Numai cine a vazut Ciucasul poate sa-i descrie maretia. Numai cine l-a strabatut poate sa-i descrie frumusetea. Semet si dur ca o cetate, vazut dinspre valea Teleajenului, o lume a colosilor de piatra - unde natura a pus frumusetea picatura cu picatura, zamislind cele mai bizare forme care īti amintesc de basmele copilariei - cīnd te apropii dinspre nord sau vest, Ciucasul ascunde frumuseti de neasemuit si atrage cu un farmec irezistibil.

Creatie fantastica a naturii, pe care o īndragesti pe masura ce te apropii de el si īi patrunzi tainele, Ciucasul īti dezvaluie maretia-i purpurie primavara, o coplesitoare simfonie cromatica vara, toamna incredibilele nuante ale tablourilor lui Renoir, ca iarna sa-si poarte cu multa demnitate hlamida-i alba.

Ciucasul nu are bogatia oglinzilor limpezi de lac din Fagaras sau Retezat, dar are, īn schimb, bogatia crestelor armonios daltuite, cu forme rotunjite, dulci, īncadrate de pajisti multicolore sau paduri de molizi si fag datatoare de echilibru si seninatate.

Ciucasul nu are īntinderea Fagarasului īn a carui masivitate te pierzi; el are gingasia unui obiect frumos care te recheama pentru a-l cunoaste si a te īnfrati cu el.

si daca īnveti sa cunosti muntele, el se lasa usor cucerit, si daca l-ai cucerit te rasplateste cu ceea ce are mai bun: frumusete, inedit, deschiderea orizontului spre tainele altor zari.

Nu departe de locul unde lantul carpatic se īndreapta spre vest croindu-si drum mai drept prin inima tārii, se īnalta, mai semet decīt semenii sai din jur, Muntii Ciucas - preludiu la Carpatii Meridionali ce marcheaza cele mai mari īnaltimi din tara.

Muntii Ciucas fac parte din ramura sudica a Carpatilor Orientali si, datorita constitutiei lor geologice, prezinta asemanari cu masivele Ceahlau si Bucegi.

Masivul Ciucas este cuprins īntre 45°25' si 45°35' latitudine nordica si 25°55' si 26°4' longitudine estica si ocupa o arie destul de restrīnsa fata de alte unitati montane (cca 200 km²); el īnsa se individualizeaza clar fata de muntii īnvecinati, prin caractere proprii.

Limitele fata de muntii īnconjuratori sīnt īndeobste reprezentate de rīurile ce-l īncercuiesc ca un inel, creīnd o denivelare de cca 1 000 m fata de īnaltimile maxime din masiv.

La est, cursurile superioare ale Buzaului si Teleajenului, despartite de Pasul Boncuta (1 078 m), detaseaza net Masivul Ciucas de culmile vestice ale Masivului Siriu si de Muntii Tataru, ceva mai scunzi, alcatuiti din coame domoale acoperite cu paduri si pasuni.

Spre sud, Depresiunea Cheia, continuata catre nord-vest de cursul superior al Teleajenului si de culoarul Bratocei (1 272 m), separa Ciucasul de Muntii Grohotisu (1 767 m) si de prelungirile nord-estice ale acestora - Babesu (1 468 m) si Bobu Mare (1 757 m).

Īn vest, limita propriu-zisa o formeaza pīraiele Babarunca si Dalghiul, care īl despart de cele doua proeminente - Telsa (1 613 m) si Dungu (1 502 m). Totusi din punct de vedere turistic, aceste mici masive constituite din calcare si conglomerate le atasam Ciucasului, ele integrīndu-se īn peisajul masivului si īn circuitele turistice ale Ciucasului. si tot Dalghiul este cel care, īn unduirea sa spre est, īnchide limita Masivului Ciucas spre nord, īntr-un curs domol, lasīnd de o parte si alta mici terase diferit cultivate, pasuni multicolore sau plopi si salcii care īsi pleaca gratios crengile spre apa linistita.

Privit mai de aproape, Masivul Ciucas este deci bine delimitat de unitatile muntoase din jur prin vai sau culoare depresionare. Telejenelul superior, Buzaul, Dalghiul, Tesla si Ramura Mica (afluent al Tarlungului), la care se adauga Depresiunea Cheia, īl īnconjoara subliniindu-i personalitatea. Numai spre sudvest, muntii Grohotisu, cu promontoriul muntelui Babesu, par sa-l concureze prin īnaltime (1 750 m), īnsa aspectul domol al culmilor lor ī! deosebeste mult de Ciucas.

Īn regiunea muntoasa de la est de valea Prahovei, Masivul Ciucas, prin altitudinea lui de peste 1 900 m si prin aspectul sau morfologic, constituie o personalitate geografica marcanta. El se detaseaza din nivelul general al īnaltimilor muntoase īnconjuratoare care staruie la 1 400-1 500 m, si atrage atentia de la departare, mai ales ca este marginit de abrupturi stīncoase. Atīt din sesul Brasovului, cīt si din Depresiunea īntorsura Buzaului, Ciucasul pare o veritabila cetate de piatra ce domina cu severitate culmile ondulate, mai scunde, ale muntilor din jur. Dinspre sud, aspectul lui pare mai putin masiv, dar crestele crenelate ale Zaganului si proeminenta vīrfului Ciucas sīnt tot atīt de asemanatoare cu ruinele unui castel medieval.

Din oricare parte ai privi, īntre vaile amintite relieful muntos se desfasoara īn trei trepte, cu altitudini variate care corespund totodata unor diferentieri geologice evidente.

Treapta īnalta a reliefului, extinsa īntre 1 400 si 1 954 m, formeaza Masivul Ciucas propriu-zis si corespunde unei stive de conglomerate cu grosime de 500-600 m, de vīrsta albiana (cretacic mediu). Conglomeratele sīnt alcatuite din pietrisuri si blocuri rotunjite de sisturi cristaline, gnaise, calcare, gresii etc., prinse īntr-o matrice calcaroasa-grezoasa. Īn ansamblu, conglomeratele reprezinta rocile cele mai rezistente din regiune, fapt ce explica dealtfel īnaltimea reliefului pe care īl constituie. Roci permeabile prin excelenta, conglomeratele fac ca apa din precipitatii sa se infiltreze si sa se formeze izvoare īn vai, la baza lor, acolo unde se sprijina pe roci impermeabile. Din aceasta cauza, Ciucasul este lipsit īn genere de izvoare deasupra altitudinii de 1 200-1 350 m. Vaile sculptate īn conglomerate sīnt seci; numai īn timpul averselor suvoaiele de apa adunate īn graba, rostogolesc la vale pietrisuri rotunde, desprinse din conglomerate.

Relieful de turnuri rotunjite, cu stīnci īn forme curioase, este caracteristic conglomeratelor si se īntīlneste pretutindeni unde aceste roci apar la īnaltime, īn Ciucas ca si īn Bucegi si Ceahlau.

La baza conglomeratelor se gasesc blocuri mai mici sau mai mari de calcare recifale. Uneori, ele constituie adevarate masive si īn aceste cazuri se īnscriu īn relief prin īnaltimi proeminente. Muntele Tesla corespunde unui astfel de masiv.

Treapta mijlocie a muntilor este alcatuita din culmi cu īnaltimi de 1 100-1 200 m. Ea corespunde unor roci mai putin rezistente - alternanta de gresii, marne si sisturi marnoase de vīrsta barremian-aptiana (cretacic inferior). Aceasta treapta este bine evidentiata īn Culmea Buzaianu, Dealul Cucului (la cabana Muntele Rosu), īn Pasul Bratocea si īn culmile muntoase dominate de Tesla si Dungu, ca si īn bazinele superioare ale Buzaului si Telejenelului. La est si sudvest de Ciucas ea constituie de fapt culoare depresionare mai largi sau mai īnguste care separa masivul de muntii īnvecinati.

Treapta inferioara, mai putin omogena, este reprezentata de vaile Teleajenului, Telejenelului si Pridvarei si de depresiunile Cheia si Poiana Stīnei. Ea corespunde unor roci putin rezistente (sisturi marnoase si argiloase), apartinīnd cretacicului superior.

La est de aceste formatiuni mai noi, dispuse sub forma unei fīsii īnguste, se dezvolta flisul cu gresii masive (albian) care formeaza Muntii Tataru cu īnaltimi de 1 400-1 500 m.

Masivul Ciucas, īn ansamblu, constituie un nod orografic pe cumpana principala de ape a Carpatilor de Curbura. El este alcatuit din doua culmi bine individualizate: Culmea Bratocei, cu directia NE-SV, desfasurata īntre vīrful Ciucas (1 954 m) si Pasul Bratocea (1 272 m), si Culmea Gropsoarele-Zaganu, cu directie NV-SE, despartite de Valea Berii. Cele 2 culmi, cu atīt mai proeminente cu cīt sīnt marginite spre vest de abrupturi stīncoase, sīnt legate īntre ele prin īnaltimi de circa 1 600 m care constituie o īnseuare larga (Chirusca).

Din Culmea Bratocei se rasfira de o parte si de alta, culmi scurte īntre care amintim Tigaile Mari si Tigaile Mici. Din cea a Gropsoarelor se detaseaza spre sud-vest Muntele Rosu cu cele doua prelungiri ale lui - Balabanu si Dealul Cucului, iar spre est: Culmea Piatra Laptelui, Culmea Vaii Stīnei si Culmea Stīncoasa din care se desprinde spre sud Culmea suvitelor.

Īn partea de nord a masivului, Culmea Bratocea se prelungeste, dincolo de saua Ciucasului (1 532 m), prin Culmea Urlatoarea (1 440 m) din care se rasfira numeroase alte culmi, secundare, spre vaile Dalghiului si Buzaului.

La obīrsia Dalghiului si Babaruncai, sub abruptul stīncos al Bratocei se īnscrie saua Teslei (cca 1 350 m); la vest de ea se īnalta cele doua mici masive: Tesla, cupola de calcar (1 613 m) si Dungu (1 502 m), o muchie proeminenta de conglomerate, despartite printr-o sa joasa.

Vaile din Masivul Ciucas au directii radiare, unele īndreptīndu-se spre sud, catre depresiunile Cheia si Poiana Stīnei, altele spre nord si est, catre vaile Dalghiului si Buzaului, iar altele spre vest, catre valea Tarlungului.

Abia schitate la obīrsii, unde se rasfira printre colti stīncosi, vaile se adīncesc treptat si se largesc pe nesimtite. Pe alocuri, stratele compacte de gresii masive si conglomerate stau stavila īn calea lor, dar sīnt biruite de suvoaiele de apa ce navalesc prin cheile īnguste marginite de peretii verticali (Cheita, Cheile Pīrīului Alb, Cheile Vaii Stīnei, Cheile Strīmbului). Dar īndata ce vaile scapa din īnclestarea conglomeratelor se largesc dintr-odata datorita marnelor si argilelor, formīnd mici depresiuni.

Prin culmile si vaile armonios tesute, Masiul Ciucas concentreaza īn limitele sale contraste izbitoare, de la stīncile si turnurile verticale, la pantele repezi īmpadurite si la tapsanele prelungi cu poieni īnsirate pīna īn albiile pīraielor, toate īmbinate īntr-un peisaj fermecator, inedit.

Teritoriul Masivului Ciucas este drenat de o serie de pīraie ce apartin de trei bazine hidrografice diferite: al Buzaului, al Teleajenului si al Tarlungului. Īn drumul lor firesc spre regiunile mai joase de la poalele muntelui apele au sāpat vai adīnci si si-au format chei salbatice sau lunci largi cu poduri de terasa. La obīrsie vaile sīnt īn general lipsite de apa, izvoarele propriu-zise formīndu-se la cca 1 000-1 350 m, la baza conglomeratelor din care este format masivul.

Linistite pe vreme frumoasa (dar necrezut de puternice si navalnice īn timpul averselor), apele ce se scurg pe pantele muntelui sīnt limpezi si bine oxigenate, ele asigurīnd conditii prielnice dezvoltarii pastravului atīt de cautat de pescari.

BUZĂUL īsi aduna apele prin intermediul a doua izvoare ce vin din directii diferite: Pīrīul Fetei si Strīmbu cu numeroasele sale izvoare care īsi au obīrsia īn versantul nordic al Ciucasului, vai seci si priporoase la obīrsie, ca sub 1 200 m īnaltime sa devina viguroase, uneori cu un curs sinuos, alteori taind roci dure si formīnd mici chei; īnainte de a culege pe dreapta afluentii Chirusca Seaca si Piscu cu Apa, pīrīul Strīmbu o ia brusc spre sud si apoi formeaza frumoasele chei dintre culmea Piatra Laptelui si muntele Strīmbu. Schimbīndu-si din nou directia spre est, taie cīteva bare de gresii si conglomerate si se uneste cu Pīrīul Fetei pentru a forma Buza-ul care pīna la Vama Buzaului are directia sud-nord. Celalalt izvor al Buzaului, Pīrīul Fetei, cu obīrsia īn culmile nord-vestice ale Muntelui Tabla Butii, coboara iute spre nord printre culmea Vaii Stīnei, īn vest, si Tataru, īn est, coteste putin spre apus si se uneste cu Strīmbu.

La Vama Buzaului, Buzaul primeste afluent pe dreapta, Buzaelul, care pīna aici are un curs aproape paralel cu Buzaul.

Tot aici, la Vama Buzaului, rīul mai primeste - dar pe stīnga - unul din principalii sai afluenti si anume Dalghiul, care īsi aduna apele de pe pantele nord-vestice ale Ciucasului. Avīnd obīrsia īntre culmile Ciucasului si Teslei, el are o directie sud-nord, o panta accentuata cu profil īn "V" si lunca redusa. Abia dupa confluenta cu pīrīul Prundu, valea se largeste formīnd Poiana Dalghiului. Dinco 15115w227p lo de confluenta cu Dalghiasu, Dalghiul īsi schimba directia spre est, valea se largeste si mai mult si apar versanti īnierbati sau acoperiti cu padure. El ocoleste pe la nord Ciu-cavul īn curs domol si se varsa īn Buzau dupa ce īsi incjustccizci temporar valea.

Al doilea important bazin hidrografic este cel al TELEAJENULUI. Valea sa constituie cel mai frecvent acces spre Masivul Ciucas; el desparte totodata muntele īn doua culmi principale: Bratocea si Gropsoarele-Zaganu.

Izvorul propriu-zis al Teleajenului, cunoscut sub numele de Pīrīul Berii, se afla la cca 1 350 m alt (apa ivindu-se la baza conglomeratelor) si este marcat prin Fīntīna Nicolae Ioan. Mai sus de izvor, Pīrīul Berii, īmpreuna cu afluentii sai, este lipsit de apa cu exceptia perioadelor de ploi abundente; de aceea pantele sale sīnt puternic accentuate, cu repezisuri. Īn aval de Fīntīna Nicolae Ioan, sau "Trei Izvoare", la confluenta cu Pīrīul Rosu si Bratocea, Pīrīul Berii strabate o mica depresiune cu fundul plat (loc cunoscut drept Podul Berii) unde apa curge lin. Mai jos, panta rīului se accentueaza si valea se īngusteaza, pe cca 1,5 km fiind īncadrata de versantii abrupti ai culmilor Balabanu si Babesu. Aici Teleajenul este cunoscut sub numele de Cheita, panta lui este foarte accentuata iar rīul formeaza cascade si repezisuri.

Scapate din strīnsoarea muntelui, apele Teleajenului patrund īn frumoasa depresiune Cheia, curgīnd printre maluri joase, unde primeste, pe stīnga, pīraiele ce coboara din culmea Zaganu - Tīmpa, Gropsoarele si Zaganu - unite īntr-unul singur sub numele de Tīmpa.

Īn continuare, Teleajenul - ce si-a sporit īnca debitul prin afluenti a caror obīrsie se afla īn muntii Babesu si Bobu Mare - strabate transversal culmile muntoase, printr-un frumos defileu pīna la Maneciu-Ungureni unde, unit cu Telejenelul, patrunde īn tinutul dealurilor subcarpatice.

Telejenelul, cel moi important afluent al Teleajenului, desi se īntinde cu obīrsia pīna īn Pasul Boncuta (unde si poarta numele de Boncuta) īsi formeaza personalitatea abia īn mica depresiune de la Poiana Stīnei unde apele īntrunite ale Pīrīului Stīnei, Pīrīului Alb si Piciului Cotatii se īnfratesc īntr-un suvoi puternic formīnd Telejenelul.

Cale de cītiva km Telejenelul curge pcintr-o vale mai lacga, ca apoi sa se strecoare printr-un defileu salbatic - īntre Clabucet si Vīrfu lui Crai - cu repezisuri si o frumoasa cascada (azi partial distrusa prin naruirea malului) pīna la Maneciu-Ungureni unde se varsa īn Teleajen.

