Īn loc de prefata
Muntii Aninei sīnt īnca de mult cunoscuti pentru bogatiile naturale care le cuprind, iar īn ultimul timp au īnceput sa fie din ce īn ce mai cautati pentru frumusetile naturale ce se dezvaluie la tot pasul. Platosa calcaroasa care acopera aproape īn īntregime acesti munti a fost ferastruita sau sfredelita de ape rezultīnd forme interesante, de prim rang īn carstul din Romania, care sīnt totodata si obiective turistice de importanta majora.
Din lupta dintre ape shi calcar au rezultat minunatele chei ale Nerei cu turnuri zvelte, cu pereti abrupti sub forma de cleanturi, cīrsii si pīnze care strīmteaza albia sau se dau la o parte facīnd loc poienilor largi; salbaticele chei ale Carashului, cu pinteni calcaroshi care se īntrepatrund formīnd numeroase meandre urmate de rīul īnspumat; frumoasele chei ale Minishului, cu largiri si strīmtori urmate de soseaua modernizata. Din carbonatul de calciu depus din apa au luat nastere spectaculoasele cascade ale Beusnitei si tot din carbonat de calciu este formata lumea de vis a pesterilor Comarnic, Popovat, Buhui si Plopa, strabatute de rīuri subterane. La toate acestea se adauga numeroase podishuri calcaroase ciuruite de doline azi acoperite cu paduri īntinse.
Pentru a usura cunoasterea acestor frumuseti naturale, pionierii de la Casa pionierilor din Resita, Anina shi Oravita, īn cadrul actiunii ,,Asaltul Carpatilor", au marcat numeroase poteci turistice īntre Carash shi Nera, iar Editura Sport-Turism a luat initiativa tiparirii ghidului turistic de fata - primul de acest fel pentru Muntii Aninei. Īn el sīnt consemnate traseele turistice marcate si nemarcate care faciliteaza vizitarea obiectivelor turistice, precum shi baza materiala a turismului.
Muntii Aninei fac parte din marea unitate a Muntilor Banatului fiind situati īn partea de vest a lor. Īn decursul timpului acesti munti au avut denumiri diferite, o parte din ei fiind atasati Muntilor Semenic. Īn prezent aceasta unitate muntoasa, īn cadrul limitelor pe care le vom prezenta, este cunoscuta sub numele de Muntii Aninei, dupa orasul cu acelasi nume care se afla īn centrul lor.
Muntii Aninei, cu īnaltimea cea mai mare īn vīrful Leordis (1160 m), au o suprafata de 770 km2 si o forma alungita pe directia NNE-SSV. Īn cadrul lor, cea mai mare suprafata (600 km2) o ocupa calcarele care se īntind si īn Muntii Locvei, pīna la Dunare, fiind cea mai mare si mai compacta suprafata calcaroasa din tara noastra (807 km2). Desi au o īnaltime mica, ei cuprind numeroase obiective turistice care sīnt din ce īn ce mai cautate de catre drumeti.
Īn partea de nord Muntii Aninei sīnt despartiti de culmile piemontane prelungi si joase (300-400 m) de la bordura Semenicului si de Depresiunea Ezeris de rīul Bīrzava. Limita de est este formata din doua sectoare distincte: īn primul sector Bīrzava prin cursul superior si Poneasca, pīna la confluenta cu Minisul īi desparte de Muntii Semenic care domina īmprejurimile cu relieful sau īnalt (vīrful Piatra Goznei 1447 m). Īn al doilea sector, limita urmeaza linia sinuoasa a contactului dintre calcare si rocile care nu carstifica, sisturi cristaline si granite, din care sīnt alcatuite dealurile Bozoviciului. Pe seama calcarelor s-a format un abrupt puternic care domina dealurile amintite cu 150-200 m, īncepīnd din valea Minisului pīna īn valea Nerei. Īn partea de sud-vest, cheile adīnci ale Nerei, cuprinse īntre confluenta pīraielor Bresnic (la est) si Beu (la vest) cu Nera, formeaza limita dintre Muntii Aninei si cei ai Locvei. Contactul cu Dealurile Oravitei si Depresiunea Lupac, respectiv limita de vest, este marcata de abruptul calcaros al Muntilor Aninei care le domina cu 200-500 m, de la Nera pīna la nord de localitatea Gīrliste, ce se desfasoara īn lungul unei mari dislocatii tectonice marcata de roci eruptive. La nord de Gīrliste limita vestica este pusa īn evidenta de ruptura de panta dintre munte si Depresiunea Lupacului, dupa care ea urmeaza vaile Lupacul Mic si Bīrzavita pīna la confluenta acesteia cu Bīrzava.
Muntii Aninei, cu īnaltimea lor maxima īn vīrful Leordis (1160 m), au trasaturi geomorfologice caracteristice, ca o consecinta a alcatuirii lor geologice. Roca predominanta este calcarul dispus īn sinclinale si anticlimale cu a directie NNV-SSE, iar relief 10410i811k ul, adaptat la structura, consta din culmi si vai paralele, īnscrise pe directia structurii geologice, si din īntinse podisuri calcaroase ,,ciuruite" de doline. La nord-vest si nord, īn Muntii Aninei apar gresii si conglomerate care alcatuiesc dealul Bucitul (622 m) si ramificatiile sale; īn est culmea Certej-Puscasu Mare, paralela cu valea superioara a Bīrzavei si valea Poneasca, este formata din sisturi cristaline si granite. La est de localitatea Doman se evidentiaza culmea calcaroasa a Ponorului (808 m) care se pierde spre sud īn podisul carstificat al Iabalcei, de pe dreapta Carasului. Īntre vaile Carasului si Minisului se desfasoara mai multe culmi lungi, calcaroase, paralele.
Fig. 01 AsEZAREA GEOGRAFICĂ sI LIMITELE MUNŢILOR ANINEI
Cele mai importante, īn succesiunea lor de la vest la est, sīnt urmatoarele: culmea Tīlva Dobrei (635 m) - Tīlva Simeon (899 m) de pe partea stīnga a Jitinului; culmea Moghila (681 m) - Polom (821 m); culmea Ciochita (768 m) - Tīlva Zīnei (939 m) care se continua spre sud de valea Minisului prin culmea Rol; culmea Socolovat (783 m), Straja (716 m) - Colonovat. Ultima, culmea Coniarat (754 m) - Dealul Hotarului (838 m) - Dealul Hunca Trei Movile (927 m), se bifurca: īn vest prin culmea Tīlva Predilcova (891 m) - Iudina (704 m), iar in est cu Dealul Zabalul Mare (835 m).
Intre aceste culmi se afla mai multe podisuri carstificate dintre care amintim: Ravnistea Mare, Colonovat, Ceresnaia, Cīrneala, Ponor si altele. La sud de valea Minisului culmile sīnt mai putin numeroase, dar aici se afla cele mai mari īnaltimi din Muntii Aninei. Astfel, īn vest se desfasoara culmea Cuniuma (1046 m), iar īn est culmile Grohanul Mare (1044 m) - Leordis (1160 m) - Plesiva (1144 m) care se ramifica spre Nera. Īn afara de aceste doua culmi principale aici se mai afla nenumarate culmi secundare adaptate la structura geologica.
Din pricina eroziunii diferentiale exercitata pe roci cu duritati diferite cīt si a tectonicii au luat nastere depresiuni locale la Prolaz (īn Cheile Carasului), Carasova, Lisava, Ciudanovita, Anina si pe valea Minisului. Abrupturile stīncoase, peretii aproape verticali īnsotiti la baza de o trena de grohotisuri rezultate din dezagregarile active sīnt caracteristice pentru Muntii Aninei.
Rīurile au sapat īn calcare chei spectaculoase printre care se remarca Cheile Carasului (19 km), Cheile Nerei (18 km), Cheile Minisului (14 km), Cheile Gīrlistei (9 km), Cheile Buhuiului (8 km) si altele. Un rol foarte important īn modelarea calcarelor l-a avut apa, care prin dizolvare a creat toata gama formelor carstice de suprafata si de adīncime.
Rīurile care strabat Muntii Aninei apartin bazinelor Bīrzavei, Carasului si Nerei.
BĪRZAVA izvoraste din Muntii Semenic si curge spre nord pīna īn aval de lacul Breazova, unde face un cot brusc spre vest pastrīndu-si aceasta directie pīna īn aval de Resita de unde se īndreapta spre nord-vest. Ea curge printr-o vale adīnca si īmpadurita sapata īn sisturi cristaline. Afluentii ei mai importanti de pe stīnga - Valiug, Crainic, Rīul Alb, Secu, Valea Mare si Domainul - sīnt scurti si strabat mai cu seama rocile necalcaroase din nordul Muntilor Aninei.
CARAsUL izvoraste din Muntii Aninei, avīnd obīrsia la izbucul cu acelasi nume situat īntr-un petic calcaros. Curge mai īntīi pe roci necalcaroase, apoi īn aval de cantonul silvic Jervani intra īn calcare pe care le strabate pīna la Carasova, formīnd cheile impresionante cu acelasi nume. Dintre afluentii lui mai importanti amintim Lisava, Jitinul, Gīrlistea, Buhuiul si Lupacul. Īn afara de ultimul afluent, toti ceilalti strabat mari īntinderi calcaroase, formīnd chei spectaculoase.
NERA curge īn partea de sud a Muntilor Aninei prin cheile cu acelasi nume si reprezinta limita spre Muntii Locvei. Cel mai important afluent al ei este Minisul care primeste pe stīnga pīrīul Poneasca. Ceilalti afluenti, mai putin importanti, sīnt: Valea Rea si Beul cu Chichiregul. Toti īnsa strabat numai calcare si formeaza chei salbatice. Din pricina calcarelor reteaua hidrografica a fost dezorganizata, multe ape pierzīndu-se īn adīncime prin ponoare. Īn cursul lor subteran au dat nastere la numeroase pesteri, unele din ele constituind importante atractii turistice.
Desi Muntii Aninei nu au īnaltimi prea mari, īn cadrul lor se observa etajarea principalelor elemente climatice, ca a consecinta a interdependentei conditiilor de circulatie a maselor de aer cu cele ale reliefului īn special. Astfel, temperatura medie anuala prezinta variatii de la 8°C, īn zonele cele mai īnalte, pīna la 10°C, īn zonele mai coborīte. Iarna, īn luna ianuarie, temperatura medie anuala este de -4°C īn partea superioara a muntilor, ajungīnd pīna la -2°C īn zonele mai joase. Vara temperatura creste la 16-20°C. Anual numarul de zile senine este de 90-100, cu a frecventa mai mare īn luna august (12-14 zile), dar mult mai reduse iarna (īn ianuarie numai 5-6 zile).
Cantitatea medie anuala de precipitatii este de 1000-1200 mm. Īn iunie, luna cea mai ploioasa, cad 100-120 mm, iar īn ianuarie numai jumatate din aceasta cantitate (50-60 mm). Numarul de zile ploioase este, īn medie, de 140, iar al celor cu ninsoare 20-30. Stratul de zapada dureaza aproximativ 80 de zile anual. Īn zonele īnalte, circulatia vīntului se face īn sens meridian, cea mai mare frecventa avīnd-o vīntul dinspre sud (peste 22%). Īn conditii speciale se declanseaza un vīnt local, Cosava, care atinge viteze mari (uneori 50 m/s) doborīnd copaci si dezvelind case.
Vegetatia din Muntii Aninei se etajeaza īn functie de altitudine si clima. Anumite conditii locale au permis existenta unor originalitati īn vegetatie. Zona muntoasa este ocupata īn general de vegetatia domeniului forestier. Astfel, īn culmea Certej - Puscasul Mare, la est si vest de Anina, se afla paduri de amestec -fag, molid si brad. Padurile de fag ocupa suprafete īntinse pe culmea Certej -Puscasul Mare, la nord de Anina si īn bazinul superior al Minisului. Īn unele cazuri ele apar īn amestec cu padurile de gorun sau brad. Secundar mai apare carpenul, paltinul, ulmul, frasinul si altele. Padurile de gorun apar sub forma de petice la sud de Resita, la est de Ciudanovita si la sud de Caras. Īn cadrul padurilor pajistile si terenurile agricole ocupa suprafete mici. Ele predomina īn podisul calcaros al Iabalcei, la sud-est de dealul Bucitul, la est de Carasova si īn podisul calcaros Ravnistea. Īn afara de acestea, pajisti secundare si terenuri agricole mai apar īn numeroasele poieni, ca de exemplu: Poiana Valiug, Poiana Betii, Poiana Cerbului, Poiana Florii, Poiana Radoschii, Poiana Cuces si altele.
In padurile de fag din zona Beusnitei se adapostesc cele mai numeroase populatii relictare de alun turcesc (Corylus colurna) din tara noastra. Īn peretii cheilor si pe abrupturile calcaroase se afla padurici de tip carstic, iliric-meridional, īn care predomina liliacul salbatic (Syringa vulgaris), scumpia (Cotinus coggiria), mojdreanul (Fraxinus ornus) si altele. Īn afara de aceasta, īn rezervatii se afla numeroase plante rare, unele de origine sudica.
Īntinsele paduri din Muntii Aninei adapostesc numeroase specii de animale salbatice cum sīnt: lupi, mistreti, vulpi, caprioare, iepuri, veverite, salamandre si altele. Abrupturile calcaroase golase adapostesc vipere cu corn, iar īn ape se afla pastravi. Īn pesteri īntīlnim specii de animale mici nepericuloase pentru om, precum si urmele fosile ale animalelor care au trait demult, cum ar fi ursul de pestera, hiena de pestera si altele.
Roca predominant calcaroasa din Muntii Aninei, cīt si unele conditii topoclimatice au generat forme de relief si asociatii vegetale care, pe līnga frumusetea peisagistica, au si a importanta valoare stiintifica. Din acest motiv ele au fost puse sub ocrotirea legii, fiind declarate rezervatii naturale.
Rezervatia Beusnita este situata īn partea de vest a culmii calcaroase Plesiva, pe valea Beusnita. Pe fundul vaii s-a depus un strat de tuf calcaros din care s-au format nenumarate baraje, precum si cele trei cascade mari ale Beusnitei. La confluenta Beusnitei cu Beu se afla Lacul Ochiul Beu alimentat de un izbuc submers. Conditiile topoclimatice au permis dezvoltarea liliacului salbatic, carpinitei, mojdreanului si altele. Īn padurea de aici īntīlnim si fagul balcanic, ulmul, frasiniul si alunul turcesc.
Rezervatia Cheile Nerei cuprinde zona calcaroasa a acestor chei unde, īn afara de valoarea peisajului, se afla ocrotite numeroase specii floristice, printre care se remarca elemente sudice, ca ghimpele, cornisorul, tasculita, sīnzienele rosii, inul galben si altele.
Rezervatia Cheile Carasului este cuprinsa īn zona dintre gura Comarnicului pīna la Prolaz. Aici, pe stīncile calcaroase, se afla asociatii vegetale specifice si plante rare ca: sipica, muscata dracului, urzica neagra, garoafa, micsandra salbatica, flamīnzica si altele.
Pestera Comarnic, cea mai lunga pestera din Banat (4040 m), contine nenumarate forme concretionare, la care se adauga, tot atīt de numeroase, forme de eroziune si coroziune.
Pestera Popovat (1100 m), situata īn Cheile Carasului, adaposteste īn salile si galeriile ei numeroase formatiuni de un deosebit interes stiintific. Este īnchisa, vizitarea ei facīndu-se numai cu aprobarea Comisiei monumentelor naturii.
Īn afara de acestea mai intra sub ocrotirea legii toate formele concretionore din pesteri, unele plante si animale.
In ultimul timp Muntii Aninei īncep sa-si capete faima binemeritata īn ceea ce priveste practicarea turismului, fapt favorizat printre altele si de a anumita echipare luristica. Pe līnga aceasta, drumuri forestiere carosabile favorizeaza apropierea de obiectivele turistice, unele constituind chiar trasee turistice. Potecile marcate, altele īn curs de marcare, dau posibilitatea practicarii conjugate a turismului auto cu drumetia.
Intrucīt de la elaborarea ghidului de fata pīna īn prezent pionierii au marcat si alte poteci, iar noi drumuri forestiere au fost date īn folosinta, regretam ca ele nu au putut fi consemnate īn text si figura pe harta īn timp util. Mentionam īnsa ca nu īn toate cazurile traseele, recent marcate, urmeaza pe cele descrise īn lucrarea de fata, remarcīndu-se mici diferente.
Dintre marcajele efectuate recent amintim: traseul 24 īntre Anina si Lacul Marghitas este marcat cu triuinghi albastru din drumul forestier pīna la Grota Buhui, apoi cu banda rosie, īn aval, prin Cheile Buhuiului pīna la Lacul Marghitas; traseul 31 Lapusnicu Mare-cabana Cerbu a fost marcat cu banda rosie; traseul 32 Lapusnicu Mare - Podul Calugara a fost marcat cu banda galbena. De asemenea, semnalam construirea drumului forestier īntre Podul Beu si cantonul silvic Valea Beului (troseul 8).
Muntii Aninei sīnt relativ departati de marile artere de circulatie; totusi spre ei duc cai de comunicatie de interes national din care se poate face legatura cu punctele de plecare īn excursii. Astfel, īn est se afla DN 6 si calea ferata Bucuresti-Timisoara. La Caransebes, spre vest, se desprinde DN 58 spre Resita, apoi, prin munti, la Anina (īntre Resita si Anina este īn curs de modernizare) si calea ferata Caransebes - Resita. La nord de Mehadia, din DN 6 se desprinde DN 57 B care face legatura cu Oravita; el trece prin Bozovici, Cheile Minisului si Anina strabatīnd astfel transversal Muntii Aninei. Īn partea de vest a Muntilor Aninei se afla DN 57 Timisoara - Moldova Noua care traverseaza Oravita, iar la Deta, din DN 57 se desprinde DN 58 B spre Resita prin Bocsa, traseu dublat si de o cale ferata. Mai trebuie sa amintim calea ferata Oravita - Anina care cu cele 10 viaducte si 14 tunele constituie prin ea īnsasi un traseu turistic.
