Īn sens geografic larg, prin Masivul Fagarasului se īntelege īntregul complex muntos din Carpatii Meridionali cuprins īntre rīurile Olt, la vest, si Bīrsa Grosetului si Dīmbovita, la est. Īn cadrul acestui spatiu, se disting doua siruri de munti aproape paralele, unul nordic, al Muntilor Fagarasului, si altul sudic constituit din sirul muntilor Cozia - Frunti - Ghitu, continuat prin Masivul Iezer-Papusa. Īntre cele doua siruri de munti se afla Culoarul Lovistei format din ultimele prelungiri ale culmilor sudice ale lantului fagarasan.
Īn lucrarea de fata, ne vom referi numai la sirul nordic al Muntilor Fagarasului propriu-zisi si la prelungirile din Culoarul Lovistei. Astfel considerati, Muntii Fagarasului se individualizeaza īn lantul Carpatilor ca o imensa culme, orientata est-vest, avīnd o lungime de circa 70 km si o latime de aproximativ 40 km. Limita lor vestica, foarte clara, este formata de defileul Oltului (īntre Turnu Rosu si Cīineni), care īi separa de ramurile nordice ale Muntilor Lotrului.
Catre est, Muntii Fagarasului se īnvecineaza cu Piatra Craiului, limita īntre ei fiind considerata īn Curmatura Foii (1 343 m).
Īnspre sud-est, limita fata de Muntii Iezer-Papusa este formata de axele vailor Rīului Doamnei si Vasalatului, continuate, dincolo de Curmatura Oticului (aflata pe culmea Mezea - Oticu), prin vaile Boarcasului si Dīmbovitei.
La nord-est de Muntii Fagarasului se continua Masivul Ţaga, "o treapta fagarasana mai joasa" si Persanii sudici. Hotarul catre acesta este considerat pe valea Sebesului cu afluentul sau Izvorul Lupului, pe de-o parte, pe Izvorul Cenusei - Bīrsa Grosetului, pe de alta parte.
Spre nord, Muntii Fagarasului se īnvecineaza cu sesul Ţarii Oltului, pe care īl domina printr-un mare abrupt tectonic.
Catre sud, ei īsi trimit prelungiri pīna īn Culoarul Lovistei, dincolo de care se ridica net sirul muntilor Cozia - Frunti - Ghitu.
Īntre limitele amintite, suprafata totala a Muntilor Fagarasului depaseste 2000 kmp. Prin īntindere, masivitate si īnaltime, ei reprezinta cel mai puternic masiv alpin din Romānia.
Muntii Fagarasului sīnt alcatuiti din roci metamorfice dure, de fundament, formate prin transformarea sau metamorfozarea īn adīncuri a rocilor sedimentare si eruptive preexistente.
Īn cea mai mare parte, ele apartin categoriei sisturilor cristaline, roci ce se desfac īn placi dupa plane paralele si prezinta o cristalinitate evidenta a mineralelor din care sīnt formate. sistuozitatea lor este de foarte mare importanta īn practicarea alpinismului.
Versantului transilvan al lantului fagarasan īi corespund sisturi de epizona, roci slab metamorfozate, care au luat nastere la adīncimi de 4 000-7000 m. Īntre ele sīnt predominante sisturile sericitoase si cloritoase, cenusii, uneori cu irizatii verzui.
Īn zona crestei principale sīnt mai raspīndite sisturile cristaline de mezozona, formate la 7.000 - 14.000 m adīncime. Īn aflorimente, pe spinari si pe abrupturi, se remarca mai ales existenta sisturilor cu multa mica alba (micasisturi muscovitice), a sisturilor cu mica alba si neagra si a gnaiselor formate din alternante de benzi cu feldspati de culoare deschisa cu benzi de culoare īnchisa, cu biotite. Tot īn zona axiala a masivului sīnt frecvente sisturile cu amfiboli, minerale de culoare cenusie.
Versantului argesan al masivului īi corespund cu precadere roci cristaline de catazona, puternic metamorfozate, formate la peste 14 000 m adīncime. Se īntīlnesc mai des gnaisele de Cumpana, cu mica neagra si inclusiuni de cuart si granati.
Catre sud, rocile cristaline se pierd treptat sub o patura groasa de conglomerate, depuse īn neogen, īn bazinul sedimentar al Lovistei. Dincolo de bazinul Lovistei, ele apar din nou la lumina, īn cuprinsul muntilor Ghitu - Frunti - Cozia, ultimul compartiment īnalt spre sud al blocurilor cristaline.
Raspīndirea extrem de larga a rocilor cristaline, predominant cenusii-verzui, confera Muntilor Fagarasului o mare monotonie sub raport petrografic si accentuata lipsa de fotogenie. Pe alocuri īnsa, monotonia este īntrerupta de aparitia calcarelor cristaline si dolomitelor, de culori deschise, de la alb la galben-portocaliu. Ele aduc o nota de variatie nu numai sub raport coloristic, ci si din punctul de vedere al reliefului si al vegetatiei specifice pe care le genereaza. Amintim cascadele de pe pragurile de marmura din zona Tatarului, stīncariile albe de la Jgheabul Varos din flancul Vaii Doamnei, pragurile glaciare calcaroase din valea Bīlei, Piatra Caprei de pe Muchia Sīmbetei, abruptul Ciortei, formatiunile calcaroase din creasta Arpaselului, īntre care si Fereastra Zmeilor din Rīiosul, cu vegetatia sa particulara, pragur 18218w2214s ile galben-portocalii din vaile Mircii si Orzanelelor etc.
Privire de ansamblu. Muntii Fagarasului se desfasoara de la est catre vest, ca o imensa culme de circa 70 km. Īn detaliu, ea este alcatuita dintr-o multime de piscuri si creste aliniate īntr-un front alpin nemaiīntīlnit īn tara noastra, care coboara sub 2 000 m numai catre extremitati, spre defileul Oltului si spre depresiunea de contact a Dīmbovitei de sus. Īntre Suru si Ludisor sīnt peste 20 de vīrfuri mai īnalte de 2.000 m, iar dintre ele, unele depasesc 2.500 m (Negoiu, Lespezi, Vīnatoarea sau Vīnatarea lui Buteanu, Vistea Mare, Moldoveanu si Dara).
De-o parte si de alta a culmii se desprind, ca niste contraforturi, picioare sau muchii; cele dinspre nord sīnt scurte, puternic īnclinate si se pierd brusc īn sesul Tarii Oltului; cele dinspre sud, prelungi, coboara treptat pīna īn ulucul depresionar al Lovistei, unde se sprijina pe masivele Ghitu si Frunti.
Īn plan vertical se disting clar doua tipuri de relief: unul īnalt, ruiniform, spectaculos, modelat de gheturi, zapezi si geruri (relieful glaciar si crionival) si altul mai putin īnalt, mai monoton, cu forme domoale, modelat mai ales de torenti si ape curgatoare, mult adīncite (relieful fluvio-torential).
Relieful glaciar. Muntii Fagarasului prezinta o mare varietate de forme glaciare bine conservate, fapt datorat pe de o parte īnaltimilor mari pe care le-au atins acesti munti īn epoca glaciara, care au favorizat instalarea ghetarilor, iar pe de alta parte, constitutiei lor petrografice (roci cristaline dure care au conservat formele glaciare).
Mai toate obīrsiile vailor, īntre Suru si Berivoiu, au fost adīncite si largite de catre ghetari, īn mod simetric, de o parte si de alta a crestei principale. Pretutindeni īntre aceste limite, din piscurile pe care va poposi, drumetul va distinge sub el doua sau trei circuri glaciare etajate, continuate īn jos cu vai largi, caracteristice, cu profil transversal īn forma de "U". Adeseori, īn caldarile superioare, vīrfurile muntilor se oglindesc īn cristalul taurilor ramase dupa topirea gheturilor. Din aceste lacuri īsi trag adeseori viata rīurile care pornesc dintru īnceput firave prin vaile īn care se tīrau odinioara ghetari, iar apoi cresc vazīnd cu ochii si, mai īntotdeauna, se prabusesc pe praguri de zeci de metri, īn volburile unor cascade impresionante: cascada serbotei, cascada Bīlei, cascadele Caprei, ale Vaii Rele, Galbenei, Zīrnei, Jgheburoasei, Urlei si multe altele.
Din activitatea ghetarilor, conjugata cu efectele repetate ale īnghetului si dezghetului, a rezultat si relieful semet al crestelor ascutite sau custurilor. Aproape pretutindeni, īn limitele reliefului glaciar, pe creasta principala si, mai ales, pe clina transilvana, coastele se īntretaie īn astfel de creste, pe care trec mai mult ciopoarele de capre negre. si daca pe alocuri nu īntīlnim custuri, īn schimb la obīrsia tuturor vailor glaciare gasim abrupturi stīncoase. La poalele lor s-au adunat imense grohotisuri si naruituri de stīnci, īntre care unele au dobīndit forme ciudate. Este inimaginabila, pentru cel ce nu a vazut īnca, grandoarea unui peisaj sterp, cu pravalisuri cu blocuri uriase, cu mari de pietre carora lichenii, singurul semn de viata, le dau un colorit galben-verzui.
Relieful fluvio-torential. Desfasurat mai jos, relieful fluvio-torential apare īntr-un contrast izbitor cu cel glaciar. Vaile se īngusteaza brusc, devenind uneori adevarate chei, abrupturile lasa locul unor versanti tot mai putin stīncosi, custurile dispar, muntii continuīndu-se prin culmi ceva mai largi acoperite cu pajisti īntinse sau paduri; ele sīnt strabatute de poteci ciobanesti sau chiar vechi drumuri largi, cum ar fi, bunaoara, "Drumul Ţarii", pe Scarisoara si Barcaciu, sau cel ce da din Cumpana īn valea Topologului, traversīnd muntii Clabucet si Marginea. La limita de sus a padurilor sīnt instalate stīnele mari si saivanele pentru mīnzarii; pe vaile mai importante au aparut sosele forestiere, punctate ici-colo cu mici cantoane si baraci.
Profilul transversal. Daca am privi din avion Masivul Fagarasului, ne-ar izbi disimetria lui accentuata īn profil transversal si forma de miriapod.
Spre nord, ruptura tectonica ce a produs prabusirea si nasterea depresiunii transilvane a dus la individualizarea exceptionala a muntilor prin abruptul creat. Povīrnisul coboara dur, prin 27 picioare (plaiuri), īn trepte scurte, cu mai bine de 2 000 m pe mai putin de 10 km, cīt ar fi, socotind pe orizontala, din vīrful muntelui si pīna īn sesul Ţarii Oltului. Coltul Vistei Mari are 2527 m altitudine, iar jos, īn Vistisoara, abia daca mai sīnt 600 m.
Catre sud, peisajul este cu totul altul. Neavizat, drumetul care a urcat īn numai 6-7 ore din Ţara Oltului pīna īn culme, la Piscul Moasei, īn Vīrful serbota, īn saua Paltinului, a Podragului sau īn Fereastra Mare a Sīmbetei, ramīne īnmarmurit de imensitatea tinutului muntos dinspre Arges. Cīt vezi cu ochii numai munti. Ca sa cobori la altitudinea Ţarii Oltului ar trebui sa strabati o distanta de 4-5 ori mai mare pe clina sudica. Culmile secundare coboara mai domol, "treptele" sīnt mai largi, mai bine pastrate, uneori adevarate poduri cu pasuni īntinse (cum ar fi, bunaoara, la Podeanu, la Florea, la Marginea etc.), iar catre partea lor inferioara, acoperite de paduri nesfīrsite de conifere si de fag.
Īn coborīre, undeva īn etajul padurilor de fag, pe o linie imaginara ce ar trece pe la nord de Boisoara, Iaroslavele, Valea cu Pesti si Gura Dobroneagului, vaile se largesc considerabil, pantele devin mai domoale, iar culmile coboara lin pīna pe la 1300-1200 m. Deodata īnsa relieful se ridica brusc prin horstul Coziei, al Fruntilor si Ghitului, pīna pe la 1600 m, īn care Topologul, Argesul si Vīlsanul si-au taiat chei adīnci, de o frumusete rara. De-a lungul cheilor si-au croit oamenii īnca de mult poteci, mai apoi drumuri largi forestiere, iar de curīnd, pe Arges, sosele asfaltate. Ei au zagazuit, de asemenea, apele Argesului, prin barajul de la Vidraru, astfel īncīt īn bazinul Lovistei īsi unduieste astazi apele un lac de baraj pīna mai sus de Cumpana.
Profilul longitudinal. Īn profil longitudinal, Muntii Fagarasului apar ca un imens zid de piatra ce coboara numai catre capete la mai putin de 2000 m altitudine (exceptie doar Curmatura Zīrnei, 1923 m).
Īn īntinsul celor 70 km, cīt tine acest zid, se individualizcaza cīteva sectoare, reunind grupuri de munti cu trasaturi caracteristice comune. Astfel, īn partea centrala, cuprinsa īntre vaile serbotei si Sīmbetei, pe versantul nordic, si īntre Topolog si Valea Rea, pe cel sudic, aflam sectorul de maxima intensitate a eroziunii glaciare, materializate prin imense circuri si vai cu profil transversal īn forma de "U" si prin repetitia neīntrerupta a crestelor, a muchiilor ascutite, a vīrfurilor si a piramidelor de stīnci golase, a abrupturilor verticale. E inima cetatii de stīnca a Fagarasului, partea cea mai spectaculoasa dominata de verticale si unghiuri ascutite. E portiunea cu etapele turistice cele mai dificile, solicitīnd efort si uneori curaj. Ne īntīmpina la tot pasul īnaltimi de peste 2400 m si chiar 2500 m (Negoiu 2535 m, Lespezi 2522 m, Vīnatoarea lui Buteanu 2507 m, Moldoveanu 2544 m si Vistea Mare 2527 m).
De ambele parti ale sectorului central se īntīlnesc alte doua sectoare glaciare - de vest si de est -, īn care relieful glaciar se atenueaza. Sectorul de vest este cuprins īntre saua Scarii si tarnita Apei Cumpanite, iar cel de est īntre Fereastra Mare a Sīmbetei si Muntele Buzduganu. Custurile devin aici o raritate. Doar īn Ciortea si Urlea exista unele portiuni mai dificile. Īn rest apar fragmente de platforma, culmi largi, iar īn circurile glaciare suspendate pe peretii platformelor, grohotisurile si stīncariile sterpe sīnt tot mai rare. Īn ceea ce priveste altitudinile, doar Dara atinge 2500 m si numai sase vīrfuri peste 2400 m (Ciortea si Boiu catre vest si Urlea, Iezerul, Fundul Bīndei si Musetescu catre est). Īn segmentele terminale ale masivului, peisajul se modifica total. Muntii, mai domoli, sīnt lipsiti de forme glaciare; īnaltimile nu ajung nicaieri la 2000 m. Nu lipsesc īnsa nici aici abrupturile si portiunile mai greu accesibile, mai ales īn partea dinspre Olt.
Cantitatea mare de precipitatii (inclusiv apa zapezilor al caror strat anual - īnsumat - ar depasi 7-8 m īnaltime) s-a rasfrīnt īn formarea unei retele dese de izvoare si vai drenante. Pe tot cuprinsul masivului turistul va gasi īn caldarile de sub creasta izvoare sau lacuri cu apa limpede, buna de baut, sau zacatori, īn care zapada īntīrzie pīna vara tīrziu, pastrīndu-se uneori chiar de la an la an.
Rīurile au debite permanente destul de mari, dar primavara tīrziu si vara, din mai si pīna īn iulie, cīnd topirea zapezilor este mai intensa si cīnd ploile sīnt mai abundente, scurgerile si debitele sīnt mai mari. Atunci toate vīlcelele, toti torentii din toate cotloanele muntilor prind viata, apele sīnt mai navalnice, īnspumate, cascadele capata alte dimensiuni, simfonia apelor este mai puternica, īntreaga fire este mai dinamica.
Apele masivului se aduna īn numai doua vai: a Oltului, care culege apele de pe versantii de nord, de vest si de sud-vest, si a Argesului, caruia īi ramīn cele dinspre sud.
OLTUL si afluentii sai de pe versantul nordic. Īn Transilvania, īnainte de a se avīnta īn strīnsura muntilor pentru a trece īn "Ţara Romāneasca", spre Dunare, Oltul īsi poarta lenes apele, pe un curs meandrat si potolit, prin sesul Depresiunii Fagarasului, paralel cu culmea Muntilor Fagarasului. Aici el aduna apele īntregului versant fagarasan prin circa 30 afluenti.
Densitatea retelei hidrografice este de peste 0,8 km/kmp. Nicaieri īn Carpati nu se mai realizeaza o astfel de densitate a retelei hidrografice. De la sfirsitul lui martie si pīna īn iunie rīurile montane dreneaza o cantitate enorma de apa, provocīnd adeseori, pe fundul depresiunii, inundatii, deoarece cursul lenes al Oltului nu poate prelua aceasta cantitate fara a iesi din matca.
Caderea generala de peste 1400-1850 m pe circa 10 km a facut ca apele sa-si croiasca drumuri drepte, paralele, catre depresiunea de la poalele muntelui, sapīndu-si vai adīnci, strīmte, cu pereti abrupti si totdeauna cu rupturi de panta īn profil longitudinal. Forta apelor este imensa si poate fi masurata adeseori prin īngramadirea de blocuri uriase pe care le-a rostogolit si le rostogoleste īnca la vale.
OLTUL si afluentii sai din defileu. La granita de vest a masivului fagarasan, la Podu Olt si Boita - Turnu Rosu, Oltul se orienteaza brusc spre sud si, taind īn curmezis cutele muntilor, īi strapunge prin defileul de la Turnu Rosu - Cīineni. Strapungerea s-a facut pe trasee preexistente, prin antecedenta. Īntre Boita si Cīineni, Oltul primeste din Muntii Fagarasului apele Strīmbei, vailor Marului, Boului (a Rindiboului?), Fratelui, Curpanului si Cotilor, venite toate de sub Chica Pietrelor si Strīmbanu. Dincolo de defileu, la sud de Cīineni, el culege apele rīului Boia Mare, care aduna la rīndul sau toate firele de pe latura sud-vestica a masivului, de la Tataru la Ciortea, pe cele de pe latura vestica a Culmii Mīzgavu - Sf. Ilie si pe acelea din nordul Depresiunii Titestilor. Toti afluentii Oltului din defileu sīnt de mica anvergura, modesti, fara prea mare importanta economica.
Topologul este ultimul afluent fagarasan al Oltului. El aduna la obīrsie, prin lzvoru1 Scarii si Izvorul Negoiului, apele dintre Ciortea si Lespezi, rostogolindu-le spre sud, printre culmile Mīzgavu - Stīna Mare si Podeanu - Marginea (din īnaltul muntelui Marginea se deschide una dintre cele mai cuprinzatoare si mai frumoase perspective asupra tinuturilor de obīrsie a Topologului). La iesirea din munti, el si-a taiat chei adīnci, īntre Spinu si Muntii Frunti. Īn prezent, apele Topologului sīnt numai pīna la lacul de baraj de sub Muntele Cioarecu. Ele sīnt deviate de aici, prin conducte, catre Vidraru. Din jos de punctul de captare nu mai ramīne apa decīt pentru un pīrīu firav. Cheile din Frunti, lipsite astazi de zbuciumul si tumultul apelor, au pierdut mult din frumusete. Dincolo de Frunti, Topologul īsi continua drumul printre dealuri, prin Salatruc, suici, Tigveni, trece pe sub Dealul Negru si se varsa īn Olt la sud de Babeni.
ARGEsUL si afluentii sai de pe versantul sudic. Apele versantului sudic al Muntilor Fagarasului se aduna īn numai patru rīuri puternice care razbesc spre sud īn dealuri: Argesul propriu-zis, Vīlsanul, Rīul Doamnei si Dīmbovita. Vīlsanul se varsa īn Arges aproximativ la jumatatea distantei dintre Curtea de Arges si Pitesti, Rīul Doamnei chiar īn marginea nordica a Pitestilor, iar Dīmbovita la sud de Bucuresti, aproape de varsarea īn Dunare.
Bazinul fagarasan propriu-zis al Argesului. (bazinul lacului Vidraru). Pīna īn anul 1966 Argesul se forma de la īnfurcitura vailor Capra si Buda, aflata la extremitatea sudica a muntelui steviuta, la circa 2 km sud de Cumpana. Din 1967, punctul de confluenta respectiv a disparut sub apele lacului Vidraru. Acesta se suprapune acum īntregului curs fagarasan al Argesului vechi. Astazi vorbim de Arges numai de la sud de baraj, din cheile sapate īn coastele muntilor Frunti si Albinei. Ca atare, nu mai putem vorbi de un Arges īn munti, ci numai de un bazin de obīrsie, care de fapt este bazinul lacului Vidraru.
De sub culmea principala vin īn lac doua mari rīuri: Capra si Buda. Capra aduna apele dintre Lespezi (Caltun) si Arpasul Mic, iar Buda pe cele dintre Arpasul Mic si Vistea - Moldoveanu.
LACUL DE ACUMULARE VIDRARU. Īn 1966 a fost desavīrsita una din cele mai mari lucrari hidroenergetice din tara: barajul de la intrarea īn cheile Argesului, ancastrat īntre stīncile muntilor Frunti si Albinei si hidrocentrala subterana de pe Arges. Apele celei mai mari parti a versantului sudic al Muntilor Fagarasului s-au adunat īn spatele unui baraj īn arc, īnalt de 166 m si lung de 307 m, la coronament, īntr-un lac adīnc de circa 100 m, lung de mai bine de 8 - 9 km, avīnd un volum de 465 000 000 mc. Apele lacului, conduse printr-o aductiune de 2188 m sapata īn gnaisul Coziei, cu un debit de 92 mc/s, coboara printr-un put vertical la centrala subterana, la 104 m adīncime.
Pentru a asigura volumul de apa prevazut pentru lac, au fost construite baraje, lacuri de acumulare, captari si conducte de aductiune dinspre zece rīuri vecine Argesului: Topologul, Vīlsanul, Cernatul, Rīul Doamnei, Limpedea, Valea lui Stan, Valea Bradului, Draghina, Dobroneagu, Baciu.
Vīlsanul nu izvoraste de sub culmea principala a masivului, ci mai la sud, de sub Scarisoara Mare. Are un bazin hidrografic mai restrīns decīt celelalte rīuri ce razbesc dincolo de munti, catre Pitesti. Valea sa, prinsa īntre culmile Coastele Mari - Ţuica - Zanoaga si Scarisoara - Valea Lunga - Zanoguta, nu este īnsa cu nimic mai prejos ca frumusete decīt a celorlalte rīuri. Apele sale, ca si ale Dobroneagului, afluentul sau de pe stīnga, au fost captate si deviate catre Vidraru. Vīlsanul iese din strīnsura muntilor la Bradet, prin chei sapate īn coasta Muntelui Ghitu.
Rīul Doamnei face hotarul catre est cu Masivul Iezer. Cursul sau urmeaza, ca si cel al Dīmbovitei, un culoar axat pe o veche deformare tectonica. Este rīul cu cel mai mare bazin de receptie din Muntii Fagarasului. Reuneste apele de sub culmea principala, dintre Vistea Mare - Moldoveanu si Curmatura Bratilei, adunate īn Valea Rea, Leaota, Zīrna si Bratila, izvoarele sale de obīrsie. Īntre ele, Valea Rea, cea mai zbuciumata, mai vijelioasa, mai pitoreasca, formeaza la Buduri una din cele mai frumoase cascade din Carpatii Meridionali. Pe parcurs, apele se potolesc vremelnic īn spatele a doua mici zagazuri, "La Nisipuri" si la confluenta cu Pojarna.
De la unirea Vaii Rele cu Zīrna, din punctul "Īntre Ape", īncepe de fapt Rīul Doamnei. El curge cu apele pline numai 2 km, pīna la confluenta cu Vasalatul, venit din stīnga, est, de sub Curmatura Oticului. Aici apele Vasalatului si Rīului Doamnei se potolesc vremelnic īn lacul de acumulare, apoi pornesc prin aductiuni subterane catre Vidraru. Din jos de punctul de captare, apele saracite ale Rīului Doamnei continua catre sud, printre munti, īnca 18 km, adunīnd īn cale si apele sarace ale Cernatului, captat si el pentru lacul de la Vidraru.
Pe tot traseul sau montan, Rīul Doamnei este īnsotit de o sosea forestiera. Ea se bifurca, la mai toate confluentele, trimitīndu-si ramuri pe vaile laterale. Pe Valea Rea, Zīrna, Leaota si Bratila soselele urca pīna sub golul alpin. De-a lungul soselelor se īntīlnesc numeroase puncte īn care se poate gasi cazare. Amintim cabana de vīnatoare de la confluenta Izvorului Bīndea cu Valea Rea, casa de vīnatoare Vasalatu situata la 2,5 km īn amonte de baraj, cantoanele silvice de la Sageata (pe Valea Rea), Zīrna, pe rīul cu acelasi nume, cabana forestiera de "La Nisipuri" si stīnele din Buduri, Leaota, Zīrna, Bratila, situate pe vai.
Dīmbovita īsi are obīrsiile īntre ultimele prelungiri estice ale Muntilor Fagarasului si Masivului Iezer-Papusa. Izvoarele sale de īnceput sīnt Boarcasul, care vine de sub Curmatura Oticului si Valea Vladului care se trage dinspre Curmatura Bratilei. Unite, aceste doua rīuri dau Dīmbovita. La obīrsie ea curge pe directia SV-NE, axat pe o veche deformare tectonica, apoi, orientīndu-se catre sud-est, trece pe sub Piatra Craiului, catre Podu Dīmbovitei - Rucar, pe un curs presarat cu chei, repezisuri, lacuri de acumulare, cantoane forestiere si case de vīnatoare. Cursul sau este īnsotit de o sosea forestiera care urca pīna la punctul de nastere a Dīmbovitei, la confluenta Boarcasului cu Valea Vladului.
Lacurile alpine
Īn caldarile si pe treptele vailor glaciare se īntīlnesc adeseori lacuri ascunse īn causul cuvetelor sau īn spatele pragurilor ramase de pe urma ghetarilor din cuaternar. Īn īmparatia crestelor, piscurilor si naruiturilor de stīnci din īnalturi, ele aduc o nota de calm si dau un sentiment de siguranta turistului, oferindu-i minunate locuri de popas. Apa lor, strīnsa din apa zapezilor si din ploi, este curata si buna de baut. Ele au totdeauna, dar mai ales primavara si iarna, o transparenta extraordinara. Aproape fara exceptie, ele īsi daruie apele pīraielor, carora le asigura debite constante.
Īn ceea ce priveste numarul lor, parerile sīnt īmpartite. Īn unele lucrari se arata ca ar fi 70, īn altele 30. Depinde desigur de ceea ce se considera lac si de anotimpul īn care se face numaratoarea, caci unele sīnt efemere. Noi am putut numara circa 50 lacuri glaciare, periglaciare sau cantonate pe culmi, īn zacatori de zapada.
LACURILE DE PE VERSANTUL NORDIC. Lacul Urlea (2170 m alt.; 20150 mp; adīncime maxima 4,05 m) e situat īn circul de obīrsie al vailor Urlea si Pojorta, catre versantul drept al acestuia, īntre grohotisuri care ajung pīna pe mal. Accesul la lac se face pe traseul 8. Īn aceeasi vale, īntr-o mica nisa de sub vīrful muntelui Bīndea, la aproximativ 2150 m se mai afla īnca un mic lac, Urlea II, la care este foarte greu de ajuns; īn anii mai secetosi poate seca.
Lacul lui Mogos (2150 m alt.) se afla īn afara traseelor turistice, la sud de Vīrful lui Mogos. Īn aceeasi vale, pe peretele de sub Catavei, mai sīnt īnca doua mici ochiuri de apa, efemere, la care nu se poate ajunge decīt cu mare greutate; uneori pot seca.
Lacul Vistisoara (circa 2200 m alt.), mic, s-a format īn caldarea superioara a vaii Vistisoara, sub saua Vistisoarei.
Lacurile Podragul Mare si Podragul Mic. Īn caldarea Podragului se afla patru ochiuri de apa, doua pe niste tapsane, mai jos de cabana turistica si īn spatele acesteia, si alte doua, Podragul Mare si Podragul Mic, īn partea centrala a circului superior, īn fata si īn stīnga cabanei, īn mijlocul unui relief framīntat, haotic, la 2140 m altitudine. Ele au o suprafata de 28550 mp si respectiv 2400 mp, o adīncime de 15,5 m si respectiv 3,9 m si sīnt legate printr-un emisar, lung de 31 m. Accesul la lacurile Podragu se face pe traseele 17, 18 si 56.
Lacul Podragel, situat pe o treapta a vaii glaciare a vaii Podragelului, la 2030 m, accesibil pe traseul 20, are o suprafata de 7110 mp si o adīncime de 3,9 m.
Lacul Bīlea (2034 m alt., 46508 mp, 11,35 m adīncime maxima, populat cu pastravi) a fost considerat, pe buna dreptate, unul dintre cele mai frumoase lacuri alpine din masiv. Īn mijlocul sau a fost construita, pe o insula legata altadata de tarm printr-un mic istm, cabana cea mai cautata din acesti munti. Astazi trece, chiar pe līnga lac, Transfagarasanul.
Lacutul (Taul Buteanului) este ascuns īn causul unei nise de nivatie la 1835 m, pe versantul nord-estic al muchiei Netedului, īn apropierea limitei padurii, pe traseul 22.
Lacurile Doamnei. La obīrsia Vaii Doamnei, pe o prispa sub circurile glaciare superioare (1865 m alt.), stau cuibarite doua lacuri. Cel mare, Lacul Doamnei, are o suprafata de 3000 mp si o adīncime maxima de aproape 2 m. Accesul la lacuri se face pe traseul 28.
Lacul Avrigului este situat īn caldarea superioara a Vaii Avrigului, pe traseul 39 si traseul de creasta, sub peretele nordic al Ciortei, care īsi revarsa naruiturile pīna īn apele lacului; are 14770 mp.
LACURILE DE PE VERSANTUL SUDIC. Lacul Ciortei se afla la obīrsia Vaii Budislavului, la circa 2140 m altitudine, īn afara traseelor turistice. Este foarte mic si aproape colmatat.
Lacul Caltun (2135 m alt., 7751 mp, 11,8 m adīncime) sta la originea Izvorului Caltunului, primul izvor de obīrsie al Argesului catre vest, sub pravalisurile muntelui cu acelasi nume. Pe malul sau se afla un refugiu Salvamont. Caldarea ofera un minunat loc de bivuac.
Lacurile Paltinului. Īn Caldarusa Lunga, la 2250 m altitudine, īn preajma intrarii tunelului care strapunge Muntele Paltinu, se afla doua mici lacuri, putin spectaculoase, care īsi daruie apele Pīrīului Capra.
Lacurile Capra si Caprita sīnt situate sub culmea principala, sub saua Caprei, pe traseul 50 si pe cel de creasta, la o altitudine de 2230 m si respectiv 2228 m. Apa se scurge din Capra īn Caprita printr-un emisar de 8 m lungime, iar dupa ce strabate barajul din spatele Capritei (30-35 m) dispare īn subteran. Capra are o suprafata de 18340 mp si o adīncime de 8 m, iar Caprita 2180 mp si respectiv 1,5 m.
Lacurile din Museteica. Īn circurile suspendate, pe peretele de N-NV al Museteicii (circa 2100 m alt.), se afla trei mici lacuri temporare, ascunse privirilor turistilor, īn afara traseelor turistice si extrem de greu accesibile.
Lacul Rīiosu (circa 2100 m alt.), temporar, puternic colmatat, sta la obīrsia Izvorului Rīiosului, īn afara traseelor turistice.
Lacul Buda (2080 m alt.), aflat īn caldarea superioara a Vaii Budei, poate fi atins printr-o usoara coborīre din traseul de creasta de la monumentul lui Nerlinger. Īn trecut Lacul Buda avea o suprafata mai mult decīt dubla fata de cea din zilele noastre.
Iezerul Podul Giurgiului (2270 m alt.) sta suspendat īn caldarea cu acelasi nume, sub peretele sudic al Crestei Podragelului si peretele vestic al Muntelui Arpasul Mare. Etapa a V-a trece chiar pe malul sau. Este primul lac, dinspre est, al bazinului propriu-zis al Argesului.
Lacul din Valea Rea (Vistea-Moldoveanu), situat chiar la obīrsia Vaii Rele, sub creasta Moldoveanu - Vistea Mare, la 2156 m altitudine, are o suprafata de 5000 mp, o adīncime maxima de 2 m si este populat cu pastravi. Din jos de lac, apele Vaii Rele se arunca, la Buduri, īn vīltorile unora din cele mai spectaculoase cascade ale masivului. Se poate ajunge la Lacul din Valea Rea pe traseul 59.
Lacurile din Caldarea Galbenei. La est de muntii Scarisoara si Galbena, spre Valea Rea, īn Caldarusa si Caldarea Galbenei, se afla patru lacuri si mai multe petice de turba, foste si ele cīndva lacuri. Cel mai mare si mai frumos, poate cel mai frumos de pe versantul sudic al Muntilor Fagarasului, este lacul cel mare, Galbena-Scarisoara (2200 m alt., 12000 mp, 9 m adīncime, populat cu pastravi). Ceva mai jos de el, Lacul Galbena IV (2188 m alt., 2000 mp, circa 1 m adīncime) este si el populat cu pastravi.
Lacul Manastirii (Galasescu) (2168 m alt., 16000 mp, 2,5 m adīncime) din caldarea Vaii Rele a Galasescului, sub saua Vistisoarei, este ascuns privirii turistilor care trec pe deasupra sa pe traseele de creasta. Īn preajma sa se mai, afla īnca 4-5 lacuri mici, iar īn extremitatea vestica a caldarii, sub piciorul Hīrtopului Ursului, alte 2-3 ochiuri cu apa permanenta.
Lacul Bīndea, ascuns sub peretele muntelui Fundul Bīndei, la obīrsia Izvorului Bīndei, este mic, aproape colmatat, neīnsemnat din punct de vedere turistic.
Lacurile din Hīrtoapele Leaotei. Nicaieri īn Masivul Fagarasului nu se gasesc mai multe lacuri, laculete si mici ochiuri de apa la un loc decīt īn Hīrtoapele Leaotei. Aici sclipesc īn lumina soarelui nu mai putin de noua lacuri, īntre care Musetescu, Mioarele, Scoica, Gemenu de Sus (2230 m alt., 3500 mp, 2,1 m adīncime), Gemenu de Jos (2190 m alt., 3500 mp, 0,7 m adīncime), Lacul Rosu (2130 m alt., 10000 mp, 3 m adīncime maxima, populat cu pastravi). Toate lacurile Hīrtoapelor sīnt īn afara traseelor turistice marcate, dar sīnt usor accesibile din valea Rīului Doamnei sau din traseele de creasta.
Lacurile din bazinul de obīrsie al Vaii Zīrnei sīnt ultimele din extremitatea estica a masivului. Īn prezent sīnt trei lacuri, dar peticile de turba mari, īntunecate, indica paturile multor lacuri glaciare din trecut, care s-au colmatat. Īntre cele trei lacuri actuale sīnt mai interesante, din punct de vedere turistic, Lacul Zīrna (1980 m alt., 5000 mp, 2 m adīncime maxima), din care īsi trage apa la obīrsie rīul Zīrna, si Lacul Jgheburoasa (1958 m alt., 12000 mp, 2 m adīncime maxima), cel mai mare si mai spectaculos prin suprafata si amplasare. Cel de al treilea lac, mai mic decit primele doua, e amplasat spre culme, īntr-o zapodie adīncita de zapezi. Toate trei sīnt īn afara traseelor turistice. Primele doua sīnt populate cu pastravi.
Īn sfīrsit, mai sīnt de amintit cīteva lacuri de culme, cantonate īn mici adīncituri, īntre care Lacul Cerbului din Muntele Marginea, Lacul Bratila din Curmatura Bratilei etc.
CLIMA
Elementele climei (temperatura, vīnturi, precipitatii etc.) cunosc īn Muntii Fagarasului, ca īn toate masivele muntoase, o etajare determinata de altitudine. Aceasta se reflecta īn existenta etajelor bioclimatice. Astfel, se poate vorbi de un climat al padurilor de foioase, de unul al padurilor de conifere si, īn sfīrsit, de un climat al pajistilor alpine.
Clima Muntilor Fagarasului are īnsa si particularitati conditionate de masivitatea si orientarea acestor munti. Masivul pune stavila atīt maselor de aer rece si umed ce vin dinspre Atlantic si marile nordului, retinīndu-le mai īndelung pe povīrnisul sau nordic, cīt si celor mediteraneene si tropicale pe care le opreste pe latura lui sudica.
Iata de ce, īn afara de etajarea climatica pe verticala, Muntii Fagarasului prezinta si particularitati climatice legate de expozitie: pe povīrnisul nordic, un climat dinamic, agitat, umed, rece, iar pe versantul sudic, unul mai moderat, mai calm si mai īnseninat. Aceste particularitati climatice se rasfrīng īn etajele de vegetatie prin ridicarea sensibila a limitei padurilor pe clina sudica argesana fata de cea transilvana.
Temperatura aerului scade treptat de la poale spre crestetul muntilor. Media anuala este de 4-60C īn etajul padurilor de fag, de 2-40C īn etajul molidului si īn jur de 00C īn zona pajistilor alpine (pe vīrfuri, chiar -20C). Lunile cele rnai calduroase sīnt iulie si august, iar cele mai racoroase, ianuarie si februarie.
Conditiile climatice sīnt aspre, mai ales īn zona alpina. Rareori lunile de vara au temperaturi medii mai mari de 7-80C, iar lunile reci au media temperaturilor de -80C si chiar -110C. Nu sīnt rare nici cazurile cu scurte perioade de viscol si frig īn iulie si mai ales īn cea de a doua jumatate a lunii august. Drumetul va trebui sa aiba īntotdeauna o haina calduroasa īn rucsac.
Īn privinta temperaturilor medii lunare, remarcam faptul ca pīna la altitudinea de aproximativ 1600 m, luna cea mai rece este ianuarie, iar mai sus de aceasta altitudine - februarie.
Vīntul bate aproape permanent pe creasta, adeseori dinspre vest si nord-vest, provocīnd īnnorari. Calmul absolut este o raritate īn acesti munti. Unde nu se simt vīnturile dominante amintite adie brizele de munte si brizele de vale, materializate prin jocul ceturilor din vai.
Primavara, zidul muntos, interpus īn fata maselor de aer cald dinspre sud, creeaza efecte de fohn pe versantul nordic, provocīnd topirea brusca a zapezilor.
Norii sīnt elementul climatic cel mai impresionant, cel mai spectaculos si de cea mai mare importanta īn drumetie. Arareori i se īntīmpla drumetului din Ţara Oltului sa cuprinda cu privirea pīna īn īnaltul piscurilor Negoiului sau Moldoveanului, caci Masivul Fagarasului este cel mai mare generator de nori din tara noastra.
Norii cei mai frecventi sīnt migratori, fiind adusi de vīnturile de vest si nord-vest. Ei ramīn īndelung deasupra muntilor, dīnd nastere la ploi mari, īnsotite de vīnturi, īn special pe creasta.
Un alt rīnd de nori migratori se abat asupra Muntilor Fagarasului venind dinspre marile polare de nord. Ei nu zabovesc mult asupra muntilor, dar atunci cīnd vin, īi acopera cu totul, īncepīnd de la poale.
Dinspre sud, din bazinul Marii Mediterane, norii ajung mai rar īn Muntii Fagarasului. Unii dintre acestia calatoresc la circa 3000-6000 m īnaltime, dinspre sud-vest īnspre nord-est, iar altii, pe la altitudinea de 1000-3000 m, dinspre vest catre est. Acestia din urma genereaza de obicei ploi īndelungate, de sapte sau chiar zece zile īn sir.
Muntii Fagarasului īsi formeaza īnsa si nori proprii. Īn diminetile senine si calde apar nori de convectie, cu aspect de coloane sau saci de vata. Īncep a se strīnge catre orele 9-10, iar la amiaza sīnt deosebit de maiestuosi, avīnd o mare dezvoltare pe verticala. Uneori circula mai putin si catre seara dispar, fara a fi facut mai mult decīt a se "scutura". Alteori īnsa ei declanseaza furtuni apocaliptice, īnsotite de descarcari electrice. Primii, care de fapt sīnt prevestitori de vreme buna, sīnt Cumulus humilis si pot fi usor recunoscuti; ei sīnt mici, albi, cu margini argintii, avīnd forme rotunjite si circula izolat pe albastrul cerului, ca mici corabioare. Cumulus congestus sīnt mari si au tendinta de a se grupa, luīnd forme de munti de zapada. Ei au baza de culoarc cenusie, vīrful argintat si indica vreme instabila. Īn sfīrsit, norii Cumulonimbus si Nimbus sīnt sumbri si provoaca furtuni.
Īn Muntii Fagarasului se formeaza si nori de front, ca efect al īncalzirii mai puternice a aerului pe versantul sudic decīt pe cel nordic. Īntre masele de aer diferit īncalzite iau nastere, la altitudine mare, formatiuni de nori care pot stationa uneori vreme destul de īndelungata deasupra masivului. Cel mai des īntīlniti īnsa sīnt norii de briza. Dimineata, dupa rasaritul soarelui, brizele de vale scot din haurile vailor si circurilor glaciare nordice balauri de ceata, īnvalmasindu-i spre creasta principala. Turistul neavizat, aflat la una din cabanele de pe versantul nordic, ezita sa porneasca la drum, īnsa odata ajuns pe creasta, el va ramīne surprins de seninul din tinuturile sudice. Ceturile iesite convulsionat din caldarile Saratii, Arpasului sau Sīmbetei se topesc ca prin farmec īn bataia razelor de soare de pe versantul sudic. Spectacolul este fascinant: de-o parte, vīltoarea ceturilor, amplificīnd la dimensiuni fantastice abisurile si dīnd contururi de fum crestelor, de alta, calmul absolut al tinutului nemarginit din sud, scaldīndu-si verdele pajistilor īn lumina de aur a soarelui. La contactul dintre curentii de aer dinspre sud si ceturile de pe versantul nordic, pe aliniamentul crestei, se formeaza uneori un adevarat zid cenusiu. Seara, purtati de brizele de munte, norii si ceturile fac drumul īntors, īngramadindu-se īn jgheaburile vailor si curgīnd ca imense fluvii spre sesul depresionar al Ţarii Oltului.
Zilele cu adevarat senine sīnt rare īn Muntii Fagarasului. Daca īnsa, dupa caderea zapezilor de toamna, turistii au sansa de a prinde un astfel de senin pe īnaltimile masivului, ramīn cu o amintire de neuitat, caci de nicaieri, poate, nu vor mai zari īn tara noastra, deasupra marilor de nori, o atare desfasurare de vīrfuri alpine.
Precipitatiile sīnt relativ bogate īn Muntii Fagarasului si mai abundente īn latura vestica decīt īn cea estica. Cantitatea lor creste de la poale spre īnaltimi, ajungīnd īn medie de la 900-1000 mm (īn etajul fagului) pīna la 1400 mm (īn zona alpina). Sus īnsa, la altitudini de 1500 -1600 m si mai ales la peste 1900 m, ele cad īn mare parte sub forma de zapada (uneori chiar si vara).
Ploile au cea mai mare frecventa īn lunile de la īnceputul verii si cea mai mica spre toamna, īn septembrie. Ninsorile pot cadea oricīnd, īnsa de obicei ele īncep catre sfīrsitul lui septembrie. Cele mai frecvente sīnt īn ianuarie, februarie si martie. Practic, zapezile se instaleaza pe creste din septembrie-octombrie si dureaza pīna la sfīrsitul lunii mai si īnceputul lui iunie.
Īn zonele joase, ninsorile cele mai abundente se produc la īnceputul iernii, īngreunīnd mult accesul spre creasta. Īn zonele īnalte, acestea se produc, cu mici exceptii, īn luna martie, uneori chiar īn aprilie. Cumulata, īntreaga cantitate de zapada cazuta īn cursul unui an la altitudini de peste 2400 m ar da un strat gros de 7-8 m, adica de 10 ori mai mare decīt cel care cade, īn mod obisnuit, īn zona de cīmpie.
