În loc de prefata
Muntii Aninei sînt înca de mult cunoscuti pentru bogatiile naturale care le cuprind, iar în ultimul timp au început sa fie din ce în ce mai cautati pentru frumusetile naturale ce se dezvaluie la tot pasul. Platosa calcaroasa care acopera aproape în întregime acesti munti a fost ferastruita sau sfredelita de ape rezultînd forme interesante, de prim rang în carstul din Romania, care sînt totodata si obiective turistice de importanta majora.
Din lupta dintre ape shi calcar au rezultat minunatele chei ale Nerei cu turnuri zvelte, cu pereti abrupti sub forma de cleanturi, cîrsii si pînze care strîmteaza albia sau se dau la o parte facînd loc poienilor largi; salbaticele chei ale Carashului, cu pinteni calcaroshi care se întrepatrund formînd numeroase meandre urmate de rîul înspumat; frumoasele chei ale Minishului, cu largiri si strîmtori urmate de soseaua modernizata. Din carbonatul de calciu depus din apa au luat nastere spectaculoasele cascade ale Beusnitei si tot din carbonat de calciu este formata lumea de vis a pesterilor Comarnic, Popovat, Buhui si Plopa, strabatute de rîuri subterane. La toate acestea se adauga numeroase podishuri calcaroase ciuruite de doline azi acoperite cu paduri întinse.
Pentru a usura cunoasterea acestor frumuseti naturale, pionierii de la Casa pionierilor din Resita, Anina shi Oravita, în cadrul actiunii ,,Asaltul Carpatilor", au marcat numeroase poteci turistice între Carash shi Nera, iar Editura Sport-Turism a luat initiativa tiparirii ghidului turistic de fata - primul de acest fel pentru Muntii Aninei. În el sînt consemnate traseele turistice marcate si nemarcate care faciliteaza vizitarea obiectivelor turistice, precum shi baza materiala a turismului.
Muntii Aninei fac parte din marea unitate a Muntilor Banatului fiind situati în partea de vest a lor. În decursul timpului acesti munti au avut denumiri diferite, o parte din ei fiind atasati Muntilor Semenic. În prezent aceasta unitate muntoasa, în cadrul limitelor pe care le vom prezenta, este cunoscuta sub numele de Muntii Aninei, dupa orasul cu acelasi nume care se afla în centrul lor.
Muntii Aninei, cu înaltimea cea mai mare în vîrful Leordis (1160 m), au o suprafata de 770 km2 si o forma alungita pe directia NNE-SSV. În cadrul lor, cea mai mare suprafata (600 km2) o ocupa calcarele care se întind si în Muntii Locvei, pîna la Dunare, fiind cea mai mare si mai compacta suprafata calcaroasa din tara noastra (807 km2). Desi au o înaltime mica, ei cuprind numeroase obiective turistice care sînt din ce în ce mai cautate de catre drumeti.
În partea de nord Muntii Aninei sînt despartiti de culmile piemontane prelungi si joase (300-400 m) de la bordura Semenicului si de Depresiunea Ezeris de rîul Bîrzava. Limita de est este formata din doua sectoare distincte: în primul sector Bîrzava prin cursul superior si Poneasca, pîna la confluenta cu Minisul îi desparte de Muntii Semenic care domina împrejurimile cu relieful sau înalt (vîrful Piatra Goznei 1447 m). În al doilea sector, limita urmeaza linia sinuoasa a contactului dintre calcare si rocile care nu carstifica, sisturi cristaline si granite, din care sînt alcatuite dealurile Bozoviciului. Pe seama calcarelor s-a format un abrupt puternic care domina dealurile amintite cu 150-200 m, începînd din valea Minisului pîna în valea Nerei. În partea de sud-vest, cheile adînci ale Nerei, cuprinse între confluenta pîraielor Bresnic (la est) si Beu (la vest) cu Nera, formeaza limita dintre Muntii Aninei si cei ai Locvei. Contactul cu Dealurile Oravitei si Depresiunea Lupac, respectiv limita de vest, este marcata de abruptul calcaros al Muntilor Aninei care le domina cu 200-500 m, de la Nera pîna la nord de localitatea Gîrliste, ce se desfasoara în lungul unei mari dislocatii tectonice marcata de roci eruptive. La nord de Gîrliste limita vestica este pusa în evidenta de ruptura de panta dintre munte si Depresiunea Lupacului, dupa care ea urmeaza vaile Lupacul Mic si Bîrzavita pîna la confluenta acesteia cu Bîrzava.
Muntii Aninei, cu înaltimea lor maxima în vîrful Leordis (1160 m), au trasaturi geomorfologice caracteristice, ca o consecinta a alcatuirii lor geologice. Roca predominanta este calcarul dispus în sinclinale si anticlimale cu a directie NNV-SSE, iar relief 10410i811k ul, adaptat la structura, consta din culmi si vai paralele, înscrise pe directia structurii geologice, si din întinse podisuri calcaroase ,,ciuruite" de doline. La nord-vest si nord, în Muntii Aninei apar gresii si conglomerate care alcatuiesc dealul Bucitul (622 m) si ramificatiile sale; în est culmea Certej-Puscasu Mare, paralela cu valea superioara a Bîrzavei si valea Poneasca, este formata din sisturi cristaline si granite. La est de localitatea Doman se evidentiaza culmea calcaroasa a Ponorului (808 m) care se pierde spre sud în podisul carstificat al Iabalcei, de pe dreapta Carasului. Între vaile Carasului si Minisului se desfasoara mai multe culmi lungi, calcaroase, paralele.
Fig. 01 AsEZAREA GEOGRAFICĂ sI LIMITELE MUNŢILOR ANINEI
Cele mai importante, în succesiunea lor de la vest la est, sînt urmatoarele: culmea Tîlva Dobrei (635 m) - Tîlva Simeon (899 m) de pe partea stînga a Jitinului; culmea Moghila (681 m) - Polom (821 m); culmea Ciochita (768 m) - Tîlva Zînei (939 m) care se continua spre sud de valea Minisului prin culmea Rol; culmea Socolovat (783 m), Straja (716 m) - Colonovat. Ultima, culmea Coniarat (754 m) - Dealul Hotarului (838 m) - Dealul Hunca Trei Movile (927 m), se bifurca: în vest prin culmea Tîlva Predilcova (891 m) - Iudina (704 m), iar in est cu Dealul Zabalul Mare (835 m).
Intre aceste culmi se afla mai multe podisuri carstificate dintre care amintim: Ravnistea Mare, Colonovat, Ceresnaia, Cîrneala, Ponor si altele. La sud de valea Minisului culmile sînt mai putin numeroase, dar aici se afla cele mai mari înaltimi din Muntii Aninei. Astfel, în vest se desfasoara culmea Cuniuma (1046 m), iar în est culmile Grohanul Mare (1044 m) - Leordis (1160 m) - Plesiva (1144 m) care se ramifica spre Nera. În afara de aceste doua culmi principale aici se mai afla nenumarate culmi secundare adaptate la structura geologica.
Din pricina eroziunii diferentiale exercitata pe roci cu duritati diferite cît si a tectonicii au luat nastere depresiuni locale la Prolaz (în Cheile Carasului), Carasova, Lisava, Ciudanovita, Anina si pe valea Minisului. Abrupturile stîncoase, peretii aproape verticali însotiti la baza de o trena de grohotisuri rezultate din dezagregarile active sînt caracteristice pentru Muntii Aninei.
Rîurile au sapat în calcare chei spectaculoase printre care se remarca Cheile Carasului (19 km), Cheile Nerei (18 km), Cheile Minisului (14 km), Cheile Gîrlistei (9 km), Cheile Buhuiului (8 km) si altele. Un rol foarte important în modelarea calcarelor l-a avut apa, care prin dizolvare a creat toata gama formelor carstice de suprafata si de adîncime.
Rîurile care strabat Muntii Aninei apartin bazinelor Bîrzavei, Carasului si Nerei.
BÎRZAVA izvoraste din Muntii Semenic si curge spre nord pîna în aval de lacul Breazova, unde face un cot brusc spre vest pastrîndu-si aceasta directie pîna în aval de Resita de unde se îndreapta spre nord-vest. Ea curge printr-o vale adînca si împadurita sapata în sisturi cristaline. Afluentii ei mai importanti de pe stînga - Valiug, Crainic, Rîul Alb, Secu, Valea Mare si Domainul - sînt scurti si strabat mai cu seama rocile necalcaroase din nordul Muntilor Aninei.
CARAsUL izvoraste din Muntii Aninei, avînd obîrsia la izbucul cu acelasi nume situat într-un petic calcaros. Curge mai întîi pe roci necalcaroase, apoi în aval de cantonul silvic Jervani intra în calcare pe care le strabate pîna la Carasova, formînd cheile impresionante cu acelasi nume. Dintre afluentii lui mai importanti amintim Lisava, Jitinul, Gîrlistea, Buhuiul si Lupacul. În afara de ultimul afluent, toti ceilalti strabat mari întinderi calcaroase, formînd chei spectaculoase.
NERA curge în partea de sud a Muntilor Aninei prin cheile cu acelasi nume si reprezinta limita spre Muntii Locvei. Cel mai important afluent al ei este Minisul care primeste pe stînga pîrîul Poneasca. Ceilalti afluenti, mai putin importanti, sînt: Valea Rea si Beul cu Chichiregul. Toti însa strabat numai calcare si formeaza chei salbatice. Din pricina calcarelor reteaua hidrografica a fost dezorganizata, multe ape pierzîndu-se în adîncime prin ponoare. În cursul lor subteran au dat nastere la numeroase pesteri, unele din ele constituind importante atractii turistice.
Desi Muntii Aninei nu au înaltimi prea mari, în cadrul lor se observa etajarea principalelor elemente climatice, ca a consecinta a interdependentei conditiilor de circulatie a maselor de aer cu cele ale reliefului în special. Astfel, temperatura medie anuala prezinta variatii de la 8°C, în zonele cele mai înalte, pîna la 10°C, în zonele mai coborîte. Iarna, în luna ianuarie, temperatura medie anuala este de -4°C în partea superioara a muntilor, ajungînd pîna la -2°C în zonele mai joase. Vara temperatura creste la 16-20°C. Anual numarul de zile senine este de 90-100, cu a frecventa mai mare în luna august (12-14 zile), dar mult mai reduse iarna (în ianuarie numai 5-6 zile).
Cantitatea medie anuala de precipitatii este de 1000-1200 mm. În iunie, luna cea mai ploioasa, cad 100-120 mm, iar în ianuarie numai jumatate din aceasta cantitate (50-60 mm). Numarul de zile ploioase este, în medie, de 140, iar al celor cu ninsoare 20-30. Stratul de zapada dureaza aproximativ 80 de zile anual. În zonele înalte, circulatia vîntului se face în sens meridian, cea mai mare frecventa avînd-o vîntul dinspre sud (peste 22%). În conditii speciale se declanseaza un vînt local, Cosava, care atinge viteze mari (uneori 50 m/s) doborînd copaci si dezvelind case.
Vegetatia din Muntii Aninei se etajeaza în functie de altitudine si clima. Anumite conditii locale au permis existenta unor originalitati în vegetatie. Zona muntoasa este ocupata în general de vegetatia domeniului forestier. Astfel, în culmea Certej - Puscasul Mare, la est si vest de Anina, se afla paduri de amestec -fag, molid si brad. Padurile de fag ocupa suprafete întinse pe culmea Certej -Puscasul Mare, la nord de Anina si în bazinul superior al Minisului. În unele cazuri ele apar în amestec cu padurile de gorun sau brad. Secundar mai apare carpenul, paltinul, ulmul, frasinul si altele. Padurile de gorun apar sub forma de petice la sud de Resita, la est de Ciudanovita si la sud de Caras. În cadrul padurilor pajistile si terenurile agricole ocupa suprafete mici. Ele predomina în podisul calcaros al Iabalcei, la sud-est de dealul Bucitul, la est de Carasova si în podisul calcaros Ravnistea. În afara de acestea, pajisti secundare si terenuri agricole mai apar în numeroasele poieni, ca de exemplu: Poiana Valiug, Poiana Betii, Poiana Cerbului, Poiana Florii, Poiana Radoschii, Poiana Cuces si altele.
In padurile de fag din zona Beusnitei se adapostesc cele mai numeroase populatii relictare de alun turcesc (Corylus colurna) din tara noastra. În peretii cheilor si pe abrupturile calcaroase se afla padurici de tip carstic, iliric-meridional, în care predomina liliacul salbatic (Syringa vulgaris), scumpia (Cotinus coggiria), mojdreanul (Fraxinus ornus) si altele. În afara de aceasta, în rezervatii se afla numeroase plante rare, unele de origine sudica.
Întinsele paduri din Muntii Aninei adapostesc numeroase specii de animale salbatice cum sînt: lupi, mistreti, vulpi, caprioare, iepuri, veverite, salamandre si altele. Abrupturile calcaroase golase adapostesc vipere cu corn, iar în ape se afla pastravi. În pesteri întîlnim specii de animale mici nepericuloase pentru om, precum si urmele fosile ale animalelor care au trait demult, cum ar fi ursul de pestera, hiena de pestera si altele.
Roca predominant calcaroasa din Muntii Aninei, cît si unele conditii topoclimatice au generat forme de relief si asociatii vegetale care, pe lînga frumusetea peisagistica, au si a importanta valoare stiintifica. Din acest motiv ele au fost puse sub ocrotirea legii, fiind declarate rezervatii naturale.
Rezervatia Beusnita este situata în partea de vest a culmii calcaroase Plesiva, pe valea Beusnita. Pe fundul vaii s-a depus un strat de tuf calcaros din care s-au format nenumarate baraje, precum si cele trei cascade mari ale Beusnitei. La confluenta Beusnitei cu Beu se afla Lacul Ochiul Beu alimentat de un izbuc submers. Conditiile topoclimatice au permis dezvoltarea liliacului salbatic, carpinitei, mojdreanului si altele. În padurea de aici întîlnim si fagul balcanic, ulmul, frasiniul si alunul turcesc.
Rezervatia Cheile Nerei cuprinde zona calcaroasa a acestor chei unde, în afara de valoarea peisajului, se afla ocrotite numeroase specii floristice, printre care se remarca elemente sudice, ca ghimpele, cornisorul, tasculita, sînzienele rosii, inul galben si altele.
Rezervatia Cheile Carasului este cuprinsa în zona dintre gura Comarnicului pîna la Prolaz. Aici, pe stîncile calcaroase, se afla asociatii vegetale specifice si plante rare ca: sipica, muscata dracului, urzica neagra, garoafa, micsandra salbatica, flamînzica si altele.
Pestera Comarnic, cea mai lunga pestera din Banat (4040 m), contine nenumarate forme concretionare, la care se adauga, tot atît de numeroase, forme de eroziune si coroziune.
Pestera Popovat (1100 m), situata în Cheile Carasului, adaposteste în salile si galeriile ei numeroase formatiuni de un deosebit interes stiintific. Este închisa, vizitarea ei facîndu-se numai cu aprobarea Comisiei monumentelor naturii.
În afara de acestea mai intra sub ocrotirea legii toate formele concretionore din pesteri, unele plante si animale.
In ultimul timp Muntii Aninei încep sa-si capete faima binemeritata în ceea ce priveste practicarea turismului, fapt favorizat printre altele si de a anumita echipare luristica. Pe lînga aceasta, drumuri forestiere carosabile favorizeaza apropierea de obiectivele turistice, unele constituind chiar trasee turistice. Potecile marcate, altele în curs de marcare, dau posibilitatea practicarii conjugate a turismului auto cu drumetia.
Intrucît de la elaborarea ghidului de fata pîna în prezent pionierii au marcat si alte poteci, iar noi drumuri forestiere au fost date în folosinta, regretam ca ele nu au putut fi consemnate în text si figura pe harta în timp util. Mentionam însa ca nu în toate cazurile traseele, recent marcate, urmeaza pe cele descrise în lucrarea de fata, remarcîndu-se mici diferente.
Dintre marcajele efectuate recent amintim: traseul 24 între Anina si Lacul Marghitas este marcat cu triuinghi albastru din drumul forestier pîna la Grota Buhui, apoi cu banda rosie, în aval, prin Cheile Buhuiului pîna la Lacul Marghitas; traseul 31 Lapusnicu Mare-cabana Cerbu a fost marcat cu banda rosie; traseul 32 Lapusnicu Mare - Podul Calugara a fost marcat cu banda galbena. De asemenea, semnalam construirea drumului forestier între Podul Beu si cantonul silvic Valea Beului (troseul 8).
Muntii Aninei sînt relativ departati de marile artere de circulatie; totusi spre ei duc cai de comunicatie de interes national din care se poate face legatura cu punctele de plecare în excursii. Astfel, în est se afla DN 6 si calea ferata Bucuresti-Timisoara. La Caransebes, spre vest, se desprinde DN 58 spre Resita, apoi, prin munti, la Anina (între Resita si Anina este în curs de modernizare) si calea ferata Caransebes - Resita. La nord de Mehadia, din DN 6 se desprinde DN 57 B care face legatura cu Oravita; el trece prin Bozovici, Cheile Minisului si Anina strabatînd astfel transversal Muntii Aninei. În partea de vest a Muntilor Aninei se afla DN 57 Timisoara - Moldova Noua care traverseaza Oravita, iar la Deta, din DN 57 se desprinde DN 58 B spre Resita prin Bocsa, traseu dublat si de o cale ferata. Mai trebuie sa amintim calea ferata Oravita - Anina care cu cele 10 viaducte si 14 tunele constituie prin ea însasi un traseu turistic.
