LUCRARE DE LICENTA IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA MEDIULUI

LUCRARE DE LICENŢA

UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRÂNCUsI

FACULTATEA DE sTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: ECONOMIA COMERŢULUI, TURISMULUI

sI SERVICIILOR

IMPACTUL

TURISMULUI

ASUPRA MEDIULUI

TÂRGU JIU

CUPRINS;

INTRODUCERE.......... ..... ...... .......... ..... ...... .........................4

CAPITOLUL I TIPOLOGIA IMPACTURILOR TURISMULUI ASUPRA MEDIULUI

Impactul macroeconomic al turismului...........................7

INTRODUCERE

Turismul reprezinta si o cale (în unele cazuri chiar singura) de valorificare superioara a tuturor categoriilor de resurse si în special a celor naturale: frumusetea peisajelor, calitatile curative ale apelor minerale sau termale, conditiile de clima.

Turismul este capabil sa asigure prosperitatea unor zone defavorizate, putând fi un remediu pentru regiunile dezindustrializate.

Turismul prezinta o serie de impacturi asupra mediului economic, social, politic si natural. Turismul, prin faptul ca este un mare consumator de munca vie, joaca un important rol în economie. El creeaza noi locuri de munca, participând astfel la atragerea excedentului de forta de munca din alte sectoare, contribuind astfel la atenuarea somajului.

Turismul are si o profunda semnificatie socio-umana.; actioneaza, prin natura sa, atât asupra turistilor în mod direct, cât si asupra populatiei din zonele vizitate. De asemenea, efectele turismului se rasfrâng si asupra calitatii mediului, a utilizarii timpului liber si nu în ultimul rând asupra legaturilor dintre natiuni.

Existenta a numerosi factori exogeni care contribuie la degradarea accentuata a mediului înconjurator impune cu maxima stringenta utilizarea rationala si eficienta a resurselor turistice.

Lucrarea este structurata in trei mari capitole: Tipologia impacturilor turismului asupra mediului, Dezvoltarea durabila, mediul înconjurator si turismului, Cresterea economica prin turism si, prin abordarea efectelor turismului asupra mediului, creaza o imagine de ansablu asupra influentelor turismului pe toate planurile.

Principalele probleme tratate in prezenta lucrare sunt: Impactul macroeconomic al turismului, Efectul multiplicator al turismului, Turismul si ocuparea fortei de munca, Turismul international si echilibrarea balantei de plati externe, Impacturi versus protetie în turism, Impactul social al turismului, Conceptul evalarii impactului ecologic, Impactul turismului asupra diferentelor culturale, Forme ale turismului durabil, Controlul impactului turismului asupra mediului în orasul Tg.Jiu.

Pe langa problemele tratate in legatura cu impacturile turismului asupra mediului, lucrarea prezinta si unele aspecte referitoare la monitorizarea acestora si prevenirea efectelor negative. Astfel, lucrarea abordeaza tematica monitoringul integrat al mediului, care corespunde unei cerinte de obtinere a unei imagini pertinente, de ansamblu, asupra stadiului, la un moment dat si al tendintei de evolutie a calitdtii mediului, la care cele doud componente de bazd, mediul 353v2111d biotic si cel abiotic, ce trebuie investigate în directd corelatie cu interdependentele si conditiondrile reciproce. Pentru rezolvarea consecintelor negative ale turismului, o directie importantd in atentia managerilor din turism si autoritatilor locale direct implicate este planificarea generald. Aceasta se realizeaza in scopul sporirii efectelor pozitive si reducerea celor negative si implica încurajarea comunitdtii de a se implica în turism. Localnicii ar trebui sa înteleaga turismul, sd participe la luarea deciziilor de planificare, dezvoltare si conducere a turismului si sd aibd posibilitatea de a primi beneficii din turism. Este, de asemenea, importanta promovarea unei anumite forme a turismului, care sd se potriveasca mediului social si natural al zonei.

CAPITOLUL I TIPOLOGIA IMPACTURILOR TURISMULUI ASUPRA MEDIULUI

Impactul macroeconomic al turismului

Cu toate ca are un aport semnificativ la crearea PIB, turismul are si o contributie aparte la realizarea valorii adaugate. Având ca specific consumul mare de munca vie, de inteligentd si creativitate, turismul participa la crearea valorii adaugate într-o masura mai mare decât alte ramuri apropiate din punct de vedere al nivelului de dezvoltare.

De asemenea, turismul antreneaza si stimuleaza productia din alte domenii. Studiile de specialitate au evidentiat faptul ca activitatea unor ramuri este determinata în mare parte de nevoile turismului.

Turismul reprezinta totodata un mijloc de diversificare a structurii economiei unei tari. Astfel, necesitatea de adaptare a activitatii turistice la nevoile tot mai diversificate, mai complexe ale turistilor determina aparitia unor activitati specifice de agrement, transport pe cablu.

Pe lânga toate acestea, turismul reprezinta si o cale (în unele cazuri chiar singura) de valorificare superioara a tuturor categoriilor de resurse si în special a celor naturale: frumusetea peisajelor, calitatile curative ale apelor minerale sau termale, conditiile de clima.

Exista tari[1] care realizeaza pâna la 80% din PIB (I-le Maldive) din activitatea turistica, dar si tari cu o economie dezvoltata (Franta 7.3% PIB, Elvetia 7.7% PIB) care au ponderi ridicate ale activitatii turistice în PIB. Fata de aceasta situatie, în România, turismul contribuie cu 2-3% la realizarea PIB.

Pentru tara noastra - în etapa actuala, ca urmare a prezentei unor resurse turistice neexploatate si insuficient puse în valoare, turismul constituie o ramura cu posibilitati însemnate de crestere si deci ramâne o sfera de activitate care poate absorbi o parte din forta de munca ramasa disponibila prin restructurarea economica.

Trebuie mentionat si faptul ca turismul este capabil sa asigure prosperitatea unor zone defavorizate, putând fi un remediu pentru regiunile dezindustrializate. Aceasta prin dezvoltarea unor zone mai putin bogate în resurse cu valoare economica mare, dar cu importante si atractive resurse turistice naturale si antropice. Datorita acestui fapt el este considerat o pârghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale.

O alta forma de manifestare a efectelor economice ale turismului o reprezinta contributia sa la asigurarea unei circulatii banesti echilibrate, realizata deopotriva pe seama turismului intern si international.

1.2 Efectul multiplicator al turismului

Este vorba, în primul rând, despre un asa-numitul efect direct care consta în cresterea veniturilor în sectorul turistic (salarii, profituri ale hotelurilor, restaurantelor, agentiilor tour-operatoare), ca urmare a cheltuielilor diverse efectuate de turisti în decursul unei anumite perioade de timp, de obicei un an. În al doilea rând, avem în vedere efectul indirect care vizeaza impactul cresterii cheltuielilor pentru serviciile turistice asupra ramurilor producatoare de bunuri de consum la care firmele turistice apeleaza în mod inevitabil pentru a-si sustine oferta turistica la parametri competitivi. În fine, în al treilea rând, poate fi urmarit si un efect indus asupra întregii economii nationale, deoarece atât veniturile celor ce lucreaza nemijlocit în turism, cât si cele ce revin sectorului producator de bunuri de consum sunt reinvestite în vederea procurarii altor marfuri si servicii de care au nevoie. Asistam astfel la un proces de multiplicare a cererii agregate la scara macroeconomica. Potrivit Organizatiei Mondiale a Turismului efectul multiplicator poate fi definit ca volumul suplimentar de venituri realizat de o unitate de cheltuieli a turistului, care va fi utilizat în economie.

Pornind de la modelul keynesian al multiplicatorului investitiilor, în literatura de specialitate se indica o fomula de calcul a multiplicatorului turistic astfel:

R = 1 / 1 − c'

R = multiplicatorul turistic care arata de câte ori se multiplica în economia

nationala fiecare unitate monetara cheltuita de turist

c' = înclinatia marginala spre consum turistic care arata cu cât creste cheltuiala

pentru consumul turistic la cresterea cu o unitate monetara a veniturilor din

EFECTUL MULTIPLICATOR AL TURISMULUI

turism.

1.3. Turismul si ocuparea fortei de munca

Turismul, prin faptul ca este un mare consumator de munca vie, joaca un important rol în economie. El creeaza noi locuri de munca, participând astfel la atragerea excedentului de forta de munca din alte sectoare, contribuind astfel la atenuarea somajului. Numarul mare al celor care lucreaza în domeniul turismului are ca explicatie faptul ca posibilitatile de mecanizare-automatizare a operatiunilor turistice sunt limitate.

De la jocul copiilor, la distractia adultilor, animatorul a început sa fie o persoana din ce în ce mai cautata si în România. Acum, în ofertele de joburi de vard se întâlnesc si anunturi de genul "Animatori Grecia care vor lucra în hoteluri. Responsabilitdti: buna desfasurare a programului de animatie, propunerea programului catre oaspetii hotelului, activitati sportive în timpul zilei (polo de apa, volei, ping pong, aerobic, sporturi de apa), precum si evenimente culturale si sportive din cursul serii. Trebuie sa fie o persoana dinamica, sa aiba spirit de echipa si capacitate de comunicare." Din pacate, în toti acesti ani, în Romania nu au debutat, decât sporadic, cursuri de specializare reala a animatorilor, nici pentru copii, nici pentru adulti. Chiar daca, aparent, jobul lui este distractia, responsabilitatea este enorma.

De asemenea, ramânând tot în sfera relatiei turism-forta de munca, trebuie amintit efectul indirect[2] al cresterii numarului celor ocupati în acest sector. Studiile arata ca un loc de munca direct din turism poate crea 1-3 locuri de munca indirecte si induse

Aceasta se explica prin aceea ca turismul, fiind un mare consumator de bunuri si servicii, influenteazd benefic utilizarea fortei de muncd în ramurile furnizoare ale acestuia (agricultura, industria alimentard, constructii).

1.4. Turismul international si echilibrarea balantei de plati externe

Una dintre trdsdturile majore ale evolutiei economiei mondiale o reprezintd cresterea si diversificarea schimburilor internationale. Astfel, turismul apare ca o componentd importantd a relatiilor economice internationale.

Este binecunoscut faptul cd turismul face parte din structura comertului invizibil mondial, reprezentând una dintre principalele componente ale acestuia. Comertul invizibil este o formd a schimburilor economice internationale care nu au ca obiect o marfd. Comertul invizibil se materializeazd si formeazd "balanta invizibild" sau "balanta serviciilor", componentd importantd a balantei de pldti externe a unei tdri. În cadrul balantei serviciilor, încasdrile si cheltuielile provenite din activitatea turisticd se înregistreazd în contul balantier numit "cdldtorii". Astfel, în creditul acestui cont se înscriu veniturile rezultate din activitatea turisticd, iar în debit cheltuielile ocazionate de desfdsurarea activitdtii turistice.

În legdturd cu rolul turismului în echilibrarea balantei de plati externe a unei tari, în functie de mdrimea si semnul soldului contului "calatorii", dar si de mdrimea si semnul soldurilor celorlalte conturi balantiere, putem avea una din urmdtoarele situatii:

a) Contul "calatorii" are un sold pozitiv, atunci acesta poate contribui, în functie si de soldul celorlalte conturi balantiere, dupd caz la:

. reducerea deficitului balantei de pldti;

. echilibrarea balantei de pldti;

. cresterea excedentului balantei de pldti.

b) Contul "calatorii" are un sold negativ, atunci acesta poate contribui la:

. cresterea deficitului balantei de pldti;

. reducerea excedentului balantei de pldti;

. dezechilibrarea balantei de pldti.

Pentru a întelege si mai bine locul si rolul turismului în cadrul balantei de pldti externe a unei tdri, analizele economice trebuie completate si cu alte elemente care tin de obiectivele majore ale politicii comerciale si chiar cu cele ale politicii externe, în general.

Impacturi de natura sociala

Impacturi sociale asupra comunitatii locale

Impacturile sociale determinate de turism se pot manifesta prin schimbarea calitdtii vietii rezidentilor din zonele turistice. Este o mare nevoie pentru a pune accent pe normele de comportare atât pentru vizitatori cât si pentru rezidenti, precum si asupra efectelor de interactiune reciprocd între comunitdtile locale si turisti.  

Impacturi sociale ce afecteaza satisfactia vizitatorilor

Satisfactia vizitatorilor este puternic afectatd de cdtre alti vizitatori si actiunile lor. În general, conditiile sociale afecteazd satisfactia vizitatorilor mai mult decât conditiile naturale. Dorinta de solitudine, posibilitatea conflictelor între vizitatori si perceperea diferitd a comportamentului altor vizitatori, sunt toti factori ce pot afecta satisfactia turistilor.

Înghesuiala poate afecta negativ satisfactia vizitatorilor. Ceea ce vizitaorii considerd a fi solitudine sau înghesuiald depinde de perceperea fiecdruia care e influentatd de caracteristicile vizitatorilor si de situatie sau localizare. Conflicte pot apdrea între cei ce subt sositi pentru recreere sau cei al cdror scop principal nu este recreerea. Conflictele apar în special în zonele cu utilizare multipld, unde activitdtile umane interferd. Pot exista conflicte între diferite tipuri de vizitator, precum cei ce merg pe jos si aceia ce vin cu masinile. De reguld conflicte apar si atunci când grupuri mici întâlnesc grupuri mari, sau chiar si atunci când se întâlnesc grupuri organizate cu alte grupuri neorganizate. Comportamentul turistilor poate afecta satisfactia vizitatorilor direct sau indirect prin impacturi asupra mediului cum ar fi deseurile sau vandalismul. Alte elemente din afara Parcului National pot afecta vizitatorii prin zgomot, poluarea aerului sau elemente vizuale.

Interesant este cd managerii si vizitatorii au o percepere diferitd asupra impacturilor bio-fizice si a celor sociale; managerii percep impacturile asupra resurselor ca fiind mai importante decât problemele sociale în timp ce vizitatorii au un punct de vedere opun.

Ţinerea sub control a impactului apreciere etc. Este ceea ce se urmdreste prin conceptul general al Evaludrii Impactului Ecologic (EPE).

La nivelul legislatiei din România, în timp s-au promovat ca elemente componente ale[4]:

. studiu de impact

. bilant de mediu nivel

. evaluarea impactului de mediu

La nivelul legislatiei internationale sunt promovate prin seria ISO 14000 "Sistemul de management de mediu" sau a unor legislatii nationale si alte concepte, printre care mentiondm:

. auditul de mediu - AM

. analiza ciclului de viatd - ACV

. evaluarea performantei de mediu - EPM

Este de mentionat cd în general se remarcd un dinamism si o tendintd de perfectionare a reglementdrilor pe linia evidentierii relatiei dintre o anumitd activitate sau produs cu mediul si minimalizarea eventualului impact negativ asupra mediului.

