MASIVUL MUNTELE MARE
AsEZARE. Muntele Mare este situat în Carpatii Occidentali, în partea de nord-est a Muntilor Apuseni, între 46 grade 22 minute si 46 grade 45 minute latitudine nordica si între 23 grade 5 minute si 23 grade 40 minute longitudine estica. Din punct de vedere administrativ, Muntele Mare se gaseste pe teritoriul judetelor Cluj si Alba.
LIMITE. Limita Muntelui Mare fata de unitatile de relief învecinate se axeaza de-a lungul unor depresiuni si vai bine individualizate: La E si NE linia de separatie fata de depresiunea Iara - Vlaha - Savadisla este marcata de o puternica dislocatie, un front de falie, care determina o diferenta de nivel de 300 - 400 de metri fata de zona depresionara. Valea Ariesului se impune ca o limita clara spre S si SE, marginind masivul fata de Muntii Trascau si Muntii Metaliferi. Limita vestica este greu de fixat, cea conventionala fiind Valea Bistra, o discontinuitate importanta, dar legata mai mult de aspectul peisajului geografic, despartind Muntele Mare de Munceii Ariesului, caracterizati printr-o mare densitate a asezarilor de tip crânguri. În continuare, Muntele M 15415x2316p are se învecineaza cu Muntii Gilaului, limita între cele doua unitati montane fiind reprezentata de Valea Somesului Rece, pâna la Gilau.
RELIEF. Masivul Muntele Mare constituie zona cea mai veche a muntilor Apuseni, împreuna cu Muntii Bihor si Muntii Vladeasa, formeaza pivotul orografic al Apusenilor, dominând ca un bastion zonele înconjuratoare (Valea Ariesului, depresiunea Iara - Vlaha - Savadisla, depresiunea Huedin). Nota dominanta a reliefului este data de larga desfasurare a suprafetelor de nivelare, reprezentate de culmi largi cu aspect de platou, si de vaile puternic adâncite, adesea cu caracter de defileu (V. Iara, V. Somesului Rece etc.). Urmele evolutiei îndelungate a acestor munti sunt concretizate prin prezenta celor trei suprafete de nivelare sincrone celor din Carpatii Meridionali: Farcas - Cârligati (la 1600 - 1800 m altitudine), de o planitate remarcabila, Marisel - Maguri (1000 -1300 m), cu multe asezari risipite de tip crâng, si Fenes (600 - 800 m), mai putin dezvoltata. Fiind înconjurat de zone depresionare joase si vai adânci, Muntele Mare pare mai înalt si mai masiv decât este în realitate. Altitudinea maxima se înregistreaza în Vf. Muntele Mare, care cu cei 1826 m este al treilea ca înaltime în Apuseni, dupa Cucurbata Mare (1849 m) si Vladeasa (1836 m).
GEOLOGIE. Substratul geologic prezinta o mare complexitate litologica si structurala. Fundamentul acestui masiv îl constituie rocile cristaline vechi (din ciclurile orogenice prebaikalian si baikalian), al caror grad de metamorfozare creste dinspre periferie spre zonele centrale. Aceste roci metamorfice sunt reprezentate în principal din sisturi cloritoase si sericitoase, gnaise, filite, amfibolite etc. În axul acestui fundament cristalin a fost injectata o puternica masa de granite sub forma unui batolit imens, cunoscut sub denumirea de Granitul de Muntele Mare. Pe latura sudica si sud-estica îsi fac aparitia si rocile sedimentare de diferite vârste. Dispunerea unei bare de calcare carbonifere în partea de SE, coroborata cu actiunea de eroziune exercitata de factorii externi, a dus la aparitia unor abrupturi si creste calcaroase spectaculoase (Scarita - Belioara, Vulturesele, Leurda - Leasu) precum si unor pitoresti sectoare de chei (Cheile Runcului, Cheile Pociovalistei, Cheile Posegii etc.).
CLIMĂ. Muntele Mare prezinta un climat de munte cu anumite nuantari ce decurg din pozitia masivului fata de circulatia atmosferica dominanta si masivele muntoase învecinate. Situat mai estic în cadrul Apusenilor, masivul Muntele Mare este "ecranat" de Muntii Bihor si Vladeasa, ce "fortifica" Apusenii spre vest. Ca urmare, cantitatea medie anuala de precipitatii este redusa (circa 1000 mm) în comparatie cu cea din M.Bihor si Vladeasa (1200 - 1300 mm/an). Circulatia generala a maselor de aer este din sector vestic. Aceasta circulatie explica si amplitudinile termice anuale mai mici decât în Carpatii Meridionali sau Carpatii Orientali. Aceeasi influenta vestica determina caderea unor cantitati mai mari de precipitatii În vestul masivului si pe versantii cu expozitie vestica.
Pe culmile înalte, la peste 1600 m, temperatura medie anuala se situeaza în jurul valorii de 2 grade Celsius, pentru ca la poale sa se ridice la 7-8 grade Celsius. În luna ianuarie, pe culmi, temperatura medie este de -5 grade Celsius, la poale -l grad Celsius pe versantii vestici si sud-vestici si -3 grade Celsius pe cei nordici si nord-estici. În luna iulie, temperatura medie este de 10-11 grade Celsius pe culmi, iar la poale 17-18 grade Celsius pe versantii nordici si nord-estici si 17-19 grade Celsius pe versantii cu expozitie sudica si vestica. De exemplu, în statiunea Baisoara, la altitudinea de 1370 m, temperatura medie multianuala este de 4,7 grade Celsius, iar cantitatea medie de precipitatii de 977 mm/an, destul de redusa, din cauza situarii într-o "umbra" de precipitatii, cu fenomene evidente de foehn. Nebulozitatea prezinta valori ridicate, cu exceptia câtorva luni de toamna si de sfârsit de iarna (octombrie, februarie).