Cele mai mari cantitati de zapada se depun īn locurile adapostite, pe fundul caldarilor glaciare, prin vai si mai ales la baza versantilor cu expozitie estica. Purtata de vīnturi, zapada nu se depune asadar uniform, ci cu precadere īn portiunile adapostite, unde poate dainui pīna īn vara. Schiul se practica astfel, pe alocuri, pīna catre sfīrsitul lunii iunie.
Piscurile cele mai īnalte, Vistea, Laitelul, Laita etc. sīnt, de regula, dezgolite sau acoperite numai cu un strat subtire de zapada īnghetata. Versantii estici, cu zapezile lor pufoase si nedegajate, contrasteaza puternic cu cei vestici, maturati de vīnturi si cu aspect viscolit. Pe culmile secundare, fara exceptie, īn Muntii Fagarasului cornisele de zapada sīnt orientate catre est sau nord. Ele īngreuneaza considerabil ascensiunile de iarna, producīnd dificultati mai ales alpinistilor care nu cunosc punctele de trecere.
Īn urma ninsorilor abundente se pot produce adeseori avalanse. Astfel de situatii sīnt relativ frecvente. Pentru a da un singur exemplu, īn luna februarie a anului 1969 a cazut la o singura ninsoare, īn portiunea serbota - Ciortea, un strat de zapada mai gros de 80 cm. Īn asemenea situatii, avalansele sīnt iminente. Este important sa fie amintit faptul ca pe mai toti versantii abrupti ai Fagarasului se pot produce avalanse si ca īn acesti munti au fost semnalate cele mai mari si mai frecvente avalanse de la noi din tara. Daca la toate aceste dificultati se adauga nebulozitatea frecventa si denivelarile mari, rezulta ca parcurgerea pe timp de iarna a crestelor Masivului Fagarasului constitute o piatra de īncercare pentru orice alpinist.
Adeseori iarna, particulele fine ale ceturilor cristalizeaza sub forma de chiciura pe marile abrupturi nordice fagarasene. Atunci īntregul munte capata un aspect himalaian.
FLORA sI VEGETAŢIA
Drumetul pornit de la poale catre īnaltul Fagarasului va trece prin toate etajele de vegetatie din spatiul montan al tarii noastre.
La poalele masivului se afla etajul padurilor de gorun (Quercus petraea), īn care pe locuri umede se instaleaza stejarul (Quercus robur). La poala nordica a masivului, īn Depresiunea Fagarasului, se afla unul din cele mai interesante resturi ale vechilor paduri de stejar, astazi rezervatie naturala: Dumbrava Vadului (Poiana cu Narcise sau Poiana cu Coprine). Este o rariste de stejar de mai bine de 400 ha, inundata cam pe la jumatatea lunii mai de o adevarata mare de narcise. Mai sīnt desigur poieni cu narcise īn tara, dar nicaieri parca ele nu sīnt atīt de īntinse si nicaieri nu se mai īntīlneste o atare desime a stelutelor alb-galbui ale florilor.
Din sus de padurile de stejar si gorun, cam īntre 600 si 1300 m (1350 m) altitudine, de jur-īmprejurul muntilor se desfasoara etajul padurilor de fag (Fagus silvatica). Pe latura sudica, padurile sīnt pure sau numai ici-colo īn amestec cu conifere, pe cīnd īn Transilvania, molidul si bradul patrund īn padurea de fag pīna la poalele muntelui; cīteodata, cum ar fi, bunaoara, pe vaile Brescioarei si Pojortei, prin padurea de fag gasim si zada (Larix decidua), conifer gratios cu frunze cazatoare. Prin taieturi invadeaza aproape pretutindeni plopul tremurator (Populus tremula) si mesteacanul (Betula verrucosa). Sīnt coaste īntregi, ca cele din drumul de la Turnu Rosu catre Chica Pietrelor (saua Petrilor), unde mesteacanul apare pur, de parca ar fi fost sadit.
Pe vai patrund, venind dinspre dealuri, aninul negru (Alnus glutinosa) si aninul alb (Alnus incana). Adesea mai gasim si salcia capreasca, cu frunze late ca de mar (Salix caprea).
Scapate de sus, prin micile raristi ale padurilor de fag, coboara ericaceele si, dintre ele, mai ales afinul (Vaccinium myrtillus). Acolo unde solul este mai bun si mai gras, prin padurile de fag, īntīlnim, īn locul afinisurilor, tufele delicate de napraznic (Geranium robertianum), cu flori roz-liliachii. Primavara, de sub frunzarul de rugina al fagetelor, se deschid spre soare ochii albastri ai floricelelor de crucea voinicului (Hepatica transilvanica), iar din tufisuri si locuri umbroase se desfac "turtitele albe" ale gainuselor (Isopyrum thalictroides). Cam īn acelasi timp, mierea ursului (Pulmonaria molissima) īsi schimba necontenit culoarea, de la rosul bobocilor la violetul florilor tinere si apoi la albastrul florilor trecute.
Īn acelasi etaj, prin locurile umede, de-a lungul vailor si potecilor, īntīlhim adeseori slabanogul (Impatiens nolli-tangere) cu flori galbene si teci gata sa explodeze la cea mai mica atingere. Pe la margini si prin luminisurile largi, padurile de fag sīnt tivite cu brebenei purpurii (Corydalis cava). Sa nu uitam īnsa nici florile albe de floarea pastelui (Anemone nemorosa), pe cele violete de coltisori (Dentaria bulbifera), pe cele galbene de brusture negru (Symphytum cordatum) si, mai ales, degetarutii galbeni (Digitalis ambigua), īnfloriti īn toiul verii.
Pajistile din etajul padurilor de fag sīnt dominate de paisul rosu (Festuca rubra) si campanule, mai ales Campanula persicifolia, cu splendide flori albastre violacee si Campanula patula, violet-albastruie. Primavara, albul micilor petice de omaturi, īntīrziate ici-colo īn preajma tufelor, este stropit de violaceul pal al brīnduselor (Crocus vernus). Ceva mai tīrziu, īn preajma verii, se ridica, din ierburi, tijele īnalte de crini de padure (Lilium martagon), spīnzurīnd deasupra gramineelor candelabre violete pestrite. Rareori, mai ales de-a lungul vailor cu grohotisuri si bolovanisuri de calcar, īsi raspīndesc mirosul de vanilie florile de carmin ale sīngelui voinicului (Nigritella rubra).
Orhidaceele sīnt si ele prezente. Gasesti pretutindeni poroinicul, stupinita alba (Platanthera biofolia), cu parfum subtil si discret, "ura" (Gymnadenia conopea) si multe, multe altele. Mai amintim doar garofita de munte, cu flori albe liliachii (Dianthus superbus) si garofita alba (Dianthus spiculifolius), legate mai ales de zone calcaroase. Prin locurile umede, calcea calului (Caltha laeta) īsi expune la soare florile mari, galbene si lucioase.
Cam de la 1300-1350 m pīna la 1700 m altitudine, pe versantul nordic, si 1800 m pe cel sudic, īntīlnim etajul molidului (Picea excelsa). Īn desisurile sale īntunecoase nusi au locul prea multe flori. Numai arareori, prin raristile cu lumina abia filtrata, ruginiul litierei este īntrerupt de verdele crud-viu al frunzulitelor trifoliate ale macrisului iepurelui (Oxalis acetosella). Din tufele sale īsi ridica primavara capul, īn rarele si palidele raze de soare, mici flori albe, deosebit de delicate. Pe la marginea molidisurilor sau de-a lungul potecilor ce le strabat, prin locuri mai īnsorite, dar umede, īntīlnim paralutele de munte (Pirola uniflora), albe, singuratice si discret parfumate. Dintre orhidacee zarim mai des, pe la marginea padurilor, orhidea (Listera ovata).
Pe vai umede si umbroase, de-a lungul torentilor, creste viguroasa, ajungīnd la 2 m īnaltime si avīnd frunze late, de pīna la 30 cm diametru, laptucul oii (Telekia speciosa), cu flori mari galbene.
Pajistile din etajul padurilor de molid, de obicei mai dese si mai īntinse ca cele din zona fagului, sīnt dominate tot de graminee, si anume de paiusul rosu (Festuca rubra) si de parusca sau parul porcului (Nardus stricta). Ca si mai jos, campanulele sīnt nelipsite din aceste pajisti. Mai dese sīnt cupele albastre de Campanula abietina. Alaturi de ele zarim florile albastre-liliachii ale viorelelor, unghia pasarii (Viola declinata) si tufele de flori mici purpurii, frumos mirositoare, ale cimbrisorului (Thymus pulcherimus, T. montanus).
Ici-colo patrund si ericaceele, mai ales coacaza sau cocazarul (Brukenthalia spiculifolia), cu flori rosii, mici, parfumate, si afinul (Vaccinium myrtillus). Prin locuri umede si grase īsi īnalta, viguroasa, candelabrele albe ale florilor otravitoare stirigoaia (Veratrum album).
Catre limita superioara, padurea de molid se rareste treptat, stingīndu-se prin arbori tot mai piperniciti, adesea cu coroana īn forma de stindard.
Urmeaza etajul alpin inferior, ce se continua de la limita de sus a padurilor pīna la 2200 m altitudine. Altadata era aici īmparatia jnepenilor (Pinus montana), care se mai pastreaza si astazi īn desisuri, pe coastele priporoase si prin caldari.
Īn acelasi etaj sīnt foarte raspīndite tufarisurile scunde de ericacee, si anume: afinul (Vaccinium myrtillus) si merisorul (Vaccinium vitis-idaea) - ultimul cu frunze pieloase, flori cu corola alba si fructe rosii. Ceva mai rar īntīlnim si plante din alte familii, ca ienuparul pitic (Juniperus nana) si pe abrupturile stīncoase, frecvent cu izvoare de coasta, aninul de munte (Alnus viridis), usor de recunoscut de departe dupa coloritul sau verde cenusiu. Īn Muntii Fagarasului, aninul de munte este un indicator sigur de locuri priporoase, neprimitoare, ce trebuie evitate. Īn fine, deasupra tuturor se ridica īn acest etaj zīmbrul (Pinus cembra), arbore ocrotit. El īsi desface coroana buclata si puternica numai pe alocuri, cum ar fi, bunaoara, deasupra stīnei din Moldoveanu pe piciorul sudic al muntelui cu acelasi nume, pe Valea Zīrnei, īn caldarile Vaii Vladului, īn Berevoescu, īn Lutele Mici, īn Rīiosu, spre valea Budei etc.
Īn pajistile din etajul alpin inferior, covorul verde este alcatuit, ca peste tot, din graminee. Īn preajma padurilor domina īnca teposica si paisul rosu de care am mai amintit. Mai sus īnsa, īn adevaratul etaj al jneapanului, dominante sīnt parusca (Festuca supina) si iarba stīncilor (Agrostis rupestris).
Primavara, verdele pajistilor este punctat de florile viorii ale brīnduselor (Crocus vernus), de cele galbene ale ciuboticei cucului (Primula elatior) si ale bulbucilor de munte (Trollius europaeus), planta ocrotita.
Vara, prin paduri, īsi īnalta capitulele portocalii rusulita (Hieracium aurantiacum). Ici-colo mai apare si sopīrlita (Veronica belidioides) punctīnd pajistile cu albastrul īntunecat al rozetelor sale. si tot vara īnfloreste, mai mult pe brīne si locuri stīncoase si umede, omagul galben (Aconitum anthora), cel albastru violaceu (A. tauricum) si ciubotica-ursului (Cortusia matthioli), iar prin locurile mai asezate garofita pitica (Dianthus gelidus), roza, scunda, abia rasarind din iarba.
Prin crapaturi de stīnci, pe grohotisuri si īn locuri stīncoase, īntīlnim adesea florile mici, galben-verzui, ale mierlutei pitice (Minuartia sedoides).
Dincolo de 2200 m altitudine si pīna la crestele cele mai īnalte de peste 2500 m, īn etajul alpin superior, tufarisurile lemnoase devin din ce īn ce mai mici si mai rare. Batute de vīnturi, formatiile de tufarisuri pitice de tundra alpina se īntind pe pamīnt, cautīndu-si adapost. Dintre rudele apropiate ale afinului īntīlnim pomisoara (Vaccinium uliginosum), cu frunze mici, rotunde, ceroase si fructe negre, si azalea (Loiseleuria procumbens).
Pe calcare īnfloreste alba, īn toiul verii, argintica (Dryas octopetala). Alaturi de ea pot fi zarite adesea rudele pitice ale salciilor (Salix reticulata si S. herbacea).
Pasunile sīnt dominate de coarna (Carex curvula). Florile din acest etaj sīnt de-o delicatete neasemuita. Poate ca cei mai gingasi sīnt degetarutii care apar primavara de sub zapada prin circurile glaciare (Soldanella pussila, S. montana). Le face concurenta, prin locurile stīncoase, violetul deschis al ochiului gainii (Primula minima). si tot īn zilele de primavara, din muschi īsi ridica firava floarea alba cu pete galbene de sulf foaia grasa (Pinguicula alpina). Campanulele sīnt reprezentate de specia alpina, pitica, abia ridicīndu-si clopotu-i albastru-violaceu la īnaltimea ierbii (Campanula alpina). De un albastru mai profund sīnt gentianele. Īntīlnim des Gentiana nivalis, cu flori mici si, mai rar, "cupele" mari de Gentiana kochiana (acaulis). Pe alocuri, īn toiul verii, pajistile sīnt īmpodobite cu nuante de roz, fie rozul liliacliiu al armeriei (Armeria alpina), fie rozul deschis al luceafarului (Scorzonera rosea).
Cea mai frecventa culoare īnsa, īn miezul verii si catre toamna, cīnd excursiile sīnt īn toi, este cea galbena. Prin iulie-august īnfloresc deodata martisorul (Geum montanum), chimenul de munte (Ligusticum mutellina) si sclipetii de munte (Potentilla ternata). Sīnt florile cele mai raspīndite īn pajistile alpine din Muntii Fagarasului. Rar se īntīlnesc omagul galben (Aconitum anthora) si ghintura galbena (Gentiana lutaea), planta ocrotita.
Diversitatea florei este amplificata, pe alocuri, de existenta calcarelor, cum se īntīmpla, bunaoara, īn Ciortea, Piscul Bīlei si, mai ales īn Buda - Rīiosu - Museteica. Īnfloresc aici toporasii galbeni (Viola biflora), ochiul sarpelui (Eritrichium nanum), albastru ca cerul, si floarea de colt (Leontopodium alpinum), ocrotita si ea.
Pe stīncarii este īndeobste locul saxifragelor. Amintim aici ochii soricelului (Saxifraga aizoides), cu flori portocalii, S. stellaris, cu flori albe punctate cu purpuriu si - mai mult pe calcare - iarba surzilor (S. aizoon), alba sau alb-galbuie, cu puncte rosii. Din loc īn loc, cenusiul stīncariilor din grohotisuri este tapisat cu pernite de iarba rosioara (Silene acaulis).
Am lasat cu buna stiinta la urma una din marile podoabe ale Fagarasului, comuna si foarte raspīndita īn zona alpina: ruja, bujorul de munte sau smirdarul (Rhododendron kotschyi), planta ocrotita, ce īnfloreste īn iunie-iulie.
FAUNA
Fauna Muntilor Fagarasului cunoaste, desi mai putin pregnant ca vegetatia, o distributie zonala altitudinala.
Dintre mamifere, caprioara (Capreolus capreolus), pe alocuri colonizata, nu urca decīt rareori mai sus de brīul padurilor de fag. Cerbul (Cervus elaphus) ajunge, īn schimb, mai ales īn perioadele de rut, pīna la limita superioara a padurilor. Nu rare sīnt cazurile cīnd ciobanii sau drumetii, ramasi peste noapte la stīnele din Marginea sau Naneasa, aud boncanitul cerbilor iesiti la gol, prin valea Modrugazului sau pe plaiurile Mīndrei. Mistretul (Sus scrofa) este si el adeseori īntīlnit, cu precadere, īn padurile de la poalele muntilor.
Prin vīrfurile arborilor, veveritele (Sciurus vulgaris) executa cu maiestrie salturi largi.
Dintre felide ne īntīmpina frecvent pisica salbatica (Felix silvestris) si, mai ales, jderul de copac (Mustela martes), comune atīt padurilor de foioase, cīt si celor de molid. Nu lipseste nici rīsul (Lynx lynx), seniorul felidelor din Europa, care urca uneori, īn urmarirea pradei, pīna la golul alpin.
1 Capitolul a fost redactat de Viorel Gherasim, cercetator stiintific la Academia de stiinte Agricole.
Pe alocuri, el provoaca pagube īn lumea cervidelor.
Pagube mai provoaca si lupul (Canis lupus), desi īmputinat īntrucītva īn urma vīnatului. Nelipsita din padurile de fag este de asemenea vulpea (Canis vulpes).
Īn fine, cel mai mare dintre mamifere, ursul (Ursus arctos), se adaposteste ziua prin desisurile padurilor, facīndu-si aparitia uneori si prin taieturi cu zmeurisuri. Cei mai batrīni, īnvatati sa manīnce carne, ies de multe ori noaptea la gol, īn preajma stīnelor, īn cautarea pradei. Īn Muntii Fagarasului, numarul lor este īn prezent de cīteva sute.
Īn golul alpin este īmparatia caprei negre (Rupicapra rupicapra), specie ocrotita. Masivul Fagarasului adaposteste numarul cel mai mare de capre negre din tara noastra, alcatuind o populatie deosebit de robusta.
Lumea pasarilor cuprinde numeroase specii mici, cantonate prin paduri, dar si cīteva specii mari de rapitoare, care-si vegheaza teritoriul de vīnatoare, īn zboruri largi, deasupra spatiului alpin. Prin paduri, īn special prin cele de foioase, dar patrunzīnd adesea si īn etajul molidului, sīnt mai frecvente: cinteza (Fringila coelebis), fīsa de padure (Anthus spinoletta spinoletta), silvia (Sylvia communis), sturzul de vīsc (Turdus viscivorus), rnacaleandrul (Erithacus rubecula), gaita Garrulus glandarius), cīteva specii de pitigoi (Parus montanus, P. cristatus, P. ater) si mierla (Turdus merula); mai rar pot fi vazute: corbul (Corvus corax), ciocanitoarea neagra (Dryocopus martius martius), iar dintre pasarile rapitoare, sorecarul comun (Buteo buteo). De-a lungul pīraielor repezi de munte, pe pietre si pe trunchiuri de arbori culcati, pot fi vazute codobatura (Motacilla alba), mierla de piatra (Monticola saxatilis) si, ceva mai rar, īmpodobit cu un splendid penaj, pescarusul albastru (Alcedo atthis).
Mai sus, īn padurile de conifere, vietuiesc forfecuta (Loxia curvirostrata), pitigoiul motat (Parus cristatus), ciocanitoarea (Picoides tridactylus alpinus), cucuveaua īncaltata (Aegolius fenereus) si cucuveaua pitica (Glaucidium passerinum).
Īn portiunile cele mai pustii, evitīnd cararile batute ale muntilor, īn trupuri batrīne de padure, se afla cocosul de munte (Tetrao urogallus), pasare rara, ocrotita de lege.
Sus, īn etajul jneapanului, se īntīlnesc mierla gulerata alpina (Turdus torquatos alpestris), brumarita de stīnca (Prunella collaris) si brumarita de padure (Prunella m. modularis). Caracteristica pasunilor de īnaltime este fīsa, īn timp ce īn acelasi etaj bioclimatic, grohotisurile si stīncariile sīnt populate de cojoaica (Certhia tamiliaris).
Deasupra crestelor, a vailor, pasunilor si padurilor se īntinde spatiul larg al vulturilor plesuvi suri si bruni si al acvilelor de munte (Aquila chrysaetos chrysaetos), cele mai puternice rapitoare de la noi, devenite tot mai rare īn ultima vreme.
Dintre sopīrle, sopīrla de cīmp (Lacerta agilis) si sopīrla de ziduri (Lacerta muralis) sīnt raspīndite īn zona forestiera, iar sopīrla de munte (Lacerta vivipara) poate fi zarita mai mult īn etajul subalpin si alpin, sopīrla fara picioare (Anguis fragillis), numita gresit si napīrca, se gaseste īn paduri de foioase si conifere, preferīnd mai ales locurile umede.
Reptilele sīnt slab reprezentate īn fauna Fagarasului, doar prin vipera comuna (Vipera berus), care poate fi vazuta pe stīnci sau trunchiuri īnsorite de copaci, din zona fagului pīua la īnaltimea de peste 2000 m. La altitudini mai joase, īn paduri, vietuieste si sarpele de alun.
Amfibienii sīnt des īntīlniti īn zona forestiera, mai mult īn padurile de foioase, putine specii ajungīnd la limita superioara pīna sub pasunea alpina. Tritonii (Triturus cristatus) prefera apele mai mult sau mai putin stagnante si locurile umede. Ei pot fi vazuti, īn "Lacutul" din Netedu. Salamandra (Salamandra salamandra) este prezenta īn padurile de fag si conifere. Numai broasca bruna de munte (Rana temporaria) poate fi gasita pīna sus, spre pasunea alpina.
Pestii sīnt reprezentati, īn primul rīnd, prin pastravi (Salmo trutto fario), care se afla īn cursul superior al aproape tuturor rīurilor si pīraielor si īn mai multe lacuri glaciare.
Mai jos īn zona pastravului traiesc scobarul (Chondrostoma nasus), mreana (Barbus meridionalis petenyi) si boisteanul (Phoxinus phoxinus), iar pe sub pietre, zglavocul (Cottus gobio).
Īn partea sudica a Fagarasului, īn cursul superior al Argesului, Rīului Doamnei si Vīlsanului, a fost descoperit īn 1956 cel mai rar peste din fauna Romāniei, specia cu cea mai mica raspīndire din Europa, endemica īn bazinul Argesului. Este vorba de asprete, sforete sau poprete, cum este denumit de localnici (Romanichthys valsanicola), un relict tertiar; īn ultimii ani īnsa, numarul acestui rarisim reprezentant al ihtiofaunei noastre s-a redus īngrijorator.
O interesanta si bogata fauna ihtiologica - se formeaza īn lacul de acumulare de la Vidraru de pe Arges.
Dintre nevertebrate, gīndacii (Coleopterele) sīnt foarte bine reprezentati (peste 1500 de specii), mai ales prin croitori (Cerambycidae), carabusi (Scarabeidae) si alte familii. Cei mai multi gīndaci se gasesc īn cadrul zonei forestiere, traind īn frunzar, sub pietre, trunchiuri culcate la pamīnt, sub scoarta sau pe inflorescente, iar altii pe sol, cautīnd hrana.
Fluturii (Lepidopterele) numara circa 700-800 de specii, cuprinzīnd atīt forme de padure, cīt si unele care caracterizeaza pasunea alpina. Deosebit de frumos, un fluture rosu cu pete negre, ce poate fi īntīlnit īn pasunea alpina, este un endemism al Carpatilor Meridionali, numit Boloria pales carpathomeridionalis. Spre versantul nordic al Fagarasului se gaseste foarte rar o forma alpina (Parnassius apollo), fluture frumos, una din raritatile faunei noastre de insecte.
POPULAŢIA sI AsEZĂRILE
Zonalitatea bioclimatica si tipurile de relief au determinat grade de populare si moduri de utilizare a terenurilor diferite īn sectoarele masivului fagarasan si īn spatiul īnconjurator.
De o parte si de alta a masivului, considerat īn īntregul sau (inclusiv sirul Cozia - Ghitu), relieful plat sau molcom al Depresiunii Fagarasului, la nord, si depresiunilor Jiblea, Aref si Bradet, la sud, a favorizat instalarea oamenilor īn asezari stabile, īnca din cele mai vechi timpuri.
Īn cīmpia premontana a Depresiunii Fagarasului s-a dezvoltat o retea puternica de localitati compacte, mari. O parte din ele s-au īnsirat de-a lungul Oltului, la 8-10-15 km distanta de munti, iar o alta parte s-au dezvoltat pe o linie mai apropiata de poalele muntilor, la 3-5 km de acestia.
Circulatia īn depresiune s-a dezvoltat cu precadere pe directia est-vest, mai īntīi de-a lungul Oltului, unde s-au construit calea ferata si soseaua Brasov-Sibiu. Īn ultimii ani, traficul tot mai intens a determinat si asfaltarea soselei care leaga, tot pe directia E-V, o mare parte din localitatile de sub munte. Īn acelasi timp s-a dezvoltat si o retea de drumuri comunale, care leaga localitatile de sub munte de cele din preajma Oltului, precum si o retea de drumuri forestiere care, pornind din satele de sub munte, se infiltreaza īn masiv, pe toate vaile.
Īn partea de sud a masivului, relieful deluros a determinat o retea mai rara de localitati, de tip risipit, circulatia dezvoltīndu-se īn special de-a lungul rīurilor mari (Topolog, Arges, Vīlsan, Rīul Doamnei), pe care s-au construit sosele pīna īn inima muntilor; circulatia de la est la vest a fost mult īngreuiata, iar din punct de vedere turistic, nula.
Pe latura vestica a masivului, defileul Oltului a constituit din vechi timpuri o mare poarta de trecere īntre tinuturile dunarene si cele de dincolo de munti, satele fiind īnsirate, pe sosea, numai la gura vailor. Īn Depresiunea Titestilor, de un pitoresc deosebit, se afla o retea densa de localitati, legate prin sosele, care constituie puncte de pornire sau sosire īn si dinspre masiv.
Īn spatiul forestier al Fagarasului nu exista localitati stabile, ci numai cabane forestiere, la care, la nevoie, se poate gasi adapost.
Spatiul alpin īntins a dus la dezvoltarea pastoritului, īndeosebi pe versantul sudic, mai domol, si mai putin pe cel nordic, cu versanti abrupti, custuri si grohotisuri. Pe versantul sudic, la limita padurilor, īntīlnim stīne mari, saivane, care, la nevoie, pot servi turistilor ca adapost; pe versantul nordic acestea sīnt rare.
Frumusetea si ineditul peisajului au stīrnit interesul amatorilor de drumetie pentru acesti munti. Distantele mai scurte dinspre Depresiunea Fagarasului au determinat dezvoltarea turismului cu precadere pe versantul nordic, unde s-au construit majoritatea cabanelor turistice. Dupa construirea Transfagarasanului si a lacului de acumulare de la Vidraru, care a schimbat complet peisajul, s-a dezvoltat mult reteaua de cabane si pe versantul sudic. Se poate considera ca, sub aspectul traficului turistic si al densitatii cabanelor, Muntii Fagarasului ocupa unul din locurile de frunte īn ierarhia tinuturilor muntoase din Romānia.
Cai de acces si puncte de plecare pentru traseele de pe versantul nordic
Ascensiunile pe versantul nordic ale masivului īncep din Depresiunea Fagarasului. Aici se poate ajunge fie cu trenul pe traseele (Bucuresti) -Brasov - Fagaras - Sibiu (Arad) si Rīmnicu Vīlcea - Podu Olt, fie cu autoturismul pe drumurile nationale 1 (Bucuresti - Brasov - Sibiu - Oradea) si 73A (Rīsnov - Poiana Marului - sercaia) sau pe drumurile modernizate Talmaciu - Avrig - Agnita - Voila, Rupea - Fagaras si Hoghiz - sercaia.
Pentru turistii care vin pe calea ferata, statiile de debarcare pot fi urmatoarele: Fagaras, Voila, Ucea de Jos, Arpasu de Jos, Scorei, Porumbacu de Jos, Avrig si Sebes-Olt, iar dinspre Rīmnicu Vīlcea statia Podu Olt.
Drumul national 1 se desfasoara īn imediata apropiere a caii ferate Brasov - Sibiu si trece, pe distanta Fagaras - Avrig, prin aceleasi localitati prin care trece si calea ferata.
Drumul national 73A īnlesneste accesul dinspre Bran sau Rīsnov, prin pasul Poiana Marului. El intra īn depresiune la sinca si, trecīnd prin localitatile Ohaba, Vad, ajunge la sercaia unde īntīlneste DN1.
1 La elaborarea lucrarii, au fost folosite si īnsemnarile si notele de drum ale lui Emilian Cristea.
Din DN73A, dupa sinca Veche, se desprinde catre vest drumul modernizat premontan, care leaga sinca de orasul Victoria pe ruta sercaita - Bucium - Margineni - Sebes - Recea - Gura Vaii - nord Breaza - Lisa -Sīmbata de Sus - Dragus - Vistea de Sus -Victoria. Din Sebes, Recea, Breaza, Sīmbata de Sus si Victoria se desprind poteci turistice marcate catre Masivul Fagarasului. Tot din DN 73A se desprinde, la Vad, un drum modernizat care conduce, dupa 3 km, la Poiana cu narcise.
Drumul modernizat Talmaciu - Avrig se desprinde din DN7 (E 15A), asigurīnd accesul īn depresiune celor care vin dinspre Rīmnicu Vīlcea. El trece pe la gara Podu Olt, halta Sebes-Olt, prin Racovita si īntīlneste DN1 la Avrig.
Drumul modernizat Hoghiz - sercaia se desprinde din DN 13 (E 15) la Hoghiz, trece pe sub rama Muntilor Persani si sfīrseste la est de sercaia.
Tot din DN 13, de la Rupea se desprinde drumul modernizat care conduce īn orasul Fagaras (DN 1), trecīnd prin Jibert - Valeni - soars.
Īn sfīrsit, din zona centrala a Podisului Tīrnavelor, trei drumuri asfaltate, pornind de la Medias, Dumbraveni si Sighisoara, se īntīlnesc la Agnita si de aici mai departe un drum modernizat, care trece prin Dealu Frumos - Merghindeal - Cincu - Cincsor, ajunge īn Depresiunea Fagarasului, la Voila, localitate situata pe DN 1.
Īn depresiune, o serie de sosele astfaltate, care pornesc din DN 1, faciliteaza apropierea de masiv, ajungīnd uneori pīna la poalele acestuia sau patrunzīnd chiar īn acesta. Amintim īn acest sens soselele asfaltate Fagaras - Sebes (12 km); Fagaras - Recea - Dejani (14-15 km); Sīmbata de Jos - Sīmbata de Sus - Complexul turistic Sīmbata (13 km); Ucea de Jos - Victoria (8 km) si drumul national Transfagarasan (DN 7C).
Principalele puncte de plecare pentru versantul nordic sīnt urmatoarele:
Orasul Fagaras (430 m alt. medie) este situat pe DN 1, la km 232-239 si pe calea ferata Bucuresti - Brasov - Arad; doua hoteluri, doua statii "service", statie benzina, autogara. Punct de plecare catre: Sebes (12 km, drum modernizat): Recea (14 km, drum modernizat) si īn continuare sectorul montan Bratila - Zīrna; Breaza (20 km din care 18 drum modernizat) si īn continuare sectorul montan Urlea; Complexul turistic si manastirea Sīmbata (28 km, drum modernizat) si īn continuare sectorul montan Sīmbata; Victoria (33 km, drum modernizat) si īn continuare cabana Arpas si sectorul montan Podragu. Legatura cu localitatile amintite, ca si cu alte localitati din zona, se face cu ajutorul curselor I.T.A. (autogara situata līnga gara C.F.R.).
Obiective turistice īn oras: Cetatea Fagarasului (sec. XV-XVII) cu castelul care gazduieste muzeul Ţarii Fagarasului si biblioteca municiuala; statuile lui Badea Cartan si a Doamnei Stanca; biserica Sf. Nicolae, ctitorita de Constantin Brīncoveanu īn anii 1697-1698; casa lui Inochentie Micu-Klein; biserica Sf. Treime (1782-1783); biserica romano-catolica si manastirea franciscanilor (1737, refacuta 1760); biserica reformata (1712); biserica evanghelica (1842-1843).
Satul Sebes (567 m alt. medie) situat la 12 km sud de orasul Fagaras, la rascrucea drumurilor modernizate Fagaras - Sebes si sinca Veche - Sīmbata de Sus - Victoria; legatura la Fagaras cu curse I.T.A. Punct de plecare pentru traseul 1 (vf. Comisu prin Valea Sebesului); distanta fata de poalele muntilor 5 km, pe drum forestier.
Satul Breaza (610 m alt. medie) se afla la 20 km sud-vest de orasul Fagaras si 15 km sud de comuna Voila (DN 1); drum modernizat pīna la 2 km nord de sat, apoi drum pietruit; legatura la Fagaras cu autobuze I.T.A. Punct de plecare pentru traseele 2, 3 si 4 din sectorul Urlea; īn apropiere ruinele "cetatii de la Breaza" (sec. XIII-XV); distanta pīna la poalele muntelui 5 km.
Comuna Voila (423 m alt. medie) situata pe DN 1 (km 244-245) la punctul de īntīlnire cu soseaua modernizata dinspre Agnita si pe calea ferata 200; autobuz I.T.A. catre Fagaras si Breaza (15 km). Punct de plecare catre satul Breaza si, īn continuare, pe traseele 2, 3, si 4 catre sectorul montan Urlea. Drumul Voila - Breaza trece prin satele Voivodeni (biserica-monument) si Pojorta; distanta pīna la poalele muntelui (sud Breaza) 19 km. La 3 km nord de Voila, īn Cincsor, biserica fortificata saseasca.
Comuna Sīmbata de Jos (422 m alt. medie) asezata pe DN 1, la 1 km vest de Voila (km 246-247) si pe calea ferata 200; camping (Hanul Brīncovenesc); punct de plecare pentru Complexul turistic Sīmbata (15 km) si, mai departe, sectorul muntilor Sīmbetei (traseele 10-14); drumul Sīmbata de Jos - complex, modernizat, trece prin Sīmbata de Sus (6 km); poate constitui punct de plecare catre Breaza (pentru sectorul montan Urlea) pe ruta Sīmbata de Jos - Sīmbata de Sus -Lisa - Breaza (14 km); tronsonul Sīmbata de Jos - Lisa, drum modernizat.
Puncte de interes turistic: īn comuna Sīmbata de Jos - casa (castelul) Brukenthal (sec. XVIII), īn prezent sediul hergheliei de cai; īn comuna Sīmbata de Sus - biserica ridicata la 1784 de Nicolae si Manolache Brīncoveanu si "castelul" Grigore Brīncoveanu (1800), construit līnga locul fostului castel al lui Constantin Brīncoveanu.
Comuna Ucea de Jos (429 m alt. medie) situata pe DN 1 (km 259) si pe calea ferata 200. Punct de plecare pentru orasul Victoria (distanta 8 km, drum modernizat) si, īn continuare, pentru traseele 15 si 16-20.
Orasul Victoria (640 m alt. medie) se afla la poalele masivului, la 8 km sud de Ucea de Jos si DN 1; sosele modernizate dinspre Ucea de Jos si Sīmbata - Dragus - Vistea de Sus; statie benzina; hotel (140 locuri); legaturi auto la toate trenurile de la gara Ucea de Jos. Punct de plecare pentru traseele 15 (Vistea Mare - Moldoveanu), 16-19 (cabana Podragu), precum si pentru Complexul turistic Sīmbata, pe drum forestier (11 km); distanta pīna la poalele muntelui circa 8 km pe traseul 15, circa 3 km pe traseele 16 si 17 si 7,5 km pe traseul 18.
Comuna Arpasu de Jos (424 m alt. medie) este asezata pe DN1 (km 262-263) si pe calea ferata 200; punct de plecare catre cabana Arpas si traseele din sectorul Podragu (tr. 17-20), pe ruta Arpasu de Jos - Arpasu de Sus - cabana Arpas (11-12 km pe drum nemodernizat, cu dificultati pentru mijloace auto) si catre traseele din sectorul Bīlea (tr. 21-28), pe ruta Arpasu de Jos - Cīrtisoara (6 km drum nemodernizat) si, īn continuare, pe Transfagarasan, catre Glajarie - Bīlea-Cascada - Bīlea-Lac (Arpasu de Jos - Glajarie, 16 km).
Comuna Scorei (414 m alt. medie) situata pe DN 1 (km 269-271) si pe calea ferata 200; punct de plecare catre bazele turistice din Valea Bīlei pe traseul Scorei - Cīrtisoara (5 km, drum nemodernizat) si, īn continuare, pe Transfagarasan; distanta pīna la poalele muntelui (Glajarie) 15 km.
Comuna Porumbacu de Jos (397 m alt. medie) se afla pe DN1 (km 276-277) si pe calea ferata 200; punct de plecare pentru traseul 29 catre cabana Negoiu (drum nemodernizat; pīna la poalele muntelui circa 14 km); pīna la Porumbacu de Sus autobuz I.T.A. dinspre Sibiu.
Comuna Avrig (390 m alt. medie) asezata pe DN1 (km 283-286) si pe calea ferata 200; hotel; punct de plecare pentru cabana Poiana Neamtului situata la poalele masivului; 14 km drum nemodernizat si, īn continuare, pentru traseele 36, 37, 38 si 39 (Barcaciu - Negoiu si Scara - Lacul Avrig) sau pentru cabana Suru, prin Valea Moasei - Izvorul (Poiana Florii) (tr. 40).
Obiective turistice: casa memoriala Gh. Lazar si statuia lui Gh. Lazar (sculptor C. Medrea).
Halta C.F.R. Sebes-Olt, situata pe calea ferata 200; punct de plecare pe traseul 41, catre cabana Suru, prin comuna Sebesu de Sus; distanta pīna la poalele muntelui (sud Sebesu de Sus) 6 km, drum nemodernizat.
Cai de acces si puncte de plecare dinspre vest
Dinspre vest, apropierea de munte se face prin defileul Oltului, strabatut de calea ferata Piatra Olt - Podu Olt si de drumul national 7. Marcajele celor cinci trasee turistice descrise īn ghid īncep din localitatile sau garile C.F.R. situate pe malul stīng al Oltului si anume: comuna Turnu Rosu (halta Turnu Rosu si gara Podu Olt), halta C.F.R. Valea Marului, satul Cīinenii Mici si satul Greblesti.
Comuna Turnu Rosu (380 m alt. medie) situata īn extremitatea estica a Depresiunii Fagarasului, īn punctul de intrare a Oltului īn defileu, pe calea ferata Piatra Olt - Podu Olt; īn imediata apropiere a comunei se afla halta Turnu Rosu, iar la 2 km gara Podu Olt, punctul de jonctiune al cailor ferate Piatra Olt - Podu Olt si Brasov - Sibiu; intce gara Podu-Olt si comuna Turnu Rosu, drum modernizat; punct de plecare pentru traseul 43 catre Chica Pietrelor - cabana Suru.
Halta Valea Marului aflata pe calea ferata Piatra Olt - Podu Olt (137 km de la Piatra Olt, 31 km de la Sibiu); punct de plecare pentru traseul de creasta V-E, etapa I.
Satul Cīinenii Mici (380 m alt. medie) asezat pe malul stīng al Oltului pe calea ferata Piatra Olt - Podu Olt si la 1 km est de DN 7; punct de plecare pentru traseele 44, 45 si 46 catre Chica Fedelesului si Apa Cumpanita - cabana Suru.
Obiective turistice: doua biserici-monument (sec. XVII si XIX).
Satul Greblesti (380 m alt. medie) se afla pe drumul (nemodernizat) Cīineni - Totesti - Perisani - Salatruc - Curtea de Arges, la 3 km sud de Cīinenii Mici, pe malul rīului Boia Mare; gara Cīineni pe linia Piatra Olt - Podu Olt, la circa 4 km; punct de plecare pentru traseul memorial general Praporgescu (tr. 46), catre cabana Suru.
Cai de acces si puncte de plecare pentru traseele de pe versantul sudic
Dinspre sud, drumul de apropiere este lung si anevoios. De la ultimele localitati pīna la creasta principala a sirului fagarasan nu exista drum turistic mai scurt de 45 km. Marcajele īncep din localitatile Salatrucu, Capatīnenii-Ungureni, Bradet si Slatina-Nucsoara. Īn toate localitatile amintite se poate ajunge pe drumuri modernizate, pornind de la Pitesti sau Curtea de Arges.
Orasul Curtea de Arges, situat pe drumul modernizat 7C, la 36 km nord de Pitesti si la capatul caii ferate Bucuresti - Pitesti - Curtea de Arges, pe rīul Arges; hotel, statie service, statie benzina, autogara si autobuze I.T.A. catre Salatrucu, Capatīneni, Bradet si Nucsoara. Punct de plecare catre toate traseele turistice de pe versantul sudic al masivului.
Atestat documentar din 1330, fosta capitala a Tarii Romānesti (1369), constituie un obiectiv turistic īn sine. Monumente istorice si de arhitectura: Curtea si biserica Domneasca (sec. XIV), bisericile "Sīn Nicoara" (sec. XIV), Episcopala (sec. XVI) si "Olari" (sec. XVI), Manastirea Curtea de Arges, ctitorita de Neagoe Basarab.
Comuna Salatrucu (660 m alt. medie) asezata pe Topolog, la 28 km de Curtea de Arges, la capatul unui drum modernizat care vine dinspre Tigveni pe valea Topologului si dinspre Curtea de Arges, peste deal, prin Valea Danului. Punct de plecare pentru traseele 47 (catre Vf. Negoiu) si 49 (catre saua Scarii - cabana Negoiu). Din Salatrucu, drum forestier pe valea Topologului pīna la confluenta Izvorului Scarii cu Izvorul Negoiului (35-36 km).
Satul Capatīneni (Capatīnenii-Ungureni), situat pe rīul Arges, la 25 km nord de Curtea de Arges, pe DN 7C, care strabate Cheile Argesului, da ocol lacului Vidraru si traverseaza masivul spre Transilvania. La Capatīneni īsi au statia finala autobuzele I.T.A. care circula dinspre Curtea de Arges. Constituie punct de plecare pentru traseele 47-49 din sectorul Negoiu, 50-55 din sectorul Bīlea - Caltun si 56-58 din sectorul Moldoveanu - Podragu. Din Capatīneni se pot face excursii īn Cheile Argesului, la Cetatea Poenari, la barajul lacului Vidraru, la cabanele Valea cu Pesti si Cumpana, aflate pe malul lacului amintit.
Comuna Bradet (624 m alt. medie), statiune balneoclimaterica, asezata pe Valea Vīlsanului, la capatul drumului modernizat DL16, desprins din soseaua Pitesti - Curtea de Arges, la 12,5 km nord de Pitesti (distanta de la ramificatia amintita la Bradet 42 km). soseaua intersecteaza si DN73C (Cīmpulung - Curtea de Arges) la 11 km sud de Bradet. Autobuze I.T.A. asigura legatura cu orasele Curtea de Arges, Cīmpulung, Pitesti. Punct de plecare pentru traseul 61 catre vīrful Moldoveanu prin Valea Vīlsanului si, respectiv, culmea Coastele Mari - Zanoaga; localitatea are o biserica-monument.
Satul Slatina (comuna Nucsoara) (780 īn alt. medie) se afla pe cursul superior al Rīului Doamnei, la capatul drumului modernizat DL17, desprins din DN73, la 12,2 km nord de Pitesti (īn localitatea Piscani). Autobuze I.T.A. asigura legatura cu orasele Cīmpulung, Curtea de Arges, si Pitesti. Dincolo de satul Slatina se continua, pe Rīul Doamnei, cel mai lung drum forestier din masiv, cu mai multe ramificatii, unele ducīnd pīna sub creasta principala. Punct de plecare pentru traseul 59 din sectorul Moldoveanu.
Cai de acces si puncte de plecare dinspre est
Dinspre est sīnt doua posibilitati de patrundere īn masiv: una pe valea Dīmbovitei si alta, mai frecvent utilizata, pe valea Bīrsei.