Aceste cai de comunicatie fac legatura cu punctele de plecare īn munte dupa cum urmeaza:
Orasul Resita asezat pe valea Bīrzavei, la 225 m altitudine medie; gara, autogara, hotel. Din partea de vest a orasului īncepe drumul modernizat Resita -Oravita din care se desprind traseele 3 si 4. De līnga Consiliul popular judetean se intra pe DN 58 Resita -Anina (īn curs de modernizare) care urmeaza valea Domanului apoi strabate podisul calcaros Iabalcea pīna la comuna Carasova. Din el se desprinde traseul 6 (spre Cheile Carasului), iar la Crucea Iabalcei (8 km de la Resita) īncepe un drum comunal carosabil care trece prin satul Iabalcea si ajunge la Pestera Comarnic (8 km). Din el pleaca traseele 20 si 21. Comuna Carasova (190 m alt. medie) este un excelent punct de plecare īn Cheile Carasului (traseul 5).
Spre est porneste un drum modernizat care urmeaza valea Bīrzavei pīna la Complexul turistic Secu (10 km) situat pe malul lacului de acumulare cu acelasi nume. Tot din aceasta zona a orasului pleaca si soseaua Resita - Valiug - Garīna - Statiunea turistica ,,Trei Ape" (pīna aici modernizata) - Brebu Nou - Slatina-Timis unde face legatura cu DN 6. Pīna īn comuna Valiug aceasta sosea este urmata partial de traseul 1; din ea se desprind traseele 2, 18 si 19. Traseul 18 se desparte din sosea la cantonul silvic Minda si urmeaza un drum forestier (necarosabil pe o portiune de 50 m la nord de soua Baciului) pīna la Pestera Comarnic (14 km), iar de aici duce la Anina (traseul 25) urmīnd partial valea Carasului īn amonte de chei.
In comuna Valiug soseaua judeteana se bifurca, ramura din dreapta ducīnd la Statiunea turistica Crivaia, iar mai departe se continua cu un drum forestier ce urmeaza valea Bīrzavei īn amonte, cu ramificatii spre Pestera Comarnic (pe la contonul silvic Navesul Mare) si Anina (pe la saua Cuptoare).
Orasul Anina (550 m alt. medie) este un important centru minier din Muntii Aninei (gara, hotel, cabane, curse I.T.A.). Din oras pleaca urmatoarele trasee turistice: traseul 23 (Cheile Gīrlistei); traseul 24 (Cheile Buhuiului, Lacul Marghitas, Cheile Carasului si Pestera Comarnic); traseul 27 (lacul si pestera Buhui); traseul 8 (valea Beului, Cascadele Beusnitei si o parte din Cheile Nerei) care porneste din Steierdorf (localitate componenta a orasului Anina); traseul 30 (pesterile Plopa si Ponor).
Poneasca (386 m alt. medie), sat situat pe valea cu acelasi nume, este accesibil pe drumul comunal (lung de 3 km) ce se desprinde din DN 57 B pe valea Minisului. Din Poneasca pleaca traseul 12 (Lacul Buhui) si un alt traseu īn Muntii Semenic.
Valea Minisului (430 m alt. medie), sat de pe valea Minisului, pe DN 57 B (curse I.T.A.). De aici pornesc traseele 11 (Lacul Buhui) si 10 (pe valea Beului).
Lapusnicu Mare (250 m alt. medie), comuna accesibila de pe drumul comunal ce se desprinde din DN 57 B la Bozovici (curse I.T.A.) este punct de plecare pentru traseele 31 si 32.
sopotu Nou (200 m alt. medie), comuna accesibila pe drumul judetean (modernizat pīna la Dalboset) ce se desface din DN 57 B īn apropiere de Bozovici (curse I.T.A.), se afla īn valea Nerei. Este punctul de plecare pentru vizitarea Cheilor Nerei (traseul 13) din amonte spre aval.
Sasca Montana (175 m alt. medie), comuna pe valea susarei, este legata de DN 57 printr-o sosea modernizata care porneste la sud-vest de Racajdia (curse I.T.A.). Este un punct de plecare īn traseele spre Cheile susarei si Cheile Nerei.
Sasca Romāna (165 m alt. medie), sat asezat pe valea Nerei, la 1 km de comuna precedenta (drum comunal carosabil). Aici ajung traseele 13 (Cheile Nerei) si 8 (valea Beului).
Potoc (240 m alt. medie), punct de plecare pentru vizitarea Cheilor Nerei urmīnd un drum comunal carosabil (din sat spre dreapta) care duce la podul de peste Beu; aici īntīlneste traseele 8 si 13 si cel spre Cascadele Beusnitei urmīnd alt drum comunal carosabil (din sat spre stīnga) ce trece pe līnga satul Socolari, de unde o ia spre dreapta (trecīnd pe sub Dealul Cetatii) si ajunge īn valea Beului la traseul 8.
Oravita (220 m alt. medie), oras situat pe valea cu acelasi nume (gara, autogara, hotel, motel), poate fi folosit ca punct de plecare spre interiorul muntilor, mai cu seama spre Anina de unde īncep mai multe trasee.
Hoteluri, moteluri, cabane. Raportat la teritoriul pe care īl ocupa Muintii Aninei si la bogatia obiectivelor turistice de core dispune, numarul de cabane este īnca insuficient īn prezent. De remarcat este īnsa faptul ca toate constructiile turistice existente au fost realizate īn ultimii ani.
Complexul turistic Secu (280 m alt. medie), situat pe malul stīng al lacului de acumulare Secu, este legat de Resita printr-o sosea asfaltata (10 km). Dispune de 3 hoteluri (Turist, Constructor si Splendid) si 2 vile care totalizeaza 132 de locuri (camere cu 2-3 paturi). Fiecare hotel are restaurant si functioneaza tot anul. Fiind prea periferic, acest complex turistic nu prezinta interes pentru drumetia de munte.
Complexul turistic Crivaia (650 m alt. medie) se afla pe versantul drept al vaii Bīrzava, la coada lacului de acumulare Valiug, īn poiana cu acelasi nume. Desi complexul se afla pe teritoriul Muntilor Semenic, el prezinta interes turistic si pentru drumetia din Muntii Aninei. Are un hotel (Bīrzava) cu 130 de locuri (camere de 2-4 paturi) si restaurant, 2 cabane cu 61 de locuri (camere de 2-3 paturi), restaurant si 19 casute cu 2-4 locuri. Complexul functioneaza tot anul. Līnga barajul lacului Valiug se afla Casa-baraj (restaurant), alaturi de care sīnt casute cu 35 de locuri. Complexul este accesibil din soseaua modernizata Resita - Valiug - Complexul turistic Crivaia; din DN 6, din care, īn comuna Slatina-Timis, se desprinde soseaua judeteana care duce īn comuna Brebu Nou (pīna aici nemodernizata), unde se afla Statiunea turistica ,,Trei Ape", apoi īn comuna Valiug de unde a ramificatie a soselei ne duce la complexul turistic. Dinspre Muntii Aninei complexul turistic este accesibil pe traseele 1, 2 si 5. El este legat de platoul Muntilor Semenic prin poteci marcate.
Complexul turistic ,,sapte Brazi" (375 m alt.) este situat īn partea de vest a Muntilor Aninei, la capatul de vest al orasului Oravita, pe stīnga vaii Oravita, līnga Lacul Mare. Este accesibil din DN 57 B Oravita - Anina. Are un motel cu 30 locuri (camere de 2-3 paturi), bar si restaurant.
Statiunea turistica Marghitas (565 m alt.) se afla pe partea stīnga a pīrīului Buhui, līnga lacul de acumulare Marghitas. Dispune de un hotel (Anina) cu 50 de locuri (camere de 2-4 paturi, cu dus) si restaurant si de 2 vile cu cīte 4 locuri (camere cu doua paturi). Functioneaza tot anul. Statiunea este accesibila pe soseaua asfaltata Anina - Marghitas (4 km) si pe traseul 24.
Cabana Maial si motelul Diana (730 m alt.) se afla la 1 km departare de Anina (sosea asfaltata), īn poiana cu acelasi nume. Ambele au o capacitate de 32 de locuri (camere cu 1-2 paturi), bar, restaurant.
Cabana Cerbu (420 m alt.) este situata īn Cheile Minisului la Gura Golumbului. Are o capacitate de 24 de locuri si restaurant. Este accesibila din DN 57 B Bozovici - Anina si din traseele 31 si 33. Līnga ea se afla īn constructie cabana Brīndusa.
Turism si alpinism subteran. Printre numeroasele forme carstice care se afla īn Muntii Aninei un loc important īl ocupa pesterile. Īn lucrare sīnt descrise 16 pesteri care prezinta importanta turistica. Pentru vizitarea lor trebuie sa avem echipament adecvat, lampi cu carbid si lanterne. Īn pestera nu trebuie sa pornim de unul singur. Turistii cu bun simt si cu respect fata de natura nu-si īnscriu numele pe peretii pesterilor, nu distrug formatiuinile concretionare. Ele sīnt frumoase doar la locul lor si nu trebuie sa uitati ca ele prezinta importanta stiintifica si trebuie ocrotite.
Pesterile descrise īn lucrare se afla pe traseele turistice sau īn apropierea lor dupa cum urmeaza: Pestera Comarnic (traseele 5, 7, 18, 21, 22, 24, 25 si 26); Pestera Liliecilor si Pestera de sub Cetate II (traseul 5); Pestera Racovita (traseul 22); Pestera Popovat (traseele 24 si 26); Pestera Turcului, Pestera Pīrsului de la Capul Baciului si Pestera de la Capul Baciului (traseul 19); Pestera cu Apa din Cheile Gīrlistei si Pestera Galatiului (traseul 23); Pestera Marghitas (traseul 24); Pestera Buhui (traseul 27); Pestera Plopa si Pestera Ponor (traseul 30); Avenul din Poiana Gropii (traseul 2) necesita echipament special si stapīnirea tehnicii alpinismului; Avenul Cutezatorilor (traseul 16) a fost amenajat pentru vizitare de catre pionierii din Resita.
La descrierea fiecarei pesteri au fost semnalate punctele dificile si echipamentul necesar.
1. Resita - Secu (localitatea) - Valiug - Complexul turistic Crivaia
Marcaj: banda rosie Durata: 4½ ore (3 ore Resita - Valiug; 1½ ore Valiug - Complexul turistic Crivaia)
Descrierea traseului. Traseul urmeaza īn parte soseaua asfaltata Resita - Valiug taind curbele pe care aceasta le face la traversarea unor pīraie. Marcajul īncepe de la Marginea (cartier al Resitei) si urmeaza soseaua taiata īn versantul stīng al Vaii Mari pīna la contonul silvic Minda. De la canton, spre sud, se desprinde drumul forestier (traseul 18) ce duce la Pestera Comarnic. Aici soseaua modernizata paraseste Valea Mare si urca usor pe valea Cuptoare. Marcajul banda rosie urmeaza soseaua circa 500 m de la contonul silvic Minda coboara domol pe līnga pīrīul Cuptoare. Poteca trece pe līnga un izvor, apoi se angajeaza īntr-un urcus usor si ajunge din nou la sosea pe care a traverseaza si intra īn localitatea Secu. De la bifurcarea soselei, se vad abrupturile calcaroase ale Dealului Cīrsa. De aici se desprinde si poteca marcata cu punct albastru (traseul 2) care porneste de la localitatea Secu spre Complexul turistic Crivaia, trecīnd peste culmea Certej.
Traseul coboara īn localitatea Secu si dupa 5 minute o ia la dreapta; iese din localitate, urmeaza un urcus o poteca, apoi un drum de caruta (circa 200 m) si ajunge din nou la sosea īn dreptul km 7. Īn continuare, urcam prin padurea de foioase si conifere urmīnd sinuozitatile soselei circa 1,5 km spre comuna Valiug si coborīm pe o poteca pīna la Rīul Alb; mergem īn amante circa 100 m pe stīnga apei, o traversam, apoi urcam īn diagonala pīna la o usoara īnseuare de unde poteca coboara īn valea Crainicului. Traversam soseaua forestiera din lungul pīrīului, apoi apa si urcam din nou la sosea pe care o urmam circa 700 m pīna la o īnseuare unde, īn stīnga soselei, se afla o cruce de piatra. Din īnseuare marcajul paraseste soseaua si urmeaza o poteca ce coboara usor pe malul stīng al pīrīului Valiug pīna la capatul unui sir de oase situate īn Poiana Valiug.
Din Poiana Valiug se deschide o perspectiva larga spre Muntii Semenic prin taietura dreapta o padurii urmata de linia telefericului care urca pe culmea Pieptul Goznei pīna sub vīrful Piatra Goznei (1447 m). De la acest vīrf putin proeminent si usor bombat, privirea urmareste spre dreapta (spre sud) liinia aproape orizontala o reliefului pīna la Piatra Nedeii (1437 m), o alta proeminenta o Muntilor Semenic, de unde, mai spre dreapta, relieful coboara usor pierzīndu-se īn zare. Din īnaltimile Muntilor Semenic, spre valea Bīrzavei, pornesc culmi scurte si īmpadurite care īn stīnga liniei de funicular (spre nord) ascund privirii vīrfui Semenic.
De la sirul de case din Poiana Valiug marcajul urmeaza soseaua pīna īn centrul comunei Valiug, strabate spre sud localitatea si urca usor īn lungul pīrīului Gozna (afluent al Bīrzavei pe dreapta) pīna ia o sosea modernizata. Spre stīnga drumul merge la satul Garīna; spre dreapta la Complexul turistic Crivaia, iar īnainte la statia de funicular care urca la Complexul turistic Semenic. Marcajul banda rosie se continua pe sosea pīna la funicular si de aici pe o poteca īn panta abrupta, ce urmeaza linia telefericului, ajunge la Complexul turistic Semenic.
Traseul nostru īnsa urmeaza soseaua pe malul drept al Lacului Valiug, fara marcaj, trecīnd pe līnga constructiile turistice. Dupa ce depaseste coada lacului ajunge la Complexul turistic Crivaia. De la complex, drumul (nemodernizat) se continua īn amonte pe valea Bīrzavei spre Lacul Buhui sau spre alte puncte de interes turistic (traseul 5).
2. Secu - culmea Certej - Complexul turistic Crivaia
Marcaj: punct albastru Durata: 2-2½ ore
Descrierea traseului. Īn localitatea Secu se ajunge urmīnd soseaua modernizata Resita - Valiug sau traseul 1 (banda rosie). Poteca marcata cu punct albastru se desprinde din traseul 1 la bifurcatia soselei spre Secu. Coborīm īn valea Secu, traversam apa si, ocolind o culme īmpadurita, urcam pe valea Grosului (scurta si adīnca) pīna la soseaua modernizata pe care o urmam circa 50 m spre stīnga (spre comuna Valiug) si ajungem la cantonul silvic din Poiana Bichii care se afla līnga sosea. Līnga acest canton, din soseaua modernizata se desprinde un drum forestier care ajunge la saua Baciului si face jonctiunea cu traseul 18. Marcajul nostru lasa īn dreapta drumul forestier si urmeaza o poteca ce urca usor pe coasta de vest, īmpadurita, o dealului Piatra Alba (753 m). Traversam o vale de doline si ajungem īntr-o īnseuare unde se afla o dolina mare, circulara. De aici, spre stīnga, se desparte o poteca nemarcata care duce īn drumul Valiugului. Poteca marcata ocoleste dolina si dupa circa 20 minute, urmīnd aproape curba de nivel, ajunge īntr-o mica poiana. Spre stīnga, la circa 100 m o poteca duce la izvorul Fīntīna lui Frant. Tot din aceasta poiana urmam spre dreapta o poteca nemarcata.
Fig. 03
Dupa circa 300 m ajungem la avenul din Poiona Gropii, situat īn poiana cu acelasi nume, sapat la contactul calcarelor cu gresiile. Avenul constituie punctul terminus al unei vai oarbe sapata īn gresii si are 235 m adīncime, fiind cel mai adīnc aven din Banat si al doilea din tara. Dupa o coborīre pe verticala de 19 m avenul se continua cu doua sisteme de galerii care, la rīndul lor, sīnt mai īntīi verticale apoi puternic īnclinate, avīnd pe parcursul lor mai multe platforme de regrupare. Explorarea lui necesita materiale speciale (scari, corzi, pitoame etc.) si stapīnirea tehnicii alpinismului subteran. Revenim īn poiana la poteca marcata. Pornim īntr-un urcus usor printr-o padure deasa īn care se afla multi mesteceni. Poteca ne scoate pe culmea neteda a Certejului (unde mestecenii se īnmultesc). De aici, dupa un cot brusc spre stīnga, poteca īncepe sa coboare, mai īntīi lin apoi din ce īn ce mai repede pīna īn fundul vaii Crivaia Mare unde īntīlneste un drum forestier. Marcajul urmeaza īn aval drumul forestier care trece peste valea Bīrzava aproape de coada Lacului Valiug si ajunge īn soseaua modernizata de pe malul lacului. Urmīnd īn amonte soseaua de pe malul drept al Bīrzavei, dupa circa 500 m ajungem la Complexul turistic Crivaia.
3. Resita - Lupac - Cioaca Lupacului - Dognecea
Marcaj: banda rosie Durata: 3-4 ore (comuna Lupac - comuna Dognecea l½ - 2 ore)
Descrierea traseului. Din partea de vest o Resitei se urmeaza soseaua modernizata care duce īn comuna Lupac. La iesirea din oras, īn spatele blocurilor noi, pe sosea se afla marcajul banda rosie si banda galbena (traseul 4) care merg īmpreuna pīna la Crucea Lupacului taind serpentinele mari ale soselei. De la Crucea Lupacului, marcajul banda rosie urmeaza cu fidelitate soseaua modernizata pīna aproape de iesirea ei din comuna Lupac. Dupa ce strabate comuna, la dispensar, poteca noastra (banda rosie) paraseste soseaua si se angajeaza, spre dreapta, pe un drum de caruta mai īntīi pe stīnga vaii Ţiganca apoi, dupa 100 m, trece apa si urca coasta unui deal si taie serpentinele mari ale drumului de caruta, dupa care trece pe līnga mai multe salase. Incep sa apara pīlcuri de stejaris. Ajungem īn dreptul vīrfului Cioaca Lupacului (499 m), de unde privirea cuprinde larg depresiunea Lupac, Muntii Aninei cu podisuri si creste ascutite, Muntii Semenic, o linie aproape orizontala cu trei proeminente care marcheaza, de la stīnga la dreapta, vīrfurile Semenic, Piatra Goznei si Piatra Nedeii. Īn dreapta noastra se zaresc dealurile Oravitei, cīmpia Carasului si īn prim plan partea de sud a Montilor Dognecei.
