Ceahlaul face parte din lantul Carpatilor Orientali si se īnvecineaza cu muntii Tarcaului (sud), muntii Bistritei (nord-vest), muntii Giurgeului (sud-vest) si dealurile subcarpatice (est). Hotarul īnspre est si nord-est īl face rīul Bistrita; catre nord-vest, la poalele masivului, curge Bistricioara si afluentul acesteia, pīrīul Putna; pīrīul Bicaz constituie hotarul sud-sudestic al Ceahlaului. Catre sud-vest, legatura cu muntii Giurgeului se face prin īnaltimile Laposului, Suhardului si Fighisului. īntre aceste limite, Ceahlaul acopera o suprafata de aproximativ 300 km² din care abia 10% reprezinta golul alpin al Ocolaselor si piscului Toaca.

Fig 01

Culmea centrala are ca pivoti marginasi: piscul Toaca (1904 m), spre capatul ei nordic, si vf. Ocolasu Mic (1712 m), īn extrema de sud a culmii[1]. Din punct de vedere turistic-alpin, ramificatiile imediate ale acestei culmi sīnt mult mai importante decīt restul de obcine, picioare si arsite. Notam deci cīteva dintre cele mai de seama ramificatii ale culmii centrale: Piatra Lata, prelungita cu piciorul Pietrei Late, piciorul Sihastrului si piciorul Piatra Lupilor; culmea Vezuri, continuata cu piciorul Poienii; Ocolasu Mare - Detunata - Vararia ; Ocolasu Mare - Picioru schiop ; Ocolasu Mare - Gardu Stanilelor si Ocolasu Mare - Ocolasu Mic. īnspre rasarit, culmea principala coboara īn terase, dintre care cele mai importante sīnt: Polita La Zavoare, Polita cu Crini, Polita lui Ghedeon.

Din zona ocupata de culmea centrala, pornesc radiar o serie de obcine: Obcina Coacazului (cu piciorul Humariei si bītca 818e44i Duraului); Obcina Ponorului (bītca Ponorului); Piciorul Ţiflicului; Obcina Verdelui (cu bītca Ciribuc, bītca Strigoaiei, si picioarele Verdele, Bordei, Arsita Priporului); Obcina Chica Baicului (cu bītca Chica Baicului, piciorul Secu si obcina Horstei); Obcina Popii (cu dealul Maicilor si bītca Popii); Obcina Pietrei Arse (cu muntele Sima si dealul Duboasa, ramificate īn mai multe picioare); Picioru Negrii (desprins din vīrful Varatic, prin vf. Negrii, spre sud); Obcina Chiliei (cu dealul Chisirig si bītca Fagetelului); Bītca Neagra; piciorul Piatra Sura (cu piciorul dintre Bistre); Obcina Lacurilor (cu dealul Tīrsoasa, bītca Plopilor, obcina Boistei si piciorul Calului, piciorul cu Strungile, obcina Tablei); Obcina Tīrsoasa (ramificata īn mai multe picioare); Obcina Boistei (cu piciorul Arsita Luncilor).

Fig. 02

Īntregul masiv al Ceahlaului este cuprins īn bazinul Bistritei ai carei principali afluenti (Bicazul si Bistricioara) aduna apele mai tuturor pīraielor ce curg prin vaile si vaiugile care brazdeaza versantii muntelui. Dintre ceilalti afluenti - directi si mai importanti, ai Bistritei - notam: pīrīul Schitului, pīrīul Izvoru Muntelui si pīrīul Izvoru Alb. Dinspre Ceahlau, Bistricioara primeste (pe dreapta ei) pīrīul Pintec; īn pīrīul Bicaz, pe stīnga lui, se varsa doua pīraie mai īnsemnate: Bistra si Neagra.

Īnfatisarea geologica a Ceahlaului este data de faptul ca el s-a format din depunerile marine facute īn sinclinalul care a existat prin aceste locuri īn era secundara (cretacic). Acest fund de mare s-a īnaltat īn tertiar dīnd nastere Ceahlaului.