HIDROGRAFIE. Reteaua hidrografica apartine bazinelor Muresului si Somesului. Ariesul colecteaza apele de pe versantul sudic, sud-estic, estic si nord-estic (vaile Bistra, Bistricioara, Valea Mare, Valea Caselor, Lupsa, Sartas, Salciuta, Posaga Ocolisul, Ocoliselul, Valea Ierii cu afluentii ei...) iar Somesul Rece de pe versantul vestic si nord-vestic (Valea Ursului, Irisoara, Sateanu, Fagetu, Negruta, Paltinita, Caprita, Bârlogu, Râsca...). Regimul hidrografic reflecta conditiile climatice specifice, înregistrându-se frecvente viituri iarna si o scurgere maxima primavara. De exemplu, Valea Ierii a înregistrat la Iara un debit mediu multianual de 3.16 mc/s ( 6,54 metri cubi/secunda în mai si 1,73 mc/s în noiembrie). Odata cu realizarea sistemului hidroenergetic Somesul Cald, au fost deviate prin tunele de aductiune apele vailor Iara, Calu, soimu, Dumitreasa, Negruta, Somesul Rece s.a. Cu aceasta ocazie au aparut si micile acumulari Bondureasa, soimu I si soimu II, Calul, Dumitreasa, Somesul Rece (Izvorul Baii) si altele. În mai multe locuri (Bondureasa, Gura Irisorii) se vad urmele vechilor haituri (baraje pentru plutarit).
Aici trebuie amintite fenomenele carstice din bazinul Posaga: izbucurile de la obârsia Belioarei si mai ales celebrele izbucuri Feredeu si Bujor din Cheile Posegii, din apropierea schitului Posaga, unul mezotermal si celalalt intermitent!
FAUNĂ. Fauna zonei este foarte bogata. Dintre mamifere amintim în primul rând ursul (Ursus arctos), care salasluieste mai ales în bazinul superior al Vaii Ierii si soimului, de unde face frecvente incursiuni nocturne la namasele din munte, dând mult de furca taranilor, apoi lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), mistretul (Sus scrofa), cerbul (Cervus elaphus), caprioara (Capreolus capreolus), iepurele (Lepus europaeus), veverita (Sciurus vulgaris), nevastuica (Mustela nivalis). Dintre numeroasele specii de pasari se evidentiaza acvila de stânca (Aquila chrysaetos), specie foarte rara, ocrotita, ce cuibareste pe stâncariile de la Scarita-Belioara, fluturasul de stânca (Tichodroma muraria), bufnita (Buba bubo) si corbul (Corvus corax). Dintre insecte amintim speciile rare de fluturi întâlnite în rezervatia Scarita-Belioara, cum este Phybalapterie calligraphata.
VEGETAŢIE. Vegetatia prezinta o evidenta etajare pe verticala. Se succed de la poale spre culmi paduri de stejar si gorun, paduri de fag, mai sus amestec de foioase cu molid, apoi molidisuri si în final etajul subalpin. Pajistile alpine propriu-zise lipsesc, fiind suplinite de pajisti subalpine primare si secundare, cu caracter de "poieniri", alcatuite în principal din rogoz alpin, parusca, tuporisca, rugina si tufe de ienupar pitic. În acest segment al Muntilor Apuseni exista elemente de mare interes din punct de vedere botanic. În rezervatia Scarita-Belioara se întâlnesc suprapuneri de componente floristice care la prima vedere se exclud reciproc. Astfel, din stadiile glaciare reci au rezistat, în unica lor statiune din Apuseni si sub altitudinea lor obisnuita de aparitie, o serie de plante alpine si subalpine, gentiana-cupa (Gentiana acaulis), gentiana-cupa de calcar (Gentiana dusii), strugurii ursului (Arctostaphillos itva-ursi). argintica (Dryas octopetala), sângele voinicului (Nigritella rubra) etc. Tot aici se pastreaza din timpul perioadelor mai calde ale erei glaciare o specie mediteraniana într-o statiune cu totul izolata si în cel mai nordic punct al arealului: sapunarita galbena (Saponaria bellidifolia). Din perioadele uscate si reci se pastreaza relicte stepice, precum laleaua pestrita (Fritillaria montana), iarba firezului (Serratula raoliata) etc. Nu lipseste de pe stâncariile Scaritei nici celebra albumita (Leontopodium alpinum), cunoscuta si sub denumirile (improprii) de floare de colt sau floarea reginei.
Valoroasa din punct de vedere biogeografic este si padurea de pe platoul Scaritei, alcatuita din exemplare seculare de pin (Pinus silvestris), molid (Picea abies). Larice (Larix decidua), ienupar (Juniperius communis si Juniperius sabina), precum si din brad. fag, carpen, scorus, alun etc. într-un uimitor amestec. Pe stâncile Scaritei apare si tisa (Taxus baccata), specie ocrotita. Pe versantii dezvoltati pe gresie lânga Belioara (Posaga de Sus) apare o planta ce nu creste nicaieri în alta parte în lume: vulturica Posegii, endemism strict local cu denumirea stiintifica Hieracium praebiharicum.