Punctul de plecare īn cel de al doilea caz īl constituie orasul Zarnesti situat la 26 km de Brasov si 8 km vest de Rīsnov, pe soseaua nationala 73A, si cap de linie pe ruta Brasov - Zarnesti. Din Zarnesti, un drum forestier conduce pīna la cabana Plaiul Foii (13 km), situata la poalele Pietrei Craiului. De la Plaiul Foii exista trei posibilitati de a urca pe creasta Fagarasului: a) prin Plaiul Mare īn Curmatura Foii pe Culmea Tamasului (etapa I pe traseul de creasta est-vest; b) prin vaile Bīrsei Grosetului si Rudaritei, īn saua Lerescului Mic (tr. 64); c) pe ruta Bīrsa Grosetului - Rudarita - Culmea Vacaria Mare (tr. 63 si 65).
soseaua transfagarasana (DN7C) constituie calea cea mai buna de traversare a Muntilor Fagarasului cu autoturismul. Dinspre nord ea se desprinde din DN1 īntre localitatile Scorei si Arpasu de Jos, trece prin Cīrtisoara (biserica-monument, casa memoriala Badea C rtan) si intra īn masiv catre sectorul Bīlea prin punctul "Glajarie" (distanta DN1 - cabana Bīlea-Lac este de 35 km). Dinspre sud patrunde īn munti prin Cheile Argesului, trece pe coronamentul barajului de la Vidraru, da ocol pe la est Lacului Vidraru si continua pe Valea Caprei pīna la creasta principala; trece pe clina transilvana, la Bīlea-Lac printr-un tunel (distanta Curtea de Arges - cabana Bīlea-Lac 79 km).
CABANE sI REFUGII
Afluenta mare de turisti, īndeosebi pe versantul nordic al masivului, mai salbatic si mai spectaculos, cīt si posibilitatile mai usoare de a ajunge la creasta dinspre Tara Oltului, au dus la o amplasare neuniforma a cabanelor turistice īn ansamblul lantului fagarasan. Astfel, pe versantul sudic exista numai doua cabane: Cumpana si Capra, la care se poate adauga cabana Valea cu Pesti, īn timp ce pe versantul nordic sīnt 12 cabane.
Departarea prea mare a centrelor populate din sud fata de creasta Fagarasului, precum si lipsa unor mijloace mai comode de patrundere īn interiorul masivului au īmpiedicat dezvoltarea traficului turistic pe acest versant.
O data cu construirea barajului de la Vidraru, a hidrocentralei de la Capatīneni si formarea lacului de acumulare care se īntinde pīna la gura Vaii Cumpanei, s-au creat premisele pentru dezvoltarea īn aceasta regiune a unor mari baze turistice. Construirea drumului transfagarasan, care face legatura īntre regiunile din sud si cele din nord, a dus la cresterea traficului turistic pe versantul sudic al Fagarasului.
Cabane pe versantul nordic
Cabana Urlea (1533 īn alt.) amplasata īn poiana din Curmatura Coltilor de pe Culmea Musuletii, marginita de Valea Pojortei la est si cea a Brescioarei la vest, este cabana cea mai estica din Muntii Fagarasului. Vecinatatea Coltilor Brezei, precum si īmprejurimile de un pitoresc deosebit fac din aceasta cabana un placut loc de popas, atīt pentru turistii dornici de excursii īn zona Lacului Urlea, cīt si pentru cei care parcurg traseul de creasta.
Cabana este usor accesibila dinspre Ţara Oltului din satul Breaza (tr. 2, 3, 4); are 53 locuri si dispune de un bufet; īncalzire cu lemne, iluminatul cu gaz.
Complexul turistic Sīmbata (690 m alt.) se afla pe Valea Sīmbetei, la contactul dintre munte si Depresiunea Fagarasului. La complex se poate ajunge fie din DN1 (Fagaras - Sibiu), pe drumul modernizat care porneste din Sīmbata de Jos (15 km), fie din orasul Victoria pe drumul forestier conturat pe la poalele muntilor (11 km). Complexul este constituit dintr-un numar de noua cabane, cu o capacitate de 87 de locuri īn camere de 2-4 paturi. El dispune de un restaurant modern, deschis īn toate anotimpurile, īncalzire cu lemne, iluminat electric.
Īn imediata vecinatate a complexului, īn mijlocul unei livezi de meri, se afla manastirea Sīmbata, ctitorie a domnitorului Constantin Brīncoveanu din anul 1785.
Cabana Valea Sīmbetei (1401 m alt.) constituie baza de plecare pentru excursii īn zona Bīndea - Galasescu, precum si capat de etapa pentru cei ce parcurg creasta Fagarasului. Dispune de 55 locuri; vara capacitatea ei este marita prin instalarea de corturi; are cantina-restaurant vara si bufet iarna. Este usor accesibila din Ţara Oltului, de la Complexul turistic Sīmbata. Īn īmprejurimi se poate practica schiul pīna primavara tīrziu.
Cabana Arpas (600 m alt.), denumita local si "Fata Padurii", este amplasata īntr-o mica poiana pe malul drept al Vaii Arpasului; cabana are 60 de locuri si restaurant. Ea poate fi folosita ca baza de plecare pentru traseele de pe Muchia Tarītei sau de pe vaile Arpasului si Podragului, catre cabanele Turnuri si Podragu. Este usor accesibila atīt dinspre comuna Arpasu de Sus (drum 9 km; marcaj triunghi rosu), cīt si dinspre orasul Victoria (7,5 km, pe drum forestier).
Cabana Turnuri (1520 m alt.) este situata pe Valea Podragului, pe un mic platou de la marginea de sus a padurii, fiind strajuita la vest de Turnurile Podragului, iar la est de Muchia Tarītei. Are un dormitor comun cu 20 locuri si un bufet. Este accesibila atīt dinspre cabana Arpas, prin Valea Arpasului si cea a Podragului (tr. 18), cīt si dinspre orasul Victoria peste Boldanu (Muchia Tarītei), tr. 16 si 17.
Cabana Podragu (2136 m alt.) se afla īn apropierea crestei principale, īn caldarea glaciara Podragu, līnga lacul cu acelasi nume. Capacitatea sa - 100 locuri īn dormitoare cu mai multe paturi - se dovedeste deseori insuficienta. Cabana este dotata cu restaurant. Accesul se poate face fie prin vaile Arpasului Mare si Podragului (tr. 18), fie din orasul Victoria peste Muchia Tarītei (tr. 16 si 17). Iarna, si mai ales primavara, īn caldarea Podragului se poate schia.
Hotelul Bīlea-Cascada (1234 m alt.) se afla pe DN7C, la km 131 (21 km distanta de DN1 si 114 km de la Curtea de Arges). El este situat īntr-o poiana aflata īn aval de Cascada Bīlei. Dispune de 63 locuri īn camere de 2-3 paturi. El are un restaurant cu regim permanent. O telecabina asigura transportul catre cabana Bīlea Lac.
Cabana Bīlea-Lac (2027 m alt.) se afla īn preajma km 117 pe DN7C (35 km distanta din DN1 si 79 km de la Curtea de Arges). Cabana este asezata īn caldarea glaciara, pe o peninsula, īn mijlocul celui mai mare lac din Muntii Fagarasului. Accesul se face cu telecabina īn tot timpul anului, iar cu automobilul sau alte mijloace de transport vara. Capacitatea de cazare: 64 de locuri īn dormitoare comune; bufet si restaurant. Cabana este o buna baza de plecare pentru traseele de creasta ale masivului sau alte trasee. De retinut ca aici se pastreaza zapada pīna la sfīrsitul lunii mai. Īn cuprinsul caldarii Bīlea se afla si cabana Paltinu, care are regim special de functionare.
Cabana Negoiu (1546 m alt.) este situata pe versantul nordic al Fagarasului, īntr-o poiana de pe piciorul Muntelui serbota. Vara poate gazdui 243 persoane, iar iarna 120; cabana are bufet si restaurant care functioneaza tot anul. Ea constituie o baza de plecare pentru drumetii dornici sa cunoasca zona Scara - serbota - Negoiu. O retea de poteci turistice marcate conduce pīna pe linia crestei principale a Fagarasului, dīnd posibilitatea celor interesati sa-si programeze excursii īn circuit. Desi se afla la mica altitudine, cabana este folosita ca loc de popas de catre turistii ce parcurg īn etape creasta Muntilor Fagarasului.
Cabana Poiana Neamtului (706 m alt.) este situata la capatul unui drum forestier ce porneste din Avrig īn lungul vaii Rīului Mare al Avrigului. Functioneaza tot anul; are 44 de locuri pentru cazare; bufet si restaurant. Marcajul turistic cruce rosie conduce de la Poiana Neamtului catre cabana Barcaciu si, mai departe, pīna pe creasta principala a Fagarasului (tr. 36, 38 si 39).
Cabana Barcaciu (1550 m alt.) se afla pe piciorul muntelui cu acelasi nume. Dispune de un dormitor comun cu 20 de locuri; bufet; apa la izvor; deschisa tot anul. O retea de marcaje conduce spre: cabana Negoiu (tr. 37); creasta principala a Fagarasului (tr. 38); Lacul Avrig (tr. 39).
Cabana Suru (1450 m alt.) este asezata pe Culmea Moasei la limita superioara a padurii. Cabana, care functioneaza tot anul, poate gazdui īn dormitoare comune 81 persoane; bufet si restaurant-cantina.
Cabana sta la īndemīna drumetilor, veniti sa īntreprinda excursii īn zona Suru - Gavanu -Tataru sau este folosita ca punct de plecare ori sosire pe si din traseul de creasta al Fagarasului. Iarna, pe pantele din fata cabanei, pe Fruntea Moasei, schiorii pot practica sportul preferat. Nu recomandam deplasarea īn timpul iernii īn Caldarea Gavanului, deoarece s-a dovedit ca zona este susceptibila avalanselor.
Cabane pe versantul sudic
Cabana Valea cu Pesti (950 m alt.) se afla pe DN7C la circa 12 km de statia finala a autobuzelor I.T.A. care vin pe ruta Curtea de Arges - Capatīneni sau 9,2 km de la barajul Vidraru pe malul estic al lacului. Dispune de 46 locuri īn camere cu doua paturi; bufet-restaurant. Fiind situata īntr-un punct īndepartat de traseele turistice marcate, unitatea ramīne deocamdata īn afara circulatiei pedestre montane.
Cabana Cumpana (920 m alt.) este situata pe malul vestic al lacului Vidraru, la circa 18 km de statia finala a autobuzelor I.T.A. pe ruta Curtea de Arges - Capatīneni sau 15 km de la barajul lacului. Are 138 de locuri, din care 70 īn hotel cu camere de 2-3 paturi si restaurant care functioneaza permanent. Anexa, cabana Coliba Vīnatorilor, functioneaza īn sezoanele de vīrf. Līnga cabana este loc de campare.
Cantonul pastoral Piscul Negru (1340 m alt.) se afla īn dreptul km 103,1 pe DN7C. Nu are destinatie turistica.
Cabana Capra (1500 m alt.) se afla pe DN7C, la km 108; este deschisa tot anul si are 40 de locuri īn camere de 2-3 paturi; bufet; vara are si restaurant.
Alte cabane
Cabana Plaiul Foii (849 m alt.) este situata la 13 km de Zarnesti, pe malul Bīrsei Mari; bufet si restaurant ce functioneaza tot anul. Are 120 de locuri īn camere cu 2-3 si mai multe paturi.
Refugii1
Prin grija Salvamontului Sibiu si Brasov s-au realizat cīteva refugii alpine, situate īn apropierea crestei principale.
Refugiile Vistea Mare si Avrig au fost distruse de intemperii.
Refugiul din Muntele Berevoescu (2190 m alt.) se afla īn preajma vīrfului Berivoiu Mare, la circa 400 m de drumul de creasta, si are stīlpi de marcaj jalonati pīna īn dreptul lui. Refugiul este metalic si are 24 de locuri.
Refugiul din Curmatura Zīrnei (1923 m alt.) este situat pe creasta principala a masivului. Are 8 locuri capacitate; vara este foarte aglomerat.
Refugiul Moldoveanu (2137 m alt.) se afla īn caldarea Vaii Rele a Moldoveanului, īn aval de Iezerul Vistea-Moldoveanu. Poteca marcata spre refugiu īncepe din Portita Vistei (2310 m alt.). Initial a avut 24 de locuri la priciuri, īn prezent numai 6-8.
Refugiul Caltun (2175 m alt.) este asezat pe malul Lacului Caltun. Pe līnga el trece marcajul turistic de creasta Negoiu - Bīlea. Aici pot īnnopta īn conditii de bivuac 10 persoane. Din drumul de creasta pīna la refugiu sīnt circa 50 m (marcaj punct rosu).
Refugiul din Chica Fedelesului (circa 1800 m alt.) se afla pe versantul estic al Muntelui Chica Fedelesului. Adapostul nu are usa, nici priciuri.
Fig 01. MUNŢII Fagarasului - Schema traseelor - partea de Vest
Fig 02. MUNŢII Fagarasului - Schema traseelor - partea de Est
Trasee turistice de patrundere īn masiv
TRASEE TURISTICE PE VERSANTUL NORDIC
1. Satul Sebes - sub vīrful Comisu, prin Valea Sebesului
Marcaj: triunghi albastru
Durata: 5-6 ore
Pentru drumul de acces spre satul Sebes, vezi capitolul "Puncte de plecare si cai de acces", p. 44
Descrierea traseului. Din satul Sebes marcajul turistic urmareste 14,6 km drumul forestier spre sud, pe Valea Sebesului. Urcīnd de-a lungul vaii, catre zona vīrfurilor Buzduganu (2176 m) si Berivoiu Mare (2300 m), situate pe creasta principala a Fagarasului, vom fi īnsotiti la vest de Piscul Grecului, Plaiul Mamului (Omului) si Muchia Plesei, continuate pīna īn creasta principala prin Muntele Scoarta, iar la est de culmea Muntelui Vacaria Mica (Vacarea Mica). Pe dreapta, īn sensul urcusului, Valea Sebesului primeste apele Vaii Cuciulatei, pe care se īnscrie un drum forestier secundar. Īn preajma punctului de unire a apelor, se afla un canton silvic. Dincolo de confluenta cu Valea Cuciulatei, Sebesul primeste alti afluenti, īnsotiti si ei de drumuri forestiere sau de poteci. Dupa 10 km de mers, ajungem la cabana forestiera Fīntīnele. Din dreptul ei se desprinde, pe valea cu acelasi nume, un drum secundar. Ceva mai sus, la 200 m de bifurcatia amintita, pe dreapta īn sensul urcusului, se afla cabana forestiera Secuiu (840 m). La ambele cabane putem gasi adapost, īn caz de nevoie.
De la cabana Secuiu, urcam pe Valea Sebesului īnca 4,4 km, apoi, dintr-un punct semnalat de un stīlp cu sageata indicatoare (1025 m), ne orientam la stīnga, traversam firul vaii si continuam pe drumul forestier secundar pe Valea Groapelor. Din acest drum se desprind catre dreapta doua poteci marcate cu acelasi semn, care se reīntīlnesc pe Piciorul Groapelor. Din cauza defrisarii este greu sa aflam repere. Recomandam poteca din amonte (a doua), care īncepe a se contura dupa circa 400 m, pe drumul de pe Valea Groapelor. Dupa distanta amintita, parasim drumul de pe Valea Groapelor si urcam prin lastaris, pīna la o coliba paraginita. Din dreptul acesteia poteca se orienteaza jumatate la dreapta. Condusi de marcaj pe coaste īnclinate, ajungem dupa circa 20 minute la 1300 m altitudine pe linia de cumpana a Piciorului Groapelor. De aici īn sus marcajul ne conduce īn lungul unei poteci bine conturate pīna īntr-un luminis (1350 m). Dincolo de aceasta īnaintam prin padure, ocolind micile denivelari ale reliefului, trecīnd cīnd pe versantul rasaritean, cīnd pe cel apusean. La 1460 m altitudine īntīlnim un izvor. De aici, coborīm putin si apoi urcam īn diagonala catre dreapta, traversīnd o poiana, marginita sus si jos de perdeaua padurii de molid. Privelistea se deschide larg spre creasta principala a Fagarasului.
Orientīndu-ne dupa stīlpii indicatori, urcam catre stīnga si, reintrīnd īn padure, urmam poteca conturata pe marginea unui pīrīu. Mai sus de obīrsia acestuia, padurea este defrisata. Īn continuare, acordam mai multa atentie orientarii, cautīnd permanent marcajul, pentru ca la 1620 m poteca, cu multe ramificatii secundare, ne conduce numai prin defrisari ori plantatii tinere, napadite de lastarisuri.
Depasind aceasta ultima zona, trecem o noua perdea de padure si ajungem pe versantul rasaritean al Piciorului Groapelor, ridicat la obīrsia Vaii Neamtului. Mergīnd mai mult de-a coasta prin zone defrisate, ajungem īntr-un punct de cumpana, acoperit de jnepeni si tufe de afin. Depasind cumpana abia schitata, coborīm si ajungem pe malul Lacului Porcului (adīnc de 60-80 cm; suprafata: circa 340 mp). De la lac tot de-a coasta, mergem prin raristi ori zone īmpadurite timp de 15 minute, apoi urcam pīna īn punctul de jonctiune a Muntelui Vacaria cu creasta Fagarasului (1720 m). La 20 m distanta se ramifica spre stīnga, īn coborīre, marcajul punct rosu spre Rudarita, cu legatura pentru cabana Plaiul Foii (tr. 65, descris īn sens invers).
Condusi acum de doua semne, īncingem Muntele Comisu pe la poale si iesim la stīlpul de marcaj care semnaleaza prezenta unui izvor la 300 m distanta. Aici, deasupra Curmaturii Comisului si sub Vīrful Comisu, la circa 1775 m altitudine, traseul nostru ia sfīrsit.
Trasee de legatura: spre stīnga, īn coborīre, Curmatura Lerescului Mic, cu legatura pentru cabana Plaiul Foii, traseul de creasta V-E, etapa a VIII-a; spre dreapta, īn urcus, Curmatura Zīrnei, cu legatura pentru cabana Urlea, traseul de creasta E-V, etapa a II-a.
2. Satul Breaza - cabana Urlea, prin Valea Pojortei
Marcaje succesive; triunghi albastru, apoi triunghi rosu
Durata: 31/2 - 4 ore
Pentru drumul de acces īn satul Breaza, vezi p. 44
Descrierea traseului. Din Breaza sau de la statia finala a autobuzelor I.T.A., marcajele cu triunghi albastru (tr. 4) ne conduc pīna īn punctul numit "Pe Livadia", unde se afla o pepiniera a silvicultorilor. De aici, din dreptul unui stīlp cu sageata indicatoare, īncepe, catre stīnga, traseul nostru cu marcajul triunghi rosu, īnscris pe copaci sau pe pietre.
Poteca, desfasurata numai pe malul stīng al pīrīului, se apropie uneori mult de firul apei, īngreunīndu-ne īnaintarea, mai ales la viituri.
Dupa 2 ore de mers de-a lungul vaii, ajungem la un stīlp cu sageti care indica schimbarea directiei de mers. Orientati catre dreapta, ne angajam pe fata estica, īmpadurita si īnclinata catre Coltii Brezei. Urcusul, tot mai accentuat, patrunde īn final printr-o zona cu zmeuris.
Traseul se termina īn preajma izvorului captat pentru cabana Urlea, pe care o zarim sub poala padurii ce īncinge catre nord poiana din Curmatura Coltilor.
Traseele de legatura sīnt redate la p. 67.
3. Satul Breaza - cabana Urlea, prin Plaiul Coltilor
Marcaje succesive: triunghi albastru, punct rosu, triunghi albastru
Durata: 31/2 - 4 ore
Pentru drumul de acces spre satul Breaza, vezi p. 44
Descrierea traseului. Plaiul Coltilor sau Piscul Brezei se ridica īntre Valea Pojortei (vest) si Brescioara (est). El reprezinta partea finala a Culmii Musuleata-Coltii Brezei, īn lungul careia o poteca marcata cu punct rosu ne conduce la cabana Urlea.
Din Breaza, marcajul cu triunghi albastru ne conduce pīna īn punctul numit "Pe Livadia", ocupat de asezarile si pepiniera silvicultorilor. Din punctul "Pe Livadia" se īnfiripa spre stīnga, catre culme, poteca traseului nostru. Ea urca o vreme prin raristi si, nu prea departe de asezarile silvicultorilor, ajunge īn punctul denumit "Pe Turn", unde īntīlnim ruinele cetatii lui Radu Negru.
De aici, īn continuare, poteca ne conduce īn ocoluri largi, prin padurea ce īnvesmīnta Culmea Coltilor.
Cīnd ajungem la Coltii Brezei, ne abatem catre dreapta si, coborīnd, iesim īntr-un luminis prin care trece, venind din dreapta, poteca marcata cu triunghi albastru (tr. 4). Din punctul de jonctiune cu acesta, urcam catre stīnga, pīna īn poiana din Curmatura Coltilor, unde se afla cabana Urlea, calauziti numai de marcajul cu triunghi albastru.
Traseele de legatura sīnt redate la p. 67.
4. Satul Breaza - cabana Urlea, prin Valea Brescioarei
Marcaj: triunghi albastru
Durata: 21/2 - 3 ore
Pentru drumul de acces spre satul Breaza, vezi p. 44,
Descrierea traseului. Traseul urmeaza drumul forestier de pe Valea Brescioarei. De la punctul terminus al traseului de autobuz, drumul traverseaza firul Vaii Pojortei pe pod, lasa īn stīnga ramificatia traseului cu triunghi rosu si, dupa ce trece pe līnga pepiniera silvicultorilor, patrunde īn Valea Brescioarei.
O vreme, drumul ne conduce pe versantul drept al vaii. Apoi, locurile devenind rele, el coboara la firul vaii si, timp de o ora, ne poarta de pe un mal pe altul.
La confluenta Brescioarei cu Pīrīul Curmaturii, parasim drumul forestier abatīndu-ne la stīnga. Urcīnd, lasam īn urma apa, al carei vuiet dispare treptat. Drumul larg lasa locul unei poteci. Aceasta se īnscrie prin padure. Īn partea finala a urcusului īntīlnim ramificatia marcata cu punct rosu (tr. 3), venita din stīnga, care are, pīna la cabana Urlea, parcurs comun cu drumul nostru.
Cabana Urlea este situata īn poiana din Curmatura Coltilor (1533 m). Din poiana amintita privirea cuprinde, dincolo de Valea Pojortei, Plaiul Hermenesii. Spre sud, cabana este dominata de Muntele Musuleata, peste care se īnscriu, īn continuare, potecile spre creasta.
Trasee de legatura: spre Vīrful Urlea - Curmatura Mogosului (tr. 5); spre Curmatura Zīrnei (tr. 6).
5. Cabana Urlea - Curmatura Mogosului, prin Curmatura Mosului si Vīrful Urlea
Marcaj: triunghi albastru
Durata: 31/2 ore
Iarna traseul este periculos.
Descrierea traseului. Din fata cabanei catre sud, poteca este marcata cu doua semne: triunghi albastru si punct rosu. Ea ne poarta catre īnaltul muntelui din fata, numit īn aceasta prima portiune cīnd Fruntea Musuletii, cīnd Dosul Musuletii.
Poteca ne conduce īn urcus pronuntat catre sud, prin raristi, prin padure si apoi prin golul alpin, luīnd treptat, mai ales cīnd iesim la gol, aspectul unui sant adīnc, īnscris īn ocoluri nu prea mari, printre jnepeni si tufe de afin.
Dupa circa o ora de mers, locurile se mai domolesc, versantul scurt al Musuletii, ridicat īn stīnga, īsi īntrerupe pravalisurile stīncoase, lasīnd loc unei īntinse padini (sleaul Musuletii), unde se afla un lac temporar.
La capatul de sus al acesteia, poteca devine bolovanoasa. Urcusul sfīrseste pe culmea īnierbata, la stīlpul de marcaj din Curmatura Mosului (2200 m), dupa 21/2 ore de mers de la cabana; catre stīnga se desprinde marcajul punct rosu (tr. 6).
Din Curmatura Mosului, schimbam directia de mers catre vest, pe Muchia Mosului. Poteca, abia conturata prin pasune, trece pe la SV de vīrful Mosului (2273 m). Urcīnd si coborīnd succesiv, ne apropiem de o culme stīncoasa, numita īn scrierile mai vechi Piscul Somnului, care īsi trimite pripoarele catre Valea lui Mogos (dreapta).
Īncingīnd Piscul Somnului, poteca ne conduce curīnd īntr-o mica strunga. De aici, abatīndu-ne mereu catre stīnga, urcam din greu pe stīncile golase care sfīrsesc īn preajma Vīrfului Urlea (2473 m).
Īn continuare, poteca trece pe versantul sudic al Muntelui Urlea, īnscriindu-se īn coborīre pīna la Curmatura Mogosului (2344 m), unde face legatura cu traseul de creasta al Muntilor Fagarasului.
Trasee de legatura: spre vest, Fereastra Mare cu legatura pentru cabana Valea Sīmbetei, traseul de creasta, etapa a III-a; spre est, Curmatura Zīrnei, traseul de creasta, etapa a VII-a.
6. Cabana Urlea - Curmatura Zīrnei, prin Pīrīul Calului si Valea Urlei
Marcaj: punct rosu
Durata: 3-31/2 ore
Iarna, traseul este periculos.
Descrierea traseului. Prima portiune a itinerarului, cabana Urlea - Curmatura Mosului (2 - 21/2 ore), este comuna cu traseul 5.
Marcajele celor doua trasee, punct rosu si triunghi albastru, se succed pīna īn Curmatura Mosului (2200 m), punct de ramificatie semnalat cu stīlpi si sageti indicatoare. De aici, poteca, abia conturata prin vegetatie, coboara sustinut spre stīnga, ajungīnd curīnd īn zona de obīrsie a Pīrīului Calului.
Pe masura ce coborīm, valea se accentueaza, iar apa iesita prin grohotis īnfiripa un pīrīu. Curīnd, ajungem īn apropierea umerilor vaii glaciare Urlea, unde pīrīul formeaza o cascada. De aici, orientati catre dreapta, parasim Pīrīul Calului si, coborīnd īn diagonala, cautam cu privirea pe fundul vaii Urlea resturile a doua bordeie. Ajungem la ele, dupa ce evitam mai īntīi o zona mlastinoasa. Traversam apoi firul Vaii Urlea. De pe malul apei, se desprinde īn urcus catre dreapta traseul 8 (marcaj banda albastra) pe la lacul Urlea, catre creasta principala a Fagarasului.
Pentru a ajunge īn Curmatura Zīrnei, ne orientam la stīnga. Poteca, conturata acum ca o brīna, taie īn diagonala coastele Muntelui Zīrna, pe sub "Caldarile de deasupra Priporului", evitīnd stīncariile si frecventele pīlcuri de jnepeni sau ienuperi.
Marcajul ia sfīrsit īn Curmatura Zīrnei (1923 m), pe creasta principala a Fagarasului, īn preajma unor zapodii īn care apa balteste mai tot anul. La circa 100 m est fata de punctul final al traseului se afla refugiul din Curmatura Zīrnei. El ofera adapost, īn conditii de bivuac, pentru 8 persoane.
Trasee de legatura: spre vest, Fereastra Mare cu legatura pentru cabana Valea Sīmbetei, traseul de creasta E-V, etapa a III-a; spre est, Curmatura Lerescului Mic, cu legatura pentru Masivul Iezer-Papusa sau cabana Plaiul Foii, traseul de creasta V-E, etapa a VIII-a.
7. Curmatura Zīrnei - cabana Urlea, prin Valea Urlei si Pīrīul Calului (traseul 6 īn sens invers)
Marcaj: punct rosu
Durata: 3 - 3l/2 ore
Iarna, traseul este periculos.
Descrierea traseului. Din dreptul stīlpului indicator, aflat īn Curmatura Zīrnei (1923 m), se contureaza catre dreapta, pe versantul nordic, vechea poteca pastorala care coboara spre Valea Urlei ca o brīna. Ea se strecoara pe sub "Caldarile de deasupra Priporului", oferind privirii catre dreapta imaginea asprelor pravalisuri, lasate din crestetul piciorului de munte numit Culmea Izvorul - Hermeneasa catre adīncurile vailor Langa si Pojorta. Coborīrea sfīrseste pe malul drept al Vaii Urlei, unde īntīlneste, ramificat catre stīnga, traseul 8 spre Lacul Urlea si Portita Iezerului.
Traversam firul apei, avīnd ca reper doua vechi bordeie de piatra fara acoperis. Prin ocoluri depasim o zona mlastinoasa, dincolo de care identificam poteca conturata īn diagonala catre dreapta, pe fata Muntelui Mosu. Urmīnd-o, ajungem la nivelul unei trepte de piatra, peste care curge īn cascade apa Pīrīului Calului. De la cascada īn sus traseul urmeaza firul pīrīului amintit, trecīnd cīnd pe malul drept, format din Muntele Mosu, cīnd pe cel stīng, format din Muntele Musuleata.
Curīnd lasam īn urma obīrsia pietroasa a Pīrīului Calului si, urcīnd prin pajisti, īncheiem urcusul īn Curmatura Mosului (2200 m). Īn stīnga, se desprinde poteca spre Vīrful Urlea - Curmatura Mogosului (tr. 5). Noi coborīm spre dreapta, pe panta relativ stīncoasa a muntelui. Evitam culmea accidentata a Musuletii si īnaintam, fara dificultati, pe sub stīncariile desprinse din ea.
Treptat, poteca patrunde īntr-o zona īnierbata (sleaul Musuletii). De aici, marcajele punct rosu si triunghi albastru, care se succed din Curmatura Mosului, ne conduc, tot pe sub culme, pīna īntr-o zona cu pīlcuri de ienuperi si jnepeni. Portiunea finala a traseului strabate Dosul Musuletii, dupa care patrunde īn poiana din Curmatura Coltilor, unde se afla cabana Urlea.
Traseele de legatura sīnt redate la p. 67.
8. Portita Iezerului - Lacul Urlea - Valea Urlei (cu legatura pentru cabana Urlea sau Curmatura Zīrnei)
Marcaj: banda albastra
Durata: 11/2 ora
Iarna, traseul este periculos.
Descrierea traseului. Portiunii de creasta a Fagarasului, cuprinsa īntre Vīrful Urlea si Vīrful La Fundul Bīndei, orientata aici de la nord la sud, i se spune Creasta Urlei. Pe aceasta portiune, lunga de circa 2 km, se afla si vīrful Iezer (2429 m), la nord de care se afla "Portita Iezerului". Din dreptul ei, stīlpul cu sageata indicatoare ne arata, desprins din drumul de creasta, traseul potecii (marcaj banda albastra), īn coborīre, catre est, spre caldarea unde se afla Lacul Urlea.
Poteca ne conduce spre est, īn coborīre sustinuta, pīna pe malul lacului. De aici, o poteca se īnscrie pe curba de nivel pīna ce īntīlneste bifurcatia marcajelor traseelor 6 si 7. Aici, īntīlnim marcajul punct rosu care, urmat la stīnga, conduce la cabana Urlea, iar catre dreapta īn Curmatura Zīrnei.
9. Cabana Urlea - satul Breaza, prin Plaiul Coltilor
Marcaje succesive: triunghi albastru, punct rosu, triunghi albastru
Durata: 31/2 - 4 ore
Descrierea traseului. De la cabana Urlea urmam poteca marcata cu triunghi albastru. Ea se contureaza mai bine cīnd intra īn padure, unde face ocoluri largi pe coasta vestica a muntelui.
Dupa 10 minute de coborīre, īntīlnim īn dreapta, fixat īntr-un luminis, un stīlp metalic care semnaleaza ramificatia spre dreapta a traseului nostru, marcat de aici cu punct rosu.
Porniti īn directia amintita, reintram īn padure. Curīnd ajungem la Coltii Brezei, din dreptul carora avem o priveliste cuprinzatoare spre satele din Ţara Oltului. Īn continuare, poteca ne poarta numai pe la umbra padurii. Catre sfīrsit, īn punctul "Pe Turn", īntīlnim ruinele cetatii lui Radu Negru Voda (sec. XIII), construita pe locul unei cetati dacice.
Marcajul sfīrseste pe o terasa a Vaii Pojortei īn punctul "Pe Livadia", ocupat de o pepiniera silvica. Aici īntīlnim drumul forestier de pe Valea Brescioarei, marcat cu triunghi albastru (tr. 4).
Coborīnd īn lungul drumului, traversam Valea Pojortei pe pod si, urcīnd domol, ajungem la statia I.T.A.
Mai sīnt pīna la Breaza, pe drumul comunal, īnca 3,5 km.
10. Comuna Sīmbata de Jos - Complexul turistic Sīmbata - cabana Valea Sīmbetei
Marcaj: triunghi rosu
Durata: comuna Sīmbata de Jos - Complexul turistic Sīmbata 15 km drum modernizat; complex - cabana Valea Sīmbetei 2 - 21/2 ore
Descrierea traseului. Traseul marcat īncepe din DN1, km 246,9 din comuna Sīmbata de Jos si se īndreapta catre masiv, urmīnd soseaua asfaltata pīna la Complexul turistic Sīmbata. Punctul de ramificatie din DN1 este semnalat cu indicatoare. Īn comuna Sīmbata de Jos, soseaua trece prin fata casei Brukenthal. Dupa circa 5 km, ea traverseaza comuna Sīmbata de Sus. Dupa 15 km, socotiti din DN 1, ajungem la Complexul turistic Sīmbata, ale carui constructii sīnt risipite prin raristi de padure. Statia finala a autobuzelor se afla īn apropierea biroului de cazare si a manastirii Sīmbata, ctitorie a domnitorului Constantin Brīncoveanu (muzeul manastirii poseda o interesanta colectie de icoane pictate pe sticla).
De la complex traseul urmeaza drumul forestier, construit de-a lungul Vaii Sīmbetei. Curīnd ajungem la casele silvicultorilor, de unde se desprinde, catre dreapta, drumul forestier secundar catre orasul Victoria (11 km). De aici porneste si traseul 66, nemarcat, de pe Muchia Dragusului.
La circa 500 m distanta de la ramificatia amintita se afla, pe stīnga drumului, cabana Popasul Sīmbata. Dincolo de cabana patrundem īn zona īmpadurita. Dupa circa 5 km de mers, drumul se termina īntr-un punct īn care sīnt construite mai multe case pentru muncitorii forestieri.
Īn continuare, ascensiunea devine ceva mai anevoioasa. Un drum pentru tractoare si carute ne ramīne multa vreme calauza, el fiind mai avantajos decīt poteca marcata, care cu greu poate fi identificata. Drumul amintit trebuie urmat pentru ca podurile lui ne usureaza traversarea pīrīului (podetele potecii marcate sīnt partial luate de viituri).
Cīnd s-a īmplinit o ora de mers, padurea se mai rareste. Apar poieni, din cuprinsul carora putem privi uriasele culmi ce delimiteaza bazinul pīrīului. Dupa 2 ore de la Complexul turistic Sīmbata, patrundem īn ulucul glaciar al vaii, īn preajma unei stīne. Īn stīnga noastra se ridica Muchia Sīmbetei, pe care zarim, la limita de sus a padurii, o stīnca de calcar golasi - Piatra Caprei. Punctul de ramificatie a potecii ce conduce spre aceasta stīnca este semnalat de un stīlp cu sageata indicatoare (tr. 14).
De la stīna, drumul continua pe vale, īn urcus usor si, īn circa 15 minute, ne scoate la cabana Valea Sīmbetei.
Trasee de legatura: spre Fereastra Mare, tr. 11 cu legatura pentru tr. 13 (Fereastra Mica) si 12 (Cheia Bīndei).
11. Cabana Valea Sīmbetei - "La Cruce" - Fereastra Mare
Marcaj: triunghi rosu
Durata: 2 - 21/2 ore
Īn perioada ninsorilor abundente, traseul este periculos din cauza avalanselor.
Descrierea traseului. Poteca de la cabana catre creasta principala conduce initial īn panta usoara prin valea larga a Sīmbetei. Din dreptul unui bordei ciobanesc (15 minute de la plecare), traseul se orienteaza catre stīnga, traverseaza pīrīul si se īnscrie īn serpentine catre Izvorul Doamnei, unde este bine sa completam rezervele de apa. De aici, poteca, roasa de viituri, urca pragul glaciar, printre repezisuri, grohotisuri si vīlcele rascolite de avalansele iernii, printre tufe de jnepeni, smirdar si afin. Dupa 45 minute, socotite de la cabana, ajungem sus, pe pragul glaciar. De aici, poteca patrunde īn albia īnierbata a unei vai seci. De la capatul de sus al acesteia ajungem la punctul denumit "La Cruce" (circa 1750 m), de unde se ramifica traseele 12 si 13.
Din punctul "La Cruce", calauziti de marcajul triunghi rosu, ajungem dupa un urcus mai sustinut īn Caldarea "La Fereastra Mare", sau Caldarea Buna. Aici, lasam īn stīnga naruiturile Coltului Balaceni si, urcīnd, ne abatem tot mai mult catre dreapta pe coastele Muntelui Budru. Pe ultima portiune a traseului, repezisul pantei ne obliga la popasuri dese. Īn aceasta zona, poteca, schimbīndu-si directia catre stīnga, descrie initial serpentine mai largi, apoi tot mai strīnse, pīna īn Fereastra Mare (2188 m), loc unde face legatura cu poteca de creasta (stīlp indicator).
Trasee de legatura: spre vest, cabana Podragu, traseul de creasta E-V, etapa a IV-a; spre est, catre Curmatura Zīrnei, traseul de creasta V-E, etapa a VII-a.
12. "La Cruce" - sub Vīrful Cheia Bīndei
Marcaj: punct rosu
Durata: 11/2 ora
Iarna, traseul este periculos.
Descrierea traseului. De la cabana Valea Sīmbetei pīna īn punctul "La Cruce" vezi traseul 11. Din punctul "La Cruce" se desprinde, catre stīnga, poteca marcata cu punct rosu. Pe o piatra este semnalata cu o sageata ramificatia spre Cheia Bīndei.
Dupa 10 minute ajungem pe un tapsan, de unde ne abatem catre dreapta, urmīnd indicatia scrisa pe o lespede: "La Bīndea". Tot urcīnd ajungem īn dreptul unei caderi de apa, de sub care traverseaza poteca vīnatoreasca, conturata pe fata vestica a Muchiei Sīmbetei catre Piatra Caprei. Dincolo de caderea de apa patrundem īntr-un sector cu tufe de smirdar. Avem īn dreapta Caldarea Mare (estica) a Sīmbetei, strajuita de contrafortul Coltului Balacenilor, iar īn stīnga, de o albie abia conturata, prin care curge apa unui izvor. Poteca nu este prea clara, dar marcajele, destul de dese, ne asigura īnaintarea, fara pericolul de a ne rataci. Curīnd īntīlnim un nou izvor, dirijat printr-un sant catre bordeiul ciobanesc din Caldarea Mare.
De la izvor, poteca, tot mai vizibila, ne duce pe spinarea vestica a Muntelui Cheia Bīndei, traversīnd cīteva pante de grohotis.
Cīnd s-a īmplinit 11/4 ora de la intrarea pe traseu, ajungem pe Muchia Sīmbetei. De aici, marcajul ne conduce catre dreapta, pe sub vīrful Cheia Bīndei (2383 m), spre creasta principala, īn care razbim dupa circa 10 minute. Coborīm īn continuare pe versantul sudic al muntelui si, dupa 200 m, īntīlnim poteca de creasta, marcata cu banda rosie.
Trasee de legatura: spre est, catre Curmatura Zīrnei, traseul de creasta V-E, etapa a VII-a; spre vest, catre Fereastra Mare, traseul de creasta E-V, etapa a III-a.
13. "La Cruce" - Fereastra Mica a Sīmbetei
Marcaj: banda albastra (degradat)
Durata: 1 - 11/4 ora
Iarna se produc avalanse; vara orientare dificila.
Descrierea traseului. Din punctul "La Cruce" (circa 1750 m), īn care am ajuns venind de la cabana Valea Sīmbetei (tr. 11), se desprinde catre dreapta poteca care ne va conduce pīna īn creasta principala, prin Caldarea La Fereastra Mica.
Intrarea pe traseu nu este semnalata si de aceea trebuie cautata atent, pentru ca ramificatia se afla ceva mai sus de punctul "La Cruce", pe traseul marcat cu triunghi rosu. Deci multa atentie pe timp de ceata. Initial poteca se abate īn diagonala spre dreapta. Īn fata vedem naruiturile desprinse din abruptul celor doua vīrfuri ce strajuiesc Caldarea La Fereastra Mica, īn stīnga Vīrful Budru (denumit si Glemea, Slanina, Piramida si Vīrful dintre Ferestre), iar īn dreapta Vīrful Galasescu Mic, numit si Vīrful la Curtea Otelei.
Īn continuare, traversam naruiturile venite de la contrafortul desprins catre nord din Vīrful Budru. Dincolo de acestea, patrundem īn Caldarea La Fereastra Mica, strīnsa īntre peretii ruiniformi, pravaliti din culmile Budrului si Galasescului Mic. Poteca este greu de urmarit, īnsa locurile nu sīnt periculoase, iar traseul este scurt. Īn urcus sustinut, poteca ne scoate pe creasta principala, strabatuta de poteca marcata cu banda rosie.
Trasee de legatura: spre est, catre Fereastra Mare, traseul de creasta V-E, etapa a VI-a; spre vest, catre Podragu, traseul de creasta E-V, etapa a IV-a.
14. Cabana Valea Sīmbetei - Piatra Caprei
Marcaje succesive: triunghi rosu si triunghi albastru
Durata: 3/4 ora
Descrierea traseului. De la cabana Valea Sīmbetei coborīm īn lungul potecii marcata cu triunghi rosu pīna la stīna din Valea Sīmbetei, īn preajma careia īntīlnim un stīlp indicator. Din dreptul stīlpului, care marcheaza īnceputul traseului marcat cu triunghi albastru, ne orientam catre dreapta. Curīnd ajungem la confluenta pīraielor Piatra Caprei si Sīmbata. Aici traversam apa si ne angajam īn urcus de-a lungul malului drept al pīrīului Piatra Caprei. Īn curīnd, parasim firul apei, urcīnd pe o culme secundara īmpadurita. La limita de sus a padurii locurile se īnaspresc. Urcīnd pe cararea taiata īn serpentine repezi, ajungem īn final pe Piatra Caprei, unde efortul este rasplatit de o priveliste mareata. Din acest punct, traseul continua de-a coasta pe versantul vestic al Muchiei Sīmbetei pīna la īntīlnirea cu marcajul punct rosu (tr. 12), care, urmat īn coborīre, ne duce la punctul "La Cruce". Dincolo de ulucul vaii, zarim, strajuind Valea Sīmbetei, versantul estic al Muchiei Dragusului, brazdat de vaiugi cu repezisuri. Īn zona īnalta, unde muchia se leaga cu creasta principala, pereti si muchii stīncoase separa caldarile Racorelelor de Sus si de Jos, prin care arareori ajung drumeti. Urmeaza apoi arcul enorm al crestei principale, īn care ne apare Fereastra Mare, strajuita de Vīrful Budru īn dreapta si Coltul Balaceni īn stīnga. Alte piscuri īnchid catre est marea caldare glaciara, fara a stīnjeni privirea catre Vīrful Cheia Bīndei, din care se rupe, coborīnd spre nord, Muchia Sīmbetei. Jos, pierduta īn imensitatea muntilor din jur, zarim cabana Valea Sīmbetei.
15. Orasul Victoria - Portita Vistei Mari, prin valea Vistei Mari
Marcaj: triunghi rosu (la 5 km de orasul Victoria)
Durata: 7 ore
Pentru drumul de acces spre orasul Victoria, vezi p. 46
Iarna, traseul este accesibil numai alpinistilor
Descrierea traseului. Din orasul Victoria, urmam drumul forestier catre Complexul turistic Sīmbata. Dupa 5 km, lasam drumul catre complex si ne abatem catre dreapta, pe drumul forestier secundar, taiat pe malul stīng al Vistei Mari. Ramificatia drumului este semnalata de un stīlp cu sageata indicatoare. O data cu schimbarea directiei de mers patrundem īntr-o zona unde, printre livezi, se vad o serie de gospodarii. Dincolo de acestea, marcajul īnsoteste drumul forestier circa 5 km, de unde īncepe poteca. Ea ne conduce īn urcus spre dreapta, īnscriindu-se pe coastele vestice ale Muchiei Zanoaga (dreapta vaii). Cīnd locurile se īnaspresc si panta nu mai permite īnaintarea, traversam apa pe un podet si, orientati catre stīnga, īncepem urcusul de-a lungul coastelor rasaritene ale Vistei Mari.