Pentru a putea avea o sumara cunostinta despre constitutia geologica a masivului, enumeram cīteva dintre rocile care alcatuiesc muntele. Pe valea Bistritei: de la Straja pīna la Secu, gresii de Tarcau; de la Secu la Izvoru Alb, sisturi negre (magmatice) ; de la Izvoru Alb la Rapciuni, marne, īn Rapciuni, gresii. Pe valea Bicazului : de la Bicaz la Hamzoaia, gresii de Tarcau; de la Hamzoaia la Dealul Chisirig, sisturi si marne. Pe valea Negrii: gresii. Pe valea Izvoru Muntelui: de la gura pīrīului pīna la Sima, gresii de Tarcau; de la Sima la cabana Izvoru Muntelui, marne si gresii; de la cabana īn sus, conglomerate. Pe valea Izvoru Alb: din gura pīrīului pīna īn Strigoaia, marne; mai sus, conglomerate. Din Rapciuni īn sus, pe Obcina Ţiflicului si pīna īn Chica Baicului, predomina gresia. Īn lungul pīrīului Schitu, de sub bītca Duraului si pīna īn gura pīrīului, albia este sapata īn pat de marne, īntreg piciorul de munte care coboara din Piatra Lata este constituit din conglomerate. Toata partea īnalta a Ceahlaului este cladita din conglomerate din mijlocul carora tīsnesc o serie de «clipe calcare»: Vararia si Piatra cu Apa sau zonele īntregi de gresii din jurul Dochiei: Lespezile.

Cojocul gros de muschi si de iarba scurta de pe greabanul stīncilor, haina grea de padure care īncinge din belsug trupul muntelui ca si pasunile de la poalele lui, zmaltate de flori cu mii si mii de sclipiri vesele, toate acestea sīnt vestminte de pret care īmbraca, mai peste tot locul, uriasa faptura a Ceahlaului. Zona fagului este cuprinsa īntre 330 si 650 m altitudine, rasinoasele urca pīna la 1700 m iar zona alpina īncepe de la aceasta altitudine īn sus. Īn etajul coniferelor, īn afara de molid īntīlnim, din loc īn loc, pini (Pinus silvestris) carora moldovenii le spun chin sau chifar. Mai rar decīt pinul, este crinul (Larix polonica) cunoscut īn alti masivi sub numele de larice sau zada; se gaseste pe Polita cu Crini, sub Detunata si deasupra Rachitisului. Jnepenii, ienuperii, afinii si merisorii sīnt plantele lemnoase din zona alpina a Ceahlaului. Plantele ierboase si florile Ceahlaului sīnt, īn Unii mari, aceleasi ca si īn restul Carpatilor. Ele gasesc īn masiv conditii excelente pentru dezvoltare si īnmultire astfel īncīt transforma muntele īntr-o adevarata gradina.

Fauna, aproape aceeasi ca si īn ceilalti masivi, este reprezentata mai ales prin mamifere, (ursul, vulpea, lupul, pisica salbatica, jderul, veverita, mistretul, caprioara, cerbul etc.) si pasari (vulturi, ulii, buhe, cocosi de munte, gotcani, gaite etc.). Pastravi se gasesc īn pīrīul Bicaz iar Bistrita, īn afara de apele din jurul Borsei maramuresene, este singurul rīu din Carpatii romīnesti īn care mai poate fi aflata lostrita.

Īn muntii de la sud-vest de Ceahlau si īn imediata apropiere a acestuia, se afla o regiune de mare interes turistic, Cheile Bicazului si Lacul Rosu, nuclee īn jurul carora s-a creat minunata statiune climaterica Lacul Rosu.

CHEILE BICAZULUI sīnt un uluc adīnc si īngust sapat de zbuciumatele ape ale pīrīului Bicaz īn calcarele triasice si titonice ale muntilor Giurgeului. Spintecatura croita de puterea si īndelungata actiune a apei īn greabanul de calcar, desparte muntii Giurgeului īn doua: Suharzelul, Suhardul, Cupasul si Laposul strajuiesc zarea pe stīnga Bicazului care, pe dreapta, este dominat de muntele Ghilcos si masivul Surducului. Lungimea cheilor masoara, īn total, aproape 8 km iar īnaltimea peretilor de calcar ai cheilor, din crestetul piscurilor si pīna la fata apei, depaseste pe alocuri 400 m. Panta generala a rīului (2,5 %) face ca Bicazul sa curga īnvolburat si zgomotos pe patul de bolovani ciclopieni ai fundului vaii.

Cu mult mai salbatice decīt cheile acestea, sīnt īnsa cheile Bicajelului, unul dintre afluentii de pe dreapta Bicazului. Gura Bicajelului este situata īn amonte de Gītul Iadului, nume sub care este cunoscuta portiunea inferioara a Cheilor Bicazului, cea de-a lungul careia soseaua se īnfrateste peste tot cu malul abrupt al apei si cu peretele īnalt al vaii.

Pe vremuri, muntii din jurul Cheilor Bicazului erau acoperiti cu adevarate covoare zmaltate cu stelutele florilor de colti (Leontopodium alpinum). īndemnati de cīstigul usor pe care īl obtineau din vīnzarea buchetelor mari de flori oferite vizitatorilor regiunii, ciobanii au distrus aceasta bogatie florala astfel īncīt, astazi, floarea de colti se mai gaseste numai ca o raritate pe versantii acelor piscuri pe care nu se poate urca usor.