Masivul Muntele Marc mai adaposteste elemente biogeografice relicte de mare valoare în turbariile din zona izvoarelor Somesului Rece. Cunoscute sub denumirea de tinoave, asemenea turbarii apar la altitudini ridicate, în conditii climatice specifice padurilor de conifere, pe roci silicioase impermeabile si ape sarace în substante minerale nutritive. (Sunt mlastini de tip oligotrof). Apar predominant pe terenuri plane, supuse unei umiditati accentuate, unde lipseste aerisirea si exista conditii de acumulare a resturilor vegetale. Tinoavele se dezvolta centrifug, având o forma convexa, bombarea la centru datorându-se cresterii rapide a muschilor de turba (Sphagnum si Polytrichum) situati în zona centrala. De jur împrejurul lor se formeaza un inel mlastinos cu apa acida, unde îsi fac aparitia rogozuri, bumbacarita, afinul, merisorul, rachitele, roua cerului, carora li se adauga arbusti piperniciti (molid, pin. mesteacan). Aici întâlnim relicte glaciare caracteristice tundrelor mlastinoase, pastrate din timpul perioadelor glaciare: Carex mageltanica, Carex limosa, Carex pauciflora, drosera rotundifolia, Eriophorum vaginatum, Vaccinum oxycoccos. Tinoavele sunt cunosucte în aceasta regiune sub denumirea de molhasuri, iar doua dintre ele au fost puse sub protectie, constituind rezervatia naturala Molhasurile Capatânii.
Pe versantii Vaii Ierii, în câteva puncte, apare liliacul ardelenesc (Syringa josikea), splendid arbust cu flori roz, întâlnit numai în Apusenii nordici si în Carpatii Padurosi.
AsEZĂRI. Spre deosebire de Muntii Gilaului si de Munceii Ariesului, Muntelui Mare nu-i sunt caracteristice satele risipite pe culmi, majoritatea fiind situate pe vai, la periferia masivului (Somesu Rece, Stolna, Finisel, Hasdate, Liteni, Sacel, Baisoara, Masca, Cacova Ierii, Iara, Surduc, Buru, Vidolm, Lunca Ariesului, Salciua, Brazesti, Sartas, Valea Lupsii, Lupsa, Bistra, Maguri-Racatau etc.) sau pe vai, în interiorul masivului (Caps, Valea Ierii, Muntele Sacelului, Muntele Baisorii, Muntele Cacovei, Valea Vadului, Ocolisel, Lunca Larga, Runc, Ocolis, Posaga, Belioara, Sagagea, Orasti etc.). Dintre putinele aninate pe culmi, multe sunt situate mai mult în Munceii Ariesului, spre Ţara Motilor (Runcuri, Novacesti, Aronesti, Poiana Bistrei, Cheleteni, Tomnatec, Dealu Capsei) si putine în nordul si estul masivului (Plopi, Muntele Filii, Muntele Bocului, sau catunele Ghermanesti, Busesti, Otetesti, Balta, Vidreni, Râsca, Arsura, Paltinei, Gera, Murgesti, Vâcesti etc.). De remarcat este faptul ca centrul si vestul masivului sunt total lipsite de asezari permanente.
În schimb, în Muntele Mare întâlnim la mare altitudine, în locuri adesea foarte izolate, gospodarii sezoniere, grupate în "namase". La începutul lunii iunie, taranii urca în fiecare an la munte, la aceste "colibe", case foarte simple, de obicei cu pamânt pe jos, cu ferestre minuscule si paturi acoperite cu paie, având de regula o singura încapere. Aici, în mijlocul padurilor de molid, ei "muntaresc" pâna la începutul lunii septembrie cu toate animalele, neavând în sat culturi agricole cu exceptia unor mici parcele de cartofi. Satele unde locuiesc sunt situate adesea la zeci de kilometri de namas. Casele mari si foarte aratoase stau astfel aproape parasite toata vara, cu exceptia perioadei fânului. Astfel de namase sunt Izvorele, Gabriana, Crint, Buhuia, sesul Cald, Lapsor,Tâlvele, Laita, Marginea, Macrisi, Balacioaia, Fagetele, Pogaceaua, Capraretele, Filea, Runculeul Tomnatecului, Prislop, Vârtopeni, Motorasti, Barnesti, Smidele, Buciseni, Capatana, stirânifele, Picioragu, Runcu, La -Nedei, Fundoaia, Zboru, Letoasele, Blâjoaia, Fiesu, însoara, Hodireu, Bogdanii, Tina Bogdanului, Dumitreasa, La Popi, Urasa, Fagetu, Negrele de Jos, Negrele de Sus, Dobrin, Negruta etc. La majoritatea namaselor de pe teritoriul judetului Cluj. vareazâ moti din judetul Alba.
Mai deosebite sunt namasele de la obârsia Vaii Tisa, situate la o ora de mers de statiunea Baisoara, si anume Crucea Crencii, Bocsesti, stiolnele si Zapodie, care sunt situate într-o zona de fânat, prin faptul ca taranii nu locuiesc aici vara decât în perioada fânului, în schimb vin iarna si locuiesc cu animalele aici, neputând transporta fânul pâna în sat din cauza drumurilor proaste si distantelor mari...
Multe dintre satele de munte sunt într-o accelerata scadere demografica, generata de reducerea natalitatii dar mai ales de migratia spre oras, fenomen început înca din anii '20 dar devenit curent în ultimele patru decenii si acelerat dupa 1990. Reducerea si îmbatrânirea populatiei se reflecta si în abandonarea multor colibe sau namase întregi (Buhuia, Straja) si chiar disparitia unor catune permanente, cum au fost Incesti si Plesesti...