TARLUNGUL dreneaza partea apuseana a Masivului Ciucas prin doua pīraie principale: Babarunca insinuat īntre muntele Tesla si culmea Bratocea si Ramura Mica ce izvoraste de sub muntele Babesu. Īn lungul acestuia din urma coboara soseaua nationala din Pasul Bratocea pīna la cabana Babarunca. De aici, īn aval, Tarlungul cucge printr-o vale mai larga pīna la Sacele, īn Depresiunea Bīrsei.

Clima Masivului Ciucas este o clima de munte mai putin rece decīt cea din masivele īnalte ale Carpatilor, fapt care se reflecta si īn extensiunea redusa a pasunilor alpine propriu-zise.

Configuratia reliefului, vaile care taie adīnc masivul fac ca īn cuprinsul Ciucasului sa constatam diferentieri relativ īnsemnate pe verticala. Astfel, temperatura medie anuala a aerului este mai mica pe culmi (2-4°C) si creste pe vai pīna la 4-6°C. Iarna media lunii ianuarie se prezinta īntre valorile de -6 si -8°C, iar vara, media lunii iulie ajunge la 12-14°C. Amplitudinea termica anuala atinge 10-20°.

Precipitatiile care cad īn Masivul Ciucas sīnt relativ abundente dar prezinta variatii īn privinta repartizarii lor sezoniere. Daca media anuala este de 1 000-1 200 mm, iarna se īnregistreaza 400-500 mm, iar primavara si vara 600-700 mm, īn total, īn timpul unui an se constata 160-180 de zile cu precipitatii. Perioada cu cele mai putine precipitatii cuprinde sfīrsitul verii si īnceputul toamnei.

Stratul de zapada, destul de abundent, apare de obicei din luna octombrie, mentinīndu-se pīna īn luna mai; perioada cea mai indicata pentcu schi este īnsa ianuarie - martie.

Durata de stralucire a soarelui īnsumeaza un numar de peste 1 800 de ore anual. Cu toate acestea, numarul de zile īn īntregime cu cer senin este īntr-un an mai mic de 40, iar numarul de zile cu cer acoperit ajunge la 120-140 anual. Nebulozitatea oscileaza īntre 6,5-7,0 zecimi, īn raport cu altitudinea.

Īn Masivul Ciucas cea mai mare frecventa o au vīnturile de vest si nord-vest, mai rar cele de sudvest; orientarea culmilor modifica local directia vīnturilor, canalizīndu-le pe vai. Viteza medie anuala a vīntului este de 4-5 m/s si chiar 7 m/s pe creste. Desigur, zona cea mai expusa este creasta, lipsita de obstacole, iar zonele cele mai adapostite sīnt vaile si regiunile mai joase si mai īmpadurite ale masivului.

Bogatia si diversitatea elementelor care alcatuiesc covorul vegetal al Masivului Ciucas se datoresc si ele asezarii geografice a tarii la raspīntia mai multor areale de vegetatie a numeroase plante, precum si conditiilor impuse de clima, relief, soluri.

Primii pasi spre crestele muntoase ne poarta īn zona padurilor bogate ce īnconjoara muntele ca un brīu. Ea este formata de padurile mixte īn care predomina fagul (Fagus silvatica), pe alocuri constituind paduri masive. Asociat fagului īntīlnim carpenul (Carpinus betulus), frasinul (Fraxinus excelsior), ulmul (Ulmus carpinifolia), mesteacanul (Betula verrucosa), iar pe vai arinul (Alnus viridis) s.a.

Lumina care patrunde cu usurinta prin frunzisul fagilor permite dezvoltarea unei vegetatii de arbusti si plante erbacee la parterul padurii. Ea este compusa īn special din plante viu colorate care īncep sa īnfloreasca de la topirea zapezii. Dupa ghiocei (Galanthus nivalis), apar pe rīnd ciubotica cucului (Primula officinalis), floarea pastelui -alba si galbena (Anemone nemorosa, A. ranunculoides), brebenelul de munte (Corydalis cava), leurda (Allium ursicum), toporasul (Viola silvestris), mierea ursului (Pulmonarita molissima), laptele cucului (Euphorbia amygdaloides), feriguta (Polypodium vulgare), feriga ursilor (Pteridium aquilinum) cu frunze ce ating pīna la 1 m īnaltime, macrisul iepurelui (Oxalis acetosella) ca un trifoi si cu gust acrisor s.a.

La partea superioara fagul se īntrepatrunde cu rasinoasele, īn cele din urma cedīnd locul acestora.

Padurile de conifere sīnt constituite masiv din molid (Picea excelsa). Īn Ciucas īntīlnim īnsa si zada (Larix decidua) - īn Zaganu si īn jurul localitatii Cheia. Coniferele īmbraca pantele masivului pīna la 1 500-1 600 m īnaltime si patrund pe vai sub forma unor lobi. Padurile de molid fiind īntunecate si mohorīte, vegetatia de parter a acestora este saracacioasa. Ceea ce caracterizeaza padurea de molid este abundenta muschilor si ferigilor. Dintre cele existente mentionam bradisorul (Lycopodium clavatum); īn luminisuri īntīlnim degetarutul (Soldanella montana) sau clopotei (Campanula abietina) cu talie īnalta, macrisul iepurelui (Oxalis acetosella) s.a. Alaturi de flori īntīlnim mīnatarca (Boletus edulis), atīt de apreciata de drumeti, si multe alte ciuperci.

Pe alocuri, acolo unde padurile au fost defrisate, s-au instalat rugi de zmeura (Rubus idaeus), fragi (Fragaria vesca), desisuri de zburatoare (Chamaenerion angustuolium), degetar (Digitalis ambigua), iarba

stupului (Melissa oificinalis), iova (Salix capraea), socul rosu (Sambucus rubra) s.a.

Deasupra padurii se īntinde vegetatia subalpina. Conditiile climaterice deosebite, vīntul puternic, presiunea mai scazuta, care favorizeaza evaporatia, fac ca aici sa se dezvolte o vegetatie specifica. Alaturi de brazi chirciti sau īn steag īntīlnim īntinse suprafete de ienupar pitic (Juniperus sibirica) si smirdar (Rhododendron kotschyi), una din cele mai pretioase podoabe vegetale ale Carpatilor romānesti, cu o extensiune foarte mare īn Masivul Ciucas, fenomen reflectat si īn toponimie (Muntele Rosu). Smirdarul este o planta lemnoasa, cu frunze lucioase, verzi si iarna, si creste īn special pe "dosuri de munte" (versantii nordici sau vestici). Prezenta lui se remarca īn special īn lunile iunie-iulie, cīnd florile rosu-roz aprins acopera muntele ca un foc īntins ce pīlpīie usor īn bataia vīntului. Uneori el īnfloreste si toamna. Īn asociatie cu ienuparul si smirdarul apare afinul (Vaccinium myrtillus), uneori ocupīnd suprafete masive, si, mai rar, merisorul (V. vitis-idaea).

Majoritatea covīrsitoare a florei subalpine si alpine este compusa īnsa din plantele nelemnoase, erbacee. Dintre acestea cele mai numeroase si mai variate sīnt ierburile care formeaza pajistile alpine. Pe līnga ierburi, pajistile si stīncariile sīnt īmpodobite vara cu flori viu colorate, unele placut mirositoare, care dau un farmec deosebit zonelor montane.

Pe culmi, unde vīntul sufla cu putere o perioada mai lunga din an, vegetatia s-a adaptat conditiilor de viata, fiind obligata sa se tīrasca, sa se īncovoaie sau sa se adune īn tufe pitice. Pe creste vara īncepe mult mai tīrziu decīt īn zonele mai joase, dar atunci soarele dogoreste cu mai multa putere datorita puritatii aerului.

Īn luna iunie predomina culorile albastru si violet, iar īn iulie-august galbenul, rosul si albul.

Plantele care īnfloresc primavara timpuriu sīnt mai putin numeroase pe creste, īntīlnim totusi brīndusele de munte (Crocus heuffelianus) care rasar din zapada, apoi sisineii de munte (Pulsatila alba), ochiul gainii (Primula minima), degetarutii (Soldanella montana, S. alpina), ciubotica cucului (Primula officinalis) s.a.

Urmeaza apoi stīnjeneii de munte (Iris ruthenica) pe care īi īntīlnim īn iunie īn mici colonii pe culmile Zaganu si Bratocea. Alaturi de el gingasa ghintura (Gentiana verna), anghelina (Primula longiflora), sclipetii de munte (Potentilla ternata), argintica (Dryas octopetala), garofitele de munte (Dianthus tenuifolius, D. gelidus), bulbucii de munte (Trollius europaeus) planta ocrotita, clopoteii (Campanula alpina, C. napuligera), romanita de munte (Anthemis carpatica), ciurul zīnelor (Carlina acaulis), albastrelele (Centaurea pinnatifida), rusulita (Hieracium aurantiacum), luceafarul (Scorzonera rosea), trei-frati-patati (Viola arvensis) s.a.

Vegetatia ierboasa este compusa din iarba vīntului (Agrostis rupestris), taposica (Nardus stricta), parusca (Festuca alpina), rogoz (Carex sempervirens) etc. Pe stīnci si grohotisuri plantele au culori mai vii si talie mai mica, se strīng īn pernite sau se adapostesc sub stīnca. Mentionam clopoteii pitici de stīnca (Campanula cochleariifolia), ochiul sarpelui (Eritrichium nanum), galbinelele de munte (Doronicum carpaticum), saxifragele (Saxifraga moshata, S. bryoides), iarba rosioara (silene acaulis), floarea de colt (Leontopodium alpinum), planta ocrotita care a devenit foarte rara s.a,

FAUNA. Ca si vegetatia, aceasta cunoaste o etajare pe verticala, īnsa īn limite mai largi si mai putin precizate. Bogatia animalelor salbatice constituie un pretios fond cinegetic al Masivului Ciucas. Aici gasim specii mari de vīnat ca ursul (Ursus arctos), mistretul (Sus scrofa), cerbul (Cervus elaphus), rīsul (Lynx lynx), lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes). Cele mici sīnt reprezentate de jder (Martes martes), pisica salbatica (Felis silvestris), veverita (Sciurus vulgaris) s.a. Recent a fost colonizata si capra neagra (Rupicapra rupicapra).

Lumea pasarilor o formeaza pasarile mici, unele cīntatoare - privighetoarea (Luscinia megarhynchos), mierla (Turdus merula), pitigoiul (Parus major), cinteza (Fringilla coelebs), gainusa de munte, fluturasul de piatra (Tichodroma muraria) s.a. Deasupra crestelor este domeniul uliilor (Accipiter nisus), vulturilor (Aegypius monachus) si al acvilelor de munte (Aquila). Zaganul (Gypaetus barbatus aureus), vulturul urias cunoscut īn Culmea Zaganu - de unde se pare ca īsi trage si numele - este azi disparut la noi īn tara.

Dintre reptile mentionam vipera comuna (Vipera be-rus) si sopīrla de munte (Lacerta vivipara), iar dintre gasteropode - cele de talie mica. Insecte de tot felul si fluturi viu colorati se īntīlnesc atīt īn padure cīt mai ales īn zona alpina.

Desi Masivul Ciucas nu are īn imediata apropiere localitati mai importante care sa fie servite de o retea densa de drumuri si cai ferate, accesul pīna la poalele lui se face destul de usor si aproape din toate directiile.

Dinspre sud calea de acces cea mai convenabila este soseaua modernizata Bucuresti - Ploiesti (DN 1) - Maneciu-Ungureni - Cheia (DN 1 A). Pe acest drum circula zilnic curse si autobuze I.T.A. care parcurg distanta Bucuresti - Cheia īn cca 3 ore; de asemenea, circula curse īntre Ploiesti - Cheia si Brasov - Cheia. De la Ploiesti soseaua īnsoteste valea Teleajenului, traversīnd dealurile subcarpatice, ca dincolo de Maneciu-Ungureni sa intre īn zona de munte pe care o strabate prin pitorescul defileu al Teleajenului. De asemenea, se poate merge cu trenul pīna la Maneciu-Ungureni, de unde autobuzele I.T.A. (cu legaturi la toate trenurile) ajung pīna la Cheia.

Dinspre sud, accesul īn masiv se poate face si pe drumul forestier Mogos - valea Pridvarea - valea Telejenelului pīna la Poiana Stīnei, care se desprinde din DN 1 A, km 131,5. Poiana Stīnei este locul unde se īntīlnesc traseele ce vin din Muntii Siriu si pornesc spre Ciucas prin partea de est a masivului (Traseele 6, 7, 12). Acest drum īnlocuieste īn prezent artera Maneciu-Ungureni - Poiana Stīnei (prin Plāietu), īnsotind salbatica vale a Telejenelului, pe parcursul careia o frumoasa cascada īsi arunca firele albe de la o īnaltime de 10 m. Īn urma unei naruiri care a avut loc aici cascada si-a pierdut din maretie. Īn prezent, accesul auto la cascada se poate face numai pe aceasta oale; din Maneciu-Ungureni, prin Plaietu, se poate ajunge numai pe jos.

Dinspre nord-vest, venind de la Brasov, se poate folosi DN 1 A pīna la cabana Babarunca, drum modernizat ce īnsoteste valea Tarlungului, sau pīna la Cheia, peste Pasul Bratocea. Duminica circula autobuze din Brasov pīna la Cheia (cca o ora).

Dinspre nord accesul spre Masivul Ciucas se poate face pornind din īntorsura Buzaului si Vama Buzaului. In prima localitate se poate ajunge cu trenul de la Brasov, sau pe DN 10 de la Brasov (45 km) si de la Buzau (102 km). De la īntorsura Buzaului pīna la Vama Buzaului circula autobuzele I.T.A. (14 km).

De la Vama Buzaului, localitate situata la confluenta Buzaelului si Dalghiului cu Buzaul (780 m altitudine medie), putem intra īn masiv pe doua vai principale:

- pe valea superioara a Buzaului si īn continuare pe izvorul acestuia, Strīmbu, urmīnd drumul forestier care urca la cabana silvica Pirusca (cca 20 km), unde se poate circula cu camioane de ocazie. De aici intram īn traseul 5 care urca la cabana Ciucas;

- pe valea Dalghiului īn amonte, pe drumul nemodernizat Vama Buzaului - Zizin, pīna la Poiana Dal-giului (8 km) si, īn continuare, pe drumul forestier ce urca pe pīrīul Dalghiu īnca 2 km. De aici porneste poteca ce urca pe Plaiul Domnesc spre vīrful Ciucas (Traseul 8), sau cea care urca spre Poiana Teslei pe sub Dungu (Traseul 9).

STAŢIUNEA CHEIA este situata īn mica depresiune de la poalele Masivului Ciucas la o altitudine medie de 900 m.

Depresiunea are o forma triunghiulara si colecteaza pīraiele Tīmpa, Gropsoarele si Zaganu ce vin din Culmea Zaganu. Aici apele au albii mai largi, puternic aluvionate. Interfluviile, īntinse si joase, au permis extinderea statiunii pīna spre poalele muntelui.

Pozitia deosebit de pitoreasca, clima placuta si posibilitatile multiple de cazare fac din Cheia nu numai punctul de pornire īn ascensiunile montane, ci īn special un loc preferat pentru excursiile de sfīrsit de saptamīna.

Statiunea Cheia se afla pe DN 1 A la 20 km de Maneciu-Ungureni, 67 km de Ploiesti si 45 km fata de Brasov. Curse I.T.A., unele rapide, circula direct din Bucuresti (3-4 ore) sau din Ploiesti. Linia ferata Ploiesti - Maneciu-Ungureni asigura legatura prin trenuri accelerate si personale pīna la Maneciu-Ungureni, de unde pornesc curse I.T.A. pīna la Cheia.

Statiunea dispune de un motel modern - Motelul Cheia - cu o capacitate de 160 locuri (īn camere cu 1-3 paturi si īn casute), 8 vile, 2 restaurante, pensiune, club; statiunea este de asemenea binecunoscuta pentru taberele sale de pionieri.

Pe malul pīrīului Tīmpa, īn pitorescul decor de la poalele muntelui se afla manastirea Cheia, īn jurul careia s-a dezvoltat initial localitatea. Ea a fost ridicata de catre Mihalache Ghica (fratele domnitorului Al. Ghica) īntre anii 1835 si 1838. Biserica este pictata de zugravul Naum, iar 5 icoane au ca autor pe pictorul Gh. Tattarescu. Īn statiune functioneaza un muzeu - "Natura vaii Teleajenului" - īn care se afla exponate din flora si fauna vaii Teleajenului.

Masivul Ciucas dispune īn prezent de o retea relativ densa de marcaje, totalizīnd peste 100 km. Ele urmeaza potecile ce trec pe creasta principala a masivului, pe cele ce duc spre punctele centrale sau pe cele care traverseaza Ciucasul.