Pīrīul Bicaz īsi are obīrsia īn Lacul Rosu care este alimentat cu undele pīraielor Hagimasului (Oilor), Licasului, Suhardului si de apele pīrīului Rosu (cu afluentii sai, pīraiele: Calului, Pīngarati si Danturasu). īmpreuna cu mlastinile din amonte, Lacul Rosu masoara aproape 1,5 km lungime; latimea lui variata īntre 150 - 200 m. Este situat la 983 m altitudine.

Lacul Rosu este creat de zagazuirea vaii superioare a Bicazului provocata de o gigantica prabusire de stīnci. Īn anul 1837, dupa caderea unor mari ploi de munte, care parea ca nu se mai sfīrsesc, s-a produs un cutremur. Zguduirile acestuia, ajutate de infiltratiile apei ploilor, au facut ca un urias umar al muntelui Ghilcos sa se desprinda din trupul masivului si sa se prabuseasca, sfarīmitat, īntr-o naprasnica avalansa de stīnci care a barat fundul vaii. Zagazuite astfel, apele Bicazului au īnceput sa se adune, crescīnd pīna ce au acoperit vīrfurile molizilor padurii de pe vale si au creat astfel o noua podoaba a pīrīului Bicaz: Lacul Rosu.

Regiunea turistica a Ceahlaului si Cheilor Bicazului va cīstiga īn viitorul apropiat o importanta deosebita prin constructia barajului si a hidrocentralei care se vor īncadra īn acest peisaj ca o marturie a fortei omului īn opera de transformare a naturii. Supunīnd vointei omenesti energia apelor Bistritei, hidrocentrala V. I. Lenin de la Bicaz va asigura anual o productie de aproximativ 430.000.000 kWh energie electrica. Energia electrica produsa aici va alimenta industria nou creata si īn continua dezvoltare a Moldovei, va da lumina satelor si oraselor, va fi folosita la mecanizarea lucrarilor agricole.

Lacul de acumulare va cuprinde circa 1.250.000.000 m.c. de apa, malurile lui vestice urmarind o aceeasi curba de nivel pe versantii Ceahlaului, de la izvorul Muntelui si pīna dincolo de Rapciuni.

TRASEE TURISTICE[2]

IZVORUL MUNTELUI, 430 m - CABANA IZVORUL MUNTELUI, 797 m-, POIANA MAICILOR, 1326 m - SUB OCOLAsU MARE -CABANA DOCHIA, 1750 m.

Marcaj: banda rosie. Durata: 7 - 8 ore. Caracteristica parcursului: Pīna la cabana Izvorul Muntelui se poate ajunge, vara, cu autovehicule de tonaj mijlociu. Īn timpul iernii, de la cabana Izvorul Muntelui la cabana Dochia, traseul poate fi parcurs numai de drumetii bine pregatiti si antrenati; pe zapada groasa sīnt necesare schiurile sau rachetele.

Intrarea pe traseu se face imediat īn aval de barajul lacului de acumulare, cotind catre stīnga, pe soseaua asfaltata pe care o urmam aproape un km. La primul sau cot, parasim aceasta sosea, intrīnd (catre stīnga) pe drumul satului care, pīna la cabana Izvorul Muntelui, īnsoteste firul vaii. Īntre punctul de plecare (430 m. alt) si cabana, sīnt 8 km pe drum accesibil autovehiculelor de tonaj mijlociu. De la cabana (797 m alt.), traseul nostru urca īn continuare pe pīrīul Maicilor si la 1326 m. alt., ajunge pe saua din Poiana Maicilor. Din Poiana Maicilor, spre dreapta, īncepem un urcus care, īn padure, devine mereu mai pieptis. Carare īn serpentina. Iesirea din padure se face la Zavoare, dincolo de care (1670 m alt.) sīntem sub Ocolasul Mare (1828 m). De aici cotim la dreapta si, dupa o serie de urcusuri si coborīsuri prin padure sau gol alpin, ajungem la cabana Dochia (1750 m alt.).

2. NEAGRA, 538 m - VĪRFUL NEGRU 1131 m - PICIORUL VĂRATIC, 1273 m - SUB OCOLAsUL MIC, LA 1640 m - CABANA DOCHIA, 1750 m.

Marcaj: cruce albastra. Durata: 6 - 7 ore. Caracteristica parcursului: Iarna, drumul poate fi parcurs de turistii bine antrenati si echipati corespunzator (pe zapada groasa sīnt necesare schiurile sau rachetele).

