Creanga Mare, separa Gurghiul în trei masive distincte : Gurghiul nordic, central si sudic.

Gurghiul nordic este reprezentat prin masivele Fâncel (1684 m ), Batrâna (1634 m ), care conserva partial o caldera cu un diametru de 13 km, pe care eruptiile mai recente au adâncit-o ci circa 200 m, sub nivelul initial care era de 300 m, contribuin totoodata si la largirea ei.

Cele mai înalte vârfuri din Gurghiul nordic sunt : Fâncel (1684 m ), Poiana Buneasa (1648 m ), Batrâna (1634 m ), Piatra Caprei (1483 m ) si Dealul Crucii (1517 m ).

Eruptiile tardive au complicat morfologia, prin conuri de mici dimensiuni, atât în

interiorul calderei : Bâtca Plumbului, Poiana Zimbroiului, Vârful Crucii cât si lateral : Bâtca Selesele.

Creasta este orientata aproximativ E-V si cuprinsa între o serie de pâraie care o ferestruiesc radial,iar de la aceasta creasta, pornesc tot radial separate de câte doua vai, creste secundare ce scad treptat, ajungând la 460 m la Deda, 680 m la Toplita, 690 m la Sarmas, 720 m la Subcetate si 740 m la Remetea.

Gurghiul central se desfatoara între Valea Gurghiului si Pasul Bucin – 1273 m, si este constituit din conul Saca (1777 m ) – Tatarca (1689 m ), cu un crater bine conservat, de forma aproximativ circulara, cu un diametru de 4,5 km deschis spre nord de catre Valea Secuiului, catre care converg câtiva afluenti dispusi radial. Peretii acestuia sunt abrupti în interior si formeaza cline domoale la exterior, acoperite cu paduri si fânete, strabatute de drumuri si poteci.

Principalele vârfuri din Gurghiul central sunt : Saca Mica (1731 m ), Saca Mare (1777 m ), Fratileasa (1648 m ), Gainiusa (1680 m ), Tatarca (1688 m ). Dintre crestele secundare mai importante sunt : Vf. Bacta (1426 m ),Vf. Tarves (1434 m )situate la est.

Gurghiul sudic se desfasoara între Pasul Bucin si Pasul Sicas (1000 m ), este cel mai complex, asociind câteva nuclee de eruptii usor de reconstituit.

Vulcanul Borzont (1496 m ), care apare sub forma unui con vulcanic, independent, fara crater, conul sumuleu (soimus) – 1553 m, cu un crater de 4 km diametru si 300 – 400 m adâncime, deschis spre nord de Valea sumuleu Mare, conul Ciumani (Vf. Amza – 1694 m ) cu doua cratere îngemânate : Fierastrau drenat spre N-E de pârâul Fierastrau si Ciumani drenat spre sud de pârâul Sabasa, ambele cu diamertu de 2 km si adâncime de 250 – 300 m.

Creasta sumuleu prezinta câteva vârfuri mai importante : sumuleul Mare (1575 m ), Varsag (1531 m ), sumuleul Susenilor (1633 m ), sumuleul Pietros (1412 m ), Cetatea de Padure (1516 m ). Ea are pante foarte abrupte spre interiorul fostului crater, în special în S – V si este foarte împadurita.

Principalele vârfuri care marcheaza creasta Ciumani sunt: Ciumani (1694 m ), Bodohigea (1510 m ), Piatra Minunata (1523 m ) si Piatra Ţiganului (1331 m ).

Toate masivele vulcanice amintite si însira pe o distanta de peste 353i85d 60 km de la NV la SE, iar pe latura vestica si întinde platoul vulcanic, cu extensiune maxima la poalele Muntilor Gurghiu, foarte neted si cu vai adâncite în acumularile de piroclastite.

Platoul vulcanic situat în vestul conurilor îmbraca aspecte diferite în partea de nord si în cea se sud. În nord e mai înalt (900 – 1200 m), dar mai putin caracteristic având aspectul unor glacisuri structurale puternic fragmentate. Aglomeratele vulcanice se caracterizeaza printr-o componenta mai eterogena, remarcându-se procentul ridicat de andezite.

La sud de Valea Sebesului, platoul are o înfatisare tipica.Uniformitatea relativa a aglomeratelor si rezistenta lor relativ redusa la modelare determina aparitia unor poduri larg ondulate situate la 900 – 1050 m altitudine. Aici se dezvolta sate risipite : Valea lui Pavel, Fântâna Brazilor, Varsag.

Fig.3. Pasul Sicas

Fig.4. Pasul Bucin

3.2. Clima

Climatul este direct influentat de etajarea reliefului, care e unul din factorii favorizanti sau inhibatori ai activitatii turistice. Elementele dinamice specifice actioneza stimulativ sau restrictiv alaturi de celelalte componente ale fondului turistic natural, în practicarea unei anumite forme de turism, iar atunci când ele actioneaza diferentiat asupra organismului uman introduc o selectie destul de riguroasa a categoriilor de persoane compatibile din punct de vedere fiziologic, accesului asu sejurului într-o anumita ambianta montana.

Aceste elemente climatice se diferentiaza în functie de : expozitia fata de circulatia maselor de aer vestic sau estic si nord – estic, expozitia fata de soare, altitudine, forma de relief, vegetatie.

Suprafata activa eterogena, expozitia versantilor si fragmentelor covorului vegetal, introduce pe fondul general al climatului o serie de topoclimate cu caracteristici proprii.

Tabel 1 – Parametrii caracteristici tinutului climatic de munte :

Muntii Gurghiu

Muntii Gurghiu apartin bioclomatului muntilor mici si mijlocii cuprins între 700 – 1800 m.

Climatul se caracterizeaza prin temperaturi medii relativ scazute si valori ale precipitatiilor medii multianuale relativ ridicate.

Temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 4 – 6 °C pe platourile vulcanice, coborând sub aceste valori în regiunea înalta a conurilor, cu temperaturi medii anuale de 0 – 2 °C, uneori coborând sub 0 °C.

Precipitatiile sunt mai abundente pe versantii vestici, expusi circulatiei V si NV, unde se înregistreaza valori medii anuale cuprinse între 850 – 1200 mm, iar în est conditiile de precipitatii sunt mai reduse datorita proceselor catabatice.

Umezeala medie anuala depaseste 80 %.

Nebulozitatea medie anuala e cuprinsa între 5,7 – 6 zecimi.

Durata intervalului fara înghet scade cu altitudinea ajungând de la 130 – 150 zile pe platourile joase, la sub 100 de zile pe culmile înalte.

Stratul de zapada se mentine în medie 80 – 120 zile pe platourile joase, iar pe vârfurile înalte ajunge pâna la 180 de zile.

Muntii Gurghiu se încadreaza bioclimatului tonic stimulent de munte,indicat în efectuarea climatoterapiei.

Bioclimatul tonic stimulent de munte este un climat solicitant pentru functiile neurovegetativ-endocrine,care coordoneaza si determina aclimatizarea organismului la conditii de mediu specifice.

În cadrul acestui bioclimat se remarca efectul biologic al scaderii presiunii partiale a oxigenului din aer,comparativ cu scaderea presiunii atmosferice.Implicarea este cu atât mai puternica cu cât creste altitudinea. La acestea se mai adauga si radiatia solara prezenta tot anul.

Bioclimatul montan este tot mai solicitant cu cresterea altitudinii si cu crestera proportionala a radiatiei solare ultraviolete.

Confortul termic este prezent la altitudini sub 1400 m, iar pe versantii însoriti, chiar mai sus de 1400 m, datorita valorilor mai mari ale duratei de stralucire a soarelui.

La poalele Muntilor Gurghiu se afla Valea Muresului, care se încadreaza climatului formelor negative.

Diferentele de altitudine fata de arealul montan determina alunecarea maselor de aer rece pe fundul vaii, si stagnarea lor, din aceasta cauza se formeaza inversiuni termice.