Aceste cai de comunicatie fac legatura cu punctele de plecare în munte dupa cum urmeaza:
Orasul Resita asezat pe valea Bîrzavei, la 225 m altitudine medie; gara, autogara, hotel. Din partea de vest a orasului începe drumul modernizat Resita -Oravita din care se desprind traseele 3 si 4. De lînga Consiliul popular judetean se intra pe DN 58 Resita -Anina (în curs de modernizare) care urmeaza valea Domanului apoi strabate podisul calcaros Iabalcea pîna la comuna Carasova. Din el se desprinde traseul 6 (spre Cheile Carasului), iar la Crucea Iabalcei (8 km de la Resita) începe un drum comunal carosabil care trece prin satul Iabalcea si ajunge la Pestera Comarnic (8 km). Din el pleaca traseele 20 si 21. Comuna Carasova (190 m alt. medie) este un excelent punct de plecare în Cheile Carasului (traseul 5).
Spre est porneste un drum modernizat care urmeaza valea Bîrzavei pîna la Complexul turistic Secu (10 km) situat pe malul lacului de acumulare cu acelasi nume. Tot din aceasta zona a orasului pleaca si soseaua Resita - Valiug - Garîna - Statiunea turistica ,,Trei Ape" (pîna aici modernizata) - Brebu Nou - Slatina-Timis unde face legatura cu DN 6. Pîna în comuna Valiug aceasta sosea este urmata partial de traseul 1; din ea se desprind traseele 2, 18 si 19. Traseul 18 se desparte din sosea la cantonul silvic Minda si urmeaza un drum forestier (necarosabil pe o portiune de 50 m la nord de soua Baciului) pîna la Pestera Comarnic (14 km), iar de aici duce la Anina (traseul 25) urmînd partial valea Carasului în amonte de chei.
In comuna Valiug soseaua judeteana se bifurca, ramura din dreapta ducînd la Statiunea turistica Crivaia, iar mai departe se continua cu un drum forestier ce urmeaza valea Bîrzavei în amonte, cu ramificatii spre Pestera Comarnic (pe la contonul silvic Navesul Mare) si Anina (pe la saua Cuptoare).
Orasul Anina (550 m alt. medie) este un important centru minier din Muntii Aninei (gara, hotel, cabane, curse I.T.A.). Din oras pleaca urmatoarele trasee turistice: traseul 23 (Cheile Gîrlistei); traseul 24 (Cheile Buhuiului, Lacul Marghitas, Cheile Carasului si Pestera Comarnic); traseul 27 (lacul si pestera Buhui); traseul 8 (valea Beului, Cascadele Beusnitei si o parte din Cheile Nerei) care porneste din Steierdorf (localitate componenta a orasului Anina); traseul 30 (pesterile Plopa si Ponor).
Poneasca (386 m alt. medie), sat situat pe valea cu acelasi nume, este accesibil pe drumul comunal (lung de 3 km) ce se desprinde din DN 57 B pe valea Minisului. Din Poneasca pleaca traseul 12 (Lacul Buhui) si un alt traseu în Muntii Semenic.
Valea Minisului (430 m alt. medie), sat de pe valea Minisului, pe DN 57 B (curse I.T.A.). De aici pornesc traseele 11 (Lacul Buhui) si 10 (pe valea Beului).
Lapusnicu Mare (250 m alt. medie), comuna accesibila de pe drumul comunal ce se desprinde din DN 57 B la Bozovici (curse I.T.A.) este punct de plecare pentru traseele 31 si 32.
sopotu Nou (200 m alt. medie), comuna accesibila pe drumul judetean (modernizat pîna la Dalboset) ce se desface din DN 57 B în apropiere de Bozovici (curse I.T.A.), se afla în valea Nerei. Este punctul de plecare pentru vizitarea Cheilor Nerei (traseul 13) din amonte spre aval.
Sasca Montana (175 m alt. medie), comuna pe valea susarei, este legata de DN 57 printr-o sosea modernizata care porneste la sud-vest de Racajdia (curse I.T.A.). Este un punct de plecare în traseele spre Cheile susarei si Cheile Nerei.
Sasca Româna (165 m alt. medie), sat asezat pe valea Nerei, la 1 km de comuna precedenta (drum comunal carosabil). Aici ajung traseele 13 (Cheile Nerei) si 8 (valea Beului).
Potoc (240 m alt. medie), punct de plecare pentru vizitarea Cheilor Nerei urmînd un drum comunal carosabil (din sat spre dreapta) care duce la podul de peste Beu; aici întîlneste traseele 8 si 13 si cel spre Cascadele Beusnitei urmînd alt drum comunal carosabil (din sat spre stînga) ce trece pe lînga satul Socolari, de unde o ia spre dreapta (trecînd pe sub Dealul Cetatii) si ajunge în valea Beului la traseul 8.
Oravita (220 m alt. medie), oras situat pe valea cu acelasi nume (gara, autogara, hotel, motel), poate fi folosit ca punct de plecare spre interiorul muntilor, mai cu seama spre Anina de unde încep mai multe trasee.
Hoteluri, moteluri, cabane. Raportat la teritoriul pe care îl ocupa Muintii Aninei si la bogatia obiectivelor turistice de core dispune, numarul de cabane este înca insuficient în prezent. De remarcat este însa faptul ca toate constructiile turistice existente au fost realizate în ultimii ani.
Complexul turistic Secu (280 m alt. medie), situat pe malul stîng al lacului de acumulare Secu, este legat de Resita printr-o sosea asfaltata (10 km). Dispune de 3 hoteluri (Turist, Constructor si Splendid) si 2 vile care totalizeaza 132 de locuri (camere cu 2-3 paturi). Fiecare hotel are restaurant si functioneaza tot anul. Fiind prea periferic, acest complex turistic nu prezinta interes pentru drumetia de munte.
Complexul turistic Crivaia (650 m alt. medie) se afla pe versantul drept al vaii Bîrzava, la coada lacului de acumulare Valiug, în poiana cu acelasi nume. Desi complexul se afla pe teritoriul Muntilor Semenic, el prezinta interes turistic si pentru drumetia din Muntii Aninei. Are un hotel (Bîrzava) cu 130 de locuri (camere de 2-4 paturi) si restaurant, 2 cabane cu 61 de locuri (camere de 2-3 paturi), restaurant si 19 casute cu 2-4 locuri. Complexul functioneaza tot anul. Lînga barajul lacului Valiug se afla Casa-baraj (restaurant), alaturi de care sînt casute cu 35 de locuri. Complexul este accesibil din soseaua modernizata Resita - Valiug - Complexul turistic Crivaia; din DN 6, din care, în comuna Slatina-Timis, se desprinde soseaua judeteana care duce în comuna Brebu Nou (pîna aici nemodernizata), unde se afla Statiunea turistica ,,Trei Ape", apoi în comuna Valiug de unde a ramificatie a soselei ne duce la complexul turistic. Dinspre Muntii Aninei complexul turistic este accesibil pe traseele 1, 2 si 5. El este legat de platoul Muntilor Semenic prin poteci marcate.
Complexul turistic ,,sapte Brazi" (375 m alt.) este situat în partea de vest a Muntilor Aninei, la capatul de vest al orasului Oravita, pe stînga vaii Oravita, lînga Lacul Mare. Este accesibil din DN 57 B Oravita - Anina. Are un motel cu 30 locuri (camere de 2-3 paturi), bar si restaurant.
Statiunea turistica Marghitas (565 m alt.) se afla pe partea stînga a pîrîului Buhui, lînga lacul de acumulare Marghitas. Dispune de un hotel (Anina) cu 50 de locuri (camere de 2-4 paturi, cu dus) si restaurant si de 2 vile cu cîte 4 locuri (camere cu doua paturi). Functioneaza tot anul. Statiunea este accesibila pe soseaua asfaltata Anina - Marghitas (4 km) si pe traseul 24.
Cabana Maial si motelul Diana (730 m alt.) se afla la 1 km departare de Anina (sosea asfaltata), în poiana cu acelasi nume. Ambele au o capacitate de 32 de locuri (camere cu 1-2 paturi), bar, restaurant.
Cabana Cerbu (420 m alt.) este situata în Cheile Minisului la Gura Golumbului. Are o capacitate de 24 de locuri si restaurant. Este accesibila din DN 57 B Bozovici - Anina si din traseele 31 si 33. Lînga ea se afla în constructie cabana Brîndusa.
Turism si alpinism subteran. Printre numeroasele forme carstice care se afla în Muntii Aninei un loc important îl ocupa pesterile. În lucrare sînt descrise 16 pesteri care prezinta importanta turistica. Pentru vizitarea lor trebuie sa avem echipament adecvat, lampi cu carbid si lanterne. În pestera nu trebuie sa pornim de unul singur. Turistii cu bun simt si cu respect fata de natura nu-si înscriu numele pe peretii pesterilor, nu distrug formatiuinile concretionare. Ele sînt frumoase doar la locul lor si nu trebuie sa uitati ca ele prezinta importanta stiintifica si trebuie ocrotite.
Pesterile descrise în lucrare se afla pe traseele turistice sau în apropierea lor dupa cum urmeaza: Pestera Comarnic (traseele 5, 7, 18, 21, 22, 24, 25 si 26); Pestera Liliecilor si Pestera de sub Cetate II (traseul 5); Pestera Racovita (traseul 22); Pestera Popovat (traseele 24 si 26); Pestera Turcului, Pestera Pîrsului de la Capul Baciului si Pestera de la Capul Baciului (traseul 19); Pestera cu Apa din Cheile Gîrlistei si Pestera Galatiului (traseul 23); Pestera Marghitas (traseul 24); Pestera Buhui (traseul 27); Pestera Plopa si Pestera Ponor (traseul 30); Avenul din Poiana Gropii (traseul 2) necesita echipament special si stapînirea tehnicii alpinismului; Avenul Cutezatorilor (traseul 16) a fost amenajat pentru vizitare de catre pionierii din Resita.
La descrierea fiecarei pesteri au fost semnalate punctele dificile si echipamentul necesar.
1. Resita - Secu (localitatea) - Valiug - Complexul turistic Crivaia
Marcaj: banda rosie Durata: 4½ ore (3 ore Resita - Valiug; 1½ ore Valiug - Complexul turistic Crivaia)
Descrierea traseului. Traseul urmeaza în parte soseaua asfaltata Resita - Valiug taind curbele pe care aceasta le face la traversarea unor pîraie. Marcajul începe de la Marginea (cartier al Resitei) si urmeaza soseaua taiata în versantul stîng al Vaii Mari pîna la contonul silvic Minda. De la canton, spre sud, se desprinde drumul forestier (traseul 18) ce duce la Pestera Comarnic. Aici soseaua modernizata paraseste Valea Mare si urca usor pe valea Cuptoare. Marcajul banda rosie urmeaza soseaua circa 500 m de la contonul silvic Minda coboara domol pe lînga pîrîul Cuptoare. Poteca trece pe lînga un izvor, apoi se angajeaza într-un urcus usor si ajunge din nou la sosea pe care a traverseaza si intra în localitatea Secu. De la bifurcarea soselei, se vad abrupturile calcaroase ale Dealului Cîrsa. De aici se desprinde si poteca marcata cu punct albastru (traseul 2) care porneste de la localitatea Secu spre Complexul turistic Crivaia, trecînd peste culmea Certej.
Traseul coboara în localitatea Secu si dupa 5 minute o ia la dreapta; iese din localitate, urmeaza un urcus o poteca, apoi un drum de caruta (circa 200 m) si ajunge din nou la sosea în dreptul km 7. În continuare, urcam prin padurea de foioase si conifere urmînd sinuozitatile soselei circa 1,5 km spre comuna Valiug si coborîm pe o poteca pîna la Rîul Alb; mergem în amante circa 100 m pe stînga apei, o traversam, apoi urcam în diagonala pîna la o usoara înseuare de unde poteca coboara în valea Crainicului. Traversam soseaua forestiera din lungul pîrîului, apoi apa si urcam din nou la sosea pe care o urmam circa 700 m pîna la o înseuare unde, în stînga soselei, se afla o cruce de piatra. Din înseuare marcajul paraseste soseaua si urmeaza o poteca ce coboara usor pe malul stîng al pîrîului Valiug pîna la capatul unui sir de oase situate în Poiana Valiug.
Din Poiana Valiug se deschide o perspectiva larga spre Muntii Semenic prin taietura dreapta o padurii urmata de linia telefericului care urca pe culmea Pieptul Goznei pîna sub vîrful Piatra Goznei (1447 m). De la acest vîrf putin proeminent si usor bombat, privirea urmareste spre dreapta (spre sud) liinia aproape orizontala o reliefului pîna la Piatra Nedeii (1437 m), o alta proeminenta o Muntilor Semenic, de unde, mai spre dreapta, relieful coboara usor pierzîndu-se în zare. Din înaltimile Muntilor Semenic, spre valea Bîrzavei, pornesc culmi scurte si împadurite care în stînga liniei de funicular (spre nord) ascund privirii vîrfui Semenic.
De la sirul de case din Poiana Valiug marcajul urmeaza soseaua pîna în centrul comunei Valiug, strabate spre sud localitatea si urca usor în lungul pîrîului Gozna (afluent al Bîrzavei pe dreapta) pîna ia o sosea modernizata. Spre stînga drumul merge la satul Garîna; spre dreapta la Complexul turistic Crivaia, iar înainte la statia de funicular care urca la Complexul turistic Semenic. Marcajul banda rosie se continua pe sosea pîna la funicular si de aici pe o poteca în panta abrupta, ce urmeaza linia telefericului, ajunge la Complexul turistic Semenic.
Traseul nostru însa urmeaza soseaua pe malul drept al Lacului Valiug, fara marcaj, trecînd pe lînga constructiile turistice. Dupa ce depaseste coada lacului ajunge la Complexul turistic Crivaia. De la complex, drumul (nemodernizat) se continua în amonte pe valea Bîrzavei spre Lacul Buhui sau spre alte puncte de interes turistic (traseul 5).
2. Secu - culmea Certej - Complexul turistic Crivaia
Marcaj: punct albastru Durata: 2-2½ ore
Descrierea traseului. În localitatea Secu se ajunge urmînd soseaua modernizata Resita - Valiug sau traseul 1 (banda rosie). Poteca marcata cu punct albastru se desprinde din traseul 1 la bifurcatia soselei spre Secu. Coborîm în valea Secu, traversam apa si, ocolind o culme împadurita, urcam pe valea Grosului (scurta si adînca) pîna la soseaua modernizata pe care o urmam circa 50 m spre stînga (spre comuna Valiug) si ajungem la cantonul silvic din Poiana Bichii care se afla lînga sosea. Lînga acest canton, din soseaua modernizata se desprinde un drum forestier care ajunge la saua Baciului si face jonctiunea cu traseul 18. Marcajul nostru lasa în dreapta drumul forestier si urmeaza o poteca ce urca usor pe coasta de vest, împadurita, o dealului Piatra Alba (753 m). Traversam o vale de doline si ajungem într-o înseuare unde se afla o dolina mare, circulara. De aici, spre stînga, se desparte o poteca nemarcata care duce în drumul Valiugului. Poteca marcata ocoleste dolina si dupa circa 20 minute, urmînd aproape curba de nivel, ajunge într-o mica poiana. Spre stînga, la circa 100 m o poteca duce la izvorul Fîntîna lui Frant. Tot din aceasta poiana urmam spre dreapta o poteca nemarcata.
Fig. 03
Dupa circa 300 m ajungem la avenul din Poiona Gropii, situat în poiana cu acelasi nume, sapat la contactul calcarelor cu gresiile. Avenul constituie punctul terminus al unei vai oarbe sapata în gresii si are 235 m adîncime, fiind cel mai adînc aven din Banat si al doilea din tara. Dupa o coborîre pe verticala de 19 m avenul se continua cu doua sisteme de galerii care, la rîndul lor, sînt mai întîi verticale apoi puternic înclinate, avînd pe parcursul lor mai multe platforme de regrupare. Explorarea lui necesita materiale speciale (scari, corzi, pitoame etc.) si stapînirea tehnicii alpinismului subteran. Revenim în poiana la poteca marcata. Pornim într-un urcus usor printr-o padure deasa în care se afla multi mesteceni. Poteca ne scoate pe culmea neteda a Certejului (unde mestecenii se înmultesc). De aici, dupa un cot brusc spre stînga, poteca începe sa coboare, mai întîi lin apoi din ce în ce mai repede pîna în fundul vaii Crivaia Mare unde întîlneste un drum forestier. Marcajul urmeaza în aval drumul forestier care trece peste valea Bîrzava aproape de coada Lacului Valiug si ajunge în soseaua modernizata de pe malul lacului. Urmînd în amonte soseaua de pe malul drept al Bîrzavei, dupa circa 500 m ajungem la Complexul turistic Crivaia.
3. Resita - Lupac - Cioaca Lupacului - Dognecea
Marcaj: banda rosie Durata: 3-4 ore (comuna Lupac - comuna Dognecea l½ - 2 ore)
Descrierea traseului. Din partea de vest o Resitei se urmeaza soseaua modernizata care duce în comuna Lupac. La iesirea din oras, în spatele blocurilor noi, pe sosea se afla marcajul banda rosie si banda galbena (traseul 4) care merg împreuna pîna la Crucea Lupacului taind serpentinele mari ale soselei. De la Crucea Lupacului, marcajul banda rosie urmeaza cu fidelitate soseaua modernizata pîna aproape de iesirea ei din comuna Lupac. Dupa ce strabate comuna, la dispensar, poteca noastra (banda rosie) paraseste soseaua si se angajeaza, spre dreapta, pe un drum de caruta mai întîi pe stînga vaii Ţiganca apoi, dupa 100 m, trece apa si urca coasta unui deal si taie serpentinele mari ale drumului de caruta, dupa care trece pe lînga mai multe salase. Incep sa apara pîlcuri de stejaris. Ajungem în dreptul vîrfului Cioaca Lupacului (499 m), de unde privirea cuprinde larg depresiunea Lupac, Muntii Aninei cu podisuri si creste ascutite, Muntii Semenic, o linie aproape orizontala cu trei proeminente care marcheaza, de la stînga la dreapta, vîrfurile Semenic, Piatra Goznei si Piatra Nedeii. În dreapta noastra se zaresc dealurile Oravitei, cîmpia Carasului si în prim plan partea de sud a Montilor Dognecei.