De la piciorul Varatic, prin Poiana Maicilor, coborīre usoara cu schiurile la cabana Izvorul Muntelui si apoi la Bicaz. La Neagra, din soseaua Bicaz-Lacul Rosu, cotim la dreapta si urcam pe soseluta care īnsoteste firul Vaii Neagra, trecem (spre stīnga) de confluenta Neagra Mare cu Neagra Mica, si, pe la 740 m alt., parasim firul vaii Neagra Mare cotind la dreapta. Urcam prin poieni si goluri de padure. De la liziera padurii de plopi (īn dreapta), cotim la stīnga pe Piciorul Negrii. De la stīna (1131 m alt.) urcusul se face printr-o padure, la īnceput de fag, apoi de rasinoase. Dupa cīteva serpentine, iesim din padure si, urcīnd prin gol alpin, trecem pe sub. Vf. Varaticu si poposim īn saua din Poiana Maicilor (1326 m alt.), īntre Poiana Maicilor si cabana Dochia drumul este comun cu traseul

BICAZUL ARDELEAN, 580 m - VALEA BISTREI, 761 m - CABANA DOCHIA, 1750 m.

Marcaj: banda albastra. Durata: 9-10 ore. Caracteristica parcursului: Vara, se poate merge cu caruta pīna īn valea Bistrei, la pepiniera si cantonul ocolului silvic. Iarna, pe zapezi abundente, de la cantonul silvic la cabana Dochia, drumul nu poate fi parcurs decīt de drumetii foarte bine antrenati si echipati corespunzator.

Intrarea pe traseu se face din Cīmpul Marului (satul Almas) unde, din soseaua principala, se desparte la dreapta, o sosea secundara, pīna īn satul Bistra (5 km). De aci se coteste la dreapta si drumul urmeaza valea Bistrei īn sus printre casele si gospodariile satului. Urmam firul apei pīna la cantonul silvic (830 m alt.). Īn continuare, tot pe Bistra Mare, urcam prin poieni largi si petece de padure. Parasim apoi valea, traversam pīrīul Izvoru Larg (1040 m alt.) si īncepem un urcus greu pe Piciorul cu Strungile. Dupa iesirea din padure se trece pe līnga doua locuri de foste stīne apoi se poposeste Īn saua de 1385 m alt. (Poiana Stanilelor) unde iese traseul 11. Cotim apoi la stīnga si urcam īn continuare, mereu, mai pieptis, pīna sub Ocolas, pe buza Jgheabului lui Voda (1785 m alt.). Cotind spre dreapta, traversam apoi obīrsia acestei spintecaturi īn stīnca, si, pe platou, īntīlnim semnele de marcaj ale traseului 9. De aci īnainte, pīna la cabana Dochia, traseul nostru e comun cu traseul 9.

4. COMUNA PINTEC, 620 m - DEALUL TABLEI, LA 1097 m - VALEA BISTREI, 761 m.

Marcaj: triunghi rosu. Durata: 7 - 8 ore. Caracteristica parcursului: Vara se poate merge cu caruta cca. 5 km pe valea Pintecului, īn susul ei. Iarna, traseul poate fi parcurs de schiorii obisnuiti cu drumurile de iarna īn munte.

De la cantonul ocolului silvic din valea Bistrei, se poate coborī usor la Bicazul Ardelean, urmīnd traseul 3. La Pīntec (620 m alt.) se desprinde din soseaua principala un drum de sat care urca pe pīrīul Pīntec, pe vechiul drum graniceresc, pīna īn culme, la Tabla (1097 m alt.). De aci īncepem coborīsul catre valea Bistrei pīna la cantonul silvic (830 m alt.).

5. COMUNA CEAHLĂU 490 m - PE PICIORUL HUMĂRIEI - CABANA «7 NOIEMBRIE», 1220 m.

Marcaj: triunghi albastru. Durata: 2-3 ore. Caracteristica parcursului: traseul poate fi parcurs si iarna (pe zapezi abundente sīnt necesare schiurile sau rachetele).

Traseul conduce de-a lungul cararii ce urca pe piciorul Humariei. Drumul īncepe din centrul comunei (din piata) si foloseste, la īnceput, una din ulitele satului Rapciuni. Urca apoi un pripor, dupa care urmeaza o serie de livezi (fīnaturi). Un ultim urcus, pe priporul Fīntīnelor, ne scoate (prin padure) līnga o stīna de unde se ajunge curīnd la cabana «7 Noiembrie» (1220 m alt.).

