Muntii Piatra Craiului, "bijuteria" turistica a Carpatilor românesti, se înfatiseaza privitorilor asemeni unei creste înalte, lunga de 25 km, cu axa suprapusa pe directia N.E. - S-V. Aceasta imensa creasta cu mari abrupturi spre culoarul Rucar-Bran si cu un sir de pereti întret 19119d315t 9;iati de brîne înguste spre vest si nord-vest, atinge în vîrful La Om (vîrful Baciului, vîrful Piatra Craiului) 2238 m. Asezata de-a curmezisul crestei principale carpatine, aceasta creasta se leaga cu muntii Fagaras prin curmatura Foii (1343 m) si cu muntii Leaota prin pasul Giuvala (Bran. 1290 m).

Limita estica a masivului este subliniata de bazinele-canion Vladusca - Dîmbovicioara, zona de mare valoare turistica, prin care sînt captate spre nord (Bîrsa) si spre sud (Dîmbovita) marile "gîlgoaie" cu ape bogate. Modelarea puternica a povîrnisurilor la cca 1200 m alt., a avut ca rezultat un palier de "umeri" strîns între crestele alpine si o familie de maguri (Tîlfa. Galbenarea, Coja, Steghiori, Dealul Sasului etc.), ce sugereaza linia culoarului Rucar - Bran.

Calcarele tithonice cu o grosime de peste 1200 m constituie structura principala a masivului, structuri care explica fantasticele muchii, jgheaburi, grote, pesteri, grohotisuri, lapiezuri, piloni, tancuri lume carstica alpina unica. Turistii deosebesc în Piatra Craiului trei sectoare cu activitate de drumetie si alpinism distincte: zona nordica, PIATRA MICĂ (altitudine max. vf. Piatra Mica - 1816 m) cuprinsa între Gura Rîului si saua Crapaturii; zona mijlocie: PIATRA CRAIULUI MARE (altitudine maxima, vf. La Om), între saua Crapaturii si saua Funduri; zona sudica, PIETRICICA (alt. maxima La Arsuri, 1853 m), între saua Funduri si Podul Dîmbovitei.

Vegetatia este deosebit de bogata si interesanta. Fagete marete ca cele de pe Zanoaga, Tamasel sau din Pietricica, paltinetele, molidisurile spirlei, Tîlfi îmbraca muntii pîna la cca 1700 m. cu multe poienite si putine goluri mai întinse, pastoritul fiind mai redus. Între valea Crapaturii si Padina lui Calinet se afla pîlcuri de tisa (Taxus baccata), monument al naturii. În zona subalpina si alpina tufarisuri dominate de jneapan pitic, arini, salcie pitica ocupa suprafete grupate pe insule si mai rar în covoare de nepatruns. Pajistile alpine, frumos ornate cu puzderie de flori viu colorate, se astern pe brîne, la începutul jgheaburilor si pe polite, adapostind între altele garofita Pietrei Craiului (Dianthus calliponus) si floarea de colt (Leontippodium alpinum), monumente ale naturii interzise la recoltat! O rezervatie complexa cuprinde cheile Vladusca, Dîmbovicioara, Brusturet. Tot masivul este ocrotit într-o mare rezervatie naturala, de 1251 ha. Ea include creasta principala, versantii nordici, nord-vestici si vestici cu ocrotire mai ales pentru flora specifica a efectivului de capre negre.

Traseele turistice în Piatra Craiului sînt în mare parte dificile, cu treceri în zone stîncoase, expuse (creste, brîne, jgheaburi), marcajele fiind trasate pe directiile si spre obiectivele turistice principale. Vara echipamentul drumetilor conditioneaza succesul ascensiunilor, ca si cunoasterea zonei si pastrarea tuturor regulilor ce se impun drumetiei. Iarna, majoritatea traseelor turistice de vara sînt interzise drumetilor (pericol de alunecari, avalanse). Turistii avansati prevazuti cu echipament adecvat din care nu pot lipsi coltarii, pioletul, o cordelina si o... pregatire temeinica specifica sezonului alb îsi pot permite parcurgerea unor vai din abrupt sau a crestei principale - si atunci doar în conditii de vreme si zapada favorabila.

SALVAMONT: Punct sanitar cabana Garofita Pietrei Craiului; Punct sanitar Plaiul Foii (vara); vîrful Ascutit (refugiu); spirla (refugiu cu personal); cabana-punct sanitar Salvamont Curmatura. refugiu cu personal - refugiul Sperantelor (cabana Ascunsa).