Temperaturile medii anuale 2 – 6 °C, precipitatiile medii anuale de 600 – 700 mm si se înregistreaza frecvente inversiuni de temperatura mai ales în anotimopurile de tranzitie.

Este un climat montan cu indicii bioclimaterici ce sufera fluctuatii mai reduse. Vara confortul termic creste, stresul cutanat are valori mici, iarna însa este stresanta hipertonic.

În Muntii Gurghiu se practica turismul de drumetie ( pe potecile amenajate în acest sens) si sporturile de uarna (pe Pasul Bucin).

Vânturile predominante bat cu o frecventa mai mare dinspre NE în regiunea subcarpatica, dinspre NV în Depresiunea Ciucului si dinspre V în zonele montane înalte.

3.3.Fondul turistic lacustru si al retelei hidrografice

3.3.1.Suprafetele lacustre

În Muntii Gurghiu nu exista lacuri dar au fost amenajate câteva bazine cu pastravi la Lapusna si Câmpul Cetatii, unde exista o crescatorie de pastravi, care atrage în prezent foarte multi turisti.

La poalele nordice ale Muntilor Gurghiu, în statiunea balneoclimaterica Sovata exista sase lacuri sarate si doua lacuri cu apa dulce. Al saptelea lac sarat, Lacul serpilor, cu timpul s-a transformat în mlastina.

Lacurile sarate din Sovata sunt carstice formate în doline de sare în depresiuni mai mici sau mai mari. Formarea lor este legata de exploatarea de sare din trecut.

În prezent în Sovata exista urmatoarele lacuri mai semnificative:

-lacuri sarate: Lacul ursu,Lacul Negru, Lacul Alunis, Lacul Mierlei,Lacul verde si Lacul Rosu

-lacuri cu apa dulce: Lacul Paraschiva si lacul Dulce.

Cel mai mare lac sarat din Sovata este Lacul Ursu, care este unic în Europa.Lacul Ursu este cantonat într-o micaa ocna de sare parasita, si s-a format în anul 1881. Marea sa valoare consta în caracterul helioterm.

Lacul ursu se întinde pe o suprafata de 40.235 mp, adâncimea medie este de 6 m, iar concentratia de sare este de 250 ‰.

Cel mai vechi lac al orasului Sovata este Lacul Negru, care este de origine antropogena, era vestit pentru namolurile sale terapeutice care însa au fost extrase si folosite pentru diferite tratamente, iar rezervele de namol s+au terminat si apa lacului nu se mai foloseste.

Lacul Alunis, este cunoscut drept ca fratele geaman al Lacului Ursu, s-a format într-o fosta ocna de sare, este cunoscut pentru namolurile sapropelice.

Lacul Mierlei este cel mai tânar lac al statiunii Sovata. S-a format la începutul anilor 1950, într-o dolina de sare.Namolul lacului se foloseste în tratarea durerilor de spate si a durerilor membrelor.

Lacul rosu si Lacul Verde se afla în vecinatatea Lacului Ursu si s-au format concomitent cu acesta.Au o salinitate mai redusa si nu sunt folosite, ele sunt pitoresti la baza micului „ Munte de Sare” de pe care se scurg siroaie de apa de ploaie, sculptând un microrelief cu lapiezuri în sare.

Lacul Paraschiva se afla într-una din cele mai frumoase zone. Este un lac cu apa dulce, s-a format la începutul anilor 1980 din precipitatii. Stratul sedimentar al alacului este atât de gros, încât apa adunata nu a atins stratul de sare. Astfel se explica faptul ca acest lac are apa dulce cu toate ca este înconjurat de munti de sare.

Fig.5. Muntele de Sare

Fig.6. Lacul Ursu

3.3.2.Reteaua hidrografica

Indiferente de importanta si marimea lor, râurile devin o sursa turistica de prim ordin prin posibilitatile oferite agrementului, prin pescuit si prin diversitatea valentelor peisagistice.

Reteauau hidrografica a Muntilor Gurghiu este tributara direct Muresului exceptând zona de vest si sud-vest, în care cele doua Târnave culeg o serie de afluenti, care se varsa tot în Mures între Aiud si Alba Iulia. În tot cursul sau superior, incepând de la izvor si pâna la Reghin, Muresul încinge masivul muntos al Gurghiului, separându-l de depresiunea Gheorghieni si de Muntii Giurgeului la est, iar la nord de Muntii Caliman, dupa care, mai jos de Reghin, se îndeparteaza treptat, indreptându-se spre vest.

Muresul izvoraste din Muntii Hasmasu Mare, nu departe de comuna care se si numeste Izvorul Muresului, se îndreapta spre nord, ocoleste pe la vest Depresiunea Gheorghieni, strabate comunele Voslobeni, Suseni, Ciumani, Joseni, Borzont, Remetea, Subcetate, iar apoi, dupa ce iese din Sarmas, face un cot brusc spre vest, angajându-se sa-si taie drum printre Gurghiu si Calimani, creând frumosul Defileu dintre Toplita si Deda. Dincolo de Deda, cursul sau devine linistit, Muresul strabate satele dintre Deda si Reghin, traverseaza apoi Târgu Mures si intra în Podisul Transilvaniei, departându-se mereu spre vest, unde isi va pierde numele in Tisa.

Conform hotarârii Consiliului Judetean Mures nr. 19/1993, Defileul Muresului Toplita – Deda a fost declarat rezervatie peisagistica. Rezervatia se refera la sectorul de defileu dintre gura Vaii Ciobotani si gura Vaii Muresului. Distanta e de 33 km în linie dreapta, si 45 km pe albia Muresului.

Din Muntii Gurghiu coboara spre Mures o serie de pâraie, strajuite de poteci sau de drumuri, pornite de pe crestele cele mai înalte.

În Muntii Gurghiu reteaua hidrografica este de trei feluri: convergenta în interiorul craterelor, radiar divergenta pe flancurile conurilor si dendritica între conuri.

În partea de sud-est a masivului, primul afluent e Pârâul Senete, care izvoraste de sub saua dintre Gurghiu si Harghita, de la 1000 m si se varsa în Mures în dreptul comunei Voslobeni.

Din vârful Ciumani coboara spre Mures Pârâul Ferastraielor si Pârâul Mihai.

Un afluent mare al Muresului este Pârâul Loc, care culege din masivul sumuleu o retea mica de pâraie. Principalii sai afluenti sunt: Locul Mic si Locul Mare, pornesc spre nord-est si se varsa în Mures în dreptul comunei Joseni.

Mai spre nord urmeaza Pârâul Putna, care în cursul inferior se numeste Borzontul Mare. El separa craterul sumuleu de Vârful Borzont iar pe valea sa s-a construit un drum accesibil si azi, ce a servit la transportul sarii de la Praid spre depresiunea Gheorgheni: “ Drumul vechi al sarii ” . Pârâul Borzontul Mic izvoraste de sub Pasul Bucin (1272 m ) si împreuna cu Pârâul Borzontul Mare se varsa în Mures la vest de Joseni.

Pe teritoriul Comunei Remetea, se varsa în Mures doi afluenti: Martonca si sineul,

iar dupa ce Muresul trece prin Subcetate si Sarmas se orienteaza spre vest în defileu, unde

în teritoriul Toplitei primeste trei mari afluenti: Pârâul Magherus, Marginetul de Sus si de Jos.

Spre vest pâraiele sunt mai largi datorita departarii Muresului de partea centrala a Muntilor Gurghiu: Pâraiele Gudea Mare si Mica se varsa în Mures în zona comunei Stânceni, iar Pârâul Salard se varsa în Mures în zona comunei Lunca Bradului.

Începând din Rastolita nu mai întâlnim vai decât pe versantul vestic al Muntilor Gurghiu: Vaile Gurghiu si Sebesului.

Gurghiul cu afluentii sai: Lapusna, Creanga Alba, Fâncelul si Secuiul îsi suleg apele din craterele Fâncel si Saca si apoi dupa cca. 50 km se varsa în Mures, la Reghin.