Actiunea "Asaltul Carpatilor", lansata de Consiliul National al Pionierilor[1], īn cadrul careia creasta principala a īntregului lant carpatic romānesc urmeaza sa fie marcata numai cu semnul banda rosie, a determinat si modificarea radicala a unor marcaje din Masivul Ciucas. Pentru preīntīmpinarea eventualelor confuzii, mentionam portiunile de trasee al caror marcaj a fost schimbat, precum si segmentele nou-marcate.

Marcajul vechi banda albastra ce urca din Pasul Bratocea la vīrful Ciucas si apoi coboara la cabana Ciucas a fost modificata īn banda rosie, el fiind de fapt continuarea traseului de creasta ce vine dinspre Pasul Predeal peste Grohotisu si Babesu. Dealtfel, īn punctul de pornire (Pasul Bratocea), pionierii au instalat doua panouri pe care sīnt īnsemnate noile modificari.

Īncepīnd de la cabana Ciucas, traseul de creasta trece tot prin saua Chirusca (mentinīndu-si ca atare banda rosie), dar de aici trece īn Curmatura Stīnei si apoi pe culmea Vaii Stīnei pīna īn Pasul Boncuta, fiind nou marcat cu semnul de creasta - banda rosie. Din Pasul Boncuta traseul de creasta adopta 2 variante:

. pe creasta propriu-zisa a Carpatilor pīna la Tabla Butii unde se face jonctiunea cu traseul din Muntii Siriu;

. pe vechiul drum forestier de pe valea Boncutei pīna la Poiana Stīnei. Ambele variante sīnt nou-marcate si

.poarta semnul banda rosie.

. Marcajul vechi, banda rosie, pe traseul cabana Ciucas - Gropsoarele-Zaganu - Cheia a devenit īn īntregime cruce rosie.

Traseul cabana Ciucas - vīrful Ciucas - Poiana Dalghiului - Vama Buzdului, care purta marcajul banda albastra de la cabana Ciucas la vīrful Ciucas si banda rosie de la vīrful Ciucas la Vama Buzaului, a fost modificat pe portiunea vīrful Ciucas - Vama Buzaului īn cruce rosie.

Mai sīnt īnsa portiuni, īn care marcajele sīnt rare, uneori sterse, iar īn punctele-cheie, acolo unde orientarea este precara, ele sīnt confuze sau lipsesc. Pentru a suplini lipsa marcajelor īn astfel de zone, am cautat sa dam o descriere mai amanuntita, cu repere care pot orienta turistul pe drumul corect. Asa sīnt unele portiuni din potecile ce merg īn lungul Vaii Stīnei si Pīrīului Alb, precum si poteca ce urca din Vama Buzaului spre cabana Ciucas. De asemenea, sīnt regiuni īn care stīlpii indicatori sīnt distrusi, scrierea este stearsa sau cuprinde date gresite.

Actiunea lansata de Consiliul National al Pionierilor - prin care o serie de marcaje vor fi reīmprospatate, iar noi trasee, judicios alese, ce trec prin zone pitoresti sau duc spre obiective turistice, vor fi marcate - este pe cale de a remedia si aceste lipsuri īn circuitele montane. Totusi trebuie foarte multa atentie si discernamīnt atīt īn marcarea noilor trasee, cīt mai ales īn remarcarea corecta a potecilor ca semn, dimensiune, plasare si frecventa.

Īn plus, se va marca cu banda rosie poteca ce porneste din Curmatura Stīnei, trece prin Pasul Boncuta si urca spre Muntii Siriu.

Masivul Ciucas dispune de un numar mic de cabane si cu un spatiu de cazare relativ restrīns.

Cabana Muntele Rosu (1 260 m altitudine), asezata īn poiana cu acelasi nume, dispune de 78 locuri; īn camere cu 2-8 locuri la o mica distanta se afla īnca 2 cabane-anexa cu 52 locuri. Acestora li se adauga un numar de 22 casute (44 de locuri) Din cele 174 de locuri numai 106 pot fi folosite iarna.

Cabana principala arc īncalzire centrala, restaurant, telefon. Ea reprezinta cel mai important punct de cazare din masiv si loc de sejur, constituind un punct obligatoriu de trecere pentru vizitarea dinspre sud a masivului, care se practica si cel mai frecvent. Cabana este accesibila cu auto din DN 1 A, cu o abatere de cca 6 km (drum īn curs de modernizare).

Cabana Ciucas (1 550 m altitudine) este situata īn partea centrala a masivului, pe culmea Chirusca, imediat deasupra limitei padurii. Cabana dispune de 35 locuri la prici. Nu are apa si lumina electrica. Functioneaza numai īn perioada iunie-septembrie. Are bufet.

Cabana Babarunca (908 m altitudine) pe DN 1 A, km 154. Īn prezent cabana n j mai dispune de spatii de cazare. Are restaurant.

Cabana de vīnatoare Poiana Stīnei (962 m altitudine) de pe valea Telejenelului, la conflenta Pīrīului Stīnei cu Pīrīul Alb si Pīrīul Cetatii. Cazarea la aceasta cabana se poate obtine cu aprobarea Ocolului silvic Maneciu-Ungureni.

Motelul Cheia (900 m altitudine) din statiunea Cheia dispune de 130 locuri īn motel si 24 īn casute.

Locurile de campare sīnt reprezentate prin poienile īntinse de la poalele mimtelui, la Cheia, Poiana Stīnei, Poiana Dalghiului, poiana de pe Pīrīul Berii, precum si zona din fata cabanei Muntele Rosu si de la cabana Babarunca.

Daca vara Ciucasul reprezinta pentru turisti o adevarata "simfonie pastorala", īn care covorul pestrit al poienilor, lumina soarelui revarsata peste īntreaga fire, cīntecul pasarelelor, murmurul izvoarelor sau fulgerele ce sclipesc pe furtuna sensibilizeaza si cel mai dur suflet, iarna el este puritatea desavīrsita.

Stratul de zapada estompeaza ranile pamīntului, acopera vaile si crestele cu o haina imaculata. Zapada scīnteiaza ca mii de stele īn bataia razelor puternice ale soarelui. Numai brazii īmpovarati de greutatea zapezii īsi pleaca usor crengile la pamīnt, punctīnd ici si colo īntinsul alb.

Culmile alpine, cu pante divers īnclinate, fac din Masivul Ciucas o regiune din ce īn ce mai solicitata si pentru turismul de iarna. Zapada abundenta - care cade īn special īn perioada ianuarie-martie - ofera schiorilor un bun prilej de a-si īncerca fortele si cunostintele.

Poiana din jurul cabanei Muntele Rosu cunoaste īn sezonul alb o mare afluenta de schiori īncepatori, dar si avansati. Culmile de sub Tigai, Muntele Rosu, Gropsoarele sīnt mai ales o īncīntare, īnsa doar pentru cei ce poseda o buna cunoastere tehnica, antrenament si echipament adecvat.

Privit īn ansamblu, fara o analiza tehnica de amanunt, Masivul Ciucas pare sa ofere un vast domeniu pentru amatorii de alpinism. Totusi datorita constitutiei sale geologice toate turnurile, capatīnile de zahar sau stīncariile īmprastiate cu prisosinta atīt īn culmea Gropsoarele-Zaganu, cīt si īn Bratocea trebuie privite cu multa rezerva spre a nu periclita viata omului.

Conglomeratele formate din pietrisuri rotunde, de diverse dimensiuni, prinse īntr-un liant ca un ciment argilo-calcaros cu diverse grade de alterare la suprafata nu prezinta siguranta calcarelor sau a gresiilor dure, pitoanele cedīnd cu usurinta la efort.

Daca micul colt de pe Muntele Rosu mai permite uneori traseu de scoala alpina, dintre turnurile mari ale Ciucasului numai Turnul Goliat, de sub vīrful Ciucas, a fost escaladat īn 1967 (l. Coman si R. Welkens), fara ca el sa devina īnsa un traseu clasic alpin.

1. Cheia - Cabana Muntele Rosu - Culmea Gropsoarele - Zāganu - Culmea Buzaianu - Cheia

Marcaj: banda galbena Cheia - cabana Muntele Rosu; triunghi rosu cabana Muntele Rosu - Culmea Gropsoarele; cruce rosie Culmea Gropsoarele - Cheia. Durata: 5-6 ore Caracteristici: traseu recomandat vara; portiuni mai dificile pe creasta; iarna recomandat numai schiorilor pīna la Gropsoarele. Marcajul vizibil, plasat pe stīlpi, pietre, arbori. Traseu lipsit de apa.

Cheia, statiune climaterica cu o īnsemnata baza turistica, reprezinta locul de pornire spre cele mai multe trasee din Masivul Ciucas, fie ca sīnt trasee de traversare, fie ca sīnt trasee īn circuit.

Poteca spre Muntele Rosu porneste de la capatul nordic al statiunii, de unde suie pieptis cca 10 minute prin padure, urmīnd marcajul banda galbena. Ea merge prin dreapta serpentinelor vechiului drum si ajunge īn actuala sosea nationala la km 140,5. Din acest punct urca un drum īn curs de modernizare pe care se poate ajunge cu masina pīna la cabana Muntele Rosu (6 km).

Traseul nostru taie serpentinele sau urmeaza drumul, pe alocuri strabatīnd padurea de fag; pe trunchiurile copacilor īntīlnim marcajul.

La cca 45 minute de la plecare ajungem īn saua Balabanului, unde se afla un stīlp indicator ce arata drumul spre cabana. Aici parasim vechiul drum national, nemodernizat, ce coboara īn Valea Berii, spre Brasov[2]. Din saua Balabanului ne īndreptam spre nord-est, urmīnd drumul spre cabana. Padurea de fag se rareste, iar razlet, apare molidul, īn stīnga se zareste "cetatea" Tigailor si vīrfuri din culmea Bratocea. Iesim din padure pe tapsanul neted de la poalele Muntelui Rosu si, īn fata, apare cocheta cabana cu acelasi nume, cu cele 22 casute si cabanele-anexa. Situata la adapostul padurii, cabana constituie locul de īntīlnire si odihna al turistilor care colinda cararile Ciucasului. Bogatia floristica a pajistei pīna īn toamna tīrzie, coloritul variat al fagilor si molizilor reconforteaza turistul Alaturi de toate, profilul zimtat al culmii Gropsoarele-Zaganu, īn care fagasele torentiale se īnmanuncheaza prin stīnci capatīnd culori purpurii la rasaritul sau apusul soarelui, ramīne nestearsa īn imagine.

De la cabana ne continuam traseul pe marcaj triunghi rosu care, 100 m mai sus, se desparte de marcajul banda galbena ce duce spre stīnga, catre cabana Ciucas (Traseul 2).

Īncepem sa urcam, lasīnd īn dreapta Statia seismica. Mergem pe serpentine de la liziera padurii, pe līnga blocuri de conglomerate si calcare brazdate de lapiezuri cu desene fantastice. Spre sud, Depresiunea Cheia se deschide larg; sesul neted, cu vilele si soseaua care par ca niste jucarii, este marginit de muntii Babesu si Buzaianu, avīnd ca fundal Clabucetul, īncadrat de vaile Teleajenului si Telejenelului.

Ne continuam drumul pe o poteca aproape orizontala ce se īnscrie pe versantul drept al vaii Gropsoarele; molizi batrīni īsi pleaca crengile lenes pīna la pamīnt. Ocolim īn mers domol obīrsia unor vai, īnfundīndu-ne picioarele īn iarba deasa. Depasim trei molizi īngemanati si ajungem īntr-o sa (1 577 m). Pīna aici drumul de la cabana Muntele Rosu a durat aproximativ o ora. Īncepem ultimul urcus din culmea Muntele Rosu spre creasta golasa. Poteca trece printre tufe de smirdar, afine si merisor. Molizi razleti, cu crengile īn forma de steag, arata directia dominanta a vīntului din nord-vest.

Spre stīnga (vest) ne īnsoteste conturul de cetate al Tigailor Mari, dominat de vīrful Ciucas, din care se desprinde culmea ondulata a Bratocei, iar mai jos apare cabana Ciucas. Spre nord se zareste soseaua si o parte din orasul īntorsura Buzaului.

Depasim o sa usor mamelonata, ocolim vīrful Muntele Rosu (1 761 m), si ajungem īntr-o sa mai larga, loc de unde īncepem urcusul spre culmea Gropsoarele. Jos, īn valea din stīnga, molizi uscati tin tovarasie unei stīne, iar pe panta se vad numeroase suvite de grohotisuri desprinse din versant.

Dupa cca 1¾ ora de la cabana ajungem pe culmea Gropsoarele din care se rasfira o serie de culmi īn toate directiile: Muntele Rosu spre vest, Culmea Stīncoasa īn est, continuata spre sud prin Culmea suvitelor, si culmea principala Gropsoarele-Zaganu spre care ne īndreptam pasii; aici īntīlnim marcajul banda rosie ce vine dinspre cabana Ciucas. Ne continuam drumul spre sud, pe marcaj cruce rosie catre vīrful Gropsoarele.

Spre stīnga, pe Culmea Stīncoasa si īn continuare pe Culmea suvitelor, se zareste poteca marcata recent cu banda rosie ce coboara īn Pasul Boncuta si de acolo suie la Tabla Butii, trece pe līnga Cimitirul Eroilor si strabate īn lung Muntii Tataru pīna īn Vīrful lui Crai.

Poteca noastra (marcata cu cruce rosie) urca domol pe culmea aproape neteda din care se desprind contraforturi stīncoase; vaile dintre ele, repezi si īntortocheate, sīnt caile de rostogolire a grohotisurilor si a avalanselor de zapada. Culmea pe care o strabatem este acoperita de tufe de ienupar si smirdar care īmbraca muntele īn lunile iunie si iulie cu un urias covor purpuriu si degaja un parfum suav. Pe stīnga (est) ne īnsoteste, la distanta, Culmea Stīncoasa, dincolo de care se schiteaza Siriul si Penteleul, iar spre sud se zareste Culmea Tataru terminata prin Vīrfu lui Crai.

Dupa circa 2½ ore de la plecare atingem vīrful Gropsoarele (1 883 m), cel mai īnalt vīrf din Culmea Gropsoarele-Zaganu. Creasta Zaganului este unul din cele mai frumoase locuri din Masivul Ciucas: stīnci īn cele mai bizare pozitii si forme, ce incita imaginatia spre lumea basmelor, sīnt vizibile la tot pasul. Pe tot parcursul pe dreapta (vest) ne īnsotesc valea Teleajenului si cabana Muntele Rosu, īn spatele carora se contureaza culmea Bratocei; īn fata (sud-est) se zaresc valea Telejenelului si Poiana Stīnei.

Coborīnd, trecem printre stīnci ascutite pīna īntr-o sa adīnca (1775 m); de aici ne lasam printre cleanturile Zaganului. Īn stīnga sīnt stīncarii cu vai salbatice, chei adīnci si īmpadurite ce coboara spre Pīrīul Alb. Un turn mare de conglomerate cu mici scobituri -"Piatra Vulturilor" - se īnalta spre stīnga dominīnd prapastiile.

Īn aceasta zona este nevoie de mai multa atentie la coborīs, īntrucīt pietrisurile rotunde, desprinse din masa de conglomerate, ne pot face sa alunecam cu usurinta.

Continuam drumul pe creasta, avīnd īn fata vīrful Zaganu, ca o caciula putin data pe o parte; trecem printr-o sa mai mare, apoi ocolim creasta pasind pe lespezile netede (fetele de strat) sustinīndu-ne de cablul ajutator - punct numit "La Lanturi" - si ajungem īn saua de sub vīrful Zaganu. Īn stīnga se īnalta o stīnca, asemanatoare unui turn, acoperita cu licheni rosii, numita impropriu, din exces de fantezie, "Podul de Arama". Trecem printr-o "strunga" formata de acest turn si vīrful Zaganu, urcam putin si iesim īntr-o alta sa. De aici coborīm printr-un fagas adīnc sapat īn roca. Īn continuare, poteca se anina de versantul estic al vīrfului Zaganu si īntīlneste un stīlp indicator si marcajul triunghi albastru ce coboara, spre stīnga, īn Poiana Stīnei prin Cheile Vīnatorului. La cca 50 m mai departe trecem printr-o sa si iesim pe ultimul vīrf mai proeminent al crestei Zaganului. Ne aflam la cca 1 790 m.

De aici parasim linia de creasta (strabatuta, īn continuare, de o poteca ciobaneasca) si coborīm spre sud-est printre stīnci, traversīnd viroagele care se īnmanuncheaza formīnd valea sipotele. Pe sub stīnci ajungem īn saua dintre Zaganu si Coltul Vīnatorului. Aici poteca schimba brusc directia catre vest, coborīnd pe la obīrsia pīrīului sipote, pe sub peretele stīncos strajuit de numeroase stīnci ca niste capatīni de zahar. Din sa trebuie sa fim atenti la marcaj si la poteca ce se pierde prin iarba pe distanta de 100-200 m.

