Muntii Ţiblesului, zona montana apartinînd grupei nordice a Carpatilor Rasariteni (Orientali) reprezinta sectorul cel mai înalt al lantului eruptiv continental Oas-Gutii-Varatec-Ţibles. În arealul turistic al hartii masivului (vezi pagina 24) sînt înglobati si Muntii Lapusului (cunoscuti în literatura geografico-turistica si sub numele de Muntii Varatecului, dupa principalul lor vîrf-Varatec - altitudine 1358 m), veriga de legatura în drumetia pe creasta Gutîiului si Ţiblesului.

Geografic. Muntii Ţiblesului reprezi 10110p1513k nta o unitate montana bine conturata, ocupînd o suprafata de circa 260 kmp., delimitata la nord de Depresiunea Maramuresului si la sud-vest de cea a Lapusului - "Ţara Lapusului"; limita estica a masivului este marcata ferm de defileul Salva-Viseu, începînd din Pasul setref (817 m altitudine), pe Valea Salautei, iar cea vestica de izvoarele vailor Lapusului si a Botizei ce despart Ţiblesul de Muntii Lapusului; în zona sudica Dealurile Nasaudului si "Ţara Nasaudului" fac trecerea spre culoarul depresionar al Somesului Mare.

Geologic. Constitutia petrografica a întregului masiv se axeaza în principal pe roci eruptive de tipul andezitelor piroxenice (de Arcer), andezite cu amfiboli (de Ţibles), diorite, tufuri vulcanice si aglomerari andezitice, frecvent aparute la zi; prezenta tufurilor vulcanice si a aglomerarilor andezitice, usor de recunoscut dupa aspectul lor poros-buretos (asemanator pietrei ponce), datorat expulzarii fortate a gazelor din magma incandescenta, ofera muntelui o nota coloristica particulara, prin nuantele rosietice si brun-caramizii.

Creasta principala a Ţiblesului, orientata de la NV la SE este constituita dintr-o înlantuire de neck-uri vulcanice (zona finala a cosurilor eruptive) reprezentate prin vîrfurile: Hudinul (1611 m), Stregior (1473 m), Tomnatec (1483 m), Arcer (1828 m), culminînd în vîrfurile Ţibles (1839 m) si Bran (1840 m). Din sectorul înalt Ţibles-Bran creasta principala se curbeaza spre est-nord-est începînd sa coboare spre defileul Salautei, legatura cu muntii Rodnei facîndu-se prin Pasul setref (817 m); sectorul nord-vestic al crestei descreste în înaltime pîna în Pasul Botiza (Cîrligatura) dincolo de care se întinde culmea principala a Muntilor Lapusului, pîna în Pasul Neteda (1039 m). Reteaua hidrografiei, întregul versant vestic al Ţiblesului cît si al Lapusului este drenat de valea Lapusului prin afluentii lui: Suciul, Baiut, Minghet si Bradul; în sectorul estic si sudic, Valea Salautei (afluent al Somesului Mare) strînge apele ce izvorasc din zona înalta a masivului: Strîmba, Izvorul Ţiblesului, Bichigiu, Fiadtel. Fiad, s.a., iar în nord, Iza dreneaza izvoarele versantului nord-vestic: Secu, Botiza, Ieud, Caliman, Arcer, Boicu, Idisor s.a.

Izvoarele minerale cu compozitii chimice specifice muntilor vulcanici (carbogazoase, sulfuroase, feruginoase) apar frecvent în izbucuri naturale - "borcuturi" - fiind întîlnite pe valea Fiadului, Arcerului, Izvorul Arinilor, Izvorul Rau si Izvorul Ţiblesului.

Localitati de acces. Principalele drumuri de acces din sectorul estic au ca punct de plecare localitatile Fiad si Dealul stefanitei, situate pe Valea Salautei, în defileul Salva-Viseu (DN 17C); în sectorul sudic si sud-vestic: Poienile Zagrei si Grosii Ţiblesului (pe Valea Bradului), iar în cel nordic Botiza, Ieud si Dragomiresti (pe Valea Izei). Pornind din Botiza un drum auto traverseaza masivul prin Pasul Botiza (Cîrligatura) facînd legatura între Valea Izei si Valea Lapusului.

Posibilitati de cazare. Atît în muntii Ţiblesului cît si în cei ai Lapusului nu exista nici o cabana turistica, aceste zone montane fiind, pentru moment, patrimoniul exclusiv al drumetului cu cortul în spate; pe locul fostului refugiu Arcer (ars în urma cu trei ani) exista o improvizatie de adapost, din crengi si plastice, cu o capacitate de 3-4 locuri. Cabanele forestiere si casele de vînatoare ofera o posibilitate limitata de cazare, dar si acestea sînt amplasate departe de creasta principala, la baza traseelor turistice. De asemenea, amplasate în extremitatile masivului, mentionam popasul turistic Iza, situat în apropierea comunei Salistea de Sus (la 2 km), cu o capacitate de cazare de 12 locuri si hotelul-restaurant "Lapusel" din orasul Tîrgu Lapus (capacitate de cazare 48 locuri),

Trei trasee turistice marcate (sau în curs de marcare) conform listei aprobate CNOP-FRTA strabat masivul Ţibles:

Pasul setref (817 m) - vîrful stefanitei (1181 m) - vîrful Comarnicele (1065 m) - sub vîrful Pietrei (1074 m) - vîrful Ţibles (1839 m) - vîrful Arcer (1828 m) - vîrful Tomnatec (1483 m) - vîrful Stregior (1473 m) - vîrful Coveielor - vîrful Cîrligatura (1263 m) - Pasul Botiza - valea Mingetului - l. F. Minget

catunul Greble - valea Sudului - Grosii Ţiblesului - traseu de traversare al crestei principale (în continuarea traseului de creasta din muntii Rodna); marcaj banda rosie; timp de mers: 25-30 ore, vara (nerecomandat iarna).

Fiad (DN 17C) - Valea Fiadului (drum forestier 16 km) - piciorul Muntelui Negru - vîrful Ţibles (1839 m) - marcaj triunghi rosu; timp de mers 7-8 ore; (varianta pe izvorul Arinilor), de la "Borcut" - vîrful Bran - vîrful Ţibles (marcaj vechi banda si triunghi rosu - partial distrus) - Grosii Ţiblesului - Greble (statie terminus pe linia de autobuz Tîrgul Lapus- Grosii Ţiblesului) - Valea Bradului (Ţibles) - casa silvica Valea Mare - cabana de vînatoare Ţibles - exploatarea miniera (drum auto 14 km) - Piciorul Calului - fostul refugiu Arcer (1510 m)

vîrful Arcer (1828 m) - vîrful Ţibles (1839 m) - marcaj banda albastra (fost punct albastru); durata 6-7 ore; varianta pe valea Prelucelor.- vîrful Tomnatec (1483 m) - creasta principala; din locul refugiului Arcer spre vîrful Arcer punct albastru - timp de mers (vara 1-2 ore).

Mentionam ca marcajele turistice din muntii Ţiblesului nu sînt înca finalizate, aparînd unele vechi (triunghi rosu din Suplai la vîrful Ţibles, banda rosie de la "Borcut", pe izvorul Arinilor, punct albastru pe valea Bradului) ce vor fi modificate conform listei oficiale CNOP-FRTA.

Informatii suplimentare asupra traseelor din muntii Ţiblesului, schite si descrieri, au fost prezentate în revistele noastre nr. 9/1975 si 12/1983.