Din punct de vedere al legislatiei române este necesar a se face eforturi pentru o adoptare integrald, cât mai rapidd a conceptelor promovate în seria ISO 14000, ca o componentd a alinierii de ansamblu a României la legislatia Comunitdtii Europene.

Revenind la prevederile legislatiei române mentiondm cd studiul de impact este necesar sd fie realizat pentru activitdti ce se proiecteazd, în timp ce toate celelalte tipuri de studii se aplicd la activitdti existente.

Într-o definitie succintd EPE urmdreste investigarea stiintificd a efectelor complexe ce ar rezulta sau rezultd din impactul unei activitdti ce urmeazd a fi promovatd asupra mediului, în general, fie asupra factorului social, cultural, economic si posibil politic.

EPE va urmdri deci efectele cele ce pot fi determinate de o anume activitate sau proiect. Aceastd analizd si analiza contextului în care se desfdsoard activitatea va permite identificarea, estimarea si apoi evaluarea efectelor complexe pe care acestea le determind. Dar rolul EPE nu se opreste aici. În continuare, pe baza evaludrii efectelor, se formuleazd o gamd largd de actiuni si mdsuri menite sd contracareze efectele negative si sd le dezvolte pe cele pozitive.

Datoritd naturii, factorilor implicati, EPE nu se realizeazd printr-o simpld parcurgere secventiald a etapelor specifice: analizd, identificare, evaluare si proiectare de actiuni, ci printr-un proces continuu interactiv, în care unele dintre etape se repetd în noi conditii, în noi alternative.

Foarte important pentru EPE este comunicarea rezultatelor obtinute.

Având drept obiectiv furnizarea unor informatii utile, studiul trebuie sd identifice potentiali utilizatori si cerintele lor, încd din etapele initiale de analizd si identificarea celor mai adecvate tipuri si forme de prezentare a informatiilor.

Este evident cd EPE are un caracter interdisciplinar, caracter impus de analiza sistematicd necesar a fi fdcutd prin evaluarea impactului asupra elementelor economice, cadrului institutional, culturii, structurii sociale si nu în ultimul rând asupra mediului. Acest caracter impune, atât modul cum se realizeazd EPE cât si cine le realizeazd. Astfel, EPE apeleazd aproape la toate modalitdtile de investigare stiintificd: analiticd, empiricd, sinteticd, dialecticd sau globald. La rezolvarea problemelor ce se pun se vor antrena, în afard de experti în domeniul protectiei mediului si ingineri, economisti, sociologi, juristi, scotând astfel în evidentd caracterul de interdisciplinaritate al EPE.

Aceastd largd participare si apelare la diferite metode de investigare nu trebuie sd afecteze unitatea studiilor si urmdrirea finalitdtii acestora, astfel cd totusi EPE va avea un colectiv restrâns de organizare, coordonare si sintetizare a rezultatelor.

Relatia ERE cu alte tipuri de studii similare are si un pronuntat caracter anticipativ, urmdrind sd prognozeze relatia si efectul unei activitdti ce urmeazd a fi realizatd asupra mediului sau sd prevadd efectul asupra mediului a unor activitdti existente, ce se retehnologizeazd sau modernizeazd, în diferite conditii, posibil sd apard întrun viitor mai apropiat sau mai depdrtat.

Pe aceastd linie EPE se coroboreazd cu studiile de previziune, de cercetare prospectivd sau de prognozd tehnologicd, economicd, sociald etc.

De asemenea EPE trebuie sd beneficieze de rezultatele unor studii de marketing, de amplasare teritoriald, studii tehnico-economice etc.

În ultima analizd, EPE au anumite caracteristici, care le delimiteazd de alte studii. În cele ce urmeazd se vor insera sintetic, cele mai importante dintre acestea:

. folosirea unui punct de vedere sistemic;

. utilizarea analizei previzionale;

. examinarea efectelor directe dorite si în aceeasi mdsurd a efectelor indirecte, nedorite, neasteptate;

. echipa interdisciplinard de analizd;

. identificarea celor ce vor suporta actiunea efectelor impactului;

. evaluarea caracterului diverselor efecte, a costurilor si beneficiilor pe care le implicd;

. elaborarea de solutii concrete care sd reducd efectele negative si sd dezvolte cele pozitive.

Pe de altd parte trebuie atrasd atentia cd EPE nu are menirea de a furniza decizii. Aceste studii ldrgesc aria de informatii, care sd constituie, pentru factorii de decizie, baza adoptdrii acelor mdsuri pe termen lung sau scurt, care sd reducd la minimum efectele negative si sd stimuleze cele pozitive.

Pe de altd parte rolul amintit se poate orienta si pe directia suportului deciziilor de actiune. Actiunile menite sd ducd la contracararea efectelor negative si la dezvoltarea celor pozitive, implicd:

modificarea proiectului;

stimularea actiunilor de gdsire a solutiilor de reducere a implicatiilor negative;

Turismul este, dincolo de toate, UN ELEMENT care favorizeazd comunicarea, schimbul de idei, de informatii, stimulând ldrgirea orizontului cultural cu efect asupra formdrii intelectuale.

Una dintre cele mai importante functii ale turismului constd în rolul sdu reconfortant, în calitatea sa de a contribui la regenerarea capacitdtii de muncd a populatiei, atât prin formele de odihnd, cât si prin formele de tratamente balneo-medicale.Totodata urismul reprezinta un mijloc de educatie de ridicare a niveluilui de instruire de cultura si civilizatie a oamenilor .

Asadar, turismul contribuie nu doar la satisfacerea nevoilor materiale, ci si la satisfacerea nevoilor spirituale ale oamenilor. "Orice pas al unei cdldtorii devine o aventurd a cunoasterii; la fiecare pas mori si invingi de bucurie, ineditul te face sd renasti, natura te reînaltd pe soclul fiecdrei zile, martor la propriul miracol"[6] (Ion Ionescu, Turismul fenomen social economic si cultural, Bucuresti, Editura Oscar Print, 2000, p. 17).

Rdspunzând unor cerinte de ordin social, turismul se afirmd si ca un important mijloc de utilizare a timpului liber. Evolutia contemporand a economiei mondiale este caracterizatd de tendinta de crestere a timpului liber, fapt ce ridicd probleme privind organizarea si utilizarea eficientd a acestuia.

Dacd privim activitatea turisticd ca pe una de productie, cu intrdri si iesiri, se observd cd aceasta presupune exploatarea unei game variate de resurse, cele naturale având un rol fundamental. În consecintd, turismul exercitd influentd asupra mediului si componentelor sale.

Tot în plan socio-economic, dar si politic, trebuie amintit rolul deosebit de important al turismului în intensificarea si diversificarea legdturilor între natiuni pe plan mondial. Într-adevdr, aldturi de comertul propriu-zis, turismul international tinde sd devind una din formele principale de legaturd dintre oameni situati pe continente diferite.

Dupd toate probabilitdtile, cdldtoriile turistice spre destinatii tot mai îndepdrtate (în alte tdri decât cele vecine) si vizitarea a doud-trei tdri în timpul unei singure vacante, tind sd devind caracteristice pentru circulatia turisticd viitoare. Ca rezultat, turismul va contribui din ce în ce mai mult la sensibilizarea fiintei umane fatd de realitdtile din locurile vizitate, la cultivarea unui climat de întelegere reciprocd între popoare, tocmai prin forta de convingere de care este capabil. Prin natura sa intimd, turismul este o negatie a conflictelor politice, o antitezd a rdzboiului.

1.6. Impactul politic

Este determinat de pozitia în politica turisticd a guvernului privitoare la industria ospitalitdtii, care pentru cazul României considerdm cd ar trebui sd aibd urmdtoarele directii:

. turismul fiind un sector prioritar al economiei ar trebui sd se dezvolte în viitor cu sprijinul statului;

. folosirea în mod optim a resursele naturale, culturale, ale teritoriului national, cu asigurarea protectiei acestora;

. ridicarea calitdtii amenajdrilor turistice si a serviciilor turistice si prin îmbundtdtirea politicii de resurse umane;

. modernizarea infrastructurii generale si extinderea ei în folosul dezvoltdrii turismului;

. rolul si dimensiunea sectorului privat în turism trebuie sd fie mdrite considerabil.

În cele ce urmeazd vom face o analizd a tipurilor de impact. Existenta si evolutia omului, a societdtii în ansamblul sdu sunt determinate de calitatea mediului. În acest sens mediul, definit prin totalitatea factorilor naturali si a celor creati prin activitdtile umane aflati în strânsd interactiune, influenteazd echilibrul ecologic, determind conditiile de viatd, de muncd si perspectivele dezvoltdrii societdtii

Desfdsurarea eficientd a activitdtilor turistice presupune existenta unui mediu înconjurdtor adecvat, având calitdti superioare atât în privinta conditiilor naturale, cât si a celor create de om.

Printre motivatiile turistice un loc tot mai însemnat revine nevoii de destindere, de recreere, de odihna activd într-un mediu agreabil, cu o naturd nealteratd: aer curat, apd, soare, zapada, liniste, peisaje reconfortante. Altfel spus, mediul si calitatea acestuia reprezintd conditia fundamentald a desfdsurdrii activitdtilor turistice.

Amenajarea si valorificarea prin turism a naturii si a valorilor culturale, fdrd discerndmânt si la întâmplare, pot produce în timp si spatiu efecte defavorabile asupra tuturor componentelor de mediu.

1.7. Impacturi versus protetie în turism

Impactul turismului asupra mediului presupune analiza relatiei turist - rezervd turisticd - produs turistic.

Existenta a numerosi factori exogeni care contribuie la degradarea accentuatd a mediului înconjurdtor impune cu maximd stringentd utilizarea rationald si eficientd a resurselor turistice. În acest context, Europa este continentul cel mai vizat, deoarece prezintd câteva contradictii majore: un spatiu urban hiperdezvoltat, spatiu rural puternic antropizat, slab diversitate biologicd, tdrmuri litorale urbanizate, arii protejate suprasolicitate, o poluare si degradare a siturilor naturale, o puternicd presiune umand asupra spatiului agricol, o hiperdezvoltare a transporturilor. Prin mdsurile de administrare si gestionare a Parcurilor Nationale si a rezervatiilor naturale se realizeazd o barierd solidd în calea eroziunii resurselor naturale si crearea premiselor cresterii capacitdtii de regenerare.

Protectia resurselor naturale turistice din ariile protejate are ca scop[7]:

- asigurarea bazei stiintifice pentru amplasarea în teritoriu a sistemului de monitoring integrat prin stabilirea organizdrii spatiale a acestuia si prin selectia si standardizarea parametrilor de mediu si a indicatorilor biologici ce trebuie analizati,

- diferentierea si organizarea la scard spatiald a retelei de arii protejate care sd asigure conservarea biodiversitdtii specifice si conservarea halsitatelor, oferind în permanentd zone esantion de minimd manifestare a impactului antropic,

- orientarea cercetdrilor asupra tuturor categoriilor de ecosisteme, în sensul completdrii informatiei necesare, în vederea utilizdrii ei în orice moment, pentru fundamentarea oricdror mdsuri de interventie asupra ecosistemelor,

- stabilirea prioritdtilor pentru procesul de redresare si reconstructie ecologicd a ecosistemelor deteriorate, ca urmare a unor interventii nefundamentate ecologic, ori a poludrii de fond sau punctiforme

Începutul oricdrei activitdti de protectie a mediului din Parcurile Nationale se face cu organizarea si asigurarea functiondrii sistemului de supraveghere (monitoring) a medului.

În ansamblu si a componentelor sale o conceptie modernd de organizare a sistemului de monitoring, materializeazd doud concepte:

- sistem integrat pentru toti factorii de mediu,

- sistem global, pe diferite niveluri de agregare, inclusiv cu conectare la reteaua mondiald.

Existenta unui sistem de monitoring al mediului, perfectionarea si optimizarea lui, prin extindere calitativd si cantitativd, rezultd din urmdtoarele necesitdti actuale:

- necesitatea cunoasterii evolutiei calitdtii componentelor de mediu, în scopul stabilirii si impunerii mdsurilor de protectie, conservare, reconstructie, a celor de retehnologizare, a aprecierii raportului cost/beneficii, a verificdrii eficientei mdsurilor luate,

- necesitatea gruparii, selectarii si ordonarii informatiilor, a corelarii lor cu informatii de alta natura (zonare ecologicd, zonare pedologicd, etc.),

- necesitatea obtinerii de informatii comparabile cu informatiile la scara regionala, continentala sau globala,

- necesitatea cunoasterii si evaludrii rapide a situatiei în cazuri de accidente sau incidente antropice, deci a impactului asupra mediului.

- necesitatea dezvoltdrii bazei de cunostinte pentru stabilirea si fundamentarea unor actiuni de protectia mediului, de reconstructie ecologicd, de evaluare a impactului si pentru evidentierea unor efecte încd necontrolate asupra biodiversitdtii, a sdndtdtii si a bunurilor materiale.

Obiective: Monitoringul integrat al mediului corespunde unei cerinte de obtinere a unei imagini pertinente, de ansamblu, asupra stadiului, la un moment dat si al tendintei de evolutie a calitdtii mediului, la care cele doud componente de bazd, mediul 353v2111d biotic si cel abiotic, trebuie investigate în directd corelatie cu interdependentele si conditiondrile reciproce.

Se disting doua tipuri de activitati:

- activitatea operativd de culegere a datelor, avertizarea unor poludri accidentale si luarea unor mdsuri de protectie a folosintelor,

- activitatea de caracterizare a calitdtii mediului pe termen lung, evaluarea tendintelor de evolutie si a mdsurilor de protectie adecvate.

Reglementari privind calitatea factorilor de mediu

Este necesar, prin diferite metode, tehnici, echipamente si tehnologii sd se coroboreze orice activitate umand cu mentinerea nealteratd a conditiilor de calitate a mediului înconjurdtor. Acest lucru impune elaborarea unor limite pentru o serie de indicatori de calitate ce caracterizeazd mediul, în ansamblu, sau fiecare component în parte, limite ce trebuie respectate în dimensionarea unei activitdti sau alta.

1.8. Tipuri de indicatori de calitate reglementati

Existd o multitudine de indicatori care caracterizeazd calitatea factorilor de mediu. Ei pot fi numiti generic - indicatori ecologici. Acestia sunt grupati :

fie pe factori de mediu.

- apd; aer; sol; biodiversitate; sdndtate umand.

fie pe anumite categorii de subsisteme identificate în cadrul unui anumit sistem:

- ecosisteme acvatice, ecosisteme terestre, ecosisteme silvice, ecosisteme urbane.