De la Cioaca Lupacului, marcajul urmeaza în continuare poteca ce trece pe lînga pîlcuri de padure si prin fîneturi. Din loc în loc se vad suprafete mici cultivate. La obîrsia vaii Ţiganca, poteca o ia brusc la dreapta si se bifurca pe cca 100 m (avînd acelasi semn), reîntîlnindu-se dupa cîteva minute într-o poiana dupa care urmareste o culme scurta, orizontala. Ea se abate la dreapta ocolind obîrsia vaii Ţiganca si intra în padure. Dupa un urcus usor începem sa coborîm cînd mai repede, cînd mai încet pe un drum de caruta ce strabate poieni si ne conduce într-un loc numit "La Cruce". Aici parasim drumul de caruta si, urmînd o poteca cu panta mare, iesim pe malul stîng al Lacului Mare de la Dognecea. Urmam în aval malul lacului, trecem peste baraj apoi pe lînga o cruce de marmura alba pîna la un stîlp indicator care se afla pe strada principala din Dognecea. Parcurgînd acest traseu trebuie multa atentie deoarece marcajul intersecteaza multe poteci nemarcate si drumuri de caruta.
4. Resita - Crucea Lupacului - Lacul Vîrtoape
Marcaj: banda galbena Durata: 2-2½ ore
Descrierea traseului. Marcajul nostru începe din vestul orasului Resita, de pe soseaua care duce spre comuna Lupac. Pîna la Crucea Lupacului mergem pe traseu comun cu banda rosie (traseul 3). De la Crucea Lupacului traseul nostru (banda galbena) se desparte de banda rosie urmînd un drum forestier caruia îi taie serpentinele. Ajungînd pe Tîlva Ţapului (426 m) avem o priveliste frumoasa spre Muntii Aninei (din zona Cheilor Carasului) si Semenicului. În continuare, marcajul urmareste drumul, parcurgînd o culme prelunga, despadurita. Trecem pe la obîrsiile vailor Stîrcovat si Lupacul Mic care se afla în stînga, intram în padure si coborîm la cantonul silvic Locai. Mai departe poteca taie din nou serpentinele drumului, trece pe lînga Dealul Popii si la un cot brusc al drumului o ia la dreapta pe o poteca ce coboara accentuat pîna la confluenta o doua pîraie unde intra în alt drum forestier. Urmam în aval drumul forestier, trecem pe lînga cabama Ferendia si ajungem la coada lacului artificial Vîrtoape (circa: 250 m lungime, 150 m latime si 10 m adîncime la baraj), pe care îl depasim si ne îndreptam spre alt lac artificial mai mic, Lacul Vîrtop. Ambele lacuri se afla pe valea Ferendia. De la ultimul lac marcajul banda galbena continua pîna la gara Coltan (1-1½ ora) si Bocsa-Izvor (1-1½ ora).
5. Carasova - Cheile Carasului - Prolaz - Podisul Iabalcei - Pestera Comarnic - Complexul turistic Crivaia
Marcaj: banda albastra Durata: 6-7½ ore fara vizitarea pesterilor (Carasova - Prolaz 1½-2 ore; Prolaz - Pestera Comarnic 2-2½ ore; Pestera Comarnic - Complexul turistic Crivaia 2½-3 ore).
Descrierea traseului. Marcajul începe de la biserica din Carasova, traverseaza Carasul pe un podet si urmeaza, în amonte, malul stîng al rîului intrînd în chei. Inca de la început poteca este bine conturata; lasam în dreapta cele doua deschideri suprapuse ale Pesterii Valeaga care în trecutul geologic se unea cu Pestera de dupa Cîrsa (a carei intrare este însa deasupra cheilor) si ne afundam în Cheile Carasului urmînd meandrarile rîului. Versantul drept (deci în stînga noastra) este abrupt si lipsit de vegetatie; aici se afla deschiderea Pesterii Liliecilor (lata spre tavan si îngusta la baza) vizibila din poteca, deasupra apei. Pentru o ajunge la pestera, trecem apa si urcam relativ usor cei 15 m înaltime pîna la gura pesterii catarîndu-ne pe stînca. Pestera este formata dintr-o singura galerie lunga de 640 m lipsita de un curs de apa permanent. La precipitatii atmosferice bogate, ultima jumatate a pesterii este parcursa de apa care se pierde într-un aven. Inca de la intrare, galeria are 10 m înaltime si tot atîta latime. Dupa vrea 30 m parcursi, întîlnim pe talpa pesterii movilite conice de guana depuse de coloniile de lilieci, de unde vine si numele pesterii. Continuam înaintarea printr-o galerie care devine mai scunda si dupa 200 m parcursi, trecînd de cîteva cotituri, întîlnim pe talpa cîteva ponoare prin care se dreneaza apa de infiltratie. Dupa o cotitura la dreapta si cîtiva zeci de metri parcursi ajungem la primele concretiuni mai importante. De aici, concretiunile devin mai numeroase, galeria face un cot brusc la dreapta apoi, mai departe, un alt cot la stînga si dupa 25 m tavanul se apropie de talpa nisipoasa o pesterii lasînd impresia ca galeria se înfunda. În anul 1965 s-a sapat un culoar în nisipul de pe talpa putîndu-se astfel explora si carta înca 200 m de galerie. Explorarea este dificila dim cauza nisipului, blocurilor de calcar prabusite si o apei care, la viituri, poate umple toata galeria, destul de scunda în unele locuri (0,60 m). La capatul galeriei explorate se afla foarte mult nisip si pietris care opresc înaintarea. Ţinînd seama ca pestera are o dezvoltare generala spre nord-vest fata de intrare, la capatul ei sîntem sub DN 58 Resita - Carasova si avem deasupra noastra un pachet de calcare gros de peste 110 m.
Revenind în poteca, ne continuam drumul în amonte, pe partea stînga a Carasului. Poteca este sapata în stînca si la un cot mare al rîului trece printr-o taietura îngusta de padure. Peretii salbatici ai cheilor cu pîlcuri de vegetatie, în care predomina liliacul salbatic, se apropie din ce în ce mai mult. Jos, sub noi, se aude vuietul apei în lupta cu stînca. Trecînd de taietura, în stînga noastra, deasupra peretelui abrupt din dreapta Carasului, se zaresc zidurile cetatii Carasovei. Trecem prin dreptul ei si ajungem la cel mai mare cot pe care-l face Carasul în aval de Prolaz. Aici, în malul drept, se afla Pestera de sub Cetate II, a carei intrare este mascata de vegetatie arborescenta. Inainte de cot trecem apa pe o punte improvizata si urcînd usor 10 m ajungem la deschiderea pesterii, Pestera de sub Cetate II are o lungime de 580 m si este lipsita de un curs de apa permanent. Explorarea ei este relativ usoara prin faptul ca nu prezinta obstacole mari, iar galeriile sînt largi. Inaintînd prin galerie urcam mai multe repezisuri si dupa cîteva coturi ajungem la o bifurcatie ale carei ramuri se reîntîlnesc dupa circa 50 m. Pe pereti se observa intercalatiile de silex din masa calcarelor care ramîn în relief, dînd pesterii o nota caracteristica. În continuare galeria coteste usor si dupa circa 250 m de la intrare se bifurca. Ramura din dreapta (circa 80 m lungime) se termina cu un lac, iar ramura din stînga continua cca 200 m. O urmam si dupa 30 m întîlnim primul obstacol serios: o saritoare de 13 m pe care ne cataram ajutati de politele de silex. Galeria în care intram este larga si din ea se desprind alte doua galerii care se înfunda dupa cîteva zeci de metri. Dupa aproape 150 m si galeria principala devine inaccesibila din pricina nisipului si o apei.
Dupa explorarea pesterii revenim în poteca si ne continuam drumul spre depresiunea Prolaz trecînd pe sub dealul Zabel (în dreapta); în stînga privirea se îndreapta spre abrupturile dealului Stocic. Aici Cheile Carasului sînt mai salbatice si mai prapastioase. Poteca se apropie de apa si dupa un mic cot, în fata noastra se deschide mica depresiune a Prolazului (prolazia în limba carasovenilor înseamna ,,loc de trecere"), marginita de stînci calcaroase. Pîna aici am parcurs 1½-2 ore prin chei fara o socoti explorarea pesterilor.
Ajunsi la Depresiunea Prolazului, cu salase si culturi rasfirate prin ea, urmam poteca în amonte, trecem Carasul pe dreapta lui; dupa ce strabatem curtea unui salas începem sa urcam pe serpentine partea abrupta si înierbata o Cracului Ciobanului întîlnind în stînga traseul 6 (tot banda albastra) care duce la Crucea Iabalcei. Ajunsi pe Podisul Iabalcei, urmam poteca pe marginea Cheilor Carasului avînd în stînga o larga depresiune carstica formata prin unirea dolinelor (uvala) numita Groapa Iepii, apoi, mai departe, lasam în stînga dealul Pavana dupa care ajungem la o însiruire de doline care schiteaza forma unei vai (vale de doline). Ne aflam la un cot mare al Carasului, deasupra Pesterii Ţolosu. Traversam valea de doline si ne îndepartam de Cheile Carasului care ramîn în dreapta. Strabatem astfel o portiune din marele podis calcaros al Iabalcei întîlnind în drumul nostru nenumarate doline si lapiezuri. De pe podis se vad foarte bine culmile Semenicului, iar în dreapta, peste Cheile Carasului, se desfasoara culmea Socolovatului.
Poteca se transforma într-un drum de caruta; coteste usor la dreapta, întîlneste traseul 21, nemarcat, ce vine din stînga si trece printr-o livada de pruni. Strabate o portiune din podisul Iabalcei numita Poiana Stîncoasa (sau Crna Pole) printre doline si lapiezuri, dupa care începe sa coboare printr-o vale de doline în lunca pîrîului Comarnic. Traversam apa aproape de confluenta cu pîrîul Toplita si ajungem în soseaua Resita - Comarnic - Anina. Inca de la coborîrea de pe podis prin valea de doline, în fata noastra se vede cantonul silvic Comarnic care ramîne în stînga. Urmam soseaua în amonte circa 200 m si la cotul pe care-l face trecînd podul peste pîrîul Comarnic poteca noastra se întîlneste cu traseul 7 (cruce rosie). În apropiere se afla Pestera Comarnic, cea mai lunga pestera din Banat (4040 m), împodobita cu formatiuni stalagmitice.
Galeriile Pesterii Comarnic au fost formate de pîrîul Ponicova, care, pierzîndu-si cursul de la suprafata, s-a adîncit în calcarele din dealul Cleantul Putnata formînd un sistem de galerii dispuse pe doua etaje. Etajul inferior este strabatut de apele Ponicovei numai la debite mari si nu poate fi parcurs în întregime din pricina unor sifoane si o apei care, în unele cazuri, inunda complet galeria. Etajul superior are o lungime de peste 1,6 km si este fosil, fiind lipsit de ape curgatoare. Prin formatiunile care le contine constituie atractia turistica a pesterii.
Pestera Comarnic este accesibila prin doua intrari: intrarea Ponicova (470 m altitudine), pe unde se pierde apa Ponicovei si intrarea Comarnic (440 m altitudine). Deoarece vizitarea ei se face numai cu ghidul oficial al pesterii o vom descrie sumar. De lînga podul unde se întîlnesc marcajele urmam o poteca nemarcata, care urca prin padure. Lasam în dreapta valea formata de resurgenta Ponicovei si în 10 minute sîntem la intrarea Comarnic. Inca de la primii metri parcursi, pe pereti se vad cifre scrise cu rosu care au servit la ridicarea topografica. Culoarul pe care-l parcurgem ne scoate în Sala Mica cu blocuri, numita asa din cauza blocurilor mari de calcar de pe talpa ei si peste care trebuie sa trecem. Asemenea blocuri sînt în multe portiuni ale pesterii si creeaza dificultati la înaintare. De aici strabatem o succesiune de galerii si sali dupa care ajungem în Sala cu Argila, unde se afla formatiuni stalagmitice monumentale. Înaintînd, ajungem într-o portiune o pesterii numita ,,Muzeul" unde se afla nenumarate forme concretionare. Mai departe galeria face cîteva cotituri bruste; pe pereti se vad scurgeri parietale monumentale si la un moment dat, pe talpa ei, apar baraje stalagmitice înalte care primavara închid lacuri de aproape un metru adîncime.
Fig. 04
În continuare, urmeaza Sala de Cristal în care întîlnim alte splendori ale pesterii, apoi Sala Domului împodobita frumos cu stalactite de un alb imaculat. De aici parcurgem cîtiva zeci de metri printr-o galerie neprimitoare, dupa care aceasta se bifurca. Ramura din stînga se duce în Sala Virgina unde stalagmitele, divers colorate, sînt adunate ca într-un muzeu, iar ramura din dreapta, tot printr-o galerie neprimitoare, ne scoate afara din pestera, acola unde pîrîul Ponicova intra în etajul inferior. Urcam versantul stîng al pîrîului pîna la o poiana unde întîlnim un drum de caruta care ne conduce dupa 20 minute în drumul Resita - Comarnic - Anina pe care am parasit-o la intrarea în pestera. Urmam drumul spre dreapta si dupa circa 3 km sîntem din nou la cantonul silvic Comarnic.
De la podul peste Comarnic, în continuare, marcajele banda albastra (traseul nostru) si cruce rosie (traseul 7) merg comun. Urmam malul drept al pîrîului Comarnic pe un drum forestier circa 250 m, dupa care, lasînd în dreapta o confluenta, trecem pe partea stînga o pîrîului si urmam o poteca ce urca abrupt pe Cracul Moranului strabatînd o padure falnica de fag. Dupa un urcus greu ajungem în Poiana Betii; cotim usor la stînga îndreptindu-ne spre Vîrful Betii (866 m) unde se afla un semn topografic. Din acest vîrf poteca o ia din nou la stînga urmînd culmea si dupa 250 m parcursi ne despartim de marcajul cruce rosie (traseul 7) care o ia brusc la dreapta spre vila Klaus. Noi urmam marcajul banda albastra prin fineturile din poiana parcurgînd o culme netezita; poteca face un cot la dreapta si începe sa coboare usor dupa care face un alt cot la stînga pe un bot de deal, punct numit ,,La Fagul Scris". De aici poteca coboara o panta îmclinata, paraseste poiana si dupa un parcurs de 20 minute prin padure ajunge la Bîrzava pe care o traverseaza si intra în drumul forestier ce duce spre Lacul Valiug (la stînga) si vila Klaus (la dreapta). Marcajul nostru urmareste drumul forestier spre stînga si dupa 1,5 km ajunge la Complexul turistic Crivaia, punctul terminus al traseului nostru.
De la complex, banda albastra se continua pe versantul drept al vaii Bolnovat, apoi pe culmea Pieptul Goznei si iese sub vîrful Piatra Goznei. Aici se uneste cu marcajul banda rosie ce vine de la statia de teleferic si, împreuna, ajung la Complexul turistic Semenic (timp de parcurs 1½-2 ore).
6. Crucea Iabalcei - Prolaz
Marcaj: banda albastra Durata: 1 ora
Descrierea traseului. La Crucea Iabalcei se poate ajunge pe DN 58 Resita - Carasova (cca 10 km) modernizat. Venind dinspre Resita, înainte cu 500 m de Crucea Iabalcei, din stînga drumului se desprinde o poteca urmata de marcaj. Poteca strabate o parte din podisul calcaros al Iabalcei trecînd prin fîneturi sau ocolind doline. Dupa circa 800 m de la sosea, traverseaza drumul spre Iabalcea îndreptîndu-se spre sud-est. Dolinele devin mai numeroase, unele avînd culturi pe ele. Apar din ce în ce mai multe lapiezuri. La un moment dat poteca traverseaza pe nesimtite valea de doline a Iabalcei apoi urca usor pe dealul Pasac (692 m) de unde putem admira salbaticia Cheilor Carasului si o podisului Iabalcei care se afla în prim plan, iar mai departe depresiunea Lupac, muntii Dognecei si ai Semenicului. Din dealul Pasac poteca coboara spre mica depresiune a Prolazului traversînd mai întîi o vale torentiala în care se vad sisturi argiloase negre. Înainte de o ajunge pe fundul depresiunii, se face jonctiunea cu traseul 5 (tot banda albastra).
7. Pestera Comarnic - Poiana Betii - vila Klauss
Marcaj: cruce rosie Durata: 1½-2 ore
Descrierea traseului. De la Pestera Comarnic pîna în Poiana Betii traseul este comun cu banda albastra (traseul 5). În poiana, poteca marcata cu cruce rosie o ia brusc la dreapta (în timp ce banda albastra merge înainte), paraseste poiana si coboara domol printr-o padure de brazi, trece printr-o poienita cu mesteceni razleti apoi, tot prin padurea de brazi, coboara accentuat în serpentine largi. Dupa ce depaseste un foisor continua pîna la rîul Bîrzava. Traversam rîul si intram pe un drum forestier; urmam drumul spre dreapta si dupa 200 m ajungem la vila Klauss. De aici marcajul cruce rosie urca pe Cracul Molidului pîna la Complexul turistic Semenic (timp de parcurs 2-2 ½ ore de la vila Klauss).