Valea Sebesului izvoraste de sup Vârful Saca Mare si se varsa în Târnava Mica, la Sovata.

Târnava Mare izvoraste de sub saua dintre Gurghiu si Harghita, astfel Muntii Gurghiu si Muntii Harghita sunt separate de Valea Târnavei Mari. Cei doi munti mai sunt separati de catre soseua Gheorgheni – Odorhei.

Târnava Mica izvoraste din partea de vest a Vârfului Saca, iar împreuna cu Borzontul au taiat drumul ce leaga Gheorgheni de Praid.

Fig.7. Valea Muresului în localitatea Salard

Fig.8. Valea Gurghiului între localitatile Glajarie si Casva

Fig.9. Valea Nirajului în localitatea Câmpul Cetatii

3.4. Fondul turistic biogeografic

În strânsa corelatie cu conditiile morfologice si climatice caracteristice Muntilor Gurghiu, s-a individualizat un învelis biogeografic care contribuie la o mai accentuata diversificare a fondului turistic natural.

3.4.1. Vegetatia

Vegetatia reprezinta elementul definitoriu al peisajului geografic care îsi pune amprenta decisiva asupra valentelor turistice.

Învelisul vegetal este dominat de padure. Padurea devine, în conditiile activitatilor economice din ce în ce mai stresante, un factor de destindere, de recreere, cu o puternica atractie turistica .

Padurea se desfasoara de la partea inferioara a muntilor pâna la 1600 – 1700 m si e dispusa pe trei etaje: foioase în partea inferioara, conifere în cea superioara si un etaj intermediar al padurilor de amestec.

Majoritatea suprafetei acestui masiv este acoperita de paduri de conifere: brad (Abies alba), si molid (Picea abies).

În Muntii Gurghiului etajul padurilor de foioase este acoperita de paduri de stejar (Quercus robus), boschete de alun (Corzlus avellana), exemplare singuratice de mesteacan (Betula mugo) si plop (Populus), iar malurile sunt strajuite de salcii (Salix alba), arini si vegetatie caracteristica mlastinilor: brusturi (Arctium lappa), piciorul cocosuli (Ranunculus repens L.).

Etajul intermediar, al padurilor de amestec e format din fag (Fagus sylvatica) si molid (Picea abies).

În poieni si luminisuri întâlnim o vegetatie ierboasa intens colorata, printre care mult cautatele narcise (Narcissus poeticus), care la Gurghiu formeaza un câmp întins care atrage mii de turisti în sezon. Alte plante cu flori sunt: brânduse de primavara (Crocus), gentiene (Gentiana), iar vara întalnim câmpuri de margarete (Crisanthemum), pigmentate cu garoafe de câmp (Dianthus). În luna septembrie se gasesc delicatele brânduse de toamna (Colchicum autumnale).

Etajul subalpin si alpin e raspândit pe parti restrânse în Muntii Gurghiu la înaltimi peste 1700 m. Aici predomina pajisti de înaltime mica, tufisuri si arbusti pitici: parusca (Festuca suspina), tapasica (Nardus stricta), degetarutul (Soldanella pusilla), piciorul

cocosului alpin (Ronunculus alpestris), salcia pitica (Salix reticulata), ienupar (Juniperus

comunis), jneapan (Pinus mugo), afin (Vaccinium myrtillus), merisor (Vaccinium vitis idaca).

Vârfurile cele mai înalte sunt de regusa golase, dar imediat sub ele se remarca prezenta arbustilor specifici înaltimilor (Tîtarca, Saca, Fâncel, Gainusa).

În locurile unde au fost defrisate padurile zmeura (Rubus idacus) si murele de padure (Rubus hirtus) se gasesc din abundenta.

3.4.2. Fauna

Fauna montana se structureaza altitudinal, contribuind la individualizarea unor bioceneze specifice: etajul fauniytic al padurilor de foioase unde domina avifauna, iar dintre mamifere se gasesc urmatoarele: rozatoarele si carnivorele de talie mica si mijlocie: etajul faunistic al coniferelor unde predomina mamiferele de talie mare si pasarile sau rapitoarele de noapte; etajul faunistic al tufarisurilor subalpine si pajistilor alpine cu conditii de viata dificila si numar redus de specii.

Datorita conditiilor favorabile oferite de vegtetia si relieful Muntilor Gurghiu, fauna este foarte bogata. Întâlnim aici ursul brun (Ursus arcatos), cerbul (Cervus elaphus carpathicus), caprioara (Capreolus capreolus), lupul (Canis lupus), râsul (Lynx lynx),

jderul (Martes martes), vulpea (Vulpes vulpes), cocsul de munte (Tetrao urogallus),

coctul de mesteacan (Lyrurus tetrix), ierunca (Tetrastes bonasia), mistretul (Sus scrofa), veverita (Sciurius vulgaris), iepurele salbatic (Lepus europeu), bufnita uhu (Bubo bubo), acvila de munte (Aquila chrysaetos) – pasare pradatoare protejata, iar dintre speciile de pesti amintim: pastravul (Salmo trutta fario), mreana (Barbus fluviatili), scobarul (Chondostroma nassus), lipanul (Thymallus thymallus).

Diversificare speciilor precum si natura salbatica a locurilor au facut din Muntii Gurghiu o zona foarte cautata de catre vânatori.

3.4.3.Rezervatii naturale

Rezervatii naturale: Defileul Muresului Toplita – Deda, „Poiana Narciselor” si Parcul dendrologic de la Gurghiu, rezervatia botanica si pastravaria de la Lapusna.

Defileul Muresului Toplita – Deda a fost declarat rezervatie peisagistica conform hotarârii Consiliului Judetean Mures nr. 19/1993.

Geneza defileului este pusa, fie pe seam captarii (eroziune regresiva a unei Vai a Muresului din Depresiunea Transilvaniei), fie a atencedentei (o legatura între apele lacului din Depresiunea Gheorgheni si cele din Depresiunea Transilvaniei pe actualul traseu înca din Badenian, din perioada începutului primelor activitati vulcanice, aceasta mentinându – se si adâncindu – se ulterior pe masura retragerii acestora spre vest).

Suprafata totala e de aproape 6350 ha, din care aprox. 3800 ha de padure, aprox. 1400 ha de pajisti montane, 510 ha de pasuni împadurite 502 ha lunca Muresului (zona inundabila si asezarile omenesti), restul apartin altor suprafete.

Flora si vegetatia defileului se integreaza organic în covorul vegetal al Carpatilor Orientali. Inventarul floristic însumeaza 695 specii corneofite.

Numarul scazut de endemisme se datoreaza substratului andezitic: 5 carpatice si 13 elemente dacice. Se gasesc 153 specii saxicale pe stânci, iar numarul asociatiilor vegetale descrise în teritoriu sunt de 29. Mai exista în teritoriu si 13 specii rare în flora României.

În fondul forestier se delimiteaza urmatoarele etaje: montan – premontan de fagete (41%), montan de amestecuri rasinoase si fag (53%), montan de molidisuri (6%).

Climatul racoros de munte, cu aer bogat în ioni negativi si aerosoli, asociat cu peisajul pitoresc, atrage multi vizitatori în zona.

Fig.10. Defileul Toplita – Deda în localitatea Lunca Bradului

„Poiana Narciselor” Narcissus poticus) de la Gurghiu formeaza un câmp imens, iar cu prilejul înfloririi lor (luna mai) se organizeaza Sarbatoarea Narciselor, care atrage mii de turisti anual.

Parcul dendrologic de la Gurghiu, reprezinta unul din cele mai vechi centre de cultura a arborilor exotici din România, fiind creat cu peste 200 de ani în urma.

Odata cu înfiintarea scolii Silvice din gurghiu, 1983, s-a pus accent tot mai mare pe extinderea culturilor de specii exotice, pepiniera, cu care a fost înzestrata scoala înlesnind aceasta cultura.