Dintre indicatorii primari (de baza) se caracterizeaza, atât factorii de mediu, cât si subsistemele mentionate, unii având un caracter general ca de exemplu: indicatori organoleptici, indicatori fizico-chimici, indicatori biologo-bacteriologici, indicatori de radioactivitate, iar altii au un caracter specific unuia sau altuia din ecosistemele în discutie.

În vederea asigurdrii celui mai important rol al ariilor protejate de mentinere a echilibrului ecologic, se impune stabilirea unor obiective manageriale, care trebuie puse în aplicare si urmdrite cu consecventd.

Categoriile actuale ale IUCN si WCPA preluate de legislatia Romând sunt urmdtoarele:

Rezervatia naturald strictd (rezervatie stiintifica)

Conservarea ecosistemului si recreare ( parc national)

Conservarea aspectelor naturale (monumente ale naturii)

Obiectivele de management care trebuie stabilite de cdtre Administratia Parcului National sau Rezervatiei stiintifice, pentru fiecare categorie:

Cheie: 1 - obiectiv principal 2 - obiectiv secundar 3 - obiectiv potential aplicabil, / - nu se aplica

În functie de aceste obiective manageriale se studiazd impacturile vizitatorilor în Parcurile Nationale si rezervatiile naturale.

Datorita unor cresteri importante a numarului de turisti, dupa anul 2000, turismul a determinat un consum sporit de resurse turistice. Acestea nu sunt decât parti componente ale mediului ambiant, si de calitatea acestora vor depinde eficienta si valoarea turismului practicat. Turismul produce impact asupra cadrului natural si social, în viziune ecologicd, se afla în interactiune cu elementele abiotice, biotice, antropice, sociale, culturale ale mediului, si depdseste sfera strictd a mediului înconjurdtor.

Turismul, este dependent de mediul înconjurdtor, fiind purtdtorul resurselor sale. Turismul se desfdsoard în mediu si prin mediu, calitatea acestuia permitând dezvoltarea sau sistarea activitdtilor turistice. Prin exigentele pe care le revendicd turismul se declard ca parte integrantd a mediului înconjurdtor.

Evolutia actuala a turismului este caracterizata de profunda înnoire a ofertei turistice mondiale prin dezvoltarea unei game de produse turistice noi, superioare din punct de vedere calitativ sau cantitativ. Activitatile turistice determind în timp si spatiu efecte potentiale asupra mediului, sanatatii sau sistemului social. Aceste influente cumulate sunt exprimate de notiunea de impact. Degradarea mediului este o problema aparuta si accentuata o data cu accelerarea cresterii demografice, care a determinat transformarea de cdtre om a unor zone din ce în ce mai mari de pe planetd. Încd din deceniul 7 al secolul XX, în studiul "Limitele cresterii" s-a demonstrat ca atât rezervele cât si resursele naturale ale planetei sunt limitate, ca de altfel si puterea de absorbtie a tuturor reziduurilor si deseurilor rezultate. Ca urmare, în paralel cu progresele tehnice si cu modificdrile antropice cu rol pozitiv (împdduriri, îndiguiri, desecdri, etc.) au avut loc si fenomene negative: s-au degradat aproape 3s de statiuni si localitdti turistice montane.

Solul unor regiuni întinse, au dispdrut specii de animale si plante, s-au epuizat unele zdcdminte minerale, s-a intensificat fenomenul de poluare. Dezvoltarea intensivd si cresterea populatiei vor afecta toate resursele planetei în mai putin de un secol, punându-se astfel bazele unui nou concept de dezvoltare durabild. Constituirea si proiectarea de noi arii de protejare a naturii, în special a parcurilor nationale si a rezervatiilor, reprezintd - în acest context alarmant al epuizdrii resurselor naturale - o sperantd si chiar o certitudine. Aceste impacturi pot fi grupate în doud mari categorii: impacturi bio-fizice si impacturi sociale.

1.9. Impacturile bio-fizice

Impacturile bio-fizice au ca efect deteriorarea resursei naturale mdrimea acestora este un indicator al nivelului eficientei programelor de management. Monitoringul impacturilor bio-fizice nu a ajuns sd se facd la un nivel acceptabil încd în majoritatea Parcurilor Nationale. Principalul risc bio-fizic este eroziunea solului.

Eroziunea solului este permanentd si prin urmare cel mai serios dintre toate impacturile asupra solului. Chiar dacd compactarea solului si pierderea de materie organicd va fi acoperitd în oarecare mdsurd în sezonul de non-utilizare, eroziunea de reguld continud. Activitdtile de recreare pot induce eroziune si sd mdreascd rata de aparitie a acesteia. Potecile sunt cele mai afectate datoritd utilizdrii lor sporite. Deteriorarea potecilor poate lua oricare din urmdtoarele forme:

- eroziune de tip fdgas care mdreste adâncimea si latimea potecii;

- aparitia de portiuni înnoroiate ce provoacd probleme datoritd segmentdrii potecii;

- aparitia de poteci secundare nedorite, precum poteci paralele sau retele secundare.

O cauzd comund a eroziunii este scurtarea potecilor stabilite formând noi poteci mai abrupte. Tipul si nivelul de utilizare sunt principalele cauze a deteriordrii potecii, problemele putând fi diminuate prin localizarea, designul si operatiunile de întretinere a potecii.

Eroziunea solului poate avea loc în locurile de campare, punctele de belvedere, locuri de plecare sau îmbarcare sub forma de bdtdtorire. Deteriorarea zonei, poate rezulta din utilizarea neadecvatd precum grupuri mari împrdstiate. În zonele de campare eroziunea conduce la dezgolirea solului, dezgolirea rocilor, expunerea rdddcinilor copacilor, mdrirea arealului impactat (mdrirea locului de campare) si proliferarea mai multor locuri de Campare. Dacd zonele sunt bine alese, eroziunea poate fi controlatd eficient prin lucrdri regulate de întretinere. Eroziunea e aproape ireversibild atâta vreme cât e asa de dificild atenuarea sa, mdrimea eroziunii fiind necesar a fi reflectatd prin monitorizare. Un numdr mare de Parcuri Nationale indicd faptul cd eroziunea solului a depdsit nivelul acceptabil. Numdrul Parcurilor Nationale în care parametrii ce mdsoard eroziunea (ldrgimea/adâncimea potecii, mdrirea zonelor afectate si eroziunea) au depdsit nivelul acceptabil este dublu în tdrile dezvoltate fatd de tdrile în curs de dezvoltare. Dar totodatd pentru multe tdri monitoringul impacturilor este încd un concept nou si multe administratii de Parcuri Nationale nu au încd cunostintele necesare pentru efectuarea acestuia.

Impacturi asupra vegetatiei

Recrearea poate avea impact asupra: covorului de vegetatie, compozitia speciilor si modificarea conditiilor. Covorul vegetal este cel mai adesea impactat de cdtre vizitatori ca urmare a bdtdtoririi, care reduce înmultirea prin seminte. Arborii maturi aflati în zonele de recreere sunt avariati mecanic prin tdierea crengilor sau inscriptionarea pe scoarta acestora.

Impacturi asupra vietii salbatice

Diferite specii sdlbatice au o tolerantd diferitd a oamenilor si activitdtii umane. Chiar si în cadrul unei specii, nivelul de tolerantd variazd în timpul anului, în timpul sezonului de împerechere, cu vârsta animalului, tipul de habitat si experienta individuald a animalului fatd de turisti. În general activitdtile de recreere duc la micsorarea diversitdtii specifice.

Impactul asupra vietii salbatice include:

- perturbarea neintentionatd datoratd unor conditii de stres asupra mamiferelor mari sau a pdsdrilor, spre exemplu, perturbarea cauzatd de vehicolele turistilor din apropiere;

- acomodarea aninamelor cu oamenii datoratd în specal hrdnirii acestora de cdtre turisti sau a hrdnirii cu resturile menajere ;

- transmiterea directd a bolilor de la câini la animalele salbatice ;

- braconajul sau supra-recoltare

Desigur animalele sdlbatice pot fi afectate prin alterarea habitatului, fragmentarea sau distrugerea lui, drenarea zonelor umede pentru agriculturd sau constructia de baraje.

Impacturi asupra calitatii apei

Calitatea apei este o preocupare majord, dar nu e un impact predominant. Recrearea în ape termale poate duce la modificarea ratelor de crestere a unora din plantele acvatice. Uneori existd si germeni patogeni ddundtori omului, Giardia fiind una dintre cele mai rdspândite boli contactate în zonele naturale. Materiile în suspensie pot fi cel mai adesea un factor vizibil în ochii vizitatorilor. Traversarea apelor, baia, eroziunea sau schimbarea utilizdrii terenurilor pot duce la cresterea volumului de materii în suspensie, reducând claritatea apei si satisfactia vizitatorilor. Testarea unor parametrii ai apei necesitd echipamente ce nu existd în mod uzual în multe Parcuri Nationale, dar destui parametrii sunt usor de mdsurat.

1.10. Evaluarea impactului ecologic (EPE)

Ministerul Apelor, Pddurilor si Protectiei Mediului a fost înfiintat în 1990 si are ca responsabilitdti monitorizarea factorilor ecologici si promovarea mdsurilor stricte de protectie a mediului înconjurdtor, precum si reprezentarea Guvernului României în relatie cu organizatii internationale de specialitatePrintre alte responsabilitdti se numdrd promovarea si coordonarea unor programe de cercetare în domeniul protectiei mediului înconjurdtor si administrarea apelor si pddurilor. Ministerul controleazd 41 de agentii de protectie a mediului înconjurdtor regionale, autoritdti locale care aplicd politica si strategia referitoare la mediul înconjurdtor pe o scard locald, precum si Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dundrii[9].

Necesitatea EPE

Este bine cunoscut faptul cd orice activitate umand are o gamd largd de implicatii care se pot resimti în cele mai diverse domenii. În general, trebuie sd se tind seama de întreg spectrul de implicatii, efectele indirecte în unele cazuri depdsind, ca importantd pe cele directe.

Astfel, o anume tehnologie produce, pe lângd efectele directe, pentru care a fost conceputd - proiectatd si o serie de efecte indirecte, care la un moment dat, prin evaluarea implicatiilor pot pune sub semnul întrebdrii valabilitatea tehnologiei.

Un exemplu, în acest sens, îl poate constitui transportul public ordsenesc. Acesta poate fi realizat prin patru mijloace:

- tramvai;

- autobuz;

- troleibuz;

- metrou.

Alegerea solutiei pentru rezolvarea transportului va tine seama de aceste elemente, dar si de multe altele, legate de specificul orasului respectiv (conditii geografice, traditie etc.), incluzând desigur si elementele de mediu.

Analiza fiecdrui mijloc de transport relevd anumite efecte dorite (rapiditate, capacitate de transport, nepoluante), dar si efecte nedorite (risc de accidente, executie dificild, poluare).[10] O cuantificare a acestora, pe baza unor metode matriciale, tinând cont de specificul local va determina pentru fiecare caz în parte solutia optimd. Desigur cd problematica mediului poate înclina decizia pentru o solutie sau alta.

Abordând o privire sistemicd în analiza unei activitdti putem constata cd ea este alcdtuitd din trei componente:

componenta "hard" adicd mijloacele, echipamentele, materialele cu care se realizeazd activitatea;

componenta "soft", adicd metodele, tehnologiile, programele dupd care se desfdsoard activitatea;

componenta "org" în care se reflectd relatiile, interactiunile dintre activitatea propriu-zisd si ceilalti factori.

De multe ori aceastd ultimd componentd lipseste în analiza si în etapele de proiectare, promovare, implementare a unei activitdti. Având în vedere cele precizate anterior, necesitatea studierii si evaludrii impactului unei activitdti umane asupra tuturor domeniilor, dar în special asupra mediului, este justificatd prin trei mari categorii de argumente:

initierea din timp a unor actiuni menite sd reducd efectele negative colaterale, determinate de activitatea respectivd;

evaluarea obiectivd a tuturor alternativelor si posibilitdtilor, în vederea selectdrii strategiei de actiune într-o perspectivd sistemicd;

necesitatea implicdrii populatiei la procesele de decizie de promovarea unor activitdti sau proiecte care le vor influenta viata într-un fel sau altul. 

1.11. Aspecte ale evalarii impactului ecologic

Etape Continutul etapei

1. Analiza preliminara

- stabilirea obiectivelor (identificare, selectare)

- descrierea obiectivului studiului

- limitarea ariei E.P.E.

2. Identificarea efectelor

- analiza sistemului si subsistemelor generatoare de impact

- analiza ariilor de impact

- descrierea efectelor impactului

3. Estimarea efectelor

- estimarea mdrimii si importantei efectelor

- analiza probabilitdtii de manifestare a efectelor

4. Evaluarea efectelor

- definirea listei de efecte ce pot fi evaluate

- evaluarea efectelor cu diferite seturi de criterii sectoriale si globale

s. Proiectarea actiunilor si strategiilor

- identificarea actiunilor menite sd contracareze efectele negative

- identificarea actiunilor menite sd stimuleze efectele pozitive

- evaluarea actiunilor cu seturi alternative de criterii

- proiectarea strategiilor de actiune (etape, fonduri).

Evaluarea complexd si propunerea planului de actiune

- precizarea termenelor, bugetelor, responsabilitdtilor

7. Comunicarea si mediatizarea rezultatelor

- ancheta sociald

- colectare-selectare, observatii si propuneri

Definitivarea si transmiterea la factorii de decizie

- urmdrirea efectelor

Câteva consideratii se pot face pentru unele din etapele mentionate. Amintim cd posibilitatea de realizare a EPE, având în vedere resursele materiale, timpul, capacitatea de cercetare nu este nelimitatd.

Directiile de limitare se referd la:

dimensiunile de impact;

orizontul de timp pând la care se studiazd efectele;

aria geograficd a propagdrii efectelor;

tipurile de actiune.

Una din cele mai importante etape este identificarea totalitdtii efectelor impactului. Realizarea cu succes a acestei faze conditioneazd în mare mdsurd desfdsurarea si calitatea analizei impactului. Aceastd fazd are etape intermediare sau sub etape de realizare, a cdror succesiune nu este strictd.

1.12. Impactul turismului asupra diferentelor culturale

Privind turismul ca pe o formd de contrapunere interculturalds vom constata cd personalul din tara gazdd este preocupat, în procent ridicat, de transmiterea de informatii culturale despre propria patrie. Totusi ceea ce se preia de la un grup la altul sunt: articolele de vestimentatie, obiecte de artd populard deosebite si specifice tdrii, muzicd, cuvinte.