Mai jos, poteca este marcata cu stīlpi metalici. Pe masura ce īnaintam coborīm mai abrupt si, traversīnd viroage, ne īndreptam spre sud, si ajungem pe piciorul Culmii Buzaianu, ceva mai neteda. Īn dreapta apar blocuri mari de calcar īn care apa a sapat frumoase lapiezuri. Alaturi de ele, pe dreapta, se afla stīna din Zaganu, de la care coboara o poteca nemarcata ce ne poate scoate īn cca 50 minute direct la Cheia prin valea Zaganu sau la cabana Muntele Rosu pe valea Gropsoare (cca 2 ore).

Ne aflam aici dupa 4-4½ ore de mers continuu de la cabana. Mai privim odata īn urma coltii si creasta Zaganului cu ultimele sclipiri argintii si apoi ne continuam drumul intrīnd īn padurea cu numeroase luminisuri. Dupa 15 minute de mers pe culmea domoala īntīlnim o banca si un stīlp indicator de unde se desprinde spre stīnga marcajul banda albastra Cheia - Poiana Stīnei (Traseul 6). Pīna la Cheia poteca, comuna ambelor marcaje, merge lin īn continuare pe Culmea Buzaianu, arcuindu-se usor spre vest si pierzīnd din īnaltime. Trecem pe deasupra unei rīpe de alunecare; prin luminisul ce-l formeaza zarim poiana si cabana Muntele Rosu, iar īn ultimul plan culmea Bratocea.

Dupa cca 10 minute, īntīlnim o poteca nemarcata ce coboara spre stīnga (est) pe valea Buzaianu pīna īn valea Telejenelului. Noi mergem pe poteca marcata, spre dreapta (vest), coborīnd prin padure si intram īn poiana de la confluenta Zaganului cu pīrīul Tīmpa. Traversam mai īntīi pīrīul Zaganu prin vad, apoi drumul national pe la km 138 si pīrīul Tīmpa, si ne īndreptam spre statiunea Cheia.

Coborīnd printre poieni si gospodarii taranesti, printre pīlcuri de fagi si brazi, drumul trece pe līnga un lac, lasa īn stīnga manastirea Cheia si ajunge īn soseaua nationala līnga podul de peste Tīmpa.

2. Cheia - Cabana Muntele Rosu - Cabana Ciucas -Vīrful Ciucas - Culmea Bratocea - Cheia

Marcaj: banda galbena pīna la cabana Ciucas; banda rosie cabana Ciucas - Pasul Bratocea; banda albastra Pasul Bratocea - Cheia Durata: 8-10 ore Caracteristici: traseu relativ usor, recomandat vara si iarna. Marcajul vizibil plasat pe arbori, stīlpi si pietre.

Pīna la cabana Muntele Rosu poteca este comuna cu traseul 1 care, timp de o ora, parcurge distanta prin padurea de pe muntele Balabanu. Dupa un popas facut la cabana Muntele Rosu pornim spre cabana si vīrful Ciucas.

Putin mai sus de casutele-anexa ale cabanei se afla un stīlp indicator. La dreapta se desprinde poteca spre vīrful Gropsoarele si culmea Zaganu (triunghi rosu). Noi mergem īnainte pe poteca marcata cu banda galbena timp de cca 1½ ora pīna la cabana Ciucas. Intram īn padure si coborīm lin īn valea Pīrīului Rosu, din care se alimenteaza cabana cu apa potabila; traversam pīrīul si urcam pe pintenul vestic al Muntelui Rosu, unde ajungem īntr-o poiana. De aici se deschide panorama spre Pīrīul Berii, pīna dincolo de serpentinele care urca spre Pasul Bratocea. Dincolo de Pīrīul Berii, culmea ondulata a Bratocei īnchide orizontul. Ţancuri gri-galbui īsi fac aparitia printre fagii razleti care capata toamna un colorit ireal.

Poteca noastra coteste brusc spre dreapta prin padure, īndreptīndu-se spre Pīrīul Berii; ea merge mai īntīi coborīnd lin si lasa pe stīnga o pitoreasca stīnca izolata ce se ridica brusc din padurea de fag si molid, apoi īsi grabeste panta si traverseaza cīteva vīlcele. Pe celalalt versant se īnalta impunator "Turnul Caprioarei", o stīnca zvelta si alba, contrastīnd puternic cu verdele padurii din care se ridica.

Dupa cca 30 minute de la plecare ajungem la apa pe care o urmam īn sus pe malul stīng. Pe celalalt mal, dar pe un tapsan mai īnalt, paralel cu noi, urca poteca ce vine din Cheia direct pe Pīrīul Berii (Traseul 3). Traversam apa si imediat īntīlnim marcajul cruce albastra pe care vom continua drumul pīna la cabana Ciucas. Dupa 200 m de la traversarea pīrīului īntīlnim stīlpul indicator de la care mai avem de parcurs o ora pīna la cabana.

Īn continuare, poteca, comuna celor doua trasee, urca domol prin albia pīrīului, strecurīndu-se cīnd printre blocuri de conglomerate, cīnd direct pe prundisul marunt din albie. Deodata panta se mareste si apa cade spumoasa, formīnd cascade printre blocurile mari de stīnca. Dupa ce strabatem un mic luminis ajungem la fīntīna "Trei Izvoare", amenajata īn memoria profesorului Nicolae Ioan - fostul presedinte de onoare al Asociatiei "Romānia pitoreasca".

Sīntem la izvorul permanent al Teleajenului, numit aici Pīrīul Berii (cca 1 360 m altitudine). Valea continua īn sus īnca 1 km, pīna sub culmea Gropsoarele, dar este lipsita de apa, cu exceptia perioadei de ploi abundente, caci conglomeratele (roci prin excelenta permeabile) favorizeaza infiltrarea apei. Izvorul permanent al Teleajenului marcheaza tocmai baza acestor conglomerate care se dispun peste roci impermeabile, unde apele sīnt nevoite sa iasa la suprafata. Apa rece si proaspata imbie la un scurt popas. De aici ne aprovizionam cu apa pentru tot restul traseului, deoarece pe culme nu vom mai īntīlni nici un izvor.

Dupa popas ne continuam drumul pe dreapta vaii. Susurul apei este īnlocuit cu cīntecul pasarelelor care acum se aude mai puternic īn padure. Īnca cca 200-300 m si traversam o vale afluenta unde īntīlnim un stīlp indicator, care ne aminteste ca pīna la cabana Circas mai sīnt 45 minute. De aici poteca īncepe un urcus prin padure si mici poienite aninīndu-se de coaste repezi. Īn dreapta valea se adīnceste, iar nisipul, pietrisurile marunte si blocurile mari stau marturie pentru suvoiul navalnic de apa ce le-a rostogolit la ultimele ploi torentiale.

Poteca o ia pe nesimtite spre stīnga pe panta abrupta a unei vīlcele. O serpentina ne scoate pe un tapsan neted, la limita superioara a padurii; brazii se raresc si se chircesc, lasīnd loc ienuperilor si ierburilor. Strabatem tapsanul despadurit pe aliniamentul stīlpilor de marcaj si cabana Ciucas apare pe neasteptate, solitara, pe fundalul Tigailor si al vīrfului Ciucas. Din vale se aude dangatul clopotelor de la stīne, iar sus, spre Creasta, privelistea devine mareata. Īn fata turnurile Tigailor Mari, īnmanunchiate ca īntr-o cetate, contrasteaza cu plaiurile netede si verzi din jur. Spre stīnga se profileaza creasta prelunga a Bratocei catre care ne continuam drumul.

De la cabana ne īndreptam spre nord-vest pe marcaj banda rosie si cruce rosie pīna īn saua de sub Tigaile Mari. Poteca urca domol prin spatele cabanei prin pajistea subalpina, unde pīna toamna tīrziu īntīlnesti campanule, gentiane, panselute, luceafar s.a. Tufe de ienuperi apar pe versantul sudic, iar pe cel nordic, spre culme, īncep sa se ridice brazi piperniciti cu crengile īn forma de steag, tradīnd directia vīntului din V-NV.

Ajungem īntr-o mica īnseuare de unde, spre dreapta, zarim o stīna; de aici poteca se īndreapta usor spre stīnga si, īn urcus, ajunge īntr-o a doua sa, la poalele Tigailor Mari (30 minute de la cabana Ciucas). La stīlpul indicator ne despartim de marcajul cruce rosie ce duce peste culmea Bratocei spre Babarunca (Traseul 4). Urcam pieptis cca 100 m, dupa care mergem pe curba de nivel, ocolim pe la nord colosul de piatra al Tigailor Mari ce-si etaleaza toata splendoarea de forme. Intram īntr-o viroaga pe care urcam cu atentie cca 200 m printre bolovani si pietrele ce se pot desprinde cu usurinta. Apoi iesim din viroaga spre dreapta si, printre jnepeni, ajungem īn saua dintre Tigaile Mari si vīrful Ciucas. Vegetatia stīncariilor se ca{ara firav, unduindu-se usor īn bataia vīntului, aici ceva mai aspru. Urcam īn continuare pe līnga stīnci cu forme bizare. Ocolim grupu] de stīnci "Babele la sfat", de unde ajungem sub cel mai īnalt punct din masiv - vīrful Ciucas, īnalt de 1 954 m. Pentru a-l atinge, ne abatem din poteca, spre dreapta, cīteva zeci de metri si poposim pe vīrf.

Efortul depus pīna aici este rasplatit cu generozitate de natura atīt de darnica. Privelistea pe care o poti avea īn zilele senine, dar mai ales dupa o ploaie de vara, cīnd atmosfera este clara si cuImMe muntilor parca se apropie, este plina de maretie. Pozitia centrala a vīrfului Ciucas īn cadrul masivului si izolarea sa fata de zonele limitrofe, mai joase, fac ca privirea sa patrunda mult īn toate directiile. Nu va fi greu sa vezi īn zilele senine pīna spre fratele lui geaman prin constitutie - Masivul Ceahlau - sau spre culmile estice ale Fagarasului.

Spre vest privirea te poarta departe catre lama ascutita a Pietrei Craiului ce se arcuieste spre sud-vest, ascunsa partial de coamele Postavarului si Pietrei Mari care stau straja Brasovului si Predealului. La sud de Piatra Craiului, Masivul Bucegi īsi etaleaza abruptul stīncos cu toate culmile ce se succed din vīrful Omu (2504 m) pīna catre Furnica.

Spre sud se deschide Depresiunea Cheia, o oaza īncadrata īntre munti, cu casutele īnsirate pe firul de argint al drumului ce o leaga de Ploiesti. Rotind privirea spre est zaresti culmea Tataru, dincolo de care se īnalta profilul rotunjit al Siriului si piramida Penteleului, iar īn ultimul plan conturul ondulat al Muntilor Vrancei.

Spre nord, imediat sub coltii dantelati ce se prelungesc cu muntii Urlatoarea si Strīmbu, relieful coboara domol, brazdat puternic de vai. Dincolo de valea Dalghiului se desfasoara ca o ata drumul ce leaga Zizinul de Vama Buzaului si īntorsura Buzaului; mai departe, "Ţara Bīrsei", peste care se profileaza coamele muntilor Persani, Baraolt si Bodoc, īn spatele carora se contureaza, mai sters, muntii Ciuc, Nemira si Tarcau si, foarte rar, īn zilele de iarna, culmea semeata a Ceahlaului.

Dupa popasul binemeritat si dupa admirabilul tur de orizont din vīrful Ciucas ne continuam traseul, pregatindu-ne sa parcurgem īn lung culmea Bratocei. Revenim īn poteca marcata si o urmam spre vest pe sub muchia īnalta a vīrfului Ciucas care se termina brusc printr-un abrupt stīncos de cca 150 m īnaltime. Poteca coboara usor pe sub creste traversīnd pe rīnd cīteva vīlcele ce se aduna sub noi alcatuind valea Tigailor. Ajungem īntr-o "fereastra" de unde, īn dreapta, ia fiinta obīrsia Dalghiului, flancata de o stīnca īnalta.

Poteca se strecoara pe sub o stīnca de conglomerate si ocoleste un mamelon īnierbat pentru a iesi īntr-o sa mai larga si mai adīnca - saua Tigailor. Aici, poteca noastra intersecteaza poteca marcata cu cruce rosie care, venind de la cabana Ciucas, ocoleste Tigaile Mari prin partea lor sudica, traverseaza culmea Bratocei si prin curmatura Teslei ajunge la cabana Babarunca (Traseul 4).

saua Tigailor ofera o frumoasa priveliste asupra vīrfului Ciucas īnconjurat de colosii de piatra pe care vīntul si apa i-a daltuit de-a lungul vremii, de la capatīni de zahar pīna la cele mai diferite chipuri de oameni si animale. Spre est privim Tigaile Mari cu dantelaria lor, iar spre vest la micul masiv al Teslei ce se īnalta ca o caciula īmpadurita deasupra unei poieni īntinse.

Īn continuare poteca noastra marcata cu banda rosie se īndreapta mai īntīi spre sud si apoi spre vest, ocolind vīrful cu cota 1 827 m. Apoi revine la directia NE-SV, mergīnd practic orizontali si mentinīndu-se la cīteva zeci de metri sub culme. Spre stīnga coboara culmi secundare, fiecare īnaltīndu-si stīnci rotunjite īnainte de a sfīrsi brusc deasupra Pīrīului Berii. Dincolo de valea Gropsoarele se īnalta Culmea Gropsoarele si Coltii Zaganului. Cabana Muntele Rosu odihneste īn poiana din padure, iar statiunea Cheia īsi īnsira vilele īn lungul soselei.

Poteca noastra traverseaza culmea pe versantul vestic, lasīnd la stīnga vīrful tesit al Bratocei (1 769 m). Strabatem o suprafata īntinsa acoperita cu ienuperi, coacaze si merisor. Spre dreapta cīteva vai abia schitate la obīrsie coboara brusc spre pīrīul Babarunca. Pe nesimtite, poteca se angajeaza pe o culme domoala si ajunge īntr-o sa, sub o proeminenta stīncoasa. De aici īncepe un coborīs abrupt pīna īn Pasul Bratocea, printre numeroase stīnci cuprinse generic sub numele de Coltii Bratocei.

Mai īntīi, doua serpentine largi ocolesc proeminenta stīncoasa si se insinueaza apoi printre turnuri de piatra ce formeaza Portile Bratocei, lasīnd īn dreapta Sfinxul Bratocei, putin mascat de brazi, fratele mai mic al celui din Bucegi. Alte serpentine ne coboara pe panta abrupta, printre pīlcuri de conifere si raristi. Dupa scurt timp panta se domoleste, iar poteca ne scoate īntr-o poiana larga īn mijlocul careia se gaseste un saivan. Trecem pe līnga acesta, iar pe stīnga lasam o mica stīna si, coborīnd printre arbori razleti, intram pentru scurt timp īn padure, pe un drum de care abandonat. Īndata iesim īn poiana din Pasul Bratocea (1 272 m), traversata de soseaua Ploiesti -Brasov ce marcheaza si hotarul dintre judetele Prahova si Brasov.

De curīnd din acest pas s-a marcat o poteca pe Plaiul Sterp ce urca spre Muntii Grohotisu-Bobu Mare si se continua pīna la Predeal.

Noi urmam soseaua nationala spre Cheia (fara marcaj) aproape 2 km, scurtīnd cele cīteva serpentine pīna la kilometrul 146. La km 146 vom cauta poteca, cu atentie, spre dreapta, īn lipsa unui marcaj turistic īn sosea, gasim poteca ce se contureaza clar din dreptul unui fag, pe trunchiul caruia este īncrustata o cruce. Imediat mai jos gasim si marcajul banda albastra. Poteca coboara relativ repede, trecīnd pe deasupra unui izvor si īntīlneste, venind de jos dinspre Cheita, o poteca marcata cu triunghi albastru. Noi ne continuam drumul pe banda albastra, iesim īntr-o sa de unde schimbam directia spre stīnga si coborīnd panta abrupta ajungem īn soseaua nationala la km 143,1.

Urmam soseaua spre Cheia aninīndu-se de pantele stīncoase ale muntelui Balabanu, noi privind spre dreapta apele īnspumate ale Cheitei. Pentru coborīre īn Cheia avem doua posibilitati: fie urmīnd soseaua pīna la km 140,5 de unde pe marcajul banda galbena ajungem īn statiune (Traseul 1), fie parasind soseaua spre dreapta la km 141,2. Īn aceasta a doua varianta, mai scurta, folosim o poteca marcata cu cruce albastra, care traverseaza un pīrīu si ajunge īn capatul nordic al statiunii.