În cadrul parcului pot fi distinse trei parti: Lunca Porcului, Parcul dendrologic si Padurea „Cetate”.

Gradina dendrologica cuprinde: 29 de familii de arbori exotici cu aproape 100 de specii, 50 de specii de arbusti exotici ornamentali la care se adauga majoritatea speciilor forestiere indigene.

Ea ofera nu numai un prilej de destindere si relaxare, dar si un mijloc de instruire si îmbogatire a cunostintelor de botanica.

4.RESURSA TURISTICĂ ANTROPICĂ

Obiectivele antropice au fost considerate mult timp, ca dispunând de o forta de atractie turistica mai redusa decât obiectivele turistice naturale. Azi, ele câstiga în importanta, ducând la aparitia unor noi forme de turism: turism de vizitare, turism de sfârsit de saptamâna.

Actiunea de atractie exercitata de obiectivele antropice se manifesta în strânsa legatura cu potentialul turistic natural.

4.1.Obiective turistice cultural – istorice

Obiectivele cultural – istorice sunt rezultatul unei îndelungate locuiri a teritoriului carpatic si a regiunilor limitrofe. Aici s-a conturat o civilizatie cu caractere specifice.

În arealul Muntilor Gurghiu obiectivele cultural – istorice sunt într-un numar mai mic.

Ca vestigii istorice ce au existat pe teritoriul comunei Stânceni, amintim: biserica ortodoxa care în 1847 a fost stramutata la Toplita, în prezent Manastirea Sfântul Ilie.

În comuna Stânceni exista o biserica catolica, construita în stil gotic, de peste 100 de ani, iar în satul Mestera, din cadrul aceleasi comune, în anul 1910 s-a construit o biserica în stil bizantin, dupa modelul catedralei Sfânta Sofia din Constantinopol, care poate fi considerata monument arhitectonic.

Pe Valea Gurghiului, în comuna Gurghiu, din ruinele vechii fortificatii s-a construit la începutul secolului al XVIII – lea, un castel folosit ca pavilion de vânatoare.

Tot pe Valea Gurghiului, la Lapusna, exista o bisericuta din lemn, considerata monument istoric.

În comuna Eremitu, la Câmpul Cetatii se gasesc monumente istorice pe culmea Tâmpa – burguri din epoca romana, reutilizate în Evul Mediu. Alte vestigii: ruinele cetatii Vityal, din secolele al XIV – XVI – lea, biserica romano – catolica, din secolul al XV – lea.

4.2. Cultura materiala si spirituala rurala

Evolutia îndelungata a societatii umane în conditii social – istorice a, specific regiunii carpatice, a dus la individualizarea unei culturi material si spirituale rurale, care a perpetuat ocupatii si rituri stravechi.

În ariile depresionare si de –a lungul râurilor s – a dezvoltat o densa retea de asezari rurale, în cadrul carora s – au individualizat de la o regiune la alta, sate cu fizionomii, ocupatii si fond cultural – folclorit caracteristic.

Primul etaj al asezarilor corespunde cu populatia cea mai densa, cca. 50 loc./kmp., cu gospodariile cele mai risipe pe terasele râului Neagra. Mai sus este domeniul lucratorilor forestieri, al ciobanilor ce au stâne în zona padurilor.

Satele de munte apartin tipului împrastiat, cu grupare mai strânsa pe vaai si cu gospodarii risipite pe terase, povarnisuri mai domoale si chiar pe versanti pâna la 1300 m.

De – a lungul Muresului, în defileu, pe versanti se zaresc stânci abrupte cu aspect de turnuri, iar în cotloanele mai largi ale vaii s – au cuibarit numeroase asezari umane: Stânceni, Mestera, Neagra, Lunca Bradului, Rastolita, de unde pornesc drumuri spre Muntii Gurghiu si Muntii Calimani.

Localitatile sunt asezari cu caracteristic zootehnic forestier.

Ardelenii sunt crescatori de vite, iar la începutul verii îsi mâna turmele spre pasunile alpine.

Localitatile sunt situate în bazine depresionare, se prezinta relativ adunate, exceptie facînd unele locuri unde casele sunt mai rare, rasfirate pe versantiimai domoli.

Asezarile de pe Valea Muresului sunt în mare parte din lemn, iar la Lunca Bradului si Rastolita apar si case de caramida, chiar si blocuri cu 3 – 4 etaje.

Casele construite din lemn, au acoperisul din sindrila în patru ape, cu târnat, cu basustrada în fata casei si amenajarea interiorului cu piese vechi, mostenite. Proportiile caselor încânta privirea si releva talentul mestesugarilor lemnari ce le – au facut.

O veche îndeletnicire a locuitorilor din satele de la munteo reprezinta exploatarea lemnului, lucrul la padure si plutaritul, care s – a practicat pe scara larga pâna spre mijlocul secolului al XX – lea.

Pe Valea Muresului, desi puternic influentate, se mentin în continuare ocupatii cu vechi traditii. Între acestea se remarca pastoritul, de care se leaga sarbatoarea pastorala a suirii oilor la munte „Sâmbra oilor”, care se desfasoara la sfârsitul lunii aprilie sau în prima jumatate a lunii mai.

Pentru satisfacerea diferitelor nevoi de munca si de viata ale satenilor s –au dezvoltat diverse mestesuguri, practicate ocazional de unii locuitori ce nu s – au desprins de ocupatia lor de baza, pastrându –se adevarate tehnici populare de prelucrare a ceramicii, lemnului, pieilor, materialelor textile.

Civilizatia materiala îndelungata si variata a dat nastere la pe plan spiritual, la manifestari folcloricelegate de evenimentele mai importante din viata omului si de activitatile agricole traditionale.

Pe Valea Gurghiului se întâlnesc în realitatea etnografica contemporana multiple aspecte de civilizatie si cultura populara, în ceea ce priveste arhitectura caselor, interioarele taranesti ce pastreaza numeroase elemente specifice traditionale, portul caracteristic, obiceiuri si datini legate de evenimentele mai importante.

Comuna Gurghiu face parte dintr – o zona cu un valoros tezaur etnografic, de arhitectura si sculptura în lemn, port popular original, dansuri si cântece populare

prezentate cu prilejul sarbatorilor traditionale: „Târgul de fete” si „Sarbatoarea narciselor”.

Toate manifestarile se desfasoara la date precise si constituie adevarate festivaluri ale cântecului, jocului si portului popular.

5.INFRASTRUCTURA TURISTICĂ

Baza materiala cuprinde ansamblul mijloacelor de cazare, terapeutice, de agrement, alimentatie publica si transport destinate satisfacerii cererii turistice.

Dotarile turistice sunt cele ce dau personalitate proprie, mai ales statiunilor.

5.1. Caile de comunicatie

Caile de comunicatie au o importamta deosebita în activitatea turistica, pentru ca ele orienteaza si canalizeaza fluxurile turistice spre obiectivele turistice. Drumurile aflate în diferite stadii de organizare si modernizare reprezinta principalele axe de patrundere în spatiul montan.

Arealul interior e traversat de o retea densa de poteci marcate sau nemarcate, reprezentând trasee turistice.

Cai de comunicatie:

-drumul national DN 15: Gheorgheni – Toplita – Reghin –Târgu-Mures

-drumul judetean nr. 153: Reghin – Beica de Jos – Chiheru – Eremitu

-drumul judetean nr. 150C: Reghin – Gurghiu – Lapusna

Calea ferata: Bucuresti – Deda – Târgu-Mures, strabate defileul Muresului,

având locuri de oprire în principalele localitati de acces în Muntii Gurghiu: Toplita, Stânceni, Lunca Bradului, Rastolita, Deda, Alunis, Ideciu de Jos.

În afara soselei nationale si a cailor ferate ce înconjoara Muntii Gurghiu, ei sunt traversati de doua sosele regionale: Gheorgheni – Odorhei si Gheorgheni – Praid.