Constatdm cd în general schimburile se realizeazd la nivel de simboluri. În rândul simbolurilor turismului românesc s-ar putea include: muzica si portul popular, mestesugurile, produsele gastronomice, dansurile, instrumentele populare, articole de artizanat si multe altele.

Prin combinarea acestor simboluri si valorificarea lor prin activitatea turisticd, satul românesc va fi supus unor efecte economico-sociale favorabile si nefavorabile. Cele favorabile sunt urmarea activitdtilor economice desfdsurate, iar cele nefavorabile sunt cu prioritate cele ambientale care pot fi dezastruoase.

Se pot aminti o parte dintre acestea :

a. - efecte favorabile:

dezvoltarea unor activitdti din sfera micii productii si a serviciilor ;

aparitia unor noi locuri de muncd ;

fixarea tinerilor în sate si concomitent întinerirea satelor ;

introducerea unor utilitdti(alimentarea cu apd, canalizare, sisteme de

epurare, telefonie etc.) s.a.;

b. - efecte nefavorabile:

degradarea peisajului;

poluarea sub toate formele ei;

modificdri ale: obiceiurilor de consum, s.a.

Ca orice activitate economicd, turismul reprezintd o combinatie a elementelor negative si pozitive care trebuie estimate si dirijate în sensul dorit.

Cunoasterea si constientizarea posibilelor efecte nefavorabile va conduce la justa dimensionare a activitdtii si fenomenului turistic astfel încât mutatiile, de orice naturd, sd poatd fi pozitive si favorabile. Fiind locul de întâlnire si redirijare al multor contrapuneri interculturale fundamentale, turismul îndepdrteazd izolarea realizând conditiile necesare ca oamenii sd constientizeze existenta si a altor semeni de culturi diferite. Constientizarea ineditului, a deosebirilor si a punctelor comune, pot sluji pentru realizarea de produse turistice cum ar fi: învdtarea limbii române, initierea în muzica instrumentald si vocald, deprinderea de mestesuguri (oldrit, sculpturd în lemn, tesut, picturd pe sticld etc.), învdtarea de dansuri populare românesti, introducere în gastronomia româneascd etc.

Toate acestea ar personaliza oferta turisticd rurald româneascd si reprezintd doar o parte a atractiilor care rdmân a fi introduse în circuitul turistic si deci valorificate economic. Chiar dacd în mare parte cei ce practicd în momentul de fatd turismul rural nu privesc aceastd activitate ca pe o afacere în sine ci doar ca pe o activitate complementard - prioritare rdmânând, asa cum este si normal de altfel, activitdtile agricole - din contactul cu turistii strdini gazdele vor resimti nevoia învdtdrii limbilor turistilor.

Interesul primar îl reprezintd nevoia de comunicare, iar mai apoi trebuinta reclamei propriilor afaceri7. Se vor realiza astfel inevitabile relatii personale între oameni foarte deosebiti si pe cdi foarte variate. Aceste relatii personale vor contribui la cunoasterea realitdtilor si întelegerea mentalitdtilor între oaspeti si gazde, scotând în evidentd ineditul satului românesc.

Manifestarea ineditului constd în:

. executarea manuald a majoritdtii activitdtilor casnice si gospoddresti (lucrdri agricole si agrozootehnice),

. modul de preparare a produselor gastronomice,

. activitdtile manufacturiere din segmentul mestesugdresc,

. datinile si traditiile populare,

. instalatii tehnice populare,

. instalatii arhaice industriale (mocanita, batoza, piua, ateliere si cuptoare de olari, s.a.),

. varietatea peisajului,

. monumente ale naturii,

. servicii religioase monahale

. si încd multe altele.

Toate acestea prin diferentierea lor de la o culturd la alta, de la o piatd la alta, vor contribui la personalizarea produsului turistic rural românesc. Aceste ciocniri interculturale vor da culoarea ofertei românesti, vor realiza si demonstra nota accesibilitdtii precum si dimensiunea exotericd a ruralului românesc.

CAPITOLUL II DEZVOLTAREA DURABILĂ, MEDIUL ÎNCONJURĂTOR sI TURISMUL

Protectia si conservarea mediului înconjurdtor se contureazd ca o activitate distinctd având probleme specifice care solicitd colaborarea specialistilor din domenii variate. Aceastd activitate poate avea însd o eficientd satisfdcdtoare numai în conditiile asigurdrii unui cadru juridico-administrativ de desfdsurare, ea impunând organizare administrativa, resurse economice, suport legislativ eficient si o sustinutd activitate de educatie cetateneasc.

2.1 Protectia mediului înconjurator

Protectia mediului înconjurdtor este cel mai mare deziderat al generatiei noastre, de aceea în îndeplinirea lui atât guvernele, organizatiile si indivizii trebuie sd joace un rol important. Dat fiind cd progresul tehnic si economic creeazd pe de o parte bogdtii, iar pe de alta - în acelasi timp - distruge natura (consumând apa naturald, poluând aerul, stânjenind spatiul etc.), se impun anumite limitdri si constrângeri[11].

Drept urmare fireascd tot mai adesea, companii mai mari sau mai mici recurg la managementul ecologic. Pe lângd rezultatele obtinute din punct de vedere al mediului se pot obtine profituri reale, cum ar fi costuri si rdspunderi reduse. Toate acestea duc în final la o calitate ridicatd a serviciilor oferite, o mai mare satisfactie a clientilor, dar si o mai bund imagine a companiilor. Implementarea legislatiei si reglementdrile de protectie a mediului si adoptarea unor reforme economice si structurale, a unor standarde de limitare a emisiilor poluante si a normelor cu privire la calitatea aerului, apei, solului, precum si constituirea Fondurilor nationale de protectie a mediului au condus la aparitia pietei de bunuri si servicii ecologice.

Politicile urmdrite vizeazd doud obiective majore, si anume asigurarea unui echilibru mai bun între cresterea economicd si protectia mediului pe de o parte, iar pe de altd parte, cresterea importantei procedeelor de protectie nepoluante.

În timp, datoritd amplificdrii intensitdtii fenomenului de poluare s-a format piata mediului înconjurdtor. Ea cuprinde segmentul utilajelor, tehnologiilor, aparaturii destinate punerii sub control a acestui fenomen. Serviciile de mediu (constructii, întretinere, exploatare, control, informatizare, consultantd, specializare a personalului etc.) contureazd la rândul lor piata mediului înconjurdtor.

Ultimii ani au fost marcati de o inserare tot mai fermd a industriei protectiei mediului în structurile economice, ce a capatat în timp ponderi importante, care se vor mdri în anii ce vin - atât la scard nationald cât si mondiald. Piata mediului înconjurdtor are efecte benefice directe asupra mediului (refacere, protectie, conservare etc.), ea faciliteazd amplificarea potentialului resurselor materiale (reciclare), duce la crearea de noi locuri de muncd, valorificd potentialul de dezvoltare-cercetare, stimuleazd progresul tehnic si stiintific.

Acele firme ce produc bunuri si servicii capabile sd mdsoare, prevind, limiteze sau sd corecteze daunele aduse mediului înconjurdtor descriu ecoindustria. Aceasta include tehnologiile curate care minimizeazd intensitatea fenomenului de poluare în termeni cantitativi.

Este evident ca aceastd piatd este dependentd de politica publicd, de strategiile si politicile guvernamentale de protectie a mediului si de obtinerea unor avantaje economice, dar ea depinde si de evolutia sa ciclicd: "viata ecologicd" a tehnologiilor si echipamentelor se suprapune peste "viata economicd". De aceea durata ecoindustriei este determinatd de valabilitatea normelor de calitate pentru factorii de mediu.

Piata mondiald a protectiei mediului nu trebuie vdzutd numai ca industriald, ea cuprinde în plus si serviciile pentru constructii (cu profil de protectie a mediului), întretinere etc. precum si tehnicile[12] cu impact asupra mediului precum:

♠ tehnici de mdsurare si control ai parametrilor de calitate ai factorilor de mediu;

♠ tehnici de substituire a unor materii prime cu altele mai putin poluante sau mai eficace pe lantul prelucrdrii;

♠ tehnologii "curate";

♠ tehnici de reciclare, recuperare, reutilizare a deseurilor;

♠ tehnologii de tratare a subproduselor de proces în incinta instalatiilor industriale.

În functie de legislatia existentd într-o tard, precum si de valorificarea propriilor oportunitdti se pot distinge trei faze distincte ale pietei protectiei mediului:

piete în curs de formare,

piete dezvoltate,

piete mature

Dacd pând în prezent aceastd piatd era dominatd de investitii în tehnologii tip "end of pipe", în prezent tendinta este în favoarea tehnicilor "curate" datoritd mai ales reglementdrilor din domeniul deseurilor.

La nivel macroeconomic piata protectiei mediului se bucurd de o atmosferd favorabild determinatd de constientizarea populatiei asupra efectelor poludrii factorilor de mediu. Educatia ecologicd este, conform Conferintei de la Tbilisi, "un proces care are ca scop dezvoltare unei populatii care este constientd si preocupatd de mediul înconjurdtor în totalitate si de problemele sale asociate si care are cunostinte, atitudini, abilitdti, motivatii, fiind angajatd individual si colectiv în solutionarea problemelor curente si în prevenirea altor probleme noi".

Ţintele educatiei ecologice conform conferintei UNESCO din Belgrad sunt:

adoptarea unei constiinte si a griji fatd de interdependenta economicd, sociald, politicd si ecologicd în zonele urbane si rurale;

oferirea ocaziilor de a dobândi cunostinte, de reconsiderare a valorilor, de formare a atitudinilor si a capacitdtii de angajare în protectia si îmbundtdtirea mediului înconjurdtor pentru fiecare persoand;

crearea de noi tipare pentru comportamentul fatd de mediul înconjurdtor al persoanelor, grupurilor si societdtii în ansamblul ei.

Conform principiilor enuntate la Conferinta de la Tbilisi din 1978, educatia ecologicd trebuie:

􀀄sd considere mediul înconjurdtor în totalitatea sa - mediu natural si construit, tehnologic si social (economic, politic, tehnologic, cultu-ral-istoric, moral, estetic);

􀀄sd fie un proces continuu pe toatd durata vietii, începând cu nivelul prescolar si continuând prin toate etapele de educatie formald si neformald;

􀀄sd fie interdisciplinar în abordare, îmbinând continutul specific al fiecdrei discipline cu perspectiva de ansamblu, echilibratd;

􀀄sd examineze problemele majore ale mediului din punct de vedere local, national, regional si international, astfel încât sd se înteleagd problemele de mediu si din alte zone geografice;

􀀄sd se axeze pe situatii curente sau potentiale legate de mediul înconjurdtor, tinând cont si de perspectiva istoricd;

􀀄sd promoveze valoarea si necesitatea cooperdrii nationale si internationale pentru prevenirea si solutionarea problemelor de mediu;

􀀄sd considere explicit în planurile de dezvoltare si crestere aspectele legate de mediul înconjurdtor;

􀀄sa permita elevilor sd aiba un rol în planificarea activitatilor de educatie si sa le ofere ocazia de a lua decizii si de a accepta consecintelor lor;

􀀄sa faca legatura între sensibilitatea fata de mediul înconjurdtor, cunostinte, capacitatea de rezolvare a problemelor si clarificarea valorilor la fiecare vârstd, dar subliniind în mod special sensibilitatea fatd de mediul înconjurdtor si de comunitate la vârste fragede;

􀀄sa-i ajute pe elevi sa descopere simptomele si cauzele reale ale problemelor de mediu;

􀀄sa sublinieze complexitatea problemelor de mediu si a celor care necesitd dezvoltarea gândirii critice si a capacitdtii de rezolvare a problemelor;

􀀄sa foloseascd diverse medii pentru studiu si o diversitate de aborddri despre si pornind de la mediul înconjurdtor, punând accent pe activitdtile practice si experientele directe;

􀀄sa fie inclusivd, cuprinzând întreaga populatie si talentele, deschisd diverselor sisteme valorice;

􀀄sa actioneze plecând de la premiza cd dragostea trebuie sd fie componenta principald într-o educatie ecologicd afectivd: dragostea pentru oamenii-prieteni, pentru vietdtile-prietene, pentru pdmânt.

În ciuda atmosferei favorabile si a oportunitdtilor, piata protectiei mediului este supusd regulilor, si mai ales legii profitului. Dacd pând acum câtiva ani, datoritd taxelor si amenzilor, precum si costurilor suplimentare ce mdreau pretul de cost al produselor fabricate, protectia mediului era consideratd ca un element de diminuare a profitului, astdzi respectarea calitdtii mediului duce la diminuarea costurilor de fabricatie, ducând la prosperitatea firmei. Firmele pot aborda o orientare pasivd, de a polua mai putin sau a nu polua, sau o orientare activa, generatoare a pietei protectiei mediului.

2.2. Forme ale turismului durabil

Dezvoltarea turisticd durabild nu este doar un concept dezbdtut, completat sau reformulat în cadrul conferintelor purtate pe aceasta temd. Necesitatea protejdrii bogdtiilor naturale, sociale si culturale care constituie patrimoniul comun al umanitdtii si a satisfacerii nevoilor turistilor si populatiei locale a generat aparitia în practicd a unor forme de turism durabil. Obiectivele, principiile, cerintele dezvoltdrii turistice durabile se regdsesc în forme ale turismului cum ar fi : ecoturism, turism.

Turismul reprezintd nu numai în prezent un factor pozitiv si dinamic de dezvoltare ci si o solutie practicd de pdstrare nealteratd a mediului.

Din definitia data însd la începutul acestui capitol turismului durabil rezultd ca toate formele de turism (nu numai cele enuntate anterior) ar trebui sd respecte principiile dezvoltdrii durabile si deci, implicit, principiile turismului durabil:

♦ activitatea turisticd trebuie initiatd cu mijloace proprii ale comunitdtii locale, iar aceasta trebuie sd-si mentînd controlul asupra dezvoltdrii turistice;

♦ turismul trebuie sd ofere rezidentilor locuri de muncd care sd ducd la îmbundtdtirea calitdtii vietii comunitdtilor locale si trebuie realizat un echilibru între activitdtile economice deja existente în zond si activitatea turisticd;

♦ trebuie stabilit un cod de practici pentru turism la toate nivelurile: national, regional si local, bazat pe standarde internationale deja acceptate. Pot fi stabilite, de asemenea, liniile directoare pentru operatorii din turism, monitorizarea impactului diferitelor activitdti turistice, cât si limitele de acceptabilitate pentru diferite zone;

♦ trebuie realizate programe educationale si training pentru îmbundtdtirea managementului în domeniul protectiei resurselor naturale si culturale.

Dezvoltarea turisticd durabild, prin formele sale practice, conciliazd interese si obiective antagoniste, favorizeazd parteneriatul si cooperarea între decidenti, operatori si consumatori si promoveazd interesul general pe termen lung, dincolo de cel particular, imediat.