Dupa 41/2 ore, socotite din orasul Victoria, ajungem la limita superioara a padurii. De cum am iesit la gol, traversam valea pe dreapta spre o poienita cu o stīna modesta.
De la stīna, catre dreapta, pe versantul rasaritean al Muchiei Vistea Mare, se īnfiripa o poteca pastorala pīna īn seuta din Muchie (circa 40 minute). Ea face legatura, īn continuare, cu potecile care coboara prin padure spre casa de vīnatoare de pe Muchia Vistea Mare.
Ceva mai sus de poteca amintita īncepe traseul alpin de acces pe Muchia Vistea Mare (portiutinea superioara, tr. 68).
Pīna sub marile grohotisuri si naruituri, revarsate la obīrsia vaii, parcursul este relativ usor. Portiunea finala īnsa, desfasurata pe circa 550 m diferenta de nivel, este obositoare din cauza grohotisurilor si a pantei foarte īnclinate. Īn plus, avem unele dificultati cu urmarirea potecii care se pierde prin haosul de pietre, obligīndu-ne uneori la cautarea marcajului, si el putin vizibil.
Pe aceasta portiune, cam la 1850 m, īntīlnim temelia circulara a unui fost refugiu Salvamont, distrus de vīnt.
Ascensiunea ia sfīrsit pe creasta principala a Muntilor Fagarasului (2310 m), īn Portita Turistilor sau a Vistei Mari unde, pe o placa indicatoare, ni se dau explicatii asupra traseelor ramificate din acest loc.
Īn partea opusa crestei, spre sud, se adīnceste Valea Rea īn cuprinsul careia, nu departe de Lacul din Valea Rea, se afla refugiul Salvamont Moldoveanu (2137 m), unde putem īnnopta īn conditii de bivuac. Traseul pe Valea Rea este marcat cu triunghi rosu.
Trasee de legatura din Portita Vistei Mari: spre vest, saua Podragului, cu legatura pentru cabana Podragu, traseul de creasta E-V, etapa a IV-a; spre est, Fereastra Mare, cu legatura pentru cabana Valea Sīmbetei, traseul de creasta V-E, etapa a VI-a; spre sud, pe Valea Rea a Moldoveanului catre comuna Nucsoara, prin saua Malitei (tr. 59); mentionam ca din dreptul stīnei din Valea Rea īncepe drumul forestier, construit de-a lungul Vaii Rele, care sfīrseste, dupa 36 km, īn comuna Nucsoara.
16. Orasul Victoria - "La sipot" (cu legatura pentru cabanele Turnuri si Podragu)
Marcaj: punct albastru
Durata: 2 ore
Descrierea traseului. Din orasul Victoria urmam soseaua asfaltata catre combinatul chimic pīna la intersectia cu un drum forestier. De aici continuam catre dreapta, pe drumul forestier marcat cu punct albastru. Curīnd coborīm catre lunca Ucei Mari, traversam rīul si ajungem la un saivan. Mai sus de acesta, drumul se ramifica: la dreapta se desprinde varianta spre cabana Arpas; īnainte continua traseul nostru. De aici, pe o mica distanta, el este marginit de case, locuite permanent. Dincolo de acestea mai īnaintam pe drumul forestier īnca 2,5 km pe Valea Ucisoara Seaca.
Īn continuare, urmam poteca (stīnga) spre linia de cumpana a piciorului estic al Muchiei Tarītei (Muchia la Fruntea Boului sau Muchia "La Aschii"). Ea este delimitata la vest de Valea Ucisoarei Seci si la est de cea a Fīntīnei. Pe linia de cumpana, poteca īncepe sa se contureze tot mai bine, traversīnd cīnd si cīnd o serie de poieni: Poiana "La Comanda" (930 m), Poiana La seuta La Fruntea Boului (1203 m), Poienita, Poiana "La Aschii" (1427 m). Īn final ajungem īn punctul "La sipot" (1470 m). Aici īntīlnim marcajul triunghi albastru (tr. 17) care conduce, īn coborīre (dreapta), la cabana Arpas si īn urcus, la stīnga, pe Muchia Tarīta, pīna la cabana Podragu.
17. Cabana Arpas - "La sipot" - cabana Podragu, prin Muchia Tarītei
Marcaj: triunghi albastru
Durata: 6 ore
Pentru drumul de acces la cabana Arpas, vezi p. 53
Iarna, īncepīnd din punctul "La sipot", traseul este periculos.
Descrierea traseului. Din fata cabanei Arpas1 urmam circa 600 m drumul forestier spre orasul Victoria, pīna la un punct de rascruce, marcat de un stīlp indicator. De aici, o luam spre dreapta si, dupa 500 m, gasim pe marginea soselei alt stīlp cu sageata indicatoare. El arata, spre stīnga, directia de mers catre Muchia Tarītei. Initial urcam pe coastele piciorului vestic al Dealului Ghirlotelul, prin padurea de foioase. Prin aceste locuri poteca, mai putin conturata, ne obliga sa acordam multa atentie marcajului dispus pe copaci.
Dupa 2 ore ajungem īn punctul "La sipot" (1470 m). Zarim, prinsa īntr-un jgheab, apa unui izvor. Unda lui reprezinta obīrsia pīrīului Ucisoara Seaca, ce delimiteaza Dealul Ghirlotelului de Muchia La Fruntea Boului sau Muchia "La Aschii", pe cumpana careia vine, dinspre orasul Victoria, poteca marcata cu punct albastru (tr. 16). Īn continuare, traseul trece prin locuri cu pante mult mai domolite. Poteca larga evita pe la vest toate denivelarile de pe culme, inclusiv vīrful Boldanu (1679 m). La capatul de sus al acestui pasaj, padurea se rareste. Marcajul se abate usor catre dreapta si trece prin poiana fostei case Boldanu, distrusa de incendiu.
1 La circa 100 m de cabana, din dreptul podului peste apa Arpasului, s-a marcat o poteca (triunghi rosu), ce face legatura, mai direct, cu punctul de intrare īn traficul spre sipot.
Din Poiana Boldanu se desprinde catre dreapta o veche poteca de vīnatoare, marcata cu triunghi rosu. Admirabil taiata pe la limita de sus a padurii, ea traverseaza obīrsiile Pīrīului lui Ban si, coborīnd sau urcīnd micile denivelari, ajunge deasupra Vaii Podragu, de unde coboara la cabana Turnuri (1520 m).
De obicei, drumetii nu trec prin Poiana Boldanu. Ei folosesc o scurtatura care īi scoate deasupra poienii, īn saua Boldanului (1615 m), de unde se vad marile īnaltimi ale Fagarasului. Urcam īn continuare aproape de linia de cumpana a Tarītei, trecīnd cīnd pe un versant, cīnd pe altul, catre creasta Muchiei Tarītei.
Depasim o zona de ienuperi si ne apropiem de Vīrful Baba (1962 m) pe care īl ocolim pe la vest, pentru a iesi īn saua Babei (1920 m). Din sa, catre est (stīnga), dincolo de Valea Ucei Mari, zarim Muchia Gīrdomanului, rareori vizitata de drumeti. De cealalta parte (vest), peste Valea Podragului, se vad Turnurile Podragului.
Din saua Babei poteca ne poarta, īn continuare, mai mult pe sub culme, evitīnd vīrfurile si atingīnd creasta īn īnseuarile dintre acestea. Dupa ce depasim saua Lespezilor, un vīrf (1950 m) si saua Mica, urmeaza traversarea pe sub vīrful "La Pīrīul Jneapanului" (2104 m) si trecerea prin Curmatura Afunda, zisa si Curmatura la Pīrīul Cheii sau Curmatura Custurii (2050 m).
Din Curmatura Afunda parasim creasta. La īnceput coborīm si apoi urcam pe versantul vestic de-a lungul unor serpentine repezi, evitīnd astfel portiunea de creasta foarte accidentata, denumita "La Custuri", aflata īntre vīrfurile Edelweiss sau Serpentinelor (2120 m) si Custura, caruia i se mai spune si "Capul Bunei Sperante".
Ultima portiune a traseului capata trasaturi alpine. Poteca se apropie mult de creasta stīncoasa, ajungīnd la 20-30 m sub culme. Depasim Vīrful "La Pīrīul Cheii" sau al Custurii si razbim printre stīncarii, īn Curmatura Prelucilor (2180 m).
Printr-un ocol nu prea mare, depasim cele doua vīrfuri de nord (2228 m) si de sud (2232 m) ale Prelucilor si curīnd iesim īn culme, īn punctul cu cea mai cuprinzatoare perspectiva de pe traseu. Īn fata noastra si putin catre stīnga, la obīrsia vaii Ucei Mari, se īnalta peretii muntilor Corabia si Ucea Mare. Dincolo de ei, se desfasoara seria marilor īnaltimi pīna īn Moldoveanu, conturat ca un imens trapez.
Coborīm īn Curmatura Calea Carelor (2190 m), de unde se ramifica o poteca nemarcata (stīnga) ce traverseaza valea Ucei Mari, ajunge īn saua Corabiei si coboara catre sud pe piciorul muntelui Podul Giurgiului.
Condusi de marcajul nostru catre dreapta, parasim Muchia Tarītei, coborīnd īn diagonala spre adīncurile Caldarii Podragului. Printre stīnci si grohotisuri, peste muchii crenelate sau treceri īnguste, cu aspect de portita, ne lasam catre malul Lacului Podragu. Trecem pe līnga lac si, dupa un urcus usor, ajungem la cabana Podragu (2136 m).
Traseele de legatura de la cabana Podragu sīnt redate la p. 88.
18. Orasul Victoria - cabana Podragu, prin Valea Podragului
Marcaj: triunghi rosu
Durata: orasul Victoria - cabana Podragu, fara a trece pe la cabana Arpas, 6-7 ore; cabana Arpas - cabana Podragu 6-61/2 ore
Pentru drumul de acces īn orasul Victoria, vezi p. 46.
Iarna, īn portiunea cabana Turnuri - cabana Podragu, se interzice parcurgerea drumului pe traseul de vara.
Descrierea traseului. Din orasul Victoria urmam soseaua catre "Combinat" pīna la intersectia cu un drum forestier, pe care īl urmam. Coborīm īn lunca rīului Ucea Mare, traversam apa pe pod si urcam pe terasa din stīnga vaii. Curīnd ajungem la o rascruce de drumuri, semnalata cu stīlp si sageti indicatoare. Lasam drumul care continua de-a lungul apei catre punctul "La sipot" (tr. 16, marcaj punct albastru) si ne orientam la dreapta, pe drumul fara marcaj, care continua spre vest, pe sub munte. Dupa circa 3,5 km ajungem la o rascruce semnalata cu stīlp si sageti indicatoare. Este punctul de jonctiune cu drumul care vine dinspre dreapta, de la cabana Arpas, aflata la 600 m distanta. Din punctul de rascruce respectiv, urmam spre stīnga (sud), catre cabana Podragu, drumul forestier. Dupa 500 m, din drumul nostru se desprinde spre stīnga poteca marcata cu triunghi albastru (tr. 17), care duce la cabana Podragu peste Muchia Tarītei. Īn continuare, pe drumul forestier apare si marcajul triunghi rosu, care ne conduce circa 2 km (stīlp de marcaj cu sageata). De aici, parasim drumul si īncepem sa urcam catre stīnga pe poteca conturata paralel cu valea pe versantul vestic al Muchiei Tarīta.
Īn zona īmpadurita īntīlnim si traversam frecvent pīraie īnvolburate, mai ales īn perioada topirii zapezilor.
Dupa circa 11/2 ora, socotita de la parasirea drumului forestier, traversam Pīrīul lui Ban, ale carui ape se rostogolesc īn cascade catre rīul Arpasul Mare. Poteca continua īn urcus domol pe fata vestica a muntelui, strabatīnd de aici īn sus o zona īmpadurita, din care rareori mai putem vedea muntii. Cam la o ora de la Pīrīul lui Ban, ajungem la confluenta Arpasului Mare cu Podragul. Patrundem pe Valea Podragului, traversam pe malul stīng al vaii si urcam īn serpentine scurte, pe botul Piscului Podragu (numit aici Muchia Turnurilor Podragului). Un stīlp indicator semnaleaza aici ramificatia unei poteci marcate cu punct rosu spre Lacul Podragel, prin valea Arpasului Mare. Dupa circa 20 minute de mers, ajungem din nou pe firul Vaii Podragu, unde traversam apa pe un podet. Īn continuare, pentru a evita obstacolele de pe vale, urcam o vreme pe versantul ei drept. Cind locurile permit, ne abatem la dreapta si, prin intermediul unui podet, traversam din nou valea, tot pe versantul rasaritean al Muchiei Turnurilor Podragului.
Urcam īn serpentine largi, admirīnd prin ferestrele padurii īnlantuirea cascadelor, īn care apa Vaii Podragului salta, vuind peste praguri. Intervalul acesta sfīrseste tot īn dreptul unui pod. Aici poteca se bifurca: o varianta (de iarna) traverseaza apa si urmeaza malul drept al apei catre cabana Turnuri; drumul de vara ramīne īn continuare pe malul stīng. El se īnscrie o vreme prin padure si nu se abate la stīnga, pentru a traversa firul apei, decīt īn dreptul cabanei Turnuri, aflata pe malul opus.
De la cabana Turnuri porneste o veche poteca vīnatoreasca, marcata cu semnul triunghi rosu, care conduce pe Muchia Tarītei, īn zona fostului refugiu Boldanu. Parcursul, exceptīnd pantele initiale, strabate mai mult de-a coasta zona de obīrsie a Pīrīului lui Ban. Īn dreptul poienii, unde se afla casa Boldanu, marcajul ia sfīrsit.
De la cabana Turnuri īncepem urcusul spre marile īnaltimi ale masivului, alegīnd itinerarul īn functie de anotimp.
Traseul de vara se abate la dreapta, traverseaza apa si conduce īn serpentine scurte deasupra cascadelor Podragului. De aici, urcam numai pe versantul rasaritean al Muchiei Turnurilor.
Traseul de iarna ramīne pe versantul apusean al Muchiei Tarīta, corespunzator versantului drept al vaii Podragu.
Sub pragul glaciar mijlociu, cele doua poteci se īntīlnesc, avīnd īn continuare parcurs comun. Calauziti de marcaj, urcam catre dreapta pantele īnclinate ale pragului glaciar, care preced intrarea īn marea caldare a Podragului. Parcurgem ultima portiune din preajma cabanei printre blocuri de stīnci, pe o poteca īn panta mult domolita.
Traseele de legatura: spre saua Podragului (tr. 19); spre cabana Arpas sau orasul Victoria, pe Muchia Tarītei (tr. 17); spre Portita Arpasului pe la Lacul Podragel (tr. 20).
19. Cabana Podragu - saua Podraguilui
Marcaj: triunghi rosu
Durata: 30-40 minute
Iarna, traseul este periculos.
Descrierea traseului. Din fata cabanei urcam pe micul prag glaciar spre caldarea superioara a Podragului. Dupa circa 300 m distanta, lasam la dreapta traseul 20, care conduce pe la Lacul Podragel īn Portita Arpasului. De la bifurcatie, traseul nostru se īnscrie de-a coasta pe sub pravalisurile rasaritene ale Piscului Podragului. Īn stīnga, valea este strajuita de Muchia Tarītei cu vīrfurile ei plesuve, īnsirate catre nord spre sesul Ţarii Oltului. La capatul de sus al muchiei, zarim īn creasta principala Vīrful Tarīta (Tarīta Mare sau Conradt). Pravalisurile aspre ale acestui munte, cu aspect de piramida, se oglindesc īn apele celui mai adīnc lac din Fagaras, Lacul Podragu (15,5 m). Tot pe creasta principala, īn fata noastra apare, punctata de un stīlp indicator, saua Podragului (2307 m), iar īn dreapta ei, Vīrful Podragu (2462 m).
Pornim la drum pe sub peretele rasaritean al Muntelui Podragu, condusi de poteca ce ia treptat īnfatisarea unei brīne. Pasajul, nu prea lung, se continua cu un horn pamīntos pīna īn saua Podragului, de unde zarea se deschide larg asupra muntilor si vailor dinspre sud. Īncepīnd de la linia crestei, pe care ne aflam, pe versantul sudic se adīnceste Caldarea Podul Giurgiului, īnchisa pe stīnga de Piciorul Podul Giurgiului, iar pe dreapta de Piciorul Mircii. Fundalul catre SE este format de culmile sudice ale Fagarasului, din care se evidentiaza īnceputurile Culmii Scarisoara, desprinsa din Vīrful Moldoveanu, si ramura alungita din ea catre SV, Culmea Coastele Mari, punctata de Vīrful Picuiata (2439 m).
Trasee de legatura: spre est, Fereastra Mare cu legatura pentru cabana Valea Sīmbetei, traseul de creasta V-E, etapa a VI-a; spre vest, saua Caprei cu legatura pentru cabana Bīlea, traseul de creasta E-V, etapa a V-a; spre sud, Stīnele din Podul Giurgiului -Valea Buda - Lacul Vidraru (tr. 56).
20. Cabana Podragu - Portita Arpasului, pe la Lacul Podragel
Marcaj: banda albastra
Durata: 31/2 - 4 ore
Iarna, traseu periculos din cauza avalanselor.
Descrierea traseului. Initial parcurgem o portiune comuna cu traseul 19. Dupa circa 300 m īntīlnim stīlpul de marcaj, din dreptul caruia ne orientam catre dreapta, pe coastele rasaritene ale Piscului Podragului (Muchia Turnurilor Podragului) si, urcīnd sustinut, ajungem, dupa circa 25 minute, īn "Curmatura dintre Lacuri" (2270 m). De aici avem o perspectiva cuprinzatoare catre marile īnaltimi ale Fagarasului. Spre vest, fundalul este dominat de vīrfurile Negoiu si Caltunu. Īn plan mai apropiat zarim Vīnatoarea lui Buteanu si Creasta Arpaselului, din care se desprinde catre nord - spre a īnchide marele complex glaciar al Vaii Arpasului - Muchia Albotei.
Coborīm īn Caldarea Podragelului, pe care o traversam printr-un ocol larg, si ajungem sub piciorul Coama Vīrtopului (Piscul Podragelului), ce desparte Caldarea Podragelului de cea a Vīrtopului.
Īn ciuda aparentelor, urcusul catre cumpana nu-i greu. Poteca, bine batatorita, ne conduce īn ocoluri printre naruituri de stīnci si razbeste īn Strunga Podragelului, la 2135 m (a nu se confunda cu saua Podragelului, adīncita pe creasta principala la obīrsia Vaii Podragelului).
Din strunga amintita, schimbam directia de mers catre stīnga si traversam, condusi de marcaj, cīteva viroage adīncite sub Coama Podragelului. Apoi, fara sa pierdem prea mult din īnaltime, continuam traversarea pe fata Caldarii Vīrtopului. Ocolul sfīrseste īntr-o zona īnierbata. De aici, patrundem īn urcus īn Caldarusa Fruntii, al carei gavan se afla suspendat pe piciorul nordic al Arpasului Mic, deasupra Caldarii Vīrtopului. Pe muchia ce delimiteaza Caldarusa Fruntii spre vest, identificam usor "Portita Fruntii", strunga pe unde trecem īn Caldarea Pietroasa. Īn acest punct īntīlnim si traseul marcat cu punct rosu care ne īnsoteste pīna īn Portita Arpasului. Strabatem, īn coborīre, fundul bolovanos al caldarii si apoi urcam pīna īn Portita Arpasului, numita si Strunga Mica (2175 rn, stīlp de marcaj). Īn preajma portitei, catre dreapta, se afla sculptata īntr-o "klippa" de calcare cristaline "Fereastra Zmeilor" iar la stīnga (est) īncepe pasajul de creasta "La trei pasi de moarte".
La sud de Portita Arpasului se deschide caldarea superioara a vaii Fundul Caprei, al carei perete de obīrsie ofera alpinistilor un frumos traseu, care cuprinde de la dreapta la stīnga: Creasta Arpaselului, Creasta Vīrtopelului si Creasta Arpasului Mic, adica zona cea mai dificila din creasta Muntilor Fagaras, pe care traseul turistic o ocoleste.
Trasee de legatura: spre vest, saua Caprei cu legatura pentru cabana Bīlea, traseul de creasta E-V, etapa a V-a; spre est, saua Podragului cu legatura pentru cabana Podragu, traseul de creasta E-V, etapa a V-a.
21. Comuna Arpasu de Jos - Glajarie - hotelul Bīlea-Cascada
Marcaj: banda albastra
Durata: 16 km pe sosea pīna īn punctul Glajarie - 3 ore; Glajarie - hotel Bīlea-Cascada, poteca si sosea - circa 12 km - 21/2 ore
Descrierea traseului. Traseul īncepe din marginea vestica a comunei Arpasu de Jos, de līnga podul ce traverseaza apa Arpasului Mare. De la pod ne īndreptam spre nord pe un drum comunal, catre comuna Cīrtisoara, aflala la 6 km. Īn dreptul hotelului din Cīrtisoara īntīlnim soseaua Transfagarasanului, pe care o urmam spre zona montana.
Transfagarasanul se īnscrie de-a lungul Vaii Cīrtisoarei pīna la vechea Glajarie, punct situat la intrarea īn munte, unde se vad cīteva cladiri ale muncitorilor forestieri.
De la Glajarie, poteca marcata patrunde īn padure, urcīnd cu mici ocoluri pantele muntelui. Parcursul ei nu mai are nimic din frumusetea de altadata fiind adeseori īntrerupt de sosea sau de sterilul degajat cu ocazia construirii marelui drum montan. De aceea turistii parcurg distanta Glajarie - hotel Bīlea-Cascada mai mult pe sosea. Pe culme Transfagarasanul traverseaza o rariste īn care se afla cīndva punctul "La Banci". Din acest punct, īn prim-plan zarim Piscul Bīlei, cu crestetul īmpadurit; īn stīnga lui, īnchizīnd zarea, se īnsira īn ordine Netedu, Vaiuga, Iezerul Caprei si Paltinu, colosi de creasta si strajeri milenari ai Caldarii si Lacului Bīlea. Īn fata apar hotelul Bīlea-Cascada, serpentinele soselei, iar dincolo de hotel cascada Bīlea. Īn dreapta Piscului Bīlei se deschide ulucul Vaii Doamnei, strajuit la obīrsie de Vīrful Laita.
Īn ultima portiune drumul ne poarta pe deasupra Vaii Bīlei, adīncita īn dreapta, pīna la hotelul Bīlea-Cascada, pe sub pereti abrupti.
Trasee de legatura: spre cabana Bīlea-Lac prin Valea Bīlei (drum de vara), (tr. 23); spre Bīlea-Lac, prin Valea Doamnei (tr. 28, descris īn sens invers); spre Bīlea-Lac peste Muchia Buteanului, Vīrful Netedu (tr. 22).
22. Hotelul Bīlea-Cascada - cabana Bīlea-Lac, peste Muchia Buteanului
Marcaj: banda albastra
Durata: 41/2 ore
Iarna, traseul este accesibil numai alpinistilor.
Descrierea traseului. Prima portiune a traseului porneste de līnga statia telecabinei si se desfasoara de-a lungul Vīlcelului Dracului. Urcam pe repezisurile vaiugii, condusi de marcaj, pīna īntīlnim o ramificatie a drumului spre Piatra Dracului. De aici, ne orientam catre dreapta si urmam vechea poteca, conturata printre jnepenii de pe versantul vestic al Muchiei Buteanului, avīnd catre Valea Bīlei perspectiva Transfagarasanului.
Curīnd ajungem īntr-o sa, adīncita īntre vīrfurile Jneapanului (nord) si Lacutului (sud), unde poteca trece pe versantul rasaritean al Muchiei Buteanului. Depasind cumpana apelor, ne apare ochiul de apa al Lacului Buteanu (Lacutul sau Taul Buteanului, 1880 m). De pe malul lui avem o perspectiva cuprinzatoare asupra Vaii Arpaselului, dincolo de care se īnalta, salbatica si putin cunoscuta, Muchia Albotei.
De la lac, poteca se strecoara printre jnepenisuri si strabate o zona punctata de cīteva vīrfuri, pe care le ocoleste, trecīnd prin micile īnseuari ce le despart. Īn aceasta zona trebuie sa urmarim linia de creasta a rnuntelui, neglijīnd poteca pastorala, mai evidentiata, care se desprinde din creasta catre Valea Bīlei. Ajungem la Piramida Buteanului (2036 m), care reprezinta primul mesager al marilor īnaltimi ce vor urma. Desi se poate urca pe linia de creasta, poteca noastra ocoleste sase culminatii. Īn final, ea ne scoate pe ultimul vīrf, Netedu (2351 m), cea mai mare altitudine de pe traseu (circa 3 ore de la hotelul Bīlea-Cascada). De pe Vīrful Netedu avem o perspectiva unica asupra partii alpine centrale a Fagarasului. Ea cuprinde spre vest, īn prim-plan, Caldarea Bīlei cu lacul, constructiile turistice si Transfagarasanul, iar pe linia crestei principale, īnchizīnd caldarea de la stīnga la dreapta, vīrfurile Vaiuga, Iezerul Caprei si Paltinu, dincolo de care, peste Laita si Laitelu, zarim al doilea vīrf al tarii, ca īnaltime, Negoiu. Īn stīnga, spre Valea Arpaselului, se deschide Caldarea Coruga, strajuita de Turnul Plecat. Spre E si NE, privelistea este coplesitoare, mai ales īn faptul serii, cīnd Albota, Creasta Arpaselului si nemarginitul crestelor pīna la Galasescu īsi schimba continuu culorile.
Īn continuare, un coborīs ne conduce īn saua larga a Netedului, iar de aici spre SV, tot īn coborīre, pe o muchie mai īnclinata, pīna īn firul Vaiugii. Traversam pīrīul pe versantul Muntelui Vaiuga. Aici īntīlnim stīlpul indicator care semnaleaza desprinderea traseului 26, prin Caldarea Vaiugii spre Vīrful Vīnatoarea lui Buteanu, descris īn sens invers. Īn sfīrsit, mergīnd tot de-a coasta printre grohotisuri, ajungem īn Caldarea Bīlei, unde se afla cabanele Bīlea-Lac si Paltinul.
Traseele de legatura sīnt redate la p. 96.
23. Hotelul Bīlea-Cascada - cabana Bīlea-Lac, prin Valea Bīlei (drumul de vara)
Marcaj: banda albastra
Durata: 21/2 ore
Iarna, traseul este periculos.
Descrierea traseului. Traseul īncepe din dreptul statiei telecabinei, de-a lungul unui drum conturat printre anexele hotelului Bīlea-Cascada, dupa care urmeaza poteca de munte. Condusi de ea si de marcaje, traversam catre dreapta apa pīrīului Bīlea si ne angajam īntr-un urcus sustinut, desfasurat prin padure pe coastele estice ale Piscului Bīlei, avīnd calauza doua marcaje: banda albastra, semnul drumului nostru, si cruce rosie. Dupa circa 10 minute de la plecare, marcajele se despart. La stīnga, continua poteca noastra, iar la dreapta, traseul cu semnul cruce rosie (tr. 28), care conduce la cabana Bīlea-Lac, prin Valea Doamnei.
De la ramificatie urcam 30 minute numai prin padure, apoi īntīlnim un loc mai luminos, de unde putem admira īn voie splendoarea Cascadei Bīlea. Din drumul nostru se alungeste o carare pīna sub caderea de apa. Din locul de raspīntie, traseul se mai īnaspreste, Poteca, uneori cu aspect de brīna, traverseaza vīlcele sau coaste abrupte, care iarna sīnt maturate frecvent de avalanse. Cīnd s-a īmplinit 11/2 ora de urcus (de la Bīlea-Cascada), sīntem pe pragul glaciar al Vaii Bīlea, līnga stīlpul telecabinei.
De la stīlp se desprinde, īn stīnga, traseul de iarna care se īnscrie adeseori pe sosea. Poteca noastra se contureaza, īn continuare, pe versantul stīng al Vaii Bīlei, oferindu-ne o perspectiva cuprinzatoare catre Muchia Buteanului, ridicata de cealalta parte a vaii. Admirīnd maretia peisajului, ajungem fara efort īn preajma primei caldari glaciare. De aici, poteca se abate catre stīnga, avīnd pe distanta mica parcurs comun cu soseaua, apoi urca pe scurtatura, īntretaind serpentinele Transfagarasanului.
Īn apropierea cabanei poteca se uneste cu cea venita de pe Muchia Buteanului (tr. 22), care are tot semnul banda albastra, si cu aceea venita pe Vaiuga, care este marcata cu punct albastru.
Urcusul sfīrseste īn Caldarea Bīlei, īn cuprinsul careia s-a īnfiripat, īn preajma cabanei Bīlea-Lac, o microstatiune de altitudine.
Traseele de legatura: spre Bīlea-Cascada prin Valea Doamnei (tr. 28); spre Bīlea-Cascada peste Vīrful Netedu - Muchia Buteanului (tr. 22); spre saua Caprei (tr. 24); spre saua Paltinului (tr. 27).
24. Cabana Bīlea-Lac - saua Caprei
Marcaj: triunghi albastru
Durata: 40 minute
Iarna este accesibil numai drumetilor cu experienta
Descrierea traseului. De pe malul lacului, din dreptul cabanei, poteca se contureaza catre est, strabatīnd īn urcus sustinut grohotisurile revarsate pe fetele muntilor Vaiuga si Iezerul Caprei.
Diferenta de nivel parcursa pe o panta puternic īnclinata, mai ales īn partea finala, ne obliga la popasuri dese. Ele sīnt bine venite, pentru ca īn acest fel avem prilejul sa admiram oglinda limpede a apelor ce formeaza cel mai mare lac al Fagarasului, esarfa Transfagarasanului, conturata pe versantii Vaii Bīlei si constructiile din cuprinsul Caldarii Bīlei.
Urcusul sfīrseste īn saua Caprei sau Curmatura Iezerului (2315 m), adīncita īntre vīrfurile Iezerului Caprei (2417 m), dreapta, si Vaiugii (2443 m), stīnga. De aici, daca vom coborī putin pe versantul opus al crestei, vom avea o frumoasa priveliste catre Lacul Capra, iar mai departe, peste Valea Caprei, catre piciorul sudic Buda - Rīiosu - Museteica.
Trasee de legatura: spre lacul de baraj Vidraru prin Valea Caprei (tr. 50); spre stīnga, Vīrful Vīnatoarea lui Buteanu (tr. 25); spre dreapta, Vīrful Negoiu (cu acces la cabana Negoiu), traseul de creasta E-V, etapa a VI-a; spre est, Portita Arpasului si saua Podragului (cu acces la cabana Podragu), traseul de creasta V-E, etapa a V-a.
25. saua Caprei - Vīrful Vīnatoarea lui Buteanu
Marcaj: cruce albastra
Durata: 30-40 minute
Vara, traseul este accesibil drumetilor obisnuiti cu catararea pe stīnci; iarna, accesibil numai alpinistilor.
Descrierea traseului. Din saua Caprei, urmam catre stīnga poteca marcata cu semnul cruce albastra. Īn urcus, īncingem caldarea Lacului Capra, ocolim Vīrful Vaiuga (2443 m) si coborīm īn saua Vaiugii, conturata pe creasta chiar deasupra caldarii de la obīrsia Vaii Vaiugii. De aici, tot pe linia de creasta, depasim Caldarea Vaiugii si, cīnd īncepem urcusul, lasam īn stīnga, pe Valea Vaiugii, marcajul traseului 26. Īn continuare, urmarim coastele Muntelui Capra. Ultima parte a traseului este īntrerupta de spintecatura adīnca ce separa Vīrful Vīnatoarea lui Buteanu, stīnga, de Vīrful Capra (2494 m) pe creasta.
Pentru a ajunge pe Vīrful Vīnatoarea lui Buteanu, coborīm īn spintecatura si apoi īncepem o catarare elementara catre stīnga, de-a lungul unui pasaj de circa 10 m. Urmeaza parcurgerea unei coame īnguste, care sfīrseste pe Vīrful Vīnatoarea lui Buteanu (2507 m). Prin pozitia sa retrasa din creasta principala, putin spre nord, acest vīrf, īncadrat īn rīndul celor sase culminatii ale Fagarasului care depasesc 2500 m, ofera drumetilor o cuprinzatoare priveliste asupra masivului.
Īnapoierea o facem pe acelasi traseu sau, daca vrem, de la īntīlnirea cu traseul 26, coborīm pe acesta catre dreapta, prin Caldarea Vaiugii, la cabana Bīlea-Lac.
26. saua Vaiugii - Cabana Bīlea Lac, prin Caldarea Vaiugii
Marcaj: punct albastru (degradat)
Durata: 45 minute
Iarna, traseul este periculos din cauza avalanselor.
Descrierea traseului. Marcajul īncepe din saua Vaiugii, care este adīncita īntre vīrfurile Vaiuga la SV si Capra la NE.
Prima portiune a parcursului prin Caldarea Vaiugii are o panta mai īnclinata. Treptat īnsa locurile se domolesc, poteca īnscriindu-se īn ocoluri scurte, trecīnd cīnd pe versantul Turnului Plecat, ridicat īn dreapta, cīnd pe cel al Muntelui Vaiuga, ridicat īn stīnga. Īn portiunea de jos, cīnd firul apei scapa de strīnsoarea versantilor amintiti, īntīlnim stīlpul indicator, asezat īn locul unde, din dreapta, vine poteca marcata cu banda albastra (tr. 22). Din acest punct, urmam catre stīnga, prin grohotisul revarsat din peretele Vaiugii, pīna pe treapta glaciara a Lacului Bīlea, unde marcajul ia sfīrsit īn preajma cabanei.
Traseele de legatura de la cabana Bīlea-Lac sīnt redate la p. 96.
27. Cabana Bīlea-Lac - saua Paltinului
Marcaj: banda albastra
Durata: 45 minute
Iarna, traseu periculos din cauza avalanselor.
Descrierea traseului. Ocolind caldarea Lacului Bīlea pe versantul nordic al Paltinului, poteca conturata prin pīnzele de grohotis ne da prilejul sa urcam īn panta domoala, admirind īn voie muntii si cabana reflectate īn apele lacului.
Dupa circa 20 minute trecem pe deasupra tunelului, prin care drumul Transfagarasan strapunge muntii spre a coborī spre sud, la Curtea de Arges. Continuīnd traseul, īncepem urcusul pe versantul nordic al Paltinului, ajungīnd curīnd īn punctul īn care Muchia Bīlei se īnjuga strīns cu Paltinu. Ultima portiune a traseului, ceva mai domoala, ne da prilejul sa scrutam īn dreapta caldarea superioara a Vaii Doamnei, denumita Caldarea Pietroasa.
Īn saua larga si īnierbata a Paltinului, semnalata cu stīlp indicator, marcajul banda albastra ia sfīrsit chiar īn locul unde īntīlneste poteca de creasta a Fagarasului.
Trasee de legatura: spre vest, Vīrful Negoiu, cu acces la cabana Negoiu, traseul de creasta E-V, etapa a VI-a; spre est, saua Caprei, traseul de creasta V-E, etapa a IV-a.
28. Cabana Bīlea-Lac - hotelul Bīlea-Cascada, prin Valea Doamnei
Marcaj: cruce rosie
Durata: 31/2 ore
Iarna, Valea Doamnei reprezinta un minunat teren de schi. Īn timpul si dupa ninsorile abundente, zona de trecere peste cumpana Muchiei Bīlei este periculoasa, pentru ca se produc avalanse.
Descrierea traseului. Plecīnd de la cabana Bīlea-Lac, urmam drumul pīna īn apropierea tunelului Transfagarasanului, trecīnd prin fata telecabinei si a cabanei Paltinul.
Din soseaua alpina, marcajul ne conduce pe coastele estice ale Muchiei Bīlei. Urcusul sfīrseste īn Curmatura Bīlei (2201 m). De aici, coborīm pe versantul opus spre Valea Doamnei. Obīrsia vaii e strajuita pe creasta principala a Fagarasului de Turnul Paltinului, la est, si Vīrful Laita (2397 m); la vest Valea Doamnei este marginita pe dreapta (est) de Muchia Bīlei, iar pe stīnga (vest) de Muchia Doamnei. La obīrsia vaii, ghetarii au modelat trei caldari glaciare: Caldarea Pietroasa, Caldarusa cu Iarba si Caldarea Lacului, ultimele doua fiind strabatute de traseul nostr.u.
Din curmatura coborīm, condusi de marcaj, si patrundem īn Caldarusa cu Iarba. Urmeaza Caldarea Lacului, īn cuprinsul careia, jos, sub poteca noastra, vedem cele doua lacuri ale Doamnei. Dincolo de vale se īnalta, pīna īn crestetul Muchiei Doamnei, Jgheabul Varos. Coborīm pīna la limita pragului glaciar inferior, unde Pīrīul Doamnei si-a sapat un jgheab īn forma de "S", prin care apele se scurg peste praguri īn mici cascade.
Dupa depasirea pragului glaciar amintit, poteca trece prin dreptul unei stīne si case de vīnatoare din Valea Doamnei. Mai jos de acestea, la limita padurii, īntīlnim o a doua stīna. Din dreptul ei, poteca se afunda īn padure. Condusi de ea, coborīm de-a lungul pīrīului circa 15 minute, apoi ne abatem la dreapta, si, parasind definitiv firul vaii, urcam alte 15 minute pe fata vestica a Muchiei Bīlei, pīna la o rascruce de poteci. Spre stīnga se desprinde un hatas care conduce la Piatra Vulturului (priveliste interesanta spre Valea Bīlei si Muchia Buteanului).
Traseul continua catre est, īn coborīre, spre Valea Bīlei. Pe aceasta portiune īntīlnim poteca si marcajul banda albastra (tr. 23). Urmīnd cele doua semne, coborīm catre Valea Bīlei, traversam firul apei si ajungem la hotelul Bīlea-Cascada.
Traseele de legatura sīnt redate la p. 93.
29. Comuna Porumbacu de Jos - cabana Negoiu, prin Valea Rīului Mare al Porumbacului
Marcaj: triunghi albastru
Durata: 6-61/2 ore (20 km drum nemodernizat, 11/2 ora poteca turistica)
Descrierea traseului. Marcajul īncepe din DN1 si statia C.F.R. El este dispus pe drum, īn localitatile Porumbacu de Jos si Porumbacu de Sus. Distanta pe soseaua comunala īntre cele doua localitati este de circa 5 km. La Porumbacu de Sus se mai poate ajunge de la Avrig (drum comunal, 5 km).
Din comuna Porumbacu de Sus continuam catre lantul montan, care se desfasoara majestuos īn fata noastra, pe drumul forestier croit pe malul drept al Rīului Mare al Porumbacului (Valea Porumbacului). La confluenta acestuia cu Porumbacelul traversam apa. Lasam īn dreapta o ramura a drumului forestier pe Valea Porumbacelului si continuam pe malul stīng al Vaii Porumbacului (Rīul Mare al Porumbacului) pīna la confluenta cu Valea Tunsului. Aici drumul trece din nou pe malul drept al vaii, patrunzīnd īn zona padurilor de fag. Lasam īn stīnga ramificatia drumului pe Valea Tunsului si continuam pe līnga apa Porumbacului. Depasim la una din buclele soselei punctul de intrare īn vechea poteca de pe piciorul Muntelui Puha, aflat īn dreapta noastra.
Drumul forestier ne poarta īn urcus domol, avīnd īn stīnga, īn sensul urcusului, albia Rīului Mare al Porumbacului, iar dincolo de ea, Culmea Saratii. Depasim incinta vechii cariere de marmura "La Cariera" (15 km de la Porumbacu de Jos), de unde o alta veche poteca urca spre Culmea Puha. Īn curīnd vom fi la confluenta vailor Saratii (stīnga) si serbotei (dreapta), din unirea carora ia nastere Rīul Mare al Porumbacului. Īn fata noastra, īntre cele doua vai amintite, se ridica, īmpadurita, partea terminala a Muchiei serbotei, pe care se afla cabana Negoiu.
Mai sus de confluenta, drumul forestier traverseaza apa serbotei si se īnscrie pe coastele Muchiei serbotei. Ajungem la capatul drumului forestier, unde īntīlnim un loc larg, amenajat pentru parcarea si īntoarcerea autovehiculelor. Urmam de aici poteca marcata, taiata īn bucle si ocoluri mari pe Muchia serbotei. La circa 1410 m lasam īn dreapta poteca spre cascada serbotei. Padurea se rareste tot mai mult si, īn curīnd, iesim īn poiana īn care se afla cabana Negoiu.
Trasee de legatura: spre Piatra Prīnzului si Vīrful Negoiu (tr. 30); spre Vīrful sHerbotei (tr. 33); spre saua Scarii) (tr. 34); spre cabana Barcaciu (tr. 35).
30. Cabana Negoiu - Vīrful Negoiu, pe la Piatra Prīnzului
Marcaj: triunghi albastru
Durata: 3l/2 ore
Iarna, traseul este periculos si greu accesibil.
Descrierea traseului. La circa 150 m distanta de cladirile anexa ale cabanei Negoiu, se afla un stīlp de marcaj ce semnaleaza punctul de rascruce a patru trasee turistice, īntre care si cel spre Vīrful Negoiu. Poteca, marcata cu triunghi albastru, se contureaza usor catre stīnga, pe clina estica a Muchiei serbota. Pasajul de īnceput este īmpadurit si sfīrtecat de cīteva vīlcele afluente Vaii Saratii. Traversarea lor se face pe noua podete, aninate de tancurile ce le marginesc. Parcurgerea acestei portiuni, denumita "Drumul Zmeilor", dureaza circa 15 minute. Dincolo de ea, padurea se rareste treptat, lasīnd ferestre, prin care vedem, dincolo de Valea Saratii, Muchia Tunsului.
Iesiti din padure, continuam ascensiunea, strabatīnd o zona de jnepenisuri, pīna īn preajma firului de apa de pe Valea Saratii, unde se ajunge dupa 45 minute de mers de la cabana.
Pe malul opus al pīrīului, līnga o stīnca mare, denumita "Piatra Caprei", ne acordam un popas pentru a admira peisajul. Īn dreapta (vest) avem culmea īnalta a Muchiei serbotei, iar īn stīnga (est), Muchia Tunsului, ce face jonctiunea cu creasta principala dincolo de Sttrunga Ciobanului.
Reluīnd traseul, traversam catre est Caldarea Saratii, urcīnd prin grohotisul unui vīlcel cu apa, pīna la izvoare (ultima sursa de apa pīna la Lacul Caltun).
Urcusul continua printre lespezile īmbracate īn hainele galben-verzui ale lichenilor. Marcajul, bine īntretinut, ne conduce catre muchia crenelata a Tunsului, descriind un arc de cere, orientat usor catre sud. Dupa circa 13/4 ora de la cabana, ajungem īn Caldarea de Est a Saratii, la stīlpul cu sageti indicatoare, īn punctul denumit Piatra Prīnzului, loc din care se desprinde marcajul cu semnul cruce rosie (tr. 31), spre Lacul Caltun, prin Strunga Ciobanului.
De la Piatra Prīnzului, poteca conturata prin grohotis, se īndreapta catre sud, spre creasta principala a masivului. Īn dreapta, vedem, ridicīndu-se deasupra Caldarii Saratii, Muchia serbotei cu versantul sfīrtecat de torenti si plin de grohotisuri. Dincolo de ea, aliniate pe creasta principala, īsi contureaza formele greoaie vīrfurile Scara, Budislavu si Suru.
Avīnd īn permanenta perspectiva vīrfurilor, ajungem curīnd pe umerii ultimului circ glaciar, īntr-un haos de stīncarii, cam la jumatatea distantei dintre piatra Prīnzului si "Acul Cleopatrei". De aici, catre stīnga, la circa 150 m, ajungem la Pestera de sub Vīrful Negoiul (2258 m alt.; lungimea 17 m; solul pastreaza permanent o crusta de gheata). Dincolo de acest punct, blocuri imense de piatra, colorate de licheni īn galben, se īngramadesc, dīnd peisajului un aspect sterp, dezolant. Pe fundalul haurilor Saratii se profileaza "Acul Cleopatrei", "Coltul Elefantului", "Foarfeca" si alte stīnci celebre īn zona, cautate de drumeti si mai ales de drumetii fotografi. Din dreptul "Acului Cleopatrei", un ultim urcus scurt ne scoate pe creasta Fagarasului īn saua cu Popasul lui Mihai (stīlp cu sageata indicatoare).