Cele mai utilizate sunt localitatile de pe Valea Gurghiului: Gurghiu, Ibanesti Padure, Lapusna.

Orientarea în masiv e destul de dificila, marcajele sunt vechi si în unele cazuri de-a dreptul confuze, datorita faptului ca aceeasi portiune de traseu a fost marcata în periode de timp diferite.

5.2. BAZA DE CAZARE sI ALIMENTAŢIE

Înzestrarea unui teritoriu cu dotari pentru cazare, constituie alaturi de alte componente, o premisa fundamentala a valorificarii acesteia sub raport turistic.

Turismul nu se poate limita doar la exploatarea însusilor curative si de agrement al resurselor, pentru ca altfel nu se obtine nici o eficienta pe planul încasarilor. Punerea în circuitul turistic al unor obiective noi, impune si constituirea unor baze se cazare si alimentatie publica care sa satisfaca nevoile turistilor.

În Muntii Gurghiu din cauza lipsei oricarei unitati turistice de cazare cu functionare permanenta, turismul montan se face în etape scurte cu revenire la bazele de pornire situate la periferie. Refugiile care exista sunt foarte vechi si impracticabile.

Baza materiala de cazare si alimentatie e concentrata la periferie, cu exceptia Pasului Bucin, unde exista mai multe pensiuni si restaurante: Pensiunea si restaurantul „Bujdoso”, cu trei casute pentru câte 6 persoane, si în pensiune, sunt în total 20 de locuri, 1 camera cu 5 paturi, 1 camera cu 3 paturi, 5 camere cu 2 paturi, 1 camera cu pat dublu.

Tarife: cazare 20 de lei/persoane pe zi, cazare + demipensiune 40 de lei/personae pe zi, iarna + 5 lei pe persona.

Fig.11. Pensiunea „Bujdoso”

Fig.12. o camera din pensiune  Fig.13. casutele de lânga pensiune

Cabana Bogdan, cu 45 de locuri, cu camere comune si individuale.

Se mai gasesc cabane la Fâncel,Salard,Lapusna.

Celelalte baze de cazare sunt amplasate la periferia masivului. În partea nordica pe Valea Muresului „Cabana soimilor”, motelul „Doi Brazi”, si „Cabana Galaoaia”, iar în partea sudica, la Sovata.

Din totalul locurilor de cazare oferite de Muntii Gurghiului, aprox. 94 ٪ se afla la Sovata.

Principalele unitati de cazare din statiunea Sovata sunt reprezentate de hoteluri: Hotel Danubius Sovata, de 3 stele, cu 164 de camere duble, si 4 apartamente.

Fig.14. Hotel Danubius

 

Fig.15. camera de hotel  Fig.16. restaurantul hotelului

Tarife: camera pentru o persoana: 260 de lei pe zi

camera dubla: 320 de lei pe zi

camera dubla superioara: 390 de lei pe zi

Alte servicii: bar, restaurant, doua sali de conferinta,bazin pentru tratament cu apa sarata, jacuzzi, sauna, solariu, sectie de tratament de 4 stele, cosmetica, coafura.

Hotel Faget, cu 272 de locuri de cazare; Hotel Bradet, cu 194 de locuri de cazare; Hotel Alunis cu 274 de locuri de cazare; Hotel Hefaistos, cu 150 de locuri de cazare; Hotel Edelweiss, cu 32 de locuri de cazare.

Alte posibilitati de cazare în Sovata sunt campingurile: Stâna de Vale, cu 150 de locuri

în casute din lemn, cu câte 2 – 3 paturi; Tabara Bungalow; campingul „Vasskert” (gradina de vara), cu 24 de locuri în 8 casute, 50 de locuri pentru corturi si 20 de locuri pentru rulote.

În Sovata sunt foarte multe vile, cu conditii de cazare din ce în ce mai bune.

Fig.17.,18. campingul „Vasskert”

Aproape de Sovata, în Câmpul Cetatii baza de cazare si alimentasie consta din, Pensiunea si restaurantul History si Hanul si restaurantul „Vandor, si Pastravaria, „Halaszcsarda”.

Pensiunea History, dispune de 10 camere, cu garaje proprii, restaurant de 180 de persoane, gradina de vara si sala de conferinte.

Tarife: 69 de Euro/ 2 persoane/ noapte

49 de Euro/ persoana/ noapte

Fig.19. Pensiunea History

Pensiunea “Vandor” dispune de 6 camere, cu 14 locuri.

Tarife: între 40 de lei si 50 de lei/ persoana/ noapte

Fig.19. Hanul „Vandor”

Fig.20. restaurantul „Vandor

Pastravaria dispune de mai multe lacuri, unde se poate pescui, se pescuieste în regim de pastravarie, un kg. de peste pescuit costa 16 lei, se pot închiria si undite cu 2 lei.

Fig. 21. Pastravaria

Fig. 22. Terasa Pastravariei, momentan în lucrare

6. CIRCULAŢIA TURISTICĂ

Alaturi de fondul turistic si baza materiala, circulatia turistica este una din componentele esentiale a fenomenului turistic. Ea este cea care reflecta modul si nivelul de valorificare al potentialului turistic.

Circulatia turistica este si un fenomen geodemografic complex constând din deplasari temporare de populatie de la locul de resedinta spre locul de destinatie.

Volumul circulatiei turistice este direct proportional cu valoarea patrimoniului turistic. Principala problema este de stimulare a circulatiei turistice care presupune diversificarea paletei serviciilor si cresterea calitatii acestora.

Circulatia turistica reprezinta amplitudini diferite la nivelul unui an, înregistrându – se un maxim de intensitate în sezonul estival sau la sfârsit de saptamâna. Se înregistreaza curenti foarte condensati suprapusi în general marilor axe de comunicatie (ex. Defileul Toplita – Deda), supradimensionati în centre de polarizare reprezentate de statiuni (ex.

Sovata) care constituie puncte de dispersie areala.

La nivelul unei regiuni geografice, circulatia turistica reprezinta o succesiune de aglomerari si dispersori, a carei intensitate se atenueaza direst proportional cu departarea de ariile de provenienta a turistilor.

Estimarea volumui circulatiei turistice este o problema complexa care comporta un grad de relativitate. Aceasta din cauza faptului ca anumiti turisti practica anumite forme de turism: turism de drumetie montana, turism de sfârsit de saptamâna, fara înnoptare într – o unitate de cazare oficiala, turisti care se deplaseaza pentru o singura zi, sau tranziteaza regiunea respectiva.

În Muntii Gurghiului datorita lipsei unitatilor de cazarecu functionalitate permanenta, si a numarului mic de cabane din interiorul muntilor, turistii se cazeaza în cortur, sau la locuintele satenilor (turism rural). În cel mai bun caz se cazeaza în pensiunile de la periferia muntilor.

Din cauza manifestarii unei „mode” în turism, acea a vilelor particulare, care nu pot fi verificate în ceea ce priveste numarul sejururilor pe an, numarul persoanelor cazate, daca efeczueaza sau nu închirireri, estimare volumului circulatiei turistice devine imposibila.

Caracterul continuu al circulatiei turistice se constata în cazul statiunilor balneoclimaterice de importanta nationla (ex. Sovata). În decursul unui an se constata diferentieri lunare vizibile ale circulatiei turistice, cu valori sensibil crescânde în lunile apartinând sezonului estival. În plus, datorita faptului ca statiunile prezinta amenajari pentru practicarea sporturilor de iarna se înregistreaza un maxim în perioada ianuarie – martie.

În cazul Muntilor Gurghiu din cauza numarului mic de baze de cazare, intensitatea si caracterul activitatilor turistice este determinat de statiune balneoclimaterica Sovata, si întru – un procent mult mai mic de localitatea Câmpul Cetatii.

Circulatia turistica este cel mai precis indicator al situatiei în care se afla o regiune turistica din punct de vedere al manifestarii puterii sale de atractie si influenteaza masurile ce se pot lua în perspectiva pentru stimularea acesteia.