Formele de acum "clasice" ale turismului durabil, cu care acesta este încd confundat sunt prezentate pe larg în capitolele ce vor urma. Ceea ce trebuie retinut însd este faptul cd, plecând de la oricare din criteriile de clasificare, definirea tuturor formelor de turism trebuie sd contînd ideea de durabilitate. Ecoturismul, turismul rural, turismul stiintific, turismul cultural sunt doar "avangarda" formelor de turism durabil.

Desi industria turisticd acordd mai mare importantd problemelor legate de mediu si tot mai multd atentie turismului durabil, diferentele dintre bunele intentii exprimate de oameni atunci când sunt supusi cercetdrilor si ceea ce ei vor face efectiv în vacante, nu ar trebui subestimate. Nu existd nici un dubiu cd turismul, dacd este bine planificat si condus, poate ajuta la generarea veniturilor pentru populatia locald si poate accelera dezvoltarea regiunii. A devenit o sursd majord pentru multe arii si numeroase tdri din lume. Patrimoniul mondial, cultural si natural de exemplu atrage acum vizitatori din toatd lumea si poate deveni motorul dezvoltdrii locale. Dar mai multd atentie trebuie acordatd impactului fizic si cultural al turismului de masd inclusiv pierderile indirecte ce apar acolo unde se manifestd supraaglomerarea.

Relatia dintre industria turismului si patrimoniul mondial este de aceea delicatd pentru cd turismul este totodatd un argument puternic pentru stabilirea bunurilor patrimoniului mondial. Dacd lumea nu mai poate suporta consecintele sociale si ecologice ale numdrului de vizitatori adusi în zone ce intrd în patrimoniul mondial, atunci mult mai multd atentie va trebui acordatd aducerii patrimoniului mondial, cultural si natural la oameni.

O primd alternativd sugeratd de UNESCO (pentru turismul de masd) este dezvoltarea parcurilor tematice. Acestea se bucurd deja de succes, notabil fiind cel al Corporatiei Walt Disney.

Desi datele despre provenienta si profilul vizitatorilor parcurilor Disney sunt considerate aproape secrete comerciale, se pare cd aceste parcuri au tinut milioane de oameni departe de alte destinatii unde probabil ar fi provocat mult mai multe pagube. Expansiunea acestor centre de la originalul Disneyland din Los Angeles, California (19ss) în Florida si alte colturi ale SUA (1971), la Tokyo (1983) si la Paris (1992) garanteazd deturnarea unor fluxuri turistice.

În ciuda criticilor aduse parcurilor tematice pentru caracterul lor total artificial, nu existd nici un dubiu cd ele furnizeazd un tip de turism pe care milioane de oameni îl practicd. Aceste parcuri sunt foarte atent proiectate si datoritd izoldrii lor de comunitdtile din împrejurimi, asemenea parcuri contribuie foarte putin la contaminarea culturald a populatiei locale care adesea se plânge cd singurul dezavantaj îl reprezintd slujbele slab pldtite din sectorul tertiar.

A doua alternativd la turismul de masd sugeratd de specialistii UNESCO nu este chiar complet diferitd de prima si se bazeazd pe continua dezvoltare a tehnologiei computerelor care va face posibild "vizitarea virtuala" a zonelor cuprinse în patrimoniul mondial. Aceasta înseamnd cd tehnicile remarcabile folosite pând acum doar de pilotii militari si astronauti vor deveni accesibile pentru milioane de cdutdtori de aventuri. Ei vor putea sd "zboare" în jurul lumii prin simpla vizitare a siteului "Reality Park", purtarea unui coif si a unor mdnusi cu sofisticate fibre optice, stimulatori audio si olfactivi. Sistemele realitdtii virtuale fac astazi din filmele tridimensionale un mare hit în parcurile tematice.

Viitorul dezvoltdrii durabile depinde de restructurarea economiei globale si necesitd schimbdri majore în comportamentul uman, în sistemul de valori si stilul de viatd. "Nu mai putem pretinde cd turismul este unul dintre cele mai bune moduri de a realiza dezvoltarea durabild locald, când el este mai degrabd antidotul dulce-amar al dezvoltdrii durabile de oriunde"[13]. Patrimoniul mondial, cultural si natural trebuie folosit cât mai bine pentru a sensibiliza oamenii în ceea ce priveste importanta construirii de legdturi între naturd si culturd, între culturi diferite.

2.3. Ecoindustria este formatd pe de o parte din echipamente pentru protectia mediului, în special pentru tratarea afluentilor poluanti la iesirea din proceselor de fabricatie, iar pe de altd parte din activitdti de inginerie si servicii de consultantd tipice proceselor ecologice. În functie de criteriul utilizdrii finale, echipamentele si serviciile pot fi divizate în urmdtoarele categorii:

- tratarea apei;

- gestiunea deseurilor;

- controlul poludrii aerului;

- alte utilizdri (refacerea solului contaminat, protectia împotriva zgomotului etc.).

Ponderea acestor elemente diferd de la o zond la alta în functie de problemele predominante si de legislatia existentd. Biotehnologia, energiile neconventionale si regenerabile vor reprezenta componente de bazd ale ecoindustriei. Efectele acestei industrii vor fi cresterea locurilor de muncd, reprofilarea unor ramuri industriale, mobilizarea unui important potential de cercetare-dezvoltare, precum si formarea pietei importului si exportului de ecoindustrie.

Un segment important al ecoindustrei îl reprezintd igiena industriald. Aceasta incorporeazd utilajele, echipamentele, substantele chimice produse de industrie. Necesitatea acestor servicii de igiend este datd de civilizatia actuald (mecanizare, automatizare etc.).

Piata produselor de igiend si curdtire industriald - pornind de la baza sa traditionald si naturald, aceea a curdtirii birourilor si imobilelor - a expandat rapid în toate directiile, cuprinzând si tehnica hotelierd, agroalimentard, spatii verzi, administratia publicd etc. Elementul comun al tuturor sectoarelor de activitate este tratamentul deseurilor industriale.

Firmele ce actioneazd în sectorul hotelier au o ofertd foarte diversificatd; de la articole din hârtie cu destinatii divers, pând la substante deodorante, dezinfectante, etc. Sunt probleme asemdndtoare cu cele ale restaurantelor, spitalelor, policlinicilor etc.

Din cauza diversitdtii mijloacelor implicate în operatiile de curdtenie, a noutdtilor ce apar în domeniu, a responsabilitdtii personalului ce executd operatiile de curdtire, personalul trebuie supus unui curs de perfectionare profesionald în fiecare an. Domeniul este cunoscut sub denumirea de biocurdtenie.

Principiul de bazd al biocurdteniei este lupta împotriva biocontamindrii, ceea ce presupune în practicd parcurgerea a trei etape obligatorii:

- curdtenie fizicd (mecanicd);

- aplicarea unui dezinfectant pe suprafetele ce se curdtd si recuperarea ulterioard a acestuia în stare uzatd;

- distrugerea microbilor, tratarea prafului etc. pentru a nu vehicula contaminarea în alte zone.

Criteriile biocurdteniei variazd în functie de zona de risc; echipamentele sunt adaptate de asemenea. Curdtenia industriald prezintd servicii de întretinere de mari dimensiuni necesare si industriei chimice, farmaceutice, nucleare etc. Nenumdrate motive justificd deci interesul pentru tehnologiile curate, utilaje, echipamente etc. ce reduc impactul asupra mediului înconjurdtor.

2.3. Ecologia în industria ospitalitdtii

La nivel global, grija fatd de mediul ambiant este în continud crestere, atât la nivelul organismelor guvernamentale nationale, asociatiilor civice - neguver-namentale de protectie a mediului, în organismele internationale, dar si în rândul operatorilor industriei turismului si cdldtoriilor.

Organismele internationale guvernamentale ce actioneazd în sfera industriei turismului si a caldtoriilor, cât si informatiile oferite de colosii industriei ospitalitdtii la nivel global (lanturi hoteliere, lanturi de restaurante, companii de evaluare de profil etc.) vin în întâmpinarea operatorilor industriei cu studii, analize, standarde de operare ecologicd si de calitate, cât si cu recomanddri care sd ofere, în baza datelor si experientelor culese la nivel global, regional sau national, solutii de operare "prietenoasd" a unitdtilor hoteliere, restaurantelor si altor structuri de primire sau pregdtire si servire a meselor, în context ecologic si profitabil.

Lanturile hoteliere si de restaurante, desi au propriile politici de operare si de protectie a mediului ambiant, si în ciuda concurentei între ele din punct de vedere ecologic, toate îsi reunesc eforturile în ceea ce priveste protectia mediului. În rândurile lor se afld în derulare programe de protectie a mediului turistic-hotelier. Aceastd stare de veghe din cadrul fiecdrei unitdti turistice face parte din alertarea hotelierilor si restauratorilor fatd de cererea din ce în ce mai mare a consumatorilor de servicii turistice pentru oferte ecologice, "curate". Mediul reprezintd în prezent, din ce în ce mai mult, o conditie a succesului în afaceri. Politica de protectie a mediului în industria ospitalitdtii

Fiecare unitate hotelierd trebuie sd-si creeze propriile politici de protectie pro-activd a mediului ambiant, indiferent dacd face parte dintr-o companie puternicd sau este o afacere de familie.

Politicile corporative[14] respectiv cele ale lanturilor hoteliere, nationale sau internationale, nu pot sd nu tind seama de zona de localizare a unitdtii hoteliere, de climatul, conditiile specifice de operare, constrângerile legale din punct de vedere al politicilor de mediu din tara respectivd. Dacd aceste politici oficiale lipsesc, operatorii acestor corporatii au datoria morald de a le introduce. Oricum, fiecare unitate hotelierd are identitatea ei, particularitdtile ei si, de aceea, este necesar sd se foloseascd creator si sd se aplice concret informatiile despre mediul ambiant.

Experientele pozitive de succes, trebuie sd tind seama - în procesul aplicdrii lor în practica curentd - de legislatia nationald si de constrângerile la care sunt supusi în momentul dat, pentru a functiona în parametri de performantd, pdstrând nealterat mediul ambiant si calitatea serviciilor oferite.

Politica fiecdrei unitdti trebuie sd se bazeze si pe cererea reald a consumatorilor de servicii turistice, pe implicarea clientilor în punerea în practicd a acestor concepte - ca parte activd si constientd - aldturi de personalul unitdtii. Trebuie deci sd se educe în permanentd personalul si chiar clientii.

Politica de protectie a mediului urmatd de un hotel trebuie urmdritd în permanentd aldturi de realizarea indicatorilor de încasdri sau gradul de ocupare. Rezultatele se pot observa numai dacd se mentin standardele de operare, cu reducerea consumurilor nejustificate de: apd, energie sau combustibili; cu evacuarea resturilor menajere la canal. Rezultatele se mai pot observa si prin mdsurare: raportarea consumurilor la alte perioade din trecut dar si la reactia clientilor fatd de atitudinea "prietenoasa" cu mediul.

În cadrul politicii de protectie a mediului înconjurdtor este necesard realizarea unui plan de punere în practicd. Astfel, prima fazd este cea a evaludrii în care se stabileste în ce stadiu se gdseste unitatea si localitatea. În a doua fazd, cea a provocdrii, este necesard atragerea tinerilor lucrdtori, a celor care au rolul de control din partea agentiei de protectie a mediului, a autoritdtii publice locale, anuntarea presei locale si chiar centrale, implicarea filialelor locale, a asociatiilor profesionale din bransd. Urmdtoarea etapd, actiunea, necesitd un plan simplu, cu obiective clare, care trebuie fdcut cunoscut întregului colectiv.

Factorul cheie este implicarea managerilor. Ei trebuie sd croiascd planul de abordare a acestor politici, pot preîntâmpina reclamatiile prin decizii manageriale corecte si la timp, cei care pot sd închidd risipa de resurse.

Este necesard stabilirea responsabililor de actiuni, implicarea departamentului tehnic în urmdrirea consumurilor, metodelor si cdilor de reducere fdrd afectarea proceselor tehnologice normale si calitatea serviciilor. Totodatd trebuie alocati si cheltuiti bani pentru înlocuirea acelor utilaje care, pe lângd consumuri neeconomice, pot pune în pericol si viata clientilor.

Ultima etapd este analiza rezultatelor obtinute. Urmdrirea rezultatelor trebuie fdcutd periodic. Sunt necesare corectare erorilor sau depdsirilor de consum, premierea celor care sunt merituosi în punerea în practicd a planului, lansarea planului pentru urmdtoarea perioadd etc.

Politicile de protectie ecologicd trebuie sd aducd hotelierilor avantaje multiple; pe de o parte o crestere a volumului de afaceri, iar pe de altd parte reduceri însemnate în costurile de operare, adicd un profit mai mare. Aceasta se traduce prin:

1. un consum mai mic si, în consecintd, costuri mai mici (multe mdsuri de protectia mediului sunt menite sd reducd consumul de energie, apd, materiale consumabile etc. servind, de asemenea, la reducerea costurilor de operare);

2. loialitatea clientilor si o mai bund imagine publicd (oaspetii hotelului sunt din ce în ce mai interesati de protectia mediului înconjurdtor; dacd se poate dovedi preocuparea pentru protectia mediului cât ti pentru confortul lor, se câstigd respectul si loialitatea clientilor; ei vor face publicitate hotelului);

3. atragerea si pdstrarea unui personal devotat (dacd personalul observd preocuparea pentru protectia mediului, va avea sentimentul cd este angajat

de o companie mai întelegdtoare; aceasta va duce la cresterea motivatiei, a loialitdtii si eficientei personalului, ceea ce determind o fluctuatie mai micd a personalului);

4. avantaje pe termen lung (lucrându-se cu alti colegi din industrie si demonstrându-se o practicd bund se va ajuta asigurarea protectiei mediului înconjurdtor).

Realizarile sunt obtinute printr-o planificare riguroasa, cu obiective clare si o urmarire atenta a îndeplinirii actiunilor, dar mai ales, datorita unei decizii de demarare a actiunilor necesare protectiei mediului.

Multe din rezultatele pozitive sunt obtinute prin mdsuri simple, fdrd a implica costuri deosebite. Altele sunt o combinatie de mdsuri simple si costuri relativ reduse, dar si mdsuri de investitii - cu costuri relativ mari, însd rambursate înainte de termenul prevdzut prin economiile realizate prin:

. consumuri reduse de energie, combustibili, apd si taxe de gospoddrie comunald reduse (pentru deversdri de efluenti/ape menajere tratate);

. colectare deseuri compactate si reduse ca volum, vânzarea deseurilor reciclabile - hârtie, cartoane, sticle, doze de aluminiu, lemn de la europaleti si ambalaje etc.