Calauziti, īn continuare, si de marcajul de creasta (banda rosie), lasam īn urma, pe creasta, Custura Saratii si trecem de pe versantul nordic al masivului pe cel sudic. Sīntem acum pe clina Caldarii Mioarelor, una din cele trei caldari glaciare de la obīrsia Izvorului Negoiului. Depasim astfel Vīrful Negoiul Mic (2485 m) si coborīm apoi īntr-o mica strunga. Urmeaza urcusul final, ceva mai pronuntat, care sfīrseste pe crestetul celui de al doilea vīrf al tarii, Negoiu (2535 m).
Trasee de legatura: spre saua Caprei cu legatura pentru cabana Bīlea-Lac, traseul de creasta V-E, etapa a IV-a; spre saua Scarii cu legatura pentru cabana Negoiu, traseul de creasta E-V, etapa a VII-a; spre comuna Salatruc sau lacul de baraj Vidraru prin Valea Topologului - Marginea (tr. 47).
31. Piatra Prīnzului - Lacul Caltun (refugiul Caltun), prin Strunga Ciobanului
Marcaj: cruce rosie pīna īn Portita Caltunului, apoi banda rosie
Durata: 2 - 21/2 ore
Iarna, traseu periculos, prezentīnd zone īn care se produc avalanse.
Descrierea traseului. Marcajul īncepe de la Piatra Prīnzului, un bloc de piatra cu suprafata aproape plana, situat īn cuprinsul Caldarii de Rasarit a Saratii. Pīna la stīnca amintita, de la cabana Negoiu, ne calauzeste marcajul cu triunghi albastru (tr. 30).
Punctul de plecare de la Piatra Prīnzului este semnalat de un stīlp indicator. Urcam spre est printre lespezile ce acopera versantul vestic al Muchiei Tunsului. Dupa circa 30 de minute sīntem la baza hornului, conturat spre Strunga Ciobanului. Urmam hornul si īn circa 15 minute ajungem la 2308 m altitudine, īn strunga sapata īntre peretii Vīrfului Podeiu (2408 m), stīnga, si abruptul Negoiului Mic, dreapta.
Din Strunga Ciobanului, coborīm pe versantul estic al Muchiei Tunsului, folosind pentru sprijin cablul montat īn lungul hornului. Ajungem astfel īn Caldarea Ciobanului.
Avem catre dreapta, īn plan apropiat, o muchie salbatica, pravalita din Virful Negoiu spre genunile Vaii Laitei. Deasupra vaii se vede Vīrful Caltun.
Ocolim caldarea spre dreapta, depasind o imensa aglomerare de stīnci care sfīrseste īn dreptul unei vaiugi. Traversīnd-o, urcam pe versantul opus, avīnd ca reper final un stīlp de marcaj. De aici ne orientam catre dreapta, traversam apa unui pīrīu si ajungem dupa circa 15 minute pe prispa īnierbata a "Caldarii de la Strunga Dracului". O perspectiva larga ni se īnfatiseaza asupra Caltunului, abruptului Laitelului Mic si Caldarii Mari a Laitei. Dincolo de fundul caldarii, traversam steiurile pravalite din coastele Negoiului, urmīnd atent marcajul. Pasajul, anevoios la orientare pe timp de ceata, sfīrseste pe versantul muntelui īn poteca de creasta, marcata cu banda rosie. Aici īntīlnim un stīlp indicator.
De la īntīlnirea cu poteca de creasta, urcam īn Portita Caltunului, o traversam si, īn 10 minute, sīntem la Lacul Caltun, pe al carui mal se afla refugiul Salvamont.
Trasee de legatura: de la Lacul Caltun spre saua Caprei cu legatura pentru cabana Bīlea-Lac, traseul de creasta V-E, etapa a IV-a; spre Vīrful Negoiu, traseul de creasta E-V, etapa a VI-a; spre Piatra Prīnzului, cu legatura pentru cabana Negoiu (tr. 32). spre cabana Bīlea-Lac prin tunelul Transfagarasanului (tr. 53); spre cantonul Piscul Negru prin Valea Caltunului (tr. 52).
32. Lacul Caltun (refugiul Caltun) - cabana Negoiu, pe la Strunga Ciobanului si Piatra Prīnzului
Marcaje succesive: banda rosie pīna īn Portita Caltunului; cruce rosie pīna laPiatra Prīnzului; triunghi albastru pīna la cabana Negoiu
Durata: 31/2 - 4 ore
Iarna traseul este periculos din cauza avalanselor.
Descrierea traseului. De la Lacul Caltun urcam pe poteca de creasta a masivului, marcata cu semnul banda rosie. Curīnd ajungem īn portita Caltunului dincolo de care, coborīnd, īntīlnim stīlpul cu sageata indicatoare care semnaleaza desprinderea din traseul de creasta a traseului nostru, marcat īn continuare cu semnul cruce rosie.
Initial coborīm prin grohotisul si lespezile de la obīrsia Vaii Laita. Dupa circa 30 minute, ajungem pe prispa īnierbata a Caldarii de la Strunga Dracului, de unde putem privi īn urma peretii Caltunului si ai Laitelului. Traversam īn continuare unda unui pīrīias si, dincolo de el, ne orientam catre stīnga, spre stīlpul de marcaj fixat chiar īn locul unde, prin intermediul unor trepte sapate īn piatra, coborīm un pasaj scurt, cu o īnclinare mai accentuata. Depasim mai departe un vīlcel si apoi un sector cu stīncarii. Traseul īsi schimba īn curīnd īnfatisarea, poteca conturīndu-se pe o fata īnierbata, ce precede intrarea īn Caldarea Ciobanului. Traversam caldarea īn urcus pe la baza peretilor, pīna īn dreptul hornului ce spinteca fata muntelui catre Strunga Ciobanului. Hornul, la īnceput īnierbat, prezinta mai sus un sector stīncos, de-a lungul caruia sīnt fixate cabluri ajutatoare. La 2308 m altitudine, urcusul ia sfīrsit pe Muchia Tunsului, īn mica portita, adīncita īntre pravalisurile Podeiului (2408 m) la dreapta si Negoiu Mic (2485 m) la stīnga.
Din Strunga Ciobanului īncepem coborīrea pe versantul vestic al muntelui, printr-un horn mai lung, dar mai putin dificil decīt cel precedent. Īnaintīnd prudent pe līnga peretele din dreapta, ajungem īntr-o caldarusa stīncoasa. De aici poteca devine mai lesnicioasa. Ultima parte a traseului, marcat cu semnul cruce rosie, se desfasoara prin Caldarea de Rasarit a Saratii pīna la Piatra Prīnzului. De la Piatra Prīnzului pīna la cabana Negoiu avem calauza marcajul cu triunghi albastru. Stīlpul indicator de la rascrucea drumurilor ne usureaza orientarea.
Pentru cabana Negoiu coborīm sustinut, calauziti de marcajul amintit. Ajungem astfel (dupa 35 minute), īn Valea Saratii, pe ale carei tapsane ne putem acorda un repaus.
Traversam apa Saratii, trecīnd pe flancul estic al Piciorului serbotei. Printr-o schimbare de directie, poteca, cu aspect de brīna, se īnscrie pe fata piscului amintit si, curīnd, patrunde īntr-o zona cu jnepenisuri. Dincolo de acestea īncepe padurea, o padure crescuta pe un versant brazdat de numeroase vaiugi priporoase, pe care le traversam peste noua podete de lemn. De la ultimul podet, locurile se domolesc si, treptat, padurea se rareste, lasīnd loc liber pentru poiana īn cuprinsul careia se afla cabana Negoiu.
Traseele de legatura de la cabana Negoiu sīnt redate la p. 103.
33. Cabana Negoiu - Vīrful serbota
Marcaj: banda albastra
Durata: 2 - 21/2 ore
Iarna, traseu accesibil numai alpinistilor cu experienta.
Descrierea traseului. Din fata cabanei Negoiu drumul nostru este īnsotit pe o mica distanta si de marcajele traseelor 30, 34 si 35.
De la stīlpul de marcaj, aflat la 150 m de cabana, care semnaleaza despartirea de traseul 30, ne orientam usor catre dreapta si intram īn padure, pe versantul vestic al Muchiei serbotei. Dupa circa 5 minute, semnul drumului nostru se desprinde din poteca spre stīnga. Continuam acum ascensiunea pe versantul vestic al Muchiei serbotei, avīnd calauza, prin padure, numai marcajul banda albastra.
Dupa circa 20 minute ajungem la golul alpin. De aici, parcursul, desfasurat īn continuare pe culmea īnierbata a muntelui, ne da prilejul sa admiram de o parte si de alta a muchiei caldarile afunde de la obīrsia vailor serbotei si Saratii.
Pīna la creasta principala poteca se īnscrie cīnd de-a coasta, cīnd īn serpentine scurte, strabatīnd pasaje īnierbate ori tufisuri de smirdar. Īn apropierea crestei principale locurile se īnaspresc. Trecem peste lespezi mari de sisturi cristaline, pe deasupra Caldarii Mari a serbotei, īncinsa de peretii pravaliti din crestetul Mīzgavului din Creasta.
Dupa 11/2 ora de mers de la cabana sīntem īn dreptul unei strungi pietroase. Ultima parte a sectorului pe care trebuie sa o parcurgem este mai salbatica. Pasajele de stīncarie si trecerile mai anevoioase sfīrsesc īn dreptul unui horn; īl urcam si pe acesta si, ceva mai sus, īntīlnim marcajul traseului de creasta, banda rosie. Calauziti acum pe creasta principala, catre stīnga, de ambele semne, ajungem pe Vīrful serbota (2331 m; stīlp indicator).
Īn fata noastra, catre est, īsi etaleaza obstacolele Custura Saratii.
Trasee de legatura din Vīrful serbota: spre stīnga (est) Vīrful Negoiu, traseul de creasta V-E, etapa a III-a; spre dreapta (vest) saua Scarii, traseul de creasta E-V, etapa a VII-a.
34. Cabana Negoiu - saua Scarii
Marcaj: cruce albastra
Durata: 2 l/2 ore
Iarna, traseu periculos din cauza avalanselor.
Descrierea traseului. De la stīlpul de marcaj, īntīlnit la circa 150 m distanta de cabana Negoiu, poteca noastra se orienteaza usor catre dreapta, desfasurīndu-se initial pe versantul vestic al Muchiei serbotei si avīnd marcaj comun cu alte doua trasee. Dupa circa 5 minute lasam īn stīnga traseul 33 care urca spre Vīrful serbota. Condusi de marcaje, coborīm īn continuare spre albia Vaii serbotei. Īn firul vaii padurea dispare, permitīndu-ne sa cercetam cu privirea Caldarea Mare a serbotei, prin care curge, cazīnd īn mici cascade, apa Pīrīului serbotei. Traversam firul apei, dincolo de care un stīlp de marcaj semnaleaza desprinderea spre dreapta a traseului 35, spre cabana Barcaciu. De aici īncepem sa urcam spre stīnga, pe poteca partial īnierbata, ce urmeaza mai mult fata rasariteana a Muchiei Puha. Dupa circa 30 de minute de mers sustinut, panta se domoleste. Sīntem īntr-o zona cu izvoare tumultuoase. Orientīndu-ne usor catre dreapta, patrundem īn Caldarea Mica (vestica) a serbotei, careia i se spune si Caldarea serbotei de catre Puha.
Orientīndu-ne dupa marcaje si stīlpi metalici ce ne arata directia generala de mers, urcam prin pasunea cu lespezi pīna īn Strunga Puha. Din acest loc avem o cuprinzatoare priveliste catre Caldarea Porumbacelului, aflata catre vest, unde se poate schia pīna primavara tīrziu.
Din Strunga Puha, o poteca buna, dar numai partial marcata, coboara īn Caldarea Porumbacelului, pentru a urca apoi īn Muchia Scarisoarei, unde īntīlneste drumul marcat cu semnul cruce rosie (tr. 38) care īn amonte conduce la Vīrful Scara, iar īn aval la cabana Barcaciu.
Īn continuare, poteca noastra, marcata cu semnul cruce albastra, ne conduce pe versantul vestic, ocolind o portiune cu stīncarii de pe Muchia Puha. Ceva mai sus, trecem din nou pe versantul estic al muchiei amintite, apoi escaladam un horn taiat īn coasta Vīrfului Puha (2177 m). Pasajul, nu prea dificil, sfīrseste īn saua Scarii (2146 m).
Marginita la vest de Vīrful Puha si la est de un prim vīrf al Mīzgavului din Creasta, saua Scarii constituie pe creasta principala a Fagarasului punctul de trecere dinspre Caldarea Vestica a serbotei catre Caldarea Izvorului Scarii, adīncita catre sud.
Trasee de legatura: spre stīnga (est) Vīrful serbota, traseul de creasta V-E, etapa a III-a; spre dreapta (vest), saua Surului cu legaturi spre cabanele Barcaciu si Suru, traseul de creasta E-V, etapa a VIII-a; spre sud, Izvorul Scarii - Valea Topologului - comuna Salatruc sau Lacul de baraj Vidraru (tr. 49 descrise īn sens invers).
35. Cabana Negoiu - cabana Barcaciu1
Marcaj: punct rosu
Durata: 2 ore
Iarna, dupa ninsori abundente, īn anumite sectoare se produc avalanse.
Descrierea traseului. Din dreptul stīlpului indicator, situat la circa 150 m de cabana Negoiu, ne orientam usor catre dreapta, urmīnd poteca pe versantul vestic al Muchiei serbotei. Dupa circa 5 minute lasam īn stīnga poteca marcata cu banda albastra spre Vīrful serbota (tr. 33).
1 Denumirea īncetatenita Barcaciu nu este corecta; corect este Bīrcaciu.
Urmeaza o coborīre pīna īn firul Vaii serbotei. Aici traversam apa si, ceva mai sus, īntīlnim stīlpul de marcaj care semnaleaza directia traseului 34 spre saua Scarii, precum si directia drumului nostru spre cabana Barcaciu.
Din Valea serbotei, poteca noastra se īnscrie pe un picior secundar al Muntelui Puha. Peste culmea lui coborīm īn vaiuga Mezuinei, ale carei ape formea/a mai jos o frumoasa cascada.
Urmīnd poteca conturata pe la limita superioara a padurii, traversam īnca doua vaiugi, dupa care urcam pe Culmea Puha. Dincolo de culme coborīm īn Valea Porumbacelului, renumita īn lumea schiorilor pentru pantele ei, care pastreaza zapada pīna la īnceputul verii.
Dupa ce traversam albia larga a Porumbacelului, ne angajam īn urcus pe versantul Culmii Scarisoarei.
Dupa circa 20 de minute, socotite de la Culmea Puha, sīntem pe Culmea Scarisoarei. Avem acum īn fata culmile greoaie ale muntilor Vīrtopu Rosu, Budislavu si Suru, iar catre stīnga vīrfurile Ciortei.
Condusi de marcaj, īncepem coborīrea pe Culmea Scarisoarei. Cīnd intram īn padure, ne abatem usor catre stīnga. Mergīnd īn aceasta directie, patrundem īn zona izvoarelor de la obīrsia Vaii Comanesei. Pentru a ajunge la cabana Barcaciu, traversam cīteva din aceste fire, din care unele au apa, dīnd ocol obīrsiei Vaii Comanesei. Īntīlnim īn curīnd un punct īn care marcajul semnaleaza schimbarea directiei, jumatate la dreapta. Urmīnd directia aratata īn urcus usor, ajungem pe un picior al Barcaciului pe care īntīlnim poteca traseului 38 (marcaj cruce rosie). Coborīnd prin raristea de molizi, īncheiem curīnd drumul nostru la cabana Barcaciu.
Traseele de legatura sīnt redate la p. 115.
36. Comuna Avrig - cabana Poiana Neamtului cabana Barcaciu
Marcaj: cruce rosie
Durata: 5 3/4 - 6 ore: 14 km sosea (3 1/2 ore) pīna la cabana Poiana Neamtului, plus 2 1/4 ore pe poteca pīna la cabana Barcaciu.
Descrierea traseului. Din dreptul statuii lui Gheorghe Lazar, situata īn centrul comunei Avrig, urmam catre sud drumul comunal pe malul drept al Rīului Mare al Avrigului, catre munte. Dupa circa 10 km lasam īn dreapta drumul forestier de pe Rīul Moasei (Avrigului) - afluent al Rīului Mare care conduce catre cabana Suru (tr. 40).
Continuīnd traseul de-a lungul Rīului Mare al Avrigului, trecem curīnd pe līnga carierele de calcar de sub vīrful Fata Varului si dupa 4 km ajungem la cabana Poiana Neamtului (706 m).
De la cabana, urmam pe o distanta mica drumul forestier, prelungit catre padure. Dintr-un punct semnalat de marcaj, parasim drumul forestier si urcam catre stīnga, īn lungul potecii, īnscrisa initial pe malul īnalt al Rīului Mare al Avrigului si, īn continuare, pe un versant al Vaii Comanesei (afluent al acestuia). La mai putin de 30 de minute de la cabana Poiana Neamtului, mergīnd pe o poteca cu aspectul unei alei, ne lasam usor catre firul vaii amintite, ale carei ape le-am īntrezarit prin ferestrele padurii. Printr-o schimbare de directie catre dreapta, coborīm pīna īn firul vaii si-l traversam. Dincolo de apa, poteca se īngusteaza, iar panta devine mai īnclinata. Timp de 15 minute parcurgem poteca īn serpentine pīna pe culmea īmpadurita a Muntelui Barcaciu.
La 1000 m altitudine, poteca se abate la stīnga īn unghi de 90o si ramīne īnscrisa īn serpentine largi pe linia de cumpana a muntelui. Avem īn stīnga Valea Comanesei si īn dreapta Rīul Mare al Avrigului. Continuīnd pe culme, īntīlnim cam pe la 1250 m altitudine o poienita, iar mai sus o rariste, de unde putem vedea crupele greoaie ale muntilor Budislavu si Suru.
La 1450 m altitudine poteca se abate catre stīnga. Urmīnd-o, patrundem īntr-o rariste, de unde zarim, peste Valea Comanesei, Muntele Barcaciu, alungit catre stīnga, spre Vīrful Fata Varului. De aici, urcīnd īn serpentine largi, iesim īn Poiana Barcaciului, unde se afla cabana.
Trasee de legatura: spre cabana Negoiu (tr. 37); spre Vīrful Scara (tr. 38); spre Lacul Avrig (tr. 39); spre cabana Poiana Neamtului (tr. 36, descris īn sens invers).
37. Cabana Barcaciu - cabana Negoiu
Marcaj: punct rosu
Durata: 2 ore
Iarna, dupa ninsori abundente, īn anumite zone se produc avalanse.
Descrierea traseului. Din dreptul cabanei urcam circa 100 m printr-o padure de molid. Dupa aceasta distanta, marcajul traseului nostru, comun pīna aici cu traseul 38, se desprinde catre stīnga. Condusi de el, coborīm si apoi traversam o succesiune de vīlcele ce formeaza obīrsia Vaii Comanesei. Dincolo de acestea, urcam prin padure pīna pe Culmea Scarisoarei. Ajunsi aici, ne orientam scurt catre dreapta. Mergīnd astfel, sīntem dupa cīteva sute de metri la limita superioara a padurii (30 minute de la cabana). Un popas ne da prilejul sa privim spre culmea īnalta a masivului, unde peisajul este dominat de formele greoaie ale Vīrtopului Rosu, Budislavului si Surului.
Īn continuare, coborīm īn valea larga, putin adīncita, a Porumbacelului. Traversam apa īn preajma stīnei si urmam poteca, īn urcus, pe versantul vestic al Muntelui Puha pīna pe cumpana. Avem īn fata, dincolo de valea si Muchia serbotei, muchia ferestruita a Tunsului, culminīnd catre sud īn Vīrful Negoiul Mic (2485 m), iar dincolo de acesta, īn dreapta, colosul de piatra al Negoiului.
Coborīm īn continuare pe versant si traversam vaiuga slab schitata a Mezuinei, a carei apa formeaza, mai jos de drumul nostru, o cascada spectaculoasa. Dincolo de Mezuina traversam un picior secundar al Muntelui Puha si coborīm īn Valea serbotei. Aici, īn apropierea unei īmprejmuiri pentru oi, se alatura marcajului nostru un alt marcaj, cu semnul cruce albastra, ce vine dinspre saua Scarii (tr. 49). Īnsotiti de cele doua semne, traversam apa serbotei si intram īn padure, urcīnd pe versantul vestic al Piscului serbotei. Pīna la cabana se alatura īn aceasta portiune si marcajul cu banda albastra, venind de la Vīrful serbota (tr. 33).
Din punctul de īntīlnire cu traseul amintit pīna la cabana Negoiu mai mergem circa 5-10 minute.
Traseele de legatura de la cabana Negoiu sīnt redate la p. 103.
38. Cabana Barcaciu - sub Vīrful Scara
Marcaj: cruce rosie
Durata: 3 ore
Iarna, dupa ninsori abundente, anumite zone sīnt susceptibile de avalanse.
Descrierea traseului. Poteca, marcata cu semnul cruce rosie, porneste din dreptul cabanei Barcaciu pe un culoar taiat prin padurea de molid. Dupa circa 100 m, lasam īn dreapta marcajul punct albastru (tr. 39) si, mai sus, la stīnga, marcajul punct rosu (tr. 37). Trecem īn continuare pe līnga izvorul captat pentru cabana si, dupa 20 minute, iesim la limita de sus a padurii. De aici urcam sustinut printre pīlcurile de ienuperi si afini, aflate la obīrsia Vaii Comanesei. Urcam apoi īn serpentine, traversīnd la diferite intervale firele de obīrsie ale acestei vai si ajungem pe culmea secundara a Muntelui Barcaciu. Īn acest punct īntīlnim o poteca larga, care ne scoate, dupa cīteva serpentine, pe plaiul Muntelui Scarisoara, īn vechiul "Drum al Ţarii", drum de transumanta care lega odinioara Transilvania de Ţara Romāneasca, trecīnd peste creasta Fagarasului prin saua Scarii.
Continuīnd drumul, urcam pe coama lata a Scarisoarei, vreme de 30 de minute, trecīnd deseori pe līnga mici scochine īnierbate (depresiuni nivale) pīna īn saua Porumbacelului, deasupra caldarii superioare a vaii cu acelasi nume (est).
Din acest loc, o poteca bine conturata, dar marcata numai partial, coboara pe versantul estic al Culmii Scarisoarei pīna īn caldarea superioara a Porumbacelului, trecīnd pe līnga turbariile din care se trage mai jos unda firava a rīului. Ocolind turbaria, pe la sud, poteca iese, īn urcus usor, pe culmea Muntelui Puha. Aici, ea īntīlneste marcajul cu semnul cruce albastra, ce vine de la cabana Negoiu si conduce la saua Scarii.
Drumul nostru, marcat cu semnul cruce rosie, continua īn serpentine pe versantul vestic, stīncos, al muntelui, depasind ceva mai sus vīlcelul de obīrsie al Vaii Auristei (2 1/4 ore).
De aici, el capata aspect de brīna, traversīnd versantul de NV al Muntelui Scara. Dupa 10 minute ajungem pe muchia abrupta si stīncoasa a Tarnitei. Īn continuare, traversam, īn coborīre usoara, pīnze īntinse de grohotisuri ruginii, pentru a iesi dupa 15-20 minute īn creasta principala a Fagarasului, sub Vīrful Scara. Sīntem la 150-200 m de curmatura estica a Gīrbovei (2150 m). Punctul de intrare īn traseul de creasta, marcat cu banda rosie este semnalat cu stīlp de marcaj.
Trasee de legatura: spre saua Scarii, cu legatura pentru cabana Negoiu si Izvorul Scarii, traseul de creasta V-E etapa a II-a; spre saua Surului, cu legatura pentru cabana Suru, traseul de creasta E-V, etapa a VIII-a.
39. Cabana Barcaciu - Lacul Avrig
Marcaj: punct albastru
Durata: 3 1/2 - 4 ore
Iarna, drum periculos din cauza avalanselor.
Descrierea traseului. Traseul īncepe din spatele cabanei Barcaciu, angajīndu-se pe un culoar larg, taiat prin padure. Dupa aproximativ 100 m, lasam potecile ce duc spre Negoiu si Scarisoara, abatīndu-ne la dreapta, pe poteca marcata cu punct albastru.
De la rascrucea potecilor, urcam prin padurea deasa de molid, pe versantul vestic al Piciorului Barcaciului. Dupa aproape 15 minute de mers, īn apropierea marginii de sus a padurii, traversam fagasele a doua mici pīraie: Barcaciul si Pīrīul Stīncos.
Curīnd intram īntr-o rariste. Īn fata, de sub īnaltul Scarisoarei, se pravalesc spre noi apele Auristei, prin valea adīncita de avalanse. Mai departe, īn ultimul plan, deasupra caldarilor Avrigului se īnalta vīrfurile Gīrbovei, Ciortei si Vīrtopului Rosu. Strabatem raristea vreme de 10 minute si coborīm apoi printre tufe de ienuperi pīna īn firul apei Auristei, īn preajma confluentei cu Rīul Mare al Avrigului. Traversam apa pīrīului amintit peste cīteva lespezi si, ajunsi pe malul opus, trecem printr-o poienita, unde īntīlnim urmele unei vechi stīne - "Dintre Izvoare" (stīlp de marcaj). Lasīnd īn urma Valea Auristei, ne orientam catre sud, de-a lungul Rīului Mare. La īnceput urcam spre pragul glaciar inferior, avīnd la dreapta o īntreaga suita de mici cascade. Odata ajunsi pe prag, trecem dincolo de firul apei pīna īn apropierea "Stīnei Bune" (loc de refugiu īn caz de vreme rea). De aici urcam usor circa 200 m pe versantul stīng al vaii, pentru ca apoi sa ne angajam pe o panta mai accentuata, spre un al doilea prag glaciar (1 1/4 ora). Īn spatele nostru, apele rīului spumega, īnvolburīndu-se īn cascade. Avem īn fata impresionantul versant nord-vestic al Scarii, stīncariile Gīrbovei si grohotisurile Ciortei. Īn urma, privirea cuprinde valea cu aspectul sau caracteristic īn forma de "U".
De pe prag, poteca se abate īnspre dreapta si, trecīnd printre blocuri de piatra, urca sustinut pe umarul vaii glaciare, sub versantul nord-estic al Vīrtopului Rosu. Dupa aproximativ 40 de minute de urcus, un perete stīncos ne īnchide calea. Īl ocolim, orientīndu-ne spre stīnga. Urcusul se mai domoleste. Depasim cīteva vīlcele stīncoase, cu roci friabile de culoare ruginie, pīna īn dreptul unui pīrīu care formeaza, din sus de noi, o cascada (3 ore). Dupa ce īl traversam si pe acesta, poteca se īndreapta spre stīnga, urcīnd sustinut pragul glaciar superior. Īnca 30 de minute si ajungem īn preajma Lacului Avrig (stīlp de marcaj si marcajul traseului de creasta banda rosie).
Trasee de legatura: spre stīnga (est), saua Scarii cu legatura pentru cabana Negoiu, traseul de creasta V-E, etapa a II-a; spre dreapta (vest), saua Surului cu legatura pentru cabana Suru, traseul dc creasta E-V, etapa a VIII-a.
40. Comuna Avrig - cabana Suru, prin Poiana Florilor
Marcaje succesive: cruce rosie pe drum forestier, 10 km pīna la Podul Jibrii; triunghi rosu pe drum forestier, 8 km, pīna la Poiana Florilor, apoi poteca marcata cu triunghi rosu
Durata: 5 - 5 1/2 ore
Descrierea traseului. Din centrul Avrigului (statuia lui Gheorghe Lazar) urmam spre sud drumul comunal ce ne poarta dincolo de localitate, printre tarini, pe malul Rīului Mare al Avrigului, catre munte. Dupa 10 km ajungem la Podul Jibrii. Aici, din drumul comunal, se desprinde catre dreapta, drumul forestier, pe care-1 vom urma pe malul Vaii Moasei. Punctul de bifurcatie este semnalat de un stīlp indicator. De aici īncepe marcajul triunghi rosu. Lasam drumul pe Rīul Mare si pornim la dreapta pe cel de pe Valea Moasei. Parcurgem īnca 8 km pīna īn Poiana Florilor (960 m).
Din Poiana Florilor traseul continua pe o poteca de picior ce se īnscrie īn serpentine pe fata rasariteana a Muchiei Moasei. Īn circa 30 minute, ea ne scoate la 1130 m, pe culme, unde īntīlnim traseul dinspre Sebesul de Sus catre cabana Suru, marcat tot cu triunghi rosu. Urmīnd poteca spre stīnga, ajungem īn curīnd la cabana Suru.
Traseele de legatura de la cabana Suru sīnt redate la p. 123.
41. Halta C.F.R. Sebes-Olt - comuna Sebesu de Sus - cabana Suru
Marcaj: triunghi rosu
Durata: 11/4 ora pe sosea (5 km), apoi 3 ore pe poteca
Descrierea traseului. De la halta C.F.R. Sebes-Olt, iesim īn soseaua modernizata Talmaciu - Racovita - Avrig, pe care o urmam spre stīnga. Dupa cīteva sute de metri, se desprinde, spre dreapta, drumul nostru. Urmīndu-1, ajungem dupa circa 4 km īn Sebesu de Sus. Traversam comuna, condusi de doua semne: triunghi rosu, semnul traseului nostru, si punct rosu, semnul unui traseu de pe Valea Moasei Sebesului.
La capatul sudic al localitatii īntīlnim un pod, durat peste apa Moasei, dincolo de care se continua drumul forestier pe vale.
Marcajul cu punct rosu apare numai pīna la podul amintit. De la pod, pe drumul forestier din lungul Vaii Moasei Sebesului, el nu mai exista. La capatul de sus al drumului, punctul rosu reapare, conducīnd catre stīnga, pe fata vestica a Muchiei Moasei, la cabana Suru.
Īn preajma podului amintit anterior, un stīlp de marcaj indica directia traseului nostru. Nu traversam rīul pe pod, ci continuam pe acelasi mal, urcīnd īn lungul potecii conturate pe Dealul Plaietu. O vreme mergem prin tufarisuri, apoi intram īn padure si, dupa circa 20 minute, socotite de la pod, sīntem pe Culmea Plaietului.
Urcīnd pe sub linia culmii, ajungem dupa alte 45 de minute īn pasunea "La Izvorul cu Arini". Īn fata se deschide perspectiva Masivului Tataru-Suru. Continuam urcusul pe poteca īnscrisa sub linia de cumpana a Muchiei Moasei si, cīnd s-a īmplinit 1 1/4 ora, socotind de la pod, īntīlnim o alta poiana, din cuprinsul careia zarea se deschide larg catre dreapta pīna dincolo de Plaiul Tatarului, pe Muntele Prejba si Depresiunea Sibiului.
Urmeaza o succesiune de treceri de pe un versant pe altul al culmii, cu alternante de urcusuri mai pronuntate si domolisuri. Dincolo de Vīrful La Comanda (1059 m), pe care l-am lasat īn stīnga, lastarisul scund al padurii tinere care se īnfiripa permite sa cuprindem cu privirea si Valea Moasei Avrigului, pe care serpuieste drumul forestier Avrig - Poiana Florilor.
Īn continuare, poteca urmeaza linia de cumpana a Muchiei Moasei. La 1130 m altitudine, īntr-un punct semnalat de o sageata indicatoare, īntīlnim, venind din stīnga, poteca turistica dinspre Poiana Florilor (tr. 40, marcat cu acelasi semn).
Urcam sustinut aproape 30 de minute, dupa care ajungem "La Balustrade" ("La Galendru"). Din acest loc, urmīnd poteca, parasim linia culmii, ocolind de-a coasta, pe la vest, o zona de stīncarii. Pasajul de ocol pīna la liziera de sus a padurii dureaza īnca 30 de minute. Un urcus scurt catre stīnga ne scoate apoi la cabana Suru.
Trasee de legatura: spre saua Surului (tr. 42); spre Cocorīciu - Apa Cumpanita - Greblesti (tr. 46, descris īn sens invers).
42. Cabana Suru - saua Surului
Marcaj: triunghi rosu
Durata: 2 ore
Iarna, īn perioada marilor zapezi, zona este periculoasa.
Descrierea traseului. Condusi de marcaje de-a lungul potecii conturate chiar din fata cabanei, urcam, abatīndu-ne usor catre dreapta. Curīnd traversam un vīlcel, dincolo de care ajungem īntr-o pasune presarata ici-colo cu lespezi.
Dupa 40 de minute socotite de la cabana, ajungem īntr-o mica sa sub Fruntea Moasei (stīlp de marcaj). Īn urma noastra vedem, alungita spre sesul Ţarii Oltului, Muchia Moasei, care desparte Valea Moasei Sebesului (stīnga) de cea a Moasei Avrigului (dreapta). Spre est, īn zona īnalta, se deschide Caldarea Gavanului, strajuita de trei munti: Suru, Gavanu (Lacustele) si Cocorīciu, ultimul ascuns privirii noastre de Fruntea Moasei.
Din acest loc se desprinde, continuīnd direct spre culme, poteca marcata cu triunghi albastru (tr. 46, descris īn sens invers).
Poteca noastra, marcata cu triunghi rosu, ne conduce īn coborīre usoara spre stīnga, pe versantul estic al Cocorīciului spre Caldarea Gavanului. Din amfiteatrul caldarii, continuam ascensiunea spre sud-est, traversīnd firele pīraielor care, īnmanuncheate, formeaza, mai jos, Valea Moasei. Īn portiunea finala a traseului, unde panta este mai mare, poteca se īnscrie īn serpentine largi pe versant, sfīrsind la 2110 m, īn saua Surului (Curmatura Surului sau Curmatura Gavanului). La stīlpul cu sageti indicatoare, aflat īn sa, īntīlnim poteca de creasta marcata cu banda rosie.
Trasee de legatura: spre dreapta (vest), halta Valea Marului, traseul de creasta E-V, etapa a IX-a; spre stīnga (est) saua Scarii cu legatura pentru cabanele Barcaciu si Negoiu, traseul de creasta V-E, etapa a II-a.
TRASEE DIN VALEA OLTULUI
43. Turnu Rosu - Chica Pietrelor (Petrilor)
Marcaj: cruce rosie
Durata: 3 1/2 ore
Descrierea traseului. De la statia C.F.R. Turnu Rosu, ne īndreptam spre centrul localitatii īn care, urmīnd Valea Satului, mergem spre sud, pīna catre marginea satului, īn punctul īn care se desprinde spre dreapta, catre pasune, drumul vitelor. Punctul este marcat de un sipot. Urmīnd acest drum, dupa 5 minute ajungem pe Dealul Ciorului. Drumul depaseste micul pīrīu al Ciorului si apoi se bifurca. Poteca turistica se īnscrie, īn urcus catre stīnga, pe botul dealului, prin pasunea cu arini si mesteceni, face o mica serpentina si iese pe un tapsan īnierbat, nu departe de vīrf.
Jos, īn spate si īn dreapta, Oltul se avīnta īn strīnsoarea muntilor. Dincolo de el stau cuibarite, la poalele Muntilor Prejbei, comunele Boita si Talmacel. Continuīnd traseul, lasam Vīrful Ciorului īn stīnga si ne angajam īn urcus usor, de-a coasta, pe versantul īnclinat al dealului, avīnd adīncita īn dreapta Valea Rachitii. Poteca, bine taiata, ne poarta printre mesteceni, arini si fagi. La ceva mai putin de 30 de minute de la plecare, ne aflam pe culme. De aici, drumul īncepe sa coboare usor spre "Lunca Frasinului", poiana ce se zareste la obīrsia Vaii Rachitii. Īn preajma ei, un mic urcus ne scoate la sipotul Frasinului.
Mai sus de fīntīna, de pe culme se deschide o larga perspectiva spre Valea Oltului, catre Sibiu, si catre Podisul Hīrtibaciului. Īn fata, spre sud, peisajul este dominat de Vīrful Paului (1172 m). Evitam poteca ciobaneasca ce coboara spre pasunea din fata, catre obīrsia Vaii Iagului si urcam īn stīnga, catre Chica Frasinului pīna īntīlnim o poteca larga si bine batuta. Pornind pe ea, ocolim pe la obīrsie, pe deasupra pasunii, Valea Iagului si īn 5 minute ajungem pe o a doua culme secundara ce se lasa lateral spre Olt. Un coborīs usor de-aici spre stīnga, prin padure, ne scoate curīnd pe culmea principala a dealului. Īn continuare, ne lasam spre vest, ocolim un mamelon, o mica tīlfa, cum spun localnicii. Marcajul, aplicat pe arbori, devine din ce īn ce mai des, Poteca lata urca acum pe culmea Pietriceaua pe fata dinspre Strīmba, ceva mai jos si īn dreapta culmii, revenind din cīnd īn cīnd la ea. Spre dreapta, valea Strīmba ne va īnsoti pīna la Chica Pietrelor. Dincolo de vale se profileaza, īnalt, Vīrful Paului. Īn stīnga, privirea cuprinde uneori, prin raristi, Valea Satului (Caselor). Din loc īn loc coboara poteci bune spre valea Strīmba. Pe la circa 1000 m altitudine, dupa aproape 1 1/2 ora de la plecare din Turnu Rosu, īncepem sa urcam sustinut, īn serpentine, pe muchia Hulei Pietroase. Ajungem pe hula dupa 15 - 20 de minute de urcus. Zarim de aici, prin gura Vaii Caselor, satul din care am plecat. De pe Hula Pietroasa, poteca se abate, īn urcus, putin catre Valea Caselor, prin padurea deasa de fag. Īndata trecem culmea, ocolind din nou un mic mamelon, pentru a razbate īn Poiana Pleasa, īn care jos (dreapta), pe versant, se afla o coliba. Perspectiva este acum mai larga spre Podu Olt, dealurile Boitei si ale Talmacelului.
Catre capatul de sus al poienii, lasam un drum ce se desprinde īn stīnga prin padure, care conduce pe la obīrsia Vaii Caselor catre "Poiana Fīntīnii", aflata de cealalta parte a vaii, pe culmea Muntelui Fīntīna. Pe locul de bifurcatie, poteca turistica este marcata cu semnul cruce rosie, pe doua pietre.
Īn continuare, ea conduce īn urcus sustinut spre Vīrful Fīntīna, reintrīnd īn padurea de fag si continuīndu-se putin sub muchie, spre vest. Dupa 45 de minute iesim deasupra padurii de fag, direct la gol, la circa 1350 m altitudine, īntre afinisuri si tufe de coacaz. Din loc īn loc, molizii īti amintesc ca odinioara domnea aici padurea de conifere. Un stīlp indicator ne arata directia de urmat. Lasam īn dreapta poteca ciobaneasca ce duce spre obīrsia vaii Strīmba si urcam īn serpentine scurte spre Culmea Comarnicului.
Īn curīnd ajungem pe culmea amintita, la un alt stīlp de marcaj, īntre Izvorul Vulcului (izvorul de obīrsie al Vaii Strīmba), la vest, si Pīrīul lui lonel, la est. Acesta din urma īsi trage apele din Chica Fedelesului si le duce pe sub Chica Grinzii, spre Valea lui Fat. Īn urma, privirea poate cuprinde Muntii Cindrel si Depresiunea Sibiului, precum si Dealurile Talmaciului si sesul Ţarii Oltului, cu comunele de la poalele muntelui. Īn zilele senine si clare, zarim o buna parte din Podisul Hīrtibaciului.
De aici, din punctul īn care ne-am īngaduit un moment de ragaz, o poteca buna se lasa spre stīna de sub Vīrful lui lonel. Drumul nostru tine īnsa culmea si este jalonat de un stīlp de marcaj, aflat nu departe, mai sus. Urcīnd īn serpentine largi, la īnceput deasupra Vaii lui lonel, apoi catre Izvorul Vulcului, ajungem īn curīnd la niste iviri de calcare, unde, pe o stīnca, o sageata alba, frīnta, indica directiile drumului īn sus si īn jos. Sus, zarim stīlpul metalic de pe creasta principala. Un ultim efort, si iata-ne ajunsi la el, putin la est de cele doua vīrfuri ale Muntelui Chica Pietrelor (1606 m). Intīlnim aici, īnsemnat cu banda rosie, marcajul drumului de creasta. Efortul ne este rasplatit de o minunata priveliste. Sub noi, spre sud si spre sud-vest se desprinde, mult adīncita, Valea Curpanului; īn prelungirea ei, de cealalta parte a Oltului, zarim Muntii Lotrului. Spre nord avem o larga perspectiva asupra depresiunilor Oltului si Cibinului. Zarim, la poalele masivului, Sebesu de Jos, iar dincolo de el, sub dealurile Podisului Hīrtibaciului, apele serpuinde ale Oltului.
Trasee de legatura: spre stīnga (est), saua Surului cu legatura pentru cabana Suru, traseul de creasta V - E, etapa I; spre dreapta (vest), Valea Oltului, halta C.F.R. Valea Marului peste Culmea Strīmbanu, traseul de creasta E - V, etapa a IX-a.
44. Comuna Cīinenii Mici - Chica Fedelesului, prin Zanoaga Cīinenilor
Marcaj: cruce rosie
Durata: 4 ore
Pentru drumul de acces īn satul Cīinenii Mici, vezi p. 48.
Descrierea traseului. Marcajul īncepe din Cīinenii Mici, aflat pe malul stīng al Oltului. De la gara, trecem podul peste Olt, urmam spre stīnga drumul marcat de pe malul apei, pīna la marginea localitatii. Ne abatem de aici la dreapta si īn curīnd īncepem urcusul pe poteca, condusi de marcajul dispus pe copaci. Dupa circa 15 minute socotite din valea Oltului, continuam pe un drum de munte catre stīnga, spre stīlpii de mare tensiune de pe Muchia Crīngului. Ajunsi pe culme, schimbam directia de mers spre dreapta si urcam, condusi de marcaj, īn lungul vechii poteci de oieri. Cale de 3 ore poteca, deosebit de circulata vara de localnici, ne conduce prin zone cu pasuni, īntrerupte de padure, urcīnd prin punctele Pleasa Mare (1201 m), Curmatura Prisacii, Plaiul Muntelui, Zanoaga Cīinenilor (1712 m), sfīrsind pe creasta principala a masivului pe Vīrful Chica Fedelesului (1820 m).
Trasee de legatura: spre Halta C.F.R. Valea Marului, traseul de creasta E - V, etapa a IX-a; spre saua Surului, cu legatura pentru cabana Suru, traseul de creasta V - E, etapa I.
45. Comuna Cīinenii Mici - stīna din Ciungi, prin Valea Cotilor
Marcaj: punct albastru
Durata: 2 ore
Pentru drumul de acces īn comuna Cīinenii Mici, vezi p. 18.
Descrierea traseului. Drumul īncepe din Cīinenii Mici. Marcajul punct albastru apare dupa bifurcarea spre dreapta a soselei spre Boisoara - Titesti.
De la bifurcatia amintita, traseul urmeaza īn amonte drumul forestier pe Valea Cotilor (Satului). Pe o distanta de circa 5 km el este lipsit de marcaj. Pe aceasta portiune, drumul traverseaza apa peste cinci poduri, ultimul, la circa 900 m altitudine, foarte aproape de locul unde drumul forestier prezinta o ramificatie secundara spre dreapta, pe care o vom urma īn continuare. Ea se īnscrie īn ocoluri largi de-a lungul unor locuri acoperite de lastarisuri si paduri tinere. Marcajul reapare de la ultimul pod īn sus. Drumul forestier si traseul nostru sfīrsesc pe Muchia Cotilor la stīna din Ciungi, zisa si Jaristea, situata pe Fata Caprioarei (1200 m).