3. Cheia - Pīrīul Berii - Cabana Ciucas

Marcaj: cruce albastra Durata: 3-3½ ore Caracteristici: drum usor vara si iarna cu exceptia portiunii fīntīna Nicolae Ioan - cabana Ciucas. Marcajul vizibil pe arbori, pietre sau stīlpi.

Pornim din acelasi loc cu traseul 1, de la capatul statiunii Cheia, īnsa īn sens opus (stīnga). Poteca intra īn padurea de fag si molid urcīnd cīnd mai domol cīnd mai greu pe un drumeag bine batatorit, pīna ce intra īn drumul national (km 141,2) construit pe vechiul traseu al liniei de decovil din lungul pīrīului Cheita.

Desi mergem pe sosea, peisajul este deosebit de atragator, schimbīndu-se la fiecare serpentina. Drumul urmareste versantul stīng al pīrīului, taind uneori pereti de gresii si conglomerate. Fagi bogat īnvesmīntati īn haina de un verde crud vara sau galben ruginiu toamna stau alaturi de molizii puternici, īntovarasindu-se cu soseaua.

Trecem pe deasupra Cheilor Cheitei aproape fara sa ne dam seama de maretia lor. Privite de sus a-cestea si-au pierdut salbaticia, constructia drumului stirbind din farmecul lor de odinioara. Depasim confluenta Cheitei cu pīrīul Babes si dupa cīteva cotituri traversam rīul pe partea dreapta. Līnga pod, pe stīnga (km 143,1), īncepe o poteca marcata cu banda albastra ce scurteaza drumul spre Pasul Bratocea si urca pe culmea cu acelasi nume (Traseul 2). Urmīnd soseaua īn continuare, mai traversam o data pīrīul si la km 143,5 ajungem la confluenta acestuia cu pīrīul Bratocea. De aici soseaua nationala īncepe urcusul spre Pasul Bratocea (la stīnga) si tot de aici, urcīnd īn serpentine pe muntele Balaban, pleaca drumul nemodernizat catre cabana. Muntele Rosu (dreapta); īn susul apei continua un drum forestier (traseul nostru), pe care īl vom urma dupa un scurt popas.

Pīna aici (la km 143,5) traseul se poate parcurge si cu masini de ocazie ce merg spre Brasov.

Confluenta Pīrīului Berii cu pīrīul Bratocea si cu Pīrīul Rosu reprezinta o mica depresiune, minunat loc de popas pentru turisti. Aici este locul de refugiu pentru automobilistii care vor sa guste din frumusetea pajistilor prin care clipoceste calm rīul, ducīnd la vale crīmpeie din tainele muntelui. Aici este locul preferat al celor veniti la odihna īn statiunea Cheia, dornici de plimbari mai scurte. Zilele de vara sīnt placute, dar zilele īnsorite de toamna sīnt o adevarata īncīntare; totul este culoare pe care nici penelul celui mai iscusit pictor nu ar putea sa o redea.

Ne continuam traseul pe Pīrīul Berii, urmīnd drumul forestier ce īl īnsoteste cale de 2 km spre inima muntelui. Lasam īn stīnga vechea si nostalgica statie de decovil. Pe dreapta un stīlp metalic indica poteca marcata cu punct rosu ce urmeaza Pīrīul Rosu spre cabana Muntele Rosu (Traseul 10). Traversam Pīrīul Berii pe stīnga; treptat valea se īngusteaza, iar padurea este mai deasa. Drumul construit pe marginea pīrīului sfīrseste dupa 2 km, dar este continuat de poteca vegheata de cursul linistit al apei. La confluenta Pīrīului Berii cu pīrīul Tigaile, poteca urca usor pe versantul drept al vaii, apoi suie pieptis un prag de roca dura. Jos, īn vale, apa curge zgomotoasa printre bolovanisuri rotunjite, rupte de rīu din trupul muntelui.

Putin mai sus, unde Pīrīul Berii are o panta mai mare marcata de repezisuri si apa curge īnspumata, formīnd mici cascade, poteca urca o panta mai accentuata si ajunge pe un tapsan. Īn stīnga noastra se īnalta spre cer "Turnul Caprioarei", sfidīnd parca padurea din care rasare. Pe celalalt mal observam poteca ce coboara de la cabana Muntele Rosu, marcata cu banda galbena.

Cīteva sute de metri mai sus, la locul de īntīlnire a celor doua poteci, se afla un stīlp indicator. Ne continuam drumul īn amonte pe traseul 1. Trecem pe la Fīntīna Nicolae Ioan de unde luam apa si apoi urcam pieptis pīna pe platoul din fata cabanei Ciucas.

4. Cabana Babarunca - Muntele Tesla - saua Teslei - saua Bratocei - Cabana Ciucas

Marcaj: cruce rosie Durata: 5-6 ore Caracteristici: drum prin padure, recomandat vara. Panta mai dificila īntre saua Teslei si saua Bratocei. Marcaj vizibil pe arbori, stīlpi, pietre.

Padurea ce acopera abundent versantii de vest ai Ciucasului, alaturi de lipsa unor asezari apropiate la poalele muntelui au facut ca īn acest sector sa existe un singur traseu marcat, cu 2 variante. Cele 2 poteci care pornesc din soseaua Brasov - Cheia de la Podul Teslei (km 157) si, respectiv, de la cabana Babarunca (km 154) se unesc dupa cca 2,5 km, formīnd traseul spre cabana Ciucas.

Consideram ca principala varianta care porneste de la cabana Babarunca, deoarece pleaca de la cabana, dar si de la o altitudine ceva mai ridicata (908 m fata de 845 m cīt este la Podul Teslei).

Stīlpul indicator aflat pe tapsanul īmpadurit din fata cabanei indica directia pe care trebuie sa o urmam. Taiem poiana catre nord-est, īndreptīndu-ne spre pīrīul Babarunca, pe malul caruia urca un drum forestier pīna sub Coltii Nitrii. Urcam drumul īn amonte cīteva zeci de metri, apoi traversam apa pe malul drept si cotim putin spre stīnga parasind drumul forestier. Dupa circa 150 m, spre vest, se desprinde o poteca de padurar, īnsa traseul nostru īsi mentine directia spre nord-est printr-o frumoasa padure de fag.

Urcam prin padure, īn lungul unei vīlcele cu multe luminisuri; dupa cca 30 minute de la plecare poteca coteste spre stīnga si ajunge pe culmea ce se lasa domol spre vest. Continuam drumul īn panta lina īnca 15 minute pīna cīnd īntīlnim marcajul cruce rosie (varianta cu plecarea din Podul Teslei) si un stīlp indicator.

Varianta Podul Teslei porneste din drumul national, la km 157, acolo unde soseaua traverseaza pīrīul Tesla. Dupa ce strabate cīteva luminisuri, urca domol cca 2,5 km pe muchia ce duce sub Muntele Tesla, pīna ce īntīlneste marcajul care vine de la cabana Babarunca (timp folosit: cca 45 minute).

De la stīlpul indicator poteca urmeaza culmea spre est printr-o alee bine batatorita, Ja umbra fagilor batrīni, printre care apar si molizi. Catre stīnga, printre crengile copacilor, īncepe sa se profileze muntele Tesla (o ora de la plecare). Molizi batrīni īsi dezgolesc radacinile īnfipte printre fisurile stīncii, obligīnd poteca sa se despleteasca aidoma unui rīu. Traversam o mica poienita si apoi urcam pieptis prin padure īnca 15 minute. Panta se domoleste brusc si iesim īn Poiana Teslei.

La stīnga, Muntele Tesla (1 613 m), cu crestetul lui rotunjit, domina regiunea prin maretia sa, parca īnfruntīnd crestele impunatoare ale Ciucasului si Bratocei. Molizi temerari si cīte un fag razlet au urcat pe stīncile muntelui, contrastīnd cu calcarul alb-argintiu din care este alcatuit. Panorama ce se desfasoara de aici este inedita, oferind turistului una din cele mai frumoase perspective asupra versantului vestic al Ciucasului, cu numeroase stīnci si hornuri ce coboara spre valea Dalghiului sau cea a Babaruncai.

Īn vest privirea patrunde pīna dincolo de Depresiunea Bīrsei. Magura Codlei, Postavaru, Piatra Mare si Bucegii īsi ridica semet crestele īn lumina puternica a soarelui de dimineata sau īncearca sa se ascunda privirilor īn apusurile ce ard orizontul; drumul care serpuieste īn zare, pe valea Tarlungului, te poarta pīna īn orasul de la poalele Tīmpei - Brasovul.

Poiana Teslei, dominata de peretele calcaros al Muntelui Tesla, strajuita de molizi singuratici si smaltata de flori multicolore, ofera un minunat loc de popas si de perspectiva.

Īn stīnga potecii ce coboara spre saua Teslei se afla o stīna si izvorul din care ne putem potoli setea si vom lua apa pentru urcus. Drumul īncepe sa coboare usor spre saua Teslei, cel mai coborīt punct de pe cumpana de ape dintre pīrīul Babarunca si Dalghiu, sa care desparte Muntele Tesla de Masivul Ciucas propriu-zis; dupa cīteva minute, la marginea poienii, īntīlnim un stīlp indicator de la care se desprinde spre nord marcajul cruce albastra ce merge, pe sub Tesla si Dungu, spre Poiana Dalghiului (Traseul 9). Ne continuam traseul plin padurea de molid si fag, pe la obīrsia vaii Babarunca, trecīnd pe sub "Piatra Dudului", o stīnca īnalta, verticala. Din sa drumul īncepe sa urce, īntīi domol pe līnga padurea taiata, apoi abrupt spre golul alpin, printre stīncile golase si grohotisurile rotunde care se rostogolesc cu usurinta cīnd pasesti peste ele. Īn stīnga si īn dreapta se īnalta pereti īndrazneti, colti prapastiosi, stīnci ascutite cu forme bizare. Ocolim pe la obīrsie viroagele care formeaza mai jos pīrīul Babarunca si atingem Culmea Bratocei, īn saua Tigailor (cca 3 ore de la plecare). Aici intersectam traseul de creasta marcat cu banda rosie, care coboara din vīrful Ciucas spre Pasul Bratocea (Traseul 2).

Un scurt popas ne da prilejul sa urmarim orizontul. Spre nord si est se īnalta vīrful Ciucas, Tigaile cu "cāpatīnile lor de zahar" si stīncile ce se ridica spre creasta; īn stīnga, dominīnd poteca pe care am parcurs-o, ramīne singuratic "Turnul Goliat", colosul pe care si-au īncercat fortele temerari alpinisti.

Spre est se īntind Culmea Gropsoarele si Coltii Zaganului cu pripoarele scrijelite de torenti, iar spre sud, dincolo de Pīrīul Berii, se deschide localitatea Cheia, īn larga poiana de la obīrsia Teleajenului.

Din saua Tigailor īncepem sa coborīm pe la obīrsia vaii cu acelasi nume printre ienuperi, pe sub "capatī-nile de zahar" si stīncariile ce ajung pīna deasupra potecii, apoi urcam mai greu īnconjurīnd stīncile golase ale "Cetatii Tigailor". Ajunsi īntr-o sa īntīlnim din nou marcajul banda rosie ce vine din vīrful Ciucas (Traseul 2) si stīlpul indicator.

De aici continuam traseul prin pajistea subalpina pīna la cabana Ciucas.

Īn coborīs usor, ne īndreptam spre est pe la obīrsia unei vīlcele, lasīnd o mica stīna spre stīnga, sub sa, cotim usor spre dreapta si iesim pe piciorul muntelui Chirusca pe care se afla cabana Ciucas.

5. Vama Buzaului - Valea Strīmbu - Izvorul Hotului - Cabana Ciucas saua Chirusca - Cabana Muntele Rosu

Marcaj: cruce albastra Durata: 5-6 ore Caracteristici: drum usor prin padure si pe culme. Marcaj pe stīlpi, pomi si pietre; sectoare cu marcaj slab.

Pornim din capatul sudic al localitatii Vama Buzaului, pe drumul care merge spre Pasul Boncuta. Cīndva o linie ferata forestiera urca pe valea Buzaului, trecea prin Pasul Boncuta si cobora pe Telejenel la Maneciu-Ungureni. Vechiul terasament a fost transformat, partial, īn drum forestier.

Mergem cca 2,5 km pe sosea pe dreapta rīului Buzau printre poieni si fīnete ce se īntind pīna sus pe plaiurile molcome. Trecem de gura vaii Urlatoarea Mare care coboara din dreapta si, dupa ce traversam Buzaul, ne īndreptam brusc spre dreapta, urcam spre Dealul Seciului pe o culme cu numeroase pīlcuri de alun si fag. Īntrucīt aici marcajul nu este clar, atragem atentia ca poteca se desface din drum traversīnd mai īntīi o mica zona umeda, pentru ca apoi sa se contureze clar pe botul dealului.

Pe masura ce urcam, de sus se deschide privirilor valea larga a Buzaului, īn care apa curge printre culmi īmbracate de fīnete bogate sau paduri. Urcusul se accentueaza, iar dupa cca 45 de minute, ajungem pe culmea neteda cu pīlcuri de fagi batrīni, līnga o baliza. Īn fata noastra se afla Dealul Dragomir, dincolo de care se īntinde creasta Albele. Spre stīnga, peste Buzau si Buzāel, se profileaza crestele plesuve ale Siriului. La dreapta, Ciucasul īsi contureaza din ce īn ce mai proeminent formele masive, distingīndu-se transant trecerea de la abruptul constituit din conglomerate la relieful mai putin spectaculos generat de flis.

Continuam traseul urcīnd si coborīnd usor pe la liziera padurii de fag, dublata de un sir de molizi. Cotim spre dreapta printr-un culoar de pasune, marginit de molizi pe o parte si de padurea de fag pe cealalta, urcīnd ceva mai abrupt. Īn fata apare o stīnca de calcar izolata "Piatra Mitocului" strajuita īn vīrf de un fag viguros. Ajungem la baza peretelui de calcar, īntr-o poiana cu pīlcuri de fagi batrīni. De la drumul forestier am parcurs 1½ ora.

De aici ne putem continua drumul pe doua variante, ambele īntīlnindu-se la cabana forestiera Pirusca, asezata la confluenta pīrīului Strīmbu cu Pīrīul Laptelui.

Varianta A. Drumul marcat intra īn padure si coboara, traverseaza pīrīul Ciclau (unde se afla un izvor cu apa buna) si apoi ocoleste muntele Strīmbu īn urcus domol. Iesim din padure, lasam īn stīnga o stīna līnga o taietura de padure, apoi intram pe drumul forestier de pe valea Strīmbu. Pe dreapta drumului apar strate de gresii si conglomerate, cu grosimi variate, īn care rīul si-a taiat drumul curgīnd īn mici cascade. De o parte si de alta a vaii, peretii de piatra se īnalta formīnd sectoare de chei īnguste. Trecem pe dreapta vaii Strīm-tu care ne īnsoteste pīna la confluenta cu Pīrīul Laptelui, loc unde se afla cabana forestiera Pirusca (1 060 m altitudine) (cca 45 minute).

Varianta B. A doua varianta urmeaza o poteca nemarcata pe deasupra Pietrei Mitocului, urcīnd usor spre vest pīna īntr-o poiana. De aici se deschide o frumoasa panorama spre versantul de nord-est al Ciucasului. Ocolim obīrsia unei vīlcele rīpoase si apoi coborīm pe o vale ce ne scoate la albia pīrīului Strīmbu, īn amonte de cabana forestiera Pirusca. Malurile rīului se apropie din ce īn ce mai mult, peretii se īnalta formīnd Cheile Strīmbului, prin care coborīm pīna la cabana forestiera (timp folosit: cca o ora).

Pornim din fata cabanei urmīnd poteca de līnga Pīrīul Laptelui pīna la confluenta cu un pīrīias ce vine din stīnga. Urcam pieptis muntele din fata, prin padure, pe līnga o viroaga īn care apa curge īnspumata pe o diferenta de nivel de cca 250 m. Serpentine strīnse ne duc pe culme, apoi panta īncepe sa se domoleasca. Poteca, mai putin conturata, ne scoate īntr-o poiana. Īn stīnga, la cītiva metri mai jos se afla Izvorul Laptisorului de unde ne putem aproviziona cu apa. Strabatem poiana īn lung si intram din nou īn padure pe poteca aninata de coastele vīrfului cu cota 1 457 m. Dupa cca 400 m traversam o vīlcea si dupa īnca 100 m ajungem la marginea unei poieni unde īntīlnim un indicator si interceptam marcajul banda albastra care merge spre Poiana Stīnei (Traseul 7), venind de la cabana Ciucas si banda rosie care duce spre Pasul Boncuta.