Oricare din aceste demersuri sau combinatii de mdsuri simple cu investitii relativ costisitoare aduc beneficii companiilor sau unitdtilor operative.

În toatd lumea, hotelurile si restaurantele, indiferent de localizarea lor, gradul de confort sau specific, natura clientilor etc. consumd cantitdti importante de resurse, pentru a satisface cererea consumatorilor si pentru a mentine standardele de operare.

Resursele consumate în industria ospitalitdtii sunt variate:

􀂙materialele de constructii utilizate pentru realizarea acestor obiective noi sau renovate;

􀂙resursele energetice (energie electricd primitd prin reteaua nationald sau produsd pe loc, în zonele si localitdtile isolate;

Managementul activitdtilor de turism servicii si dezvoltarea durabila

combustibilii fosili - de obicei gaz metan si combustibilii lichizi); resurse utilizate pentru încdlzirea unitdtilor, prepararea apei calde menajere, functionarea tuturor instalatiilor, echipamentelor, iluminat, comunicatii etc.;

􀂙apd: care poate fi potabild sau nu;

􀂙echipamente si instalatii înglobate în constructiile propriu-zise, pentru a conferi destinatia de furnizor de servicii: hoteliere, de alimentatie, catering etc.;

􀂙materiale si dotdri necesare operdrii curente: mobilier, lenjerie, veseld, tacâmuri, detergenti, materiale de curdtenie, materiale publicitare etc.;

alimente, bduturi, ingrediente, produse semiconservate etc.

Cantitatile de resurse consumate depind de o serie de factori, între care amintim câtiva:

localizarea unitdtii respective, oras, statiune turisticd, de-a lungul unor cdi de transport rutier, naval sau feroviar;

accesibilitatea la resurse (furnizarea de apd din apropiere sau prin aductiuni lungi si costisitoare; retea de transport energie sau energie electricd creatd de generatoare cu combustibili lichizi sau gaz metan);

dotdrile tehnologice ale unitdtii (echipamente cu consumuri reduse, reciclare apd pentru alte utilizdri, statii de tratare a apei potabile, iluminat prin becuri si ldmpi economicoase);

nivelul de "constiintd ecologicd" al lucrdtorilor respectivelor unitdti si programelor de economisire aplicate;

nivelul de preturi sau tarife ale resurselor consumate, care pot, deseori, sd inhibe consumul neeconomicos si sd oblige la mdsuri de economisire, fdrd a dduna însd calitdtii serviciilor

Raporturile cu tertii: furnizori ai industriei, constructori, proiectanti si arhitecti, firme de întretinere curentd etc. trebuie sd fie orientate spre achizitii ecologice, nu numai din punct de vedere al industriei hoteliere, dar mai ales din punctul de vedere al clientilor.

2.2 Planificarea si implementarea actiunilor ecologice

În vederea asigurdrii existentei pe termen lung a industriei turistice si pentru dezvoltarea mediului înconjurdtor trebuie recunoscut rolul pe care fiecare companie îl joacd în protejarea mediului pentru generatiile viitoare.

Fiecare hotel trebuie sd adere la charta "ecologica" a hotelurilor, angajându-se sd întreprindd urmdtoarele actiuni:

☼ sd înfdptuiascd practici de protejare a mediului pe toatd durata sa de exploatare;

☼ sd respecte toatd legislatia privind protectia mediului;

☼ sd reducd la minimum utilizarea energiei, apei si materiilor prime;

☼ sd reducd la minimum deseurile si sd reducd, sd refoloseascd si sd recicleze resursele consumate de companie ori de câte ori este posibil;

☼ sd reducd poluarea la minimum si, acolo unde este posibil, sd trateze apele menajere deversate;

☼ sd invite clientii, furnizorii si angrosistii sd participe la eforturile pentru protejarea mediului;

☼ sd se actioneze, în cazul în care se poate, împreund cu ceilalti din industria turisticd, cu agentiile publice si comunitatea locald, pentru a atinge mai multe obiective privind protectia mediului;

☼ sa se asigure instruirea personalului precum si resursele necesare atingerii obiectivelor;

☼ sa-i informeze deschis pe cei interesati despre politica si practicile ecologice;

☼ sa monitorizeze si înregistreze impactul actiunilor asupra mediului, în mod regulat si sd compare performanta cu politica, obiectivele si telurile.

În vederea planificdrii actiunilor ecologice trebuie parcurse mai multe etape. Este necesard o pregdtire pentru a ardta cum se poate începe un program fezabil de protectie a mediului înconjurdtor, identificându-se acele domenii în care sunt cele mai necesare si mai de folos mdsuri. Pentru aceasta trebuie întocmite liste pentru verificarea ecologicd a actiunilor departamentele cheie si trebuie prezentate idei pe care managerii si personalul sd le poatd folosi imediat.

Operarea ecologicd trebuie introdusd printr-un program de îmbundtdtire continud a unitdtii, se vor explica astfel mdsurile ce trebuie luate pentru a introduce conceptul de management ecologic. Vor fi incluse sectiuni despre motivatie, planificarea actiunilor, îndeplinirea lor, analiza progresului înregistrat.

De aceea este necesar sd se concentreze eforturile asupra unui numdr de sase domenii majore ale protectiei mediului înconjurdtor asupra cdrora se poate actiona, si anume: energia, deseurile solide, apa, ape menajere si emisii de gaze, angrosisti si furnizori, probleme ale companiei. Este necesard o analizd detaliatd a acestor domenii, în functie de prioritatea aleasd, pregdtirea unui plan de actiune precum si monitorizarea progresului înregistrat. În cazul necesitdtii unor informatii suplimentare sau asistentd tehnicd trebuie solicitate ldmuriri sau ajutor suplimentar de la asociatiile existente.

Pregdtirea actiunilor ecologice ale unui hotel, presupun controlul ecologic care trebuie sd ajute în luarea deciziilor în ceea ce priveste mdsurile cele mai importante de care ar beneficia unitatea. Trebuie realizatd astfel o privire de ansamblu asupra problemelor de mediu ce afecteazd compania precum si asupra performantelor de care ea dispune.

Toate hotelurile, oricât de mici, sunt o povard pentru mediul înconjurdtor. Dat fiind faptul cd ele:

consumd materii prime, apd, energie pentru a furniza servicii turistilor;

folosesc substante nocive (cum ar fi CFC-clorofluorcarbon - folosit pentru frigidere, sau îndlbitori pe bazd de clor);

genereazd deseuri si produc ape menajere si emisii de gaze care polueazd;

multe din produsele ce se cumpdrd au un impact asupra mediului, asociate cu modul lor de fabricatie, utilizare si eliminarea lor.

Exista multe masuri pe care le pot lua hotelurile. Problema este sd se stie de unde sa se înceapa - cum se definesc cele mai potrivite domenii pentru actiunile ce vor aduce foloase reale mediului si beneficii companiei.

Acestea variazd de la un hotel la altul, din cauza diferentelor în caracteristicile operationale si clienteld, în punctul de plecare (unele hoteluri au deja mdsuri privind protectia), în legislatia dintr-o tard sau alta, în prioritdtile locale si regionale privind mediul înconjurdtor. (vezi anexe)

Lista actiunilor practice ce trebuie luate este necesar sd cuprindd aspectele utilizdrii apei, al achizitiilor, deseurilor, calitdtii aerului, poludrii fonice, comunicdrii etc. Sunt prezentate în continuare cele sase domenii principale în care se poate actiona în privinta protectiei mediului înconjurdtor. Sunt discutate principalele probleme cu care se confruntd hotelurile si se dau îndrumdri în legdturd cu analizarea practicilor curente, pregdtirea planului de actiune, stabilirea obiectivelor si monitorizarea progresului.

A. Energia

Hotelurile utilizeazd cantitdti foarte mari de energie sub forma cdldurii si energiei electrice. Principalele utilizdri ale energiei sunt:

- încdlzire, ventilatie si conditionarea aerului;

- spdldtoria si curdtdtoria chimicd;

- iluminat;

- dotdrii suplimentare cum ar fi piscine;

- productia culinard si refrigerarea;

- combustibili pentru vehicule.

Aceastd energie vine în primul rând de la combustibili fosili (cdrbune, gaze si petrol), fie prin ardere directd sau folositi pentru a genera electricitatea, care este primitd prin sistemul national. Arderea combustibilului fosil este principala cauzd pentru încdlzirea Pamântului, ploile acide si alte probleme legate de poluarea aerului. Reducând utilizarea energiei, hotelul poate genera avantaje reale privind mediul înconjurdtor. Se pot, de asemenea, reduce substantial costurile de exploatare curente.

Studiile au ardtat cd, majoritatea hotelurilor folosesc energia în mod ineficient si cd ele pot obtine economii reale prin practici de housekeeping mai economicoase de utilizare a energiei si prin investitii în mdsuri eficiente de reducere a costurilor energetice.

B. Deseurile

Omenirea, datoritd supradezvoltdrii (demografice, supraoferta societdtii de consum si lacunele educationale etc.), este asaltatd de deseuri de tot felul: solide, lichide, gaze evacuate, dar si de deseuri de tip "nou", cele radioactive, rezultate din procesele nucleare civile si militare. Miliarde de tone de deseuri de tot felul sunt generate anual, iar problema depozitdrii, deversdrii, evacudrii sau punerii la "addpost" pentru cele cu un coeficient mare de risc pentru populatie si mediu este deja o problemd de supravietuire[15].

Industria ospitalitdtii genereazd cantitdti mari de deseuri, atât prin utilizarea resurselor cât si prin cele rezultate din resturile aduse de clienti si personal si aruncate apoi la lada de gunoi a unitdtilor.

Majoritatea deseurilor generate sunt deseuri solide, formate din deseurile normale rezultate din operarea zilnicd, deseurile provenite din materiale de constructii utilizate pentru modernizdri, reparatii, zugrdveli-vopsitorii, din despachetdrile de produse utilizate în procesele tehnologice din bucdtdrii, baruri, spdldtorii, sectorul tehnic si de întretinere si din procesele zilnice de curdtenie a spatiilor de productie, a celor comune si camerelor clientilor, cât si din spatiile unde activeazd personalul.

Succesul recicldrii deseurilor care se preteazd acestui proces depinde de felul cum sunt colectate aceste deseuri de personalul de serviciu. Acesta însd trebuie instruit, urmdrit si motivat.

Colectarea deseurilor solide si sortarea lor din faza colectdrii usureazd munca celor care fac depozitarea deseurilor, mai mult sau mai putin nocive, mai mult sau mai putin voluminoase dar mai costisitoare în colectarea lor[16].

Desi, din faza colectdrii se pot alege deseurile reciclabile: cartoane, hârtie, sticle si geamuri sparte, lemn etc. acestea pot si trebuie sd fie depozitate în containere speciale, pentru a fi livrate companiilor care colecteazd deseuri.Restul deseurilor solide pot fi departajate în:

. deseuri organice, cele rezultate din procesele tehnologice din bucdtdrii si laboratoare,

carmangerii etc. si cele din oficiile bucdtdriilor, cu resturi alimentare;

. deseuri nereciclabile, adicd mai bine spus adevdratul gunoi.

Aceste deseuri pot fi colectate si utilizate ca hrand pentru animalele din gospoddria anexd, vândute unor crescdtorii de animale sau pdsdri sau, pur si simplu utilizate ca îngrdsdmânt natural.

Gunoiul propriu-zis trebuie sd fie colectat în pungi din plastic si aruncat în containere speciale, de preferat europubele din plastic dur dar necasant, cu rotile si cu capace care nu permit exalarea mirosurilor nepldcute.

Deseurile constituie o problemd ecologicd la nivel mondial. Impactul deseurilor asupra mediului înconjurdtor este puternic, în primul rând pentru cd necesitd energie si materiale pentru a produce ceea ce vor deveni deseuri si, în al doilea rând, pentru cd creeazd probleme privind poluarea, atunci când sunt aruncate în gropile de gunoi, când sunt incinerate sau pur si simplu aruncate ilegal. Dacd de exemplu în localitate deseurile ar fi aruncate (în mare), acest lucru dduneazd imaginii zonei si face sd se piardd clienti. În multe tdri, producdtorii de deseuri au o îndatorire legald de a se asigura cd deseurile sunt depozitate în sigurantd. Încdlcarea acestei îndatoriri poate duce la amenzi si costuri de curdtenie foarte mari.

De aceea hotelurile trebuie sd reducd la minimum materialele folosite, sd recicleze si sd refoloseascd materialele uzate, acolo unde se poate si sd depoziteze deseurile reziduale în sigurantd. Experienta aratd cd existd întotdeauna posibilitdti de a îmbundtdti situatia si cd nu este greu sd faci economii substantiale cu ajutorul unor mdsuri practice bune.

C. Apa

Apa este una dintre resursele cele mai utilizate de industria ospitalitdtii pentru: camerele clientilor - spdlat, grupuri sanitare, curdtenie; în restaurante - gdtit, spdlat alimente, zarzavaturi, veseld etc.; agent circulant de rdcire în instalatiile de conditionare a aerului; piscine; udat spatii verzi si terenuri de sport etc.

Pentru a fi de calitate, apa captatd din diversele surse trebuie testatd, controlatd si avizatd pentru consum. Cu cât în amonte se afld mai putini utilizatori "neprietenosi" cu mediul - fabrici, combinate, aglomerdri urbane, exploatdri de cdrbune etc. - ce deverseazd apele uzate în aceste surse de apd, cu atât mai mult apa trebuie sd treacd prin diverse faze de tratare, cu costuri foarte mari.

La consumator - hoteluri si restaurante - este recomandat ca apa, indiferent din ce sursd provine, sd fie tratatd corespunzdtor pentru a se apropia de puritatea apei de izvor.

Consumurile de apd din hoteluri presupun utilizarea unor filtre precum si utilizarea unor detergenti biodegradabili folositi în spdldtoriile de veseld sau de lenjerie astfel încât sd se mdreascd durata de viatd a instalatiilor de circuit interior al apei, al echipamentelor si instalatiilor iar apele deversate ca efluenti vor fi mai curate si mai putin nocive.

Devine astfel necesard punerea în practicd a unor mdsuri de reducere a costurilor de operare si de economisire a apei precum si implicarea personalului si solicitarea clientilor de a fi parte activd în punerea în practicd a mdsurilor luate.

Apa este o resursd rard în multe pdrti ale globului, iar utilizdrile în sfera serviciilor legate de turism pot afecta dramatic furnizarea acestei cdtre alte nevoi locale, cum ar fi agricultura. Economisirea si pdstrarea calitdtii apei proaspete sunt elemente foarte importante în aceste unitdti.