8. Steierdorf - Lacul Ochiul Beu - Podul Beu -Sasca Romana
Marcaj: banda albastra Durata: 6½-8 ore (4-5 ore Steierdorf - Lacul Ochiul Beu; l½-2 ore Lacul Ochiul Beu - Podul Beu; 1 ora Podul Beu -Sasca Romana)
Descrierea traseului, Pentru o intra în acest traseu, din orasul Anina folosim mijloacele de transport locale care ne duc în piata de lînga scoala din Steierdorf (localitate componenta o orasului Anina). De aici urmam strada Crivina pentru o taia un cot al drumului national 57 B Oravita - Bozovici pe care îl urmam spre stînga 700 m pîna la Colonia Ceha, o însiruire de case pe coama unui deal. Parcurgînd soseaua, putem privi spre stînga partea de sud o depresiunii Anina marginita de Cioaca Morii (795 m) si Culmea Uteris, iar în fundalul perspectivei, prin unghiul vaii Minis, zarim culmea Cleantul Rosu - Grohanul Mic.
Poteca marcata porneste din sosea si urmeaza strada Colonia Ceha coborînd usor pe culmea dintre vaile Ponor si Bido. În dreapta noastra se înalta Tîlva Ponor (836 m) si Tîlva Zînei (939 m), complet împadurite, iar în fata se deschide valea larga a Ponorului care se înfunda în podisul carstic cu acelasi nume, fiind o vale carstica oarba. Marcajul urmeaza o poteca bine conturata, traverseaza pîrîul Ponor putin în amonte de confluenta cu pîrîul Bido si ajunge pe terasamentul fostei cai ferate forestiere pe care-l urmeaza în aval (spre stînga). Trecem pe lînga cantonul silvic Poiana Cerbilor, situat în poiana cu acelasi nume, si dupa traversarea Vaii Cerbilor ajungem la un drum forestier pe care-l urmam tot spre stînga (sud). Dupa aproape 200 m, în stînga noastra se desface o poteca printre tufisuri care, dupa cîteva minute, ne conduce la izbucul Fîntîna de Piatra situat în apropierea pîrîului Ponor o carui apa este poluata. Ca punct de reper mai vizibil ne poate servi drumul de caruta care o ia spre dreapta si se înfunda în padure. Urmam, în continuare, drumul forestier si, dupa circa 400 m, intram spre stînga pe o poteca si ajungem din nou la pîrîul Ponor, în locul unde acesta se pierde în calcare strabatînd galeriile Pesterii Plopa. Aici putem ajunge si de la izbucul Fîntîna de Piatra urmarind în aval cursul pîrîului.
Revenind la drum acesta se bifurca, ramura din stînga fiind folosita de traseul 30. Poteca noastra urmeaza drumul înainte (sud), trece pe lînga niste case de pe podisul calcaros Crivina, strabate un debleu, lasa în dreapta alt drum forestier, apoi trece Minisul pe un pod de lemn si, în urcus usor, ajunge la cantonul silvic Crivina (Uteris). De aici, poteca urca domol si intra în padurea de foioase urmînd un drum de caruta care se transforma în poteca larga; trece prin Poiana Musuroi si coboara lin ajungînd în Poiana lui Marcu cu multe doline. Chiar la intrarea în poiana, întîlnim marcajul banda galbena (traseul 30) care vine din stînga pe un drum forestier. În continuare, pîna la cantonul silvic Delamea, ambele marcaje urmeaza acelasi traseu. Poteca strabate poiana spre sud si dupa circa 400 m de la întîlnirea marcajelor ajunge la un alt drum forestier. Marcajele urmeaza acest drum 200 m dupa care se abat la dreapta si, prin padure, intra aproape imperceptibil în valea Racajdianului, lipsita de apa. Drumul forestier pe care l-am lasat spre stînga strabate partea de nord a Poienii Gura Racajdianului, intra în padure si, înainte de o ajunge la Poienile Omul Mort, începe sa fie marcat cu banda galbena. Este marcajul care vine din localitatea Valea Minisului (traseul 10) si l-am întîlnit în Poiana lui Marcu.
Intrate în valea Racajdianul (numele vaii Beu în cursul superior), marcajele urmeaza, prin padure, o poteca larga, de multe ori spalata de ape (de fapt un fost drum forestier în prezent necarosabil), cînd pe dreapta, cînd pe stînga talvegului în care se afla mai multe ponoare. La un moment dat, dintr-o poiana din dreapta vaii vin apele unui izbuc care ne însotesc circa 500 m pierzîndu-se apoi difuz în patul vaii. În continuare, valea este din nou seaca pîna la confluenta cu Selestiuta, un afluent cu apa permanenta pe dreapta Racajdianului. De la aceasta confluenta pîna în dreptul Lacului Ochiul Beu, valea îsi schimba numele în Beu Sec, aceasta din pricina ca în perioadele secetoase, cînd debitul apei este mic, valea este seaca, toata apa pierzîndu-se în patul ei.
Urmam în continuare poteca din versantul stîng al vaii Beu Sec, lasam în stînga un afluent mai important (Padina Ursoaia Mare) si ajungem în Poiana Paunestilor si totodata la cantonul silvic Dekimea (sau Beu Sec). La acest canton marcajul banda galbena se opreste; noi urmam în aval un drum forestier carosabil (marcat numai cu banda albastra) care trece cînd pe dreapta cînd pe stînga vaii. Lasam în stînga alt drum forestier care duce (dupa circa 1 km) în Poiana Beusnitei si dupa 1 ora de la cantonul silvic Delamea si 4-5 ore de la Steierdorf ajungem într-o poienita cu o plantatie de brazi unde se afla lacul carstic Ochiul Beu. Aici marcajul nostru întîlneste traseul 9 (triunghi albastru) care conduce la Cascadele Beusnitei.
Lacul Ochiul Beu se afla la o altitudine de 310 m în unghiul format de confluenta Beusnitei cu Beu Sec. Apropierea de apele Beusnitei lasa impresia ca lacul este alimentat de acestea. În realitate el este alimentat de un izbuc situat pe fundul dolinei în care este instalat lacul, iar emisarul (pîrîul care se formeaza din lac) debuseaza în valea Beu Sec care de aici în aval se numeste Beu. Lacul Ochiul Beu are o forma aproximativ ovala, o suprafata de 284 m2 si o adîncime maxima de 3,6 m.
Din dreptul Lacului Ochiul Beu marcajul nostru urmeaza în aval drumul forestier carosabil pe partea dreapta a Beului, urca usor si dupa 1.250 km întîlneste un drum forestier carosabil care vine în dreapta, din satul Socolari. De aici, parcurgind o distanta de 750 m pe drumul forestier care se continua pe dreapta Beului ajungem la cantonul silvic Valea Beului unde se termina drumul forestier carosabil. Marcajul trece pe lînga canton si urmeaza în continuare o poteca larga mai întîi deasupra apei apoi, lasînd în dreapta un drum este formata din cîteva case rasfirate într-un bazinet din chei (a largire o vaii) adapostind si colonia de pionieri Valea Minisului. Traseul marcat porneste din localitate, de la podul peste Minis, si urmeaza în amonte soseaua modernizata, pe stînga Minisului. Dupa 4 km, la podul Calugaro, traseul paraseste soseaua, trece podul peste Minis urmînd un drum forestier în lungul vaii carstice Calugara. Zona strabatuta este împadurita dar sînt si portiuni proaspat defrisate. Drumul forestier urmat de marcaj urca usor în serpentine si dupa 2 km întîlneste drumul forestier care vine din Valea Caldarii. Acesta ramîne în stînga, iar drumul nostru urca lin pe coasta vestica o culmii Pauleasca ajungînd apoi pe un podis ciuruit de doline. Urmam drumul tot spre dreapta, ajungem în Poienile Omul Mort si dupa 400 m sîntem în Poiana lui Marcu. Strabatem partea prelunga de sud-est a acestei poieni si dupa circa 300 m întîlnim marcajul banda albastra (traseul 8) care vine din dreapta. Pîna la cantonul silvic Delamea ne vom continua drumul pe traseu comun (vezi traseul 8).
11. Valea Minisului - Dealul Trei Movile - Lacul Buhui
Marcaj : triunghi rosu Durata: 4 ore
Descrierea traseului. Marcajul începe de la podul peste Minis din localitatea Valea Minisului. Traversam drumul national si urcam prin padure pe versantul stîng al Ogasului Babei. Iesim din padure si urcam pe la liziera unei plantatii de brazi pîna în partea de vest o dealului Zabalu Mare (835 m) de unde se deschide o perspectiva frumoasa spre culmile sudice ale Muntilor Semenic si spre culmile Muntilor Aninei din zona vaii Golumbu. Aici marcajul intra din nou în padure si urmeaza o culme prelunga. Poteca, de multe ori abia vizibila (dealtfel ca si marcajul care este foarte rar) sau barata de copaci cazuti, urca pe la Locul Dracului (a proeminenta pe culme), apoi coboara într-o înseuare si din nou urca pe dealul Hunca Trei Movile (927 m). De aici traseul se îndreapta spre nord urmînd culmea prelunga a Dealului Hotarului care formeaza cumpana de ape dintre pîraiele Buhui în vest (stînga) si Poneasca în est (dreapta). Poteca este prost întretinuta si barata de copaci cazuti. Strabatem un luminis cu ierburi apoi începem sa urcam usor si ajungem în partea de vest a podisului calcaros Cîrneala unde întîlnim marcajul punctul rosu (traseul 12) ce vine din dreapta de la localitatea Poneasca. Pîna la Lacul Buhui traseul comun urmeaza un drum de caruta (ce ocoleste doline) si dupa un kilometru intra într-un drum forestier. Urmam spre stînga drumul forestier (iesind totodata din zona de calcare) printr-un coborîs usor în serpentine si dupa circa 2 km ajungem pe malul Lacului Buhui. Urmam malul drept circa 10 minute pîna la cantonul silvic Buhui unde se termina cele doua marcaje. De aici se pot vizita orasul Anina si Pestera Buhui (traseul 27).
Marcajut de mai sus a fost facut pentru pionierii de la tabara din Valea Minisului. Pe parcurs el nu ofera privelisti deosebite si puncte de atractie turistica, de aceea nu-l recomandam turistilor. Lacul Buhui (primul lac artificial din tara noastra construit pe calcare) poate fi vizitat urmînd traseul 27.
12. Poneasca - Poiana Mosneagul Mare - Lacul Buhui
Marcaj: punct rosu Durata ; 4 ore
Descrierea traseului. Localitatea Poneasca se afla pe valea cu acelasi nume; aici se ajunge parcurgînd 3 km pe un drum carosabil care se desprinde din DN 57 B Bozovici - Anina. În sat se afla o tabara de pionieri. Primele marcaje sînt pe drumul carosabil, în dreptul taberei de pionieri, situata pe partea dreapta o pîrîului Gusec, în unghiul de confluenta a acestuia cu pîrîul Poneasca. Marcajul urmeaza drumul în amonte cîteva zeci de metri, apoi o ia la stînga trecînd peste pîrîul Poneasca si se angajeaza pe un drum forestier de pe stînga Gusecului pe care-l urmeaza în amonte 1 km, trecînd cînd pe o parte cînd pe alta o pîrîului. Lasa în dreapta ogasul Prisoca, apoi drumul forestier, urmînd în continuare o poteca ce serpuieste pe malul pîrîului Gusec strabatînd o padure deasa si salbatica. Dintr-o largire o vaii poteca începe sa urce abrupt pe versantul stîng al pîrîului pierzîndu-se deseori prin frunzis. Dupa ce am urcat o diferenta de nivel de circa 250 m de la plecare ajungem în partea de vest o poienii Mosneagul Mare. O strabatem pastrînd directia nord-vest; intram din nou în padure si totodata în podisul calcaros Cîrneala ciuruit de numeroase doline. Poteca marcata se întretaie cu altele nemarcate si cu drumuri forestiere, încît trebuie sa fim foarte atenti la marcaj.
Trecînd prin mai multe doline sau ocolind altele, parcurgem extremitatea sudica o podisului Cîrneala. Poteca începe sa urce usor pîna într-o poienita prelunga unde întîlneste poteca marcata cu triunghi rosu (traseul 11) ce vine din stînga, dinspre satul Valea Minisului. De aici si pîna la Lacul Buhui ambele marcaje urmeaza acelasi traseu (vezi traseul 11).
13. sopotu Nou - Cheile Nerei - Sasca Romana
Marcaj : banda rosie Durata: 8-9 ore (1½-2 ore sopotu Nou - Poiana Meliugului; 1½-2 ore Poiana Meliugului - Poiana Alunilor; 3 ore Poiana Alunilor - cantonul silvic Damian; 2 ore cantonul silvic Damian - Sasca Romana)
Descrierea traseului. Marcajul începe din comuna sopotu Nou de la podul de beton peste apa Bucevii si urmeaza în aval un drum de caruta pe partea stînga a Nerei. În aceste locuri valea Nerei este larga, cu multe poieni si numeroase salase. Pantele sînt relativ domoale si împadurite; urmînd drumul de caruta strabatem poiana larga o Strajitei si, la capatul ei, înainte de o ajunge la ogasul Rogozului, trecem Nera pe partea ei dreapta si ajungem în Poiana Corbului, mai mare decît cea a Strajitei. Drumul se continua însa si pe portea stînga a Nerei pîna la iesirea din satul Dristie unde apa poate fi trecuta pe o punte deteriorata sau prin vad. Poteca turistica strabate însa Poiana Corbului si la capatul ei de nord ajunge chiar pe malul apei. Desi în dreapta noastra se afla versantul relativ abrupt al culmii Strajita, valea se mentine larga deoarece pe stînga Nerei se desfasoara poiana de la Dristie dominata de vîrful Fetei Mari. Urmînd în continuare poteca (de fapt un drum de caruta) pe dreapta Nerei, trecem peste ogasul Bresnic si ajungem în poiana Bresnic dominata spre nord-est (dreapta) de Vîrful Ars (546 m), iar spre sud-vest (stînga) de dealul sestul Stancilova. Strabatem în lung poiana si la capatul ei, la Cotul Blidaresei, întîlnim un salas de unde se desprinde, spre dreapta, traseul 14 (banda galbena). Aici valea Nerei se îngusteaza brusc avînd caracter de chei pe care si-l va pastra pîna aproape de Sasca Romana. Urmam în continuare marcajul prin cheile impresionante ale Nerei trecînd pe lînga cîteva salase. În stînga noastra, pe cealalta parte o Nerei, se succed Cîrsa cu Ţoale, Cîrsa Lunga si Cleantul Prihodului, iar în dreapta avem pantele împadurite ale vîrfului Sparturile care, pe masura ce înaintam, devin din ce în ce mai abrupte apropiindu-se de Nera (pentru croirea drumului stînca a fost dinamitata). Trecînd de aceasta strîmtura, valea se largeste brusc lasînd loc unui bazinet marginit de pante abrupte - sîntem în Poiana Meliugului[2] unde se afla cîteva salase si culturi agricole. Chiar la intrarea în poiana, din drum se desprinde spre dreapta traseul 16 (cruce rosie) spre avenul Cutezatorilor. Urmam drumul de caruta care strabate poiana în lung si, dupa putin timp, în fata ne apare peretele impresionant al Cîrsei Meliugului în care se vad cîteva deschideri ale unor nise carstice. La capatul poienii, din drumul nostru se desprinde traseul 15 (punct albastru) care urmeaza partea dreapta a Nerei. Noi cotim la stînga si urmam marcajul banda rosie care traverseaza Nera pe o punte suspendata. Lasam în urma o moara care este pe ogasul Haimellug (sau Untan) si urcam, prin padure, panta Culmii Lacului pîna la un loc unde se afla niste scaune (banci), de aceea locul o fost numit ,,La Scaune". Aici poteca noastra se încruciseaza cu traseul 17 (cruce albastra) care duce la Lacul Dracului.
Pentru o ajunge la acest lac parasim marcajul nostru si urmam spre dreapta poteca marcata cu cruce albastra. Trecem printre tufe de liliac salbatic apoi ne angajam în coborîs prin padure si dupa 15 minute sîntem lînga lac. Lacul Dracului se afla pe partea stînga a Nerei, la gura pesterii cu acelasi nume, lunga de 68 m. Are o forma aproape circulara si o adîncime de 9 m. El o aparut la zi prin prabusirea boltii pesterii, din care pricina o parte din malurile lacului sînt în surplomba. Lacul este alimentat de apele Nerei care circula prin fisurile calcaroase dar si din precipitatii.