Īn poiana, nu departe de stīlpul indicator, curge un pīrīu, iar dincolo de el se afla o stīna. Īn continuare, urcam poteca marcata cu cruce albastra, banda albastra si banda rosie īn susul pīrīului, pe marginea padurii. Aproape de obīrsia pīrīului ea traverseaza apa īndreptīndu-se spre vest. La numai 70-80 m mai sus de acest punct se gaseste Izvorul Hotului, de unde e bine sa ne umplem bidonul cu apa, deoarece ele aici īnainte nu vom mai īntīlni apa. Dealtfel, de aici se aprovizioneaza cabana Ciucas (cca 3 km distanta), cu apa ce se transporta cu magarul.

Ne continuam traseul pe pantele nordice ale muntelui prin poieni si printre pīlcuri de padure. La nord ne urmareste de la distanta o culme cu padure taiata din care se īnalta coltii de calcar ai Pietrii Laptelui. Lasam pe dreapta un saivan si dupa ce trecem cīteva vīlcele, ajungem īn saua de la obīrsia Pīrīului Laptelui, de unde avem o excelenta panorama asupra abruptului nordic al Ciucasului, din care vīrful Ciucas si Tigaile impresioneaza prin semetia lor.

Din sa poteca o ia brusc spre nord, intra īntr-o padure deasa de molid si apoi coboara pe nesimtite. Dupa ce traverseaza una din vīlcelele seci care formeaza bazinul superior al pīrīului Piscu cu Apa, iese din padure si patrunde īn larga īnseuare a Chiruscai ce desparte culmea Gropsoarele de cea a Ciucasului si Bratocei. Dupa traversarea vīlcelei, poteca ia directia est-vest si la o distanta de cca 200 m, īntīlnim marcajul cruce rosie ce urca spre culmea Gropsoarele.

Din acest punct ni se ofera doua variante care ne conduc īn directii diferite: la cabana Ciucas (Varianta A) si la cabana Muntele Rosu (Varianta B).

Varianta A. Din īnseuare, drumul cu marcaj cruce albastra, cruce rosie, banda rosie, banda albastra merge pe cumpana apelor dintre Pīrīul Berii (stīnga) si Piscu cu Apa (dreapta), ocolind micile īnaltimi sau strabatīnd coame prelungi cu pasuni si pīlcuri de molizi, īn fata avem vīrful Ciucas si Tigaile, iar mai jos se zareste micuta cabana Ciucas. Pe masura ce īnaintam molizii ne parasesc, iar noi coborīm usor spre stīnga pe o curba larga ce ocoleste obīrsia unei vai abia schitate si ajungem la cabana Ciucas (timp necesar cca 45 minute).

Varianta B. Pentru a ajunge la cabana Muntele Rosu, din saua Chirusca ne īndreptam la stīnga (est), īn directie opusa variantei A, pe marcaj cruce rosie. Mergem cīteva sute de metri pe culmea cu pīlcuri de molizi, apoi urcam abrupt pe panta bogat acoperita cu tufe de smirdar, afin si merisor. Curīnd panta se īndulceste; noi urcam usor spre stīnga pīna īn saua ce desparte izvoarele Pīrīului Stīnei de cele ale Piscului cu Apa. Din stīnga urca o poteca nemarcata ce vine din Curmatura Stīnei direct pe valea larga, lipsita de apa, de la obīrsia Pīrīului Stīnei.

Din sa schimbam directia spre sud (dreapta), urmīnd cumpana apelor si īncepem sa urcam domol pe Culmea Grop-sarele-Zaganu. Dupa circa o ora de la pornire sīntem īn locul de unde se desprind cīteva culmi radiale. Lasam īn stīnga Culmea stīncoasa care se continua cu Culmea suvitelor pīna la Poiana Stīnei, urcīnd cca 200-300 m pe Culmea Gropsoarele-Zaganu pīna ce īntīlnim marcajul triunghi rosu, pe care vom coborī pīna la cabana Muntele Rosu. Pe masura ce īnaintam īn fata (sud) se contureaza din ce īn ce mai clar Culmea Gropsoarele-Zaganu; la dreapta se deschide panorama spre vīrful Ciucas si Culmea Bratocei. Pe un picior de munte zarim cabana Ciucas.

Parasim poteca marcata cu cruce rosie care urmeaza culmea si īncepem coborīsul pe marcaj triunghi rosu (sector din traseul nr. 1). Mergem pe Culmea Muntele Rosu, la īnceput pe versantul sau nordic, ocolind vīrful cu acelasi nume. Īn dreapta se zareste valea larga a Dalghiului si soseaua ce duce la īntorsura Buzaului.

Continuam coborīsul īn serpentine pe panta golasa pīna īntr-o sa mai adīnca (1 577 m), loc de unde trecem pe versantul sudic al Culmii Muntele Rosu, avīnd īn fata permanent frumoasa panorama a Ciucasului si Tigailor. Ocolim īn mers domol obīrsia mai multor vai, care formeaza mai jos pīrīul Gropsoare, trecīnd printr-o poiana punctata de molizi batrīni. Mai jos īn poteca apar blocuri de conglomerate si calcare brazdate de lapiezuri. De aici īncepe si ultimul coborīs, prin padure, care īnsoteste valea de la obīrsia Pīrīului Rosu si iese deasupra cabanei (timp necesar cca 1½ ora).

6. Cheia - Culmea Buzaianu - Valea sipotele - Cui* mea Cazaturi! - Poiana Stīnei

Marcaj: banda albastra Durata: 2½-3 ore Caracteristici; drum de legatura prin padure, recomandat vara. Marcajul pe stīlpi, pomi, pietre, pe alocuri putin vizibil. Traseu comun cu traseul nr. 1 pīna īn Culmea Buzaianu.

Traseul porneste din statiunea Cheia, pe līnga podul soselei nationale peste Tīmpa (km 135). Urcam strada ce duce spre manastirea Cheia pe marcaj comun cruce rosie, banda albastra. Trecem pe līnga zidul manastirii, apoi drumul ne conduce printre fīnete īmprejmuite si pīlcuri de molizi pīna pe malul Tīmpei. Traversam apa si taiem perpendicular drumul national; īn fata se īnalta creasta fierastruita a Zaganului. Strabatem o minunata poiana pe care, recent, s-au plantat puieti de molid. Stīlpul de marcaj din fata ne arata directia pe care trebuie sa o urmam, mai ales ca īn poiana poteca se pierde.

Dupa ce strabatem poiana spre est, trecem pīrīul Zaganu, dincolo de care īncepem urcusul pe Culmea Buzaianu, printr-un faget tīnar spicat cu molizi.

Poteca rasfirata printre arbori urca, la īnceput mai greu apoi din ce īn ce mai usor, īn serpentine si ajunge pe Culmea Buzaianu. Aici īntīlnim o banca de lemn unde putem poposi. Am parcurs cca o ora.

Continuam drumul pe poteco ce urmareste culmea īn arcuirea sa spre stīnga, trecem pe deasupra unei rīpe de alunecare si dupa 15 minute de urcus fntīl-nim un stīlp indicator alaturi de o alta banca. Aici este locul unde cele doua marcaje se despart: crucea rosie continua spre nord pe creasta Zaganului (Traseul 1), īn timp ce marcajul banda albastra pe care īl urmam o ia la dreapta (est), spre Poiana Stīnei.

Angajata īn coborīs pe versantul estic al culmii Buzaianu, la īnceput printr-o padure īntunecoasa de molid, apoi prin padure de fag, poteca ajunge la pīrīul sipote, ce izvoraste de sub culmea Zaganului. Apa buna si luminisul placut ne īmbie la un mic popas. Trecem pīrīul si urcam pieptis cca 10 minute iesind din nou la liziera padurii. Īn zare, spre sud, privirile te poarta spre culmile Clabucet si Vīrfu lui Crai. Īn dreapta cīteva vīlcele se aduna īn pīrīul sipote, īn lungul caruia un drum forestier conduce pīna īn valea Teleajenului. La obīrsia acestor vai, pe locul padurii s-au instalat tufe de zmeura. Printre ele se ridica firave vīrfurile micilor puieti de brad si molid recent plantati si īn aceste locuri.

Urmarim marginea padurii, unde īntīlnim o banca. De aici drumul coboara prin padurea de amestec. Coniferele cu īntunecimea lor caracteristica alterneaza cu fagetele īn care lumina patrunde pīna pe parterul padurii. Lasam spre dreapta o poienita īnierbata si parcurgem micile denivelari ale terenului. Blocuri albe de calcar, rostogolite aici cine stie de cīnd apar printre trunchiurile zvelte ale molizilor, facīnd mai vizibil marcajul fixat pe ele. Lasam īn dreapta o poienita cu iviri de calcar si apoi urcam putin cotind spre dreapta pīna ajungem la o banca fixata īntre doi molizi.

Dupa o mica pauza, coborīm īn directia indicata de sageata de pe fagul din fata. Mergem prin padurea de amestec cu numeroase luminisuri; marcajul nostru este dublat de semnele silvice (banda rosie fara fond alb). Dupa ce traversam un mic pīrīias, īntīlnim poteca nemarcata ce vine din stīnga. Continuīnd drumul pe ea si apoi pe terasamentul unei" linii de decovil desfiintate, putem ajunge īn 20 minute sub Coltul Vīnatorului, si de acolo īn Cheile Pīrīului Alb.

Noi, īnsa, lasam poteca nemarcata si coborīm spre est prin padurea de molid. Traversam Pīrīul Alb si, dupa 200-300 m, iesim din padure īn partea de sudvest a Poienii Stīnei, unde īntīlnim marcajul triunghi albastru (Traseul 12).

Sīntem īn Poiana Stīnei unde putem fi gazduiti la Cabana de vīnatoare (cu aprobarea Ocolului silvic Maneciu-Ungureni) care se afla la cca 200 m, sau ne putem instala cortul la marginea apei līnga pastravarie. Locul este deosebit de pitoresc si odihnitor. Apele limpezi ale Pīrīului Stīnei si Pīrīului Cetatii ofera o placuta delectare pentru pescarii amatori, iar padurile bogate īn vīnat un prilej pentru vīnatori de a-si dovedi dibacia.

Īn plus, de aici se pot face mici excursii spre Cheile Pīrīului Alb (Traseul 12), Cheile Pīrīului Stīnei (Traseul 7), Tabla Butii (Traseul 13); tot de aici ne putem īntoarce la Cheia sau putem porni spre Muntii Buzaului prin Masivul Siriu.

7. Cabana Ciucas - Pīrīul Stīnei - Poiana Stīnei

Marcaj: banda albastra Durata: 3-4 ore Caracteristici: drum relativ usor, de evitat strabaterea cheilor de pe Pīrīul Stīnei īn timpul averselor de ploaie; marcajul pe alocuri mai putin clar.

Foarte variat ca peisaj, traseul strabate una din cele mai pitoresti regiuni ale Masivului Ciucas.

Pornim de la cabana Ciucas, mergīnd pe poteca marcata cu banda albastra, banda rosie, cruce rosie si cruce albastra, ce se arcuieste spre nord-est si est ocolind obīrsia unei vai īnierbate; strabatem culmea dintre Pīrīul Berii si bazinul Piscului cu Apa, prin poieni si pīlcuri de padure de molizi. Dupa circa 25 minute de mers, ajungem īntr-o sa īn care se afla un indicator; de aici poteca de creasta marcata cu cruce rosie o ia spre dreapta, urcīnd piezis spre culmea Gropsoarele - Zaganu (varianta traseului 5). Drumul nostru, comun cu cel ce se īndreapta spre Vama Buzaului (Traseul nr. 5, marcaj cruce albastra), continua pe versantul muntelui, coteste spre stīnga īntīi coborīnd si pe urma urcīnd domol printr-o padure de molizi. Iesim astfel īntr-o sa cu poiana.

Daca ne deplasam 50 m pe tapsanul din stīnga seii, avem cea mai frumoasa panorama asupra peretelui de nord-est al Masivului Ciucas. Tigaile se contureaza semet ca o cetate, iar īn spatele lor Ciucasul, si mai semet, rasfira ramurile sale nordice cu forme de o fascinanta salbaticie si frumusete.

Din saua poienita, poteca noastra īsi schimba directia spre rasarit. Ea merge de-a lungul versantului traversīnd viroagele seci si urmeaza un sir de cīteva poieni, īntr-una din ele, pe stīnga, se afla un saivan. Dincolo de el culmea Piatra Laptelui ne urmareste de la distanta. Numele ei binemeritat provine de la micul masiv calcaros din capatul estic si de la albul stīncilor care īl alcatuiesc. Tot de aici, catre rasarit, se contureaza cele doua cocoase ale Masivului Siriu: Bocīrnea, mai ascutita, la stīnga, Malīia mai prelunga, la dreapta, separate de saua proeminenta numita Poarta Vīnturilor. Poteca noastra coboara īntr-o vīlcea al carei izvor se afla mai sus, īn dreapta, la distanta de 70-80 m, sub niste stīnci. Este Izvorul Hotului de unde se transporta apa potabila la cabana Ciucas. Ne vom umple bidonul cu apa, caci un alt izvor nu mai gasim īn traseu decīt dupa parcurgerea a cca 4 km. Traversam pīrīul si mergem pe malul lui drept pe līnga marginea padurii. Pe stīnga īntīlnim o stīna si cīteva zeci de metri mai jos, ajungem la o rascruce unde se afla si un indicator.

Īnainte (nord-est) continua drumul de creasta marcat cu banda rosie ce duce īn Muntii Siriu prin Pasul Boncuta si cu cruce albastra spre valea Strīmbu si Vama Buzaului (Traseul 5). Noi o luam pe poteca din dreapta (est) - desi semnele marcajului nostru nu se mai īntīlnesc, dar este foarte clar cel marcat recent cu banda rosie care ne scoate īn curmatura Vaii Stīnei, la sud de vīrful cu cota 1 457 m. Īn sa īntīlnim un lac rotund care seaca adesea, īnaltimile din stīnga se īnsira spre sud formīnd Culmea Albele. Īn fata si spre dreapta se īnalta Culmea Stīncoasa la poalele careia se vede un saivan.

Īn sa intersectam poteca ciobaneasca nemarcata care urca spre dreapta catre Gropsoarele. Noi vom merge spre sud, fara o poteca clara si fara marcaj (marcaj sters), pe firul unei vīlcele evazate. Dupa cca 300 m vom īntīlni, pe o piatra, marcajul banda albastra, īndata, pe cararea care īncepe sa se schiteze ajungem īn firul unei viroage bine conturate, la coltul padurii.

Traversam viroaga īn punctul unde īn rīpa remarcam conglomeratele care se sprijina pe strate orizontale de gresie si urmam poteca nu prea clara de pe dreapta, cautīnd semnele pe trunchiurile copacilor. Dupa cīteva zeci de metri, de unde poteca se pierde odata cu marcajul, coborīm īn firul vaii strecurīndu-ne printre blocuri mari de piatra si ocolim marmitele sapate īn roca vie, caci albia viroagei este seaca. Putin mai jos īntīlnim o vale mai mare ce vine din dreapta. Din curmatura Vaii Stīnei pīna aici am parcurs 15 minute. Īn continuare, urmam firul vaii care se largeste treptat, avīnd o albie plina de pietris si bolovanis. Poteca nu se cunoaste, iar semnele puse pe copaci sīnt rare; noi urmarim īnsa riguros albia īn care, spre vale, pietrele īsi micsoreaza treptat dimensiunea. Crengile copacilor se apropie sau chiar se īmpreuna deasupra vaii, asa īncīt drumul nostru trece printr-o alee naturala.

Mergem cīteva sute de metri prin aceasta minunata alee pe alocuri invadata de vegetatie, dar lipsita de apa. Deodata valea se strīmteaza si īsi mareste panta prin repezisuri si saritori; blocuri mari de conglomerate īncep sa īnchida orizontul formīnd peretii unor chei. Semnele de marcaj vopsite pe stīnca sīnt mai dese.

Īntrucīt traseul este chiar pe firul apei si nu exista posibilitati de deviere, atragem atentia ca trecerea prin chei īn caz de ploi torentiale este periculoasa.

Urmele viiturilor puternice se vad la tot pasul, caci blocuri de piatra si trunchiuri groase blocheaza cheile īn care ne strecuram cu greutate.

Desfasurate pe o distanta de aproape 1 km, Cheile Pīrīului Stīnei impresioneaza prin frumusetea si salbaticia lor. Aici pereti īnalti de 70-100 m se departeaza (pīna la 10 m), lasīnd lumina sa cada pe peretii verticali, sau se apropie īntr-atīt īncīt abia reusesti sa te strecori printre stīnci si saritori, de fiecare data decorul fiind parca mai pitoresc. Sus pe stīnci stau agatati clopotei albastri, galbinele pitice, nu-ma-uita sau saxifrage īndreptīndu-si cupele spre razele palide ale soarelui.