De la Cioaca Lupacului, marcajul urmeaza īn continuare poteca ce trece pe līnga pīlcuri de padure si prin fīneturi. Din loc īn loc se vad suprafete mici cultivate. La obīrsia vaii Ţiganca, poteca o ia brusc la dreapta si se bifurca pe cca 100 m (avīnd acelasi semn), reīntīlnindu-se dupa cīteva minute īntr-o poiana dupa care urmareste o culme scurta, orizontala. Ea se abate la dreapta ocolind obīrsia vaii Ţiganca si intra īn padure. Dupa un urcus usor īncepem sa coborīm cīnd mai repede, cīnd mai īncet pe un drum de caruta ce strabate poieni si ne conduce īntr-un loc numit "La Cruce". Aici parasim drumul de caruta si, urmīnd o poteca cu panta mare, iesim pe malul stīng al Lacului Mare de la Dognecea. Urmam īn aval malul lacului, trecem peste baraj apoi pe līnga o cruce de marmura alba pīna la un stīlp indicator care se afla pe strada principala din Dognecea. Parcurgīnd acest traseu trebuie multa atentie deoarece marcajul intersecteaza multe poteci nemarcate si drumuri de caruta.
4. Resita - Crucea Lupacului - Lacul Vīrtoape
Marcaj: banda galbena Durata: 2-2½ ore
Descrierea traseului. Marcajul nostru īncepe din vestul orasului Resita, de pe soseaua care duce spre comuna Lupac. Pīna la Crucea Lupacului mergem pe traseu comun cu banda rosie (traseul 3). De la Crucea Lupacului traseul nostru (banda galbena) se desparte de banda rosie urmīnd un drum forestier caruia īi taie serpentinele. Ajungīnd pe Tīlva Ţapului (426 m) avem o priveliste frumoasa spre Muntii Aninei (din zona Cheilor Carasului) si Semenicului. Īn continuare, marcajul urmareste drumul, parcurgīnd o culme prelunga, despadurita. Trecem pe la obīrsiile vailor Stīrcovat si Lupacul Mic care se afla īn stīnga, intram īn padure si coborīm la cantonul silvic Locai. Mai departe poteca taie din nou serpentinele drumului, trece pe līnga Dealul Popii si la un cot brusc al drumului o ia la dreapta pe o poteca ce coboara accentuat pīna la confluenta o doua pīraie unde intra īn alt drum forestier. Urmam īn aval drumul forestier, trecem pe līnga cabama Ferendia si ajungem la coada lacului artificial Vīrtoape (circa: 250 m lungime, 150 m latime si 10 m adīncime la baraj), pe care īl depasim si ne īndreptam spre alt lac artificial mai mic, Lacul Vīrtop. Ambele lacuri se afla pe valea Ferendia. De la ultimul lac marcajul banda galbena continua pīna la gara Coltan (1-1½ ora) si Bocsa-Izvor (1-1½ ora).
5. Carasova - Cheile Carasului - Prolaz - Podisul Iabalcei - Pestera Comarnic - Complexul turistic Crivaia
Marcaj: banda albastra Durata: 6-7½ ore fara vizitarea pesterilor (Carasova - Prolaz 1½-2 ore; Prolaz - Pestera Comarnic 2-2½ ore; Pestera Comarnic - Complexul turistic Crivaia 2½-3 ore).
Descrierea traseului. Marcajul īncepe de la biserica din Carasova, traverseaza Carasul pe un podet si urmeaza, īn amonte, malul stīng al rīului intrīnd īn chei. Inca de la īnceput poteca este bine conturata; lasam īn dreapta cele doua deschideri suprapuse ale Pesterii Valeaga care īn trecutul geologic se unea cu Pestera de dupa Cīrsa (a carei intrare este īnsa deasupra cheilor) si ne afundam īn Cheile Carasului urmīnd meandrarile rīului. Versantul drept (deci īn stīnga noastra) este abrupt si lipsit de vegetatie; aici se afla deschiderea Pesterii Liliecilor (lata spre tavan si īngusta la baza) vizibila din poteca, deasupra apei. Pentru o ajunge la pestera, trecem apa si urcam relativ usor cei 15 m īnaltime pīna la gura pesterii catarīndu-ne pe stīnca. Pestera este formata dintr-o singura galerie lunga de 640 m lipsita de un curs de apa permanent. La precipitatii atmosferice bogate, ultima jumatate a pesterii este parcursa de apa care se pierde īntr-un aven. Inca de la intrare, galeria are 10 m īnaltime si tot atīta latime. Dupa vrea 30 m parcursi, īntīlnim pe talpa pesterii movilite conice de guana depuse de coloniile de lilieci, de unde vine si numele pesterii. Continuam īnaintarea printr-o galerie care devine mai scunda si dupa 200 m parcursi, trecīnd de cīteva cotituri, īntīlnim pe talpa cīteva ponoare prin care se dreneaza apa de infiltratie. Dupa o cotitura la dreapta si cītiva zeci de metri parcursi ajungem la primele concretiuni mai importante. De aici, concretiunile devin mai numeroase, galeria face un cot brusc la dreapta apoi, mai departe, un alt cot la stīnga si dupa 25 m tavanul se apropie de talpa nisipoasa o pesterii lasīnd impresia ca galeria se īnfunda. Īn anul 1965 s-a sapat un culoar īn nisipul de pe talpa putīndu-se astfel explora si carta īnca 200 m de galerie. Explorarea este dificila dim cauza nisipului, blocurilor de calcar prabusite si o apei care, la viituri, poate umple toata galeria, destul de scunda īn unele locuri (0,60 m). La capatul galeriei explorate se afla foarte mult nisip si pietris care opresc īnaintarea. Ţinīnd seama ca pestera are o dezvoltare generala spre nord-vest fata de intrare, la capatul ei sīntem sub DN 58 Resita - Carasova si avem deasupra noastra un pachet de calcare gros de peste 110 m.
Revenind īn poteca, ne continuam drumul īn amonte, pe partea stīnga a Carasului. Poteca este sapata īn stīnca si la un cot mare al rīului trece printr-o taietura īngusta de padure. Peretii salbatici ai cheilor cu pīlcuri de vegetatie, īn care predomina liliacul salbatic, se apropie din ce īn ce mai mult. Jos, sub noi, se aude vuietul apei īn lupta cu stīnca. Trecīnd de taietura, īn stīnga noastra, deasupra peretelui abrupt din dreapta Carasului, se zaresc zidurile cetatii Carasovei. Trecem prin dreptul ei si ajungem la cel mai mare cot pe care-l face Carasul īn aval de Prolaz. Aici, īn malul drept, se afla Pestera de sub Cetate II, a carei intrare este mascata de vegetatie arborescenta. Inainte de cot trecem apa pe o punte improvizata si urcīnd usor 10 m ajungem la deschiderea pesterii, Pestera de sub Cetate II are o lungime de 580 m si este lipsita de un curs de apa permanent. Explorarea ei este relativ usoara prin faptul ca nu prezinta obstacole mari, iar galeriile sīnt largi. Inaintīnd prin galerie urcam mai multe repezisuri si dupa cīteva coturi ajungem la o bifurcatie ale carei ramuri se reīntīlnesc dupa circa 50 m. Pe pereti se observa intercalatiile de silex din masa calcarelor care ramīn īn relief, dīnd pesterii o nota caracteristica. Īn continuare galeria coteste usor si dupa circa 250 m de la intrare se bifurca. Ramura din dreapta (circa 80 m lungime) se termina cu un lac, iar ramura din stīnga continua cca 200 m. O urmam si dupa 30 m īntīlnim primul obstacol serios: o saritoare de 13 m pe care ne cataram ajutati de politele de silex. Galeria īn care intram este larga si din ea se desprind alte doua galerii care se īnfunda dupa cīteva zeci de metri. Dupa aproape 150 m si galeria principala devine inaccesibila din pricina nisipului si o apei.
Dupa explorarea pesterii revenim īn poteca si ne continuam drumul spre depresiunea Prolaz trecīnd pe sub dealul Zabel (īn dreapta); īn stīnga privirea se īndreapta spre abrupturile dealului Stocic. Aici Cheile Carasului sīnt mai salbatice si mai prapastioase. Poteca se apropie de apa si dupa un mic cot, īn fata noastra se deschide mica depresiune a Prolazului (prolazia īn limba carasovenilor īnseamna ,,loc de trecere"), marginita de stīnci calcaroase. Pīna aici am parcurs 1½-2 ore prin chei fara o socoti explorarea pesterilor.
Ajunsi la Depresiunea Prolazului, cu salase si culturi rasfirate prin ea, urmam poteca īn amonte, trecem Carasul pe dreapta lui; dupa ce strabatem curtea unui salas īncepem sa urcam pe serpentine partea abrupta si īnierbata o Cracului Ciobanului īntīlnind īn stīnga traseul 6 (tot banda albastra) care duce la Crucea Iabalcei. Ajunsi pe Podisul Iabalcei, urmam poteca pe marginea Cheilor Carasului avīnd īn stīnga o larga depresiune carstica formata prin unirea dolinelor (uvala) numita Groapa Iepii, apoi, mai departe, lasam īn stīnga dealul Pavana dupa care ajungem la o īnsiruire de doline care schiteaza forma unei vai (vale de doline). Ne aflam la un cot mare al Carasului, deasupra Pesterii Ţolosu. Traversam valea de doline si ne īndepartam de Cheile Carasului care ramīn īn dreapta. Strabatem astfel o portiune din marele podis calcaros al Iabalcei īntīlnind īn drumul nostru nenumarate doline si lapiezuri. De pe podis se vad foarte bine culmile Semenicului, iar īn dreapta, peste Cheile Carasului, se desfasoara culmea Socolovatului.
Poteca se transforma īntr-un drum de caruta; coteste usor la dreapta, īntīlneste traseul 21, nemarcat, ce vine din stīnga si trece printr-o livada de pruni. Strabate o portiune din podisul Iabalcei numita Poiana Stīncoasa (sau Crna Pole) printre doline si lapiezuri, dupa care īncepe sa coboare printr-o vale de doline īn lunca pīrīului Comarnic. Traversam apa aproape de confluenta cu pīrīul Toplita si ajungem īn soseaua Resita - Comarnic - Anina. Inca de la coborīrea de pe podis prin valea de doline, īn fata noastra se vede cantonul silvic Comarnic care ramīne īn stīnga. Urmam soseaua īn amonte circa 200 m si la cotul pe care-l face trecīnd podul peste pīrīul Comarnic poteca noastra se īntīlneste cu traseul 7 (cruce rosie). Īn apropiere se afla Pestera Comarnic, cea mai lunga pestera din Banat (4040 m), īmpodobita cu formatiuni stalagmitice.
Galeriile Pesterii Comarnic au fost formate de pīrīul Ponicova, care, pierzīndu-si cursul de la suprafata, s-a adīncit īn calcarele din dealul Cleantul Putnata formīnd un sistem de galerii dispuse pe doua etaje. Etajul inferior este strabatut de apele Ponicovei numai la debite mari si nu poate fi parcurs īn īntregime din pricina unor sifoane si o apei care, īn unele cazuri, inunda complet galeria. Etajul superior are o lungime de peste 1,6 km si este fosil, fiind lipsit de ape curgatoare. Prin formatiunile care le contine constituie atractia turistica a pesterii.
Pestera Comarnic este accesibila prin doua intrari: intrarea Ponicova (470 m altitudine), pe unde se pierde apa Ponicovei si intrarea Comarnic (440 m altitudine). Deoarece vizitarea ei se face numai cu ghidul oficial al pesterii o vom descrie sumar. De līnga podul unde se īntīlnesc marcajele urmam o poteca nemarcata, care urca prin padure. Lasam īn dreapta valea formata de resurgenta Ponicovei si īn 10 minute sīntem la intrarea Comarnic. Inca de la primii metri parcursi, pe pereti se vad cifre scrise cu rosu care au servit la ridicarea topografica. Culoarul pe care-l parcurgem ne scoate īn Sala Mica cu blocuri, numita asa din cauza blocurilor mari de calcar de pe talpa ei si peste care trebuie sa trecem. Asemenea blocuri sīnt īn multe portiuni ale pesterii si creeaza dificultati la īnaintare. De aici strabatem o succesiune de galerii si sali dupa care ajungem īn Sala cu Argila, unde se afla formatiuni stalagmitice monumentale. Īnaintīnd, ajungem īntr-o portiune o pesterii numita ,,Muzeul" unde se afla nenumarate forme concretionare. Mai departe galeria face cīteva cotituri bruste; pe pereti se vad scurgeri parietale monumentale si la un moment dat, pe talpa ei, apar baraje stalagmitice īnalte care primavara īnchid lacuri de aproape un metru adīncime.
Fig. 04
Īn continuare, urmeaza Sala de Cristal īn care īntīlnim alte splendori ale pesterii, apoi Sala Domului īmpodobita frumos cu stalactite de un alb imaculat. De aici parcurgem cītiva zeci de metri printr-o galerie neprimitoare, dupa care aceasta se bifurca. Ramura din stīnga se duce īn Sala Virgina unde stalagmitele, divers colorate, sīnt adunate ca īntr-un muzeu, iar ramura din dreapta, tot printr-o galerie neprimitoare, ne scoate afara din pestera, acola unde pīrīul Ponicova intra īn etajul inferior. Urcam versantul stīng al pīrīului pīna la o poiana unde īntīlnim un drum de caruta care ne conduce dupa 20 minute īn drumul Resita - Comarnic - Anina pe care am parasit-o la intrarea īn pestera. Urmam drumul spre dreapta si dupa circa 3 km sīntem din nou la cantonul silvic Comarnic.
De la podul peste Comarnic, īn continuare, marcajele banda albastra (traseul nostru) si cruce rosie (traseul 7) merg comun. Urmam malul drept al pīrīului Comarnic pe un drum forestier circa 250 m, dupa care, lasīnd īn dreapta o confluenta, trecem pe partea stīnga o pīrīului si urmam o poteca ce urca abrupt pe Cracul Moranului strabatīnd o padure falnica de fag. Dupa un urcus greu ajungem īn Poiana Betii; cotim usor la stīnga īndreptindu-ne spre Vīrful Betii (866 m) unde se afla un semn topografic. Din acest vīrf poteca o ia din nou la stīnga urmīnd culmea si dupa 250 m parcursi ne despartim de marcajul cruce rosie (traseul 7) care o ia brusc la dreapta spre vila Klaus. Noi urmam marcajul banda albastra prin fineturile din poiana parcurgīnd o culme netezita; poteca face un cot la dreapta si īncepe sa coboare usor dupa care face un alt cot la stīnga pe un bot de deal, punct numit ,,La Fagul Scris". De aici poteca coboara o panta īmclinata, paraseste poiana si dupa un parcurs de 20 minute prin padure ajunge la Bīrzava pe care o traverseaza si intra īn drumul forestier ce duce spre Lacul Valiug (la stīnga) si vila Klaus (la dreapta). Marcajul nostru urmareste drumul forestier spre stīnga si dupa 1,5 km ajunge la Complexul turistic Crivaia, punctul terminus al traseului nostru.
De la complex, banda albastra se continua pe versantul drept al vaii Bolnovat, apoi pe culmea Pieptul Goznei si iese sub vīrful Piatra Goznei. Aici se uneste cu marcajul banda rosie ce vine de la statia de teleferic si, īmpreuna, ajung la Complexul turistic Semenic (timp de parcurs 1½-2 ore).
6. Crucea Iabalcei - Prolaz
Marcaj: banda albastra Durata: 1 ora
Descrierea traseului. La Crucea Iabalcei se poate ajunge pe DN 58 Resita - Carasova (cca 10 km) modernizat. Venind dinspre Resita, īnainte cu 500 m de Crucea Iabalcei, din stīnga drumului se desprinde o poteca urmata de marcaj. Poteca strabate o parte din podisul calcaros al Iabalcei trecīnd prin fīneturi sau ocolind doline. Dupa circa 800 m de la sosea, traverseaza drumul spre Iabalcea īndreptīndu-se spre sud-est. Dolinele devin mai numeroase, unele avīnd culturi pe ele. Apar din ce īn ce mai multe lapiezuri. La un moment dat poteca traverseaza pe nesimtite valea de doline a Iabalcei apoi urca usor pe dealul Pasac (692 m) de unde putem admira salbaticia Cheilor Carasului si o podisului Iabalcei care se afla īn prim plan, iar mai departe depresiunea Lupac, muntii Dognecei si ai Semenicului. Din dealul Pasac poteca coboara spre mica depresiune a Prolazului traversīnd mai īntīi o vale torentiala īn care se vad sisturi argiloase negre. Īnainte de o ajunge pe fundul depresiunii, se face jonctiunea cu traseul 5 (tot banda albastra).
7. Pestera Comarnic - Poiana Betii - vila Klauss
Marcaj: cruce rosie Durata: 1½-2 ore
Descrierea traseului. De la Pestera Comarnic pīna īn Poiana Betii traseul este comun cu banda albastra (traseul 5). Īn poiana, poteca marcata cu cruce rosie o ia brusc la dreapta (īn timp ce banda albastra merge īnainte), paraseste poiana si coboara domol printr-o padure de brazi, trece printr-o poienita cu mesteceni razleti apoi, tot prin padurea de brazi, coboara accentuat īn serpentine largi. Dupa ce depaseste un foisor continua pīna la rīul Bīrzava. Traversam rīul si intram pe un drum forestier; urmam drumul spre dreapta si dupa 200 m ajungem la vila Klauss. De aici marcajul cruce rosie urca pe Cracul Molidului pīna la Complexul turistic Semenic (timp de parcurs 2-2 ½ ore de la vila Klauss).
8. Steierdorf - Lacul Ochiul Beu - Podul Beu -Sasca Romana
Marcaj: banda albastra Durata: 6½-8 ore (4-5 ore Steierdorf - Lacul Ochiul Beu; l½-2 ore Lacul Ochiul Beu - Podul Beu; 1 ora Podul Beu -Sasca Romana)
Descrierea traseului, Pentru o intra īn acest traseu, din orasul Anina folosim mijloacele de transport locale care ne duc īn piata de līnga scoala din Steierdorf (localitate componenta o orasului Anina). De aici urmam strada Crivina pentru o taia un cot al drumului national 57 B Oravita - Bozovici pe care īl urmam spre stīnga 700 m pīna la Colonia Ceha, o īnsiruire de case pe coama unui deal. Parcurgīnd soseaua, putem privi spre stīnga partea de sud o depresiunii Anina marginita de Cioaca Morii (795 m) si Culmea Uteris, iar īn fundalul perspectivei, prin unghiul vaii Minis, zarim culmea Cleantul Rosu - Grohanul Mic.