7.TIPURI sI FORME DE TURISM

Turismul este un fenomen în continua miscare, care comporta trei faze cu caracter ciclic: deplasarea temporara de la locul de resedinta la cel ales ca destinatie, consumarea timpului liber si revenirea la locul de resedinta.

În Muntii Gurghiu principalii factori generatori de activitati turistice si de amenajari turistice sunt: peisajul montan vulcanic peste care se grefeaza un învelis fitogeografic structurat pe altitudine si mai ales componentele hidrogeografice legate de fenomenele postvulcanice, materializate în namoluri terapeutice (Sovata).

În zona montana propriu zisa se practica turismul de drumetie si turismul pentru sporturi de iarna, iar statiunile climaterice sunt indicate în efectuarea climatoterapiei.

Tipurile de turism reprezinta o diferntiere spatiale dupa resursele locurilor si modul lor de introducere în circuitul material si spiritual al societatii.

Tipul de turism tine de esenta sa, iar forma de turism de modul în care se desfasoara fenomenul turistic.

În Muntii Gurghiu se practica urmatoarele tipuri si forme de turism:

7.1. Turismul balneoclimateric

Se practica în statiunile profilate pe utilizarea, în scopuri balneare, a resurselor hidrominerale, mofetelor si peloidelor pe un fond climatic favorabil si stimulent.

Punerea în valoarea a acestor resurse cu proprietati terapeutice se asigura prin intermediul dotarilor în scopul tratamentelor medicale.

Statiunile balneoclimaterice impun utilizarea unor thnici si proceduri terapeutice moderne care vin sa completeze efectul factorilor naturali. Ele sunt diferit profilate în functie de paleta terapeutica a resurselor balneare.

Statiunile balneoclimaterice sunt amplasate la periferia masivelor sau la distante apreciabile, legate organic de aparitii hidrominerale.

În Defileul Muresului, la numai 1 km departare de orasul Toplita, se afla mica statiune balneoclimaterica „Bradul”, situata la 680 m altitudine, într – un cadru pitoresc.

Factorii de cura ai acestei statiuni sunt: climatul submontan, cu efect tonic si stimulent asupra organismului si izvoarele cu ape mezotermale (23 – 26 °C), bicarbonatata,carbogazoasa calcica, magneziana, indicata în afectiunile aparatului locomotor, ale sistemului nervos periferic, în cura externa, ale tubului digestiv, ale rinichilor si ale cailor urinare, în cura interna.

O atractie deosebita prezinta bazinul în aer liber, cu apa mezotermala, având o temperatura medie în orice anotimp: 23 – 26 °C.

În ceea ce priveste posibilitatile de cazare, alimentatie si agrement, statiunea dispune de casute de odihna de comfort diferentiat, restaurant si terenuri sportive.

La poalel Muntilor Gurghiu, turismul balneoclimateric se practica la Sovata, statiune de interes general cu functionalitate permanenta.

Climatul submontan, cu actiune calmanta asupra sistemului nervos, pitorescul peisaj al împrejurimilor, concura la întregirea trasaturilor, care fac din aceasta statiune un loc de sejur si recreere de prim plan.

Statiunea se afla pe un urias zacamânt subteran de sare ce afloreaza în mai multe locuri, fiind renumita prin existenta si utilizarea lacurilor de aici, formate în dolinesi care au o mare concentratie salina.

Între factorii terapeutici ai statiunii se numaara Lacul Ursu, cel mai caracteristic lac helioterm din Europa. Heliotermia ete asociata cu mineralizarea accentuata a apelor, unde predomina clorura de natriu.

Lacul se întinde pe o suprafata de 40235 mp, adâncimea maxima este de 18,10 m, adâncimea medie este de 6 m. Caracteristica lacului consta în stratificatia termica si în concentratia în saruri a apelor, de la suprafata spre adâncime (concentratia de sare este de 250‰, ceea ce înseamna ca în fiecare litru de apa sunt dizolvate în medie 250 g de sare). Aici lipsesc curentii de convectie, fapt pentru care la adâncimea ideala, favorabila organismului (1,5 – 2,5 m), apa are temperatura de pâna la 40° C. Fenomenul

heliotermiei nu este caracteristic iarna, când pelicula de apa dulce de la suprafata îngheata. Stratul de apa dulce de la suprafata este formata de pârâurile Auriu si Cris – Toplita, asa se formeaza un strat de apa dulce de 10 – 15 cm la suprafata lacului.

Alte lacuri: Lacul Alunis, cu o mineralizare si heliotermie mai scazuta, având si namol argilo – silicos. S – a format datorita apei care se scurge din Lacul Ursu. Lacul Negru, a fost vestit pentru namolurile sale terapeutice, dar în prezent s – au epuizat rezervele de namol, pentru ca au fost extrase si folosite pentru diverese tratamente. Apa lacului nu se mai foloseste. Lacurile Verde si Rosu, doua lacuri mici, în vecinatatea Lacului Ursu, formate concomitent cu acesta, cu salinitate redusa.

Indicatiile terapeutice vizeaza afectiuni ginecologice, reumatice, tulburari ale sistemului nervos periferic si pe cele care necesita cura interna: tulburari digestive, de nutritie, insuficinete endocrine.

Se practica tot mai curent si balneatia în timpul liber, în Lacul ursu, iar pe malul lacului au fost amenajate solarii pentru plaja.

Capacitatea de cazare: peste 2000 de locuri în hoteluri moderene, cu dotari ce asigura tratamentul în interior, în vile si casute.

7.2. Turismul pentru sporturi de iarna

Turismul pentru sporturi de iarna este o forma de turism sportiv, care se interconditioneaza cu celelalte activitati din statiunile climaterice montane, fiind practic legat de aceste statiuni. Este dependent de anumite conditii morfoclimatice, pe de o parte, de dotari caracteristice în spatiul mijlociu al muntelui, între statiuni si regiunea înalta, precum si de infrastructua specifica din statiunile ce servesc de baza de desfasurare.

Practicarea turismului pentru sporturi de iarna este stimulata si de crearea unei infrastructuri tehnice, formate din mijloace de transport pe cablu si pârtii amenajate.

Dimensiunile turismului pentru sporturi de iarna sunt limitate de intervalul limitat de practicare, în conditii climatice cu precipitatii solide.

Sezonul optim de practicare a

acestuia dureaza trei – patru luni, cu deosebire de intervalul ianuarie – aprilie, care poate fi prelungit la peste 2000 m altitudine.

În Muntii Gurghiu, pe Pasul Bucin exista trei pârtii de schii, amenajate cu teleschi, pârtia „Bujdoso”, ce apartine de Pensiunea „Bujdoso”, cu o lungime de 600 m, cu un grad mediu de dificultate, este cea mai veche pârtie de schi de pe Pasul Bucin. Pârtia de schi Bogdan, cu un grad de dificultate mediu, cu o lungime de 1500 m, panta de 24 ٪ , nerecomandat începatorilor. Pârtia de schi „Havas Bucsin”, amenajata în 2007, cu o lungime de 1149 m, panta de 14 ٪ , cu un grad de dificultate scazut, recomandat începatorilor.

În statiunea balneoclimaterica Sovata, de la poalele Muntilor Gurghiu, se practica si un turism pentru sporturi de iarna, aici fiind amenajate pârtii dotate cu teleschi si telescaun. Pârtia Alunis, cu o lungime de 1200 m, cu un grad de dificultate mediu, diferenta de nivel este de 300 m.

La Sovata se organizeaza în fiecare iarna „Serbarile Zapezilor” care atrag o serie de turisti din tara cât si din strainatate.

Fig. 23.,24. Caile de acces catre pârtiile de schii Bogdan si „Havas Bucsin”

7.3. Turismul scolar

Este o forma a turismului de sejur practicat exclusiv de populatia de vârsta scolara, în unitati specifice: tabere pentru elevi. Durata lor de functionare este limitata pe perioadele de vacanta, în special vara.