Revenim în punctul ,.La Scaune" si ne înscriem din nou în poteca noastra (banda rosie). Coborîm pîna în talvegiul Ogasului Porcului unde se afla un izvor, apoi urmam în aval malul Nerei. Traversam Ogasul Ulmul Mic, apoi o culme secundara (numita Cracul Iordanului) pentru o evita Conveiul Scurt al Nerei. În vîrful culmii se desprinde spre dreapta o poteca nemarcata care duce la un punct de belvedere. Dupa traversarea culmii, lasam în dreapta (dincolo de Nera) Poiana Alunilor[3] si trecem pe sub Cleantul Farna, în care se afla Pesterile de la Farna. Mai departe strabatem o poiana, trecem de ogasul Ulmul Mare si lasînd în stînga (chiar lînga poteca) Pestera Boilor, iar mai sus, pe ogas, Pesterile lui Vît, ne angajam pe o poteca sapata în stînca din Cîrsiile Dese. În dreapta noastra (peste Nera) se înalta abrupturile si turnurile din Cîrsia Caprarului. Poteca urmeaza meandrele Nerei, trece prin doua tuneluri si dupa un cot la stînga (cotul Tulburii) intra în Cîrsa Barbesul Mic. Strabatem prispa îngusta sapata în stînca care are o mica întrerupere marcata de un zavoi dupa care intram în Cîrsa Barbesul Mare. La terminarea potecii din stînca intram într-un zavoi larg (Zavoiul lui Ghita Sîrbu) urmînd un meandru mare al Nerei. Peste apa se desfasoara Cîrsa Haiducului urmata de Pînza Vaii Rele, iar în aval de Valea Rea se rînduiesc, în lungul Nerei, Cleantul ,,La Cîrlige" si Pînza lui Clean. Aceste abrupturi salbatice, împreuna cu Cîrsa ,,La Inchinaciune" (din stînga), prind apele Nerei ca într-un cleste. În dreptul Cleantului ,,La Cîrlige" trecem Nera prin vad pe partea ei dreapta si urmam poteca sapata în stînca. Dupa Pînza lui Clean traversam Padina Seaca apoi urmam prin padure un drum de caruta care ne scoate la cantonul silvic Damian, unde se poate înnopta. De la canton în aval marcajul urmeaza un drum forestier care urmareste meandrele Nerei. Trecem mai întîi pe sub impresionanta Cîrsa a Rolului, apoi strabatem Poiana Lindinii. La capatul poienii se desprinde spre dreapta alt drum forestier care urca pe dreapta vaii Lindina. Noi urmam înainte drumul suspendat deasupra Nerei, avînd în stînga abruptul Cracului Mazaran apoi Cîrsa Balatan si dupa 4 km de la cantonul silvic Damian ajungem la podul Beului, unde din dreapta vine un drum forestier, traseul 8 (banda albastra), care de aici pîna la Sasca Romana va merge împreuna cu traseul nostru (banda rosie). Drumul forestier o ia la dreapta ducînd spre Potoc. Noi îl parasim si, însotiti de banda rosie si de banda albastra, cotim usor la stînga pe o poteca sapata în calcare. Dupa cîtiva metri de la pod, trecem printr-un tunel (în unele locuri surpat), apoi strabatem o trena de grohotisuri calcaroase de sub Cîrsa Caraula si ajungem la cel mai lung tunel (circa 40 m) din Cheile Nerei. Parcurgem tunelul sapat în Cîrsa Foeroaga Mare si urmam poteca agatata în stînca pîna la iesirea din zona calcaroasa, unde se termina si Cheile Nerei. Valea se largeste mult, Nera face doua meandre mari care prind între ele terenuri agricole. Noi urmam o poteca ce scurteaza ultimul meandru, trecem pe lînga cîteva salase si ajungem la o punte suspendata pe cablu, pe care trecem Nera pe partea ei stînga. De aici, marcajele ne conduc în Sasca Romana unde se termina. În continuare, urmînd un drum carosabil de pe malul stîng al Nerei, lung de 1,5 km, ajungem în comuna Sasca Montana.
14. Cheile Nerei (Cotul Blidaresii) - vîrful Habitul - izvorul Tisiei
Marcaj: banda galbena Durata: 2-2½ ore
Descrierea traseului. Marcajul nostru se desprinde din traseul 13 (banda rosie) care strabate Cheile Nerei. El începe din Cotul Blidaresii, de lînga salasul lui Nicolae Negru (partea dreapta a Nerei) si urmeaza un drum de caruta care urca o panta abrupta pîna la Poiana Arsa. Tot timpul avem în dreapta Vîrful Ars (546 m). Strabatem poiana în urcus domol urmînd directia nord, traversam ogasul Arsa în zona de obîrsie, apoi, lasînd în dreapta vîrful Smidoasa Mare (583 m) si ocolind obîrsia ogasului Meliugel care se afla în stînga, coborîm într-o înseuare. De aici, drumul de caruta urmeaza o culme si ne scoate sub vîrful Habitul (837 m) care ramîne în dreapta la circa 50 m. În acest loc, lînga un salas cu fintîna, drumul de caruta o ia la dreapta, iar noi urmam poteca marcata spre stînga care ne scoate într-un loc despadurit la obîrsia vaii Tisia, unde se afla izvorul Tisiei. Aici iau sfîrsit marcajul si traseul nostru, iar poteca noastra se întîlneste cu traseele 15 (punct albastru) si 33.
15. Cheile Nerei (din Poiana Meliugului) - izvorul Tisiei
Marcaj: punct albastru Durata: 2 ore
Descrierea traseului. Marcajul începe din partea de nord-vest o Poienii Meliugului desprinzîndu-se din traseul 13 (banda rosie) care parcurge Cheile Nerei. Traseul urmeaza malul drept al Nerei si la circa 50 m în aval de gura ogasului Ţîrcovita, trecînd pe lînga un izvor, se abate la dreapta si urca versantul abrupt si împadurit al Nerei ocolind pe la obîrsie ogasul Albinii. Pe podisul calcaros poteca marcata o ia la stînga apropiindu-se de Pînza Albinii; ajungînd în dreptul acesteia, coteste la dreapta si strabate Poiana Albinii ciuruita de nenumarate doline. Din aceasta poiana, traseul coboara în valea Alunului lînga apa, chiar la confluenta cu Pîrîul Aluniorilor. În continuare, poteca urca usor urmînd în amonte malul stîng al pîrîului Alunul si ajunsa în Poiana Alunului îl traverseaza. În poiana se afla mai multe salase si doline de dimensiuni mari. Poteca ocoleste unele doline, trece prin curtea unui salas si, lasînd în stînga vîrful bombat al Tîlvei Alunilor, coteste brusc la dreapta si urca accentuat mai întîi prin poiana, apoi prin padure; îndreptîndu-se spre vîrful Coacaza (693 m), care dupa un timp ramîne în stînga, poteca strabate înseuarea dintre vîrful amintit si vîrful Pogarii; de aici coboara usor si dupa 500 m ajunge la izvorul Tisiei unde se întîlneste cu traseele 14 (banda galbena) si 33 (nemarcat).
16. Avenul Cutezatorilor
Marcaj: cruce rosie Durata: 15 minute
Descrierea traseului. Marcajul începe din extremitatea sud-estica a Poienii Meliugului si se desprinde din traseul 13 (banda rosie) care strabate Cheile Nerei la circa 200 m în amonte de confluenta pîrîului Meliugel cu Nera. Urca o panta urmînd versantul stîng al vaii Meliugel si dupa 300 m ajunge la avenul Cutezatorilor descoperit în anul 1972 de un grup de pionieri de la Casa pionierilor din Resita. Avenul are circa 40 m adîncime si o fost amenajat de catre descoperitori pentru o putea fi vizitat.
17. Sasca Montana - Cheile susarei - Lacul Dracului (Cheile Nerei)
Marcaj : cruce albastra Durata: 3-4 ore
Descrierea traseului. Marcajul porneste din partea de sud a comunei Sasca Montana (la piatra kilometrica 29 spre Moldova Veche) de lînga o alimentara si urmeaza un drum carosabil mai întîi pe dreapta susarei pîna aproape de fosta pastravarie, apoi trece pe stînga apei pîna la cladirea statiunii de cercetari a Universitatii din Timisoara unde drumul carosabil se termina. Marcajul urmareste în continuare o poteca bine marcata prin Cheile susarei si în dreptul Padinei Dusii (pe care o recunoastem dupa conul de travertin de la gura ei) trece pe dreapta apei urmînd-o în amonte pîna la cascada susara. Aceasta cascada se afla imediat în amonte de confluenta pîrîului Ungureanu cu susara; are 15 m înaltime si este formata din doua trepte. Treapta de sus are 6 m, iar cea de jos 8-9 m. De la cascada urcam pe podisul împadurit ciuruit de nenumarate doline. Continuînd traseul ajungem la soseaua Carbunari - sopotu Nou pe care o traversam si ne abatem spre stînga taindu-i un cot pe care-l face în Poiana Logori. Din acest cot al soselei se desprinde spre stînga (nord) un drum forestier carosabil, care duce în Poiana Ulmului (circa 3 km). Continuam traseul pe sosea (spre sopotul Nou) circa 1 km; în Poiana Poloamele Mici o parasim înscriindu-ne pe un drum forestier carosabil construit pe Cracul Porcului. Dupa circa 3 km parcursi pe acest drum ajungem la niste baraci de lemn unde drumul o ia la dreapta si coboara în ogosul Haimeliug. În acest loc padurea o fost defrisata, fapt care ne da posibilitatea sa vedem dolinele lînga care se afla un aven cu deschidere mica. Cei care au venit cu masinile le pot lasa aici. Marcajul urmeaza în continuare poteca ce coboara repede prin padure; dupa 20 minute ajunge în locul numit ,,La Scaune" unde întretaie marcajul banda rosie (traseul 13), ce strabate Cheile Nerei. În continuare, poteca marcata cu cruce albastra urmeaza Culmea Lacului si dupa 15 minute ajunge la Lacul Dracului (vezi si traseul 13).
18. Resita - cantonul silvic Minda - Pestera Comarnic
Distanta: 14 km Durata: 3-3½ ore
Descrierea traseului. Din partea de est a Resitei (cartierul Marginea) urmam soseaua modernizata spre Valiug pîna la cantonul silvic Minda însotiti de marcajul banda rosie (traseul 1). La canton, din soseaua modernizata se desprinde spre dreapta un drum nemodernizat în lungul pîrîului Valea Mare. Drumul strabate o padure în urcus usor si, dupa 2,5 km de la canton, din el se desprinde spre dreapta alt drum care duce la Doman. Noi urmam drumul înainte (spre sud); padurea lasa loc unor poieni întinse, prin care se deschid privelisti încîntatoare. În stînga noastra se evidentiaza peretele calcaros impresionant al dealului Cîrsa (656 m). În continuare drumul serpuieste pe versantul stîng al Vaii Baciului care este adînca si impresionanta. În apropiere de saua Baciului o portiune de drum nu este carosabila fiind deteriorata de ape. În înseuare, din stînga, vine drumul forestier de la cantonul silvic din Poiana Bichii (lînga localitatea Cuptoare). Dupa saua Baciului, drumul carosabil strabate prin padure o portiune de teren aproape orizontal, face un cot la Padina Goala (lipsita tot timpul de apa) si începe sa coboare usor. În dreapta noastra se desfasoara larg podisul carstificat al Iabalcei. Înainte de a ajunge la cantonul silvic Padina Seaca drumul nostru se întîlneste cu drumul care vine de la Iabalcea (el se desprinde din drumul national 58 Resita - Anina la Crucea Iabalcei). Trecem pe lînga cantonul amintit si ajungem în valea Toplita. Drumul traverseaza apa printr-un cot larg si o urmeaza pe versantul ei stîng pîna la cantonul silvic Comarnic. La cotul amintit putem scurta traseul urmînd poteca din versantul drept al vaii Toplita care ne scoate la cantonul silvic unde întîlnim traseele 5, 7, 21, 22, 24 si 25. Aproape de canton (10 minute) se afla Pestera Comarnic descrisa la traseul 5.
19. Cuptoare - Pestera Turcului - pesterile din Valea Baciului
Durata: 2 ore
Descrierea traseului. În localitatea Cuptoare se poate ajunge cu autobuzele locale care pleaca din Resita sau pe traseul 1 (banda rosie). De lînga biserica din Cuptoare se desprinde spre sud un drum de caruta pe care-l urmam. Traversam mai întîi un ogas în zona de obîrsie, apoi strabatem în lung panta de sub peretele calcaros al dealului Cîrsa (656 m). Zona fiind ocupata de culturi si fîneturi orizontul este deschis; în dreapta noastra avem Valea Mare, Valea Baciului si abrupturile împadurite ale dealului Ponor. Dupa mai mult de 1 km drumul coboara în valea Sohodolului. Înainte de coborîre în vale ne abatem spre stînga urmînd o poteca pe marginea unui pîrîias. Dupa 10 minute ajungem la izbucul Dragoina ce alimenteaza pîrîul amintit. De la izbuc urcam o diferenta de nivel de 10 m si ajungem la deschiderea Pesterii Turcului pe care o recunoastem dupa zidul vechi care închide o parte din intrare. Pestera Turcului este sapata la baza versantului abrupt al dealului Cîrsei; are o lungime de 438 m si este formata din mai multe galerii, dintre care numai cea principala prezinta interes turistic. Patrundem în pestera prin spartura de la baza zidului. Chiar de la intrarea în galeria principala, în urcus spre stînga, se desprinde un culoar strîmt, cu un diverticul, care da tot în galeria principala. Dupa cîtiva metri de la intrare, spre dreapta, se desprinde alt culoar foarte strîmt (se merge tîrîs) care duce într-o galerie de mici dimensiuni. Urmînd galeria principala (înalta de 2-12 m) întîlnim numeroase forme de eroziune si coroziune si putine concretiuni. Lasam în stînga doua ramificatii (care duc la o sala si la un aven), coborîm o panta pe nisip dupa care galeria se bifurca. Pe ramura din stînga se coboara o panta tot pe nisip si dupa 30 m ajungem la un lac ce încheie toata sectiunea galeriei. Pe ramura din dreapta se coboara printre blocuri de calcar si pe roca vie, iar dupa 50 m într-o zona cu nisip unde se afla un lac (dispozitie sifonala) temporar. Trecînd de lac (tîrîs si numai cînd este secat), urcam o panta repede apoi parcurgem o galerie orizontala de dimensiuni reduse care se închide dupa 60 m printr-un alt lac.
Pentru o explora pesterile din Valea Baciului revenim în drumul care coboara în valea Sohodolului, trecem pîrîul si ajungem la o captare de apa. Urcam usor prin stînga captarii pe partea dreapta o Vaii Baciului si dupa circa 100 m ajungem la deschiderea mare, mascata de copaci, o Pesterii Pîrsului de la Copul Baciului care se afla la 38 m altitudine relativa. Aceasta pestera are o lungime de 280 m si este accesibila prin doua intrari principale distantate pe orizontala cu 40 m, care permit vizitarea o doua galerii ce se unesc dupa 70 m. În continuare galeria este orizontala, devine scunda si se termina prin colmatare cu argila. În pestera se afla forme concretionare si foarte numeroase zgîrieturi adînci cu diferite directii numite hieroglife de coroziune. Explorarea pesterii nu necesita echipament special.
Fig. 05
Revenind în poteca, continuam înaintarea în amonte 50 m, apoi urcam prin padurea din stînga potecii si la o altitudine relativa de 44 m (aproape aceeasi curba de nivel ca pestera precedenta) ajungem la Pestera de la Capul Baciului, o carei deschidere este foarte mica si bine mascata de vegetatie. Pestera este formata dintr-o galerie lunga de 108 m în care se patrunde printr-o crapatura de 0,70x0,40 m situata în tavanul ei, lînga care, spre dreapta, se afla o alta spartura circulara de 0,30 m diametru. Galeria este orizontala si are înaltimi cuprinse între 1,5 si 4 m. În ea se afla numeroase forme concretionare si hieroglife de coroziune. Explorarea nu necesita echipament special. Reîntoarcerea se face pe drumul pe care am venit.
20. Iabalcea - Prolaz
Durata : ½ ora
Descrierea traseului. Din centrul localitatii Iabalcea urmam o ulita, spre sud, care ne scoate din sat imediat. Poteca din capul ulitei ne poarta în urcus usor printr-o poiana cu pruni si terenuri cultivate ajungînd în dreptul vîrfului Pasac (592 m) situat în dreapta noastra la cîtiva zeci de metri. De pe acest vîrf avem o privire larga asupra podisului calcaros al Iabalcei si o regiunii Cheilor Carasului. Revenind în poteca, o urmam în coborîs usor si dupa circa 200 m întîlnim marcajul banda albastra (traseul 6) care vine de la Crucea Iabalcei si coboara în depresiunea Prolazului pe care-l urmarim în continuare.
21. Iabalcea - Pestera Comarnic
Durata: 2 ore
Descrierea traseului. Din capatul de est al satului Iabalcea urmam drumul carosabil spre Pestera Comarnic circa 500 m dupa care, la o cruce, cotim la dreapta si urmam un drum de caruta. Drumul trece pe lînga cîteva salase, ocoleste mai multe doline (unele cultivate) si ajunge pe versantul stîng al unei vai de doline pe care-l urmeaza si la capatul vaii se racordeaza cu traseul 5 (marcat cu banda albastra). Urmînd spre stînga acest traseu (vezi descrierea la traseul 5) dupa 1½ ora ajungem la Pestera Comarnic.
22. Prolaz - Cheile Carasului - Pestera Comarnic
Durata: 4-5 ore
Descrierea traseului. Între Prolaz si Gura Comarnicului, Cheile Carasului sînt de o salbaticie uluitoare. Peretii calcarosi se înalta cu 150-200 m deasupra apei si se apropie uneori pîna la doi metri. În albie se afla locuri unde apa are adîncimi de 10-15 m. Salbaticia este accentuata si de nenumaratele meandre pe care le face Carasul din pricina unor pinteni calcarosi care se întrepatrund. Peretii cheilor sînt îmbracati într-o vegetatie lemnoasa abundenta si uneori cad în trepte spre apa. Pentru explorarea acestui sector de chei trebuie sa fim echipati cu cizme lungi de cauciuc si barci pneumatice. Primavara si în alte perioade cu ploi mari nu este recomandabila explorarea din cauza suvoaielor de apa puternice ale Carasului.
Din depresiunea Prolazului urmam, în amonte, poteca ce urca pe partea stînga a Carasului (care este din ce în ce mai putin conturata dupa un parcurs de circa 50 minute), pîna în dreptul unui izbuc ce apare din dreapta vaii. Aici sîntem în dreptul Pesterii Ţolosu (lunga de 1075 m) care se afla în peretele drept al cheilor, la o altitudine de 335 m. Între apa Carasului si gura pesterii, pe o distanta de 50 m, se însiruie mai multe marmite uriase (numite de localnici ,,cazane") adînci de 5-7 m. Pentru o observa aceste marmite, unice în carstul romanesc, trecem Carasul în dreptul izbucului amtntit si urcam printre marmite sau pe buza lor pîna la un perete calcaros abrupt în baza caruia se afla deschiderea Pesterii Ţolosu invadata de grohotisuri calcaroase. Primavara sau dupa ploi mari, din gura pesterii izbucneste un sivoi puternic de apa ce umple marmitele dispuse în trepte formînd o succesiune de cascade. Pestera Ţolosu are foarte putine concretiuni, iar vizitarea ei este foarte anevoioasa si chiar imposibila atunci cînd este strabatuta de ape care închid toate sifoanele.