CĂI DE COMUNICAŢIE Masivul Muntele Mare are o retea de cai de comunicatie mult mai deasa decât marea majoritate a muntilor din tara.
Din Maguri-Racatau pâna în Gilau, din Gilau prin Savadisla si Baisoara pâna la Buru si apoi din Buru pe Valea Ariesului pâna la Bistra, masivul este înconjurat de sosele modernizate (Din Bistra urca pe V. Bistra un drum nemodernizat pâna în culmea principala, la Steaua, de unde trece la izvoarele Somesului Rece si coboara pe firul lui pâna în Maguri-Racatau, închizând patrulaterul).
Alte drumuri modernizate în afara de cele mentionate exista numai 2, unul legând satul Baisoara de statiunea Baisoara (trecând prin satul Muntele Baisorii), celalalt ducând din Baisoara în satul Valea Ierii. În schimb, majoritatea vailor sunt strabatute de drumuri nemodernizate (multe sunt forestiere), ce urca frecvent pâna sus pe culmi (chiar pe Muntele Mare. la 1826 m, la unitatea militara) si se leaga cu altele. De exemplu, se poate trece prin trei pasuri diferite din bazinul Vaii Ierii în cel al Somesului Rece; se poate trece din valea Somesului în Irisoara, pe doua drumuri, se poate trece si din Dumitreasa în Negruta, din Somesul Rece spre valea Racataului si spre Somesul Cald etc.
Exista un imens numar de drumuri de car si de tractor care formeaza o retea deasa prin întreg masivul. Interesant este ca sunt mai putine...potecile! Aceasta din cauza ca relieful, fiind mai plat ca în alti munti, a permis cam peste tot localnicilor sa circule cu carul.
TOPONIMIE. Este foarte instructiva o incursiune în toponimia acestui masiv, ca si a altor locuri, pentru a redescoperi sensul arhaic al unor cuvinte, foste substantive comune ce nu mai au astazi un înteles pentru multi dintre noi, sau pentru a constata plasticitatea unor denumiri date de popor.
Izvorul Tisei, cu nenumarate meandre, se numeste Apa Ratacita, grupurile de stânci de pe Muntele Mare printre care suiera vântul se cheama Dubele, respectiv Piatra Cântatoare, iar imensul plat de la sud-vest de vârful Muntelui Mare a fost botezat Neteda. Muntele Mare nici nu putea fi numit altfel, strivind cu masivitatea lui orice "concurent". Vârful Pietrele Marunte are într-adevar zone de stâncarii si pietrisuri iar cabana Steaua se gaseste la o adevarata stea de drumuri ce pleaca în toate directiile.
Vârful Buscat înseamna vârf cu tufarisuri, vreascuri (busc = vreasc). Colibele Zboru îsi trag .numele din sobor (= adunare), Runc este sinonim cu laz. curatura, preluca, oas, însemnând loc defrisat, poiana; Zapodie înseamna loc plat iar Piatra Grosilor si Vf. Buturi deriva de la "grosi" (padure cu trunchiuri groase) respectiv butura = buturuga. Crint vine probabil de la crinta (scula utilizata la stâna). Valea Huda indica îngustimea ei, Slanina Runcanilor înseamna stâna runcanilor; Surduc înseamna vale îngusta, defileu; Arsura indica modalitatea în care a fost runcuit locul respectiv; Boc este un anumit fel de bustean. Numeroase sunt toponimele sinonime cuvântului sa, care'au devenit cu timpul substantive proprii: Prislop, Curmatura, Prihodiste, Tarnita. Belioara deriva din paleoslavul bel=alb. reflectând culoarea abrupturilor calcaroase, iar Dobrin, Dobrus, Valea Dobrii deriva de la dobru = bun. Bistra înseamna "Repedea". Muncelul este un munte mic, Capatâna indica forma rotunda a acelui vârf iar Smida este o poiana cu zmeura. sesul Craiului vine de la craina = margine, iar Pogaceaua este o turta mica. Muntele sovaru îsi trage numele de la suvar = rogoz, colibele stiolnele de la stioalna = bulboana; Boinic este o pasare rapitoare iar Ghergheleu înseamna pasune. Irisoara vine probabil de la iris = nisip curat, În care nu cresc plante, in timp ce Iara ar putea deriva de la iar = mal râpos sau brat sec al unui râu, sau de la iara = grâu de primavara.
Fântâna spirului este legata de spir - lant iar Pociovaliste deriva din paleoslavul pocilaviste = loc de popas. În sfârsit, Baisoara vine de la baie = mina, zona fiind un vechi si important centru minier. Multe alte toponime sunt legate de vegetatie (Faget, Arini, Frasinet, Macrisi, Plopi, Bradetu, Bradatel etc.) sau de nume de persoane (Motorasti, Barnesti, Ghermanesti, Otetesti, Busesti, Vâcesti, Murgesti, Mâtesti, Bogdanii, Dumitreasa, Balomireasa etc.).
Numele satului Capa provine de la "Casa Autonoma a Padurilor Statului" ce avea odinioara o cabana în acele locuri; Despre sesul Cald se spune în gluma ca este un "cald nemtesc" (kalt), fiind o sa cu vânturi puternice si întotdeauna racoroasa. Se observa toponimele perechilor de sate ce atesta fenomenul de roire: Baisoara - Muntele Baisorii; Cacova - Muntele Cacovei; Sacel - Muntele Sacelului, Filea - Muntele Filii. Mai amintim faptul ca în zona izvoarele sunt denumite fântâni, iar pasunile din golul montan câmp.