Īn dreptul unui fag batrīn, pe care sīnt fixate sageti indicatoare, īntīlnim drumul memorial General Praporgescu (tr. 46), marcat cu triunghi albastru, venit pe culme dinspre Greblesti. Urmat īn amonte (nord), acesta conduce la cabana Suru.
46. Satul Greblesti - cabana Suru, prin Muchia Cotilor - Apa Cumpanita
Marcaj: triunghi albastru
Durata: 7-8 ore
Pentru drumul de acces īn satul Greblesti, vezi p. 48.
Iarna, traseul se poate parcurge si cu schiurile. Itinerarul poarta numele "Traseul Memorial General Praporgescu", fiind numit astfel īn memoria generalului care si-a pierdut viata īn primul razboi mondial, undeva, īn preajma localitatii Greblesti
Descrierea traseului. Marcajul cu triunghi albastru, calauza traseului nostru, īncepe din centrul satului Greblesti, la 50 m de magazinul alimentar. Pe strada principala se afla un stīlp indicator care arata: cabana Suru - 8 ore.
Iesiti din sat, marcajul ne conduce catre munte, drumul conturīndu-se initial pe Capul Dealului. Urcīnd prin pasuni, strīnse īn cingatoarea padurii, ne apropiem de punctul numit "Crucea din Fag". Īntr-un interval de 1 1/2 ora depasim punctele sesurile, Curmatura si Capul Plesii. Intrīnd īn padure, ocolim Vīrful Magura pe versantul dinspre Valea Lupului, unde ne īntīmpina un izvor amenajat pentru adapatul animalelor. Dincolo de el, iesim pe Fata Caprioarei, īn a carei poiana se afla stīna din Ciungi (Jaristea), cu mutatoarea ei aflata mai jos. Aici īntīlnim marcajul cu punct albastru venit dinspre Ciineni (tr. 45).
De la īntīlnirea celor doua drumuri marcate, semnalate de sageti indicatoare fixate pe un copac, marcajul cu triunghi albastru ne conduce īn continuare printr-o padure de fag batrīna. Vechiul drum de oieri, asemenea unei sosele, ramīne multa vreme pe versantul rasaritean al muntelui, Dupa ce depasim un sector defrisat, cu lastarisuri, urcusul se īnteteste. Padurea se īntrerupe mai sus, lasīnd locul unor frumoase poieni. Dupa 2 ore, socotite de la stīna din Ciungi, avem īn dreapta drumului stīna din Fagi (circa 1850 m).
Urcam prin poiana stīnii pe versantul estic al culmii si, printr-o abatere usoara catre dreapta, reintram īn padure. Dupa circa 15 minute, īn care timp am urcat si un pasaj mai īnclinat, trecem pe versantul nord-vestic al muchiei si ajungem din nou la o rascruce de drumuri. Cel din stīnga, nemarcat, mai lat si mai circulat, conduce de-a coasta, īn coborīre usoara prin padure, la stīna din Coti, aflata pe Piciorul Boului si de acolo mai departe, pīna īn poteca traseului 44 pe Zanoaga Cīinenilor. Cel din dreapta, traseul nostru, urmeaza īnsa Muchia Cotilor. Poteca, usor īnierbata, strabate initial o rariste de molid. Curīnd iesim din padure, prilej de a admira pasunile revarsate pe fata muntelui, ulucul adīnc al Vaii Sterminoasei, aflat īn dreapta, si pantele Muntelui Tataru, īnaltat īn stīnga. Urcīnd īn lungul potecii, ce descrie serpentine dese, ajungem pe creasta principala a masivului, īn saua Apa Cumpanita (1807 m), unde īntīlnim marcajul banda rosie. Urmat catre stīnga, acesta conduce pīna la Halta C.F.R. Valea Marului (traseul de creasta E - V, etapa a IX-a).
Din punctul Apa Cumpanita catre dreapta (est), marcajele banda rosie si triunghi albastru se succed, avīnd parcurs comun.
Parasim saua Apa Cumpanita, prinsa īntre izvoarele de obīrsie ale Vaii Sterminoasa (sud) si ale Pīrīului Cumpenei (nord) si ne īndreptam catre est. Initial urmam poteca, conturata pe o panta mai pronuntata, cīnd pe linia de cumpana, cīnd pe versant. Lasam īn urma, pe versantul nordic, Pietrele Albe, striate de izvoarele Moasei Sebesului, si ajungem īn apropierea vīrfului Muntelui Cocorīciu, numit si Vīrful Moasei (2034 m). Din el se desprinde spre nord Muchia Moasei.
Lasīnd īn dreapta vīrful amintit, sīntem atenti la marcajul triunghi albastru, care se desprinde din creasta, catre nord, īn coborīre directa pe Muchia Moasei. La īnceput, strabatem pasunea ce acopera culmea pīna īn dreptul unor iviri de calcare. Ne lasam apoi pe versantul vestic al Fruntii Moasei, printre tufe de smirdar si ienuper, pentru a reveni mai jos, pe linia de cumpana. Iesim astfel īntr-o sa abia conturata, unde īntīlnim poteca marcata cu triunghi rosu (tr. 42). Condusi de acest semn, coborīm īn serpentine largi pe versantul vestic al Muchiei Moasei; traversam albia pietroasa a unui vīlcel si iesim īn poiana unde se afla cabana Suru.
Traseele de legatura sīnt redate la p. 123.
TRASEE TURISTICE PE VERSANTUL SUDIC
47. Cabana Cumpana - Vīrful Negoiu, prin Muntele Marginea - Valea Topologului - Izvorul Negoiului
Marcaj: triunghi rosu
Durata: 12 ore
Iarna, īn zona īnalta, se produc avalanse.
Descrierea traseului. Cabana-hotel Cumpana este situata pe malul Lacului Vidraru, la 15 km distanta de baraj. Din dreptul ei, ne īndreptam catre coada lacului, urmīnd soseaua de contur. Dupa 4 km ajungem la gura Vaii Cumpanitei, unde īncepe traseul nostru (triunghi rosu), semnalat de un stīlp cu sageata indicatoare.
Parasind soseaua de contur, urmam drumul forestier pe Valea Cumpanitei cīteva sute de metri. Un nou stīlp indicator ne semnaleaza schimbarea directiei de mers catre stīnga, peste apa vaii. Traversam apa si urmam poteca ce se īnscrie īn urcus pe coastele Muntelui Clabucet, care se mentine pe linia de creasta sau se abate usor spre Valea Cumpanitei. Dupa circa 40 de minute, socotite de la gura Cumpanitei, īntīlnim un izvor cu apa limpede si rece. Ceva mai sus, ajungem la Izvorul lui Fluieras, situat la circa 1500 m altitudine (1 l/2 ora socotita din gura vaii). Intram acum īn padurea de molid. La 1650 m se afla stīna si saivanele din Clabucet. Deasupra lor apare Vīrful Clabucet (1717 m). Drumul evita pe la vest vīrful, traversīnd o mica sfoara de padure. Dincolo de aceasta, cīnd ajungem īn dreptul unui izvor captat vine, din stīnga, o poteca marcata cu banda albastra, de pe culmea muntilor stubeaua - Bolovani.
Īnsotiti de ambele semne, ne īndreptam spre nord de-a lungul culmii, spre Muntele Marginea. Trecem prin splendide poieni, inundate toamna de palariile rosii ale amanitelor. Īn fata ne apar marile īnaltimi ale crestei principale, pe care se detaseaza ferm abrupturile stīncoase ale Negoiului si Lespezilor. Īn stīnga, dincolo de Valea Topologului, Culmea Cioarecu - Sfīntu Ilie - Mīzgavu se alungeste nesfīrsit catre īnaltimile Ciortei. Īn dreapta, pīrīul Modrugazu īsi poarta apele spre Valea Caprei si Lacul Vidraru; dincolo de el se ridica, deasupra padurii, Muntele Comarnicu.
Lasam īn urma un alt izvor (La Troita) si continuam pe un drum conturat peste mameloane si īnseuari succesive. Evitam un mic vīrf pe la dreapta si, condusi de marcaje, iesim cu adevarat la "gol", īn pasunile de pe Muntele Marginea.
Cumpana īnalta a Muntelui Marginea desparte bazinul Topologului, stīnga, de cel al Modrugazului, dreapta. La obīrsia Modrugazului, sub Vīrful Marginea, zarim stīna Danenilor si un mic canton unde, la nevoie, putem īnnopta.
Din drumul nostru se desparte, la dreapta, o poteca marcata cu banda albastra, catre Negoiu, peste Muntele Florea - Podeanu (tr. 48).
De la ramificatia amintita, poteca noastra se abate usor catre stīnga, ocolind si apoi urcīnd īn serpentine largi pe fata dinspre Topolog a Muntelui Marginea. Condusi de marcaje, ajungem curīnd la liziera padurii de molid, pe dosul Muntelui Marginea. Ne angajam īntr-o coborīre sustinuta prin padure, parcurgīnd locul "La Vīrteje". Poteca sfīrseste dupa 430 m diferenta de nivel īn Valea Topologului, pe drumul forestier, la 32 km de localitatea Salatruc.
Urcīnd pe drumul forestier, trecem pe līnga casele Podeanu, aflate pe dreapta apei, lasam īn urma vechiul baraj din gura Vaii Podeanului si, dupa circa 30 de minute, ajungem īn punctul de confluenta a Izvorului Scarii cu Izvorul Negoiului (1338 m), din unirea carora ia nastere Topologul. Mai sus de confluenta, se desprinde spre stīnga o poteca pe valea Izvorului Scarii, marcata cu cruce albastra, care conduce la cabana Negoiu prin saua Scarii (tr. 49).
Din punctul de bifurcatie, noi ne abatem pe poteca din dreapta. Mergīnd prin rariste īntīlnim curīnd o lespede cu forma unui acoperis de casa. Este un bun reper al traseului spre Vīrful Negoiu. Dincolo de lespede, urcam de-a coasta pe versantul Piscului lui Cazan.
Dupa 20 de minute, socotite de la ramificatia traseelor, sīntem īn dreptul stīnei Negoiu. De aici, coborīm īn firul vaii, īl traversam si urcam printr-o curba larga pe malul opus, pīna la doua adaposturi pentru vīnatori. Din preajma lor, marcajele ne conduc catre stīnga spre scocul pīrīului Izvorul Paiului. Dupa ce-l traversam si pe acesta, mergem mai mult de-a coasta 200 m si apoi reintram īn padure.
Poteca, mai slab conturata de aici īnainte, suie īn diagonala, traversīnd un torent si doua luminisuri, apoi se strecoara printre blocurile de stīnci raspīndite pe coasta muntelui si coboara spre o a treia poiana. De aici ne abatem la stīnga si, depasind īn coborīre un jnepenis, ajungem pe malul Izvorului Negoiului.
Atentie! Din poiana a treia, dar īn urcus, porneste prin padurea de jnepeni o poteca nemarcata, care la 1900 m altitudine se abate la dreapta, trece printr-o poienita a culmii piciorului venit din saua Negoiului si patrunde īn Caldarea Berbecilor. Urcīnd pantele caldarii amintite, īntīlnim poteca marcata cu banda albastra a tr. 48, ce face legatura cu traseul dintre Strunga Doamnei si Vīrful Negoiu.
Traversam pīrīul si iesim la gol. Avīnd directia generala nord, urcam prin pasunea revarsata pe coastele muntelui. Īn fata ne apar caldarile, abruptul si vīrful Negoiului. Lasīnd īn stīnga firul de apa ce coboara prin Caldarea Mieilor, īncepem sa urcam catre Vīrful Negoiu, admirīnd marile īnaltimi ale muntilor si apele rostogolite frenetic pe peretii sumbri ai muntelui īn Cascada Negoiului. Deasupra ei, īn Caldarea Pietroasa, ne abatem spre dreapta si, printr-un haos de blocuri si naruituri de stīnci, cautam sa urmam hatasul abia conturat ce ne scoate pe piciorul sudic al Negoiului. Locurile sīnt salbatice si putin umblate, iar poteca este incerta.
Dupa 5 ore, socotite de la confluenta Izvorului Negoiului cu Izvorul Scarii, ajungem īn punctul Popasul lui Mihai, nu departe de Vīrful Negoiu (2535 m).
Traseele de legatura sīnt redate la p. 105.
48. Muntele Marginea - Strunga Doamnei sau Vīrful Negoiu, prin Culmea Florea - Podeanu
Marcaj: banda albastra
Durata: 5 - 5 1/2 ore
Iarna, īn portiunea Podeanu - Negoiu, se produc avalanse; pīna la Muntele Marginea vezi traseul 47.
Descrierea traseului. Poteca acestui traseu se desprinde din traseul 47, īn pasunile Muntelui Marginea, orientīndu-se spre est, catre saua Comarnicului, fiind jalonata la mari distante cu stīlpi metalici. Urcīnd, trecem pe līnga stīna Danenilor, saivanul ei si un canton pastoral, la care putem gasi adapost la nevoie. Dincolo de acestea, poteca ocoleste pe la obīrsie Pīrīul Modrugazu, scotīndu-ne īn final īn saua amintita, īntre muntii Florea si Comarnic, līnga Lacul Cerbului.
Din sa ne orientam scurt la stīnga, catre nord, pe culmea Muntelui Florea, de-a lungul unui drum pastoral care ocoleste pe la est o serie de vīrfuri.
Dupa circa 2 ore de drum, sīntem īn saua Florea-Podeanu (1940 m). Un stīlp cu sageata indicatoare ne arata catre dreapta, īn coborīre, directia unui alt drum spre cantonul Piscul Negru (tr. 51).
Catre dreapta, cuprindem cu privirea, dincolo de Valea Caprei, Culmea Museteica - Piscul Negru - Ciocanu. Īn stīnga se adīnceste Izvorul Podeanului. Peste ulucul lui ne apare, īntr-un plan mai īndepartat, cetatea de piatra a Ciortei, din care se alungeste catre sud culmea domoala si rotunjita Boia - Mīzgavu - Titescu - Coarnesu - Stīna Mare. Din punctul de ramificatie continuam sa urcam pe coastele īnierbate si īnclinate ale Muntelui Podeanu, pe care se disting, chiar īn saua Florea - Podeanu, cītiva stīlpi de marcaj. Urcam spre ei si, dupa circa o ora, ajungem pe Vīrful Podeanu (2262 m), marcat cu un stīlp. Avem acum o imagine extraordinara spre abrupturile si crestele ruiniforme ale Caltunului si Negoiului. Pe linia crestei principale a Fagarasului privirea se sprijina pe vīrfurile din zona Bīlea - Podragu.
Īncepīnd din Vīrful Podeanu, parcursul īsi schimba complet īnfatisarea. Īn locul drumului pastoral si a urcusului pe pante īnierbate, mergem acum de-a lungul unei culmi īnguste, cu mici pasaje mai accidentate. Dupa aproximativ 2 ore, socotite din saua de sub Podeanu, ajungem la poalele Caltunului. Avem īn fata o creasta priporoasa si un perete mai putin primitor. Aflam aici o placa si un stīlp indicator cu sageata pe care scrie: "Atentie! Poteca periculoasa, indicata numai pentru turisti īncercati." Pe sageata care indica sensul de mers spre sud, citim: "Spre comuna Arefu prin Podeanu si Marginea".
Drumul nostru se va abate catre stīnga, īn coborīre spre Caldarea Berbecilor, pe cea mai dificila portiune a traseului. Poteca, putin circulata, abia se contureaza. Semnele ne conduc īn coborīre pe o panta īnierbata, puternic īnclinata. Ocolind zonele mai umede sau mai dificile, ajungem curīnd īn preajma unui vīlcel cu apa. Coborīm īn lungul lui si, dupa 120 m diferenta de nivel, sīntem īn Caldarea Berbecilor. Ne orientam catre dreapta, condusi de marcaje.
Dupa circa 20 de minute, īntīlnim pe o lespede indicatii asupra traseului: "spre Vf. Podeanu; spre Strunga Doamnei".
Urmeaza parcurgerea unui pasaj īn urcus sustinut. El se īncheie cu un horn, pe care, catarīndu-ne, ajungem īn poteca de legatura dintre Vīrful Negoiu, stīnga, si Strunga Doamnei, dreapta.
Calauziti de acelasi semn putem merge īn ambele directii. Strunga Doamnei se afla la circa 250 m (10 min) catre dreapta. Coborīnd din ea, īn continuare, pe versantul nordic al muntelui, īntīlnim marcajul traseului de creasta dintre Strunga Dracului si Lacul Caltun, pe malul caruia se afla refugiul Salvamont.
Pentru Vīrful Negoiu (2535 m), mergem catre stīnga unde ajungem dupa aproape o ora.
Traseele de legatura de la Lacul Caltun sīnt redate la p. 107, iar cele de la Vīrful Negoiu la p. 105.
49. Confluenta pīrīului Scara cu Izvorul Negoiului - saua Scarii - cabana Negoiu
Marcaj: cruce albastra
Durata: 5 1/2 - 6 ore
Pīna la confluenta Scarii cu Negoiu, vezi traseul 47; iarna, traseul este periculos din cauza avalanselor.
Descrierea traseului. Traseul īncepe mai sus de confluenta Pīrīului Scarii cu Izvorul Negoiului, urmīnd malul stīng al pīrīului Scara. Dupa circa 25 minute de mers, trecem prin dreptul fostului baraj din Poiana Baltii. Din acest loc zarea se deschide din ce īn ce mai mult.
Din dreptul stīnei din Scara, mergem o vreme pe malul stīng al pīrīului, traversīnd la diferite intervale pīraie firave. Treptat, padurea se rareste si la 1550 m altitudine iesim definitiv "la gol". Continuam traseul pīna pe treapta inferioara a vaii glaciare a Scarii.
Īn stīnga se īnalta Culmea Boia - Mīzgavu, desprinsa din Vīrful Ciortea. Din īnaltul caldarilor, sapate de ghetari sub Ciortea si Mīzgavu, se trag - venind din saritoare īn saritoare - apele Izvorului Caldarusii si ale Izvorului lui Cazan. Prins īntre ele, un picior secundar al Muntelui Ciortea, desprins din Capul Bilei, se naruie catre Izvorul Scarii.
Pe linia crestei se contureaza acum crestetul plesuv al Ciortei si Vīrful Gīrbovei. Spre nord, peretele muntelui este brazdat de apele a doua pīraie, printre care poteca ne va purta īn serpentine.
Lasam īn stīnga torentii veniti dinspre Ciortea - Mīzgavu si continuam sa urcam catre nord, avīnd īn fata o cascada de 200 m. Īn apropierea pragului glaciar, ne abatem scurt la dreapta, catre o viroaga plina de grohotis. Ne orientam apoi catre stīnga, urcīnd din greu pe pragul glaciar. Strabatem o zona de stīncarie si ajungem īn albia pīrīului, exact deasupra cascadei. Aici traversam apa pe malul drept. A trecut 1 1/2 ora si am urcat de la stīna pīna īn acest punct circa 460 m diferenta de nivel. Īn fata noastra se deschide Caldarea Scarii, cu versantii acoperiti de grohotisuri. Firul apei, bine conturat, a ramas īn dreapta si ne va servi drept calauza pīna īn saua Scarii. Urcusul prin caldare, desfasurat mai mult printre grohotisuri, sfīrseste dupa circa 250 m diferenta de nivel. Īl vom parcurge īn circa 45 de minute.
Din saua Scarii (2146 m) se profileaza catre vest Vīrful Scara (2306 m), iar catre est primul vīrf al Mīzgavului din Creasta (2246 m). Īntīlnim aici marcajul banda rosie.
Imediat sub linia de creasta, pe versantul nordic, marcajul nostru se continua catre cabana Negoiu. El este dispus pe o lespede, alaturi de indicatia "cabana Negoiu". Avem la picioarele noastre Caldarea de vest a serbotei sau Caldarea Mica, prin care se strecoara poteca spre cabana. Īn dreapta, ne retine atentia sumedenia de vīrfuri īnalte, grupate īn jurul Negoiului. Picioare lungi, adevarate contraforturi, se pierd spre nord, īn sesul depresionar al Oltului.
De la punctul de rascruce, imediat sub creasta, trecem printr-un horn, sapat īn roca de culoare ruginie a versantului nord-estic al Muntelui Puha.
Atingem curīnd piciorul nordic al muntelui. Evitam o scurta portiune stīncoasa a acestei culmi, pe versantul vestic, deasupra caldarii glaciare a Porumbacelului, si revenim pe muchie, īn Strunga Puhai (stīlp de marcaj).
Din acest punct, o poteca ciobaneasca coboara catre vest, īn Caldarea Porumbacelului si-apoi, īn urcus usor, atinge Culmea Scarisoara, īntīlnind marcajul cu semnul cruce rosie dintre Vf. Scara si cabana Barcaciu.
Ne continuam drumul, coborīnd sustinut catre est, īn Caldarea vestica a serbotei (Caldarea serbotei de catre Puha). De aici poteca se abate brusc spre stīnga, īn coborīre, pīna pe un prim prag glaciar, pe care pīrīul serbotei sare īn mici cascade.
Avīnd īn fata perspectiva vaii glaciare, urmam serpentinele strīnse pe pragul glaciar. Pe piscul serbotei se zareste cabana Negoiu. Ajungem la marginea padurii; īnainte de a traversa apa, lasam īn stīnga poteca spre cabana Barcaciu (tr. 35.)
Dincolo de firul apei, intram īn padure si urcam pe versantul vestic al Muchiei serbotei. Curīnd īntīlnim locul din care se desprinde catre dreapta marcajul cu banda albastra (tr. 33).
Īn continuare, avem calauza, pīna la cabana Negoiu, trei semne: punct rosu, banda si cruce albastra. Condusi de ele, ajungem curīnd īn poiana unde se afla cabana si anexele ei.
Traseele de legatura de la cabana Negoiu sīnt redate la p. 103.
50. Lacul Vidraru - cabana Capra - saua Caprei
Marcaj: banda albastra
Durata: 8 - 8 1/2 ore
Iarna, pe portiunea cabana Capra - saua Caprei se produc avalanse.
Descrierea traseului. Din punctul unde Valea Caprei īsi daruieste apele Lacului Vidraru, urcam īn susul vaii pe Transfagarasan. Flancul drept al vaii este format, pīna la confluenta cu Modrugazu, din coastele Dealului Vulturului, iar dincolo de confluenta amintita, īn ordine din: versantii muntilor Comarnic (1929 m), Florea (1952 m), Podeanu (2262 m) si Piciorul Lespezilor. Versantul stīng grupeaza munti cu nume mai putin cunoscute, dar uneori, īn zona īnalta, cu cotloane mai spectaculoase. Amintim muntii īmpaduriti ai steviutei si Mīndrei, iar dincolo de ei, Ciocanu (1919 m), Piscul Negru (2248 m), Museteica (2255 m), Rīiosu (2395 m), Buda (2431 m) si, ultimul, īn creasta, Arpasul Mic (2460 m).
Īn dreptul km 103,1- īntīlnim cantonul Piscul Negru, importanta baza de plecare pe traseele turistice marcate spre cele doua culmi ce delimiteaza bazinul Vaii Caprei.
Trasee turistice de la cantonul Piscul Negru: spre vest (stīnga): saua Podeanu - Florea, tr. 51; Izvorul Caltun - Lacul Caltun, tr. 52; Izvorul Paltinului - saua Paltinului, tr. 54; spre est (dreapta), Muntele Piscul Negru - cantonul Museteica, tr. 55.
De la cantonul Piscul Negru soseaua se īnscrie tot mai mult īn ocoluri. La 1500 m altitudine, la confluenta Izvorului Caprei cu Fundul Caprei, sīntem īn preajma cabanei Capra. Mai sus de acest adapost, Transfagarasanul se abate catre stīnga, spre tunelul ce strapunge Muntele Paltinu. Poteca noastra se angajeaza pe coastele Piciorului Caprei, numit si Piciorul Sudic al Buteanului, cuprins īntre Valea Fundul Caprei (dreapta) si Izvorul Iezerului Caprei (stīnga). Ea ne conduce īn serpentine spre ultima vale, apropiindu-se mult de Cascada Iezerului, a carei cadere depaseste 60 m. Ceva mai sus, īn dreptul km 113,9, poteca se apropie de sosea si permite intrarea pe un tronson nou al acesteia. Acesta ne conduce īn ocoluri mari pīna pe prispa īnierbata a Caldarii Iezerului Caprei (timp pentru acest tronson: 1 ora).
Dupa aproape 2 ore de la cabana Capra ajungem la 2200 m altitudine. Am urcat de la baraj 1350 m diferenta de nivel, iar de la cabana Capra 750 m.
Īnca un mic urcus pe līnga cīteva laculete si ajungem pe malul Lacului Capra (2230 m), cel mai mare lac de altitudine de pe versantul sudic al Fagarasului. Pe malul lui se afla un frumos monument ridicat īn memoria a patru alpinisti luati de avalanse.
Īncingīnd lacul pe la est si nord, poteca, acum comuna cu cea a drumului de creasta al masivului, ne conduce spre saua Caprei. Urcīnd, putem privi, īnsirate de la stīnga spre dreapta pe coronamentul caldarii glaciare, vīrfurile: Iezerul Caprei (2417 m), Vaiuga (2443 m), Vīnatoarea lui Buteanu (2 507 m), mai retras de pe linia crestei, si Capra (2494 m).
Traseul sfīrseste īn saua Caprei (2315 m), de unde putem admira, īn caldarea nordica, splendorile Vaii Bīlei.
Traseele de legatura din saua Caprei sīnt redate la p. 97.
51. Cantonul Piscul Negru - saua Podeanu - Florea, cu legatura spre Vīrful Negoiu
Marcaj: cruce galbena
Durata: 3 ore
Descrierea traseului. Din dreptul cantonului Piscul Negru, aflat pe Transfagarasan (km 103,1), traversam Valea Caprei si, orientati la stīnga (pe līnga cladirile unui vechi santier), intram īn padure. Curīnd intersectam apa unei vai, adīncita īn coastele Muntelui Lespezi, dupa care urcam timp de 1 1/4 ora īn serpentine largi. Cīstigam astfel circa 270 m diferenta de nivel si ajungem la gol, īn dreptul stīnei din Lespezi. Dincolo de stīna, traversam catre stīnga Pīrīul Lespezi, pe deasupra tarcului pentru oi. O vreme urcam pe versantul estic al piciorului ce limiteaza pe dreapta Pīrīul Lespezilor, apoi trecem, condusi de o poteca adīncita, pe versantul opus (vestic). Sīntem īnsotiti, īn paralel cu marcajul traseului nostru, si de un vechi marcaj cu banda albastra, caruia nu trebuie sa-i acordam atentie.
Condusi de cele doua marcaje, care se succed, ajungem dupa 2 1/4 ore, socotite de la cantonul Piscul Negru, īn Strunga de Piatra (1880 m), pe care o recunoastem dupa stīncile printre care trecem.
Īnaintam, fara efort prea mare, catre saua Podeanu - Florea, unde la stīlpul de marcaj cu sageata traseul ia sfīrsit.
Din sa avem o panorama cuprinzatoare spre Negoiu si mai departe, pīna dincolo de Ciortea; catre sud, vedem talazuirea de munti mai domoli, peste care serpuiesc drumurile pastorale.
Trasee de legatura: spre Vf. Negoiu peste Muntele Podeanu, tr. 48 (de la semnalarea īn text a punctului "saua Podeanu - Florea"); acelasi traseu, descris īn sens invers, conduce pīna la Muntele Marginea.
52. Cantonul Piscul Negru - Lacul Caltun, prin Izvorul Caltunului
Marcaj: triunghi albastru
Durata: 3 ore
Iarna, īn zona īnalta din preajma Lacului Caltun se produc avalanse.
Descrierea traseului. Pornim de la cantonul Piscul Negru (km 103,1). Initial coborīm din sosea si traversam Valea Caprei pe pod, apoi ne orientam catre dreapta, lasīnd īn urma cladirile unui vechi santier si intram īn padure. O vreme mergem pe coastele dinspre Valea Caprei. Mai sus, pīrīul primeste de pe dreapta apa Izvorului Paltinului. Urmīnd īn continuare malul drept al acestui pīrīu, ajungem dupa circa 30 de minute īntr-o poiana īn care se afla un canton silvic. De aici catre dreapta, prin padure, traversam apa Izvorului Paltinului. Urmeaza doua poieni, despartite de o perdea de padure. Īn cea de a doua poiana, Izvorul Paltinului primeste pe dreapta apa Izvorului Caltunului. Urcīnd prin īnfurcitura pīraielor amintite, ne apropiem de pantele acoperite cu jnepenis.
Īn padure (1520 m alt.), īntīlnim un stīlp cu sageti indicatoare, care semnaleaza catre dreapta, spre saua Paltinului, traseul 54, marcat cu punct albastru.
Treapta vaii glaciare pe care urcam ne da sentimentul ca vom ajunge curīnd la obiectivul nostru, dar nu este asa. Poteca traverseaza catre stīnga jnepenisurile si razbeste la gol pe fetele īnierbate de sub Culmea Lespezilor. De aici pīna la Lacul Caltun valea mai prezinta doua trepte. Urcīndu-le, avem īn stīnga pravalisurile Caltunului, perete ridicat cu mai bine de 350 m deasupra noastra.
Īn partea finala, dupa ce īntīlnim traseul 53, ne abatem la dreapta si, urcīnd sustinut, ajungem īn preajma Lacului Caltun, unde se afla refugiul Salvamont.
Traseele de legatura de la Lacul Caltun sīnt redate la p. 107.
53. Lacul Caltun - tunelul Transfagarasanului (intrarea dinspre sud)
Marcaj: cruce albastra
Durata: 4 - 5 ore
Iarna, traseul este periculos din cauza avalanselor.
Descrierea traseului. De la Lacul Caltun (2135 m) poteca se īnscrie catre est, pe versantul sudic al Muntelui Laitelu, depasind cīteva culmi secundare. Dincolo de culmile amintite, patrundem īn partea vestica a Caldarii Mari a Paltinului. Strabatem la diferite intervale suprafete de jnepeni si ienuperi sau intersectam suvite firave de apa. Deasupra noastra, īn zare, se vad vīrfurile Laitelu si Laita si abruptul crestei care le leaga. Urmeaza traversarea Izvorului Paltinului (firul vestic) care brazdeaza central caldarea si, dupa o coama stearsa a muntelui, iata-ne īn sectorul estic al Caldarii Mari a Paltinului. Aici, dupa ce trecem de cīteva scocuri mai stīncoase, ajungem īn punctul unde īntīlnim poteca marcata cu punct albastru (tr. 54) care, urmata īn aval, ne conduce la cantonul Piscul Negru, iar īn amonte īn saua Paltinului, deasupra caldarii cu cabana Bīlea-Lac.
O vreme parcursul cu acest traseu este comun. Apoi, marcajul nostru se desprinde catre dreapta, si, ocolind marea caldare glaciara, se īnscrie īn urcus pe Piciorul Paltinului care desparte bazinul Caltun - Paltin de bazinul de obīrsie al Vaii Caprei. De pe culmea Piciorului Paltinului, poteca īncinge versantul estic al acestui munte, strabate un sector brazdat de numeroase scocuri si vīlcele si sfīrseste la gura dinspre sud a tunelului Transfagarasanului.
Trasee de legatura: spre cabana Capra, pe sosea, circa 30 minute; spre cabana Bīlea-Lac prin tunel, circa 20 minute.
54. Cantonul Piscul Negru - saua Paltinului, prin Izvorul Paltinului
Marcaj: punct albastru
Durata: 3 ore
Iarna, dincolo de zona superioara a padurii, se produc avalanse.
Descrierea traseului. Pentru portiunea dintre cantonul Piscul Negru si confluenta izvoarelor Caltunului si Paltinului vezi traseul 52.
Īn amonte de confluenta pīraielor, urcam īn continuare prin desisul de jnepeni, condusi de marcaje. Dupa scurta vreme, traversam un sector defrisat, care sfīrseste pe treapta compartimentului vestic al Caldarii Mari a Paltinului. Condusi de marcaj, ocolim catre dreapta incinta caldarii amintite, admirīnd Vīrful Laitel si marele perete alungit spre est, pīna dincolo de Turnul Paltinului.
Avīnd ca reper cītiva stīlpi de marcaj, depasim o coama stearsa si patrundem īn incinta estica a Caldarii Mari a Paltinului. Prin aceste locuri, itinerarul nostru este comun cu al traseului 53 care conduce catre tunelul Transfagarasanului.
Ajunsi īn zona centrala a caldarii, īn preajma unor mlastini, ne orientam pentru īnceput la stīnga, apoi, trecīnd de pe o brīna pe alta, ne abatem catre dreapta, marcajele conducīndu-ne spre un scoc īnierbat si foarte īnclinat. Ajunsi la baza lui, īncepem un urcus sustinut, care sfīrseste īn preajma unui mic lac decolmatat, nu departe de saua Paltinului. Aici, sub pravalisurile Turnului Paltinului, pe sub care trece poteca de creasta a Fagarasului, ia sfīrsit marcajul cu punct albastru. Locul este semnalat de un stīlp cu sageata indicatoare.
Traseele de legatura din saua Paltinului sīnt redate la p. 100.
55. Cantonul Piscul Negru - cantonul Museteica, peste muntii Piscul Negru - Ciocanu - Naneasa
Marcaj: cruce albastra
Durata: 6 - 7 ore
Iarna, portiunea cuprinsa īntre stīna din Piscul Negru si saua Piscului Negru prezinta zone unde se produc avalanse.
Descrierea traseului. Marcajul īncepe din Transfagarasan (km 102,7) cīteva sute de metri īn amonte dc cantonul Piscul Negru (stīlp si sageata indicatoare).
Initial urcam prin padure, de-a lungul unei poteci pastorale. La 1500 m altitudine, poteca se īndreapta usor catre stīnga. Pastrīnd directia, traversam prin vad apele a doua pīraie ce curg īn cascade. Dincolo de apele lor urmeaza un urcus scurt, prin grohotisuri si glod, care sfīrseste dupa o ora, socotind din Valea Caprei, la stīna din Piscul Negru (1600 m). Ocolind stīna prin partea de sus, ne orientam catre dreapta si, intrīnd īn padure, continuam ascensiunea, tot īn lungul potecii pastorale. Īn mai putin de 10 minute iesim la gol pe un picior poienit, punctat cu stīnci de calcar, ce sprijina ca un contrafort īnaltele pravalisuri ale vīrfului Piscul Negru. O vreme urcam de-a lungul piciorului, apoi īi depasim linia catre dreapta si patrundem din nou īn zona celor doua pīraie, traversate mai jos. La circa 1830 m altitudine depasim, condusi de marcaje, albiile pīraielor si sectorul īmpadurit dintre ele. Zona de traversare sfīrseste, dupa un urcus usor, pe cumpana celui mai sudic picior al Muntelui Piscul Negru. Aici, cīteva stīnci formeaza o culminatie, careia gresit i se spune Piscul Negru. Locul este minunat pentru popas si contemplare.
Īn continuare, poteca pierduta adesea prin ierburi se īnscrie pe versantul sudic al piciorului. Urcam astfel 200 m diferenta de nivel (1830 m - 2030 m). Īn continuare, ne orientam catre dreapta, traversīnd fata muntelui brazdata de cīteva vīlcele, dupa care, prin vegetatia scunda si grohotis, razbim la creasta īn saua Piscului Negru (2190 m; 2 1/2 ore de mers socotite din Valea Caprei). Pentru a avea o priveliste mai cuprinzatoare spre Vīnatoarea lui Buteanu, Creasta Arpaselului si Moldoveanu, parasim marcajul si, abatīndu-ne din sa la stīnga, urcam īn 10 minute, fara poteca, pīna la Piscul Negru (2248 m), marcat cu un stīlp indicator.
Revenind īn saua Piscului Negru, urmam catre sud culmile īnierbate ale muntilor. Poteca, desfasurata pe circa 4 km īntre vīrfurile Piscul Negru si Ciocanu (2151 m), ocoleste cīteva culminatii mai stīncoase, printre care si vīrful Jorzea. Pe distanta amintita, stīlpii de marcaj, dispusi la mari distante, sīnt fixati spre vīrfuri nu īn lungul potecii.
Din dreptul Vīrfului Ciocanu, stīncos si bine individualizat, parasim creasta principala, coborīnd catre est (stīnga), pe fata īnierbata a Muntelui Naneasa, fara a urmari o poteca bine conturata. Coborīrea este dirijata la īnceput de doi stīlpi de marcaj, dupa care, pīna la stīna din Naneasa, aflata la limita superioara a padurii (1750 m), mergem pe unde credem ca este mai bine.
Ceva mai jos de stīna, tot la gol, un stīlp de marcaj (ultimul), ne arata locul unde gasim continuarea potecii marcate prin padure. Poteca trebuie urmata cu atentie, caci marcajul este foarte rar. Coborīm pe piciorul estic al Muntelui Naneasa, marginit īn stīnga de Izvorul Cornea.
Coborīrea sfīrseste īn Poiana Museteica (1100 m), līnga fostul baraj si cladirea parasita a cantonului Museteica, unde, la nevoie, putem īnnopta īn conditii de bivuac. Traversīnd Valea Budei, ajungem pe drumul forestier, īn dreptul km 7,5, unde marcajul drumului nostru ia sfīrsit
Trasee de legatura din Poiana Museteica: spre cabana Podragu, tr. 56; spre Lacul Vidraru, acelasi traseu descris īn sens invers.
56. Lacul Vidraru (Gura Oticului) - saua Podragului, prin Valea Budei si Izvorul Podul Giurgiului
Marcaj: triunghi albastru
Durata: 8-9 ore
Traseul are doua tronsoane diferite: un drum forestier desfasurat pe doua treimi (13 km) si o poteca ce īncepe de la stīnele din Podul Giurgiului pīna īn saua Podragului. Iarna, īn portiunea dintre stīnele din Podul Giurgiului - saua Podragului, traseul este periculos.
Descrierea traseului. Punctul de plecare pe Valea Budei de la Gura Oticului este semnalat cu stīlp indicator, fixat pe DN7C. Putem ajunge īn acest punct, venind de la Capatīneni pe Transfagarasan (31,8 km).
De la Gura Oticului urmam drumul forestier care īnsoteste initial malul drept al Vaii Budei, iar mai sus, īn preajma km 5, trece pe malul ei stīng. La km 7,5 Buda primeste, de pe dreapta (stīnga cum urcam), apele pīrīului Museteica. Īn deschiderea larga a confluentei vedem un vechi baraj, o punte peste apa si, la poalele padurii, parasit, cantonul Museteica īn care, la nevoie, se poate īnnopta īn conditii de bivuac.
Din dreptul cantonului (1100 m alt.) se desprinde catre stīnga o poteca marcata cu semnul cruce albastra (tr. 55) care traverseaza Culmea Ciocanu - Piscul Negru si coboara īn Valea Caprei, sfīrsind pe Transfagarasan (km 102,7).
Traseul nostru, desfasurat īn continuare pe drumul forestier, are īn dreapta coastele priporoase si īmpadurite ale Culmii Ţuica - Picuiata, strabatute cīnd si cīnd de pīraie tumultuoase care īsi arunca apele īn cascade, iar catre stīnga, dincolo de apa Budei, muntii Robita si Rīiosu.
La circa 1130 m altitudine, drumul trece pe dreapta Vaii Budei, iar īnainte de confluenta cu Izvorul Rīiosului, revine pe malul ei stīng. Urmeaza o portiune, de-a lungul careia soseaua este taiata cu īndrazneala īn coastele de piatra ale muntelui, pīna īn preajma unui baraj īn ruina, la confluenta Vaii Budei cu Izvorul Mircii; locului i se spune "cantonul Buda". Dincolo de confluenta, drumul traverseaza apa, lasa īn stīnga Valea Budei si se īnscrie pe malul drept al Izvorului Mircii. Poienile cu raristi si culoarul deschis al vaii ne dau prilejul sa surprindem cīnd si cīnd perspectiva impresionanta a crestei Fagarasului, dominata de vīrfurile Orzaneaua si Moldoveanu.
Īn sfīrsit, un ultim pod care traverseaza Izvorul Podul Giurgiului si iata-ne ajunsi la capatul drumului forestier, la stīnele din Podul Giurgiului, punct de ramificatie pentru īnca doua poteci turistice marcate si semnalate cu sageti indicatoare, spre Curmatura Galbena prin Valea Moldoveanu (tr. 58) si spre saua Orzanelei (tr. 57).
Traseul nostru, desfasurat īn continuare pe poteca, se abate de la stīna spre stīnga. Urcīnd, ajungem curīnd pe malul stīng al Izvorului Podul Giurgiului, al carui fir ne va fi calauza o buna distanta. Dintr-un punct, īn care apa formeaza o cascada, schimbam directia catre dreapta, urmīnd poteca conturata īn continuare īn serpentine pe coasta Muntelui Podul Giurgiului. Dupa circa 20 minute parasim serpentinele (ATENŢIE! acestea mai continua īn sus) si, orientīndu-ne catre stīnga (nord), urmam, condusi de marcaje, un hatas care traverseaza de la dreapta la stīnga fata vestica a muntelui pīna īn firul central al caldarii glaciare Podul Giurgiului. Īn acest interval depasim 12 vīlcele. Īncepem sa urcam pe malul drept al apei, avīnd ca reper vechiul bordei ciobanesc durat pe un dīmb. Din dreptul acestuia vedem poteca de creasta, conturata pe sub coastele vīrfului Podragu. Urcam catre ea, la īnceput frontal pe o distanta de 300 - 400 m, printr-un gavan pietros, apoi, abatīndu-ne diagonal spre dreapta, strabatem un pasaj īnierbat, prin care poteca se pierde. Intīlnim, īn final, poteca de creasta, īn preajma stīlpului cu sageata din saua Podragului (2307 m), unde traseul nostru ia sfīrsit.
Catre nord se adīnceste Caldarea Podragului, unde zarim cabana cu acelasi nume, la care se poate ajunge īn circa 30 de minute.
Traseele de legatura din saua Podragului sīnt redate la traseul de creasta, p. 187 si 225.
57. Stīnele din Podul Giurgiului - saua Orzanelei, prin Valea Orzanelelor
Marcaj: punct albastru1
Durata: 2 1/2 ore
Iarna, traseul este periculos.
Descrierea traseului. De la stīnele din Podul Giurgiului, marcajul ne conduce pe poteca de pe malul drept al Orzanelei. Urmīnd pe clina vestica a Muntelui Podul Giurgiului, depasim punctul de confluenta a Orzanelei cu Izvorul Moldoveanului. Aproape de confluenta, cele doua pīraie īsi arunca apele īn mici cascade, cea a Orzanelei fiind impresionanta. Poteca se īnscrie mai departe īn lungul Vaii Orzanelei care prezinta trei trepte. Pe prima treapta traversam apa, lasīnd īn stīnga Orzaneaua Mica, pīrīu ce delimiteaza catre est Muntele Podul Giurgiului. Din sus de confluenta Orzanelelor, poteca urca sustinut pe la baza unui perete cu roca galbuie, evitīnd ruptura de panta, peste care apa Orzanelei Mari formeaza o cascada. Dupa circa 1 1/2 ora de la plecare, ajungem pe a doua treapta a caldarii. Urmeaza un sector mai framīntat, cu traversari frecvente de pīraie, ale caror izvoare mustesc pe marginea hatasului nostru.
1 Marcajul urmeaza sa fie schimbat īn triunghi rosu (vezi rev. "Romānia pitoreasca" nr. 6, 1984).
Pe treapta a treia īntīlnim un ultim bordei al ciobanilor. Din dreptul lui se vede saua Orzanelei, adīncita īntre vīrfurile Orzaneaua Mare si Ucisoara la vest si Vistea Mare la est. Urcusul din caldare catre sa se desfasoara īn lungul unui vīlcel, conturat central, catre nord, prin grohotisurile revarsate dinspre saua din creasta principala a Fagarasului.
Marcajul traseului ia sfīrsit īn saua Orzanelei (2305 m). De cealalta parte a crestei se deschide caldarea adīnca de la obīrsia vaii Vistea Mare.