6. COMUNA CEAHLĂU 490 m - CABANA DURĂU, 790 m - CABANA «7 NOIEMBRIE», 1220 m - SUB PANAGHIA 1895 m - SUB VĪRFUL TOACA 1904 m - CABANA DOCHIA, 1750 m.

Marcaj: banda rosie. Durata: 6 - 7 ore. Caracteristica parcursului: pīna la cabana Durau, pe cca 9 km distanta, se poate ajunge cu autovehicule de tonaj mijlociu. Drum de iarna pīna la cabana «7 Noiembrie». Traseul dintre aceasta cabana si Dochia poate fi strabatut iarna numai de catre drumetii bine antrenati si echipati, īn timpul zapezilor abundente, cu schiuri sau rachete.

Intrarea pe traseu se face din soseaua principala, īn amonte de centrul comunei Ceahlau, de la 490 m alt., de unde se desparte drumul de pe valea Schitului. Distanta de 9 km se poate strabate cu autovehicule de ocazie, pīna la cabana Durau si mīnastirea Durau (800 m alt.). De la cabana Durau (790 m alt.) si mīnastire 3 -400 m. pe sosea. Din fata portii mīnastirii cotim la stīnga, suim un scurt pripor, strabatem o poiana si apoi, prin padure, urcam din greu, pe serpentinele unei poteci largi, pīna la cabana «7 Noiembrie» (1220 m alt.). Īn continuare, traseul nostru īnsoteste cararea care urca mereu, prin padure si apoi printre jnepeni, pīna līnga stīnca Panaghiei. De aci īnainte, continuam mersul īn coborīsuri si urcusuri line si trecem prin locul (1760 m alt.) unde, la dreapta, se desparte cararea spre Vf. Toaca. Īn continuare, prin gol alpin presarat cu lespezi late, coborīm si urcam usor ca, dupa un ultim coborīs, sa ajungem la cabana Dochia (1750 m alt.).

7. COMUNA IZVORUL ALB, 450 m - LUTUL ROsU 1020 m - SUB PIATRA CU APĂ, 1533 m - SUB DETUNATA (1732 m) - CABANA DOCHIA, 1750 m.

Marcaj: banda albastra. Durata: 6 - 7 ore. Caracteristica parcursului: Urcus pieptis Īntre Lutul Rosu si Piatra cu Apa (pe Rachitis). Iarna, pe zapezi abundente, traseul nu poate fi parcurs decīt de turistii foarte bine antrenati si echipati corespunzator.

Din soseaua principala se porneste pe ulita satului paralela cu pīrīul Izvoru Alb. Dupa aproape l km, cotim la stīnga, pe o ulita secundara. Urcam usor pīna īn capatul ulitei de unde cotim la dreapta si urcam pieptis priporul piciorului Secu. Īn capul priporului intram īn padurea prin care continuam urcusul, mai domolit, trecem printr-o serie de luminisuri, livezi (fīnaturi) si zone de padure pīna ce (peste padina Chica Baicului) coborīm īn locurile din Lutu Rosu, numite Arsuri, la 1020 m alt. Aci se īntīlneste traseul 8. De la Arsuri, urcam priporul Rachitisului pe o poteca cu multe serpentine. Din capul priporului Īnainte, trecem printr-o padure de zade, strabatem apoi un luminis larg si, trecīnd prin padurea de molid, urcam pe serpentine pīna sub Detunata, la 1650 m alt. De aci, dupa īnca un urcus īn serpentine, se ajunge la cabana Dochia (1750 m alt.).

8. CAB ANA IZVORUL MUNTELUI, 797 m-LUŢU ROsU (LA ARSURI), 1020 m.

Marcaj: punct albastru. Durata: l - 1½ ora. Caracteristica parcursului: Iarna, traseul poate fi folosit (pentru coborīre la cabana Izvorul Muntelui) de catre schiorii care au ajuns la Lutul Rosu, urcīnd pe traseul 7. Īn restul anului, dupa ploi īndelungate sau torentiale, traseul devine dificil din cauza terenului mlastinos.

Cararea se desparte, la dreapta, din traseul l, imediat īn amonte de cabana. Se strabate o zona de padure ce a ars īn urma cu vreo 12 ani si, dupa ce se urca pe Lutu Rosu, se īntīlneste traseul 7 (la stīnga, spre cabana Dochia, la dreapta, spre satul Izvorul Alb).

9. CABANA DURĂU, 790 m - CASCADA DURUITOAREA, 1200 m -PICIORUL sCHIOP, 1705 m - CABANA DOCHIA, 1750 m.

Marcaj: cruce rosie. Durata: 5 - 6 ore. Caracteristica parcursului: Drum de iarna numai pīna la cascada de unde, īnapoi prin poiana Viezuri si pe traseul 10, se poate ajunge la cabana « 7 Noiembrie », pe poteca de padure.