Poteca marcata porneste din sosea si urmeaza strada Colonia Ceha coborīnd usor pe culmea dintre vaile Ponor si Bido. Īn dreapta noastra se īnalta Tīlva Ponor (836 m) si Tīlva Zīnei (939 m), complet īmpadurite, iar īn fata se deschide valea larga a Ponorului care se īnfunda īn podisul carstic cu acelasi nume, fiind o vale carstica oarba. Marcajul urmeaza o poteca bine conturata, traverseaza pīrīul Ponor putin īn amonte de confluenta cu pīrīul Bido si ajunge pe terasamentul fostei cai ferate forestiere pe care-l urmeaza īn aval (spre stīnga). Trecem pe līnga cantonul silvic Poiana Cerbilor, situat īn poiana cu acelasi nume, si dupa traversarea Vaii Cerbilor ajungem la un drum forestier pe care-l urmam tot spre stīnga (sud). Dupa aproape 200 m, īn stīnga noastra se desface o poteca printre tufisuri care, dupa cīteva minute, ne conduce la izbucul Fīntīna de Piatra situat īn apropierea pīrīului Ponor o carui apa este poluata. Ca punct de reper mai vizibil ne poate servi drumul de caruta care o ia spre dreapta si se īnfunda īn padure. Urmam, īn continuare, drumul forestier si, dupa circa 400 m, intram spre stīnga pe o poteca si ajungem din nou la pīrīul Ponor, īn locul unde acesta se pierde īn calcare strabatīnd galeriile Pesterii Plopa. Aici putem ajunge si de la izbucul Fīntīna de Piatra urmarind īn aval cursul pīrīului.
Revenind la drum acesta se bifurca, ramura din stīnga fiind folosita de traseul 30. Poteca noastra urmeaza drumul īnainte (sud), trece pe līnga niste case de pe podisul calcaros Crivina, strabate un debleu, lasa īn dreapta alt drum forestier, apoi trece Minisul pe un pod de lemn si, īn urcus usor, ajunge la cantonul silvic Crivina (Uteris). De aici, poteca urca domol si intra īn padurea de foioase urmīnd un drum de caruta care se transforma īn poteca larga; trece prin Poiana Musuroi si coboara lin ajungīnd īn Poiana lui Marcu cu multe doline. Chiar la intrarea īn poiana, īntīlnim marcajul banda galbena (traseul 30) care vine din stīnga pe un drum forestier. Īn continuare, pīna la cantonul silvic Delamea, ambele marcaje urmeaza acelasi traseu. Poteca strabate poiana spre sud si dupa circa 400 m de la īntīlnirea marcajelor ajunge la un alt drum forestier. Marcajele urmeaza acest drum 200 m dupa care se abat la dreapta si, prin padure, intra aproape imperceptibil īn valea Racajdianului, lipsita de apa. Drumul forestier pe care l-am lasat spre stīnga strabate partea de nord a Poienii Gura Racajdianului, intra īn padure si, īnainte de o ajunge la Poienile Omul Mort, īncepe sa fie marcat cu banda galbena. Este marcajul care vine din localitatea Valea Minisului (traseul 10) si l-am īntīlnit īn Poiana lui Marcu.
Intrate īn valea Racajdianul (numele vaii Beu īn cursul superior), marcajele urmeaza, prin padure, o poteca larga, de multe ori spalata de ape (de fapt un fost drum forestier īn prezent necarosabil), cīnd pe dreapta, cīnd pe stīnga talvegului īn care se afla mai multe ponoare. La un moment dat, dintr-o poiana din dreapta vaii vin apele unui izbuc care ne īnsotesc circa 500 m pierzīndu-se apoi difuz īn patul vaii. Īn continuare, valea este din nou seaca pīna la confluenta cu Selestiuta, un afluent cu apa permanenta pe dreapta Racajdianului. De la aceasta confluenta pīna īn dreptul Lacului Ochiul Beu, valea īsi schimba numele īn Beu Sec, aceasta din pricina ca īn perioadele secetoase, cīnd debitul apei este mic, valea este seaca, toata apa pierzīndu-se īn patul ei.
Urmam īn continuare poteca din versantul stīng al vaii Beu Sec, lasam īn stīnga un afluent mai important (Padina Ursoaia Mare) si ajungem īn Poiana Paunestilor si totodata la cantonul silvic Dekimea (sau Beu Sec). La acest canton marcajul banda galbena se opreste; noi urmam īn aval un drum forestier carosabil (marcat numai cu banda albastra) care trece cīnd pe dreapta cīnd pe stīnga vaii. Lasam īn stīnga alt drum forestier care duce (dupa circa 1 km) īn Poiana Beusnitei si dupa 1 ora de la cantonul silvic Delamea si 4-5 ore de la Steierdorf ajungem īntr-o poienita cu o plantatie de brazi unde se afla lacul carstic Ochiul Beu. Aici marcajul nostru īntīlneste traseul 9 (triunghi albastru) care conduce la Cascadele Beusnitei.
Lacul Ochiul Beu se afla la o altitudine de 310 m īn unghiul format de confluenta Beusnitei cu Beu Sec. Apropierea de apele Beusnitei lasa impresia ca lacul este alimentat de acestea. Īn realitate el este alimentat de un izbuc situat pe fundul dolinei īn care este instalat lacul, iar emisarul (pīrīul care se formeaza din lac) debuseaza īn valea Beu Sec care de aici īn aval se numeste Beu. Lacul Ochiul Beu are o forma aproximativ ovala, o suprafata de 284 m2 si o adīncime maxima de 3,6 m.
Din dreptul Lacului Ochiul Beu marcajul nostru urmeaza īn aval drumul forestier carosabil pe partea dreapta a Beului, urca usor si dupa 1.250 km īntīlneste un drum forestier carosabil care vine īn dreapta, din satul Socolari. De aici, parcurgind o distanta de 750 m pe drumul forestier care se continua pe dreapta Beului ajungem la cantonul silvic Valea Beului unde se termina drumul forestier carosabil. Marcajul trece pe līnga canton si urmeaza īn continuare o poteca larga mai īntīi deasupra apei apoi, lasīnd īn dreapta un drum este formata din cīteva case rasfirate īntr-un bazinet din chei (a largire o vaii) adapostind si colonia de pionieri Valea Minisului. Traseul marcat porneste din localitate, de la podul peste Minis, si urmeaza īn amonte soseaua modernizata, pe stīnga Minisului. Dupa 4 km, la podul Calugaro, traseul paraseste soseaua, trece podul peste Minis urmīnd un drum forestier īn lungul vaii carstice Calugara. Zona strabatuta este īmpadurita dar sīnt si portiuni proaspat defrisate. Drumul forestier urmat de marcaj urca usor īn serpentine si dupa 2 km īntīlneste drumul forestier care vine din Valea Caldarii. Acesta ramīne īn stīnga, iar drumul nostru urca lin pe coasta vestica o culmii Pauleasca ajungīnd apoi pe un podis ciuruit de doline. Urmam drumul tot spre dreapta, ajungem īn Poienile Omul Mort si dupa 400 m sīntem īn Poiana lui Marcu. Strabatem partea prelunga de sud-est a acestei poieni si dupa circa 300 m īntīlnim marcajul banda albastra (traseul 8) care vine din dreapta. Pīna la cantonul silvic Delamea ne vom continua drumul pe traseu comun (vezi traseul 8).
11. Valea Minisului - Dealul Trei Movile - Lacul Buhui
Marcaj : triunghi rosu Durata: 4 ore
Descrierea traseului. Marcajul īncepe de la podul peste Minis din localitatea Valea Minisului. Traversam drumul national si urcam prin padure pe versantul stīng al Ogasului Babei. Iesim din padure si urcam pe la liziera unei plantatii de brazi pīna īn partea de vest o dealului Zabalu Mare (835 m) de unde se deschide o perspectiva frumoasa spre culmile sudice ale Muntilor Semenic si spre culmile Muntilor Aninei din zona vaii Golumbu. Aici marcajul intra din nou īn padure si urmeaza o culme prelunga. Poteca, de multe ori abia vizibila (dealtfel ca si marcajul care este foarte rar) sau barata de copaci cazuti, urca pe la Locul Dracului (a proeminenta pe culme), apoi coboara īntr-o īnseuare si din nou urca pe dealul Hunca Trei Movile (927 m). De aici traseul se īndreapta spre nord urmīnd culmea prelunga a Dealului Hotarului care formeaza cumpana de ape dintre pīraiele Buhui īn vest (stīnga) si Poneasca īn est (dreapta). Poteca este prost īntretinuta si barata de copaci cazuti. Strabatem un luminis cu ierburi apoi īncepem sa urcam usor si ajungem īn partea de vest a podisului calcaros Cīrneala unde īntīlnim marcajul punctul rosu (traseul 12) ce vine din dreapta de la localitatea Poneasca. Pīna la Lacul Buhui traseul comun urmeaza un drum de caruta (ce ocoleste doline) si dupa un kilometru intra īntr-un drum forestier. Urmam spre stīnga drumul forestier (iesind totodata din zona de calcare) printr-un coborīs usor īn serpentine si dupa circa 2 km ajungem pe malul Lacului Buhui. Urmam malul drept circa 10 minute pīna la cantonul silvic Buhui unde se termina cele doua marcaje. De aici se pot vizita orasul Anina si Pestera Buhui (traseul 27).
Marcajut de mai sus a fost facut pentru pionierii de la tabara din Valea Minisului. Pe parcurs el nu ofera privelisti deosebite si puncte de atractie turistica, de aceea nu-l recomandam turistilor. Lacul Buhui (primul lac artificial din tara noastra construit pe calcare) poate fi vizitat urmīnd traseul 27.
12. Poneasca - Poiana Mosneagul Mare - Lacul Buhui
Marcaj: punct rosu Durata ; 4 ore
Descrierea traseului. Localitatea Poneasca se afla pe valea cu acelasi nume; aici se ajunge parcurgīnd 3 km pe un drum carosabil care se desprinde din DN 57 B Bozovici - Anina. Īn sat se afla o tabara de pionieri. Primele marcaje sīnt pe drumul carosabil, īn dreptul taberei de pionieri, situata pe partea dreapta o pīrīului Gusec, īn unghiul de confluenta a acestuia cu pīrīul Poneasca. Marcajul urmeaza drumul īn amonte cīteva zeci de metri, apoi o ia la stīnga trecīnd peste pīrīul Poneasca si se angajeaza pe un drum forestier de pe stīnga Gusecului pe care-l urmeaza īn amonte 1 km, trecīnd cīnd pe o parte cīnd pe alta o pīrīului. Lasa īn dreapta ogasul Prisoca, apoi drumul forestier, urmīnd īn continuare o poteca ce serpuieste pe malul pīrīului Gusec strabatīnd o padure deasa si salbatica. Dintr-o largire o vaii poteca īncepe sa urce abrupt pe versantul stīng al pīrīului pierzīndu-se deseori prin frunzis. Dupa ce am urcat o diferenta de nivel de circa 250 m de la plecare ajungem īn partea de vest o poienii Mosneagul Mare. O strabatem pastrīnd directia nord-vest; intram din nou īn padure si totodata īn podisul calcaros Cīrneala ciuruit de numeroase doline. Poteca marcata se īntretaie cu altele nemarcate si cu drumuri forestiere, īncīt trebuie sa fim foarte atenti la marcaj.
Trecīnd prin mai multe doline sau ocolind altele, parcurgem extremitatea sudica o podisului Cīrneala. Poteca īncepe sa urce usor pīna īntr-o poienita prelunga unde īntīlneste poteca marcata cu triunghi rosu (traseul 11) ce vine din stīnga, dinspre satul Valea Minisului. De aici si pīna la Lacul Buhui ambele marcaje urmeaza acelasi traseu (vezi traseul 11).
13. sopotu Nou - Cheile Nerei - Sasca Romana
Marcaj : banda rosie Durata: 8-9 ore (1½-2 ore sopotu Nou - Poiana Meliugului; 1½-2 ore Poiana Meliugului - Poiana Alunilor; 3 ore Poiana Alunilor - cantonul silvic Damian; 2 ore cantonul silvic Damian - Sasca Romana)
Descrierea traseului. Marcajul īncepe din comuna sopotu Nou de la podul de beton peste apa Bucevii si urmeaza īn aval un drum de caruta pe partea stīnga a Nerei. Īn aceste locuri valea Nerei este larga, cu multe poieni si numeroase salase. Pantele sīnt relativ domoale si īmpadurite; urmīnd drumul de caruta strabatem poiana larga o Strajitei si, la capatul ei, īnainte de o ajunge la ogasul Rogozului, trecem Nera pe partea ei dreapta si ajungem īn Poiana Corbului, mai mare decīt cea a Strajitei. Drumul se continua īnsa si pe portea stīnga a Nerei pīna la iesirea din satul Dristie unde apa poate fi trecuta pe o punte deteriorata sau prin vad. Poteca turistica strabate īnsa Poiana Corbului si la capatul ei de nord ajunge chiar pe malul apei. Desi īn dreapta noastra se afla versantul relativ abrupt al culmii Strajita, valea se mentine larga deoarece pe stīnga Nerei se desfasoara poiana de la Dristie dominata de vīrful Fetei Mari. Urmīnd īn continuare poteca (de fapt un drum de caruta) pe dreapta Nerei, trecem peste ogasul Bresnic si ajungem īn poiana Bresnic dominata spre nord-est (dreapta) de Vīrful Ars (546 m), iar spre sud-vest (stīnga) de dealul sestul Stancilova. Strabatem īn lung poiana si la capatul ei, la Cotul Blidaresei, īntīlnim un salas de unde se desprinde, spre dreapta, traseul 14 (banda galbena). Aici valea Nerei se īngusteaza brusc avīnd caracter de chei pe care si-l va pastra pīna aproape de Sasca Romana. Urmam īn continuare marcajul prin cheile impresionante ale Nerei trecīnd pe līnga cīteva salase. Īn stīnga noastra, pe cealalta parte o Nerei, se succed Cīrsa cu Ţoale, Cīrsa Lunga si Cleantul Prihodului, iar īn dreapta avem pantele īmpadurite ale vīrfului Sparturile care, pe masura ce īnaintam, devin din ce īn ce mai abrupte apropiindu-se de Nera (pentru croirea drumului stīnca a fost dinamitata). Trecīnd de aceasta strīmtura, valea se largeste brusc lasīnd loc unui bazinet marginit de pante abrupte - sīntem īn Poiana Meliugului[2] unde se afla cīteva salase si culturi agricole. Chiar la intrarea īn poiana, din drum se desprinde spre dreapta traseul 16 (cruce rosie) spre avenul Cutezatorilor. Urmam drumul de caruta care strabate poiana īn lung si, dupa putin timp, īn fata ne apare peretele impresionant al Cīrsei Meliugului īn care se vad cīteva deschideri ale unor nise carstice. La capatul poienii, din drumul nostru se desprinde traseul 15 (punct albastru) care urmeaza partea dreapta a Nerei. Noi cotim la stīnga si urmam marcajul banda rosie care traverseaza Nera pe o punte suspendata. Lasam īn urma o moara care este pe ogasul Haimellug (sau Untan) si urcam, prin padure, panta Culmii Lacului pīna la un loc unde se afla niste scaune (banci), de aceea locul o fost numit ,,La Scaune". Aici poteca noastra se īncruciseaza cu traseul 17 (cruce albastra) care duce la Lacul Dracului.
Pentru o ajunge la acest lac parasim marcajul nostru si urmam spre dreapta poteca marcata cu cruce albastra. Trecem printre tufe de liliac salbatic apoi ne angajam īn coborīs prin padure si dupa 15 minute sīntem līnga lac. Lacul Dracului se afla pe partea stīnga a Nerei, la gura pesterii cu acelasi nume, lunga de 68 m. Are o forma aproape circulara si o adīncime de 9 m. El o aparut la zi prin prabusirea boltii pesterii, din care pricina o parte din malurile lacului sīnt īn surplomba. Lacul este alimentat de apele Nerei care circula prin fisurile calcaroase dar si din precipitatii.