Trasee de legatura: spre stīnga, saua Podragului, traseul de creasta E - V, etapa a IV-a; spre dreapta, Fereastra Mare, traseul de creasta V - E, etapa a VI-a.
58. Stīnele din Podul Giurgiului - Curmatura Galbena, prin Izvorul Moldoveanului
Marcaj: triunghi galben
Durata: 4 ore
Itinerar foarte periculos pentru ascensiunile de iarna.
Descrierea traseului. Chiar īn dreptul stīnei din Podul Giurgiului se afla un stīlp cu sageata indicatoare, de unde trebuie sa traversam apa, trecīnd peste vechiul baraj. Dincolo de el, poteca se īnscrie īn lungul vaii, dīndu-ne prilejul sa admiram patul de marmura alba sau galbuie al rīului. Curīnd ajungem la confluenta Orzanelei cu Izvorul Moldoveanului. De aici, poteca se abate usor la dreapta, trece peste un podet pe malul drept al Izvorului Moldoveanului si se īnscrie īn urcus domol prin poieni si raristi de padure. Depasim īndata, prin dreapta, stīna din Moldoveanu si parcurgem ultimele pīlcuri ale padurii de rasinoase pe o poteca pietroasa.
Avem īn dreapta scocul Izvorului Moldoveanului, puternic adīncit, stīncos, inaccesibil. Īn stīnga, deasupra perdelei de padure, o colonie de zīmbri (Pinus cembra) puncteaza monumental regiunea. Adīncita ca un sant, poteca ne conduce īn serpentine repezi catre stīnga, pentru a evita strīmtura stīncoasa a firului vaii. Mergem o vreme printr-un sector cu jnepeni si ienuperi, dupa care urmeaza, pīna īn crestetul Moldoveanului, splendide pajisti alpine. Īn dreapta, de pe Coastele Mari, cade pe un perete caramiziu o suvita de apa limpede. Īn stīnga, Caldarea Moldoveanului se arcuieste īn coastele muntelui, īnaltat cu 500 m deasupra noastra. Central, cīteva scocuri īncearca sa schiteze obīrsia vaii. Catre est, zarea este īnchisa de culmile Moldoveanu - Galbena - Scarisoara.
Urcam pe poteca ce urmareste o vreme suvita pīrīului care aduna apele venite de pe versantul sud -vestic al Caldarii Moldoveanului. Īn portiunea centrala a caldarii zarim, adapostit sub un dīmb, la dreapta cum urcam, un bordei, la care putem īnnopta īn caz de nevoie. Dincolo de el poteca īncepe sa se contureze mai bine prin ierburi, iar mai sus, prin grohotis. Urmīnd serpentinele repezi ale potecii, ajungem īn curīnd īn Curmatura Galbenei, marcata cu un stīlp si sageata indicatoare (2340 m). Marcajul nostru ia sfīrsit aici.
Trasee de legatura: spre comuna Nucsoara prin Scarisoara - Malita - Preotesele, tr. 60; spre statiunea Bradet prin Valea Vīlsanului, tr. 61; spre Statiunea Bradet sau lacul de baraj Vidraru peste Culmea Coastele Mari - Tuica - Zanoaga, tr. 62; spre Vīrful Moldoveanu peste Vīrful Rosu, la stīnga īn urcus, marcaje triunghi albastru si cruce rosie, tr. 61.
59. Satul Slatina - Portita Vistei, prin Valea Cernatului - Curmatura Malitei - Valea Rea
Marcaj: Slatina - Curmatura Malitei, 21 km drum forestier; apoi succesiv, poteca, drum forestier, poteca cu marcaj triunghi rosu din Curmatura Malitei la Portita Vistei.
Durata: 10 - 11 ore
Pe parcurs sīnt cabane ale muncitorilor, iar īn preajma Curmaturii Malitei se afla un canton pastoral. Pentru satul Slatina, vezi p. 50
Descrierea traseului. Din Slatina (com. Nucsoara) īncepe un drum forestier pe valea Rīului Doamnei, cu ramificatii īn lungul afluentilor acestei vai. El trece pe līnga poiana de la Bahna Rusului (circa 1 km nord de Slatina) si dupa circa 3 km de la asezarile din poiana ajunge la confluenta Rīului Doamnei cu Cernatul venit din stīnga (vest). Lasam drumul forestier de pe Rīul Doamnei si pornim pe cel de pe Valea Cernatului care ne conduce 18 km pe līnga firul apei, pīna la confluenta vailor de obīrsie, Valea Malita (vest) si Valea Preoteselor (est). Pe parcurs avem grija sa nu urmam nici unul din multimea drumurilor secundare desprinse catre vest si est, de-a lungul afluentilor Cernatului (atentie la confluenta cu pīraiele Basa si Plaisoru).
La obīrsia Cernatului, drumul se angajeaza catre nord, pe piciorul dintre vaile Malitei si Preoteselor. Apoi se abate 3 km catre est si, dupa cīteva bucle pe la obīrsia Vaii Preoteselor, ne scoate īn Curmatura Malitei, la 1830 m. Sīntem aici īntr-un punct de rascruce a drumurilor pastorale taiate pe versantele muntilor Preotesele si Gruisoru si a traseelor turistice marcate din acest sector.
Pīna īn Valea Rea urmam poteca. Stīlpul cu sageti indicatoare din curmatura de unde īncepe marcajul arata directia de mers catre NV. Poteca, mai putin conturata la īnceput, este jalonata cu stīlpi indicatori pe panta ce coboara pe la limita superioara a padurii. Urmīnd-o, traversam cīteva vīlcele. Prin raristi, īntrezarim stīna de pe spinarea Muntelui Valea Lunga, pe līnga care vom trece īn drumul nostru.
Mergīnd tot de-a coasta, trecem de stīna, traversam Valea Furfuescului si patrundem pe muntele cu acelasi nume. Dupa ce depasim un picior secundar al acestuia, poteca marcata se angajeaza īn coborīre pe Piscul Vīrtejelor pīna īn drumul forestier din Valea Rea.
Iesim īn drumul amintit la Balta Pojarnei, līnga un vechi baraj, īn spatele caruia se aduna si acum apa1.
Urmam apoi drumul forestier de pe Valea Rea, catre obīrsie, prin locuri īmblīnzite acum de mīna omului, īnsotiti de murmurul apelor, avīnd īn stīnga coastele muntilor Furfuescu si Nisipuri, iar īn dreapta pe cele ale Brīului Darei.
Dupa circa o ora de mers ajungem la confluenta Vaii Rele cu Izvorul Bīndei. Poiana de la confluenta, īntinsa si primitoare, adaposteste o casa unde, la nevoie, putem īnnopta.
1 Numele de Balta Pojarnei nu se refera la fostul lac de baraj, ci este mult mai vechi, desemnīnd lunca larga cu mlastina si smīrcuri.
Condusi de acelasi drum forestier si īnsotiti pe dreapta de apa Vaii Rele, urcam, asteptīnd cu nerabdare sa ajungem deasupra padurii spre a ne lasa privirea sa hoinareasca īn voie spre cel mai īnalt punct al Carpatilor Romānesti. Īn mai putin de 30 de minute, drumul forestier ia sfīrsit la limita padurii. Marcajele turistice ne conduc, īn continuare, pe o poteca larga catre un podet, aruncat peste apa vaii. Īnainte de a trece podul vedem conturata catre stīnga, pe coastele Muntelui Nisipuri, poteca folosita de ciobani pentru a ajunge īn Caldarea Galbena.
Mai sīnt doar 50 - 60 m pīna la stīna din Valea Rea, aflata pe dreapta. Ne oprim pe pod spre a privi patul de marmura galbena, scaldat de apele Vaii Rele. De la stīna admiram succesiunea cascadelor īnsirate pīna īn crestetul muntilor.
De la stīna īncepe greul. Poteca bolovanoasa ne scoate la gol, dupa ce strabate o rariste. Curīnd traversam firul Vaii Rele venit din Caldarea Galasescului Mare. Dincolo de el, ne tinem foarte aproape de firul apei, catre Moldoveanu, care īsi traieste aici, chiar la obīrsie, cea mai mare aventura a drumului sau. Carari desprinse din poteca ne permit sa ajungem sub marile cascade ale vaii. Tumultul si dinamismul īntregii firi sīnt coplesitoare.
Dupa ce depasim primele doua cascade, patrundem īn zona unde īncepe sa se contureze caldarea de obīrsie a vaii. Urcam catre gavanul ei, strecurīndu-ne pe sub peretii pravaliti la Buduri, avīnd īn felul acesta perspectiva ultimei cascade.
Cīnd s-au īmplinit doua ore socotite de la stīna, sīntem īn Caldarea Vaii Rele a Moldoveanului. Turbaria si terenul mlastinos ne duc cu gīndul la un vechi lac, īn prezent colmatat. Peisajul este salbatic. Coronamentul caldarii este dominat la extremitati de Hīrtopul Ursului si Vistea Mare - Moldoveanu, īntre care se contureaza clar Portita Vistei, unde sfīrseste traseul nostru.
Condusi de stīlpii de marcaj, urcam catre dreapta spre bordeiul din Valea Rea a Moldoveanului. Mai sus de el, catre stīnga, identificam refugiul Salvamont. De la refugiu marcajul se abate īn diagonala catre stīnga, pentru ca īn drum spre Portita Vistei sa ne conduca si pe la Iezerul Moldoveanului.
Ultima parte a traseului se desfasoara printre stīnci si grohotisuri. Ajungem astfel īn Portita Vistei (2310 m), līnga stīlpul de marcaj.
Trasee de legatura: spre dreapta, Fereastra Mare, cu legatura pentru cabana Valea Sīmbetei, traseul de creasta V - E, etapa a VI-a; spre stīnga, saua Podragului cu legatura pentru cabana Podragu, traseul de creasta E - V, etapa a IV-a; īnainte (nord) peste creasta īn coborīre, orasul Victoria prin Valea Vistei Mari (tr. 15).
60. Vīrful Moldoveanu - satul Slatina, prin Culmea Scarisoara - Valea Lunga - Malita - Preotesele
Marcaj: triunghi albastru
Durata: 9 - 10 ore
Iarna, timpul de mers se dubleaza; īn acest sezon traseul este recomandat numai alpinistilor echipati corespunzator si buni schiori; avalanse posibile la Vf. Moldoveanu - Vf. Scarisoara Mare; īn rest traseul este ideal pentru schiat. Īn orice anotimp, pe vreme cu nebulozitate pronuntata, sīnt necesare busola si harta.
Descrierea traseului. Din Vīrful Moldoveanu, catre sud, īn coborīre, se contureaza initial o singura creasta (Muchia Galbenei) cu versanti priporosi, cu curmaturi adīnci si vīrfuri impunatoare. O sageata indicatoare, aflata la īnceputul traseului, si trei marcaje, care se succed īn prima parte a drumului (punct rosu, tr. 61, cruce rosie, tr. 62 si triunghi albastru, traseul nostru), ne īndruma pasii pe creasta amintita, pe poteci cu perspective tot mai largi catre zona glaciara a versantului sudic al lantului fagarasan. Spre rasarit (stīnga), avem obīrsia Vaii Rele. Catre ea se pravalesc, din Piscul Rosu (2465 m) si Vīrful Galbena (2412 m), picioare scurte care separa Caldarea Vaii Rele a Moldoveanului de Caldarusa si Caldarea Galbena. Aflam, īn vastul amfiteatru al Caldarii Vaii Rele, apele Iezerului Moldoveanului, refugiul Salvamont si un bordei ciobanesc. Caldarusa prezinta cīteva petice de mlastini cu turba, iar Caldarea Galbena, un grup de lacuri fara egal pe versantul sudic al Muntilor Fagarasului.
De cealalta parte, īnspre apus, se adīnceste Caldarea Moldoveanului, pe al carei fund, Izvorul Moldoveanului si-a taiat albia īntr-un jgheab greu de imaginat pentru un fir de apa atīt de firav.
Dupa 30 de minute ajungem īn Curmatura Galbenei, īntre Piscul Rosu si Vīrful Galbena. Un stīlp cu sageata indicatoare semnaleaza din acest punct catre dreapta, īn coborīre, ramificatia potecii marcate cu triunghi galben (tr. 58) pīna la stīnele din Podul Giurgiului.
Din Curmatura Galbena poteca noastra ne conduce īn urcus pronuntat pīna pe Vīrful Galbena. Īn Caldarea Galbena, trei din cele cinci lacuri oglindesc marile pravalisuri ale Muntelui Scarisoara. Pret de īnca 20 minute continuam pe creasta īngusta, pīna razbim la obīrsia Vīlsanului, pe Muntele Scarisoara. Culmea se bifurca aici, prinzīnd la mijloc Vīlsanul. Pe stīnga vaii continua Culmea Scarisoara - Valea Lunga, iar pe la obīrsie si prin dreapta acesteia, Culmea Coastele Mari - Picuiata - Zanoaga. Din Scarisoara, cele trei marcaje se despart, indicīnd fiecare alt traseu. Punctul rosu (tr. 61) coboara īn caldarea de obīrsie a Vīlsanului si conduce catre Bradet, de-a lungul rīului; crucea rosie (tr. 62) conduce prin ocol spre dreapta, catre Bradet, pe Culmea Coastele Mari - Zanoaga; triunghiul albastru, marcajul drumului nostru, continua drept īnainte, spre sud, catre Nucsoara, pe Culmea Scarisoara.
De la rascrucea traseelor, din dreptul unui stīlp metalic - pe sageata caruia scrie: spre comuna Nucsoara prin Preotesele, 8 ore - poteca noastra se īnscrie īn continuare pe coastele muntelui care separa valea Vīlsanului de cea a Pojarnei. Ocolim prima culminatie a Scarisoarei si apoi urcam pe Vīrful Scarisoara Mare (2495 m). Din vīrf, privirea ne zboara catre est spre obīrsiile Vaii Rele si Izvorului Bīndei, care-si trag apele de prin cotloanele muntilor Hīrtopul Ursului, Galbenele, Galasescu sau de prin Fundul Bīndei si Dara.
Sub noi, īn stīnga, se deschid haurile Pojarnei, prin caldarile Mieilor si Macrisului.
Desi urmatorul stīlp de marcaj puncteaza alt vīrf al Scarisoarei, poteca turistica marcata īl evita, coborīnd īn diagonala pe un picior desprins din vīrful amintit spre apa Vīlsanului. Dincolo de piciorul amintit coborīm 100 m diferenta de nivel īn Caldarea cu Izvoare ("La Potcoava") unde, sub un zid de piatra, cuibaresc apele Lacului din Caldarea cu Izvoare (Iezerul lui Milica).
Devierea potecii prin caldare evita custura īngusta, continuata catre sud. Dupa ce se strecoara pe līnga lac, poteca razbeste īntr-un sector īnierbat si putin īnclinat pe sub creasta muntelui, unde pe alocuri se pierde. Cīnd este vizibilitate, orientarea ne este asigurata de un stīlp de marcaj, aflat la 15 - 20 minute de rners. Altfel, numai busola cu directia catre sud ne poate ajuta.
Din dreptul stīlpului, mergem 10 minute numai de-a coasta, apoi iesim pe culmea larga, neteda si īnierbata a seii Furfuescului, ce precede urcusul pe Muntele Valea Lunga. Hatasele de oi si urmele rotilor de tractoare din acest sector nu mai permit urmarirea potecii. Stīlpii de marcaj sīnt la intervale de 500 - 600 m.
Dupa saua amintita, poteca trece pe versantul estic (stīnga), corespunzator Vaii Rele si, evitīnd Vīrful Valea Lunga (2254 m), ajunge la un drum pastoral venit dinspre cantonul Malita. De aici, lasam īn dreapta Muntele Gruisoru (2181 m) si drumul pastoral si schimbam directia de mers catre SE. Coborīm īn panta domoala, orientati jumatate la stīnga, pe culmea lata si umeda a Muntelui Malita, punctata cu momīi de pietre. Din īnaltimea muntelui zarim, spre dreapta, Caldarea Malitei, pe al carei fund distingem un mic lac, iar mai jos, un canton pastoral cu posibilitati de cazare.
Din Culmea Malitei coborīm pe panta īnierbata si foarte īnclinata īn Curmatura Malitei (1830 m, marcaj rar, poteca slab conturata). Din Curmatura Malitei se despletesc drumuri pastorale, īncingīnd īn fel si chip muntii Malita, Preotesele, Gruisoru etc. Aici, la rascrucea drumurilor, īntīlnim stīlpul cu sageata indicatoare pe care scrie: "Comuna Nucsoara prin Muntele Preotesele, marcaj triunghi albastru; Portita Vistei cu legatura pentru orasul Victoria, triunghi rosu" (tr. 59).
Tot din dreptul stīlpului se desprinde īn coborīre, dar catre dreapta (SV), drumul forestier Valea Cernatului.
Poteca noastra, marcata pe deasupra unei alte ramuri a soselei, urmeaza īn continuare, spre sud, culmea Muntelui Preotesele, depasind prin dreapta doua vīrfuri de 1982 m si 2086 m, dupa care coboara spre brīul de padure aparut īn fata.
Īn punctul numit Jugul Ursului, drumul pastoral se termina. Poteca marcata se angajeaza īntr-o coborīre lunga, trecīnd prin punctele Poiana Stīnei din Plaisor, Poiana Cerbului, Poiana Fagului Iorgai. Mai jos de acestea si dincolo de Poiana Hīrtopului, ajungem la confluenta Cernatului cu Rīul Doamnei.
Īn continuare, urmam drumul forestier care coboara domol īnca 5 km pīna īn satul Slatina (com. Nucsoara), trecīnd si prin colonia muncitoreasca (Bahna Rusului, Poiana Ursului).
Din Slatina circula autobuze spre Cīmpulung, Curtea de Arges si Pitesti.
De retinut, ca īn zona īmpadurita s-au executat unele defrisari, fapt care īngreuiaza identificarea poienilor mentionate īn text, iar stīnele din cuprinsul lor sīnt partial abandonate. Poteca este bine marcata, dar este circulata rar.
61. Statiunea Bradet - Vīrful Moldoveanu, prin Valea Vīlsanului
Marcaje succesive: cruce rosie, drum forestier, punct rosu
Durata: 12 - 14 ore
Iarna, traseul pe Valea Vīlsanului este accesibil numai alpinistilor si schiorilor cu experienta; īn zona de obīrsie a vaii sīnt posibile avalanse.
Pentru drumul de acces īn statiunea Bradet, vezi p. 49
Descrierea traseului. Din centrul localitatii Bradet pornim pe drumul din fata complexului sanatorial. Marcajul traseului nostru nu apare, dar urmam semnul cruce rosie, trecem prin Cheile Vīlsanului si dupa 8 km iesim īn Poienile Vīlsanului. Lasam, la stīnga, drumul spre Molivis ("Drumul Ghitu") īnsotit de marcajul cruce rosie (tr. 62) si continuam pe Valea Vīlsanului pe drumul lipsit de marcaj turistic. Avīnd calauza numai soseaua, urcam paralel cu albia Vīlsanului, lasīnd īn urma cladirile din poieni. Valea este deschisa, iar padurea īmbraca versantii pīna spre culmi. La circa 2,5 - 3 km mai sus de Poienile Vīlsanului, īntīlnim casele de la Gura Dobroneagului, construite pentru muncitori. Īntre km 11 si 12 se afla un magazin alimentar.
Dincolo de km 12, soseaua face o bucla mare, ocoleste lacul de acumulare Dobroneagu si ajunge la km 13, la o rascruce de drumuri, īn punctul Alunul. Un drum orientat catre stīnga conduce īn zona īnalta a Culmii Zanoaga - Picuiata. Lasam īn stīnga acest drum si urmam īn continuare valea (de retinut ca la Alunul se afla ultimul magazin alimentar de pe traseu).
Urcīnd īn panta domoala de-a lungul soselei, ajungem la km 21, la casele forestierilor din punctul Zanoguta. O sosea secundara se ramifica aici catre dreapta, urcīnd pe Valea Zanogutei.
Continuīnd pe vale, īntīlnim alte doua drumuri forestiere, desprinse catre stīnga, unul pe Izvorul Dorului, iar al doilea pe Valea Dimiei.
Dupa 7 ore de mers din Bradet, ajungem īn punctul I. F. Urdea, unde ne putem acorda un repaus sau, eventual, putem īnnopta la cabanele muncitorilor forestieri.
Dincolo de Urdea, urcīnd prin padure, ajungem dupa 1/2 ora īn Lunca de Sus a Vīlsanului, punctul terminus al drumului forestier. Vom urma de aici īnainte vechea poteca pastorala. Traversam apa Vīlsanului pe malul stīng si patrundem īntr-un sector cu vegetatie bogata, īn cuprinsul caruia poteca este greu de identificat. Urcam de-a lungul apei, fara teama ca ne vom rataci. Zarim īn curīnd primul adapost al ciobanilor, punct din care se desprinde catre dreapta, urcīnd pe coastele muntelui Scarisoara, vechiul plai al pastorilor care trece creasta si coboara pe piciorul Muntelui Furfuescu īn Valea Rea. Īn acest tronson al itinerarului, marcajul cu punct rosu apare foarte rar.
Culmea ce margineste valea, pe stīnga cum urcam, īsi lasa pravalisuri tot mai amenintatoare catre firul vaii.
Īn curīnd, poteca traverseaza apa si, īnainte de a iesi definitiv din padure, descrie un ocol, īncingīnd pe la poale coastele Pietrei Taiate. Din sus de padure, poteca ne poarta prin pajisti nesfīrsite, printre izvoare care, iesite din coastele muntilor, salta īn repezisuri. Aceasta ultima parte a vaii nu mai pune probleme de orientare. La popasuri, privirea descopera pe versantii abrupti si puternic erodati hatase ce urmeaza talvegul afluentilor Vīlsanului catre locuri necunoscute turistilor.
Ajungem īn caldarea de obīrsie a Vīlsanului unde, īn sezonul topirii zapezilor, se formeaza balti. Catre stīnga se avīnta spre īnalt Vīrful Picuiata (2439 m), iar catre dreapta Culmea Scarisoara cu cele trei vīrfuri ale sale - Scarisoara Mica (2435 m), Scarisoara Mare (2495 m) si Scarisoara.
Īn partea finala a urcusului, catre Vīrful Scarisoara, punctul de jonctiune al crestelor care strīng Vīlsanul la mijloc, poteca nu se mai contureaza prin iarba. Avem īnsa ca reper stīlpii traseului de culme dinspre Picuiata. Ajungem curīnd la ultimul stīlp, de sub Vīrful Scarisoara, la o rascruce a potecii. Traseul nostru se īntīlneste aici cu traseul 60 care conduce la Nucsoara si cu traseul 62, ce merge spre Bradet.
De la rascrucea traseelor marcate, se contureaza catre nord o singura culme - Muchia Galbenei - aproape o custura cu īnseuari adīnci si vīrfuri triunghiulare, pe care poteca le ocoleste, trecīnd cīnd pe un versant, cīnd pe altul.
Initial coborīm din Scarisoara, calauziti de trei semne: triunghi albastru, punct si cruce rosie. Zarea e dominata de vīrful si pravalisurile Moldoveanului. Privelistea asupra "Alpilor Transilvaniei" este inegalabila.
Continuam catre Vīrful Galbena, avīnd īn stīnga adīncurile Caldarii Moldoveanului, iar īn dreapta Caldarea Galbenei, pe al carei fund, sub peretii Scarisoarei, stralucesc apele Lacului Galbenu II. Pīna la Vīrful Galbena (2412 m) privirea descopera īn dreapta si alte oglinzi de ape (Galbenu I, Galbenu III etc.).
Din Vīrful Galbena coborīm panta stīncoasa pīna la Curmatura Galbenei. Lasam aici, spre stīnga, traseul 58 care conduce, īn coborīre, catre stīnele din Podul Giurgiului.
Īn contin uare poteca noastra, tot mai putin conturata, se īnscrie pe coastele muntilor, spre Piscul Rosu (2465 m). Chiar sub creasta, spre est, se contureaza gavanul Caldarusei cu lacuri colmatate si turbarii, dincolo de care urmeaza marea Caldare a Vaii Rele a Moldoveanului, punctata de apele Iezerului Moldoveanului, īn preajma caruia aflam refugiul Salvamont.
Ultima portiune a traseului sfīrseste pe Vīrful Moldoveanu, dupa un urcus dur.
Trasee de legatura: spre Vf. Vistea Mare, vezi descrierea pentru traseele de creasta, etapele a IV-a E - V sau a VI-a V - E.
62. Vīrful Moldoveanu - statiunea Bradet, prin Culmea Coastele Mari - Zanoaga
Marcaj: cruce rosie
Durata: 12-14 ore
Pe timp de ceata, orientarea este greoaie, stīlpii de marcaj fiind dispusi la distante mari; sīnt necesare busola si harta.
Iarna, timpul de mers se dubleaza; īn acest sezon traseul este recomandat numai alpinistilor echipati corespunzator.
Descrierea traseului. Pentru portiunea cuprinsa īntre Vīrful Moldoveanu si obīrsia Vīlsanului, vezi traseul 60, pīna la semnalarea īn text a Culmii Coastele Mari.
Din Vīrful Scarisoara, culmea muntelui se bifurca. Spre stīnga continua Culmea Scarisoara - Valea Lunga, iar catre dreapta, īn coborīre usoara, Culmea Coastele Mari - Picuiata - Zanoaga, care īncinge Vīlsanul pe la obīrsie. Īn Scarisoara aflam o rascruce de drumuri: pe Valea Vīlsanului coboara traseul 61; īn fata, pe Culmea Scarisoara continua marcajul cu triunghi albastru (tr. 60); catre dreapta, traseul nostru, cu semnul cruce rosie urmeaza Culmea Coastele Mari - Zanoaga. Stīlpii de marcaj sīnt dispusi pe versantul dinspre Vīlsan. Pentru īnceput, ramīnem pe culme, de unde putem cuprinde cu privirea caldarile de pe clina sudica a Fagarasului si lantul montan, ridicat dincolo de Caldarea Orzanelei si ulucul afund al vaii Izvorului Mircii. Īn spatele nostru (nord), maiestuos, Moldoveanu, ridicat din strafundul caldarilor, domina tinutul si tara.
Pornim la drum, ocolind pe la obīrsie Valea Vīlsanului, pe care mai apoi o vom urmari pe dreapta. Culmea, la īnceput lata si īnierbata, devine cu vremea mai īngusta. Apar stīncarii pe care le ocolim, trecīnd de pe un versant pe altul, prilej de a cerceta deopotriva adīncurile vailor Vīlsanului de o parte si ale Izvorului Mircii, continuat de Buda, de cealalta parte a culmii pe care o urmam. Dupa 2 1/2 ore de mers, de la Vīrful Moldoveanu, ajungem īn saua lata ce precede urcusul pe Vīrful Picuiata. Poteca, nu prea īnclinata, se īnscrie īn ocoluri largi pe o panta īnierbata, depaseste un izvor care are apa pīna vara tīrziu si, apoi, patrunde īn zona de stīncarii, razbind īn final pe crestetul vīrfului amintit (la 2439 m, stīlp cu placa indicatoare).
Continuīnd traseul, mai īntīi prin iarba, apoi printre bolovani si stīncarii, coborīm īn saua Pietrei Taiate (2380 m). De aici, poteca se īnscrie prin grohotisul revarsat pe versantul dinspre Valea Budei si apoi, dupa un urcus, nu prea lung, iese din nou pe culmea īnierbata. Continuīnd, ajungem pe vīrful Piatra Taiata (2395 m), de unde putem cuprinde cu privirea zona rasariteana a masivului īn care se disting clar vīrfurile Urlea, Fundul Bīndei, silueta masiva a Darei si Culmea Mezea - Oticu, iar dincolo de ele, pierdute īn zari, Iezerul si creasta Pietrei Craiului.
Coborīrea care urmeaza este ceva mai dificila. Pentru a evita obstacolele unei custuri, poteca, cu autentic aspect de brīna, ne poarta cīnd pe versantul priporos al Vaii Vīlsanului, cīnd pe cel al Budei. Portiunea mai dificila a traseului ia sfīrsit īn preajma Vīrfului Pe Custura (2302m), de unde muntele īsi schimba complet īnfatisarea. Īn locul unei singure culmi īnguste, bine individualizate, apar culmi late si īnierbate, care, pe masura ce coborīm, se despletesc īn diferite directii.
La 2150 m altitudine intersectam un drum pastoral, care, venit dinspre Muntele Ţuica, conduce catre saivanele de pe Culmea Jepilor de Sus. Din dreptul drumului, traseul nostru, jalonat cu stīlpi dispusi la mare distanta, patrunde īn domeniul Muntelui Coastele Mici, avīnd īn permanenta īn apropiere soseaua spre Bradet. Initial coborīm īntr-o sa, dincolo de care īnaintam de-a coasta pe versantul estic al muntelui, dinspre Valea Dimiei, condusi de o multime de carari care, īntrerupte la tot pasul, ne obliga permanent sa urcam sau sa coborīm pentru a gasi continuarea drumului. Culmea este puternic īnierbata, iar marcajul, dispus pe pietre, este greu de gasit. Singurele calauze ne ramīn stīlpii de marcaj.
Dupa o ora de mers dificil ajungem sub Vīrful Ţuica (1990 m), al carui crestet se remarca dupa momīile de pietre si dupa un surprinzator stīlp de marcaj aflat acolo, īn afara traseului si semnelor care jaloneaza cararea.
Din dreptul Vīrfului Ţuica poteca, intersectata frecvent de pīraie, īncepe sa coboare. Dupa o traversare pe versant iesim īn saua dintre Culmea Ţuicii si Vīrful Oticu (1780 m), punct de rascruce al unor drumuri pastorale din zona. Urmīnd linia stīlpilor de marcaj, care ocoleste Vīrful Oticu, ajungem īn scurta vreme la cantonul pastoral Oticu (1700 m), unde, la nevoie, putem īnnopta.
Urmeaza o coborīre prin padure. Poteca, neclara si blocata uneori de doborīturi de vīnt, este greu practicabila. Urmarri de aeeea īn continuare soseaua, pe care īntīlnim, cīnd si cīnd, semnul traseului. Trecem prin Poiana Zanoaga (stīna si saivan) si evitam īn continuare crestetul cītorva vīrfuri poienite (Scroafa Mare si Scroafa Mica). Dupa circa 1 1/2 ora de mers, de la cantonul Oticu, ajungem la cantonul I. F. Alunul (1500 m), unde, la nevoie, se poate īnnopta.
De la Cantonul Alunul urmam poteca, bine conturata, care coboara domol prin padure de-a lungul culmii. Īntīlnim apoi din nou un drum forestier, pe care īl urmam īn coborīre 10 km.
La capatul celor 10 km lasam drumul care coboara spre stīnga si ne angajam pe poteca clara si bine marcata, ce continua pe culmea īmpadurita a muntelui pīna īn Poiana Maracine (1340 m). Orientati usor catre dreapta, coborīm apoi pīna īn albia unui pīrīias, al carui fir ne va conduce spre Poiana Toaca, unde aflam cabanele cantonului silvic Molivis si drumul forestier. Stīlpul de marcaj semnaleaza locul unde, īn continuare, marcajul cruce rosie porneste pe sosea īn doua directii: a) spre Lacul Vidraru prin Valea Limpedei - Muntele Paltinu, 2 1/2 - 3 ore; b) spre statiunea Bradet prin Valea Vīlsanului, 3 1/2 ore. Cel de al doilea este traseul nostru. Īl urmam catre stīnga, si coborīm īn Poiana Vīlsanului (posibilitati de cazare). De aici continuam catre dreapta urmīnd firul vaii, patrundem īn Cheile Vīlsanului si ajungem, dupa 8 km, la Bradet (685 m alt.).
TRASEE TURISTICE ĪN SECTORUL DE EST
63. Cabana Plaiul Foii - Rudarita
Drum forestier - 9 km
Durata: 2 ore
Descrierea traseului. De la cabana Plaiul Foii urmam drumul forestier pe Valea Bīrsei īn sus si ajungem, dupa circa 150 m, la o bifurcatie. Un drum se abate spre stīnga pe Valea Bīrsei Tamasului, pe care sīnt dispuse marcajele banda albastra, triunghi rosu si albastru. Cel pe care continuam noi urmeaza Valea Bīrsei Grosetului.
Drumul īnsoteste firul vaii, adīncita īntre culmile Gruiul Lung, pe stīnga, si un picior secundar al Tamasului, pe dreapta.
Pe traseu īntīlnim case pentru muncitorii forestieri, īntre care cele din Poiana Maicanu ar putea fi folosite ca adapost īn caz de vreme rea.
Dupa parcurgerea a 9 km, ajungem la Rudarita (loc marcat de un canton silvic si cīteva constructii). Aici ia nastere Bīrsa Grosetului, din unirea Vaii Cenusei, venita dinspre nord, cu cea a Rudaritei sau Lerescului, venita dinspre vest. Drumul forestier se bifurca din nou: unul continua pe Valea Cenusei, altul se abate la stīnga, pe Valea Rudaritei. Īntre cele doua vai se ridica Muntele Vacaria Mare.
Trasee de legatura: spre Curmatura Comisului prin Culmea Vacaria Mare (tr. 65); spre Curmatura Lerescului Mic, prin Valea Rudaritei (Lerescului) (tr. 64).
64. Rudarita - Curmatura Lerescului Mic, prin Valea Rudaritei
Marcaj: cruce rosie
Durata: l 1/2 ora
Descrierea traseului. Din punctul Rudarita ne orientam catre stīnga, traversam apa catre cantonul silvic si, dincolo de el, intram īn desisul padurilor ce acopera pīna la poale versantii ce marginesc valea. Avem pe dreapta, cum urcam, versantul Vacariei Mari, iar pe stīnga, versantii muntilor Fagetul Caprei si Lerescu, īnsirati pe culme īn sectorul terminal al Muntilor Fagarasului.
Dupa circa 40 de minute, cīnd ajungem īntr-un punct īn care marcajul paraseste drumul de pe vale (circa 1150 m), ne abatem catre stīnga, pe coastele Lerescului Mic.
Īncepem urcusul pe coastele prelungirilor estice ale Muntilor Fagarasului. Poteca, bine conturata prin padure, urmeaza o vreme versantul unui vīlcel, apoi se angajeaza catre dreapta, pe cumpana unui picior de munte īmpadurit. Dupa 35 de minute iesim īn gol, īn preajma Curmaturii Lerescului Mic (1450 m), unde īntīlnim marcajul traseului de creasta (banda rosie).
Trasee de legatura: spre Curmatura Foii, traseul de creasta, V - E, etapa a IX-a; spre Curmatura Zīrnei, traseul de creasta E - V etapa a II-a.
65. Rudarita - Curmatura Comisului, peste Muntele Vacaria Mare
Marcaj: punct rosu
Durata: 2 1/2 ore
Descrierea traseului. Din punctul Rudarita, calauziti de marcaj, ne afundam īn padure, urcīnd catre vest. Curīnd iesim īn poienile din preajma stīnei Vacaria, dincolo de care atingem primul vīrf mai īnsemnat de pe culme (1525 m). Din dreptul lui si īn continuare, putem privi catre nord (dreapta) spre o poiana īmbratisata de doua vai, prin care curg apele ce formeaza mai jos Valea Marului. Īn urmatoarele 30 minute de mers pe versantul nordic al muntelui, ocolim Vīrful Vacaria Mare (1729 m). Dincolo de acesta, traseul nostru īntīlneste, venind din dreapta, poteca nemarcata de pe Muntele Vacaria Mica, cu care se uneste. Mergīnd tot catre vest, īncepem a urca mai sustinut. Poteca, conturata pe fata muntelui (sud), descrie cīteva ocoluri, iesind cīnd si cīnd īn luminisuri. Īn portiunea finala, la īnjugarea cu Muntele Comisu, poteca face jonctiunea cu marcajul triunghi albastru (tr. 1, venit dinspre nord) si, dupa ce trece pe līnga Izvorul din Vacaria, razbeste īn creasta principala a Fagarasului, deasupra Curmaturii Comisului (circa 1775 m).
Trasee de legatura: spre est, Curmatura Lerescului Mic, traseul de creasta V - E, etapa a VIII-a; spre Curmatura Zīrnei, traseul de creasta E - V, etapa a II-a.
Trasee de creasta
TRASEUL DE CREASTĂ EST - VEST
Īntrucīt creasta Fagarasului are o lungime de peste 70 km, acest traseu nu se poate efectua decīt īn etape. Īn plus, lipsa cabanelor, mai ales īn partea de est, ne obliga la echipament de campanie. Traseul de creasta, marcat cu banda rosie, a fost īmpartit īn noua etape, acestea oprindu-se īn general la rascrucea unor poteci cu legaturi pentru traseele de pe ambele flancuri, de nord si de sud ale masivului, care īn cele mai multe cazuri conduc la cabane.
ETAPA I. Cabana Plaiul Foii - Curmatura Lerescului Mic
Calea de acces Plaiul Foii - Curmatura Foii este marcata cu triunghi rosu
Durata: 3 1/2 - 4 ore
Descrierea traseului. Initial traversam Bīrsa pe podul din fata cabanei, apoi, jumatate catre dreapta iesim printre cabanele anexa la prima rascruce a drumurilor forestiere. De la rascruce, traseul urmeaza catre stīnga, pe Bīrsa Tamasului. Pe acelasi traseu īntīlnim semnele triunghi albastru, banda albastra si triunghi rosu. Dupa circa 1 km de mers pe acest drum, ajungem la confluenta Bīrsei Tamasului cu Valea Runcului, venita de sub Tamasul Mare, pe sub Plaiul Runcului (punct semnalat de un stīlp cu sageata). Din acest punct ne abatem catre dreapta, lasīnd drumul forestier, si urcam paralel cu Valea Runcului. Ceva mai sus schimbam directia de mers catre stīnga, strabatem o perdea de padure si apoi razbim printr-un sector poienit, pe Plaiul Mare. Pīna aici am venit īnsotiti de marcajele triunghi albastru si banda albastra. Marcajul cu banda albastra se desprinde catre dreapta, urcīnd direct spre Culmea Tamasului Mare, fara a trece prin Curmatura Foii.
Marcajul nostru ne conduce, īn continuare, pīna pe cumpana muntelui, la rascrucea de poteci turistice marcate, din Curmatura Foii.
Trasee de legatura: spre Valea Dīmbovitei prin Valea Tamasului de catre Dīmbovita, triunghi galben; spre localitatea Satic pe Drumul Granicerilor si Valea lui Ivan, triunghi rosu; spre saua Funduri, pe sub abruptul Marelui Grohotis, triunghi albastru; sub Umerii Pietrei Craiului (est) banda rosie, pe culme.
Din Curmatura Foii, traseul nostru se abate la dreapta (vest) prin padure. Initial urcam si, dupa scurta vreme, iesim īn culmea poienita a Tamasului Mare, unde reintersectam poteca marcata cu banda albastra, care conduce catre stīnga īn Valea Dīmbovitei si apoi pe Dracsin la Vīrful Papusa.
Urcīnd si coborīnd, cīnd prin poieni, cīnd printre tufe de ienuperi si afin, ajungem la Vīrful Tamasul Mare (1735 m), marcat cu o baliza. Din acest punct īncepe catre dreapta marcajul cu banda galbena, dispus pe Plaiul Runcului pīna la cabana Plaiul Foii (2 ore). Spre sud si vest se adīnceste Dīmbovita, iar dincolo de ea se īnalta Masivul Iezer - Papusa. Catre est, zarea este perdeluita de meterezele albe ale versantului vestic al Pietrei Craiului.
Īn continuare, drumul coboara din Vīrful Tamasul Mare spre NV, prin locuri putin umblate. Afinisul, ienuperii si vegetatia scunda au acoperit poteca, fapt care ne obliga sa ramīnem numai pe linia de creasta, sau sa urmarim atent marcajul.
Īntr-un interval de circa o ora depasim o serie de vīrfuri, īntre care Ciocanu (1631 m), Piscul Manastirii (1613 m), Fagetul Caprei (1513 m), si ajungem īn Curmatura Lerescului Mic (1450 m). De aici, de la stīlpul indicator, se ramifica spre dreapta, īn coborīre, traseul 64 spre Rudarita.
Trasee de legatura: spre Curmatura Zīrnei, traseul de creasta E - V, etapa a II-a; spre Rudarita, cu legatura pentru cabana Plaiul Foii, tr. 64.
ETAPA a II-a. Curmatura Lerescului Mic - Curmatura Zīrnei
Durata: 6 - 6 1/2 ore
Descrierea traseului. Din Curmatura Lerescului Mic continuam, neglijīnd poteca ce urca spre stīnga, catre creasta muntelui. Īnaintīnd prin poiana din sa, ajungem curīnd la marginea padurii, unde gasim poteca marcata. Ea traverseaza īn coborīre usoara dosul muntelui, ridicat īn stīnga, si ne scoate īn Curmatura Lerescului (1390 m, stīlp cu sageata indicatoare). De aici urcam catre limita padurii, īntīlnind uneori copaci doborīti de vīnt. Cu vremea, padurea se rareste. Condusi de marcaj, urcam avīnd ca reper, īn stīnga, o sfoara de molizi batrīni. Ajunsi īn dreptul lor, neglijam poteca din stīnga si ne orientam usor catre dreapta, urcīnd prin molidisul tīnar. Pasajul nu prea lung sfīrseste dupa circa 10 minute, īn preajma Vīrfului Lerescu Mare (1690 m). O borna metalica cu numarul 203 indica locul despre care vorbim.
Scapati de perdeaua padurii, putem privi lumea de munti ridicati pretutindeni. Spre est, īnchide orizontul abruptul Pietrei Craiului. Spre S si SE privirea urmareste culoarul adīnc al Dīmbovitei, oprindu-se, dincolo de vale, pe blocul masiv al Papusii.
Continuam traseul īn coborīre, urmīnd culmea spre Curmatura Comisului. Dincolo de aceasta, la un stīlp cu sageata indicatoare, ne putem acorda un repaus si, daca este nevoie, facem aprovizionarea cu apa de la izvorul aflat īn dreapta, la circa 300 m.
Pe poteca conturata spre izvor sīnt inserate doua marcaje turistice. Unul cu punct rosu, ce conduce peste Muntele Vacaria Mare la Rudarita (tr. 65), altul, cu triunghi albastru, ce conduce īn comuna Sebes (tr. 1). Ambele itinerare sīnt descrise īn sensul urcusului.
Fig 03
Continuam drumul. Īn fata se īnalta Muntele Comisu (1883 m). Condusi de marcaje, urcam, lasīnd īn dreapta vīrfurile Comisului si mai apoi Lutele sau Buzduganu (2176 m), cunoscut si sub numele de Vīrful Laptelui, Lutu si uneori Vīrful Ludii, si ajungem īn Curmatura Lutelor. Dincolo de ea, vom fi īn tinutul formelor glaciare. Īn fata, asezat de-a curmezisul crestei, se īnalta versantul estic al Berivoiului Mare (2300 m). Urcam pe coastele sale īn serpentine largi, pīna īntr-un loc unde, spre a evita vīrful, ne abatem catre stīnga, condusi de poteca de la obīrsia primului izvor al Vaii Vladului. Inaintam si razbim pe versantul sud-vestic al Berivoiului Mare unde īntīlnim o sageata indicatoare si cītiva stīlpi metalici dirijati catre stīnga, pe o poteca ce sfīrseste, dupa circa 300 m, īn fata unui refugiu Salvamont (2190 m). Adapostul are priciuri pentru 5 - 6 persoane.
Urmam poteca de creasta fara sa coborīm la refugiu; ne abatem catre dreapta, pe sub Vīrful Berivoiu Mare, iesind din nou pe culme si, īn continuare, ocolim pe rīnd toate vīrfurile de pe linia crestei principale, Lasam īn dreapta īnaltimile Pitelor sau Beliei Mari (2295 m), ale Piscului dintre Belli (2200 m), ale Beliei Mici (2223 m) si ale Pietrelor Popii sau Babei (2229 m). Ajungem astfel īn Curmatura Vladului (2182 m). Continuam apoi spre vest pe versantul nordic al Vīrfului Bratila (2274 m). Poteca trece prin locuri ceva mai expuse si sfīrseste iarasi pe culme, īn preajma stīlpului indicator din Curmatura Bratilei. Din acest punct se desprinde spre stīnga poteca marcata cu triunghi rosu care conduce pe Culmea Catunu - Mezea - Oticu, spre Masivul Iezer (tr. 81).