Atragem atentia asupra confuziilor ce pot sa apara în cazul celor doua principale sate ale comunei Maguri-Racatau: Maguri, situat pe o culme înalta, si Racatau, sat mai mic, dar resedinta a comunei, situat pe vale, localitate care acum se numeste oficial "Maguri-Racatau".
Pe marea majoritate a hartilor ce cuprind zone din masivul Muntele Mare exista numeroase greseli în ceea ce priveste toponimia, ca de exemplu: sesii! Lupsanului apare ca sesul Lupului sau sesul Lupselului, valea Huda este adesea Huza, Cracul Dobrunului figureaza ca Cercul Dobrinului. vf. Testiesu ca Trestiesu, Urasa ca Ureasa, Vf. Târtova apare ca Vf. Târlavii sau Vf. Târvalii, Valea Jgheburoasa ca Jdeburoasa, Valea Salasele ca V. Salaselor, V. Ierta ca V. Herta, V. Podurilor ca V. Padurilor, în loc de Zboru scrie Sbaru, în loc de Fiesu gasim Tiesu etc.
ARII PROTEJATE Ariile protejate sunt zone în care exista elemente naturale sau construite foarte valoroase, pentru care s-a instituit un regim deosebit, concretizat prin reguli specifice si proceduri de supraveghere si interventie în vederea mentinerii calitatii, pastrarii echilibrului permanent îritre conservare si valorificare si asigurarii unor relatii armonioase cu vecinatatile. Fiecare arie protejata este supusa prevederilor din actele normative generale cu implicatii în protectia mediului si patrimoniului si amenajarea teritoriului si, în plus, are un regulament propriu ce stabileste detaliat limitele ei, valorile ce fac obiectul protectiei, restrictiile si regulile ce trebuie respectate în acea zona, supravegherea si administrarea, stabilirea si sanctionarea încalcarilor regulamentului etc. În masivul Muntele Mare se gasesc mai multe arii naturale protejate de importanta nationala si judeteana, precum si obiective ocrotite pe linie de patrimoniu cultural, cum sunt Ruinele Cetatii Lita.
Rezervatia geobotanica Scarita-Belioara (adesea numita, în mod gresit, Scarisoara-Belioara) se gaseste la 3 ore de mers spre sud-est din statiunea Baisoara, pe teritoriul comunelor Posaga si Ocolis (jud.Alba). Initiativa punerii sub protectie a acestui areal a avut-o savantul Alexandru Borza înca din anii '20. Rezervatia a fost înfiintata prin Jurnalul Consiliului de Ministri nr.886/1941, la propunerea Academiei Române, extinsa în 1958 si reconfirmata prin decretul 287/1962 si Deciziile 190/1962 a Sfatului Popular al Regiunii Cluj si 175/1969 a jud.Alba. Rezervatia cuprinde fânatul sesul Craiului, situat pe un platou calcaros la peste 1350 m altitudine, si în continuare padurea de pe muntele Scarita, precum si spectaculoasele abrupturi ce strajuiesc obârsiile vaii Belioara (afluent al Posegii), cu pereti verticali, tancuri semete, vâlcele întrerupte de saritori, brâne, creste ascutite si multe grote si pesteri. Rezervatia are o suprafata de 450 ha si adaposteste multe specii rare de plante si animale anterior mentionate. Pâna în 1986. rezervatia a fost îngrijita de un localnic inimos, paznicul Gligor Rafaila. Ulterior, ramasa fara pasionatul ei ocrotitor, a fost puternic agresata de lipsa de constiinta ecologica a oamenilor. Un incendiu de padure a facut mari pagube în 1993, dar mai grav s-a dovedit pasunatul necontrolat, stopat în 1994 prin reconstruirea gardului ce bareaza intrarea în rezervatie (în cadrul unei mai ample actiuni a Clubului de Ecologie si Turism Montan "Albamont" din Alba Iulia). Rezervatia Scarita-Belioara este un valoros teren de studiu pentru numerosi botanisti si alti oameni de stiinta si o atractie turistica majora, pentru a carei conservare se recomanda evitarea parasirii potecii si se interzice pasunatul, camparea, facerea focului, culegerea oricaror plante si orice activitati ce pot dauna mediului.
Acumularea Bondureasa este situata pe valea Iara. la vest de statiunea Baisoara (3 ore de mers), între micul lac de acumulare Bondureasa si confluenta Vaii Ierii cu pâraiele Marutu si Galbena.În acest perimetru. Valea Ierii, aflata aici nu departe de izvoaru.formeaza un mirific amfiteatru cu pereti stâncosi, cu creste, limbi de grohotis si tancuri pe care se încumeta sa creasca ici si colo mesteceni si molizi piperniciti. Zona este destul de izolata, accesibila cu autovehicule pe drum forestier din Valea Ierii, dar având pentru drumeti si cicloturisti montani legaturi în toate directiile. Aici exista un canton silvic si o cabana forestiera Zona se gaseste pe teritoriul comunei Valea Ierii si a fost pusa sub protectie la propunerea Clubului de Cicloturism "Napoca", prin Decizia 147/1994 a Consiliului Judetean Cluj interzicându-se deschiderea de cariere, ridicarea de noi constructii si alte activitati ce pot dauna mediului.
Statiunea Baisoara este ea însasi o zona protejata (Decizia 147/1994 a Delegatiei Permanente a Consiliului Judetean Cluj), fiind interzise activitatile ce polueaza sau degradeaza peisajul.' inclusiv ridicarea de constructii a caror arhitectura nu se integreaza armonios în cadrul natural.