Profilul functional dominant al taberelor scolare este de odihna si tratament. Durate sejurului este dependenta de seriile ce succed la intervale de 10 – 12 zile.

În Muntii Gurghiului exista tabere scolare la Lapusna, la poalele muntilor, la Sovata, iar în Defileul Muresului la Rastolita si Lunca Bradului.

Prin asezarea lor, taberele ofera atât un climat adecvat pentru odihna si recreere, cât si posibilitatea efectuarii de excursii cu caracter instructiv educativ.

Se organizeaza tabere scolare pe Pasul Bucin, în lunile februarie si martie, copii sunt sub monitorizare permanenta, având un instructor de schi la fiecare 10 copii.

7.4. Turismul de drumetie montana

A luat amploare în ultimul timp, devenind o activitate de masa, apreciast tot mai mult de tineret. Este sustinut de numeroase publicatii ce – si propun sa îndrume fluxul turistic spre cele mai pitoresti zone ale muntilor.

Turismul de drumetie montana este foarte raspândit si stimulat de valoarea peisagistica de o mare diversitate a regiunii montane înalte, dependenta de substratul litologic si de învelisul vegetal ce înregistreaza etajarea altitudinala.

În cadrul muntilor se strabat o serie de ecosisteme cu fizionomii proprii: paduri, pajisti, stânci lipsite de vegetatie, în cadrul carora se detaseaza forme de relief legate de procesele morfologice locale, diferentiate în functie de litologie.

Varietatea reliefului vulcanic (conuri, cratere, caldere, forme reziduale), gradul mare de împadrire a masivelor vulcanice, bogatia faunei si componentele hidrogeografice, reprezinta câteva din valentele turistice ale acestor munti.

În Muntii Gurghiului cea mai practicata forma de turism este turismul de drumetie.

Localitatile de la periferia masivelor se constituie ca puncte de plecare pentru drumetii montane, cu o durata de o zi si revenirea la bazele de plecare. Posibilitatile de cazare din interiorul masivelor (cabane de vânatoare, refugii) sunt putine si în mare parte deteriorate.

În Muntii gurghiu exista o retea rara de poteci turistice marcate, unele marcaje fiind foarte vechi si uneori confuze, datorita faptului ca unele portiuni de trasee au fost marcate în perioade diferite prin semne diferite.

Cabanele turistice sunt putine si situate mai ales la periferie, iar refugiile care exista, putine si ele, sunt foarte vechi, aflându –se într – o stare avansata de deteriorare.

Pe timp de iarna traseele sunt foarte grele datorita stratului de zapada care face ca aceste trasee sa nu pota fi strabatute decât cu echipament adecvat.

Indiferent de anotimp, daca obstacolele legate de echipament si orientare sunt depasite, frumusetea locurilor va rasplati din plin efortul depus.

Trasee turistice în Muntii Gurghiu:

1. creasta nordica a muntilor: Valea Muresului – cabana Galaoaia – Cat.Borzia 552 m – Poiana Ţibles – Poiana Rusu 1240 m – Poiana Iodului 1302 m – Vârful Salastele 1318 m – Casa de Vânatoare – Vârful Mic 1419 m – Vârful Mare 1581 m – Vârful Fâncel 1684 m – Poiana Buneasa 1648 m – sub Vârful Batrâna 1634 m

-marcaj: linie rosie

-lungimea traseului este de 42 km

-durata traseului este de 18 h, cu echipament adcevat, traseu dificil

2. creasta estica a muntilor: Toplita 754 m – Complexul Turistic Bradul 774 m – Creasta Bamfi 792 m – Poiana Platoul Bamfi – Poiana Babele Gurghiului – casa de sub Batrâna – Poiana sineu – Vârful Tatarca 1688 m – Vârful Gainusa 1680 m – Poiana Fratileasa – Pasul Bucin 1273 m – Vârful Borzont 1456 m – Vârful Putna 1138 m – Piatra ascutita 1576 m – Conul Ciumani, Vârful Amza 1694 m – Pasul Sicas 1000 m

-marcaj linie albastra

-lungimea traseului este de 66 km

-durata traseului este 22 – 24 h

3.creasta sudica a muntilor: Valea Gurghiului – Ibanesti Padure – Pietroasa – Piatra Orsovei – Poiana Obârsii 997 m – Poiana Prâslap 996 m – Poiana Copriana 1140 m Poiana Bradetel 1182 m – casa de vânatoare de sub Saca Mica – Poiana Fratileasa 1620 m – Pasul Bucin

-marcaj: linie rosie

-lungimea traseului este de 35,6 km

-durata traseului este de 21 h

Alte trasee:

4.Reghin – Poiana Salus – Poiana Iodului

-marcaj: linie galbena,lungimea traseului este de 23 km, durata traseului este de 14 h

5.Toplita – Ideci Padure – Poiana Iodului

-marcaj: linie albastra, lungimea traseului este de 16 km, durata traseului este de 5 – 6 h

6.Salard – Creasta Haclan – Poiana Haclan

-marcaj: cruce rosie, lungimea traseului este 5,6 km, durata traseului este de 5 h dus – întors

7.Stânceni – Valea Gudea Mica – Vârful Fâncel 1684 m

-marcaj: linie albastra, lungimea traseului este de 14,6 km, durata traseului este de 5 -6 h

8.comuna Remetea – pârâul sineu – Poiana sineu

-marcaj: triunghi albastru, lungimea traseului este de 17 km, durata traseului este de 6 – 7 h

9.Câmpul Cetatii – Nirajul Mic – Vârful Saca Mica 1731 m

-marcaj: punct albastru, lungimea traseului este de 21,8 km, durata traseului este de 8 – 9 h

10.Eremitu – Vârful Becheci 1080 m – Sarateni

-marcaj: cruce rosie, lungimea traseului este de 14,4 km, durata traseului este de 6 – 7 h

11.Liban – Vârful Amza – satul Ciumani

-marcaj: punct albastru, lungimea traseului este de 26 km, durata traseului este de 10 – 12 h

7.5. Turismul cinegetic

Turismul cinegetic are extensiune restrânsa si cuprinde o categorie mai mica de persoane.

Are ca domeniu de incidenta masivele montane cele mai bine împadurite, mai putin influentate de activitati economice. Aceste atribute au favorizat mentinerea unei faune cinegetice valoroase de cervide, urside si suide, din care se pot vâna, fara a afecta echilibrul ecologic, exemplare de exceptie.

Sub acest aspect Muntii Gurghiu prezinta un interes deosebit, chiar si pentru turismul international.

Sejururile scurte de 2 – 3 zile necesare desfasurarii acestei activitati sunt posibile datorita existentei unor cabane de vânatoare: Fâncel, Lapusna si Salard.

Acest tip de turism are sub incidenta mamifere mari: mistretul, lupul, ursul, cerbul, caprioarele – mamifere mici: iepurele, vulpea, precum si pasari, mai ales cele de penaj. Deci, un numar restrâns de specii intra partial sub incidenta activitatilor chinegetic, activitati ce se afla sub controlul riguros al organismelor de specialitate.

7.6. Turismul piscicol

Turismul piscicol este legat de fauna acvatica specifica regiunii montane. Are o extensiune mai mare, fiind un sport deosebit de placut si scutit de primejdiile vânatului.

Aceasta se încadreaza domeniului pastravului, lipanului, scobarului si cleanului, ultimele doua domenii sunt caracteristici depresiunilor montane si sectoarelor sub 500 m altitudine.

Râul Mures cu sectorul Defileului Toplita – Deda si afluentii proveniti din Muntii Calimani si Gurghiu si Harghita: Toplita, Ilva, Rastolita, Galaoaia, Bistra îsi mentin înca fonduri piscicole valoroase.