De la cabana Durau (790 m alt.), dupa 3-400 m parcursi pe sosea, se ajunge īn fata intrarii īn incinta mīnastirii Durau. Strabatem curtea mīnastirii si īncepem urcusul prin padure de molid. De la un timp urcusul se domoleste si īncepem a merge de-a coasta pīna īn poiana Viezuri, la 1210 m alt., sub cascada Duruitoarea. De la Duruitoarea poteca se catara pe stīnca urcīnd pieptis priporul Duruitoarei, suie mai domolit apoi prin padure si iese īn padina Scaiusului (1400 m) alt.). Cam īn mijlocul zaristei cotim la stīnga si urcam prin padure, dam de un stei īnalt de piatra si urcam pieptis apoi pīna īn firul de apa al izvorului Scaiusului. Strabatem o poiana si apoi o rariste de padure si jnepenis pīna īn curmatura piciorului schiop (1675 m alt.), la Sanuni. Ne aflam īn gol alpin, unde īntīlnim traseul 3 care urca aici din valea Bistrei. Urcam usor pe platou si, printre jnepeni, ajungem curīnd la cabana Dochia (1750 m alt.).

10. CABANA «7 NOIEMBRIE», 1220m -POIANA VIEZURI, 1204m.

Marcaj: triunghi galben. Durata: 1 - l½ ora. Caracteristica parcursului: Drum de legatura īntre cabana, «7 Noiembrie» si cascada Duruitoarea. Traseul poate fi strabatut iarna, cu coborīre la cabana Durau.

De la cabana, un scurt povīrnis ne scoate la Fīntīni (aici se ramifica traseul 6, spre cabana Durau). De la Fīntīni (1200 m alt.), cararea larga coboara prin padure. Dupa un timp (pe la 1100 m alt.) drumul prin padure trece printr-o serie de mici urcusuri si coborīsuri pīna īn poiana Viezuri, sub cascada Duruitoarea (1210 m alt.), unde īntīlneste traseul 9.

11. DE SUB VĂRATICU, 1363 m - PICIORUL VĂRATICU, 1273 m. -CURMĂTURA STĂNILELOR, 1400 m.

Marcaj: punct rosu. Durata: l - 1½ ora. Caracteristica parcursului: Marcajul face legatura īntre traseul 3 si traseele l si 2. Īn timp de iarna poate fi parcurs numai de schiorii bine antrenati care strabat un itinerar alcatuit din fragmente ale traseele l cu 2 sau l cu 3.

Īn Poiana Maicilor (1326 m alt.), punctul de plecare pe traseu īl constituie o sa. Din sa coborīm pe plai, intram apoi īn padure si trecīnd un vīlcel plin cu grohotisuri, ajungem pīna la stīna din Stanile (1270 m alt.). Īn continuare traseul trece printre Piatra Sura (stīnga) si Gardul Stanilelor (dreapta) urcīnd prin padure si goliste. Se iese curīnd īn Poiana Stanilelor, iar īn Curmatura Stanilelor (l 385 m alt.) terminam traseul la īntīlnirea cu traseul 3.

12. CASA TURIsTILOR (LACUL ROsU), 985 m - LACUL ROsU, 983 m - SUB HĂsMAsUL NEGRU, 1626 m - SUB HĂsMAsUL MARE, 1793 m. - CABANA PIATRA SINGURATICĂ, 1430 m.

Marcaj: banda rosie. Durata: 5 - 6 ore. Caracteristica parcursului: Strabaterea traseului īn timp de iarna cu zapezi groase cere un bun antrenament si echipament corespunzator.

Traseul urmeaza soseaua spre Gheorghieni pe malul Lacului Rosu. Īn coada lacului, marcajul paraseste soseaua si urca apoi de-a lungul pīrīului Oilor.

13. CASA TURIsTILOR (LACUL ROsU), 985 m - CABANA SUHARD, 1107 m -VĪRFUL SUHARDUL MIC, 1352 m.

Marcaj: triunghi albastru. Durata: 1-1½ ora. Traseul poate fi parcurs iarna. Este un urcus continuu.

Īn afara indicatiilor date īn capitolul «Trasee turistice» regiunea Ceahlaului si Cheilor Bicazului nu este indicata pentru alcatuirea unor trasee care sa poata fi parcurse de schiorii lipsiti de un bun antrenament alpin. Folosind īnsa cabana Dochia drept loc de popas mai īndelungat, se pot organiza tabere de iarna, platoul dintre Ocolase si Vīrful Toaca fiind foarte potrivit pentru antrenamente si scoala de schi.