Hotelurile acordd deseori prea putind atentie acestei probleme. Cu toate cd apa costd destul, economisirea ei poate avea si rezultate financiare pozitive la fel ca si cele ecologice.

D. Efluenti si emisii de gaze

Aceastd sectiune se referd la degajarea (pe sol, în apd sau în aer) a lichidelor sau substantelor gazoase care por afecta sdndtatea oamenilor sau mediul în general.

Unitdtile hoteliere elimind si cantitdti mari de deseuri lichide, provenite din procesele tehnologice din spatiile de productie culinard, din grupurile sanitare comune si de la bdile din camere, din spdldtorii-curdtdtorii.

Principalele surse de astfel de emisii sunt:

. eliminarea apelor uzate netratate, în surse de apd proaspdtd sau în mare;

. emisiile de gaze de la cazanele încdlzite cu combustibili fosili;

. eliminarea chimicalelor periculoase în sistemul de canalizare;

. emisiile de gaze de la vehicule;

. CFC de la instalatiile de refrigerare si conditionare a aerului;

. scurgerile de combustibili sau chimicale periculoase pe pdmânt sau în apd;

. mirosurile din bucdtdrii sau spdldtorii;

. zgomotul nocturn din discoteci sau de la vehicule.

În multe pdrti ale globului, eliminarea substantelor poluante este controlatd strict de lege. Neîndeplinirea acestor norme poate conduce la amenzi sau chiar pierderea reputatiei. Chiar si când nu existd forta legii, trebuie micsorate emisiile si eliminate sub control lichidele si gazele.

Deprecierea calitdtii aerului este extrem de ddundtoare circulatiei turistice. Pentru cei care conduc si presteazd activitdti de clasd superioard existd posibilitatea implementdrii unui set de concepte "curtoazia alegerii - acomodarea clientilor fumdtori si nefumdtori în industria ospitalitdtii", concepte care oferd solutii complexe, atât pentru operarea "prietenoasd", ecologicd, cât si din punct de vedere al sistemelor de ventilatie sau de conditionare a aerului.

Pentru cei care conduc si presteazd activitdti de clasd superioard existd posibilitatea implementdrii unui set de concepte "curtoazia alegerii - acomodarea clientilor fumdtori si nefumdtori în industria ospitalitdtii", concepte care oferd solutii complexe, atât pentru operarea "prietenoasd", ecologicd, cât si din punct de vedere al sistemelor de ventilatie sau de conditionare a aerului.

CAPITOLUL 3. CREsTEREA ECONOMICĂ PRIN TURISM

3.1. Turismul si cresterea economica durabila

Turismul si calatoriile reprezinta o activitate cu o rata de crestere înalta, care este prevazuta sa-si dezvolte activitatea economica totala cu un procent de 4,2% pe an, pe plan mondial, în termeni reali, în urmatorii 10 ani.

Pentru România, activitatea de turism si calatorii este asteptata sa creasca cu 7,9% pe an în termeni reali, în perioada 2007-2016.

Turismul si calatoriile reprezinta o intensiva resursa umana, creând locuri de munca de calitate acoperind întreg spectrul de angajare. In 2006, unul din 11,5 locuri de munca va fi generat de economia turismului si calatoriilor. Economia turismului si calatoriilor reprezinta 8,7% din angajarea globala. Astazi exista 76,7 milioane locuri de munca în industria de turism si calatorii si 234,3 milioane de locuri de munca în economia turismului si calatoriilor si acestea sunt prevazute sa creasca pâna la 89,5 milioane si respectiv 279,3 milioane pâna in 2016.

Industria de turism si calatorii din Uniunea Europeana se asteapta sa genereze 8,6 milioane locuri de munca în 2006 (4,2% din total angajare), în timp ce mai larga economie a turismului si calatoriilor va reprezenta 23,8 milioane de locuri de munca (11,8%).

Angajarea în economia turismului si calatoriilor din România este estimata la 485.000 locuri de munca în 2006 - 5,8% din total angajare, sau unul din 17,4 locuri de munca. Pâna în 2016 acestea trebuie sa creasca pâna la 570.000 locuri de munca - 6,9% din total angajare sau unul din 14,4 locuri de munca. Cele 250.000 locuri de munca actuale (în 2006) din industria de turism si calatorii reprezinta 3,1% din total angajare si sunt prevazute la un total de 315.000 sau 3,8% din total, pâna in 2016.

Turismul si calatoriile reprezinta un exportator principal, cu vizitatori care injecteaza valuta straina direct în economie. Exporturile sectorului turism si calatorii din UE se asteapta sa reprezinte 13% din totalul exporturilor din 2006.

In România, exporturile constituie o foarte mare parte a sectorului turism si calatorii la formarea PIB-ului. Din totalul exporturilor românesti, sectorul turism si calatorii se asteapta sa genereze 5,2% (6,4 miliarde RON sau 1,9 miliarde USD) în 2006, crescând la 28,8 miliarde RON sau 4,7 miliarde USD (4,6% din total) pâna in 2016.

Sectorul turism si aaaatorii este un catalizator pentru constructii si industria prelucratoare. In 2006, sectorul public si privat impreuna se asteapta sa cheltuiasca în lumea întreaga 1 trilion USD pe noi investitii de capital în sectorul turism si calatorii - 9,3% din totalul investitiei- crescând la 2,1 trilioane USD, sau 9,6% din total, în 2016.

In UE, investitia de capital în sectorul turism si calatorii este prevazuta la un total de 241,4 miliarde USD în 2006, sau 8,6% din totalul investitiei regionale de capital.

Investitia de capital în sectorul turism si calatorii din România este estimata la 5,3 miliarde RON - 1,5 miliarde USD sau 7,2% din total investitie în 2006. Pâna în 2016, acesta ar trebui sa atinga 15,8 miliarde RON - 2,6 miliarde USD sau 7,5% din total.

Sectorul turism si calatorii este atât un generator, cât si un primitor de fonduri guvernamentale. Pe plan global, în 2006, sectorul turism si calatorii se asteapta sa adune 300,2 miliarde USD, sau 3,8%, din totalul cheltuielilor guvernamentale. Pâna în 2016, cheltuielile guvernamentale pe sectorul turism si calatorii ar trebui sa creasca la 480,9 miliarde USD - 4% din totalul cheltuielilor guvernamentale.

Cheltuielile curente guvernamentale în sectorul turism si calatorii din România în 2006 sunt prevazute la un total de 0,9 miliarde RON (263 milioane USD) - sau 4,3% din totalul cheltuielilor guvernamentale. In 2016, aceste cheltuieli sunt prevazute sa creasca la 1,8 miliarde RON (290 milioane USD), sau 4,5% din total cheltuieli guvernamentale.

3.2. Efectele economice ale turismului în contextul românesc actual

Una dintre recomandarile facute tarii noastre, în cadrul unui interviu televizat, de catre reputatul profesor american Philip Kotler, de la Kellog School of Management, Northwestern University, în luna mai 2005, cu prilejul Conferintei sustinute la Palatul Parlamentului, a fost, pe lânga cresterea exporturilor, sporirea investitiilor în anumite domenii si cea referitoare la "atragerea a cât mai multi turisti", adaugând faptul ca turismul poate deveni un domeniu reprezentativ pentru România, mai ales în contextul actual european.

Un argument în plus, daca mai era nevoie, pentru a considera turismul unul dintre sectoarele prioritare ale economiei si chiar daca afirmatia apartine unui "om de marketing", aceasta vine în sprijinul specialistilor din turism care sustin rolul important al turismului în cadrul procesului economic, prin resursele pe care le antreneaza si prin conexiunile cu celelalte ramuri ale economiei nationale.

Un alt mare economist, de data aceasta român, respectiv academicianul N.N. Constantinescu, în lucrarea sa "Reforma si redresare economica" referitor la domeniile mari ale economiei nationale, afirma în anul 1997, faptul ca "...structura pe ramuri a economiei nationale de care avem nevoie este industrie- agricultura- turism competitive."

Parerile referitoare la turism si rolul lui în plan economic[17], pot continua iar parerile fiind pe deplin îndreptatite si apartinând unor recunoscuti si experimentati observatori ai procesului economic, acestea devin chiar argumente ale studierii fenomenului turistic românesc, mai ales ca, daca pe plan mondial, analistii considera ca este sectorul cu cea mai rapida dezvoltare, se impune ca si în România sa i se acorde o mai mare importanta (în sensul dezvoltarii, modernizarii si promovarii acestuia) într-o perspectiva apropiata.

În plus, realitatea arata ca turismul a devenit unul dintre cele mai vaste fenomene sociale ale anilor nostri, cu implicatii importante asupra economiilor nationale ale multor tari, precum si asupra relatiilor economice internationale, acest fapt fiind determinat si de cresterea timpului liber ca rezultanta a nivelului general de dezvoltare economica, sociala, culturala, turismul putând deveni o modalitate importanta de folosire a acestuia3.

În sprijinul acestei idei, putem aminti evolutia timpului liber în decursul a doua secole, respectiv, daca în 1800 acesta era de 3 ani (8%), în anul 2000 a ajuns la 19 ani (27%), crescând bineînteles si durata medie de viata de la 36 ani la 72 ani, pe aceleasi perioade, calculele fiind facute dupa datele prezentate de Roger Sue în lucrarea "Vers une sociėtė du temps libre?", Presses Universitairea de France.

În fapt, turismul, vazut ca ansamblu de relatii si fenomene care rezulta din deplasarea si sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât acestea nu sunt motivate printr-o stabilire permanenta si activitate lucrativa oarecare este un fenomen social - economic nou care a patruns cu adevarat în realitatile cotidiene dupa cel de-al doilea razboi mondial, mai exact începând cu anii 1960, dupa profundele transformari realizate în plan social-economic, respectiv: introducerea automatizarii, industrializarea agriculturii, modernizarea mijloacelor de transport etc., toate acestea determinând industrializarea societatii omenesti la scara planetara.

Societatile industrializate sunt caracterizate printr-o profunda concentrare a populatiei în centre urbane, în cadrul carora, pe suprafete restrânse, se înregistreaza aglomerari de diferite activitati (industriale, de constructii, de transport etc.), care la un anumit moment creeaza nevoia de evadare, de schimbare radicala a mediului, de trecere de la culoarea preponderent "gri- cenusiu" (constructii, asfalt) la preponderent "verde" (natura).

Sintetizand, se poate afirma ca, printre factorii favorizanti în extinderea practicii turistice se remarca:

- cresterea timpului liber determinat de sporirea productivitatii muncii;

- dezvoltarea transporturilor, permitând deplasarea în scopuri turistice mai usor si mai putin costisitor;

- agresivitatile tehnologice si cele de ordin nervos asupra oamenilor cauzate de societatea moderna;

- transformarea turismului într-un punct forte al vietii sociale, în timp ce în secolele precedente era un subprodus accesoriu al altor motivatii pentru calatorii: descoperiri stiintifice, pelerinaje, cuceriri militare.

Un numar tot mai mare de tari dezvoltate sau mai putin dezvoltate, au descoperit posibilitatile si perspectivele acestei activitati constientizând-o ca pe o resursa suplimentara în echilibrarea schimburilor externe si în crearea unei imagini la nivel mondial.

- cresterea economica de tip intensiv care apare ca urmare a sporirii indicatorilor macroeconomici, sintetici realizata, în presupunere prin utilizarea eficienta a factorilor (deci accentuând latura calitativa).

Dupa calitatea cresterii economice se pot evidentia urmatoarele cinci tipuri10:

- cresterea economica negativa prin care se întelege scaderea în timp a indicativului de masurare sau recesiune economica;

- cresterea economica stationara care înseamna o marime nula a ratei indicatorului de masurare (se mai numeste si crestere economica de înlocuire sau crestere zero);

- cresterea economica echilibrata care se caracterizeaza printr-o rata pozitiva a indicatorului de masurare si în plus, ratele de crestere pe diferite sectoare sau ramuri pastreaza raporturi constante între ele;

- cresterea economica eficienta ce ne arata ca rata de crestere este pozitiva, gradul de utilizare a unui anumuit factor de productie, fiind satisfacator;

- cresterea economica optima ce ne arata ca rata de crestere este pozitiva si este satisfacut un criteriu de optimizare dupa caz (fie prin maximizare, fie prin minimizare) în anumite conditii restrictive, explicit formulate.

Crearea modelelor, în decursul anilor, au vizat o crestere economica echilibrata, astfel conturându-se mai multe tipuri de modele.

3.3. Contributii ale turismului la procesul de crestere economica

Cresterea rolului serviciilor în viata economica si sociala pe plan mondial, în special pentru tarile dezvoltate, a fost interpretata de sociologi ca o înlocuire a "civilizatiei primare" cu "civilizatia tertiara", deoarece societatea în care predomina serviciile a ocupat, treptat, locul celei în care domina agricultura. Serviciile s-au amplificat în economia moderna, când s-au înmultit si diversificat ca urmare a informatizarii societatii, a activitatilor de ocrotire a mediului ambiant sau a extinderii accentuate a urbanizarii: gospodarie locativa, distributia energiei si a apei, transport, telecomunicatii, dar si a celor privind cresterea timpului liber al individului (spalatorii, curatatorii, forme moderne de comert, întretinerea aparatelor de uz casnic si gospodaresc) si, de asemenea, a serviciilor legate de utilizarea timpului liber (turism, cultura, sport).

Constituit, în principal, din prestatii de servicii, turismul reprezinta astazi una dintre componentele esentiale ale sectorului tertiar, apartenenta la acest sector derivând din modul de realizare a unora din trasaturile sale definitorii ca mobilitate, dinamism sau capacitate de adaptare la exigentele fiecarui turist, precum si din particularitatile produsului turistic, acesta fiind rezultatul combinarii armonioase a mai multor servicii cu trasaturi specifice si mecanisme proprii de utilizare.

Înainte de a trece în revista implicatiile si considerentele activitatii turistice asupra economiei, deci implicit si asupra cresterii economice, este necesara o scurta abordare multifunctionala a fenomenului turistic. Astfel, turismul este, în primul rând, o experienta umana, cunoscând modul în care indivizii iau decizii în legatura cu produsele turistice substituibile, ce surse de informatii folosesc ei, cum evalueaza ei aceasta informatie si cum folosesc experienta proprie în luarea deciziilor privind optarea pentru o forma sau alta de turism, deci, toate acestea pot oferi avantaje importante în practica de afaceri si în modul în care se cunoaste, se foloseste si se fructifica experienta din turism.

În al doilea rand, turismul este o conduita sociala deoarece, experienta umana de care s-a amintit anterior, traita în calitate de turist, este, de obicei, împartasita altor oameni, iar multe dintre deciziile legate de o experienta în turism sunt influentate atât de psihologia individului cât si de socializarea experientelor si de autoaprecierea rolului social al turismului.

