MUNTELE VLADEASA, IARNA

MUNTELE VLĂDEASA, IARNA

de Dr. MAXIM POP

Membru al Sectiei T. C. R. "Fratia Munteana"

Iata unul dintre cele mai importante masive din Muntii Apuseni, adesea vizitat de turisti în timpul verii, în schimb aproape neumblat în timpul iernei. Într'adevar, cât timp lipsea o casa de adapost, accesul acestui munte prezenta, iarna mai ales, atâtea dificultati si se facea în conditii atât de 18118u2022s neprielnice, încât numai rare ori rataceau pe aici skiori dintre cei mai pasionati.

Situatia s'a schimbat însa în ultimul timp când datorita fericitei initiative a Touring-Clubului României, Sectia,,Fratia Munteana", cu binevoitorul concurs al Prefecturei judetului Cluj, s'a construit la poalele acestui munte, una dintre cele mai pitoresti case de adapost din tara.

Situata în extremitatea de sus a Poienii Frânturii la o înaltime de 1430 m., casa "Vladeasa" se gaseste la o distanta de 5 ore de Cluj. Se urmeaza soseaua asfaltata Cluj-Oradea pâna la Huiedin iar de aici, prin comunele Zamsâncraiu si Alunis, pâna în comuna Sacuieu, în total 64 km. în 2 ore cu automobilul. De aici - dupa anotimp - cu caruta, sania sau pe jos, turistul are de ales între mai multe drumuri, toate trecând prin satul Rogojel si ajunge comod în 3 ore la casa de adapost.

Cu trenul se coboara la statia Bologa (1˝ ora din Cluj), iar de aici cu caruta sau cu sania pâna la Sacuieu (1- 1˝ ora), urmând apoi spre casa drumul mai sus amintit[1].

Casa "Vladeasa", numita în limbajul localnicilor "Castel" din cauza înfatisarei sale cochete, are o asezare dintre cele mai pitoresti, oferind o priveliste minunata asupra Poienii Frânturii în care este asezata, orizontul fiind format din muntii Gilaului, ai Trascaului si de Muntele Mare, ale caror vârfuri se vad cu o rara claritate, mai cu seama dimineata.

Ferita cu totul de curenti, casa este de constructie solida, fiind cladita în cea mai mare parte din piatra. Sobe excelente, de teracota, asigura o încalzire buna si constanta. Casa a fost pusa în functiune în Ianuarie 1938, în cadrul unei excursii organizata de sectia ,,Fratia Munteana" a T. C. R.; ea poate adaposti, pâna la 30 persoane având 4 camere cu 8 paturi, o camera cu priciuri, cu tot confortul: somiere, saltele, paturi, etc. sala de mâncare, veranda, bucatarie, camara, camera pentru îngrijitor si pivnita.

Chiar din spatele casei începe urcusul spre muntele Vladeasa pe o panta destul de înclinata, însa curând se ajunge pe coama zisa Cornul Cerboii, care se întinde pâna pe platoul de pe vârf, si de aici panta devine mai domoala, înaintând pe drum, padurea se rareste treptat si poieni de un rar pitoresc, se succed din ce în ce mai des. Fiind ferite de curenti, zapada se asterne pe ele alene, acoperind totul într'o minunata mantie alba, cu falduri line. Numai ici colea, câte un musuroiu de zapada tradeaza aparitia primilor jnepeni. Chiar brazii falnici strabat cu greu acest asternut imaculat si crengile lor sunt frânte sub povara enorma a zapezii, care îi uneste sub patura ei alba. În bataia razelor piezise de soare, cristalele de ghiata stralucesc pretutindeni ca mii de nestimate, risipire fara de masura, de cea mai darnica mâna.

Spre stânga se deschide o priveliste din cele mai frumoase. Dincolo de valea adânca si împadurita a Raucadului, apare la orizont platoul întins si neted al Vladesei, stralucind de albeata zapezii care a nivelat totul. Apoi, drumul mai strabate o alee de basm, si iata-ne ajunsi pe creasta. Brazii, treptat s'au dat batuti, ramânând în urma; numai ici si colo, câte unul mai curajos se avânta dincolo de 1600 m.; încercând lupta cu viscolul. Dar acesta se razbuna, transformându-i în cele mai fantastice sculpturi de zapada, în care zadarnic încerci sa regasesti linia dreapta si mândra a regelui padurilor. Soarele care anevoie se înalta peste orizont, daruieste acestor fantome ale muntilor, o plasticitate neîntrecuta.

Continuând drumul pe creasta, privelistea se largeste cu fiecare pas. Spre apus apar, în adâncimi, Valea Zârnii, a Zârnisoarei, ambele afluente ale vaii Draganului. În departare se profileaza vârful stâncos al Botesei, (1792 m.), Briteii etc. Plimbarea fiind destul de usoara ajungi pe nesimtite la vârf - al doilea mai înalt punct (1838 m.) din Muntii Apuseni. - de unde se deschide o panorama dintre cele mai marete.

Spre Sud-Vest apar platourile: Vârfurasul, Namoioasa care prin Piatra Tâlharului, Cârligati, Bohodei si Vrf. Poienii, fac legatura cu statiunea Stâna de Vale. Parcurgerea acestui drum de creasta este ispititoare însa foarte lunga si se recomanda exclusiv turistilor bine antrenati.

Spre Sud-Est se distinge clar culmea Muntelui Mare si Buscatul, apoi muntii Trascaului si Cheia Turzii. In sfârsit spre Nord-Est apar piscurile Ţiblesului, precum si culmile bogat înzapezite ale muntilor Rodnei.

Urcusul de la casa "Vladeasa" pâna la vârf, dureaza l ora - l ora jumatate, mers comod; coborîrea se poate face însa în 15-20 de minute, totul depinde de masura în care stapânesti tehnica skiului. Zapada prafuita da viteze atât de mari încât coborîrea în linie dreapta e exclusa si utilizarea diverselor sisteme de ocoliri si frâne e obligatorie.

Dela casa de adapost se coboara apoi direct spre satul Rogojel prin-tr'o padure dificila de strabatut, drumul fiind utilizat la transportul de trunchiuri.

Urmeaza o panta foarte înclinata deasupra satului, iar de aici o plimbare usoara te duce în comuna Sacuieu. Totalul parcursului dela casa este de 1˝ - 2 ore, pe zapada favorabila.

Casa de adapost "Vladeasa" face accesibil oricui si în conditiunile cele mai avantajoase toate aceste frumuseti putin cunoscute din muntii Apuseni. Cu toata vitregia împrejurarilor, ea s'a mentinut în buna stare si este gospodarita în comun de Prefectura jud. Cluj-Turda si de Turing-Clubul României.

Informatii se pot primi în Turda, Str. sincai, 26, de la D-l Dr. Al. Craciuneanu, membru delegat al T. C. R.