Nici Ceahlaul si nici Cheile Bicazului nu au fost īnca cercetate temeinic din punct de vedere alpin astfel īncīt nu se poate vorbi despre trasee alpine īn aceasta regiune turistica. Exceptie fac, īn Cheile Bicazului, Piatra Bardosului (Piatra Altarului) si stīnca Panaghia (din Ceahlau) ai caror pereti au fost escaladati cu succes īn ultimii ani.

ABRUPT: Perete stīncos; fata de munte foarte īnclinata sau verticala. Ex.: Abruptul Bucegilor.

AC: Stīnca īnalta, vīrf de forma ascutita. Ex.: Acele Morarului-Bucegi, Acul Cleopatrei-Fa-garas.

ALPIN: Īn general tot ce se refera la muntii īnalti. Ex.: regiune alpina, literatura alpina,etc.

ALPINISM: Pasiune pentru ascensiunile īn munti; termenul, restrīns īn trecut numai la Alpi, are astazi un caracter general.

ARsIŢĂ: Partea muntelui orientata catre soare (rasarit sau miazazi); fīneata sau pasune Īn regiunea de munte, privind spre rasarit sau miazazi.

AVALANsA: Masa de zapada (sau de pietre) ce se desprinde din munte si se pravaleste pe coaste si vai.

BĪTCA: Munte de o suprafata mai mica decīt cei īnconjuratori.

BRĪNA (BRĪU): Pridvor de-a lungul unui perete stīncos; platforma Īn genere ierboasa, de diferite largimi si īnclinatii, ce īncinge un versant abrupt, traversīnd vai si creste ca un drum natural, de-a lungul stīncilor. Ex.: Brīul Mare al Costilei, Brīul Morarului, etc.

CĂLDARE: Adīncitura de mari proportii Īn masivii muntosi, datorata actiunii ghetarilor si eroziunii apelor.

CHEIE: Despicatura adīnca īntre doi pereti stīncosi prin care trece firul unei vai. Ex.: Cheile Argesul ui-Fagaras; Cheile Zanoagei-Bucegi.

CHIFAR: Pin.

CIRC: Depresiune circulara si adīnca, de origina glaciara sau forma de relief circulara. Ex.: Caldarea Lapusnicului-Retezat; Valea Ma-laiesti-Bucegi; Circurile Vaii Albe-Bucegi.

CLĂBUCET: Munte de forma rotunda acoperit cu paduri. Ex.: Clabucetul Baiului-Bucegi.

COLŢ: Vīrf stīncos; piramida de stīnci. Ex.: Coltii Morarului-Bucegi; Coltul Balaceni-Fagaras.

COLŢARI: Dispozitiv de fier cu sase-zece vīrfuri ascutite care se adapteaza la bocanci pentru a usura urcarea pantelor de ghiata sau de zapada tare.

COPCA: Crapatura; ruptura īntr-un ghetar sau īntr-o zona de zapada tare.

CORNIsE DE ZĂPADĂ: Streasina care se formeaza, obisnuit, de-asupra unei rupturi de panta, saritori sau pe o creasta expusa curentilor.

CURMĂTURĂ : Depresiune care īntrerupe continuitatea unui munte si care serveste de trecatoare.

CUSTURĂ: Culme stīncoasa si ascutita.

DE-A COASTA: Urcus sau coborīs oblic (spre deosebire de urcusul sau coborīsul direct cīnd urmam linia de cea mai mare panta); un drum se desfasoara īn serpentina cīnd, īn urcus sau coborīs de-a coasta, traseul schimba alternativ de directie.

DURĂU: Pīrīu de munte, repede si zgomotos.

DURUITOARE: Cascada, saritoare cu apa; Urlatoare.

ESCALADĂ: Cataratura īntr-o zona stīncoasa.

ESPADRILE: īncaltaminte de pīnza cu talpa de sfoara īmpletita sau filt, īntrebuintata īn ascensiunile pe stīnca.

FEREASTRA: Spartura īntr-o stīnca. Fereastra raspunde Īn partea opusa facīnd uneori posibil continuarea unui drum.

FIR: Fundul unei vai sau unui vīlcel; firul apei.

FISURA: Crapatura īngusta īntr-un perete stīncos si care serveste uneori la cataratura.

FLOARE DE COLŢI: Floare de munte care creste Īn regiunile calcaroase; albumeala (Leontopodium alpinum).

GĪLMA: Murite rotund Īn forma de cupola, acoperit cu paduri. Ex.: Muntele Gīlma-Bucegi.