Valea Ierii. Pitorescul Vaii Ierii de la gura Vaii soimului pâna în satul Caps si în aval de satul Valea Ierii, pâna la Baisoara. atrage tot mai multi turisti. În ultimii ani s-au ridicat numeroase case de vacanta iar luncile sunt folosite pentru campare. În vederea conservarii frumusetii ei, zona, situata pe teritoriul comunelor Valea Ierii si Baisoara, a fost declarata, prin Decizia 147/1994 a Consiliului Judetean Cluj, arie protejata de importanta judeteana, interzicându-se activitatile poluante si cele ce pot sa afecteze valoarea peisagistica. Regulamentul de urbanism se refera la zona satului de vacanta proiectat la confluenta cu valea soimului, unde valea Ierii se largeste, formând o depresiune înconjurata de paduri falnice de molid si abrupturi stâncoase, dar si la celelalte sectoare. Accesul auto se face din satul Baisoara, mai greu pe cele trei drumuri neasfaltate ce vin din valea Somesului Rece. Drumetii sunt asteptati de cabana "Poienita". La gura soimului, o cabana gazduieste vânatorii atrasi de parcul cinegetic din apropiere.
Cheile Ocoliselului sunt situate pe teritoriul comunei Iara, pe valea Ocoliselului, între satele Ocolisel si Valea Vadului. Desi mai putin spectaculoase decât Cheile Runcului, situate mai la vest. Cheile Ocoliselului încânta prin salbaticia vaii, nestrabatuta de vreun drum sau poteca, impunând rarilor vizitatori sa sara din piatra în piatra. Versantii sunt în general împaduriti, cu limbi de grohotis si rari pereti verticali. Cea mai impunatoare formatiune este "Cetatea" - un pinten stâncos ce se înalta semet pe malul stâng. Accesul în zona se poate face din statiunea Muntele Baisorii, în 3-4 ore, pe valea Vadului sau pe culmea muntelui Boinic, sau de pe valea Ariesului. La propunerea Clubului de Cicloturism "Napoca", cheile au fost declarate de Consiliul Judetean Cluj zona protejata de interes judetean, prin Decizia 147/1994, fiind interzisa deschiderea de cariere, ridicarea oricaror constructii si alte activitati ce pot degrada peisajul.
Alte arii protejate, situate spre periferia masivului Muntele Mare/zonei turistice Baisoara, sunt: Molhasurile Capâtânii, Defileul Somesului Rece, Cheile Dumitresei, Valea Somesului Rece, Cariera Corabia. Defileul de la Surduc.
Molhasurile Capatânii sunt o rezervatie situata între vârfurile Capatâna si Balomireasa, pe un platou împadurit, la circa 1600 de metri altitudine, la limita Între judetul Cluj (com.Maguri -Racatau) si judetul Alba. Molhasurile Capatânii sunt tinoave ce adapostesc specii rare de plante, enumerate anterior. Pentru ocrotirea acestor valori, zona a fost pusa sub protectie în 1969, fiind interzise orice activitati de constructii, exploatare sau alte modificari ale situatiei actuale. Accesul din statiunea Baisoara se face în circa 6 ore de mers, pe traseul marcat cu banda rosie ce duce la Ursoaia, iar cu autovehicule se poate ajunge în apropiere urcând din Racatau pe drumul de pe pe valea Somesului Rece, apoi pâna la capatul drumului forestier de pe pârâul Zboru. Drumuri forestiere leaga zona si de bazinul vaii Ierii si de cel al Racataului. Dinspre sud, dinspre valea Ariesului, se poate veni pe drumul forestier ce trece din Bistra peste munte, pe la Steaua, în bazinul Somesului, sau pe jos, pe valea Bistricioarei sau pe culmile ce urca în muntele Balomireasa.
Defileul Somesului Rece. Somesul Rece formeaza între Gura Negrutei si locul "La Luncuta" un defileu adânc, pe vremuri salbatic, azi strabatut de un drum nemodernizat, ce urca abrupt, strecurându-se peste limbile de grohotis si pe sub peretii de stânca. pe unii dintre care exista chiar scurte trasee de alpinism. Lânga un impresionant pinten stâncos înaltat în mijlocul vaii se afla un mic loc de parcare, unicul din defileu. Putin mai amonte este gura Dumitresei. La capatul superior al defileului ajungem la barajul Somesul Rece. Defileul se gaseste pe teritoriul comunei Maguri-Racatau si a fost declarat de catre Consiliul Judetean Cluj ca zona protejata, prin Decizia 147/1994, la propunerea Clubului de Cicloturism "Napoca", fiind interzise orice constructii, cariere sau alte elemente ce modifica peisajul.
Cheile Dumitresei. Dumitreasa, dupa un parcurs domol (însotit de drum forestier), formeaza pe ultima portiune înainte de varsarea în Somesul Rece un sector de chei salbatice. Ele se gasesc pe teritoriul comunei Maguri-Racatau si an fost declarate În 1994, la propunerea Clubului de Cicloturism "Napoca", zona protejata de interes judetean, În care se interzice orice activitate umana, cu exceptia vizitarii. O poteca firava se catara pe versantul stâng, deasupra apei ce curge vijelios în succesiuni de cascade Amonte de chei, dintr-un mic lac, apa este deviata prin subteran, scazând debitul în chei si permitând turistilor experimentati sa mearga chiar pe firul pârâului. Vizitarea se poate face în circuit, plecând din defileul Somesului Rece si întorcându-ne pe drumul forestier (ce evita cheile) sau continuând pe vale pâna la colibele La Popi si apoi Dumitreasa, unde întâlnim marcajul banda galbena.