Revenim īn punctul ,.La Scaune" si ne īnscriem din nou īn poteca noastra (banda rosie). Coborīm pīna īn talvegiul Ogasului Porcului unde se afla un izvor, apoi urmam īn aval malul Nerei. Traversam Ogasul Ulmul Mic, apoi o culme secundara (numita Cracul Iordanului) pentru o evita Conveiul Scurt al Nerei. Īn vīrful culmii se desprinde spre dreapta o poteca nemarcata care duce la un punct de belvedere. Dupa traversarea culmii, lasam īn dreapta (dincolo de Nera) Poiana Alunilor[3] si trecem pe sub Cleantul Farna, īn care se afla Pesterile de la Farna. Mai departe strabatem o poiana, trecem de ogasul Ulmul Mare si lasīnd īn stīnga (chiar līnga poteca) Pestera Boilor, iar mai sus, pe ogas, Pesterile lui Vīt, ne angajam pe o poteca sapata īn stīnca din Cīrsiile Dese. Īn dreapta noastra (peste Nera) se īnalta abrupturile si turnurile din Cīrsia Caprarului. Poteca urmeaza meandrele Nerei, trece prin doua tuneluri si dupa un cot la stīnga (cotul Tulburii) intra īn Cīrsa Barbesul Mic. Strabatem prispa īngusta sapata īn stīnca care are o mica īntrerupere marcata de un zavoi dupa care intram īn Cīrsa Barbesul Mare. La terminarea potecii din stīnca intram īntr-un zavoi larg (Zavoiul lui Ghita Sīrbu) urmīnd un meandru mare al Nerei. Peste apa se desfasoara Cīrsa Haiducului urmata de Pīnza Vaii Rele, iar īn aval de Valea Rea se rīnduiesc, īn lungul Nerei, Cleantul ,,La Cīrlige" si Pīnza lui Clean. Aceste abrupturi salbatice, īmpreuna cu Cīrsa ,,La Inchinaciune" (din stīnga), prind apele Nerei ca īntr-un cleste. Īn dreptul Cleantului ,,La Cīrlige" trecem Nera prin vad pe partea ei dreapta si urmam poteca sapata īn stīnca. Dupa Pīnza lui Clean traversam Padina Seaca apoi urmam prin padure un drum de caruta care ne scoate la cantonul silvic Damian, unde se poate īnnopta. De la canton īn aval marcajul urmeaza un drum forestier care urmareste meandrele Nerei. Trecem mai īntīi pe sub impresionanta Cīrsa a Rolului, apoi strabatem Poiana Lindinii. La capatul poienii se desprinde spre dreapta alt drum forestier care urca pe dreapta vaii Lindina. Noi urmam īnainte drumul suspendat deasupra Nerei, avīnd īn stīnga abruptul Cracului Mazaran apoi Cīrsa Balatan si dupa 4 km de la cantonul silvic Damian ajungem la podul Beului, unde din dreapta vine un drum forestier, traseul 8 (banda albastra), care de aici pīna la Sasca Romana va merge īmpreuna cu traseul nostru (banda rosie). Drumul forestier o ia la dreapta ducīnd spre Potoc. Noi īl parasim si, īnsotiti de banda rosie si de banda albastra, cotim usor la stīnga pe o poteca sapata īn calcare. Dupa cītiva metri de la pod, trecem printr-un tunel (īn unele locuri surpat), apoi strabatem o trena de grohotisuri calcaroase de sub Cīrsa Caraula si ajungem la cel mai lung tunel (circa 40 m) din Cheile Nerei. Parcurgem tunelul sapat īn Cīrsa Foeroaga Mare si urmam poteca agatata īn stīnca pīna la iesirea din zona calcaroasa, unde se termina si Cheile Nerei. Valea se largeste mult, Nera face doua meandre mari care prind īntre ele terenuri agricole. Noi urmam o poteca ce scurteaza ultimul meandru, trecem pe līnga cīteva salase si ajungem la o punte suspendata pe cablu, pe care trecem Nera pe partea ei stīnga. De aici, marcajele ne conduc īn Sasca Romana unde se termina. Īn continuare, urmīnd un drum carosabil de pe malul stīng al Nerei, lung de 1,5 km, ajungem īn comuna Sasca Montana.
14. Cheile Nerei (Cotul Blidaresii) - vīrful Habitul - izvorul Tisiei
Marcaj: banda galbena Durata: 2-2½ ore
Descrierea traseului. Marcajul nostru se desprinde din traseul 13 (banda rosie) care strabate Cheile Nerei. El īncepe din Cotul Blidaresii, de līnga salasul lui Nicolae Negru (partea dreapta a Nerei) si urmeaza un drum de caruta care urca o panta abrupta pīna la Poiana Arsa. Tot timpul avem īn dreapta Vīrful Ars (546 m). Strabatem poiana īn urcus domol urmīnd directia nord, traversam ogasul Arsa īn zona de obīrsie, apoi, lasīnd īn dreapta vīrful Smidoasa Mare (583 m) si ocolind obīrsia ogasului Meliugel care se afla īn stīnga, coborīm īntr-o īnseuare. De aici, drumul de caruta urmeaza o culme si ne scoate sub vīrful Habitul (837 m) care ramīne īn dreapta la circa 50 m. Īn acest loc, līnga un salas cu fintīna, drumul de caruta o ia la dreapta, iar noi urmam poteca marcata spre stīnga care ne scoate īntr-un loc despadurit la obīrsia vaii Tisia, unde se afla izvorul Tisiei. Aici iau sfīrsit marcajul si traseul nostru, iar poteca noastra se īntīlneste cu traseele 15 (punct albastru) si 33.
15. Cheile Nerei (din Poiana Meliugului) - izvorul Tisiei
Marcaj: punct albastru Durata: 2 ore
Descrierea traseului. Marcajul īncepe din partea de nord-vest o Poienii Meliugului desprinzīndu-se din traseul 13 (banda rosie) care parcurge Cheile Nerei. Traseul urmeaza malul drept al Nerei si la circa 50 m īn aval de gura ogasului Ţīrcovita, trecīnd pe līnga un izvor, se abate la dreapta si urca versantul abrupt si īmpadurit al Nerei ocolind pe la obīrsie ogasul Albinii. Pe podisul calcaros poteca marcata o ia la stīnga apropiindu-se de Pīnza Albinii; ajungīnd īn dreptul acesteia, coteste la dreapta si strabate Poiana Albinii ciuruita de nenumarate doline. Din aceasta poiana, traseul coboara īn valea Alunului līnga apa, chiar la confluenta cu Pīrīul Aluniorilor. Īn continuare, poteca urca usor urmīnd īn amonte malul stīng al pīrīului Alunul si ajunsa īn Poiana Alunului īl traverseaza. Īn poiana se afla mai multe salase si doline de dimensiuni mari. Poteca ocoleste unele doline, trece prin curtea unui salas si, lasīnd īn stīnga vīrful bombat al Tīlvei Alunilor, coteste brusc la dreapta si urca accentuat mai īntīi prin poiana, apoi prin padure; īndreptīndu-se spre vīrful Coacaza (693 m), care dupa un timp ramīne īn stīnga, poteca strabate īnseuarea dintre vīrful amintit si vīrful Pogarii; de aici coboara usor si dupa 500 m ajunge la izvorul Tisiei unde se īntīlneste cu traseele 14 (banda galbena) si 33 (nemarcat).
16. Avenul Cutezatorilor
Marcaj: cruce rosie Durata: 15 minute
Descrierea traseului. Marcajul īncepe din extremitatea sud-estica a Poienii Meliugului si se desprinde din traseul 13 (banda rosie) care strabate Cheile Nerei la circa 200 m īn amonte de confluenta pīrīului Meliugel cu Nera. Urca o panta urmīnd versantul stīng al vaii Meliugel si dupa 300 m ajunge la avenul Cutezatorilor descoperit īn anul 1972 de un grup de pionieri de la Casa pionierilor din Resita. Avenul are circa 40 m adīncime si o fost amenajat de catre descoperitori pentru o putea fi vizitat.
17. Sasca Montana - Cheile susarei - Lacul Dracului (Cheile Nerei)
Marcaj : cruce albastra Durata: 3-4 ore
Descrierea traseului. Marcajul porneste din partea de sud a comunei Sasca Montana (la piatra kilometrica 29 spre Moldova Veche) de līnga o alimentara si urmeaza un drum carosabil mai īntīi pe dreapta susarei pīna aproape de fosta pastravarie, apoi trece pe stīnga apei pīna la cladirea statiunii de cercetari a Universitatii din Timisoara unde drumul carosabil se termina. Marcajul urmareste īn continuare o poteca bine marcata prin Cheile susarei si īn dreptul Padinei Dusii (pe care o recunoastem dupa conul de travertin de la gura ei) trece pe dreapta apei urmīnd-o īn amonte pīna la cascada susara. Aceasta cascada se afla imediat īn amonte de confluenta pīrīului Ungureanu cu susara; are 15 m īnaltime si este formata din doua trepte. Treapta de sus are 6 m, iar cea de jos 8-9 m. De la cascada urcam pe podisul īmpadurit ciuruit de nenumarate doline. Continuīnd traseul ajungem la soseaua Carbunari - sopotu Nou pe care o traversam si ne abatem spre stīnga taindu-i un cot pe care-l face īn Poiana Logori. Din acest cot al soselei se desprinde spre stīnga (nord) un drum forestier carosabil, care duce īn Poiana Ulmului (circa 3 km). Continuam traseul pe sosea (spre sopotul Nou) circa 1 km; īn Poiana Poloamele Mici o parasim īnscriindu-ne pe un drum forestier carosabil construit pe Cracul Porcului. Dupa circa 3 km parcursi pe acest drum ajungem la niste baraci de lemn unde drumul o ia la dreapta si coboara īn ogosul Haimeliug. Īn acest loc padurea o fost defrisata, fapt care ne da posibilitatea sa vedem dolinele līnga care se afla un aven cu deschidere mica. Cei care au venit cu masinile le pot lasa aici. Marcajul urmeaza īn continuare poteca ce coboara repede prin padure; dupa 20 minute ajunge īn locul numit ,,La Scaune" unde īntretaie marcajul banda rosie (traseul 13), ce strabate Cheile Nerei. Īn continuare, poteca marcata cu cruce albastra urmeaza Culmea Lacului si dupa 15 minute ajunge la Lacul Dracului (vezi si traseul 13).
18. Resita - cantonul silvic Minda - Pestera Comarnic
Distanta: 14 km Durata: 3-3½ ore
Descrierea traseului. Din partea de est a Resitei (cartierul Marginea) urmam soseaua modernizata spre Valiug pīna la cantonul silvic Minda īnsotiti de marcajul banda rosie (traseul 1). La canton, din soseaua modernizata se desprinde spre dreapta un drum nemodernizat īn lungul pīrīului Valea Mare. Drumul strabate o padure īn urcus usor si, dupa 2,5 km de la canton, din el se desprinde spre dreapta alt drum care duce la Doman. Noi urmam drumul īnainte (spre sud); padurea lasa loc unor poieni īntinse, prin care se deschid privelisti īncīntatoare. Īn stīnga noastra se evidentiaza peretele calcaros impresionant al dealului Cīrsa (656 m). Īn continuare drumul serpuieste pe versantul stīng al Vaii Baciului care este adīnca si impresionanta. Īn apropiere de saua Baciului o portiune de drum nu este carosabila fiind deteriorata de ape. Īn īnseuare, din stīnga, vine drumul forestier de la cantonul silvic din Poiana Bichii (līnga localitatea Cuptoare). Dupa saua Baciului, drumul carosabil strabate prin padure o portiune de teren aproape orizontal, face un cot la Padina Goala (lipsita tot timpul de apa) si īncepe sa coboare usor. Īn dreapta noastra se desfasoara larg podisul carstificat al Iabalcei. Īnainte de a ajunge la cantonul silvic Padina Seaca drumul nostru se īntīlneste cu drumul care vine de la Iabalcea (el se desprinde din drumul national 58 Resita - Anina la Crucea Iabalcei). Trecem pe līnga cantonul amintit si ajungem īn valea Toplita. Drumul traverseaza apa printr-un cot larg si o urmeaza pe versantul ei stīng pīna la cantonul silvic Comarnic. La cotul amintit putem scurta traseul urmīnd poteca din versantul drept al vaii Toplita care ne scoate la cantonul silvic unde īntīlnim traseele 5, 7, 21, 22, 24 si 25. Aproape de canton (10 minute) se afla Pestera Comarnic descrisa la traseul 5.
19. Cuptoare - Pestera Turcului - pesterile din Valea Baciului
Durata: 2 ore
Descrierea traseului. Īn localitatea Cuptoare se poate ajunge cu autobuzele locale care pleaca din Resita sau pe traseul 1 (banda rosie). De līnga biserica din Cuptoare se desprinde spre sud un drum de caruta pe care-l urmam. Traversam mai īntīi un ogas īn zona de obīrsie, apoi strabatem īn lung panta de sub peretele calcaros al dealului Cīrsa (656 m). Zona fiind ocupata de culturi si fīneturi orizontul este deschis; īn dreapta noastra avem Valea Mare, Valea Baciului si abrupturile īmpadurite ale dealului Ponor. Dupa mai mult de 1 km drumul coboara īn valea Sohodolului. Īnainte de coborīre īn vale ne abatem spre stīnga urmīnd o poteca pe marginea unui pīrīias. Dupa 10 minute ajungem la izbucul Dragoina ce alimenteaza pīrīul amintit. De la izbuc urcam o diferenta de nivel de 10 m si ajungem la deschiderea Pesterii Turcului pe care o recunoastem dupa zidul vechi care īnchide o parte din intrare. Pestera Turcului este sapata la baza versantului abrupt al dealului Cīrsei; are o lungime de 438 m si este formata din mai multe galerii, dintre care numai cea principala prezinta interes turistic. Patrundem īn pestera prin spartura de la baza zidului. Chiar de la intrarea īn galeria principala, īn urcus spre stīnga, se desprinde un culoar strīmt, cu un diverticul, care da tot īn galeria principala. Dupa cītiva metri de la intrare, spre dreapta, se desprinde alt culoar foarte strīmt (se merge tīrīs) care duce īntr-o galerie de mici dimensiuni. Urmīnd galeria principala (īnalta de 2-12 m) īntīlnim numeroase forme de eroziune si coroziune si putine concretiuni. Lasam īn stīnga doua ramificatii (care duc la o sala si la un aven), coborīm o panta pe nisip dupa care galeria se bifurca. Pe ramura din stīnga se coboara o panta tot pe nisip si dupa 30 m ajungem la un lac ce īncheie toata sectiunea galeriei. Pe ramura din dreapta se coboara printre blocuri de calcar si pe roca vie, iar dupa 50 m īntr-o zona cu nisip unde se afla un lac (dispozitie sifonala) temporar. Trecīnd de lac (tīrīs si numai cīnd este secat), urcam o panta repede apoi parcurgem o galerie orizontala de dimensiuni reduse care se īnchide dupa 60 m printr-un alt lac.
Pentru o explora pesterile din Valea Baciului revenim īn drumul care coboara īn valea Sohodolului, trecem pīrīul si ajungem la o captare de apa. Urcam usor prin stīnga captarii pe partea dreapta o Vaii Baciului si dupa circa 100 m ajungem la deschiderea mare, mascata de copaci, o Pesterii Pīrsului de la Copul Baciului care se afla la 38 m altitudine relativa. Aceasta pestera are o lungime de 280 m si este accesibila prin doua intrari principale distantate pe orizontala cu 40 m, care permit vizitarea o doua galerii ce se unesc dupa 70 m. Īn continuare galeria este orizontala, devine scunda si se termina prin colmatare cu argila. Īn pestera se afla forme concretionare si foarte numeroase zgīrieturi adīnci cu diferite directii numite hieroglife de coroziune. Explorarea pesterii nu necesita echipament special.
Fig. 05
Revenind īn poteca, continuam īnaintarea īn amonte 50 m, apoi urcam prin padurea din stīnga potecii si la o altitudine relativa de 44 m (aproape aceeasi curba de nivel ca pestera precedenta) ajungem la Pestera de la Capul Baciului, o carei deschidere este foarte mica si bine mascata de vegetatie. Pestera este formata dintr-o galerie lunga de 108 m īn care se patrunde printr-o crapatura de 0,70x0,40 m situata īn tavanul ei, līnga care, spre dreapta, se afla o alta spartura circulara de 0,30 m diametru. Galeria este orizontala si are īnaltimi cuprinse īntre 1,5 si 4 m. Īn ea se afla numeroase forme concretionare si hieroglife de coroziune. Explorarea nu necesita echipament special. Reīntoarcerea se face pe drumul pe care am venit.
20. Iabalcea - Prolaz
Durata : ½ ora
Descrierea traseului. Din centrul localitatii Iabalcea urmam o ulita, spre sud, care ne scoate din sat imediat. Poteca din capul ulitei ne poarta īn urcus usor printr-o poiana cu pruni si terenuri cultivate ajungīnd īn dreptul vīrfului Pasac (592 m) situat īn dreapta noastra la cītiva zeci de metri. De pe acest vīrf avem o privire larga asupra podisului calcaros al Iabalcei si o regiunii Cheilor Carasului. Revenind īn poteca, o urmam īn coborīs usor si dupa circa 200 m īntīlnim marcajul banda albastra (traseul 6) care vine de la Crucea Iabalcei si coboara īn depresiunea Prolazului pe care-l urmarim īn continuare.
21. Iabalcea - Pestera Comarnic
Durata: 2 ore
Descrierea traseului. Din capatul de est al satului Iabalcea urmam drumul carosabil spre Pestera Comarnic circa 500 m dupa care, la o cruce, cotim la dreapta si urmam un drum de caruta. Drumul trece pe līnga cīteva salase, ocoleste mai multe doline (unele cultivate) si ajunge pe versantul stīng al unei vai de doline pe care-l urmeaza si la capatul vaii se racordeaza cu traseul 5 (marcat cu banda albastra). Urmīnd spre stīnga acest traseu (vezi descrierea la traseul 5) dupa 1½ ora ajungem la Pestera Comarnic.
22. Prolaz - Cheile Carasului - Pestera Comarnic
Durata: 4-5 ore
Descrierea traseului. Īntre Prolaz si Gura Comarnicului, Cheile Carasului sīnt de o salbaticie uluitoare. Peretii calcarosi se īnalta cu 150-200 m deasupra apei si se apropie uneori pīna la doi metri. Īn albie se afla locuri unde apa are adīncimi de 10-15 m. Salbaticia este accentuata si de nenumaratele meandre pe care le face Carasul din pricina unor pinteni calcarosi care se īntrepatrund. Peretii cheilor sīnt īmbracati īntr-o vegetatie lemnoasa abundenta si uneori cad īn trepte spre apa. Pentru explorarea acestui sector de chei trebuie sa fim echipati cu cizme lungi de cauciuc si barci pneumatice. Primavara si īn alte perioade cu ploi mari nu este recomandabila explorarea din cauza suvoaielor de apa puternice ale Carasului.
Din depresiunea Prolazului urmam, īn amonte, poteca ce urca pe partea stīnga a Carasului (care este din ce īn ce mai putin conturata dupa un parcurs de circa 50 minute), pīna īn dreptul unui izbuc ce apare din dreapta vaii. Aici sīntem īn dreptul Pesterii Ţolosu (lunga de 1075 m) care se afla īn peretele drept al cheilor, la o altitudine de 335 m. Īntre apa Carasului si gura pesterii, pe o distanta de 50 m, se īnsiruie mai multe marmite uriase (numite de localnici ,,cazane") adīnci de 5-7 m. Pentru o observa aceste marmite, unice īn carstul romanesc, trecem Carasul īn dreptul izbucului amtntit si urcam printre marmite sau pe buza lor pīna la un perete calcaros abrupt īn baza caruia se afla deschiderea Pesterii Ţolosu invadata de grohotisuri calcaroase. Primavara sau dupa ploi mari, din gura pesterii izbucneste un sivoi puternic de apa ce umple marmitele dispuse īn trepte formīnd o succesiune de cascade. Pestera Ţolosu are foarte putine concretiuni, iar vizitarea ei este foarte anevoioasa si chiar imposibila atunci cīnd este strabatuta de ape care īnchid toate sifoanele.