GOL DE MUNTE: Regiune situata deasupra zonei forestiere (limita superioara a padurii) si acoperita cu pasuni alpine, tufarisuri de jnepeni, ienuperi sau stīncoasa.

GROHOTIs: Masa de pietre; sfarīmaturi de stīnci adunate Īn fundul vailor, vīlcelelor sau pe coastele īnclinate. Uneori grohotisul porneste īn adevarate avalanse.

GROTA: Adīncitura, pestera īntr-un perete stīncos.

HĂŢAs: Carare īngusta facuta, deobicei, de trecerea turmelor de oi.

HĂŢIs: Padure tīnara, foarte deasa si īncurcata.

HOAGA: Vīlcel adīnc īn padure, acoperit cu o vegetatie bogata.

HORN: Spatiu de diferite largimi, adīncimi si de o īnclinatie pronuntata, īntre doi pereti stīncosi.

IEZER: Lac de munte, tau, "ochi de mare". Ex.: Iezerul din Podul Giurgiului-Fagaras.

ĪNIERBAT: Pasune alpina ce acopera golurile de munte.

JGHIAB: Scobitura Īn forma de canal, facuta de ploi si ape, īn stīnci; locul cuprins Īntre doua picioare de munte.

MUCHIE: Linia de intersectie a doua fete de munte deobicei stīncoase; creasta foarte īngusta si īnclinata. Ex.: Muchia Coltului Galbinele-Bucegi, Coama Lunga-Piatra Craiului.

OBCINA: Culme, coama de munte care leaga doua piscuri si de-a lungul careia se poate merge cu carul.

PICIOR DE MUNTE: Partea inferioara a unei spinari de munte ce se desprinde dintr-un vīrf sau dintr-o culme. Ex.: Piciorul Velicanului-Bucegi.

PITON: Piron de diferite forme prevazut la un capat cu un inel Īn care se introduce carabiniera iar prin aceasta, frīnghia. Pitonul se fixeaza īntr-o fisura a stīncii cu ajutorul unui ciocan si seutilizeaza Īn ascensiunile greleīnstlnca.

PLAI: Picior de munte usor īnclinat, acoperit cu pasuni si care se prelungeste pīna Īn zona padurilor; poteca, drum de munte.

POD (PLATOU): Suprafata aproape plana situata la mare altitudine; mai este denumit si podis. Ex.: Platoul sau podul Bucegilor.

PORTIŢA: (vezi fereastra).

SĂRITOARE: Bloc īnalt de stīnca, foarte īnclinat, vertical sau surplombant, care īntrerupe firul unei vai. Saritorile sīnt o caracteristica a vailor alpine din Bucegi si pun uneori serioase probleme de escalada. Ex.: Saritorile Vaii Seci a Caraimanului, Urzicii, Rīpei Zapezii din Bucegi.

sA: Depresiune larga, de forma regulata, situata pe o creasta, obisnuit īntre doua vīrfuri.

SENINĂRI: Zona acoperita de stīnci.

sIsTOACĂ: Vīlcel stīncos īngust si īnclinat cu regim de apa numai Īn timpul ploilor.

SPĂLĂTURA: Zona de stīnci lustruite datorita actiunii apelor si alunecarii zapezilor si care constituie īn ascensiuni un obstacol dificil.

SPINARE (de munte): Partea cea mai īnalta a unui munte; culme prelungita; creasta, coama.

STEI: Colt de stīnca, stīnca ascutita.

STRUNGA: Depresiune; spartura īntr-o creasta sau muchie stīncoasa. Ex.: Strunga Galbinele-Bucegi, Strunga Ciobanului-Fagaras.

SURPLOMBĂ: Obstacol proeminent de forma unei streasini stīncoase, situat Īn partea superioara a rupturilor de panta, a saritorilor sau pe desfasurarea unui perete.

sURLOI: Pīrīu adīnc si īngust care coboara printre stīnci; sant (jghiab) īngust si adīncit, plin de pietre si scobit pe fata muntelui de apele repezi provenite din ploi.

TĂU: Lac de munte, iezer, "ochi de mare"

ŢANC: Vīrf stīncos īn forma de piramida, sau trunchi de con, etc.

VARIANTĂ: Drum diferit de cel obisnuit si care vizeaza acelasi obiectiv.

VĂIUGĂ: Vale īngusta si putin adīnca.

VERSANT: Clin, coasta, fata de munte. Se spune versant nordic, sudic etc. dupa cum acesta priveste spre nord sau spre sud. Versantii nordici sīnt numiti de ciobani "dosuri de munte".

VĪNTURIs: Cascada