Pentru a stopa diminuarea fonduluii piscicol, se încearca a fi compensat prin populare cu puiet provenit de la crescatoriile piscicole. Astfel, în bazinul superior al Târnavei Mici, la Lapusna si la Câmpul Cetatii au fost amenajate bazine cu pastravi pentru pescuit sportiv. Aceste pastravarii, pe lânga faptul ca ofera o cantitate oarecare de peste, contribuie la mentinerea achilibrului ichtiofaunistic în regiunea montana, prin populare cu puiet a râurilor de munte.

7.7. Turismul rural

Turismul rural este o categorie aparte de turism cu un caracter complex, având anumite caracteristici, incluzând componente specifice, luând anumite forme de manifestare cu efect si impact în mediul rural.

Cuprinde în primul rând activitatea turistica propriu-zisa (cazare, pensiune, circulatie turistica, derulare de programe), activitati economice agricole sau cu caracter traditional; precum si moduri de petrecere a segmentului de timp liber pentu cei ce solicita acest turism. Presupune dezvoltarea turismului în mediul rural, în strânsa

corelatie cu economia locala, ceea ce conduce la interdependenta dintre cele doua laturi.

Turismul rural s-a nascut din dorinta de evadare într-un mediu mai putin amenajat, unde nivelul preturilor este modic, caracterizat printr-un accentuat grad de elasticitate a serviciilor, care se vor putea adapta rapid la o mare diversitate de situatii sau de preferinte ale turistilor.

Ca urmare a marii dispersii a ofertei turistice, principale si secundare (caracteristice cu deosebire arealului montan), turismul rural se remarca prin mai multe trasaturi: echipamentele sale sunt difuze în teritoriu, clientela este dispersata; acoperirea ansamblului teritorial si a structurilor pe fluxuri se face fara a se tine seama de limitele administrative.

Turismul în pensiuni si case particulare din mediul rural au o autentica traditie si cunoaste un aflux din ce în ce mai mare în tarile europene cu traditie turistica.

În România, în perioada 1970 – 1975 s – au manifestat începuturile de practicare a acestui tip de turism si de amenajari asemanatoare modelului francez al „gîte – urilor rurale”, dar evolutia economiei românesti a dus la stingerea acestui debut.

Dupa 1989, contextul complet nou ofera conditii de renastere a turismului rural. Astfel, în zona montana, turismul rural, în forme de organizare locala, a început sa devina o activitate complementara la agricultura, zootehnie, etc.

Exista câteva criterii în ceea ce priveste încadrarea gospodariilor din zona montana în clasa de comfort agroturistic montan.

Clase de comfort agroturistic montan: spatii de cazare:

-clasa I: camere cu 1 – 2 paturi, cu posibilitati de încalzire asigurate si grup sanitar propriu fiecarei camere, cu WC, lavoar, dua cu apa rece si calda

-clasa II: camere cu 1 – 2 paturi, cu posibilitati de încalzire asigurate si grup sanitar comun cu alti turisti, cu WC, lavoar, dua cu apa rece si calda

-clasa III: camere cu 1 – 3 paturi, cu posibilitîti de încalzire asigurate si grup sanitar comun cu alti turisti si cu proprieterul, cu WC, lavoar, eventual dus cu apa calda sau rece

-clasa IV: camere cu 1 – 3 paturi, cu posibisitati de încalzire asigurata si latrina separata de locuinta, comuna cu proprietarul, o încapere pentru spalat, cu lavoar, cu apa rece, comuna cu alti turisti.

În Muntii Gurghiu turismul rural se practica, în general într – o forma neorganizata: în Defileul Muresului, pe Valea Gurghiului, pe Valea Nirajului, dar în aceste zone exista câteva locuinte agroturistice atestate.

Defileul Muresului separa Masivul Gurghiu de Calimani, si constituie în prezent zona de potential turistic cel mai ridicat din judetul Mures, întrunind cele mai multe din conditiile necesare: cadru pitoresc, altitudinea optima pentru odihna activa, frumusetea salbatica si variataa defileului, cale ferata si un drum modernizat de – a lungul apei Muresului, multe posibilitati de pescuit, vânatoare, sport si drumetii.

Posibilitati de cazare si alimentatie exista la cabana Galaoaia (sat Galaoaia), Cabana soimilor ( Stânceni Neagra), Cabana Salard (sat Saalard), dar mai ales în locuintele particulare ale satenilor. Cele trei cabane prin modernizare si confortizare ar putea satisface cele mai înalte pretentii.

Dupa înfiintare Comisiei Zonei de Munte, interesul localnicilor pentru agroturism a crescutr, iar cu sprijinul ei au luat nastere asociatii familiale cu activitate agroturistica la Stânceni, Rastolita, Lunca Bradului, Galaoaia.

Agroturismul se reduce la cazarea turistilor în camere separate din locuintele localnicilor, gospodariile acestora oferind produse proaspete pe care de obicei turistii le pregatesc singuri.

Creerea unei infrastructuri corespunzatoare: retea de apa si canalizare, amenajarea satelor turistice, precum si amenajarea unor noi pârtii de schi, ar impulsiona dezvoltarea agroturismului în zonele Defileului Muresului.

Desi pe Valea Gurghiului exista asemenea atractii din punct de vedere turistic: padurea seculara de stejari, parcul dendrologic, Poiana Narciselor, aaezarea forestiera de agrement de la Lapusna, cu castelul de vânatoare, ea e mai putin cunoscuta si vizitata.

Exista aici posibilitati de practicare a pescuitului, vânatului (în special cerbi si ursi), si a drumetiilor în Muntii Gurghiu.

Valea Gurghiului reprezinta un adevarat tezaur de arta populara, manifestarile folclorice traditionale legate de obiceiuri vechi,ca: „Târgul fetelor”, „Serbarea narciselor”, Udatul nevestelor”, constituie de asemenea obiceiuri de atractie pentru turisti în fiecare an.

Agroturismul e practicat în mod întâmplator, existând posibilitati de cazare în gospodariile populatiei. Deasemenea, aici au fost construite numeroase casute de vacanta.

Se poate spune ca majoritatea locuitorilor manifesta interes pentru agroturism, însa modernizarea sau construirea unor locuinte cu confort care sa corespunda unui turism conform unor standarde mai înalte este împiedicat de lipsa unor fonduri necesare si de lipsa fondurilor de investitii de la nivelul comunelor pentru creearea unei infrastructuri necesare.

Prin investitii si o pregatire a populatiei autohtone implicate, precum si o activitate promotionala adecvata se va putea trece la un turism rural international.

7.8. Turismul de sfârsit de saptamâna

Este o forma a turismului ce a luat amploare în ultimul timp, din nevoia de evadare de la probleme cotidiene. Este practicat cel mai mult în zonele montane, unde începând din anii 1980 se construiesc din ce în ce mai multe cabane.

Foarte multe cabane, proprietate privata, s – au construit de – alungul Defielul Muresului: Deda, Bistra, Galaoaia, Salard, Lunca Bradului, Neagra, Stânceni,etc.

Astfel de cabane se gasesc tot într – un numar mai mare în localitatea Câmpul Cetatii, pe Pasul Bucin si Pasul Sicas.

8.ANALIZA S.W.O.T. A TURISMULUI DIN MUNŢII GURGHIU

Analiza SWOT a turismului din Muntii Gurghiu

Probleme critice care influenteaza asupra activitatii turistice:

Trasee turistice nemarcate sau marcate necorespunzator;

Lipsa unui refugiu montan adecvat;

Parcurile Nationale nu sunt protejate si delimitate corespunzator;

Raportul dintre pretul produselor turistice si calitatea serviciilor prestate;

Lipsa unei politici eficiente de promovare a turismului în mUntii Gurghiu;

Lipsa centrelor de informare si promovare a Muntilor Gurghiu si a zonei rurale ce apartine de Muntii Gurghiu;

Preocupari reduse în dezvoltarea micilor mestesuguri artizanale si a retelei de distributie de produse artizanale specifice;

Situatia infrastructurii rutiere si de comunicatie.

Concluzii