De la Pestera Ţolosu pīna la Gura Comarnicului nu exista poteca prin chei. Pentru o le strabate, trebuie sa mergem prin apa, iar la dornele lungi de peste 50 m si adīnci pīna la 15 m trebuie sa ne cataram pe stīnci pentru o trece de ele. Aceasta portiune de chei o fost explorata pentru prima data la īnceputul lunii octombrie 1963 de catre autor si N. Calina din Carasova. Cu acest prilej am numarat 14 asemenea locuri adīnci cu apa (dorne) care de fapt sīnt marmite uriase ce ocupa toata latimea cheilor. Tot atunci o fost descoperita si pestera careia i s-a dat numele lui Emil Racovita, īntemeietorul biospeologiei. Explorarea este foarte mult usurata daca sīntem echipati cu cizme lungi de cauciuc si cu o barca pneumatica. Īn felul acesta parcurgem meandrarile Carasului prin cea mai salbatica si frumoasa portiune o cheilor declarata rezervatie stiintifica botanica. Dupa 2,5 km de la Pestera Ţolosu si 500 m īnainte de o ajunge la Gura Comarnicului, privind mai atent spre stīnga (deci spre versantul drept al cheilor) printre copacii subtiri, zarim deschiderea Pesterii Racovita. Ea are o lungime de 350 m si este accesibila prin doua intrari. Intrarea principala se afla la 10 m deasupra apei si are forma unei arcade lata de 5,6 m si īnalta de 3 m. La ea se ajunge urcīnd usor printre copaci (care mascheaza īn parte intrarea) pīna la o mica platforma de unde se patrunde īn pestera. Dupa cītiva metri, galeria, īnalta de 3-4 m, face doua coturi bruste; pe tavan se afla anemolite care devin numeroase īn Sala cu Anemolite. Urmeaza o galerie strīmta si īnalta din care, spre stīnga, se desprinde un canal cotit care, dupa 40 m, ne scoate afara prin intrarea secundara. De la acest canal īnainte, pe galerie īncep sa apara din ce īn ce mai multe formatiuni stalagmitice īnmultindu-se īn Sala Minunata. De aici o galerie secundara ne conduce īn Sala cu Prabusiri unde pestera este īnchisa de blocuri de calcar. Pentru vizitarea pesterii nu este nevoie de echipament special.
Revenind īn chei, le urmam īn amonte trecīnd peste īnca doua dorne si dupa 500 m ajungem la Gura Comarnicului, locul de confluenta a pīrīului Comarnic cu Carasul. Aici parasim Cheile Carasului (pentru vizitarea lor īn continuare vezi traseele 24 si 26) si intram īn Cheile Comarnicului pe care le parcurgem urmīnd o poteca ce se contureaza cīnd pe stīnga cīnd pe dreapta apei si dupa 1,5 km ajungem la cantonul silvic Comarnic unde se afla si pestera cu acelasi nume (vezi traseul 5).
23. Anina - Cheile Gīrlistei - satul Gīrliste
Durata: 3½ -4 ore
Descrierea traseului. Pentru vizitarea Cheilor Gīrlistei si o pesterilor de aici pornim din zona centrala o orasului Anina si urmam soseaua modernizata din spatele uzinei electrice. Lasam īn dreapta soseaua care duce la Lacul Marghitas si mergīnd īnainte trecem pe līnga hotelul Buhui, apoi strabatem un rond; tinīnd drumul tot īnainte lasam īn urma cīteva locuinte si intram īn padure pe un drum carosabil de pe dreapta pīrīului Anina (numela pīrīului Gīrliste īn partea superioara). Trecem pe līnga halda de material steril a spalatoriei de carbuni din Anina si ajungem la o zona locuita (cartierul Schlucht al Aninei). Privind spre stīnga vedem o halda de material steril si un viaduct īnalt al caii ferate Anina - Oravita. Continuīnd īnaintarea īn aval pe drumul carosabil intram īn Cheile Gīrlistei complet īmpadurite. La pīrīul Celnicul Mare (afluent pe dreapta Gīrlistei), primul pe care-l īntīlnim, drumul carosabil se termina (cei care au venit cu masinile le pot lasa aici); īn continuare urmam un drum de caruta care se transforma īntr-o poteca ce urca si coboara pe dreapta pīrīului. Poteca strabate trene de grohotis calcaros cīnd pe līnga apa, cīnd deasupra ei, avīnd tot timpul īn stīnga abruptul calcaros, puternic īmpadurit al Cleantului Cerbilor ce formeaza peretele stīng al cheilor. La baza lui se afla cīteva pesteri de mica importanta, unele cu apa. Trecem pe rīnd peste Padina Vierul Mare, Padina Vierul Mic, pīrīul Celnicul Mic si, īn cele din urma, peste pīrīul Jejnita. Toti acesti afluenti de pe dreapta Gīrlistei sīnt fara apa īn perioadele secetoase ale anului (īn zona de chei nu sīnt afluenti, pe stīnga Gīrlistei). De la pīrīul Jejnita peretii cheilor devin impresionanti si mai golasi, iar trenele si conurile de grohotis coboara pīna la apa. Cu 600 m īn aval de pīrīul amintit, la o altitudine de 360 m si deasupra apei cu 40 m, īn dreapta potecii, īn locul numit Galati, se afla Pestera Galatiului lunga de 192 m. Pestera are doua intrari mari mascate de vegetatie. Prin cea din stīnga patrundem īntr-o galerie strīmta si īnalta (2-11 m) cu multe canale laterale, care devine scunda (0,6 m) la unirea cu galeria principala. Prin intrarea din dreapta, de forma triunghiulara (5x7 m), patrundem īn galeria principala, īnalta de 2-10 m si lata pīna la 6 m, care devine mai scunda si mai īngusta īn partea terminala. Peretii pesterii sīnt vargati din cauza benzilor de silex mai īnchise la culoare decīt calcarul. Formatiunile concretionare sīnt prezente īn partea terminala o pesterii. Urmīnd poteca īn aval, dupa 400 m de pestera amintita, īntīlnim īn dreapta potecii Pestera cu Apa din Cheile Gīrlistei o carei intrare este mascata de vegetatie, Ea se afla la 320 m altitudine absoluta si 18 m altitudine relativa, fiind cea mai lunga pestera din chei (397 m). La intrarea pesterii ne conduc bolovanisul īnverzit de muschi si un pīrīias care iese din pestera, prezent mai tot timpul anului. Trecīnd peste bolovanisul amintit īn urcus relativ usor, īn cinci minute ajungem la pestera. Ea este formata dintr-o galerie meandrata ce se bifurca īn partea terminala. si aici sīnt prezente intercalatiile de silex stratiforme care īi dau un aspect vargat. Īn perioadele cu precipitatii abundente prin pestera curge un rīu subteran care o face inaccesibila dupa 130 m de la intrare din pricina tavanului care este foarte scund (0,5 m). Revenind īn poteca, o urmam īn aval prin cea mai importanta portiune o cheilor formata de Cleantul Gherii (dreapta) si abruptul nordic al dealului Moghila (stīnga). Peretii calcarosi cu turnuri si hornuri se ridica de-a dreptul din apa īnnegrita de spalatoria de carbuni din Anina. Cheile fac un cot brusc spre stīnga; poteca devine un drum larg ce trece printr-un portal urmat de un tunel si dupa aproape 2 km de la cotul amintit ne scoate īn Poiana Peris umde cheile iau sfīrsit. Aici cautam un vad si trecem pe stīmga pīrīului Gīrliste, traversam Valea Mare (afluent pe stīnga), dupa care urmam un drum de caruta pīna īn satul Gīrliste situat la 2 km de Poiana Peris.
24. Anina - Lacul Marghitas - Īntre Rīuri (Mediureca) - Pestera Comarnic
Durata: 4-5 ore (2 ore Anina - Lacul Marghitas; 2-3 ore Lacul Marghitas -Pestera Comarnic)
Descrierea traseului. Acest traseu īncepe din zona centrala o orasului Anina, din spatele uzinei electrice, unde se afla soseaua modernizata ce duce la Lacul Marghitas. Urmīnd soseaua cītiva zeci de metri, aceasta o ia la dreapta si urca usor pīna la un chiosc parasit unde se afla si o statie de spalare auto instalata la gura unui pīrīu. Aici parasim soseaua si cotim spre dreapta intrīnd īntr-o poteca ce urmeaza versantul drept al pīrīului. Dupa 15 minute īntīlnim statia de filtrare a apei, iar de aici īn urcus usor pe poteca larga (de fapt un drum de caruta vechi) ajungem (dupa 20 minute) pe podisul calcaros, cu multe doline, al Colonovatului. Chiar la intrarea īn podis dam īntr-un drum de caruta pe care-l urmam spre stīnga si dupa 1 km ajungem la cantonul silvic Marghitas si totodata la soseaua asfaltata Anina - Lacul Marghitas pe care am parasit-o la statia de spalare auto. De la cantonul silvic o luam spre dreapta, īn coborīs, pe un drum de caruta (soseaua modernizata ramīne īn stīnga) care, dupa 500 m, ne scoate la pīrīul Buhui si trece pe partea lui dreapta. Īn continuare, urmam īn aval pīrīul pe drumul de caruta ce se pierde deseori prin frunzar. Valea are caracter de chei cu versantii īmpaduriti. La 300 m, dupa ce am trecut Buhuiul pe partea lui dreapta, īn dreapta noastra se afla Pestera Marghitas a carei deschidere nu se vede din poteca; recunoastem locul dupa bolovanii calcarosi acoperiti de muschi care ne conduc pīna la gura pesterii, dupa ce am urcat (fara poteca) o diferenta de nivel de 10 m. Pestera Marghitas are o lungime de 115 m si este formata dintr-o galerie lata de 3-12 m si īnalta de 0,5-10 m. Īnca de la intrare talpa galeriei urca usor pīna la o sala cu horn, apoi devine orizontala ca īn cele din urma sa coboare brusc pīna la o saritoare care da īntr-o sala ocupata de un lac. Revenind īn poteca, ne continuam drumul īn aval prin Cheile Buhuiului si dupa 2,5 km ajungem la coada Lacului Marghitas. De aici, poteca ne scoate īn apropierea digului lacului unde se afla o parte din constructiile turistice din zona. Lacul Marghitas se afla īntr-o regiune calcaroasa puternic carstificata si a fost construit numai pentru agrement. De līnga lac, urmīnd soseaua modernizata (ce vine de la Anina), dupa 10 minute ajungem la hotelul Anina si la cele doua cabane mici. Līnga hotel īntīlnim si terasamentul unei foste cai ferate forestiere pe care-l urmam spre nord (īn aval). Poteca ne conduce mai īntīi pe un podis calcaros de pe stīnga pīrīului Buhui (īn lungul apei), apoi intra īn cheile salbatice ale Buhuiului; trece pe līnga cele doua pesteri de la haldina, lungi de 14 m (prima) si 33 m (a doua), ale caror deschideri distantate cu 100m sīnt chiar līnga poteca, dupa care terasamentul fostei linii ferate forestiere traverseaza pīrīul Buhui pe partea dreapta. Urmam terasamentul prin chei pīna la locul numit "Īntre Rīuri" (Mediureca), unde pīrīul Buhui se varsa īn Caras. Aici poteca noastra se bifurca. O ramura o ia spre dreapta, īn amonte, prin Cheile Carasului (traseul 26 care vine de la cantonul Jervani), iar cealalta, pe care o urmam, trece Carasul pe partea lui dreapta, pe un pod cu traverse late de fier. De aici, poteca noastra se continua īn comun cu traseul 26. Strabatem īn aval Cheile Carasului pe poteca suspendata deasupra apei si dupa 1,2 km de la Mediureca ajungem la Pestera Popovat lunga de 1120 m, o carei intrare se afla līnga poteca si este īnchisa cu o usa de fier. Intrarea īn pestera se afla la 421 m altitudine si are dimensiuni reduse. Se patrunde īntr-o galerie scunda (lx1,5 m) care dupa cītiva metri, conduce īntr-o sala vasta (Prima Sala) īnalta de aproape 20 m cu numeroase formatiuni concretionare; din ea se desprinde o alta galerie numita Drumul lui Adam, īnalta de 8-12 m si lata de 2-4 m, īmpodobita frumos cu numeroase concretiuni. Etajul inferior al pesterii, strabatut temporar de apa, este format dintr-o succesiune de sali mari legate prin galerii. Īn el se patrunde din Prima Sala coborīnd o diferenta de nivel de 8 m pīna la Marele Sifon (Sifonul I). Aici, spre dreapta, se ajunge īn Sala Inferioara ocupata de multe ori cu apa, iar spre stīnga, trecīnd tīrīs prin marele Sifon ajungem īn Sala Interioara, o alta sala vasta, frumos concretionata. De aici pīna la capatul pesterii strabatem alte galerii si sali si totodata sīntem obligati sa parcurgem tīrīs īnca patru sifoane. Etajul inferior se termina printr-o sala vasta, Sala Finala (lungime 80 m; latime 10-20 m; īnaltime maxima 20 m), īn care se afla un adevarat muzeu speologic. Parcurgerea sifoanelor se face numai cīnd sīnt lipsite total de apa si cu masuri de precautie, deoarece ploile torentiale le īnchid complet foarte repede, īn special Marele Sifon.
Revenind la poteca, continuam traseul īn aval si dupa 1,5 km ajungem la un tunel pe care-l strabatem; la iesirea din el parasim terasamentul si cotim brusc spre dreapta urmīnd o poleca care dupa cinci minute ne scoate īn drumul forestier spre Comarnic. Īl urmam la stīnga 1,5 km īn coborīs usor, dupa care ajungem la cantonul silvic Comarnic līnga care se afla pestera cu acelasi nume (vezi descrierea la traseul 5).
25. Anina - saua Cuptoare - cantonul silvic Jervani - Pestera Comarnic
Distanta: 20 km Durata: 5-6 ore
Descrierea traseului. Traseul īncepe din partea centrala a orasului Anina si merge īn comun cu traseul 24 pīna la drumul de caruta de pe podisul Colonovat (pentru aceasta portiune vezi descrierea traseului 24). Ajunsi la drumul de caruta, traseul 24 o ia la stīnga, iar noi īncepem sa coborīm usor drept īnainte (spre est), prin iarba deasa si printre pīlcuri de copaci, unde poteca se pierde. Dupa circa 100 m de la drum, spre stīnga noastra se vede o dolina alungita care, īmpreuna cu alte doline care se īnlantuie pe panta, formeaza o vale de doline. Aceasta vale de doline ne serveste īn continuare ca punct de reper. O urmam pe partea ei dreapta īn coborīs usor cu o mica deviere spre dreapta, ocolind alte doline mai mici; dupa 800 m de la drumul de caruta ajungem la o sosea forestiera carosabila unde se termina si valea de doline. O varianta o traseului, īnsa fara vizibilitate, trece prin valea de doline. Coborīm pe fundul ei unde īntīlnim o poteca. Urmīnd-o, trecem pe līnga un put minier īmprejmuit cu gard de sīrma dupa care ajungem la soseaua forestiera carosabila. Aici īntīlnim traseul 27 care merge īn circuit. Spre stīnga soseaua duce la cantonul silvic Marghitas; spre Anina si spre Lacul Marghitas soseaua este asfaltata. Drept īnainte, din drum se desface o poteca care dupa 10 minute ne scoate la Pestera Buhui (locul de iesire la zi o rīului subteran). Noi urmam soseaua carosabila spre dreapta (est); lasam la dreapta un drum de caruta. Dupa 700 m ajungem la saua Cuptoare (660 m) unde soseaua are mai multe ramificatii. Urmam ramura din stīnga care strabate podisul calcaros Ceresnaia, ciuruit de doline si complet īmpadurit. Dupa 1,2 km de la saua Cuptoare se desface spre dreapta un drum ce duce la cantonul silvic Ceresnaia si tabara de pionieri cu acelasi nume. Dupa 2,6 km de la aceeasi īnseuare se desparte, spre stīnga, un alt drum care duce la Lacul Marghitas I trecīnd prin locul numit ,,La Pometuri". De la ultima bifurcare, drumul nostru merge īnca 800 m pe teren plat apoi īncepe sa coboare īn valea Carasului. Īn zona de coborīre drumul este mīncat de ape pe o portiune de circa 200 m, fiind greu accesibil pentru autoturisme. Urmam drumul īn aval pe malul apei, trecem pe līnga cantonul silvic Jervani (de unde porneste si traseul 26); mergem īmpreuna circa 1,5 km unde traseul 26 se īndreapta spre stīnga; mai departe, dupa cīteva coturi ale soselei ajungem la cantonul silvic Navesul Mare (situat īn īnseuarea cu acelasi nume) unde spre dreapta se desparte un drum forestier care duce īn valea Bīrzavei. Urmam drumul nostru īnainte avīnd īn dreapta pīrīul Ponicova care intra īn Pestera Comarnic, trecem pe līnga patru doline īnsiruite īn lungul drumului, apoi coborīm pīna la cantonul silvic Comarnic līnga care se afla pestera cu acelasi nume.
26. Cantonul silvic Jervani - Cheile Carasului - Pestera Comarnic
Durata: 2-2½ ore
Descrierea traseului. Cantonul silvic Jervani este situat īn partea superioara a vaii Carasului, īnainte de intrarea rīului īn chei. De la canton urmam īn aval soseaua carosabila circa 1,5 km unde valea se largeste, iar drumul face un cot mare pe ogasul Rabejila si urca spre dreapta la cantonul silvic Navesul Mare. La aceasta largire o vaii parasim drumul mergīnd de-a dreptul prin fīnete. Ajungem la Caras pe care-l trecem prin vad si, pe partea lui stīnga, aproape de apa, īntīlnim terasamentul unei foste linii ferate forestiere pe care o urmam pīna la intrarea īn Cheile Carasului. Dupa 2,5 km parcursi prin chei ajungem īn locul numit "Īntre Rīuri" (Mediureca), loc unde pīrīul Buhui se varsa īn Caras. Trecem apa pe un pod cu traverse late de fier. Aici poteca noastra se īntīlneste cu traseul 24, iar mai departe, īn aval, prin Cheile Carasului, traseele merg īn comun pīna la Pestera Comarnic (vezi traseul 24).