Dupa cīteva sute de metri valea este inundata de lumina. Versantii se departeaza, iar pe sub pietre īncepe sa se auda zgomotul apei. Mai jos, un suvoi puternic de apa izbucneste de sub stiva de conglomerate si pietrisuri. Cheile se largesc, iar suvoiul de apa se rasfira īn albie. Cīndva, pe aici erau podete de lemn ce usurau trecerea peste apa. Astazi trebuie sa sari din piatra īn piatra, ferindu-te de apa.

Dupa ce strabatem cheile valea se largeste, iar prin albia prunduita se schiteaza poteca. Pereti īnalti si colti se ridica pe versantul drept al Culmii suvitelor, īn timp ce pe stīnga pantele sīnt mai domoale.

O noua īngustare a vaii obliga poteca sa urce pe malul stīng. De aici se vede apa īnspumata a Pinului Stīnei ce salta īn mici cascade. Dupa 200-300 m coborīm din nou īn albia rīului si traversam pe malul drept, īntr-o lunca larga aflata la poakle Culmii suvitelor; aici, un mic pīrīu formeaza o cascada, īnainte de a se varsa īn Pīrīul Stīnei.

Īn lunca, pe versantul drept, īntīlnim un drum de care construit pe un vechi terasament de cale ferata. Urmam acest drum pe distanta de aproape un kilometru, avīnd īn dreapta marginea unei plantatii de molid. Pe stīnga, dincolo de rīu, zarim drumul care duce spre Pasul Boncuta. Parasim drumul de care ce se arcuieste spre vest si strabatem, urmīnd stīlpii de marcaj, poiana care se deschide īn fata spre casa de vīnatoare Poiana Stīnei (962 m altitudine). Putem īnnopta aici sau putem urma traseul 6 spre Cheia (2½-3 ore).

8. Cabana Ciucas - Vīrful Ciucas - Poiana Dalghiului - Vama Buzaului

Marcaj: banda rosie pīna la vīrful Ciucas; cruce rosie vīrful Ciucas - Poiana Dalghiului Durata: 3-4 ore (plus 2 ore pīna la Vama Buzaului) Caracteristici: drum cu diferenta mare de nivel (1 000 m) īntre vīrful Ciucas si saua Ciucas; recomandat pentru coborīre; poteca slab marcata sub saua Ciucas.

Drumul spre valea Dalghiului pīna la vīrful Ciucas repeta traseul 2 si ne scoate īn cel mai īnalt punct din masiv care permite, pe vreme buna, un excelent tur de orizont. Versantul nordic al Ciucasului da posibilitatea cunoasterii unuia dintre cele mai frumoase si mai spectaculoase abrupturi.

Pornim de la cabana si urcam domol pe coama muntelui Chirusca, urmarim marcajul banda rosie dublat de cruce rosie pīna īn saua de sub Tigai. De aici ne īndreptam spre vīrful Ciucas pe poteca marcata cu banda rosie, mai īntīi īn urcus pieptis, apoi mai domol pe sub coltii stīncosi ai Tigailor, pe care īi īnconjuram prin partea de est. Poteca intra īntr-un ogas rīpos pe care suim mai greoi cca 200 m, zona īn care marcajul a fost sters de zapada si gheata. Ajungem īn saua dintre Tigaile Mari si vīrful Ciucas. Forme ciudate ridate de vreme apar pretutindeni. Continuam urcusul pe līnga "Babele la Sfat" - un grup format din patru stīnci ce par ca īsi īnclina capul spre a cincea, mai mare si mai "īnteleapta" - le ocolim tot prin partea de est, ajungem īn mica sa de sub vīrful Ciucas si urcam spre dreapta la vīrf. Aici poposim putin sub baliza trigonometrica dupa un urcus de cca 1¼ ora de la cabana. O frumoasa panorama se deschide spre toate punctele cardinale (vezi descrierea la traseul 2).

Īn timp ce marcajul banda rosie continua la sud de vīrful Ciucas, spre culmea Bratocea (Traseul 2), noi ne īndreptam pe creasta cīteva zeci de metri direct spre vest, cautīnd la dreapta (nord) marcajul cruce rosie, pe care īl vom urma de aici īncolo. Il gasim pe piatra si cotim brusc, coborīnd īn serpentine pe panta abrupta, fara poteca, printre tufe de jnepeni si afini.

Ceva mai jos panta se mai domoleste si ne angajam pe culmea care īncepe sa se schiteze īntre doua vīlcele; aici poteca ce se contureaza slab ne conduce īn fata a doua stīnci pe care īntrezarim urmele unui marcaj vechi. Īn stīnga, mai jos de saua īn care ne aflam, se desprinde o stīnca īnalta ce impresioneaza prin frumusetea si īndrazneala cu care se ridica spre albastrul cerului. Este "Mīna dracului", nume sugestiv daca privim uriasele ,,degete" bine conturate ce se strīng usor spre īnaltimi, profilīndu-se pe fundalul muntelui Dungu.

Ne continuam drumul trecīnd pe līnga marcajul de pe stīnca, si, jumatate stīnga, remarcam doua īnaltimi pietroase ca niste caciuli aproape identice, amīndoua īnierbate pe crestet Sīnt "Gemenii Ciucasului", doua stīnci nascute prin eroziune diferentiala īn urma trudei de milenii a apei si vīntului care le-au erodat si slefuit dīndu-le forme asemanatoare. Coborīm pe sub ei o panta destul de abrupta printre ienuperi, puieti de molid si tufe de merisor. Ajungem astfel pe sub peretele din stīnga īn saua Ciucasului, situata la obīrsia pīrīului sipot, afluent al Teleajenului. Din vīrful Ciucas pīna aici am facut 1½ ora.

Din saua Ciucasului, o poteca ciobaneasca nemarcata, pe care nu o vom urma, continua spre nord-est pe deasupra asa-zisilor Colti īnalti si pe muntii Urlatoarea si Seciu catre Piatra Mitocului sau localitatea Vama Buzaului.

Poteca noastra marcata, cunoscuta de aici īncolo sub numele de Plaiul Domnesc, coteste brusc spre stīnga, pe līnga izvorul de sub sa (care adesea nu are apa) si intra īn padurea de molid si fag. Poteca pastreaza īn general directia nord-vest, aninīndu-se pe pantele abrupte ale muntelui. Pe nesimtite ajunge pe culme si traverseaza obīrsia unei vīlcele. Dupa cca 500 m coborīm abrupt o diferenta de nivel de 300 m pe cīteva serpentine, apoi panta se īndulceste si iesim prin padure la marginea unui pīrīu pe care īl traversam si ajungem la o casa de padurar. O luam la stīnga pe drumeagul din fata casei de padurar si dupa cīteva zeci de metri dam de drumul forestier de pe valea Dalghiului. Īn susul ape! acesta urca īnca 3-4 km pīna sub saua Teslei.

Noi ne continuam traseul īn aval, pe drumul forestier, spre Poiana Dalghiului de care ne mai despart cca 2,5 km.

Drumul īnsoteste apa pe stīnga printr-un luminis strajuit de molizi falnici. Peisajul ce ramīne īn urma farmeca privirea. Din marea verde a padurii se ridica semet "Coltul Uriasului", aidoma unui dinte crescut strīmb parca pentru a lasa libera panorama spre piramida de piatra a Ciucasului ce se ridica īn spatele lui.

Dupa mai bine de 1 km valea se largeste si mai mult. Din dreapta vine pīrīul Prundu afluent al Dalghiului de-a lungul caruia un drum forestier urca aproape 2 km īn padure. La raspīntia celor doua drumuri, īn stīnga, observam marcajul cruce albastra, plasat pe un copac. El vine din saua Teslei si coboara pe sub muntele Dungu īn Poiana Dalghiului (Traseul 9).

Mergem mai departe pe drumul forestier īnca 1,5 km si ajungem īn Poiana Dalghiului, unde īntīlnim soseaua Vama Buzaului - Zizin. Ea urca īn serpentine spre vest, traverseaza culmea Dobromirului si apoi urmeaza valea rīului Zizin (18 km pīna la Zizin). Pīna la Vama Buzaului mai sīnt 8 km. Ne continuam traseul spre Vama Buzaului; traversam pīrīul Dalghiu spre dreapta si trecem pe līnga un magazin alimentar al muncitorilor forestieri. Mai traversam īnca o data rīul si apoi urmam īn lung valea larga si neteda a Dalghiului strabatīnd poieni minunate.

Rīul coteste apoi spre dreapta īngustīndu-si valea, dupa care se varsa īn Buzau la Vama Buzaului. Īntre Poiana Dalghiului si Vama Buzdului pot fi folosite camioane ce transporta lemne din padure.

9. Poiana Teslei - Pe sub Muntele Dungu - Poiana Dalghiului - Vama Buzaului

Marcaj: cruce albastra Durata: 1½-2 ore (plus 2 ore pīna la Vama Buzaului). Caracteristici: drum usor si pitoresc prin poieni si padure. Marcaj pe stīlpi, pietre, arbori.

Poiana Teslei, dominata de pantele stīncoase de calcar ale muntelui cu acelasi nume, este strabatuta pe directia vest-est de poteca marcata cu cruce rosie care porneste de la cabana Babarunca si ajunge la cabana Ciucas prin saua Tigailor (Traseul 4).

La marginea de est a padurii, nu departe de stīna, un stīlp indicator marcheaza īnceputul traseului nostru care ne va purta printr-o zona deosebit de placuta si odihnitoare, īn care poieni īnsorite alterneaza cu padurea prelungita mult spre poalele muntelui pīna īn valea Dalghiului. Īn plus, panorama ce se desfasoara asupra versantului nord-vestic al Ciucasului este deosebit de atragatoare.

Poteca marcata cu cruce albastra se īndreapta mai īntīi spre Muntele Tesla, urcīnd usor pe la liziera padurii. Cīteva blocuri albe de calcar risipite pe stīnga pateaza verdele imaculat al poienii. Ne apropiem treptat de Tesla, apoi, rotindu-ne spre dreapta, īncepem sa coborīm īn lungul poienii pīna la capatul ei de nord, trecīnd pe līnga stīlpii metalici de marcaj. Intram īn padure, unde panta se accentueaza. Dupa 15-20 minute, timp īn care coborīm o diferenta de nivel de cca 150 m, ajungem īn saua care desparte Muntele Tesla de Muntele Dungu. Din poiana prelunga putem privi īn voie īn toate partile.

Īn fata noastra se ridica semeata si īmpadurita claia Muntelui Dungu. Putin la dreapta, privirea patrunde īn lungul vaii Dalghiului si poienilor ci. Īnsa spre est si sud, abruptul stīncos al Ciucasului, plin de inedit, ne retine privirea cel mai mult. Peisajul de neuitat ne va urmari si de aici īnainte, caci poteca noastra strabate īn continuare un sir īntreg de poienite.

Din sa poteca se īndreapta spre E-NE si coboara pe nesimtite pe sub abruptul īmpadurit al Dungului. Dupa aproximativ 1,5 km poteca coboara mai accentuat de-a lungul a doua poieni si iesim īn Poiana Dalghiului, la confluenta pīrīului Delghiu cu Prundu. Aici īntīlnim drumul care, spre nord, duce catre Vama Buzaului (8 km), iar la sud se continua spre vīrful Ciucas prin Plaiul Domnesc (Traseul 8) pe marcaj cruce rosie.

10. Cheia - Cabana Muntele Rosu - Pīrīul Rosu -Cheia

Marcaj: banda galbena pīna la cabana Muntele Rosu; punct rosu cabana Muntele Rosu - Pīrīul Berii; cruce albastra DN - Cheia Durata: 2½ -3 ore Caracteristici: drum usor vara si iarna.

Traseul reprezinta un circuit agreabil, de cīteva ore, īn special pentru turistii veniti la odihna īn statiunea Cheia.

Intrarea īn traseu se face de la capatul de nord al statiunii, pe marcaj banda galbena pīna la cabana Muntele Rosu (Traseul 1).

Drumul este variat; el urca pe līnga serpentinele soselei pietruite, printr-o padure batrīna de fag, īn care lumina se filtreaza diafan. Traversam drumul national si urcam īn continuare pe marcajul galben care merge pe drumul auto catre cabana Muntele Rosu sau taie serpentinele acestuia. Īn saua Balabanului o luam la dreapta si dupa cca o ora ajungem īn poiana de la cabana Muntele Rosu. Putem petrece cīteva ore īn jurul cabanei, īn peisajul pe cīt de pitoresc pe atīt de odihnitor, dupa care pornim spre Cheia pe traseul marcat cu punct rosu.

Poteca ce pleaca din spatele cabanei, spre vest, coboara imediat īn padurea de fag si conifere; la īnceput poteca nu este prea bine conturata, īnsa marcajul proaspat si des ne arata calea. Ceva mai sus, mergīnd pe līnga o vīlcea, poteca devine batatorita, coboara lent si se apropie treptat de Pīrīul Rosu. Traversam valea pe dreapta si iesim pe un tapsan, pe care īl strabatem īn lung, paralel cu rīul, trecīnd printre molizi tineri, tufe de zmeura, si iarba īnalta. Aici poteca nu este clara, iar marcajul lipseste datorita eroziunii torentiale foarte active. Dupa cītva timp īncepe sa se schiteze o poteca ce ne scoate chiar Ia albia Pīrīului Rosu; o urmam conform marcajului de pe pietre si īn cele din urma iesim din albie pe dreapta pentru a ne continua traseul pe un drumeag, īn lungul fostului terasament de decovil. Marcajul, plasat pe trunchiurile copacilor, este mai bun. Dupa circa 45 minute de la cabana Muntele Rosu, ajungem īn poiana din valea Pīrīului Berii, unde īntīlnim vechea statie de decovil si drumul forestier ce urca pe vale īn sus, spre cabana Ciucas (Traseul 3) marcat cu cruce albastra.

La confluenta Pīrīului Rosu cu Pīrīul Berii (loc cunoscut si sub denumirea de Podul Berii), valea se deschide larg, iar tapsanele prelungi si īnierbate se desfasoara īn voie pīna la piciorul pantelor abrupte si īmpadurite. Aceasta poiana este unul din locurile de popas ale automobilistilor veniti dinspre Ploiesti sau Brasov. Peisajul este deosebit de variat, īn special toamna, cīnd galbenul ruginiu al fagilor contrasteaza puternic cu padurea verde de molid. Spre nord se vad turnurile Tigailor, iar īn vest tancurile alb-argintii ale Bratocei.

Urmam drumul forestier spre stīnga si, dupa 200 m, patrundem īn drumul national (la km 143,4) pe care īl urmam 2 km spre statiunea Cheia. Dupa 500-600 m, pe dreapta soselei, līnga un podet, se afla stīlpul indicator pentru marcajul banda albastra ce urca prin padure spre Pasul Bratocea (Traseul 11). soseaua traverseaza de doua ori Pīrīul Berii, numit aici Cheita, taind bancuri groase de gresii intercalate cu conglomerate. Drumul merge aproape orizontal, īn timp ce valea se adīnceste brusc, iar apa se zbate printre bolovani puternici; soseaua trece prin luminisuri bogat colorate cu clopotei, margarete si gentiane. Mai jos spre dreapta, printre copaci, se zareste statiunea Cheia īn cadrul ei pitoresc. La km 141,2, parasim drumul national, coborīnd spre dreapta prin padure, pe marcaj cruce albastra. Poteca lata ne scoate īn capatul de nord al statiunii, la punctul de pornire a traseului.

11. Cheia - Valea Cheitei - Cheia

Marcaj: triunghi albastru si banda albastra Durata: 1-2 ore Caracteristici: drum usor īnsa accesibil numai vara. Portiune scurta lipsita de marcaj īn chei.

Valea Cheitei a intrat de mult īn traditia excursionistilor sositi īn statiunea Cheia, care nu au timp suficient pentru efectuarea unui traseu mai lung, precum si a celor veniti la odihna. Pitorescul vaii a constituit si mai constituie si azi un punct de atractie desi dinamitarea peretilor de stīnca pentru construirea soselei nationale, pe deasupra vaii, a avut drept urmare rostogolirea stīncilor īn patul vechi al vaii pe distanta de cca 300 m. Speram ca īn scurt timp ranile produse de tehnica sa fie acoperite de o "haina" vegetala.

Ne angajam pe traseu plecīnd de la vila Zaganu (capatul de nord al statiunii), trecīnd pīrīul Cheita pe podul de līnga restaurantul Terasa Cheita. O luam la dreapta pe drumul forestier de pe malul apei pe care īl vom urma pīna la capat prin padure, cale de 500-600 m. Semnele de marcaj sīnt plasate pe trunchiurile copacilor.