În al treilea rând, turismul este un fenomen geografic întrucât deplasarea de la punctul de plecare la destinatie, este inerenta într-o calatorie turistica, iar cercetarea geografica sprijina cunoasterea fenomenului turistic prin identificarea si analizarea existentei regiunilor functionale de turism, aceste informatii putând fi folosite ca baza de dezvoltare sau evaluare a unei zonei geografice.

În al patrulea rând, turismul reprezinta o afacere si o sursa de venit pentru cei care activeaza în acest domeniu dar si pentru sustinerea localitatilor sau zonelor turistice (receptoare). Multe localitati sunt interesate în a adauga turismul la inventarul lor de afaceri, deoarece el are puterea de a aduce, prin intermediul turistilor, bani din alte regiuni cu posibilitati turistice mai reduse.

În sfârsit, turismul se considera a fi un complex de tip industrial, nefiind vorba doar de câteva zeci sau sute de afaceri singulare, ci de o adevarata industrie cu importante implicatii politice. Concret, el este un grup de mai multe industrii corelate: transport, cazare, servicii de alimentatie publica, posibilitati de petrecere în mod placut a timpului liber (agrement) dar si de tratament, servicii de vânzare cu amanuntul etc.

Dupa conturarea dimensiunilor fenomenului turistic, se poate afirma faptul ca interdependenta dintre dezvoltarea turismului si cresterea economica este evidenta, deoarece antreneaza cererea pentru o serie de bunuri si servicii, care altfel nu ar fi fost produse sau prestate. Structura cheltuielilor turistice reflecta impulsul pe care aceste cheltuieli îl dau sectoarelor ce concura la realizarea produsului turistic, procesul de crestere a veniturilor având loc cu precadere în aceste sectoare dar si în alte sectoare ale economiei, prin intermediul input-urilor (intrarilor) succesive de bani, încasati de la turisti, încasari ce reprezinta venituri derivate ale acestor sectoare[18].

Legat de efectele turismului asupra economiei, Organizatia Mondiala a Turismului (într-un studiu realiazat în anul 1980) împarte aceste efecte în trei categorii, respectiv:

- efecte globale: asupra economiei nationale, în general, stimularii productiei folosirii fortei de munca - efecte partiale: asupra echilibrului balantei de plati, nivelul ratei de schimb, masei monetare si circulatiei banesti, modului de distributie a veniturilor, dezvoltarii regionale, mediului rural, miscarii demografice;

- efecte externe: asupra calitatii mediului, formarii profesionale, obiceiurilor de consum, instruirii si educatiei, schimbarilor sociale si culturale.

Implicatiile si considerentele turismului evidentiaza importanta economica a acestui domeniu argumentata în continuare, astfel:

a. Turismul - creator si utilizator de venit national

Antrenarea si stimularea productiei turistice, determina un spor de productie care se regaseste ca aport la crearea produsului intern brut.

Efectul favorabil al turismului asupra venitului national, este evidentiat de procesul prin care "exportul de turisti" asigura valorificarea mai avantajoasa a resurselor nationale si a muncii interne. Turismul contribuie la producerea de venit national si prin valorificarea resurselor nevalorificate înca, exploatarea suplimentara a celor ce apartin altor domenii, sau a creatiilor realizate în alte scopuri.

În cazul tarii noastre, din punct de vedere procentual, valorii adaugate din turism atât în raport cu PIB, cât si cu valoarea adaugata pe total ramuri, îi corespund valori foarte reduse, dupa cum se poate observa.

Tabelul 2 - Ponderea Produsului intern brut din turism în total PIB

Sursa : Anuarul Statistic al României, 2006

Pentru populatie, cheltuielile turistice reprezinta cheltuieli peste cele legate de satisfacerea nevoilor elementare, astfel turismul constituind instrumentul de regularizare a circulatiei banesti. Cu ajutorul sau, statul readuce în circulatie o parte din economiile banesti ale populatiei, actionând, totodata, asupra realizarii echilibrului necesar între cantitatea de marfuri si servicii oferite populatiei si institutiilor si cererea solvabila a cumparatorilor.

b.Turismul - mijloc de valorificare a resurselor

Implicatiile economice ale turismului cuprind si elemente care vizeaza o valorificare superioara a resurselor implicate în derularea activitatii turistice, în special a celor naturale (peisajul, clima, apele, flora, fauna), dar si antropice, turismul fiind pentru multe dintre acestea chiar singura modalitate de valorificare.

Activitatea turistica asigura, de asemenea, si dezvoltarea unor zone mai sarace în resurse, prin realizarea unor amenajari turistice, favorizând utilizarea pe plan local a diverselor resurse a fortei de munca si creând conditii de viata mai bune rezidentilor. Se contureaza, astfel, rolul turismului în dezvoltarea economico-culturala a regiunilor respective, determinând chiar mutatii în evolutia acestora.

Treptat, ca urmare a derularii activitatilor turistice în zonele sarace din punct de vedere al resurselor naturale, s-au creat conditiile atenuarii dezechilibrelor de la nivel interregional, dar si intraregional, precum si la scara locala, nationala sau mondiala.

c. Turismul - factor de atenuare a fenomenului inflationist

Practicarea turismului intern si international permite asigurarea unei circulatii banesti echilibrate. Aspecte inflationiste în turism sunt semnalate la nivelul zonelor supuse dezvoltarii turistice, printr-o condensare mai mare a cererii turistice care determina o accentuare a fluctuatiilor sezoniere ale preturilor, o discrepanta semnificativa între puterea de cumparare a rezidentilor si cea a turistilor printr-o crestere a preturilor la alimente, spatii de cazare pentru turisti/investitori/angajati externi sau la unele produse sau servicii cerute mai mult în zonele respective.

La nivel national si mondial este sesizat fenomenul presiunii inflationiste prin pretul pamântului din zonele cu destinatie turistica. În aceste regiuni, pretul pamântului a crescut rapid, pentru ca turistii ajung sa-si cheltuiasca banii investindu-i în economia zonei turistice (gazda), asftel creându-se o sensibila presiune inflationista.

În ceea ce priveste turismul international, relevant este procesul de consolidare a monedei nationale, a liberei convertibilitati, spre care se tinde prin realizarea unor încasari valutare cât mai ridicate, ceea ce ar contribui la atenuarea deficitului balantei de plati[19].

Masurile antiinflationiste care pot fi adoptate trebuie sa cuprinda propuneri privind adoptarea unei politici a cursului de schimb ridicat sau deflationiste, sau a practicarii unei dobânzi ridicate.

d. Turismul - mijloc de diversificare a structurilor economice

În conexiune cu dezvoltarea si modernizarea economiei unei tari, turismul se manifesta si ca un mijloc de diversificare a structurilor economice[20], ceea ce presupune, pe de o parte, dezvoltarea celor existente ca urmare a derularii activitatilor turistice cu implicatii directe sau indirecte asupra lor prin cresterea dimensiunilor sectoarelor economice destinate sa satisfaca cererea turistica, iar pe de alta parte crearea altor ramuri datorita aparitiei unor noi activitati specifice turismului: agrementul, transportul pe cablu, agentiile de voiaj, productia de artizanat si altele.

CONCLUZII

Conceptul dezvoltdrii durabile a patruns în toate domeniile vietii economice si sociale, inclusiv în ndomeniul turismului. Orice forma de turism trebuie sa respecte principiile dezvoltdrii durabile: de la ecoturism, turism rural, turism cultural pând la turism de afaceri si congrese sau turismul automobilistic.

Impactul activitdtilor turistice asupra unei zone este dat de cadrul natural si varietatea potentialului turistic, de existenta unei infrastructuri generale, de prezenta unor structuri turistice de cazare, de alimentatie, agrement. Aceste elemente definitorii ale turismului determind mai multe tipuri de impact (politic, social, economic, cultural, s.a.), care pot îmbrdca forme pozitive sau negative de manifestare.

Obiectivele, principiile, cerintele dezvoltdrii turistice durabile se regdsesc în ecoturism, turismul rural, turismul cultural, s. a., aceste forme fiind expresia dorintei ca turismul sd reprezinte un factor pozitiv si dinamic de dezvoltare economicd si o solutie practicd de pdstrare nealteratd a mediului.

Efectul multiplicator al turismului are mai multe implicatii si modalitati de exprimare. Este vorba, în primul rând, despre un asa-numitul efect direct care consta în cresterea veniturilor în sectorul turistic (salarii, profituri ale hotelurilor, restaurantelor, agentiilor tour-operatoare), ca urmare a cheltuielilor diverse efectuate de turisti în decursul unei anumite perioade de timp, de obicei un an. În al doilea rând, avem în vedere efectul indirect care vizeaza impactul cresterii cheltuielilor pentru serviciile turistice asupra ramurilor producatoare de bunuri de consum la care firmele turistice apeleaza în mod inevitabil pentru a-si sustine oferta turistica la parametri competitivi. În fine, în al treilea rând, poate fi urmarit si un efect indus asupra întregii economii nationale, deoarece atât veniturile celor ce lucreaza nemijlocit în turism, cât si cele ce revin sectorului producator de bunuri de consum sunt reinvestite în vederea procurarii altor marfuri si servicii de care au nevoie. Asistam astfel la un proces de multiplicare a cererii agregate la scara macroeconomica. Potrivit Organizatiei Mondiale a Turismului efectul multiplicator poate fi definit ca volumul suplimentar de venituri realizat de o unitate de cheltuieli a turistului, care va fi utilizat în economie.

Turismul reprezintd nu numai în prezent un factor pozitiv si dinamic de dezvoltare ci si o solutie practicd de pdstrare nealteratd a mediului.

Turismul si calatoriile reprezinta o activitate cu o rata de crestere înalta, care este prevazuta sa-si dezvolte activitatea economica totala cu un procent de 4,2% pe an, pe plan mondial, în termeni reali, în urmatorii 10 ani.

Turismul se considera a fi un complex de tip industrial, nefiind vorba doar de câteva zeci sau sute de afaceri singulare, ci de o adevarata industrie cu importante implicatii politice.

Turismul reprezinta o afacere si o sursa de venit pentru cei care activeaza în acest domeniu dar si pentru sustinerea localitatilor sau zonelor turistice (receptoare).

Implicatiile economice ale turismului cuprind si elemente care vizeaza o valorificare superioara a resurselor implicate în derularea activitatii turistice, în special a celor naturale (peisajul, clima, apele, flora, fauna), dar si antropice, turismul fiind pentru multe dintre acestea chiar singura modalitate de valorificare.

Practicarea turismului intern si international permite asigurarea unei circulatii banesti echilibrate. Aspecte inflationiste în turism sunt semnalate la nivelul zonelor supuse dezvoltarii turistice, printr-o condensare mai mare a cererii turistice care determina o accentuare a fluctuatiilor sezoniere ale preturilor, o discrepanta semnificativa între puterea de cumparare a rezidentilor si cea a turistilor printr-o crestere a preturilor la alimente, spatii de cazare pentru turisti/investitori/angajati externi sau la unele produse sau servicii cerute mai mult în zonele respective.

BIBLIOGRAFIE:

Alexandru, D., Geografia turismului, Editura Academiei, Bucuresti,1997

Negut, S.,Istrate, I.

Anghel, L.D., Business to business marketing, Editura Uranus,

Petrescu, E.-C. Bucuresti, 2001

9. Bran Florina, Ecologie generald si protectia mediului, Editura

Dincu I. A.S.E., Bucuresti, 1998

10.Bran F., Dinu M., Economia turismului si mediul înconjurtor ,

Simon T. Ed. Bucuresti, 1999

11. Bran Florina  Politici ecologice, A.S.E., Bucuresti 1997

13. Bran F., loan,

Marin D., Mic lexicon de protectia mediului, Ed.

Mockesch C. Economicd, Bucuresti, 1999

Bran, F., Ecoturism, Editura Economicd, Bucuresti, 2000

Simon, T.,

Nistoreanu, P.

Brown, R. L.  Eco-economie, Editura Tehnicd, Bucuresti, 2001

Cooper, C.,  Tourism, Principles and Practice, Longman, Harlow,1998

Fletcher, J.,

Gilbert, D.,

20. Cdmdsoiu C.,

Ruddreanu M. Conceptul de eco-business, Editura Magic,

Gh. Manea Bucuresti, 1998

Cosmescu, I.  Turismul - Fenomen complex contemporan, Editura

Economicd, Bucuresti, 1998

Cosmescu, I.,  Economia serviciilor, Editura Universitdtii "Lucian

Ilie, L. Blaga" din Sibiu, 1999

Conley, C.

Grigorescu, A. Managementul proiectelor de mediu, Editura Dacia Europa Nova,

(coord.)  Lugoj, 2000

Harrington, H. J. Management total, Editura Teora, Bucuresti, 2000

Harrington, J. S.

s0. Ionescu, Gh. I., Management organizational, Editor Tribuna Economicd,

Cazan, E., Bucuresti, 2001

s9. Lucey, T.  Administrarea afacerilor, Editura tehnicd, Bucuresti,

2001

Lupu, N.   Hotelul - economie si management, Editura ALL

Beck, Bucuresti, 2002

Minciu, R.  Economia Turismului, Editura Uranus, Bucuresti, 2000

Nistoreanu, P.,  Managementul în turism, Editura ASE, Bucuresti, 2002

Nitd, I.,  Piata turisticd a României, Editura Ecran Magazin,

Nitd, C-tin  Brasov, 2000

Popescu, C. O.  Comunicarea în marketing, Editura Uranus, Bucuresti,

2001

Snak O. Baron, P. Economia Turismului, Editura Expert, Bucuresti, 2001

Neacsu, N.

88. Stanciu FI, Strategii manageriale, conexiuni .Tribuna

Calitdtii, nr.4, 2002

Stdnciulescu, G.  Tehnica operatiunilor de turism, Editura ALL

Educational, Bucuresti, 1998

Stanciulescu G. Managementul agentiei de turism, Editura ASE,

Bucuresti, 2002

schiopu D., Ecologie si proiectia mediului, Ed. Didactica

si Pedagogicd, Bucuresti, 1997.

Tigu, G.  Turismul montan, Editura Uranus, Bucuresti, 2001

Vasile, D.  Tehnici de negociere si comunicare, Editura Expert,

Bucuresti, 2000

s s s  DEX, editia a II-a, Editura Univers Enciclopedic,

Bucuresti, 1996

www.expedia.com

www.travelocity.com

10s. www.travelweb.com

www.uneptie.org/pc/tourism

www.vizion.com

www.world-tourism.org

www.yahoo.co.uk/business and economy/campanies/travel