De la Pestera Ţolosu pîna la Gura Comarnicului nu exista poteca prin chei. Pentru o le strabate, trebuie sa mergem prin apa, iar la dornele lungi de peste 50 m si adînci pîna la 15 m trebuie sa ne cataram pe stînci pentru o trece de ele. Aceasta portiune de chei o fost explorata pentru prima data la începutul lunii octombrie 1963 de catre autor si N. Calina din Carasova. Cu acest prilej am numarat 14 asemenea locuri adînci cu apa (dorne) care de fapt sînt marmite uriase ce ocupa toata latimea cheilor. Tot atunci o fost descoperita si pestera careia i s-a dat numele lui Emil Racovita, întemeietorul biospeologiei. Explorarea este foarte mult usurata daca sîntem echipati cu cizme lungi de cauciuc si cu o barca pneumatica. În felul acesta parcurgem meandrarile Carasului prin cea mai salbatica si frumoasa portiune o cheilor declarata rezervatie stiintifica botanica. Dupa 2,5 km de la Pestera Ţolosu si 500 m înainte de o ajunge la Gura Comarnicului, privind mai atent spre stînga (deci spre versantul drept al cheilor) printre copacii subtiri, zarim deschiderea Pesterii Racovita. Ea are o lungime de 350 m si este accesibila prin doua intrari. Intrarea principala se afla la 10 m deasupra apei si are forma unei arcade lata de 5,6 m si înalta de 3 m. La ea se ajunge urcînd usor printre copaci (care mascheaza în parte intrarea) pîna la o mica platforma de unde se patrunde în pestera. Dupa cîtiva metri, galeria, înalta de 3-4 m, face doua coturi bruste; pe tavan se afla anemolite care devin numeroase în Sala cu Anemolite. Urmeaza o galerie strîmta si înalta din care, spre stînga, se desprinde un canal cotit care, dupa 40 m, ne scoate afara prin intrarea secundara. De la acest canal înainte, pe galerie încep sa apara din ce în ce mai multe formatiuni stalagmitice înmultindu-se în Sala Minunata. De aici o galerie secundara ne conduce în Sala cu Prabusiri unde pestera este închisa de blocuri de calcar. Pentru vizitarea pesterii nu este nevoie de echipament special.
Revenind în chei, le urmam în amonte trecînd peste înca doua dorne si dupa 500 m ajungem la Gura Comarnicului, locul de confluenta a pîrîului Comarnic cu Carasul. Aici parasim Cheile Carasului (pentru vizitarea lor în continuare vezi traseele 24 si 26) si intram în Cheile Comarnicului pe care le parcurgem urmînd o poteca ce se contureaza cînd pe stînga cînd pe dreapta apei si dupa 1,5 km ajungem la cantonul silvic Comarnic unde se afla si pestera cu acelasi nume (vezi traseul 5).
23. Anina - Cheile Gîrlistei - satul Gîrliste
Durata: 3½ -4 ore
Descrierea traseului. Pentru vizitarea Cheilor Gîrlistei si o pesterilor de aici pornim din zona centrala o orasului Anina si urmam soseaua modernizata din spatele uzinei electrice. Lasam în dreapta soseaua care duce la Lacul Marghitas si mergînd înainte trecem pe lînga hotelul Buhui, apoi strabatem un rond; tinînd drumul tot înainte lasam în urma cîteva locuinte si intram în padure pe un drum carosabil de pe dreapta pîrîului Anina (numela pîrîului Gîrliste în partea superioara). Trecem pe lînga halda de material steril a spalatoriei de carbuni din Anina si ajungem la o zona locuita (cartierul Schlucht al Aninei). Privind spre stînga vedem o halda de material steril si un viaduct înalt al caii ferate Anina - Oravita. Continuînd înaintarea în aval pe drumul carosabil intram în Cheile Gîrlistei complet împadurite. La pîrîul Celnicul Mare (afluent pe dreapta Gîrlistei), primul pe care-l întîlnim, drumul carosabil se termina (cei care au venit cu masinile le pot lasa aici); în continuare urmam un drum de caruta care se transforma într-o poteca ce urca si coboara pe dreapta pîrîului. Poteca strabate trene de grohotis calcaros cînd pe lînga apa, cînd deasupra ei, avînd tot timpul în stînga abruptul calcaros, puternic împadurit al Cleantului Cerbilor ce formeaza peretele stîng al cheilor. La baza lui se afla cîteva pesteri de mica importanta, unele cu apa. Trecem pe rînd peste Padina Vierul Mare, Padina Vierul Mic, pîrîul Celnicul Mic si, în cele din urma, peste pîrîul Jejnita. Toti acesti afluenti de pe dreapta Gîrlistei sînt fara apa în perioadele secetoase ale anului (în zona de chei nu sînt afluenti, pe stînga Gîrlistei). De la pîrîul Jejnita peretii cheilor devin impresionanti si mai golasi, iar trenele si conurile de grohotis coboara pîna la apa. Cu 600 m în aval de pîrîul amintit, la o altitudine de 360 m si deasupra apei cu 40 m, în dreapta potecii, în locul numit Galati, se afla Pestera Galatiului lunga de 192 m. Pestera are doua intrari mari mascate de vegetatie. Prin cea din stînga patrundem într-o galerie strîmta si înalta (2-11 m) cu multe canale laterale, care devine scunda (0,6 m) la unirea cu galeria principala. Prin intrarea din dreapta, de forma triunghiulara (5x7 m), patrundem în galeria principala, înalta de 2-10 m si lata pîna la 6 m, care devine mai scunda si mai îngusta în partea terminala. Peretii pesterii sînt vargati din cauza benzilor de silex mai închise la culoare decît calcarul. Formatiunile concretionare sînt prezente în partea terminala o pesterii. Urmînd poteca în aval, dupa 400 m de pestera amintita, întîlnim în dreapta potecii Pestera cu Apa din Cheile Gîrlistei o carei intrare este mascata de vegetatie, Ea se afla la 320 m altitudine absoluta si 18 m altitudine relativa, fiind cea mai lunga pestera din chei (397 m). La intrarea pesterii ne conduc bolovanisul înverzit de muschi si un pîrîias care iese din pestera, prezent mai tot timpul anului. Trecînd peste bolovanisul amintit în urcus relativ usor, în cinci minute ajungem la pestera. Ea este formata dintr-o galerie meandrata ce se bifurca în partea terminala. si aici sînt prezente intercalatiile de silex stratiforme care îi dau un aspect vargat. În perioadele cu precipitatii abundente prin pestera curge un rîu subteran care o face inaccesibila dupa 130 m de la intrare din pricina tavanului care este foarte scund (0,5 m). Revenind în poteca, o urmam în aval prin cea mai importanta portiune o cheilor formata de Cleantul Gherii (dreapta) si abruptul nordic al dealului Moghila (stînga). Peretii calcarosi cu turnuri si hornuri se ridica de-a dreptul din apa înnegrita de spalatoria de carbuni din Anina. Cheile fac un cot brusc spre stînga; poteca devine un drum larg ce trece printr-un portal urmat de un tunel si dupa aproape 2 km de la cotul amintit ne scoate în Poiana Peris umde cheile iau sfîrsit. Aici cautam un vad si trecem pe stîmga pîrîului Gîrliste, traversam Valea Mare (afluent pe stînga), dupa care urmam un drum de caruta pîna în satul Gîrliste situat la 2 km de Poiana Peris.
24. Anina - Lacul Marghitas - Între Rîuri (Mediureca) - Pestera Comarnic
Durata: 4-5 ore (2 ore Anina - Lacul Marghitas; 2-3 ore Lacul Marghitas -Pestera Comarnic)
Descrierea traseului. Acest traseu începe din zona centrala o orasului Anina, din spatele uzinei electrice, unde se afla soseaua modernizata ce duce la Lacul Marghitas. Urmînd soseaua cîtiva zeci de metri, aceasta o ia la dreapta si urca usor pîna la un chiosc parasit unde se afla si o statie de spalare auto instalata la gura unui pîrîu. Aici parasim soseaua si cotim spre dreapta intrînd într-o poteca ce urmeaza versantul drept al pîrîului. Dupa 15 minute întîlnim statia de filtrare a apei, iar de aici în urcus usor pe poteca larga (de fapt un drum de caruta vechi) ajungem (dupa 20 minute) pe podisul calcaros, cu multe doline, al Colonovatului. Chiar la intrarea în podis dam într-un drum de caruta pe care-l urmam spre stînga si dupa 1 km ajungem la cantonul silvic Marghitas si totodata la soseaua asfaltata Anina - Lacul Marghitas pe care am parasit-o la statia de spalare auto. De la cantonul silvic o luam spre dreapta, în coborîs, pe un drum de caruta (soseaua modernizata ramîne în stînga) care, dupa 500 m, ne scoate la pîrîul Buhui si trece pe partea lui dreapta. În continuare, urmam în aval pîrîul pe drumul de caruta ce se pierde deseori prin frunzar. Valea are caracter de chei cu versantii împaduriti. La 300 m, dupa ce am trecut Buhuiul pe partea lui dreapta, în dreapta noastra se afla Pestera Marghitas a carei deschidere nu se vede din poteca; recunoastem locul dupa bolovanii calcarosi acoperiti de muschi care ne conduc pîna la gura pesterii, dupa ce am urcat (fara poteca) o diferenta de nivel de 10 m. Pestera Marghitas are o lungime de 115 m si este formata dintr-o galerie lata de 3-12 m si înalta de 0,5-10 m. Înca de la intrare talpa galeriei urca usor pîna la o sala cu horn, apoi devine orizontala ca în cele din urma sa coboare brusc pîna la o saritoare care da într-o sala ocupata de un lac. Revenind în poteca, ne continuam drumul în aval prin Cheile Buhuiului si dupa 2,5 km ajungem la coada Lacului Marghitas. De aici, poteca ne scoate în apropierea digului lacului unde se afla o parte din constructiile turistice din zona. Lacul Marghitas se afla într-o regiune calcaroasa puternic carstificata si a fost construit numai pentru agrement. De lînga lac, urmînd soseaua modernizata (ce vine de la Anina), dupa 10 minute ajungem la hotelul Anina si la cele doua cabane mici. Lînga hotel întîlnim si terasamentul unei foste cai ferate forestiere pe care-l urmam spre nord (în aval). Poteca ne conduce mai întîi pe un podis calcaros de pe stînga pîrîului Buhui (în lungul apei), apoi intra în cheile salbatice ale Buhuiului; trece pe lînga cele doua pesteri de la haldina, lungi de 14 m (prima) si 33 m (a doua), ale caror deschideri distantate cu 100m sînt chiar lînga poteca, dupa care terasamentul fostei linii ferate forestiere traverseaza pîrîul Buhui pe partea dreapta. Urmam terasamentul prin chei pîna la locul numit "Între Rîuri" (Mediureca), unde pîrîul Buhui se varsa în Caras. Aici poteca noastra se bifurca. O ramura o ia spre dreapta, în amonte, prin Cheile Carasului (traseul 26 care vine de la cantonul Jervani), iar cealalta, pe care o urmam, trece Carasul pe partea lui dreapta, pe un pod cu traverse late de fier. De aici, poteca noastra se continua în comun cu traseul 26. Strabatem în aval Cheile Carasului pe poteca suspendata deasupra apei si dupa 1,2 km de la Mediureca ajungem la Pestera Popovat lunga de 1120 m, o carei intrare se afla lînga poteca si este închisa cu o usa de fier. Intrarea în pestera se afla la 421 m altitudine si are dimensiuni reduse. Se patrunde într-o galerie scunda (lx1,5 m) care dupa cîtiva metri, conduce într-o sala vasta (Prima Sala) înalta de aproape 20 m cu numeroase formatiuni concretionare; din ea se desprinde o alta galerie numita Drumul lui Adam, înalta de 8-12 m si lata de 2-4 m, împodobita frumos cu numeroase concretiuni. Etajul inferior al pesterii, strabatut temporar de apa, este format dintr-o succesiune de sali mari legate prin galerii. În el se patrunde din Prima Sala coborînd o diferenta de nivel de 8 m pîna la Marele Sifon (Sifonul I). Aici, spre dreapta, se ajunge în Sala Inferioara ocupata de multe ori cu apa, iar spre stînga, trecînd tîrîs prin marele Sifon ajungem în Sala Interioara, o alta sala vasta, frumos concretionata. De aici pîna la capatul pesterii strabatem alte galerii si sali si totodata sîntem obligati sa parcurgem tîrîs înca patru sifoane. Etajul inferior se termina printr-o sala vasta, Sala Finala (lungime 80 m; latime 10-20 m; înaltime maxima 20 m), în care se afla un adevarat muzeu speologic. Parcurgerea sifoanelor se face numai cînd sînt lipsite total de apa si cu masuri de precautie, deoarece ploile torentiale le închid complet foarte repede, în special Marele Sifon.
Revenind la poteca, continuam traseul în aval si dupa 1,5 km ajungem la un tunel pe care-l strabatem; la iesirea din el parasim terasamentul si cotim brusc spre dreapta urmînd o poleca care dupa cinci minute ne scoate în drumul forestier spre Comarnic. Îl urmam la stînga 1,5 km în coborîs usor, dupa care ajungem la cantonul silvic Comarnic lînga care se afla pestera cu acelasi nume (vezi descrierea la traseul 5).
25. Anina - saua Cuptoare - cantonul silvic Jervani - Pestera Comarnic
Distanta: 20 km Durata: 5-6 ore
Descrierea traseului. Traseul începe din partea centrala a orasului Anina si merge în comun cu traseul 24 pîna la drumul de caruta de pe podisul Colonovat (pentru aceasta portiune vezi descrierea traseului 24). Ajunsi la drumul de caruta, traseul 24 o ia la stînga, iar noi începem sa coborîm usor drept înainte (spre est), prin iarba deasa si printre pîlcuri de copaci, unde poteca se pierde. Dupa circa 100 m de la drum, spre stînga noastra se vede o dolina alungita care, împreuna cu alte doline care se înlantuie pe panta, formeaza o vale de doline. Aceasta vale de doline ne serveste în continuare ca punct de reper. O urmam pe partea ei dreapta în coborîs usor cu o mica deviere spre dreapta, ocolind alte doline mai mici; dupa 800 m de la drumul de caruta ajungem la o sosea forestiera carosabila unde se termina si valea de doline. O varianta o traseului, însa fara vizibilitate, trece prin valea de doline. Coborîm pe fundul ei unde întîlnim o poteca. Urmînd-o, trecem pe lînga un put minier împrejmuit cu gard de sîrma dupa care ajungem la soseaua forestiera carosabila. Aici întîlnim traseul 27 care merge în circuit. Spre stînga soseaua duce la cantonul silvic Marghitas; spre Anina si spre Lacul Marghitas soseaua este asfaltata. Drept înainte, din drum se desface o poteca care dupa 10 minute ne scoate la Pestera Buhui (locul de iesire la zi o rîului subteran). Noi urmam soseaua carosabila spre dreapta (est); lasam la dreapta un drum de caruta. Dupa 700 m ajungem la saua Cuptoare (660 m) unde soseaua are mai multe ramificatii. Urmam ramura din stînga care strabate podisul calcaros Ceresnaia, ciuruit de doline si complet împadurit. Dupa 1,2 km de la saua Cuptoare se desface spre dreapta un drum ce duce la cantonul silvic Ceresnaia si tabara de pionieri cu acelasi nume. Dupa 2,6 km de la aceeasi înseuare se desparte, spre stînga, un alt drum care duce la Lacul Marghitas I trecînd prin locul numit ,,La Pometuri". De la ultima bifurcare, drumul nostru merge înca 800 m pe teren plat apoi începe sa coboare în valea Carasului. În zona de coborîre drumul este mîncat de ape pe o portiune de circa 200 m, fiind greu accesibil pentru autoturisme. Urmam drumul în aval pe malul apei, trecem pe lînga cantonul silvic Jervani (de unde porneste si traseul 26); mergem împreuna circa 1,5 km unde traseul 26 se îndreapta spre stînga; mai departe, dupa cîteva coturi ale soselei ajungem la cantonul silvic Navesul Mare (situat în înseuarea cu acelasi nume) unde spre dreapta se desparte un drum forestier care duce în valea Bîrzavei. Urmam drumul nostru înainte avînd în dreapta pîrîul Ponicova care intra în Pestera Comarnic, trecem pe lînga patru doline însiruite în lungul drumului, apoi coborîm pîna la cantonul silvic Comarnic lînga care se afla pestera cu acelasi nume.
26. Cantonul silvic Jervani - Cheile Carasului - Pestera Comarnic
Durata: 2-2½ ore
Descrierea traseului. Cantonul silvic Jervani este situat în partea superioara a vaii Carasului, înainte de intrarea rîului în chei. De la canton urmam în aval soseaua carosabila circa 1,5 km unde valea se largeste, iar drumul face un cot mare pe ogasul Rabejila si urca spre dreapta la cantonul silvic Navesul Mare. La aceasta largire o vaii parasim drumul mergînd de-a dreptul prin fînete. Ajungem la Caras pe care-l trecem prin vad si, pe partea lui stînga, aproape de apa, întîlnim terasamentul unei foste linii ferate forestiere pe care o urmam pîna la intrarea în Cheile Carasului. Dupa 2,5 km parcursi prin chei ajungem în locul numit "Între Rîuri" (Mediureca), loc unde pîrîul Buhui se varsa în Caras. Trecem apa pe un pod cu traverse late de fier. Aici poteca noastra se întîlneste cu traseul 24, iar mai departe, în aval, prin Cheile Carasului, traseele merg în comun pîna la Pestera Comarnic (vezi traseul 24).