27. Circuitul Anina - Lacul Buhui - Pestera Buhui - Anina
Distanta: 10 km Durata: 2½-3 ore
Descrierea traseului. Din centrul orasului Anina, autobuzele de transport locale ne conduc pīna la cimitirul din cartierul Sigismund. De aici, urmam spre stīnga un drum asfaltat ale carui coturi sīnt scurtate de o poteca si dupa 1 km ajungem īn poiana Maial unde se afla cabana Maial si motelul Diana. Aici, din drumul nostru se desprind spre stīnga alte doua drumuri. Noi īnsa urmam īnainte (est) pe un drum carosabil; dupa un km lasam īn dreapta drumul care duce īn poiana La Locul Oprit. Schimbīnd directia spre nord-est, trecem prin poienile Gadernul Mare si Gadernul Mic (de unde spre dreapta se desface alt drum care duce la coada Lacului Buhui) si pe neasteptate ne apare īn fata oglinda Lacului Buhui. Drumul urmeaza malul stīng al lacului pīna la dig unde se bifurca. Ramura din dreapta trece digul lacului, ajunge la cantonul silvic Buhui unde se īntīlneste cu traseele 11 (triunghi rosu) si 12 (punct rosu), apoi se continua spre cantonul silvic Cīrneala. Ramura din stīnga pe care o urmam (carosabila pentru masini grele pīna īn Poiana Certej) urmareste īn aval pīrīul Buhui; īn zona podului peste Buhui, privind cu atentie īn albie, descoperim trei ponoare prin care apa pīrīului se pierde īn calcare si apare īn Pestera Buhui. Continuam īnaintarea pe dreapta vaii si ajungem īn Poiana Certej, loc bun pentru popas. De aici drumul urmeaza valea seaca a Buhuiului pīna īn saua Cuptoare unde īntīlnim traseul 25. Īn acest loc soseaua are mai multe ramificatii, noi mergem drept īnainte apoi cotim la stīnga pe sosea si, refacīnd īn sens invers traseul 25, dupa 700 m ajungem la gura unei vai de doline, loc pe care-l recunoastem orientīndu-ne dupa drumul de caruta care l-am lasat īn stīnga, cu 80 m īn urma. Īn acest punct, din drum se desprinde o poteca spre dreapta. O urmam prin padure īn coborīs usor si dupa 10 minute ajungem la Pestera Buhui, loc pe unde iese la zi rīul subteran Buhui. Recunoastem acest punct dupa intrarea triunghiulara aplecata spre stīnga si dupa digul de la gura pesterii.
Pestera Buhui, una dintre cele mai lungi pesteri din Banat, este strabatuta de rīul Buhui, cel mai lung rīu subteran din tara (3217 m). In ea se afla un lac artificial care alimenteaza cu apa orasul Anina, caz aproape unic īn tara noastra (un alt lac artificiai subteran, dar mai nou, care alimenteaza cu apa orasul Anina se afla īn Grota Morii de līnga Steierdorf). Pestera Buhui are mai multe cai de acces, si anume (din amonte spre aval): intrarea Certej, situata īn apropierea poienii cu acelasi nume; intrarea prin aven, nepracticabila; intrarea prin dolina situata la jumatatea distantei dintre Poiana Certej si saua Cuptoare sub drumul carosabil si intrarea Grota Buhui.
Fig. 06
Pentru o explora pestera prin intrarea Certej, din poiana cu acelasi nume urmam o poteca ce se desprinde din stīnga soselei (spre vest) care dupa 5 minute ne scoate īntr-o vale la o apa curgatoare. Privind spre dreapta (īn aval) vedem intrarea pesterii, iar daca īnaintam spre stīnga, īn lungul apei, dupa 70 m ajungem la izbucul Certej ce apare din versantul drept al vaii. Īn amonte de izbuc valea Buhuiului este seaca īn perioadele secetoase. Pentru explorarea Pesterii Buhui trebuie sa fim echipati cu cizme lungi de cauciuc, barca de cauciuc si lampi de carbid.
Patrumdem īn pestera prin intrarea Certej (9 m latime si 1,9 m īnaltime) pe līnga apa izbucului Certej. Dupa 22 m, īn stīnga, din galeria principala se desprinde o galerie secundara īnalta de 2-14 m prin care vine apa pīrīului Buhui care s-a pierdut la suprafata prin ponoare. Galeria este cotita, iar din ea pornesc mai multe diverticule. O urmam si dupa ce trecem cīteva lacuri īntīlnim o frumoasa podoaba o pesterii - Cascada Izvorului - formata din carbonat de calciu (toate denumirile din pestera au fost date de autor cu ocazia ridicarii planului acesteia). La un alt cot al galeriei se afla Vulturul, o alta formatiune spectaculoasa, dupa care tavanul galeriei se apropie mult de oglinda apei lasīnd o trecere dificila chiar cīnd nivelul apei este scazut. Dupa acest obstacol tavanul galeriei se īnalta din nou; peretii sīnt slefuiti de apa si īnca o data tavanul se apropie de apa facīnd alta trecere dificila. Aceste doua locuri pot constitui capcane la averse de ploaie. Fortīnd si aceasta trecere numai cu capul afara din apa (ca si la prima) se patrunde īn galeria ce continua, unde se afla lapiezuri cu creste ascutite ca lama unui cutit (Galeria cu Lapiezuri). Īn frontul acestei galerii, printr-un orificiu impenetrabil, apare pīrīul Buhui si tot aici se termina explorarea noastra dupa un parcurs de 648 m cīt are toata Galeria Sudica.
Revenind īn galeria principala o urmam pe directia cursului apei; īn dreaptn se afla trei sali dispuse etajat si dupa doua cotituri galeria se bifurca. Dupa 25 m galeriile se īntīlnesc, iar dupa 14 m se bifurca din nou, cele doua ramuri īntīlnindu-se iar dupa 44 m. Īn continuare, dupa 370 m de la intrare īntīlnim un prim obstacol mai important. Din cauza aluviunilor de nisip fin si namol īn care ne afundam, cīt si apropierii tavanului de oglinda apei, trecerea pe o portiune de 5-8 m devine anevoioasa, iar la debite mari imposibila fara echipament special. Ne strecuram pe līnga peretele drept al galeriei, trecem apoi pe līnga un martor de eroziune, dupa care īntīlnim īn dreapta o surpatura care afecteaza galeria pe o distanta de 38 m, ridicīndu-i tavanul la 25-30 m. Dupa surpatura, galeria face mai multe coturi; īn stīnga īntīlnim un ponor apoi intrarea īn pestera prin aven, iar dupa 26 m de acesta, īn partea dreapta, intrarea prin dolina. Īn continuare, pe talpa galeriei sīnt rupturi de panta si dupa un cot la stīnga se afla un culoar suspendat (stīnga), īn care debuseaza un horn imens dupa care urmeaza un izbuc. Mai departe, dupa mai multe cotituri se afla un lac ale carui ape se pravalesc de la o īnaltime de 3 m, formīnd Cascada Mare. Aceasta cascada poate fi trecuta destul de dificil, prin dreapta, cu ajutorul scarilor si pitoanelor. Evitam īnsa acest obstacol dificil si continuam explorarea pesterii prin intrarea Grota Buhui, īn susul apei.
La intrarea Grota Buhui (nume dat de localnici) se afla un dig, īn spatele caruia se īntinde un lac subteran. Apele acestuia sīnt dirijate spre Anina, prin galeria artificiala din dreapta. Īn stīnga se afla un diverticul dupa care, strabatīnd lacul artificial, tot īn stīnga, se afla doua sali frumos concretionate (Sala Coloanelor si Sala Domurilor). Dupa aceste sali strabatem un lac natural si ajungem īn vasta Sala a Confluentei strabatuta de un alt rīu subteran. Mai departe, galeria se continua aproape rectilin. Ea este īngusta si īnalta pīna la 20 m, spre tavan aflīndu-se un nivel de eroziune. Strabatem mai multe lacuri mici admirīnd bogatia si diversitatea formatiunilor concretionare si ajungem la o alta cascada īnalta de 1,7 m. Pentru a o evita urcam panta peretelui stīng al galeriei, ajungem la um dom concretionar, dupa care intram īn Sala Ursilor, numita asa deoarece aici se afla oase de urs de pestera (Ursus spaeleus). Sala este frumos īmpodobita cu concretiuni; din ea pornesc doua canale ce se termina cu doua hornuri, colmatate cu blocuri de calcor, prin care se face legatura cu Pestera Cuptoare, situata deasupra Pesterii Buhui. La capatul din amonte al Salii Ursilor se afla Cascada Mare al carei vuiet asurzitor, amplificat de peretii salii, ne anunta jonctiunea cu cealalta portiune o pesterii.
Iesim din pestera si revenim la sosea līnga gura vaii de doline. De aici, fie ca urmam poteca de pe fundul vaii trecīnd pe līnga un put de mina, fie ca mergem pe marginea dreapta o ei (deci īn stīnga noastra), dupa 800 m, īn urcus usor pe podisul Colonovat ajungem la un drum de caruta unde īntīlnim traseul 24. Din drum, uitīndu-ne spre liziera padurii marcata de un gard, gasim o poteca (un drum vechi de caruta) pe care o urmam refacīnd totodata, īn sens invers, traseele 24 si 25. Īn coborīs usor trecem
pe līnga statia de filtrare o apei dupa care ajungem la statia de spalare auto de līnga sosea si totodata īn oras.
28. Lacul Marghitas - vīrful Coniarat
Durata: 1-1½ ora
Descrierea traseului. De līnga constructiile de pe malul Lacului Marghitas urmam un drum forestier carosabil care trece Buhuiul pe partea dreapta, putin īn aval de digul lacului. Lasam īn dreapta un tarc de vite apoi, mai departe, facem un cot la dreapta, urmīnd acelasi drum. Īn stīnga noastra se desfasoara podisul calcaros Ravnistea Mare dominat de dealul Coniarat (779 m). Dupa cotul amintit mai urmam drumul circa 1 km (el se continua pīna īn soseaua Anina - Pestera Comarnic), dupa care īl parasim si, cotind la stīnga, strabatem fara poteca o fīneata pīna īn vīrful Coniarat care se afla mereu īn fata noastra. De pe acest vīrf avem o priveliste larga spre Muntii Semenic, spre valea superioara o Carasului si spre podisurile si culmile calcaroase din jur. Īntoarcerea se face pe drumul pe care am venit.
29. Lacul Marghitas - vīrful Straja
Durata: 2 ore
Descrierea traseului. De la hotelul Anina situat līnga Lacul Marghitas, urmam īn aval (spre nord) terasamentul unei foste linii ferate forestiere īnsotiti de traseul 24. Dupa 1 km ajungem la o vale carstica seaca, īnramurata. Aici parasim traseul 24 si o luam spre stīnga urmīnd o poteca, apoi un drum de caruta ce se desfasoara īn urcus usor aproape de ramura cea mai din dreapta noastra o vaii carstice amintite pīna īn culmea principala foarte neteda. Aici o luam spre stīnga urmīnd culmea; strabatem padurea din arealul Caveliste si ajungem īntr-o īnseuare cu poiana avīnd īn fata vīrful Straja (716 m). Acest vīrf este un excelent punct de belvedere pentru o zona larga a Muntilor Aninei. Īntoarcerea la hotelul Anina se poate face pe drumul pe care am venit sau coborīnd de-a dreptul prin fīnete panta mai īntīi abrupta, apoi domoala a dealului Straja.
30. Circuitul Steierdorf - Pestera Plopa - Pestera Ponor - Steierdorf
Durata: 3-4 ore
Descrierea traseului. Masinile de transport īn comun din Anina ne duc pīna īn piata scolii din Steierdorf. De aici urmam strada Crivina, iar la capatul ei cotim brusc la stīnga, urmīnd alta strada care ne scoate īn Colonia Uteris (un cartier de locuinte). Strabatem acest cartier, trecem pe līnga putul minier Uteris unde, īn stīnga, īncepe o vale cu apa (Uteris) si prindem un drum de caruta sapat īn dreapta vaii. Urmam drumul īn aval si constatam ca dupa 1 km urmele morfologice ale vaii dispar; aceasta, fiind o vale carstica oarba, se īnchide brusc. Aici toata apa intra īn calcare si reapare la suprafata la izbucul Irma din Cheile Minisului. Continuam īnaintarea pe drum strabatīnd podisul calcaros Ponor si dupa 2 km de la putul minier drumul de caruta intra īntr-o sosea forestiera carosabila care strabate tot podisul Ponor. Urmam soseaua spre dreapta circa 100 m de unde, spre stīnga, se desprinde un alt drum de caruta pe care īl urmam coborīnd usor; dupa 600 m ajungem īn poiana Plopa, o lunca larga pe partea stīnga a rīului Minis. Pentru a ajunge la Pestera Plopa, din poiana urmam īn amonte terasamentul fostei cai ferate forestiere o distanta de 300 m dupa care, īn stīnga, īntīlnim o poteca. Coborīm pe poteca si īn 3 minute sīntem la intrarea triunghiulara o Pesterii Plopa (4,5x14 m) prin care iese apa pīrīului subteran Ponor si se varsa īn Minis. Pestera Plopa are o lungime de 710 m si a fost formata de pīrīul Ponor care, dupa ce parcurge traseul de la suprafata, se pierde la baza unui perete calcaros īnalt de circa 30 m. Īn acest loc, cursul subteran al pīrīului poate fi urmarit pe o lungime de 50 m (la ape mici), dupa care galeria este inundata. Toata pestera poate fi explorata prin intrarea triunghiulara ale Cheile Minisului līnga care am ajuns. Pentru aceasta trebuie sa fim echipati cu cizme lungi de cauciuc si barca pneumatica. Īnca de la intrare apa este adīnca (0,5-0,8 m); dupa ce se parcurg 50 m, īn stīnga se afla o galerie scunda (strabatuta īn permanenta de apa) care devine inaccesibila dupa 150 m. Revenim īn galeria principala; īn amonte de punctul de confluenta īntīlnim primul baraj stalagmitic īn spatele caruia se afla un lac. Pe traseul galeriei principale, īnalta de 6-12 m, se afla cinci baraje stalagmitice sinuoase, īnalte de 0,4-0,9 m, distantate īntre ele cu 5-36 m. Fiecare din ele, stavilind apa, formeaza lacuri cu adīncimi de 0,6-1,5 m si chiar 4 m, cum este cazul lacului dintre barajele I si II. Īn timp secetos apa din primele lacuri seaca. Pe traseul longitudinal al pesterii aceste baraje si lacurile sint dispuse īn trepte, astfel ca surplusul de apa deverseaza dintr-un loc īn altul formīnd mici cascade. Dupa ultimul baraj, la 190 m de la intrare se afla un alt baraj concretionar, īnalt de aproape 3 m, format prin unirea a doua scurgeri parietale. Īn spatele lui, la ape mari, se formeaza un alt lac adīnc de 2 m a carui apa se dreneaza lent printr-un canal impenetrabil din baza barajului. Dupa acest baraj, peste care se trece cu ajutorul unei scari de lemn, galeria principala se continua cu largiri si strīmtari; la un cot brusc din ea se desprind doua canale penetrabile pe circa 50 m, care la un moment dat se unesc si iar se despart. Prin aceste canale se dreneaza o parte din rīul subteran, apa ivindu-se īn prima galerie laterala de la intrare. Mai departe, galeria principala se continua rectilin, apoi coteste brusc la dreapta si dupa 50 metri se ajunge la o dispozitie sifonala prin care apa pīrīului Ponor, care s-a pierdut la suprafata, intra īn pestera. Aici se termina explorarea Pesterii Plopa a carei galerie principala este īmpodobita cu nenumarate formatiuni stalagmitice.
Pentru a vizita Pestera Ponor revenim īn poiana Plopa si de aici urcam la soseaua forestiera carosabila pe care am parasit-o. Urmam soseaua spre stīnga 900 m, dupa care, la un copac gros si mai izolat intram pe o poteca, spre stīnga, ce ne scoate (dupa circa 100 m) pe fundul unei doline unde se afla deschiderea Pesterii Ponor.
Pestera Ponor, lunga de 265 m, a fost formata de pīrīul cu acelasi nume, care printr-o captare carstica a parasit traseul ei si a īnceput sa se dreneze prin Pestera Plopa descrisa anterior. Intrarea īn Pestera Ponor se face printr-o dolina al carei versant s-a prabusit facīnd legatura cu pestera. De la intrarea larga, īn dreapta si stīnga se desprind doua galerii. Urmīnd galeria din dreapta, coborīm o panta abrupta cu grohotis, luminata prin cīteva ferestre din tavan, pīna īntr-o sala vasta captusita cu blocuri de calcar, īn stīnga salii se desprinde o galerie care coboara brusc 6 m fiind amenajata pentru circulatie. Revenind deasupra saritorii, dupa cītiva metri parcursi, sala se strīmteaza brusc; intram apoi īntr-o galerie lata de 9 m si īnalta de 10-15 m care devine inaccesibila dupa 100 m, fiind obturata de concretiuni. Toata galeria este īmpodobita de nenumarate forme stalagmitice, printre care se remarca un candelabru urias care se desface īn patru brate.
De la intrarea īn pestera, la stīnga, se coboara o panta care da īntr-o sala lunga de 35 m, lata de 8 m si īnalta de maximum 3 m cu peretii si vatra concretionate īn īntregime. Sala face o īntoarcere brusca spre stīnga si se termina printr-un canal colmatat cu concretiuni. Pestera Ponor este usor accesibila si nu prezinta obstacole naturale. Din nefericire podoabele ei concretionare nu au scapat de distrugerea vizitatorilor inconstienti.
Fig 07
Iesind din pestera, revenim la soseaua forestiera si o urmam tot spre stīnga (vest) 500 m, unde īntīlnim alta sosea forestiera carosabila urmata de traseul 8 (banda albastra). Pentru o ne īntoarce la Steierdorf urmam acest traseu īn sens invers descrierii lui. Urmam drumul spre dreapta (lasīnd tot spre dreapta o poteca ce ne conduce īn zece minute la locul unde pīrīul Ponor se pierde īn calcare) si dupa 400 m ajungem la un drum de caruta (īn stīnga) si la o poteca ce se desparte din sosea spre dreapta conducīndu-ne īn cīteva minute la izbucul Fīntīna de Piatra. Din dreptul acestui izbuc urmam soseaua (marcata cu banda albastra) īnainte īnca 200 m, dupa care aceasta coteste la stīnga. Īn acest loc parasim soseaua urmīnd terasamentul fostei linii ferate forestiere cu marcaj; trecem peste Valea Cerbilor, apoi pe līnga cantonul silvic Poiana Cerbilor si īn cele din lurma trecem peste pīrīul Ponor īn apropiere de confluenta cu pīrīul Bido. Mai departe urcam usor pe un bot de deal avīnd īn dreapta valea Bido, iar īn stīnga valea Ponor si ajungem īn Colonia ceha, dupa strabaterea careia intram pe drumul national 57 B. Urmam drumul spre dreapta īi taiem un cot mare parcurgīnd strada Crivina care ne scoate īn piata scolii din Steierdorf.