Valea Somesului Rece Din satul Somesu Rece si pâna aproape de Racatau, valea Somesului Rece a atras prin largimea luncilor si frumusetea peisajului numerosi clujeni care vin aici la iarba verde ori si-au ridicat case de vacanta. Din loc în loc se gasesc catune locuite permanent. Din punct de vedere administrativ, zona apartine de comuna Gilau. Pentru a mentine calitatea mediului si un aspect urbanistic atractiv pentru turisti. zona a fost pusa sub protectie în 1994, reglementându-se ridicarea de constructii si interzicându-se activitatile poluante. Accesul În zona se face pe soseaua ce vine din Gilau prin satul Somesu Rece spre Racatau. Numeroase drumuri neasfaltate si forestiere fac legatura cu valea Ierii si cu bazinul superior al Somesului Rece si de acolo spre Aries sau Somesul Cald. Doua cabane întâmpina turistii.
Cariera Corabia este un monument al naturii, situat pe teritoriul comunei Gilau, pe versantul vestic al muntelui Corabia, care îsi trage numele din forma sa iesita din comun. Aceasta zona protejata de importanta nationala ocroteste rocile ultrametamorfice foarte vechi, de mare valoare stiintifica, care pot fi. numai aici. admirate la suprafata pamântului de geologi si turisti. Accesul este facil, pe sosea din Gilau la cabana Somesul Rece. iar de aici în circa 15 minute pe traseul turistic marcat cu cruce rosie ce intra pe valea Bârlogu si duce apoi prin Paltinei, Mâtesti si Plopi spre cetatea Lila si cabana Muntele Filii. În zona este interzisa exploatarea rocilor sau alta activitate ce poale degrada acest unicat.
Defileul de la Surduc Valea Ierii formeaza pe ultimul ei sector, din satul Surduc pâna la varsarea în Aries, un defileu cu pereti înalti, pe care padurea alterneaza cu abrupturile stâncoase, duritatea rocii obligând râul sa formeze spectaculoase meandre, pe care soseaua le urmareste în serpentine strânse. Frumoasele lunci si lipsa interventiei antropice (cu exceptia soselei si a unei cariere închise) atrag numerosi turisti ce campeaza pe malul râului. Administrativ, defileul se gaseste pe teritoriul comunei Iara si, la propunerea Clubului de Cicloturism "Napoca", a fost declarata prin Decizia 147/1994 a Consiliul Judetean Cluj zona protejata de interes judetean, neadmitându-se ridicarea de constructii, activitati industriale poluante sau alte surse de degradare a peisajului.
ALTE OBIECTIVE TURISTICE care merita a fi vizitate în Muntele Mare, accesibile din statiunea Baisoara, sunt:
Cheile Runcului, situate pe valea Ocolisului, între satele Lunca Larga si Runc, cu versanti semeti, cu tancuri si arcade, strabatute fiind de un drum nemodernizat si de de marcajul turistic cruce albastra;
Cheile Pociovalistei, situate pe valea omonima, amonte de satul Runc, pe traseul marcat cu triunghi albastru, chei odinioara mai salbatice, astazi strabatute de un drum forestier;
Cheile Posagii, situate pe valea Posegii, amonte de schitul Posaga, prezentând spectaculoase verticale, tancuri si creste, grohotisuri si vâlcele si adapostind doua fenomene carstice de exceptie izbucurile Bujor si Feredeu, precum si o cariera în care gasim frumoase cristale de calcit;
Manastirea Posaga, situata la iesirea din Cheile Posegii, amonte de satul omonim, o adevarata bijuterie de sculptura în lemn, cu zidul de incinta decorat cu medalioane din mozaic reprezentând portrete nu ale unor sfinti biblici, ci ale lui...Burebista, Decebal. Traian, Mircea,Vlad Ţepes, stefan cel Mare, Iancu de Hunedoara, Cuza, Balcescu, Brancusi, Eminescu si alte personalitati istorice si culturale, cu o statuie a lui Avram Iancu în curte si cu chipul lui Horea, Closca si Crisan sculptate pe poarta... De hramul manastirii, de Sântamarie Mare (15 august) se aduna mii si mii de credinciosi;
Manastirea Baisoara, recent construita, situata pe valea Ierta. pe soseaua ce urca din satul Baisoara spre Muntele Baisorii;
Manastirea Lupsa situata pe Valea Ariesului, amonte de satul Lupsa, cu biserica de lemn datând din sec.XV - printre cele mai vechi pastrate în Transilvania;
Schitul de la Plopi recent ridicat pe o muchie de deal, vizibil de la mari distante, accesibil din Muntele Rece, Valea Ierii sau Finisel;
Ruinele Cetatii Lita, amplasata într-un cadru natural foarte pitoresc, cu pereti de stânca si paduri. Atestata documentar din secolul XIV (1324 - "Castrum Leta"), cetatea a avut un trecut foarte zbuciumat. Grav avariata ca urmare a exploziei magaziilor de pulbere la 12 februarie 1562, în urma unui asediu, cetatea cu zidurile ruinate îsi asteapta vizitatorii, condusi de cele doua marcaje ce trec pe aici, urcând de La Porut (confluenta Vaii Ierii cu valea Buda) - cruce rosie, ce duce la Cab.Somesul Rece. respectiv triunghi rosu, ce duce la Liteni;
Muzeul Etnografic din Lupsa, situat în centrul comunei, unul dintre cele mai interesante din tara, realizat prin munca de o viata a regretatului profesor Pamfil Albu;
monumentele eroilor de la Baisoara, Posaga, Lupsa, Somesu Rece si cimitirele eroilor de la Plopi.