27. Circuitul Anina - Lacul Buhui - Pestera Buhui - Anina
Distanta: 10 km Durata: 2½-3 ore
Descrierea traseului. Din centrul orasului Anina, autobuzele de transport locale ne conduc pîna la cimitirul din cartierul Sigismund. De aici, urmam spre stînga un drum asfaltat ale carui coturi sînt scurtate de o poteca si dupa 1 km ajungem în poiana Maial unde se afla cabana Maial si motelul Diana. Aici, din drumul nostru se desprind spre stînga alte doua drumuri. Noi însa urmam înainte (est) pe un drum carosabil; dupa un km lasam în dreapta drumul care duce în poiana La Locul Oprit. Schimbînd directia spre nord-est, trecem prin poienile Gadernul Mare si Gadernul Mic (de unde spre dreapta se desface alt drum care duce la coada Lacului Buhui) si pe neasteptate ne apare în fata oglinda Lacului Buhui. Drumul urmeaza malul stîng al lacului pîna la dig unde se bifurca. Ramura din dreapta trece digul lacului, ajunge la cantonul silvic Buhui unde se întîlneste cu traseele 11 (triunghi rosu) si 12 (punct rosu), apoi se continua spre cantonul silvic Cîrneala. Ramura din stînga pe care o urmam (carosabila pentru masini grele pîna în Poiana Certej) urmareste în aval pîrîul Buhui; în zona podului peste Buhui, privind cu atentie în albie, descoperim trei ponoare prin care apa pîrîului se pierde în calcare si apare în Pestera Buhui. Continuam înaintarea pe dreapta vaii si ajungem în Poiana Certej, loc bun pentru popas. De aici drumul urmeaza valea seaca a Buhuiului pîna în saua Cuptoare unde întîlnim traseul 25. În acest loc soseaua are mai multe ramificatii, noi mergem drept înainte apoi cotim la stînga pe sosea si, refacînd în sens invers traseul 25, dupa 700 m ajungem la gura unei vai de doline, loc pe care-l recunoastem orientîndu-ne dupa drumul de caruta care l-am lasat în stînga, cu 80 m în urma. În acest punct, din drum se desprinde o poteca spre dreapta. O urmam prin padure în coborîs usor si dupa 10 minute ajungem la Pestera Buhui, loc pe unde iese la zi rîul subteran Buhui. Recunoastem acest punct dupa intrarea triunghiulara aplecata spre stînga si dupa digul de la gura pesterii.
Pestera Buhui, una dintre cele mai lungi pesteri din Banat, este strabatuta de rîul Buhui, cel mai lung rîu subteran din tara (3217 m). In ea se afla un lac artificial care alimenteaza cu apa orasul Anina, caz aproape unic în tara noastra (un alt lac artificiai subteran, dar mai nou, care alimenteaza cu apa orasul Anina se afla în Grota Morii de lînga Steierdorf). Pestera Buhui are mai multe cai de acces, si anume (din amonte spre aval): intrarea Certej, situata în apropierea poienii cu acelasi nume; intrarea prin aven, nepracticabila; intrarea prin dolina situata la jumatatea distantei dintre Poiana Certej si saua Cuptoare sub drumul carosabil si intrarea Grota Buhui.
Fig. 06
Pentru o explora pestera prin intrarea Certej, din poiana cu acelasi nume urmam o poteca ce se desprinde din stînga soselei (spre vest) care dupa 5 minute ne scoate într-o vale la o apa curgatoare. Privind spre dreapta (în aval) vedem intrarea pesterii, iar daca înaintam spre stînga, în lungul apei, dupa 70 m ajungem la izbucul Certej ce apare din versantul drept al vaii. În amonte de izbuc valea Buhuiului este seaca în perioadele secetoase. Pentru explorarea Pesterii Buhui trebuie sa fim echipati cu cizme lungi de cauciuc, barca de cauciuc si lampi de carbid.
Patrumdem în pestera prin intrarea Certej (9 m latime si 1,9 m înaltime) pe lînga apa izbucului Certej. Dupa 22 m, în stînga, din galeria principala se desprinde o galerie secundara înalta de 2-14 m prin care vine apa pîrîului Buhui care s-a pierdut la suprafata prin ponoare. Galeria este cotita, iar din ea pornesc mai multe diverticule. O urmam si dupa ce trecem cîteva lacuri întîlnim o frumoasa podoaba o pesterii - Cascada Izvorului - formata din carbonat de calciu (toate denumirile din pestera au fost date de autor cu ocazia ridicarii planului acesteia). La un alt cot al galeriei se afla Vulturul, o alta formatiune spectaculoasa, dupa care tavanul galeriei se apropie mult de oglinda apei lasînd o trecere dificila chiar cînd nivelul apei este scazut. Dupa acest obstacol tavanul galeriei se înalta din nou; peretii sînt slefuiti de apa si înca o data tavanul se apropie de apa facînd alta trecere dificila. Aceste doua locuri pot constitui capcane la averse de ploaie. Fortînd si aceasta trecere numai cu capul afara din apa (ca si la prima) se patrunde în galeria ce continua, unde se afla lapiezuri cu creste ascutite ca lama unui cutit (Galeria cu Lapiezuri). În frontul acestei galerii, printr-un orificiu impenetrabil, apare pîrîul Buhui si tot aici se termina explorarea noastra dupa un parcurs de 648 m cît are toata Galeria Sudica.
Revenind în galeria principala o urmam pe directia cursului apei; în dreaptn se afla trei sali dispuse etajat si dupa doua cotituri galeria se bifurca. Dupa 25 m galeriile se întîlnesc, iar dupa 14 m se bifurca din nou, cele doua ramuri întîlnindu-se iar dupa 44 m. În continuare, dupa 370 m de la intrare întîlnim un prim obstacol mai important. Din cauza aluviunilor de nisip fin si namol în care ne afundam, cît si apropierii tavanului de oglinda apei, trecerea pe o portiune de 5-8 m devine anevoioasa, iar la debite mari imposibila fara echipament special. Ne strecuram pe lînga peretele drept al galeriei, trecem apoi pe lînga un martor de eroziune, dupa care întîlnim în dreapta o surpatura care afecteaza galeria pe o distanta de 38 m, ridicîndu-i tavanul la 25-30 m. Dupa surpatura, galeria face mai multe coturi; în stînga întîlnim un ponor apoi intrarea în pestera prin aven, iar dupa 26 m de acesta, în partea dreapta, intrarea prin dolina. În continuare, pe talpa galeriei sînt rupturi de panta si dupa un cot la stînga se afla un culoar suspendat (stînga), în care debuseaza un horn imens dupa care urmeaza un izbuc. Mai departe, dupa mai multe cotituri se afla un lac ale carui ape se pravalesc de la o înaltime de 3 m, formînd Cascada Mare. Aceasta cascada poate fi trecuta destul de dificil, prin dreapta, cu ajutorul scarilor si pitoanelor. Evitam însa acest obstacol dificil si continuam explorarea pesterii prin intrarea Grota Buhui, în susul apei.
La intrarea Grota Buhui (nume dat de localnici) se afla un dig, în spatele caruia se întinde un lac subteran. Apele acestuia sînt dirijate spre Anina, prin galeria artificiala din dreapta. În stînga se afla un diverticul dupa care, strabatînd lacul artificial, tot în stînga, se afla doua sali frumos concretionate (Sala Coloanelor si Sala Domurilor). Dupa aceste sali strabatem un lac natural si ajungem în vasta Sala a Confluentei strabatuta de un alt rîu subteran. Mai departe, galeria se continua aproape rectilin. Ea este îngusta si înalta pîna la 20 m, spre tavan aflîndu-se un nivel de eroziune. Strabatem mai multe lacuri mici admirînd bogatia si diversitatea formatiunilor concretionare si ajungem la o alta cascada înalta de 1,7 m. Pentru a o evita urcam panta peretelui stîng al galeriei, ajungem la um dom concretionar, dupa care intram în Sala Ursilor, numita asa deoarece aici se afla oase de urs de pestera (Ursus spaeleus). Sala este frumos împodobita cu concretiuni; din ea pornesc doua canale ce se termina cu doua hornuri, colmatate cu blocuri de calcor, prin care se face legatura cu Pestera Cuptoare, situata deasupra Pesterii Buhui. La capatul din amonte al Salii Ursilor se afla Cascada Mare al carei vuiet asurzitor, amplificat de peretii salii, ne anunta jonctiunea cu cealalta portiune o pesterii.
Iesim din pestera si revenim la sosea lînga gura vaii de doline. De aici, fie ca urmam poteca de pe fundul vaii trecînd pe lînga un put de mina, fie ca mergem pe marginea dreapta o ei (deci în stînga noastra), dupa 800 m, în urcus usor pe podisul Colonovat ajungem la un drum de caruta unde întîlnim traseul 24. Din drum, uitîndu-ne spre liziera padurii marcata de un gard, gasim o poteca (un drum vechi de caruta) pe care o urmam refacînd totodata, în sens invers, traseele 24 si 25. În coborîs usor trecem
pe lînga statia de filtrare o apei dupa care ajungem la statia de spalare auto de lînga sosea si totodata în oras.
28. Lacul Marghitas - vîrful Coniarat
Durata: 1-1½ ora
Descrierea traseului. De lînga constructiile de pe malul Lacului Marghitas urmam un drum forestier carosabil care trece Buhuiul pe partea dreapta, putin în aval de digul lacului. Lasam în dreapta un tarc de vite apoi, mai departe, facem un cot la dreapta, urmînd acelasi drum. În stînga noastra se desfasoara podisul calcaros Ravnistea Mare dominat de dealul Coniarat (779 m). Dupa cotul amintit mai urmam drumul circa 1 km (el se continua pîna în soseaua Anina - Pestera Comarnic), dupa care îl parasim si, cotind la stînga, strabatem fara poteca o fîneata pîna în vîrful Coniarat care se afla mereu în fata noastra. De pe acest vîrf avem o priveliste larga spre Muntii Semenic, spre valea superioara o Carasului si spre podisurile si culmile calcaroase din jur. Întoarcerea se face pe drumul pe care am venit.
29. Lacul Marghitas - vîrful Straja
Durata: 2 ore
Descrierea traseului. De la hotelul Anina situat lînga Lacul Marghitas, urmam în aval (spre nord) terasamentul unei foste linii ferate forestiere însotiti de traseul 24. Dupa 1 km ajungem la o vale carstica seaca, înramurata. Aici parasim traseul 24 si o luam spre stînga urmînd o poteca, apoi un drum de caruta ce se desfasoara în urcus usor aproape de ramura cea mai din dreapta noastra o vaii carstice amintite pîna în culmea principala foarte neteda. Aici o luam spre stînga urmînd culmea; strabatem padurea din arealul Caveliste si ajungem într-o înseuare cu poiana avînd în fata vîrful Straja (716 m). Acest vîrf este un excelent punct de belvedere pentru o zona larga a Muntilor Aninei. Întoarcerea la hotelul Anina se poate face pe drumul pe care am venit sau coborînd de-a dreptul prin fînete panta mai întîi abrupta, apoi domoala a dealului Straja.
30. Circuitul Steierdorf - Pestera Plopa - Pestera Ponor - Steierdorf
Durata: 3-4 ore
Descrierea traseului. Masinile de transport în comun din Anina ne duc pîna în piata scolii din Steierdorf. De aici urmam strada Crivina, iar la capatul ei cotim brusc la stînga, urmînd alta strada care ne scoate în Colonia Uteris (un cartier de locuinte). Strabatem acest cartier, trecem pe lînga putul minier Uteris unde, în stînga, începe o vale cu apa (Uteris) si prindem un drum de caruta sapat în dreapta vaii. Urmam drumul în aval si constatam ca dupa 1 km urmele morfologice ale vaii dispar; aceasta, fiind o vale carstica oarba, se închide brusc. Aici toata apa intra în calcare si reapare la suprafata la izbucul Irma din Cheile Minisului. Continuam înaintarea pe drum strabatînd podisul calcaros Ponor si dupa 2 km de la putul minier drumul de caruta intra într-o sosea forestiera carosabila care strabate tot podisul Ponor. Urmam soseaua spre dreapta circa 100 m de unde, spre stînga, se desprinde un alt drum de caruta pe care îl urmam coborînd usor; dupa 600 m ajungem în poiana Plopa, o lunca larga pe partea stînga a rîului Minis. Pentru a ajunge la Pestera Plopa, din poiana urmam în amonte terasamentul fostei cai ferate forestiere o distanta de 300 m dupa care, în stînga, întîlnim o poteca. Coborîm pe poteca si în 3 minute sîntem la intrarea triunghiulara o Pesterii Plopa (4,5x14 m) prin care iese apa pîrîului subteran Ponor si se varsa în Minis. Pestera Plopa are o lungime de 710 m si a fost formata de pîrîul Ponor care, dupa ce parcurge traseul de la suprafata, se pierde la baza unui perete calcaros înalt de circa 30 m. În acest loc, cursul subteran al pîrîului poate fi urmarit pe o lungime de 50 m (la ape mici), dupa care galeria este inundata. Toata pestera poate fi explorata prin intrarea triunghiulara ale Cheile Minisului lînga care am ajuns. Pentru aceasta trebuie sa fim echipati cu cizme lungi de cauciuc si barca pneumatica. Înca de la intrare apa este adînca (0,5-0,8 m); dupa ce se parcurg 50 m, în stînga se afla o galerie scunda (strabatuta în permanenta de apa) care devine inaccesibila dupa 150 m. Revenim în galeria principala; în amonte de punctul de confluenta întîlnim primul baraj stalagmitic în spatele caruia se afla un lac. Pe traseul galeriei principale, înalta de 6-12 m, se afla cinci baraje stalagmitice sinuoase, înalte de 0,4-0,9 m, distantate între ele cu 5-36 m. Fiecare din ele, stavilind apa, formeaza lacuri cu adîncimi de 0,6-1,5 m si chiar 4 m, cum este cazul lacului dintre barajele I si II. În timp secetos apa din primele lacuri seaca. Pe traseul longitudinal al pesterii aceste baraje si lacurile sint dispuse în trepte, astfel ca surplusul de apa deverseaza dintr-un loc în altul formînd mici cascade. Dupa ultimul baraj, la 190 m de la intrare se afla un alt baraj concretionar, înalt de aproape 3 m, format prin unirea a doua scurgeri parietale. În spatele lui, la ape mari, se formeaza un alt lac adînc de 2 m a carui apa se dreneaza lent printr-un canal impenetrabil din baza barajului. Dupa acest baraj, peste care se trece cu ajutorul unei scari de lemn, galeria principala se continua cu largiri si strîmtari; la un cot brusc din ea se desprind doua canale penetrabile pe circa 50 m, care la un moment dat se unesc si iar se despart. Prin aceste canale se dreneaza o parte din rîul subteran, apa ivindu-se în prima galerie laterala de la intrare. Mai departe, galeria principala se continua rectilin, apoi coteste brusc la dreapta si dupa 50 metri se ajunge la o dispozitie sifonala prin care apa pîrîului Ponor, care s-a pierdut la suprafata, intra în pestera. Aici se termina explorarea Pesterii Plopa a carei galerie principala este împodobita cu nenumarate formatiuni stalagmitice.
Pentru a vizita Pestera Ponor revenim în poiana Plopa si de aici urcam la soseaua forestiera carosabila pe care am parasit-o. Urmam soseaua spre stînga 900 m, dupa care, la un copac gros si mai izolat intram pe o poteca, spre stînga, ce ne scoate (dupa circa 100 m) pe fundul unei doline unde se afla deschiderea Pesterii Ponor.
Pestera Ponor, lunga de 265 m, a fost formata de pîrîul cu acelasi nume, care printr-o captare carstica a parasit traseul ei si a început sa se dreneze prin Pestera Plopa descrisa anterior. Intrarea în Pestera Ponor se face printr-o dolina al carei versant s-a prabusit facînd legatura cu pestera. De la intrarea larga, în dreapta si stînga se desprind doua galerii. Urmînd galeria din dreapta, coborîm o panta abrupta cu grohotis, luminata prin cîteva ferestre din tavan, pîna într-o sala vasta captusita cu blocuri de calcar, în stînga salii se desprinde o galerie care coboara brusc 6 m fiind amenajata pentru circulatie. Revenind deasupra saritorii, dupa cîtiva metri parcursi, sala se strîmteaza brusc; intram apoi într-o galerie lata de 9 m si înalta de 10-15 m care devine inaccesibila dupa 100 m, fiind obturata de concretiuni. Toata galeria este împodobita de nenumarate forme stalagmitice, printre care se remarca un candelabru urias care se desface în patru brate.
De la intrarea în pestera, la stînga, se coboara o panta care da într-o sala lunga de 35 m, lata de 8 m si înalta de maximum 3 m cu peretii si vatra concretionate în întregime. Sala face o întoarcere brusca spre stînga si se termina printr-un canal colmatat cu concretiuni. Pestera Ponor este usor accesibila si nu prezinta obstacole naturale. Din nefericire podoabele ei concretionare nu au scapat de distrugerea vizitatorilor inconstienti.
Fig 07
Iesind din pestera, revenim la soseaua forestiera si o urmam tot spre stînga (vest) 500 m, unde întîlnim alta sosea forestiera carosabila urmata de traseul 8 (banda albastra). Pentru o ne întoarce la Steierdorf urmam acest traseu în sens invers descrierii lui. Urmam drumul spre dreapta (lasînd tot spre dreapta o poteca ce ne conduce în zece minute la locul unde pîrîul Ponor se pierde în calcare) si dupa 400 m ajungem la un drum de caruta (în stînga) si la o poteca ce se desparte din sosea spre dreapta conducîndu-ne în cîteva minute la izbucul Fîntîna de Piatra. Din dreptul acestui izbuc urmam soseaua (marcata cu banda albastra) înainte înca 200 m, dupa care aceasta coteste la stînga. În acest loc parasim soseaua urmînd terasamentul fostei linii ferate forestiere cu marcaj; trecem peste Valea Cerbilor, apoi pe lînga cantonul silvic Poiana Cerbilor si în cele din lurma trecem peste pîrîul Ponor în apropiere de confluenta cu pîrîul Bido. Mai departe urcam usor pe un bot de deal avînd în dreapta valea Bido, iar în stînga valea Ponor si ajungem în Colonia ceha, dupa strabaterea careia intram pe drumul national 57 B. Urmam drumul spre dreapta îi taiem un cot mare parcurgînd strada Crivina care ne scoate în piata scolii din Steierdorf.