31. Lapusnicu Mare - poiana Scocu - Gura Golumbului (cabana Cerbu)
Durata: 4½ ore (2½ ore comuna Lapusnicu Mare - poiana Scocu; 2 ore poiana Scocu - Gura Golumbului - cabana Cerbu)
Descrierea traseului. Din centrul comunei Lapusnicu Mare urmam valea Lapusnicului īn amonte. Dupa circa 2 km de la iesirea din comuna, drumul carosabil se transforma īn drum de caruta care trece de o parte si de alta o apei, ramīnīnd īn cele din urma pe stīnga ei. Pe masura ce īnaintam, zarim īn fata noastra abrupturile calcaroase ale Muntilor Aninei. Dupa 6 km parcursi ajungem la ultimul salas de pe valea Lapusnicului. De aici īncepem sa urcam īntīi usor, apoi mai abrupt urmīnd drumul de caruta care intra īn Muntii Aninei prin poiana Cuces. Īn dreapta poienii (est) se afla abruptul calcaros al dealului Radoschi (1013 m), iar īn stīnga (vest) cel al dealului Bracia (1076 m). Strabatem poiana cu salase ocolind mai multe doline si dupa ce trecem printr-o padurice ajungem īn poiana Scocu unde se afla alte salase, doline si ponoare. Aici, la īntretaierea potecii cu pīrīul Scocu, din stīnga vin traseele 33 (de la izvorul Tisiei) si 34 (din valea Pauleasca). Strabatem īn lung poiaina Scocu avīnd īn dreapta dealul Lisvaru (873 m) si īn stīnga dealul Gozu Gīrbu (902 m) si aproape imperceptibil ajuingem īn poiana Liciovacea, ultima din sirul de poieni. Parcurgem poiana īn lung printre doline, lapiezuri si ponoare si la capatul ei ajungem la o pepiniera. Drumul de caruta pe care-l urmam trece prin dreapta pepinierei si intra īn padure. Strabatem o zona mlastinoasa, dupa care drumul de caruta da īntr-o sosea forestiera carosabila. Urmam soseaua spre stīnga īn coborīs usor, trecem prin poiana Blezovacea (singura de pe drum) si dupa 3 km ajungem la Gura Golumbului. Aici se afla cabanele Cerbu si Brīndusa (ultima īn constructie).
32. Lapusnicu Mare - Poiana Roschii - vīrful Leordis - Poiana Florii - Podul Calugara
Durata: 4½ ore (2½ ore comuna Lapusnicu Mare - Poiana Roschii; 1 ora Poiana Roschii - Poiana Florii; 2 ore Poiana Florii - Podul Calugara)
Descrierea traseului. Din centrul comunei Lapusnicu Mare mergem īn amonte pe valea Lapusnicului īn comun cu traseul 31 si, īnainte de o iesi din localitate, īntīlnim un afluent pe dreapta Lapusnicului. Aici parasim valea principala si urmam o poteca īn urcus usor, pe stīnga pīrīului, care ne scoate īn poiana din Dealul Cornilor (613 m). De aici, poteca urmeaza culmea dealului prelung, tot prin poieni, ocolind pe la dreapta un vīrf tesit dupa care ajunge sub Tīlva Curmaturii (697 m), īn dreapta ei. Mai departe, poteca ne aduce sub abruptul calcaros al Muntilor Aninei care se vede mai impresionant īn stīnga noastra unde se afla Cīrsa Morii (849 m); īn dreapta se desfasoara partea superioara a vaii Lapusnicului. Poteca intra īn munte printr-o spartura din abrupt si ne scoate īn Poiana Pesterii pe care o recunoastem dupa un mic abrupt calcaros ce o domina īn stīnga; īn acest abrupt se afla intrarea īntr-o pestera lipsita de interes turistic. Īn fata noastra se afla abruptul impresionant cu o treapta al dealului Capul Balaban (952 m). Urmīnd poteca īnainte circa 100 m ajungem īn Poiana Lupului, care se afla īntr-o vale carstica suspendata pe treapta abruptului amintit. Strabatem īn lung poiana īn parte cultivata si cu salase urcīnd usor pe valea carstica; īn stīnga avem mereu padurea īn care intram la capatul poienii. Mergem prin padure si circa 400 m urmam poteca de pe aceeasi vale carstica dupa care intram īn Poiana Roschii, una dintre cele mai mari poieni din Muntii Aninei. Īn aceasta poiana se afla nenumarate doline īnierbate, vai de doline, ponoare si vai carstice oarbe, precum si cīteva salase. Aici sīnt mai multe poteci, cea principala īnsa, urmata de noi, strabate partea de sud a poienii. Din punctul cel mai īnalt se vede īn fata noastra abruptul celor mai mari īnaltimi din Muntii Aninei. Īn stīnga se afla abruptul Plesivei īmpadurit si marcat de trei proieminente, cea din mijloc fiind vīrful cu acelasi nume cu o īnaltime de 1144 m. Īn dreapta, dupa o īnseuare, se desfasoara un alt abrupt, mai golas, deasupra caruia se īnsiruie (de la stīnga la dreapta) vīrfurile Leordis (1160 m), Albilor (1131 m), Piatra Golumba (1119 m) si Fruntea Scocului (1080 m).
Din punctul de perspectiva coborīm usor (mergīnd spre abrupt) īntr-o groapa carstica cu multe doline unde poteca noastra īntretaie traseul 33. Iesim din groapa mergīnd pe līnga terasamentul fostei linii ferate forestiere, circa 300 m, apoi o traversam (se poate merge si pe terasament). Urcam prin padure o distanta de circa 500 m si īntīlnim o ramificatie o terasamentului (punctul de bifurcare se afla la 20 m īn dreapta potecii). Poteca traverseaza terasamentul si se angajeaza īn urcus mai greu, prin padure, pe culmea ce se desprinde perpendicular din abruptul calcaros marcata de vīrful Sterpari. Dupa ce trecem de vīrf, urcusul se domoleste, apoi ajungem īntr-o īnseuare mai larga din abruptul calcaros, avīnd īn dreapta vīrful Leordis (1160 m), unde īntīlnim traseul 35 care vine din poiana Scocu. Din īnseuare putem urca pe acest vīrf īn zece minute urmīnd spre dreapta o poteca ce se strecoara printre tufisuri marunte si lapiezuri. Vīrful Leordis este un excelent punct de belvedere pentru o zona larga din partea de est a Muntilor Aninei si a unei parti din Ţara Almajului. Pe vīrful Plesiva din sud nu se poate urca din pricina padurii tinere care o īnchis poteca. Pentru a ne continua drumul revenim īn īnseuare; coborīm usor si trecem printr-o plantatie tīnara de padure apoi ajungem la capatul unui drum forestier līnga care se afla terasamentul unei foste linii ferate forestiere. Īn cotul acestuia si īn stīnga noastra (la 100 m de drum) se afla Poiana Florii marcata de o baraca si un izvor. Īn continuare traseul nostru urmeaza, prin padure, drumul forestier īntovarasit de terasamentul fostei linii ferate forestiere; parcurgem astfel valea Pauleasca, īn majoritatea timpului lipsita de apa si cu versantii tesiti. Dupa 6 km parcursi pe drum ajungem īntr-o poienita cu un izvor unde se afla cantonul silvic Pauleasca. La circa 1 km īnainte de o ajunge īn poiana, īn dreapta noastra, īntīlnim traseul 34 care vine din poiana Scocu. De la cantonul silvic Pauleasca continuam īnaintarea pe drumul forestier care urmeaza aceeasi vale īn coborīs usor prin padure. Mai jos de canton, un alt drum se desface la stīnga; noi continuam traseul īnainte si dupa circa 3,5 km de la canton, drumul paraseste valea si trece peste culmea Pauleasca (foarte tesita) ajungīnd īn valea Calugara unde īntīlneste traseul 10 care urmeaza un alt drum forestier. Īn continuare, spre dreapta, traseele merg īn comun pīna la Podul Calugara, adica podul peste Minis aproape de valea Calugara, pe unde drumul forestier se uneste cu DN 57 B, Aici traseul nostru se opreste, iar īn continuare, cu masini de ocazie, putem ajunge la Anina sau la cabanele Cerbu si Brīndusa.
33. Izvorul Tisiei - Poiana Roschii - Poiana Scocu -Gura Golumbului (cabana Cerbu)
Durata: 5 ½ ore (2 ore izvorul Tisiei - Poiana Roschii; 1½ ore Poiana Roschii -Poiana Scocu; 2 ore Poiana Scocu -Gura Golumbului (cabana Cerbu)
Descrierea traseului. La izvorul Tisiei vin traseele 14 si 15; de asemenea, un drum forestier care se desprinde din Cheile Nerei urmeaza valea Lindina, Valea Rea, apoi valea Tisiei terminīndu-se la izvorul acesteia īn zona despadurita. Aici o ramificatie o drumului urca usor pe o culme de pe dreapta Tisiei o distanta de cca 200 m. De la izvorul Tisiei urmam aceasta ramificatie o drumului forestier si la capatul lui intram īn padure. Pastrīnd directia nord-est si luīndu-ne dupa urmele rotilor de tractoare, traversam culmea ce se desprinde din vīrful Habitu, coborīm usor si dupa circa 800 m ajungem pe fundul vaii Ducinului, lipsita de apa si urmata de un drum forestier. Spre dreapta acest drum duce īn valea Nerei putin īn aval de satul Moceris, iar spre stīnga īn Poiana Roschii. Noi urmam drumul spre stīnga; trecem prin Poiana stefuroaia (unde drumul face un usor cot spre dreapta), apoi prin Poiana stiubeielor de sub vīrful Cornetul Mare (822 m), unde lasam īn dreapta alt drum forestier; ajungem īn Poiana Ducinului pe care o recunoastem dupa izbucul ce apare īn stīnga drumului si a carui apa se pierde dupa cītiva zeci de metri printr-un ponor. De la aceasta poiana, mergīnd īnainte 1 km ajungem īn Poiana Roschii. Īnainte de poiana īntīlnim pe stīnga terasamentul unei foste linii ferate forestiere. Drumul forestier se transforma īn drum de caruta, iar valea Ducinului se strīmteaza foarte mult. Īn Poiana Roschii īntīlnim foarte multe doline, ponoare si vai oarbe. Chiar la intrarea īn ea, poteca noastra īntretaie traseul 32 care vine din dreapta, din comuna Lapusnicu Mare si merge spre stīnga pe vīrful Leordis apoi ajunge la podul Calugara. Ajunsi īn Poiana Roschii urmam poteca drept īnainte, īn lungul unei vai de doline la capatul careia se afla cīteva salase. Aici intram īn tufarisuri si dupa circa 150 m ajumgem la terasamentul unei foste linii ferate forestiere. Īn dreapta avem panta mai domoala a dealului Cīrsa Mare (1097 m) pe care putem urca (punct de perspectiva) facīndu-ne singuri poteca printre tufisuri, iar īn stīnga se desfasoara abruptul calcaros marcat de vīrfurile Leordis, Albilor, Piatra Golumba si Fruntea Scocului. In continuare urmam drept īnainte (spre nord) terasamentul amintit, care se desfasoara pe versantul stīng al vaii Scocul, trecem printr-o strīmtura o vaii formata de vīrful Bracia (dreapta) si Fruntea Scocului (stīnga), dupa care terasamentul (deci si poteca noastra) o ia usor spre stīnga lasīnd īn dreapta valea Scocu īn care pe timp ploios se formeaza doua cascade (rupturi de panta mari). Trecem peste o mica vīlcea si ajungem la un cot brusc pe care-l face terasamentul spre stīnga. Aici gasim o poteca ce coboara usor spre dreapta pīna la un alt terasament; īl traversam īn coborīs usor, trecem pe līnga o stīna si ajungem īn poiana Scocu unde, līnga pīrīul cu acelasi nume, īntīlnim traseul 31 care vine din comuna Lapusnicu Mare (dreapta) si duce la Gura Golumbului (stīnga). Din poiana Scocu (spre stīnga) pīna la Gura Golumbului (cabana Cerbu) traseele 31 si 33 merg īn comun (vezi descrierea traseului 31).
34. Poiana Scocu - valea Pauleasca
Durata: ¾ ora
Descrierea traseului. Traseul este o poteca de legatura īntre traseele 31 si 33 din poiana Scocu si 32 care urmeaza īn parte valea Pauleasca. El īncepe din poiana Scocu, de pe partea stīnga a pīrīului Scocu, acolo unde acesta face un cot brusc īndreptīndu-se spre nord. Poteca se desprinde din traseul 31 si urmeaza īn sens invers traseul 33. Din poiana poteca urca usor, trece pe līnga o stīna, lasa īn stīnga traseul 33, trece peste un terasament al unei foste cai ferate forestiere si se angajeaza īn urcus pe valea Cheia Scocului care īn majoritatea timpului este lipsita de apa. Aproape de gura vaii traverseaza un terasament de cale ferata parasit si, urmīnd directia vaii Cheia Scocului, trece peste culmea Fruntea Scocului - Grohanul Mare printr-o īnseuare tesita (970 m); coteste usor la stīnga si apoi īn coborīs usor, urmīnd o vīlcea, ajunge īn drumul forestier de pe valea Pauleasca unde se īntīlneste cu traseul 32, la 2 km de Cantonul silvic Pauleascd aflat spre dreapta.
35. Poiana Scocu - vīrful Leordis
Durata: 1-1½ ora
Descrierea traseului. Ca si traseul precedent, este o poteca de legatura īntre traseele 31 si 33 (poiana Scocu) si 32. Poteca īncepe din poiana Scocu si merge īn comun cu traseul 34 pīna aproape de primul terasament al fostei cai ferate forestiere. Aici traseul 34 o ia la dreapta, iar noi cotim usor spre stīnga (sud), traversam terasamentul, urcam o diferenta de nivel de 40 m pīna la alt terasament pe care īl urmam spre stīnga refacīnd īn sens invers traseul 33. Urmam īn amonte valea Scocu, parcurgem strīmtura ei dintre vīrful Bracia (stīnga) si Fruntea Scocului (dreapta) si, dupa circa 200 m, cautam spre dreapta o poteca ce se angajeaza īn urcus piezis pe abruptul calcaros. Poteca este vizibila printre tufe si bolovanii calcarosi si urmīnd-o ajungem īn īnseuarea dintre Piatra Golumba (1119 m) si Vīrful Albilor (1131 m). Aici cotim usor la stīnga, trecem peste Vīrful Albilor; mergīnd pe creasta ajungem pe nesimtite īn vīrful Leordis (1 160 m) unde īntīlnim traseul 32.
Īn loc de prefata
I. CARACIERIZARE FIZICO-GEOGRAFICĂ
Asezare
Limite
Relieful
Reteaua hidrografica
Conditii climatice
Vegetatia si fauna
Ocrotirea naturii
II. TURISMUL ĪN MUNŢII ANINFl
Cai de acces si puncte de plecare īn excursii
Hoteluri, moteluri, cabane
Turism si alpinism subteran
III. TRASEE TURISTICE
Trasee marcate
1. Resita - Secu (localitatea) - Valiug - Complexul turistic Crivaia
2. Secu - culmea Certej - Complexul turistic Crivaia
3. Resita - Lupac - Cioaca Lupacului - Dognecea
4. Resita - Crucea Lupacului - Lacul Vīrtoape
5. Carasova - Cheile Carasului - Prolaz - Podisul Iabalcei - Pestera Comarnic - Complexul turistic Crivaia
6. Crucea Iabalcei - Prolaz
7. Pestera Comarnic - Poiana Betii - vila Klauss
8. Steierdorf - Lacul Ochiul Beu - Podul Beu - Sasca Romana
9. Lacul Ochiul Beu - Cascadele Beusnitei
10. Valea Minisului - Poiana lui Marcu - cantonul silvic Delamea
11. Valea Minisului - Dealul Trei Movile - Lacul Buhui
12. Poneasca - Poiana Mosneagul Mare - Lacul Buhui
13. sopotu Nou - Cheile Nerei - Sasca Romana
14. Cheile Nerei (Cotul Blidaresii) - vīrful Habitul - Izvorul Tisiei
15. Cheile Nerei (din Poiana Meliugului) - izvorul Tisiei
16. Avenul Cutezatorilor
17. Sasca Montana - Cheile susarei - Lacul Dracului (Cheile Nerei)
Trasee nemarcate
18. Resita - cantonul silvic Minda - Pestera Comarnic
19. Cuptoare - Pestera Turcului - pesterile din Valea Baciului
20. Iabalcea - Prolaz
21. Iabalcea - Pestera Comarnic
22. Prolaz - Cheile Carasului - Pestera Comarnic
23. Anina - Cheile Gīrlistei - satul Gīrliste
24. Anina - Lacul Marghitas - Īntre Rīuri (Mediureca) - Pestera Comarnic
25. Anina - saua Cuptoare - contonul silvic Jervani - Pestera Comarnic
26. Cantonul silvic Jervani - Cheile Carasului - Pestera Comarnic
27. Circuitul Anina - Lacul Buhui - Pestera Buhui - Anina
28. Lacul Marghitas - vīrful Coniarat
29. Locul Marghitas - vīrful Straja
30. Circuitul Steierdorf - Pestera Plopa - Pestera Ponor - Steierdorf
31. Lapusnicu Mare - Poiana Scocu - Gura Golumbului (cabana Cerbu)
32. Lapuisniou Mare - Poiana Roschii - vīrful Leordis - Poiana Florii - Podul Calugara
33. Izvorul Tisiei - Poiana Roschii - Poiana Scocu - Gura Golumbului (cabana Cerbu)
34. Poiana Scocu - valea Pauleasca
35. Poiana Scocu - vīrful Leordis
|