De asemenea, din statiunea Baisoara se poate ajunge, într-o zi de mers, la Cheile Turzii, Defileul Hasdatelor, Cheile Borzestilor, Defileul Ariesului de la Buru, la abrupturile Bedeleului, la pestera Huda lui Papara si la Manastirea Salciua etc., cu posibilitatea de a ne întoarce a doua zi, pe alt traseu.
Statiunea Baisoara poate fi punct de plecare si spre Ghetarul de la Scarisoara, Cheile Râmetului, Cheile Întregalde, Detunatele, Coltii Trascaului, Cheile Aiudului, statiunea Belis-Fântânele etc., toate situate la o distanta de 2 zile de mers.
INFRASTRUCTURI TURISTICE Spatii de cazare În afara de statiunea Muntele Baisorii, masivul nu mai dispune de alte structuri de primire decât la periferie (Cab.Somesul Rece, Hanul lui Popa din Baisoara, Vila "Poienita" de pe V. Ierii, camping-ul din Lupsa etc.). Cabana Muntele Filii nu mai functioneaza de mai multi ani, iar cabana Muntele Mare (Casa Pogaceaua), prezenta înca pe diverse harti editate în anii "80, a fost demolata acum...peste 30 de ani (!). Ideal pentru turele de mai multe zile este cortul. În lipsa lui, drumetii pot gasi adapost în satele din zona, unde se fac primii pasi în agroturism, la manastirea Posaga, la numeroasele cabane silvice si forestiere din masiv (unele date oficial în circuit turistic) si eventual la nevoie si la zecile de "namase"si la tabara scolara Blajoaia. În situatii exceptionale se poate apela la unitatea militara de pe vârful Muntele Mare.
Marcaje turistice. Statiunea Baisoara este punctul nodal al retelei de marcaje turistice din masivul Gilau-Muntele Mare, de aici plecând marcajele: banda rosie, spre Ghetarul de la Scarisoara; cruce rosie, spre Lupsa; cruce albastra, spre Ocolis; cruce rosie, spre Baisoara si banda albastra, spre cab. Muntele Filii. Aceste marcaje fac legatura cu altele: triunghi albastru Scarita - Cheile Pociovalistei Runc; banda galbena Smidele Bogdanu Dumitreasa Urasa - Irisoara Racatau; cruce galbena Piatra Grosilor Bogdanu - Dumitreasa - Dobrin - Negruta -Racatau; triunghi rosu Dobrin Plopi - Finisel si triunghiul rosu La Porut Ruinele Cetatii Lita - Liteni; crucea rosie La Porut -ruinele cetatii Lita - Plopi Mâtesti - Cab.Somesul Rece.
Marcajele au fost refacute partial în perioada 1985-1990 de Salvamont Cluj în colaborare cu membri actuali ai Clubului de Cicloturism "Napoca" si un grup de pionieri, dar lipsa de stâlpi de marcaj si calitatea inferioara a vopselei, precum si taierile de arbori, furtul unor stâlpi si vandalismul unor (ne)oameni au dus la degradarea lor prematura. Marcajele ce pleaca din statiunea Baisoara, precum si triunghiul albastru si crucea galbena anterior mentionate au fost din nou refacute în vara anului 1996 de catre asociatiile turistice clujene Clubul "George Vâlsan" si Clubul de Cicloturism "Napoca", prin munca voluntara a membrilor celor doua cluburi si a altor inimosi - echipa Salvamont Cluj si elevi de la mai multe scoli din municipiul Cluj-Napoca. În primavara anului 1997 se vor reface si restul marcajelor.
Din pacate, modul de organizare a retelei de marcaje din masiv nu este la ora actuala adaptat specificului Apusenilor si situatiei din teren. Sunt trasee ce merg pe vale, câte 10 km de drum forestier (banda albastra pe V. Huzii, crucea galbena pe V. Negruta), desi paralel sunt culmi splendide, cu drumuri clare si privelisti minunate. Culmea Piatra Grosilor - Cetatea Lita, în buna parte adevarata creasta principala a Apusenilor (cumpana de ape între Somes si Mures), are pe trei portiuni trei marcaje diferite, doua cruci si un triunghi... Alte marcaje leaga (foste) cabane, la periferia masivului, în timp ce culmi importante, mult mai atractive, nu sunt marcate. Sistemul de marcaje se cere revizuit, dar deocamdata, în lipsa unui for decizional de resort, la nivel national, se mentine reteaua stabilita cu multe decenii în urma, iar prezentul ghid, ca si traseele pe teren, îl respecta.
Bibliografie turistica Aceasta brosura este primul ghid al masivului Muntele Mare. La sfârsitul anilor '80 s-a elaborat un ghid, ce urma sa apara în colectia "Muntii nostri", dar nu s-a mai tiparit. A aparut rezumat, în 1992, la editura Focul Viu, sub forma unei harti cu text pe verso: "Masivul Gilau-Muntele Mare" de P.Cocean (harta), C.Mititeanu (trasee turistice), C.Plesa si W.Schreiber. Descrierile de trasee sunt exacte, harta are însa inadvertente si omisiuni.
În rest au existat doar articole si schite publicate în diverse periodice ("Almanah turistic", "România pitoreasca") precum si abordari sumare în cadrul unor lucrari mai generale (ghiduri de judet, ghiduri de vai, pliante ale Ministerului Turismului etc.).
|