31. Lapusnicu Mare - poiana Scocu - Gura Golumbului (cabana Cerbu)
Durata: 4½ ore (2½ ore comuna Lapusnicu Mare - poiana Scocu; 2 ore poiana Scocu - Gura Golumbului - cabana Cerbu)
Descrierea traseului. Din centrul comunei Lapusnicu Mare urmam valea Lapusnicului în amonte. Dupa circa 2 km de la iesirea din comuna, drumul carosabil se transforma în drum de caruta care trece de o parte si de alta o apei, ramînînd în cele din urma pe stînga ei. Pe masura ce înaintam, zarim în fata noastra abrupturile calcaroase ale Muntilor Aninei. Dupa 6 km parcursi ajungem la ultimul salas de pe valea Lapusnicului. De aici începem sa urcam întîi usor, apoi mai abrupt urmînd drumul de caruta care intra în Muntii Aninei prin poiana Cuces. În dreapta poienii (est) se afla abruptul calcaros al dealului Radoschi (1013 m), iar în stînga (vest) cel al dealului Bracia (1076 m). Strabatem poiana cu salase ocolind mai multe doline si dupa ce trecem printr-o padurice ajungem în poiana Scocu unde se afla alte salase, doline si ponoare. Aici, la întretaierea potecii cu pîrîul Scocu, din stînga vin traseele 33 (de la izvorul Tisiei) si 34 (din valea Pauleasca). Strabatem în lung poiaina Scocu avînd în dreapta dealul Lisvaru (873 m) si în stînga dealul Gozu Gîrbu (902 m) si aproape imperceptibil ajuingem în poiana Liciovacea, ultima din sirul de poieni. Parcurgem poiana în lung printre doline, lapiezuri si ponoare si la capatul ei ajungem la o pepiniera. Drumul de caruta pe care-l urmam trece prin dreapta pepinierei si intra în padure. Strabatem o zona mlastinoasa, dupa care drumul de caruta da într-o sosea forestiera carosabila. Urmam soseaua spre stînga în coborîs usor, trecem prin poiana Blezovacea (singura de pe drum) si dupa 3 km ajungem la Gura Golumbului. Aici se afla cabanele Cerbu si Brîndusa (ultima în constructie).
32. Lapusnicu Mare - Poiana Roschii - vîrful Leordis - Poiana Florii - Podul Calugara
Durata: 4½ ore (2½ ore comuna Lapusnicu Mare - Poiana Roschii; 1 ora Poiana Roschii - Poiana Florii; 2 ore Poiana Florii - Podul Calugara)
Descrierea traseului. Din centrul comunei Lapusnicu Mare mergem în amonte pe valea Lapusnicului în comun cu traseul 31 si, înainte de o iesi din localitate, întîlnim un afluent pe dreapta Lapusnicului. Aici parasim valea principala si urmam o poteca în urcus usor, pe stînga pîrîului, care ne scoate în poiana din Dealul Cornilor (613 m). De aici, poteca urmeaza culmea dealului prelung, tot prin poieni, ocolind pe la dreapta un vîrf tesit dupa care ajunge sub Tîlva Curmaturii (697 m), în dreapta ei. Mai departe, poteca ne aduce sub abruptul calcaros al Muntilor Aninei care se vede mai impresionant în stînga noastra unde se afla Cîrsa Morii (849 m); în dreapta se desfasoara partea superioara a vaii Lapusnicului. Poteca intra în munte printr-o spartura din abrupt si ne scoate în Poiana Pesterii pe care o recunoastem dupa un mic abrupt calcaros ce o domina în stînga; în acest abrupt se afla intrarea într-o pestera lipsita de interes turistic. În fata noastra se afla abruptul impresionant cu o treapta al dealului Capul Balaban (952 m). Urmînd poteca înainte circa 100 m ajungem în Poiana Lupului, care se afla într-o vale carstica suspendata pe treapta abruptului amintit. Strabatem în lung poiana în parte cultivata si cu salase urcînd usor pe valea carstica; în stînga avem mereu padurea în care intram la capatul poienii. Mergem prin padure si circa 400 m urmam poteca de pe aceeasi vale carstica dupa care intram în Poiana Roschii, una dintre cele mai mari poieni din Muntii Aninei. În aceasta poiana se afla nenumarate doline înierbate, vai de doline, ponoare si vai carstice oarbe, precum si cîteva salase. Aici sînt mai multe poteci, cea principala însa, urmata de noi, strabate partea de sud a poienii. Din punctul cel mai înalt se vede în fata noastra abruptul celor mai mari înaltimi din Muntii Aninei. În stînga se afla abruptul Plesivei împadurit si marcat de trei proieminente, cea din mijloc fiind vîrful cu acelasi nume cu o înaltime de 1144 m. În dreapta, dupa o înseuare, se desfasoara un alt abrupt, mai golas, deasupra caruia se însiruie (de la stînga la dreapta) vîrfurile Leordis (1160 m), Albilor (1131 m), Piatra Golumba (1119 m) si Fruntea Scocului (1080 m).
Din punctul de perspectiva coborîm usor (mergînd spre abrupt) într-o groapa carstica cu multe doline unde poteca noastra întretaie traseul 33. Iesim din groapa mergînd pe lînga terasamentul fostei linii ferate forestiere, circa 300 m, apoi o traversam (se poate merge si pe terasament). Urcam prin padure o distanta de circa 500 m si întîlnim o ramificatie o terasamentului (punctul de bifurcare se afla la 20 m în dreapta potecii). Poteca traverseaza terasamentul si se angajeaza în urcus mai greu, prin padure, pe culmea ce se desprinde perpendicular din abruptul calcaros marcata de vîrful Sterpari. Dupa ce trecem de vîrf, urcusul se domoleste, apoi ajungem într-o înseuare mai larga din abruptul calcaros, avînd în dreapta vîrful Leordis (1160 m), unde întîlnim traseul 35 care vine din poiana Scocu. Din înseuare putem urca pe acest vîrf în zece minute urmînd spre dreapta o poteca ce se strecoara printre tufisuri marunte si lapiezuri. Vîrful Leordis este un excelent punct de belvedere pentru o zona larga din partea de est a Muntilor Aninei si a unei parti din Ţara Almajului. Pe vîrful Plesiva din sud nu se poate urca din pricina padurii tinere care o închis poteca. Pentru a ne continua drumul revenim în înseuare; coborîm usor si trecem printr-o plantatie tînara de padure apoi ajungem la capatul unui drum forestier lînga care se afla terasamentul unei foste linii ferate forestiere. În cotul acestuia si în stînga noastra (la 100 m de drum) se afla Poiana Florii marcata de o baraca si un izvor. În continuare traseul nostru urmeaza, prin padure, drumul forestier întovarasit de terasamentul fostei linii ferate forestiere; parcurgem astfel valea Pauleasca, în majoritatea timpului lipsita de apa si cu versantii tesiti. Dupa 6 km parcursi pe drum ajungem într-o poienita cu un izvor unde se afla cantonul silvic Pauleasca. La circa 1 km înainte de o ajunge în poiana, în dreapta noastra, întîlnim traseul 34 care vine din poiana Scocu. De la cantonul silvic Pauleasca continuam înaintarea pe drumul forestier care urmeaza aceeasi vale în coborîs usor prin padure. Mai jos de canton, un alt drum se desface la stînga; noi continuam traseul înainte si dupa circa 3,5 km de la canton, drumul paraseste valea si trece peste culmea Pauleasca (foarte tesita) ajungînd în valea Calugara unde întîlneste traseul 10 care urmeaza un alt drum forestier. În continuare, spre dreapta, traseele merg în comun pîna la Podul Calugara, adica podul peste Minis aproape de valea Calugara, pe unde drumul forestier se uneste cu DN 57 B, Aici traseul nostru se opreste, iar în continuare, cu masini de ocazie, putem ajunge la Anina sau la cabanele Cerbu si Brîndusa.
33. Izvorul Tisiei - Poiana Roschii - Poiana Scocu -Gura Golumbului (cabana Cerbu)
Durata: 5 ½ ore (2 ore izvorul Tisiei - Poiana Roschii; 1½ ore Poiana Roschii -Poiana Scocu; 2 ore Poiana Scocu -Gura Golumbului (cabana Cerbu)
Descrierea traseului. La izvorul Tisiei vin traseele 14 si 15; de asemenea, un drum forestier care se desprinde din Cheile Nerei urmeaza valea Lindina, Valea Rea, apoi valea Tisiei terminîndu-se la izvorul acesteia în zona despadurita. Aici o ramificatie o drumului urca usor pe o culme de pe dreapta Tisiei o distanta de cca 200 m. De la izvorul Tisiei urmam aceasta ramificatie o drumului forestier si la capatul lui intram în padure. Pastrînd directia nord-est si luîndu-ne dupa urmele rotilor de tractoare, traversam culmea ce se desprinde din vîrful Habitu, coborîm usor si dupa circa 800 m ajungem pe fundul vaii Ducinului, lipsita de apa si urmata de un drum forestier. Spre dreapta acest drum duce în valea Nerei putin în aval de satul Moceris, iar spre stînga în Poiana Roschii. Noi urmam drumul spre stînga; trecem prin Poiana stefuroaia (unde drumul face un usor cot spre dreapta), apoi prin Poiana stiubeielor de sub vîrful Cornetul Mare (822 m), unde lasam în dreapta alt drum forestier; ajungem în Poiana Ducinului pe care o recunoastem dupa izbucul ce apare în stînga drumului si a carui apa se pierde dupa cîtiva zeci de metri printr-un ponor. De la aceasta poiana, mergînd înainte 1 km ajungem în Poiana Roschii. Înainte de poiana întîlnim pe stînga terasamentul unei foste linii ferate forestiere. Drumul forestier se transforma în drum de caruta, iar valea Ducinului se strîmteaza foarte mult. În Poiana Roschii întîlnim foarte multe doline, ponoare si vai oarbe. Chiar la intrarea în ea, poteca noastra întretaie traseul 32 care vine din dreapta, din comuna Lapusnicu Mare si merge spre stînga pe vîrful Leordis apoi ajunge la podul Calugara. Ajunsi în Poiana Roschii urmam poteca drept înainte, în lungul unei vai de doline la capatul careia se afla cîteva salase. Aici intram în tufarisuri si dupa circa 150 m ajumgem la terasamentul unei foste linii ferate forestiere. În dreapta avem panta mai domoala a dealului Cîrsa Mare (1097 m) pe care putem urca (punct de perspectiva) facîndu-ne singuri poteca printre tufisuri, iar în stînga se desfasoara abruptul calcaros marcat de vîrfurile Leordis, Albilor, Piatra Golumba si Fruntea Scocului. In continuare urmam drept înainte (spre nord) terasamentul amintit, care se desfasoara pe versantul stîng al vaii Scocul, trecem printr-o strîmtura o vaii formata de vîrful Bracia (dreapta) si Fruntea Scocului (stînga), dupa care terasamentul (deci si poteca noastra) o ia usor spre stînga lasînd în dreapta valea Scocu în care pe timp ploios se formeaza doua cascade (rupturi de panta mari). Trecem peste o mica vîlcea si ajungem la un cot brusc pe care-l face terasamentul spre stînga. Aici gasim o poteca ce coboara usor spre dreapta pîna la un alt terasament; îl traversam în coborîs usor, trecem pe lînga o stîna si ajungem în poiana Scocu unde, lînga pîrîul cu acelasi nume, întîlnim traseul 31 care vine din comuna Lapusnicu Mare (dreapta) si duce la Gura Golumbului (stînga). Din poiana Scocu (spre stînga) pîna la Gura Golumbului (cabana Cerbu) traseele 31 si 33 merg în comun (vezi descrierea traseului 31).
34. Poiana Scocu - valea Pauleasca
Durata: ¾ ora
Descrierea traseului. Traseul este o poteca de legatura între traseele 31 si 33 din poiana Scocu si 32 care urmeaza în parte valea Pauleasca. El începe din poiana Scocu, de pe partea stînga a pîrîului Scocu, acolo unde acesta face un cot brusc îndreptîndu-se spre nord. Poteca se desprinde din traseul 31 si urmeaza în sens invers traseul 33. Din poiana poteca urca usor, trece pe lînga o stîna, lasa în stînga traseul 33, trece peste un terasament al unei foste cai ferate forestiere si se angajeaza în urcus pe valea Cheia Scocului care în majoritatea timpului este lipsita de apa. Aproape de gura vaii traverseaza un terasament de cale ferata parasit si, urmînd directia vaii Cheia Scocului, trece peste culmea Fruntea Scocului - Grohanul Mare printr-o înseuare tesita (970 m); coteste usor la stînga si apoi în coborîs usor, urmînd o vîlcea, ajunge în drumul forestier de pe valea Pauleasca unde se întîlneste cu traseul 32, la 2 km de Cantonul silvic Pauleascd aflat spre dreapta.
35. Poiana Scocu - vîrful Leordis
Durata: 1-1½ ora
Descrierea traseului. Ca si traseul precedent, este o poteca de legatura între traseele 31 si 33 (poiana Scocu) si 32. Poteca începe din poiana Scocu si merge în comun cu traseul 34 pîna aproape de primul terasament al fostei cai ferate forestiere. Aici traseul 34 o ia la dreapta, iar noi cotim usor spre stînga (sud), traversam terasamentul, urcam o diferenta de nivel de 40 m pîna la alt terasament pe care îl urmam spre stînga refacînd în sens invers traseul 33. Urmam în amonte valea Scocu, parcurgem strîmtura ei dintre vîrful Bracia (stînga) si Fruntea Scocului (dreapta) si, dupa circa 200 m, cautam spre dreapta o poteca ce se angajeaza în urcus piezis pe abruptul calcaros. Poteca este vizibila printre tufe si bolovanii calcarosi si urmînd-o ajungem în înseuarea dintre Piatra Golumba (1119 m) si Vîrful Albilor (1131 m). Aici cotim usor la stînga, trecem peste Vîrful Albilor; mergînd pe creasta ajungem pe nesimtite în vîrful Leordis (1 160 m) unde întîlnim traseul 32.
În loc de prefata
I. CARACIERIZARE FIZICO-GEOGRAFICĂ
Asezare
Limite
Relieful
Reteaua hidrografica
Conditii climatice
Vegetatia si fauna
Ocrotirea naturii
II. TURISMUL ÎN MUNŢII ANINFl
Cai de acces si puncte de plecare în excursii
Hoteluri, moteluri, cabane
Turism si alpinism subteran
III. TRASEE TURISTICE
Trasee marcate
1. Resita - Secu (localitatea) - Valiug - Complexul turistic Crivaia
2. Secu - culmea Certej - Complexul turistic Crivaia
3. Resita - Lupac - Cioaca Lupacului - Dognecea
4. Resita - Crucea Lupacului - Lacul Vîrtoape
5. Carasova - Cheile Carasului - Prolaz - Podisul Iabalcei - Pestera Comarnic - Complexul turistic Crivaia
6. Crucea Iabalcei - Prolaz
7. Pestera Comarnic - Poiana Betii - vila Klauss
8. Steierdorf - Lacul Ochiul Beu - Podul Beu - Sasca Romana
9. Lacul Ochiul Beu - Cascadele Beusnitei
10. Valea Minisului - Poiana lui Marcu - cantonul silvic Delamea
11. Valea Minisului - Dealul Trei Movile - Lacul Buhui
12. Poneasca - Poiana Mosneagul Mare - Lacul Buhui
13. sopotu Nou - Cheile Nerei - Sasca Romana
14. Cheile Nerei (Cotul Blidaresii) - vîrful Habitul - Izvorul Tisiei
15. Cheile Nerei (din Poiana Meliugului) - izvorul Tisiei
16. Avenul Cutezatorilor
17. Sasca Montana - Cheile susarei - Lacul Dracului (Cheile Nerei)
Trasee nemarcate
18. Resita - cantonul silvic Minda - Pestera Comarnic
19. Cuptoare - Pestera Turcului - pesterile din Valea Baciului
20. Iabalcea - Prolaz
21. Iabalcea - Pestera Comarnic
22. Prolaz - Cheile Carasului - Pestera Comarnic
23. Anina - Cheile Gîrlistei - satul Gîrliste
24. Anina - Lacul Marghitas - Între Rîuri (Mediureca) - Pestera Comarnic
25. Anina - saua Cuptoare - contonul silvic Jervani - Pestera Comarnic
26. Cantonul silvic Jervani - Cheile Carasului - Pestera Comarnic
27. Circuitul Anina - Lacul Buhui - Pestera Buhui - Anina
28. Lacul Marghitas - vîrful Coniarat
29. Locul Marghitas - vîrful Straja
30. Circuitul Steierdorf - Pestera Plopa - Pestera Ponor - Steierdorf
31. Lapusnicu Mare - Poiana Scocu - Gura Golumbului (cabana Cerbu)
32. Lapuisniou Mare - Poiana Roschii - vîrful Leordis - Poiana Florii - Podul Calugara
33. Izvorul Tisiei - Poiana Roschii - Poiana Scocu - Gura Golumbului (cabana Cerbu)
34. Poiana Scocu - valea Pauleasca
35. Poiana Scocu - vîrful Leordis
|