Dupa cca 20 minute ne atrage atentia un miros de sulf, fapt care indica prezenta unor izvoare sulfuroase īn apropierea rīului. Īn dreapta, pe versantul muntelui Balaban se īnalta parapet! de piatra care sustin soseaua nationala, iar jos, īn vale, blocurile mari de conglomerate au acoperit īn īntregime albia rīului, unde altadata apa sarea īn cascade īnspumate. Un mic lac, format īn amonte ca urmare a construirii drumul national, ar putea constitui, cu mici amenajari, un nou punct de agrement pentru pescarii amatori.

Aici este locul cel mai strīmt al vaii. Tot aici, pe distanta de 200 m, traseul este dificil, malul foarte abrupt obligīnd turistul sa mearga sarind din piatra īn piatra sau chiar direct prin apa cca 100-150 m.

Dupa aceasta "mica aventura" ajungem la confluenta Cheitei cu pīrīul Babes a carui obīrsie se afla sub muntele cu acelasi nume. Ne continuam drumul spre poteca ce īnsoteste Babesul pe malul stīng. Apa curge zgomotoasa, spumegīnd īn mici cascade printre blocurile de gresie. Trecem pe līnga o cascada de cca 2 m pe poteca puternic īnclinata. Pe masura ce urcam, panta se īndulceste, valea se largeste, iar ici si colo apar luminisuri īmpestritate de flori.

Lasam īn stīnga o baraca (veche statie de funicular) si cotim spre dreapta conform sagetii de pe un arbore. Dupa cīteva minute īntīlnim un stīlp indicator cazut (aici sfīrseste marcajul triunghi albastru) si intersectam marcajul banda albastra care coboara din Pasul Bratocea (taind serpentinele, acest marcaj ajunge īn soseaua nationala la km 143,1).

Din acest punct putem urma doua variante:

sa prelungim traseul nostru cu īnca 2 km pīna īn Pasul Bratocea, de unde ne vom īntoarce pentru a ne continua drumul spre Cheia, si

sa ne īntoarcem direct spre Cheia.

Varianta A. Continuam spre stīnga pe marcaj banda albastra urcīnd prin padure. Poteca bine batuta si larga este o adevarata alee. Trecem pe la obīrsia unei viroage īn care susura un izvor; ne potolim setea si urcam īn continuare pīna ajungem īn sosea la km 146. De aici urmam soseaua pīna īn Pasul Bratocea (1 272), taind cele doua serpentine pe scurtatura si, eventual, putem prelungi plimbarea cu alte cīteva sute de metri (tot de marcaj banda albastra) pentru a ajunge la saivanul de sub Culmea Bratocei, de unde avem o frumoasa priveliste asupra Vaii Berii si Zaganului. Ne īntoarcem apoi pe acelasi drum pīna la km 146, fiind atenti la o cruce īncrustata pe un copac (īn dreapta soselei); pentru a regasi poteca pe care am urcat, coborīm spre valea Babesului pīna la stīlpul indicator cazut.

Varianta B. De la intersectie ne abatem spre dreapta si iesim īntr-o poienita ce marcheaza totodata si o sa. Pe aici, trecea cīndva o linie scurta de funicular ce facea legatura, peste pintenul īmpadurit, īntre valea Babesului si cea a Cheitei. Din poienita schimbam directia spre stīnga si, pe marginea unui abrupt, prin padure, coborīm brusc pe serpentinele scurte si repezi ale potecii. Ajungem astfel īn soseaua nationala la km 143.

Pentru a īncheia circuitul, urmam soseaua spre dreapta, pe pantele sudice ale Balabanului pe distanta de peste 1 km si coborīm īn statiunea Cheia, fie pe marcajul cruce albastra, desprins din sosea la km 141,2, fie pe serpentinele vechiului drum national, nemodernizat.

12. Poiana Stīnei - Coltul Vīnatorului - Cheile Pīrīului alb

Marcaj: triunghi albastru Durata: 1¼ ora Caracteristici: drum usor vara, nerecomandat iarna.

Īn afara posibilitatilor de recreere, pescuit si vīnatoare pe care le ofera Poiana Stīnei prin cadrul ei pitoresc si deosebit de odihnitor, ea ofera si prilejul unor excursii spre locuri deosebit de atragatoare prin ineditul si frumusetea peisajului. Asa sīnt pantele stīncoase ale culmilor din jur, cheile salbatice ale Pīrīului Stīnei sau Pīrīului Alb, īn care urcusul, pe alocuri dificil, este rasplatit cu prisosinta de natura.

Pentru a ajunge la cheile Pīrīului Alb, pornim de la casa de vīnatoare din Poiana Stīnei spre vest, strabatīnd īn lung poiana.

Atingem coltul padurii pe marcajul comun; de aici se desface la stīnga poteca spre Cheia cu marcaj banda albastra (Traseul 6). Īn continuare, pe līnga liziera, urmarim semnul nostru de marcaj plasat pe pomii razleti. Panta se accentueaza usor. Spre dreapta se īnalta coastele stīncoase ale Culmii suvitelor, iar la piciorul lor se cunosc īnca urmele unei cariere de calcar spre care se īndrepta o linie de decovil. Cariera a fost abandonata, iar terasamentul liniei ferate īnguste a ramas parca numai pentru a delimita plantatia deasa de molizi. Spre stīnga pantele Pīrīului Alb se accentueaza treptat, iar deasupra padurii razbesc stīnci, dintre care Coltul Vīnatorului este cel mai īnalt, sfidīnd bolta cerului. Aici, acest mic masiv napadit de padure pīna aproape de vīrf (cota 1 618) este preludiul Culmii Zaganului, desfasurata, īn continuare, spre nord cu coltii ei īnmanuncheati la obīrsia viroagelor.

Poiana se īngusteaza pe masura ce īnaintam spre vest. Traversam Pīrīul Alb pe dreapta si intram pentru scurt timp īn padure. Poteca urmeaza īndeaproape albia seaca, apa curgīnd pe sub pietrisuri, trece pe līnga un observator de vīnatoare, traverseaza din nou valea si patrunde īn poienita de la cariera. Blocuri mari de calcar alb-galbui zac pravalite īn dezordine la poalele muntelui. Le ocolim suind spre capatul de sus al poienii. Īn stīnga Pīrīul Alb are apa caci putin mai sus un izvor abundent, ascuns de vegetatie si de blocuri de conglomerate, īsi trimite vijelios apele īn albia pīrīului.

Continuam urcusul pe firul vaii, prin padure, si ne rotim treptat spre dreapta odata cu albia din nou seaca a Pīrīului Alb. Pe stīnga se deschide larga valea īmpadurita a Pīrīului Sterp. Trecem pe līnga alte doua observatoare de vīnatoare si urcīnd ceva mai pieptis intram īn Cheile Pīrīului Alb. Pīna aici am mers cca 45 minute. Pereti verticali de conglomerate cu īnaltimi de 70-100 m se īnalta de o parte si de alta a talvegului sinuos. Blocuri mari de piatra naruite din versanti sau rostogolite de apele vijelioase din timpul averselor sīnt risipite haotic pe fundul vaii īmpreuna cu trunchiuri sau radacini de copaci. Poteca le ocoleste sau le escaladeaza.

Buchete de clopotei firavi se catara cautīnd razele soarelui ce razbesc aici cu greutate. Nici nu ne dam seama ca valea s-a largit putin cīnd intram īn alte chei mai mici ca īnaltime si mai putin impresionante decīt primele.

Cu cīt īnaintam peretii stīncosi devin mai putin proeminenti, valea se largeste si īsi micsoreaza panta; poteca bine batatorita de ciobani strabate padurea.

Astfel, la cca 1¼ ora de la plecare ajungem la o stīna asezata sub o stīnca la confluenta Pīrīului Alb cu valea ce coboara de sub creasta Zaganului. Marcajul triunghi albastru se īntrerupe brusc, iar poteca nemarcata continua īn amonte pe Pīrīul Alb printre trunchiurile groase ale fagilor.

De la cariera de piatra o poteca urca īn amonte, pe valea Pīrīului Sterp, pīna la obīrsia lui care se afla īn apropierea seii Zaganului. Drumul dificil prin padure si marcajul (triunghi albastru) aproape inexis-

tent nu recomanda traseul decīt pe vreme frumoasa si īndeosebi la coborīrea dinspre creasta Zaganului spre Poiana Stīnei (timp necesar cca 1 ora).

13. Poiana Stīnei - Plaiul Cetatii - Tabla Butii (Cimitirul Eroilor - Pasul Boncuta (1 078 m) - Poiana Stīnei

Marcaj: banda rosie Durata: 2-3 ore Caracteristici: poteca buna pīna la Tabla Butii si Pasul Boncuta apoi drum forestier pe terasamentul vechiului decovil pīna la Poiana Stīnei.

Traseul spre Tabla Butii si Cimitirul Eroilor porneste din soseaua forestiera de pe Telejenel, din dreptul fostei statii de decovil care īsi mai pastreaza si astazi firma. Un stīlp indicator ruginit ne īndreapta la marginea padurii, unde poteca trece pe līnga o casuta de munte. Intrata īn padurea de fag si molid ea urca mai īntīi pieptis, apoi īsi domoleste panta mergīnd de-a lungul Plaiului Cetatii, picior de munte prelung ce desparte Pīrīul Caprelor de Boncuta. Īn luminisurile din padure adesea ne atrag atentia broboane rosii de fragi. Poteca pare o alee, strecurīndu-se pe sub crengile fagilor ce se īmpreuna deasupra noastra īn chip de bolti. Dupa 45 minute de urcus domol iesim īntr-un luminis pe marginea vaii Pīrīului Fetei unde īntīlnim, venind din jos (din Pasul Boncuta), poteca de creasta a Carpatilor marcata recent cu banda rosie. Ne aflam pe cumpana apelor dintre bazinul Telejenelului (sud) si cel al Buzaului (nord).

Din acest punct schimbam directia cu 90° spre dreapta, suind spre culme. Poteca se roteste usor catre est si dupa cca 15 minute de mers iese din padure īn golul subalpin, trecīnd printre tufe de ienupar. Īnca 100-150 m de urcus si ajungem īn vīrful tesit Tabla Butii, līnga un stīlp indicator care arata drumul spre Masivul Siriu (4 ore, marcaj banda rosie).

Vīrful Tabla Butii, situat lateral fata de culmea Muntilor Tataru, este un frumos punct de perspectiva pentru traseul nostru. Spre nord privirea patrunde īn lungul vaii superioare a Buzaului, peste poienile risipite pe coamele rotunjite ale muntilor pīna departe, spre depresiunea īntorsura Buzaului. Spre nord-est, dincolo de cupola masiva a Muntelui Tataru Mare, din plafonul general de īnaltimi ce staruie la 1 100-1 300 m, se īnalta Masivul Siriu cu cele doua vīrfuri proeminente - Bocirnea si Malīia - despartite de saua numita atīt de sugestiv Poarta Vīnturilor. Ne rotim privirea spre dreapta si urmarim culmea usor valurita a Muntilor Tataru, terminata catre sud cu īnaltimile Manaila si Vīrfu lui Crai; pasunea acopera culmea spre est si sud, fiind tivita īn jos de conturul sinuos al padurii care patrunde adīnc pe vai si se retrage pe pinteni. Molizi razleti cu ramuri ciuntite si cu profil īn steag platesc tribut vīntului puternic pentru īndrazneala de a fi patruns īn domeniul pasunilor subalpine. Spre seara, īn dangatul clopotelor, turme de oi si cirezi de vite coBoara linistite la stīnele sau saivanele pitulate la marginea padurii, īn apropierea izvoarelor.

Spre vest se īnalta culmea Zaganului cu dantela alba a coltilor sai, avīnd īn fata Culmea suvitelor si Culmea Albele, īntre care se deschide larg Depresiunea Poiana Stīnei.

Dupa ce ne-am desfatat privirile cu peisajul odihnitor al muntilor din jur, ne continuam traseul spre Cimitirul Eroilor pe care īl identificam de aici prin patrulaterul de brazi īnalti, plantati īntre culme si marginea padurii.

Parasim poteca marcata care īsi urmeaza directia spre nord-est, trece pe līnga un saivan si urca apoi pe Muntele Tataru Mare. Noi o luam la dreapta pe o poteca ciobaneasca, bine batuta, ce ocoleste obīrsiile Pīrīului Cetatii. Lasam pe stīnga un vīrf mai īnalt, traversam cīteva viroage si ajungem īn culme līnga o cruce de piatra. Aici ne oprim desi poteca urmeaza culmea spre sud, pe acelasi traseu pe care drumul roman suia de la Sion si ajungea la Vama Buzaului, si pe acelasi traseu pe care se transportau butile de lemn din Transilvania spre Ţara Romāneasca.

La cīteva zeci de metri sub noi se afla Cimitirul eroilor, īmprejmuit cu un zid, īn umbra brazilor falnici. Aici se rīnduiesc mormintele celor cunoscuti sau necunoscuti care īn zilele de 2-6 si 26 octombrie 1916 au oprit armata germano-austro-ungara, asa cum este consemnat īn inscriptia de la intrare "... ofiteri si ostasi aparīnd sfīnta noastra glie, se odihnesc sub cele lespezi de piatra, de sub colina, la un loc cu inamicul rapus, concretizīnd chiar īn mormīnt generozitatea blīndului nostru popor".

Ne īntoarcem spre Poiana Stīnei, intram īn poteca marcata cu banda rosie si īncepem coborīsul. Parasim poteca marcata pe care am venit īn locul unde aceasta coteste brusc spre stīnga iar noi continuam coborīsul tot pe marcaj banda rosie, pe culmea ce desparte Pīrīul Fetei (izvorul Buzaului) de Boncuta (izvorul Telejenelului).

Ajungem la Pasul Boncuta (1 078 m) īntr-o poiana de unde se deschide panorama spre manunchiul de ape ce formeaza mai jos vijeliosul rīu al Buzaului. Culmi īmpadurite sau golase se lasa prelung spre vaile ce le brazdeaza, formīnd un peisaj salbatic. Privirile se īndreapta īn special spre stīncile albe de calcar ce "tīsnesc" din verdele padurii din jur.

Spre vest se ridica impunatori Coltii Boncutei, o stīnca alba de calcar ce se desprinde din Culmea Albele. Pe dupa ei merge poteca de creasta - marcata recent cu banda rosie - care urca din Pasul Boncuta pe Culmea Albele, pīna īn Curmatura Stīnei unde īntīlneste marcajul banda albastra (Traseul 7).

Traseul nostru coboara spre sud catre Poiana Stīnei, pe drumul forestier ce leaga localitatea Maneciu-Ungureni de Vama Buzaului (marcaj banda rosie). Curbele largi cu panta lina strabat padurea de fag si conifere.

Trecem prin luminisuri īnsorite cu fragi si flori multicolore sau prin zone umede īn care predomina coada calului si nu-ma-uita. Toamna, peisajul devine si mai īncīntator prin varietatea culorilor si silueta arborilor la caderea frunzelor.

Ajungem astfel pe malul stīng al Pīrīului Stīnei. Drumul coteste īn unghi drept spre stīnga, ocolind un lac aproape colmatat si dupa 700-800 m ajungem īn punctul de pornire, līngā vechea statie a liniei de decovil.

iunie, 1976

Īn loc de prefata

I. CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICĂ

Asezare si limite

Relieful si alcatuirea geologica

Reteaua hidrografica

Conditiile climatice

Vegetatia si fauna

II. TURISM

Cai de acces

Statiunea Cheia

Marcajele

Cabane, moteluri, locuri de campare . Aspecte de iarna si alpinism īn Ciucas .

III. TRASEE TURISTICE

1. Cheia - Cabana Muntele Rosu - Culmea Gropsoarele-Zaganu - Culmea Buzaianu - Cheia

2. Cheia - Cabana Muntele Rosu - Cabana Ciucas - Vīrful Ciucas - Culmea Bratocea - Cheia

3. Cheia - Pīrīul Berii - Cabana Ciucas

4. Cabana Babarunca - Muntele Tesla -saua Teslei - saua Bratocei - Cabana Ciucas

5. Vama Buzaului - Valea Strīmbu - Izvorul Hotului - saua Chirusca - Cabana Ciucas - Cabana Muntele Rosu

6. Cheia - Culmea Buzaianu - Valea sipotele - Culmea Cazaturii - Poiana Stīnei

7. Cabana Ciucas - Pīrīul Stīnei - Poiana Stīnei

8. Cabana Ciucas - Vīrful Ciucas - Poiana Dalghiului - Vama Buzaului

9. Poiana Teslei - Pe sub Muntele Dungu -Poiana Dalghiului - Vama Buzaului

10. Cheia - Cabana Muntele Rosu - Pīrīul Rosu - Cheia

11. Cheia - Valea Cheitei -Cheia

12. Poiana Stīnei - Coltul Vīnatorului - Cheile Pīrīului Alb

13. Poiana Stīnei - Plaiul Cetatii - Tabla Butii (Cimitirul Eroilor) - Pasul Boncuta (1 078 m) - Poiana Stīnei