Traseul nostru trece, īn continuare, pe līnga zona usor mlastinoasa din jurul Lacului Bratila si se īnscrie īn serpentine pe Muntele Ludisoru. Avem īn stīnga Valea Bratilei, iar īn dreapta Valea Dejanilor, zisa la obīrsie si Valea Radului.
Urcusul sfīrseste īn preajma Vīrfului Ludisoru (2302 m), care ramīne īn stīnga. De-aici poteca merge numai catre versantul sudic pe la obīrsia Vaii Ludisorului. Lasam īn dreapta Vīrful la Fundul Langii (2240 m) si coborīm īn saua Ludisorului (Comanda din Ludisor, 2200 m). Dincolo de sa depasim Muntele Fata Unsa (izvoare) si coborīm īn serpentine largi la refugiul din Curmatura Zīrnei (Fata Unsa-Curmatura Zīrnei, circa o ora). Dincolo de adapost, la circa 50 m, īntīlnim stīlpul indicator din Curmatura Zīrnei fixat chiar la ramificatia spre cabana Urlea (tr. 7).
Sub noi, catre nord, se deschid adīncurile Vaii Pojortei, nascuta din apele pīraielor Langa si Urlea. Catre sud se adīnceste caldarea si Valea Zīrnei, strajuita de culmea cu acelasi nume.
Trasee de legatura: spre dreapta, tr. 7 la cabana Urlea; spre Fereastra Mare cu legatura pentru cabana Valea Sīmbetei, traseul de creasta E - V etapa a III-a.
ETA PA a III-a. Curmatura Zīrnei - Fereastra Mare a Sīmbetei
Durata: 3 ore
Descrierea traseului. Din Curmatura Zīrnei poteca ne conduce īn urcus domol printre stīncarii si zone īnierbate. Timp de o ora vom urca si vom coborī, ocolind pe la sud o serie de vīrfuri īnsirate pe linia crestei. Dupa circa 50 de minute, ajungem la Vīrful Zīrna (2216 m), din care se desprinde, catre sud, Culmea Zīrna - Leaota. Continuam pe deasupra Hīrtoapelor Leaotei, īn cuprinsul carora cuibaresc numeroase lacuri glaciare (Hīrtoapele sau Gemenele de Sus si de Jos, Scoica, L. Rosu, Mioarele).
Īn urcus usor, ne apropiem de Vīrful la Fundul Bīndei (2450 m), pe care īnsa nu-1 vom atinge. Vom fi atenti aici pentru a nu gresi drumul caci, din vīrful respectiv, culmea principala se orienteaza brusc catre nord, īn unghi de 90o. Īn apropierea vīrfului amintit vom lasa poteca pastorala care continua spre vest, catre vīrful si Piciorul Darei, si vom continua īn diagonala, ocolind pe la nord Vīrful la Fundul Bīndei (izvor īn drum), trecīnd pe deasupra caldarii superioare a Urlei si iesim pe creasta principala īntr-o strunga. Avem īn fata noastra (sīntem orientati acum spre nord) o adevarata custura, punctata īn portiunea sa centrala de Vīrful Iezerului (2429 m). Īncepem acum o traversare pe versantul rasaritean, sub custura, catre vīrful amintit, depasind īn drum pasaje dificile. Dincolo de vīrf se desprinde la dreapta, īn coborīre, o poteca ce conduce la Lacul Urlea. Punctul de bifurcatie este marcat de un stīlp indicator (tr. 8).
Fig 04
Continuīnd spre nord, ne apropietn de Vīrful Urlea (2473 m), de unde creasta masivului se orienteaza din nou pe directia est-vest. Poteca, mai lesnicioasa, ocoleste vīrful pe coastele de obīrsie ale Izvorului Bīndei. Condusi de marcaj, ajungem, dincolo de vīrf, īn Curmatura Mogosului (2344 m; un stīlp si o sageata indicatoare arata directia spre cabana Urlea peste Vīrful Urlea, tr. 5, descris īn sens invers).
Mai departe, pīna sub Vīrful Cheia Bīndei, poteca, orientata acum est-vest, evita buza prapastiilor nordice, tinīnd oarecum curba de nivel, pe versantul dinspre Izvorul Bīndei. Este un drum usor, cu splendide perspective spre apele Bīndei si, dincolo de ele, spre Piciorul Darei si chiar mai departe, peste adīncurile Vaii Rele, spre cleanturile Muntelui Nisipuri si zona pastorala Malita - Preotesele.
Evitam Vīrful lui Mogos (2305 m) si īn 30 de minute ajungem sub vīrful Cheia Bīndei (2383 m).
Din poteca de creasta, se desprinde, spre dreapta catre cabana Valea Sīmbetei, marcajul cu punct rosu (tr. 12).
Condusi de marcaj patrundem īntr-un sector īn care poteca pe alocuri atinge linia de creasta, dīndu-ne posibilitatea sa cuprindem cu privirea Valea Sīmbetei si Muchia Dragusului.
Īn continuare, mergem tot pe versantul sudic al muntelui, trecīnd pe sub cinci vīrfuri, ultimele doua fiind Coltanul din Mijloc (2293 m) si Coltul Balaceni (2285 m).
Curīnd, etapa a III-a ia sfīrsit īn Fereastra Mare (2188 m), īntre Coltul Balaceni, la est, si Vīrful Glemea sau Slanina (2268 m), la vest.
Trasee de legatura din Fereastra Mare: spre cabana Valea Sīmbetei, tr. 11, descris īn sens invers; spre saua Podragului cu legatura pentru cabana Podragu, traseul de creasta E - V, etapa a IV-a.
ETAPA a IV-a. Fereastra Mare a Sīmbetei - saua Podragului
Durata: 7 ore
Iarna, traseul este foarte periculos; dupa ninsori mari se produc avalanse.
Descrierea traseului. Din Fereastra Mare urcam pe spinarea Muntelui Slanina pīna īn preajma vīrfului (2268 m) si traversam piciorul sau sudic care desparte Caldarea Fundul Bīndei (est) de Caldarusa Galasescului (vest).
Odata depasita culmea amintita, poteca īncepe sa coboare accentuat catre Fereastra Mica (2196 m), din care se deschide, catre nord, o perspectiva larga asupra Vaii Sīmbetei, īn zare profilīndu-se cabana, strajuita de stīncile calcaroase ale Pietrei Caprei.
Prin hornul larg, pornit din "fereastra" spre nord, coboara traseul marcat cu banda albastra (tr. 13).
Poteca noastra urca īn continuare sustinut aproape 200 m diferenta de nivel, scotīndu-ne īn preajma Vīrfului Galasescu Mic (2410 m). Dincolo de piciorul sudic al Galasescului se deschide Caldarea Mare (rasariteana) a Galasescului. Drumul marcat īncinge, īn continuare, coronamentul acestei caldari, trece pe la Fereastra Racorelelor (de unde se desprinde, īn dreapta, un horn catre caldarea cu acelasi nume) si se angajeaza, mai departe, pe piciorul sudic al Galasescului Mare (Culmea Galasescului). Traversam, mai jos de vīrf, piciorul amintit si ne īndreptam, īn coborīre, spre saua Vistisoarei. Īn stīnga si īn fata noastra se adīnceste prima caldare sudica din partea centrala a masivului, mai priporoasa si neprimitoare: Caldarea Vaii Rele a Galasescului. Pe fundul sau sta cuibarit, īntr-o covata, Lacul Manastirii sau Galasescu (2168 m).
Fig 05
Curīnd, poteca ne scoate īn Fereastra Vistisoarei (2291 m). Spre nord, sub noi, se rupe un perete umed si neprimitor, spintecat de hornuri adīnci si īntunecoase, prin care nu se pot aventura decīt alpinistii. La poalele abruptului se deschide, larga, Caldarea Vistisoarei, iar īn ea un mic "ochi" albastru catre cer: Iezerul Vistisoarei.
Īn continuare, poteca paraseste linia de creasta pentru a evita urcusul pe Vīrful Galbenele (2456 m), taind de-a coasta fata stīncoasa de pe latura sudica a muntelui. Dincolo de spinarea sa, la stīnga, privirea surprinde cīteva mici ochiuri de apa, unele cu caracter temporar.
Ne strecuram, fara dificultati, catre Fereastra Ursului si īncepem upoi a urca usor catre Muchia Hīrtopului, desprinsa spre sud din Vīrful La Padina Otelei (2461 m). Depasind-o īn preajma unui stīlp de marcaj, patrundem catra Caldarea Vaii Rele a Moldoveanului. Īn drum spre Vistea Mare si Moldoveanu, īncingem marea Caldare a Vaii Rele, pe fundul careia zarim refugiul Moldoveanu.
Condusi de marcaj revenim pe creasta, īn saua larga a Vistei (Portita Vistei, 2310 m). Aici īntīlnim stīlpii de marcaj fixati la rascrucea a doua trasee turistice. Catre nord (dreapta) marcajul conduce īn orasul Victoria prin Valea Vistei Mari (tr. 15), iar catre sud (stīnga), spre comuna Nucsoara prin Valea Rea (tr. 59). Īn continuare, poteca se catara catre coltul Vistei Mari; īn urcus pieptis, ea ne scoate, dupa circa 50 de minute, īn Vīrful Vistea Mare (2527 m). Pe acest parcurs vedem īn stīnga Iezerul Moldoveanului.
Din Vīrful Vistea Mare se desprinde spre sud o muchie īngusta, lunga de 421 m, pīna īn Vīrful Moldoveanu (2544 m). Trecīnd prin "Spintecatura Moldoveanului" (2496 m), parcurgem distanta īn 20 - 30 minute.
Trasee de legatura: spre Nucsoara, peste Scarisoara - Malita - Preotesele (tr. 60); spre Bradet peste Vf. Picuiata - Coastele Mari (tr. 62); spre Bradet prin Valea Vīlsanului (tr. 61; descris īn sens invers).
Din Vīrful Vistea Mare coborīm catre vest, pe creasta, pīna īn saua (Fereastra) Orzanelei (2305 m), de unde se ramifica spre stīnga, īn coborīre, prin grohotisurile Caldarii Orzanelei Mari, marcajul cu punct albastru spre stīnele din Podul Giurgiului (tr. 57).
Poteca de creasta evita, īn continuare (pe la sud), Vīrful Orzanelei (Vagauna sau Ucisoara, 2418 m) si ne scoate īn saua Ucisoarei (2312m).
Īn calea noastra se ridica apoi grupul vīrfurilor Ucea Mare (2434 m) si Corabia (2407 m), pe care le evitam de-a coasta, pe la sud. Lasam īn dreapta serpentinele vcchiului "Drum al Dorobantilor", care urca spre saua Corabiei pentru a trece īn Transilvania, ne abatem pe versantul sudic al Corabiei si iesim īn saua Ucii Mari, la 2220 m. Avem acum īn stīnga Caldarea Orzanelei Mici, īn dreapta caldarea de obīrsie a Vaii Ucea Mare, iar īn fata Muntele Podul Giurgiului. Luīnd ca reper stīlpul de marcaj aflat pe spinarea lui sudica, urcam 120 m diferenta de nivel, lasam īn dreapta vīrful cu acelasi nume (2358 m) si patrundem spre caldarea Podul Giurgiului. Pe fetele ei īnierbate poteca depaseste saua Podul Giugiului (2340 m), ocoleste, īn continuare, pe la sud Vīrful Tarīta Mare sau Conradt si ne scoate īn saua Podragului (2307 m).
Trasee de legatura: spre stīnga, Lacul Vidraru prin Valea Budei. marcaj triunghi albastru (tr. 56); spre dreapta (nord) cabana Podragu, marcaj triunghi rosu (tr. 19); īnainte (vest), saua Caprei, traseul de creasta E - V, etapa a V-a.
ETA PA a V-a. saua Podragului - saua Caprei
Durata: 4-5 ore
Iarna, traseul este periculos; se produc avalanse.
Descrierea traseului. Din saua Podragului, adīncita pe linia crestei īntre vīrfurile Tarīta (2414 rn) si Podragu (2462 m), poteca turistica conduce catre Bīlea, īnscriindu-se pe la sud de linia crestei, deasupra Caldarii Iezerului de la Podul Giurgiului. Īn felul acesta, ea evita atīt Vīrful Podragu, cīt si custura adīnc dintata a Crestei Podragelului, aflata īn continuare, si ne scoate, pe un parcurs usor, direct la Iezerul din Podul Giurgiului (2226 m).
Urmam poteca īntr-un urcus sustinut si anevoios pe fata īnclinata si stīncoasa a unui pinten secundar al Piciorului Mircii pīna pe culme, īntre Vīrful Mircii (2278 m), stīnga, si Arpasul Mare (2467 m), dreapta. Depasind culmea dintre vīrfurile amintite, coborīm pe versantul Muntelui Arpasul Mare. Avem acurn īn fata perspectiva crestei sudice Buda - Rīiosu - Museteica, iar īn stīnga, zona de obīrsie a Vaii Budei.
Coborīrea de pe Arpasul Mare sfīrseste īn saua Vīrtopului. De aici, pe linia crestei, depasim doua pasaje stīncoase si micul vīrf "La Parul cu Fier", dupa care ajungem īn preajma monumentului lui Nerlinger (2287 m). De aici vedem īn dreapta (nord) Caldarile Vīrtopului, īn stīnga (sud) treapta superioara a vaii glaciare a Budei, cu micul sau lac si īn fata blocul masiv al Vīrfului Arpasul Mic (2460 m). Piciorul nordic al Arpasului Mic desparte catre nord Caldarea Vīrtopului de Caldarea Pietroasa.
Fig 06
Parasim creasta si coborīm printr-un horn pe versantul nordic al muntelui, pentru a evita urcusul pe Vīrful Arpasul Mic. Condusi de poteca, traversam catre NV, pe deasupra Caldarusei Fruntii suspendata deasupra caldarii de obīrsie a Vaii Arpasului Mare, si apoi urcam pīna pe cumpana piciorului nordic al Arpasului Mic. Dincolo de acesta, ajungem deasupra Caldarii Pietroase a Arpasului. Din acest punct, ne orientam spre SV (stīnga) si, mergīnd de-a coasta, ajungem pe linia crestei principale, īn custura Arpasului. Avem īn fata unul din cele mai spectaculoase sectoare ale traseului, care include si pasajul "La trei pasi de moarte", care, īn ciuda numelui sau, este lipsit de pericole (se cere, evident, un plus de prudenta). Īn trei din punctele mai dificile sīnt fixate lanturi sau cabluri metalice.
Pentru evitarea parcurgerii portiunii "La trei pasi de moarte", se poate coborī pe piciorul nordic al Arpasului (marcaj punct rosu) īn Caldarea Pietroasa, unde vom īntīlni marcajul banda albastra (tr. 20), dinspre cabana Podragu, spre Portita Arpasului. Urmīndu-l spre stīnga, ajungem din nou īn drumul de creasta īn portita amintita.
Curīnd ajungem īn Portita Arpasului sau Strunga Mica (2175 m), marcata cu stīlp si sageata indicatoare, care semnaleaza si traseul 20 spre cabana Podragu pe la Lacul Podragel. Portita Arpasului este situata īntre Caldarea de Vest a Vaii Fundul Caprei, stīnga, si Caldarea Pietroasa a Arpasului, dreapta. Avem īn preajma, pe cumpana, Fereastra Zmeilor, decupata īntr-un bloc de calcare cristaline.
Din Portita Arpasului pīna īn Valea Caprei, creasta principala a Fagarasului opune turistului cea mai dusmanoasa portiune a sa, prin Creasta Vīrtopelului si cea a Arpaselului. Ele strajuiesc Valea Fundul Caprei, de o parte, si pe cele ale Arpasului Mare si Arpaselului, de alta parte. Este una din putinele portiuni de creasta ce nu pot fi parcurse fara echipament tehnic alpin. De aceea, poteca marcata se abate īn continuare pe versantul sudic al muntelui, pe la obīrsiile Vaii Fundul Caprei, prin locuri mai accesibile.
Condusi de marcaj, coborīm īn diagonala fata unui picior īnierbat. Ajungem īn acest fel sub peretele Crestei Arpaselului, unde īncepem o traversare lunga prin grohotisuri si uneori pasaje īn care zapada dainuie pīna vara tīrziu. Traversarea sfīrseste sub pantele īnclinate ale unui picior desprins din Vīrful Capra (Piciorul sudic al Buteanului). Urcam pe coastele lui, pe poteca īnscrisa īn serpentine scurte. Curīnd ajungem pe culme si, printr-o mica sa, intram īn caldarea Lacului Capra.
Ceva mai jos, īntīlnim poteca marcata cu banda albastra (tr. 50), venind dinspre sud (stīnga), de la Vidraru.
Din punctul de rascruce ne īndreptam spre Lacul Capra. Depasim la īnceput cīteva mici ochiuri de apa si iata-ne ajunsi la cel mai mare lac de pe versantul sudic al Fagarasului, Lacul Capra (2230 m). Aici s-a ridicat un monument spre amintirea a patru alpinisti, luati de avalanse īn Caldarea Fundul Caprei. Īn fata se ridica vīrfurile Iezerului Caprei si Vaiugii, cuprinzīnd īntre ele saua Caprei, punctul terminus al etapei. Un urcus usor ne scoate īndata īn saua Caprei. Dincolo de ea se deschid haurile Vaii Bīlei, pe al carei fund zarim lacul, cabanele si statia telecabinei. Īn zare se desfasoara panglica Transfagarasanului.
Trasee de legatura: spre Bīlea-Lac (tr. 24 descris īn sens invers spre Vīnatoarea lui Buteanu (tr. 25); spre saua Caprei - Vīrful Negoiu, traseul de creasta E - V, etapa a VI-a.
ETAPA a VI a. saua Caprei - Vīrful Negoiu
Durata: 4 1/2-5 ore
Iarna, traseul este periculos; īl parcurg numai alpinistii experimentati īn ascensiunile de iarna.
Descrierea traseului. Din saua Caprei, drumul urmeaza īndeaproape creasta Fagarasului pīna īn saua Paltinului. Aceasta portiune a traseului este rar parcursa, deoarece drumetii ce ajung īn saua Caprei coboara direct īn Caldarea Bīlei, pentru un popas la cabana. Traseul poate fi īnsa parcurs īntr-o scurta excursie de o zi - īn circuit - cu plecarea de la Lacul Bīlea. El ofera perspective frumoase atīt asupra caldarii si vaii glaciare a Bīlei, cīt si asupra muntilor de la obīrsia Argesului.
Din dreptul stīlpului indicator din saua Caprei, semnul drumului de creasta ne conduce catre stīnga, īn urcus, pe fata Muntelui Iezerul Caprei (2417 m). Traversam astfel Piciorul Iezerului, desprins din vīrf spre sud si, depasind vīrful, revenim pe linia crestei, īn Fereastra Bīlei (2286 m), situata īntre vīrfurile Iezerului Caprei si Paltinului. Avem de o parte Valea Bīlei, iar de cealalta parte Caldarusa Lunga cu lacurile sale minuscule.
Fig 07
Continuam drumul pe versantul sudic īnierbat al Paltinului si iesim īn saua care-i poarta numele. Īntīlnim aici, īn dreptul stīlpului indicator, semnul traseului ce se desprinde catre dreapta, spre Lacul Bīlea (tr. 27). Drumul nostru se īndreapta catre sud, strabatīnd o mica pajiste. Īn continuare, el traverseaza un sector cu stīncarii īngramadite īntre coastele Muntelui Lepsita si creasta principala, īn care se īnalta, catre vest, cusma īntunecata a Turnului Paltinului (Paltina Mica, Claia sau Coltul Negru). Iesim apoi īntr-un gavan bogat īn izvoare, deasupra Vaii Paltinului. De aici se ramifica spre sud traseul 54, spre cantonul Piscul Negru. Orientīndu-ne spre dreapta, īncepem o traversare pe sub Turnul Paltinului. De-a lungul potecii, sapata ca o brīna īn coasta muntelui, se afla un punct expus, unde, pentru siguranta trecerii, este montat un cablu - balustrada. Īn continuare, strabatem o zona cu stīncarii, situata deasupra Caldarii Pietroase a Vaii Doamnei, aflata pe clina nordica. La capatul acesteia atingem saua Doamnei, dominata īn dreapta de Vīrful Laita (2397 m). Relieful se mai domoleste. Ocolim vīrful pe la sud pe un plai īnierbat, condusi de cītiva stīlpi de marcaj. Ajungem astfel īntr-o mica sa, dincolo de care creasta devine accidentata.
Coborīm pe sub creasta, pe versantul sudic, si depasim un tronson expus, prevazut cu mai multe cabluri ajutatoare, care sfīrseste īn saua Laitei. Dupa circa 200 m ajungem la baza Vīrfului Laitel. Un urcus sustinut īn serpentine scurte ne scoate (dupa 30 min) pe vīrful rotunjit al Laitelului (2390 m). De aici se deschide, spre vest, o perspectiva superba asupra Vīrfului Negoiu si Muchiei Tunsului, sprijinite īn adīncurile Vaii Laitei pe contraforturi uriase, adīnc ferestruite de hornuri si strungi. Zarim īn adīncuri, strecurīndu-se ca argintul viu, printre steiurile Caldarii Caltunului, suvitele de apa ce vin la popas vremelnic īn covata Lacului Caltun.
Un coborīs dur (30 min) ne duce apoi catre saua Laitei prin sectoare stīncoase, cu rupturi si saritori. Īn portiunile dificile ne ajutam de cablu. Poteca se lasa acum catre Iezerul Caltun, pe versantul sudic al Crestei Crenelate. Ajungem īn scurt timp pe malul Lacului Caltun, īn preajma refugiului Salvamont. Un stīlp cu sageti indicatoare arata ramificatia, traseelor din din zona.
Trasee de legatura: spre cantonul Piscul Negru prin Izvorul Caltunului (tr. 52; descris īn sens invers); spre Transfagarasan (gura tunelului dinspre sud) tr. 53; spre refugiul Salvamont, aflat la circa 50 m (marcaj punct rosu).
Īn continuare, ne īndreptam, spre vest, urcīnd printre blocuri mari de stīnca pīna īn Portita Caltunului (stīlp indicator). Dincolo de aceasta, poteca noastra traverseaza o portiune īn panta acoperita cu grohotisuri, la capatul careia īntīlnim semnul de marcaj cruce rosie (tr. 32), ce conduce prin Strunga Ciobanului īn Valea Saratii, la Piatra Prīnzului si cabana Negoiu.
De la ramificatie, traversam īn urcus un sector cu lespezi. Continuam apoi a urca īn serpentine pīna zarim īn stīnga, despicīnd peretele catre creasta muntelui, un horn; este calea de acces īn Strunga Doamnei, prin care conduce o poteca, varianta a traseului de creasta, spre Negoiu (marcaj banda albastra).
Varianta prin Strunga Doamnei (45 min) evita Hornul la Strunga Dracului, mai greu aceesibil din cauza zapezii care se mentine multa vreme īntre peretii hornului. Parasim, asadar marcajul cu banda rosie, urcam pe stīnga printr-un horn, care sfīrseste īn Strunga Doamnei, strunga situata pe linia crestei īntre Vīrful la Strunga Dracului, dreapta, si Vīrful Caltun, stīnga.
Trecem astfel pe partea opusa a crestei, īn bazinul Izvorului Negoiului, deasupra Caldarii Berbecilor. Poteca, avīnd un aspect de brīna, ocoleste īn urcus domol Vīrful La Strunga Dracului, pc versantul sau sud - vestic. Cam pe la mijlocul brīnei se ramifica spre stīnga, īn coborīre, o poteca marcata tot cu banda albastra. Ea traverseaza Caldarea Berbecilor si conduce īn urcus pe creasta Muntelui Podeanu si mai departe īn comuna Arefu (descrierea acestui traseu este redata īn sens invers numai pīna la Muntele Marginea, tr. 48).
De la rascrucea amintita, poteca noastra traverseaza, ceva mai sus, piciorul sudic al Negoiului, desprins din vīrful cu acelasi nume spre SV si iese deasupra Caldarii Mioarelor. Urcīnd apoi catre dreapta, spre creasta principala, ajungem īntr-o mica sa, situata la NV de Strunga Dracului, unde marcajul banda albastra ia sfīrsit. Pīna īn Vīrful Negoiu urmam poteca marcata cu banda rosie.
Continuam ascensiunea pe poteca marcata cu banda rosie, urcīnd pe sub peretii pravaliti din creasta ce leaga Vīrful Caltun de Negoiu. Ajungem astfel īn dreptul primelor obstacole. Dincolo de ele sīntem la baza hornului adīncit īn peretele estic al muntelui, numit Hornul la Strunga Dracului sau Hornul Turistilor. Folosind balustradele din lungul lui, ajungem īn Strunga Dracului. Avem acum la stīnga Vīrful La Strunga Dracului (2485 m), iar la dreapta Negoiul (2535 m).
Parcursul prin Hornul Turistilor nu este prea dificil. Se cere īnsa atentie, pentru a nu dizloca pietre, ele putīnd accidenta eventualii turisti aflati mai jos.
Urmīnd īn continuare linia crestei catre dreapta sosim la ramificatia marcajului cu banda albastra (varianta prin Strunga Doamnei). De la ramificatie urcam sustinut 15 - 20 minute pīna pe Vīrful Negoiu. Un stīlp indicator arata traseele ce trece prin acest punct.
Trasee de legatura din Vf. Negoiu: spre Lacul Vidraru (tr. 47 descris īn sens invers); spre cabana Negoiu (tr. 30 descris īn sens invers); spre saua Scarii peste Muchia Saratii si Vf. serbota, traseul dc creasta E - V, etapa a VII-a.
ETAPA a VII-a. Vīrful Negoiu - saua Scarii
Durata: 4 - 5 ore
Iarna, traseul este recomandat numai alpinistilor echipati corespunzator unui traseu de catarare; vara, avīnd īn vedere dificultatea tronsonului Custura Saratii, traseul este recomandat numai turistilor bine antrenati si obisnuiti cu catararea pe stīnci.
Descrierea traseului. Din Vīrful Negoiu, marcajul urmeaza linia de creasta spre vest.
La īnceput, coborīm sustinut versantul vestic al muntelui pīna īn strunga ce desparte cele doua vīrfuri gemene: Negoiu si Negoiu Mic.
Dincolo de acestea, poteca, bine conturata, se abate pe versantul sudic si depasind Vīrful Negoiul Mic (2485 m), din care se desprinde catre nord Muchia Tunsului sau a Scoreiului, ne scoate īn saua denumita Popasul lui Mihai. Un stīlp indicator marcheaza, aici, punctul de desprindere din creasta principala, catre nord, a potecii marcata cu triunghi albastru care conduce la cabana Negoiu (tr. 30).
De aici, poteca noastra se contureaza, īn coborīre, pe culmea lata si īnierbata. Dupa 10 - 15 minute apar primele stīnci; pe una din ele, inscriptia "serbota" ne arata ca sīntem pe drumul cel bun. Īncepe Custura Saratii. De fapt, poteca nu urmareste creasta, ci ocoleste marile obstacole, fie trecīnd de pe un versant pe altul, fie urcīnd sau coborīnd mici denivelari. Poteca si marcajul sīnt bune calauze pe tot parcursul. Custura se termina printr-un horn care ne scoate pe tapsanele ce preced creasta lata a masivului. De aici, īnaintam chiar pe linia de cumpana si ajungem pe Vīrful serbota (2331 m) īn circa 2 l/2 ore.
Un stīlp indicator ne arata directia traseului marcat cu banda albastra spre cabana Negoiu (tr. 33). Desprinderea traseului se afla īnsa īn dreptul unei stīnci, cīteva zeci de metri mai jos.
Dincolo de ramificatie, traseul nostru coboara sustinut, aproape pe 200 m diferenta de nivel, pīna īn saua larga a serbotei (2123 m). Ea delimiteaza Caldarea Mare a serbotei (nord) de Caldarea Mieilor din bazinul Izvorul Negoiului (sud).
Din saua serbotei pīna īn saua Scarii, creasta Fagarasului descrie un urias arc de cerc, cu deschiderea catre Valea serbota. Este Muntele Mīzgavul din Creasta, care are trei vīrfuri.
Īn urcus sustinut, ajungem pe vīrful sau estic (2212 m), pe crestetul caruia īntīlnim un stīlp de marcaj. Coborīnd de pe vīrf, atingem o mica sa, dincolo de care traversam o portiune stīncoasa cu o īngramadire haotica de blocuri de piatra, printre care marcajul ne poarta fara dificultati. Ajungem astfel īn apropierea vīrfului de mijloc al Mīzgavului din Creasta (2277 m), din care se lasa spre sud Piscul lui Cazan, īntre Izvorul Scarii (vest) si Izvorul Negoiului (est). Traseul de creasta ocoleste vīrful pe versantul sau nordic si ajunge ceva mai departe la o strunga, prinsa īntre acest vīrf si vīrful de vest al Mīzgavului (2264 m).
Lasīndu-se acum pe clina sudica, poteca ocoleste acest vīrf, revenind dincolo de el pe linia crestei, īn saua Scarii (2146 m). Aici, la intersectia cu marcajul cruce albastra, sfīrseste etapa a VII-a.
Trasee de legatura: spre nord, cabana Negoiu (tr. 49); spre sud, Izvorul Scarii cu legatura la Lacul Vidraru sau localitatea Salatruc (tr. 49; descris īn sens invers); spre saua Surului (vest), traseul de creasta E - V, etapa a VIII-a.
ETAPA a VIII-a. saua Scarii - saua Surului
Durata: 4 - 4 1/2 ore
Iarna, dupa ninsori mari, traseul este periculos, mai ales pe portiunea Scarisoara - Gīrbova - Lacul Avrig - saua Avrigului, unde se produc avalanse.
Descrierea traseului. Pornim din saua Scarii, īnsotiti de marcajul banda rosie, urmīnd linia de creasta catre vest. Īn urcus usor, atingem Vīrful Puha (2177 m), punct culminant pe creasta al culmii nordice cu acelasi nume. Continuam urcusul, avīnd īn dreapta Caldarea Porumbacelului.
Poteca, bine conturata, se departeaza de linia de creasta, evitīnd Vīrful Scarisoara (2261 m), din care se desprinde spre nord Muchia Scarisoarei. Depasim vīrful pe versantul sudic al muntelui si urcam apoi pīna pe Vīrful Scara (2306 m), punctat de un stīlp de marcaj. Orizontul se largeste mult jur-īrnprejur. Privirea ne este atrasa de Masivul Ciortea, ridicat cu semetie spre SV. Peretele sau, sfīrtecat de torenti si īnecat spre baza de grohotisuri, strajuieste Lacul Avrig, cuibarit īn caldare, sub creasta principala. Catre est, zarea este dominata de Vf. Negoiu, īn timp ce, catre nord, privirea se odihneste pe culmea domoala a Scarisoarei, ce se pierde undeva, jos, īn Ţara Oltului.
Fig 08
De pe vīrf coborīm pīna īn preajma curmaturii estice a Gīrbovei. Din ea se desprinde spre dreapta (NE) poteca marcata cu semnul cruce rosie (tr. 38) pe Culmea Scarisoarei, ce duce la cabana Barcaciu, cu legatura pentru Poiana Neamtului. Intrarea īn traseu este marcata cu stīlp indicator.
Din curmatura estica a Gīrbovei, poteca ne conduce spre SV, ocolind pe la sud Vīrful Gīrbova (2187 m). Pasajul ocolitor sfīrseste īn curmatura vestica a Gīrbovei (2140 m), īn apropierea stīlpului de marcaj. De aici parasim linia crestei, coborīnd īn caldare catre Lacul Avrig.
Atentie! Din curmatura vestica a Gīrbovei, un vechi marcaj, banda rosie, urmeaza firul crestei, urcīnd din greu cei aproape 300 m diferenta de nivel pīna īn Ciortea. El atinge astfel Vīrful Ciortea II (2422 m), din care se desprinde Culmea Mīzgavului, pe care se gaseste un alt vīrf al Ciortei - Capul Bīlei sau Boiu (2426 m). Culmea amintita cuprinde Muntii Boia - Mīzgavu - Petriceaua - Titescu -Sf. Ilie, lasīndu-se spre sud pīna īn preajma muntilor Frunti si Coziei.
Marcajul urmareste spre vest portiunea de creasta dintre vīrfurile Ciortea II si Ciortea I (2427 m), pentru a coborī apoi pe directia sud - nord, pīna īn Portita Avrigului. Īnainte de a ajunge īn "portita", el depaseste Turnul Lacului (2247 m).
Īn Ciortea s-au descoperit cinci pesteri, īntre care Pestera Mare, lunga de 37 m, se afla la 2424 m altitudine, fiind din acest punct de vedere grota situata la cea mai mare altitudine din Carpatii romānesti. :
Urmīnd marcajul catre dreapta, coborīm spre Lacul Avrig; traversam cīteva vīlcele stīncoase, adīncite pe abruptul nordic al Ciortei si depasim portiuni mai dificile, īn care poteca este roasa de ape. Intervalul sfīrseste īn Caldarea Avrigului, pe malul Lacului Avrig. Un stīlp indicator puncteaza aici ramificatia traseului 39 (marcaj punct albastru), spre cabana Barcaciu.
De pe malul Lacului Avrig, urcam sustinut spre Portita Avrigului, profilata īntre Vīrful Vīrtopul Rosu (nord) si Turnul Lacului (sud).
Traversīnd grohotisurile ruginii ale Vīrtopului Rosu, ajungem īn Portita Avrigului sau saua Lacului (2178 m), dupa aproape 30 minute.
Din acest loc, poteca se orienteaza catre dreapta. Urcīnd, traversam de-a coasta fata sudica a Vīrtopului Rosu si atingem o mica sa, deasupra Vaii Vīrtoapelor (spre nord).
Dincolo de aceasta, urcam īn serpentine, pe pantele sudice ale Budislavului (Racoviceanu Mare). Dupa 30 minute, atingem spinarea rotunjita a muntelui, ceva mai la sud de vīrf. Din Budislavu (2371 m), se desprinde spre nord un scurt picior priporos (Piscul Rosu), ce desparte Valea Rosiilor de cea a Vīrtoapelor. Catre sud, Budislavul delimiteaza Izvorul Budislavului de cel al Surului, spre care ne īndreptam. De sus ne atrage atentia forma de trapez a Surului, cu cele doua vīrfuri ale sale: Suru (2283 m) si Capul Surului (2274 m). Īn stīnga lui, dincolo de saua Surului, se ridira Vīrful Ga-vanu sau Lacustele (2 135 m), pe al carui picior sudic se zareste Coltul Miclausului (2049 m). O ultima privire īnapoi ne dezvaluie vīrfurile Ciortei si Negoiului, pe care nu le vom mai zari dincolo de Budislavu.
De pe culme coborīm sustinut catre vest. Poteca, jalonata cu cītiva stīlpi de marcaj, ne scoate īn saua Budislavului (circa 2200 m). Spre nord se adīnceste sub noi unul din ultimele circuri glaciare ale masivului.
Īn continuare, strabatem de-a coasta versantul sudic al Muntelui Suru, trecīnd, pe rīnd, pe sub Curmatura Rosilor (circa 2225 m), Vīrful Capul Surului si Vīrful Suru. Īn acest sector se afla cīteva izvoare, ultimul fiind "sipotul lui Glasie". Ajungem īn saua Surului (2110 m), dupa aproape doua ore de mers de la Lacul Avrig. Īn dreapta deslusim Vīrful Suru, iar īn stīnga, Vīrful Gavanu (Lacustele). Din acest punct se desprinde, spre NV, traseul marcat cu triunghi rosu (tr. 42) ce coboara spre cabana Suru, cu legatura pentru comuna Sebesu de Sus sau Avrig. Un stīlp indicator, situat īn sa, ajuta la orientare.
Trasee de legatura: spre cabana Suru (tr. 42); spre halta C.F.R. Valea Marului din Valea Oltului, traseul de creasta E - V, etapa a IX.
ETAPA a IX-a. saua Surului - Halta C.F.R. Valea Marului (Valea Oltului)
Durata: 6 l/2 - 7 ore
Iarna, traseul poate fi parcurs si pe schiuri.
Descrierea traseului. Din saua Surului, marcajul banda rosie se īndreapta catre vest. Primul vīrf de pe creasta, Vīrful Gavanu (2135 m), ramīne īn stīnga, poteca ocolindu-1 pe versantul sau nordic. Mergīnd mai mult de-a coasta pe la partea superioara a acestui versant, ajungem deasupra Caldarii Gavanului ce se deschide larg īn dreapta. Ajungem astfel īn preajma Muntelui Cocorīciu. Vīrful sau, denumit si Vīrful Moasei (2034 m), reprezinta ultima cota ce depaseste 2000 m īn drumul nostru catre vest. Prin aceste locuri, poteca ne poarta pe coastele nordice ale muntelui, lasīnd vīrful īn stīnga. Traversam astfel portiunea terminala a Muchiei Moasei. Īn acest sector, ceva mai la vest de vīrf, īntīlnim marcajul cu triunghi albastru (tr. 46, Greblesti - cabana Suru).
Poteca, marcata acum si cu triunghi albastru, ne conduce īn continuare catre pantele īnierbate de pe versantul sudic al muntelui. Cele doua semne, care se succed, ne conduc mai mult īn coborīre, ocolind īn general micile denivelari ale crestei. Mergīnd astfel, ajungem īn saua Apa Cumpanita (1807 m), din dreptul careia se contureaza, catre nord, Valea Cumpenei, iar catre sud cea a Sterminoasei (Cocorīciului). Din sa se desprinde spre sud, pe Piciorul Cotilor, traseul 46, numit si "Traseul Memorial General Praporgescu" (descris īn sens invers). Mai departe un urcus pieptis ne scoate pe Vīrful Tataru (1890 m), de unde coborīm īn Curmatura Tatarului. Īn continuare, trecem pe līnga cele doua piscuri ale lui Fat (1871 m - 1836 m) si ajungem la est de Vīrful Chica Fedelesului, la refugiul alpin (practic distrus).
Condusi īn continuare de poteca, ocolim Vīrful Chica Fedelesului (1820 m) si revenim pe creasta. Din Chica Fedelesului, catre stīnga, se desprinde Muchia Zanoagele Cīinenilor, pe care marcajul cu semnul cruce rosie (tr. 44) conduce īn comuna Cīineni.
De sub Chica Fedelesului urmam poteca īn coborīre. Trecem astfel de Chica Lacului (1649 m) si ajungem, īnainte de Chica Pietrelor (1606 m), la un stīlp indicator, dispus la punctul de desprindere spre dreapta a traseului 43 catre Turnu Rosu, marcat si el tot cu semnul cruce rosie, ca si traseul 44.
Din punctul de bifurcatie amintit, marcajul cu banda rosie continua singur pe creasta Muntelui Chica Pietrelor. Īn acest sector, unde īntīlnim inscrise cu vopsea pe blocuri de calcar indicatii asupra traseului, poteca evita pe la nord un prim vīrf al muntelui, revine īntr-o mica curmatura cu aflorimente calcaroase, se lasa putin pe partea stīnga a culmii si continua printre grohotisuri. Prin ulucul Vaii Curpanului, aflat īn stīnga, zarim Muntii Lotrului.
Revenind pe rulme, ocolim pe la nord Vīrful Chica Pietrelor (1606 m). Poteca urca apoi pe Piscul Strīmbanu si intra īn padurea de molid, putin īn dreapta culmii principale. Este recomandabil īnsa ca Vīrful Strīmbanu sa fie ocolit pe la nord, pe poteca ciobaneasca, printr-un mic pīlc al padurii de molid. Urmeaza, īn continuare, o portiune de creasta mai dificila, dar scurta. Pasajul este īngust si plin cu stīncarii. El lasa īn stīnga, spre Valea Curpanului, un perete abrupt. Atentie la marcaje! Odata depasita aceasta mica bariera, traseul pīna īn valea Oltului nu mai prezinta dificultati.
Printr-un urcus scurt, razbim pe o curmatura a Strīmbanului. De-aici intram īn padure si ajungem dincolo de ea īn pasunea de pe Strīmbanu. Este locul de unde se ramifica spre stīnga vechiul drum de creasta pentru halta C.F.R. Valea Fratelui sau Valea Boului (Rindiboului), traseu abandonat. Noul marcaj ne va conduce īn continuare pīna la halta C.F.R. Valea Marului.
Asadar, de la stīlpul indicator traversam spre nord-vest poiana si prindem culmea īnierbata si punctata cu pietre de calcar a Strīmbanului.
O vreme mergem īn lungul culmii. Apoi poteca ne conduce spre o poiana cu o stīna. Poiana este delimitata īn dreapta de īmprejmuirea unei plantatii. Mergīnd pe līnga gard, ajungem īn saua dintre Strīmbanu si Vīrful Paului.
Dincolo de sa, ocolim īn urcus Vīrful Paului (1172 m) pe un versant īmpadurit cu mesteceni. Din padure iesim sub Vīrful Paului īntr-o frumoasa poiana īn care se afla o stīna. Spre vest vedem vīrfurile Muma si Prejba, iar spre SV creasta Vīrfului Mare - Sterpu - Voineagu Catanesii.
Traversam poiana īn diagonala catre dreapta si coborīm aproape o ora pe dunga dealului, numit Muchia Plaietului.
Dintr-un punct cu stīlp indicator, poteca paraseste culmea Plaietului si, orientata catre dreapta, coboara īn panta accentuata pīna īn drumul pentru carute. De-aici, īnaintam catre stīnga printre livezi si ajungem īn preajma haltei C.F.R. Valea Marului.
TRASEUL DE CREASTĂ EST - VEST
Marcaj: banda rosie
(vezi schitele de la traseul de creasta est - vest)
ETAPA I. Halta C.F.R. Valea Marului - saua Surului
Durata: 7-8 ore
Īn timpul iernii, deplasarea se poate face si cu schiurile.
Descrierea traseului. Chiar din fata haltei C.F.R. Valea Marului, un stīlp de marcaj arata intrarea īn traseu. Initial mergem 5 minute prin livezi de-a lungul unui drum pentru carute. Ne orientam apoi la dreapta (NE) si, urcīnd sustinut, ajungem īn circa 10 minute pe culmea īnierbata a Plaietului.
Ţinīnd linia de cumpana a Plaietului, urcam prin pasuni catre Vīrful Paului (1172 in). Dupa circa 1 1/4 ora ajungem īn poiana de sub Vīrful Paului, unde se afla o stīna.
Din poiana putem admira panorama muntilor din jur; catre vest se detaseaza vīrfurilc Muma si Prejba, iar catre SV, culmea Vīrful Mare - Sterpu - Voineagu Catanesii.
Īn continuarea traseului strabatem un mestecanis si, coborīnd, ajungem īn saua care separa Vīrful Paului de Culmea Strīmbanului. Nu departe de saua amintita, patrundem īntr-o poiana delimitata īn stīnga de īmprejmuirea unei plantatii. Trecem pe līnga o stīna, dincolo de care strabatem o zona de calcare. Īn amonte de pasaiul cu pietre, ne abatem la dreapta catre un stīlp de marcaj, care indica locul de intrare īn padure. Īntīlnim acum, desprinsa catre dreapta, vechea poteca de creasta, spre halta C.F.R. Valea Fratelui, astazi abandonata.
Printr-un urcus scurt, ajungem īn Curmatura Strīmbanului. Avem īn dreapta, spre Valea Curpanului, pravalisurile unui perete de calcar. Un urcus mai sustinut ne scoate īn Chica Pietrelor, ale carei vīrfuri le ocolim, pe versantul nordic, pe la obīrsia Vaii Vulcului. Curīnd ajungem īn saua ce precede Chica Lacului. De-aici, se ramifica spre stīnga, coborīnd īn serpentine, poteca traseului 43 (marcaj cruce rosie) spre Turnu Rosu.
Continuam sa urcam spre Chica Fedelesului (1820 m), aflata pe creasta catre est, condusi īn paralel de marcaje cu banda si cruce rosie. Din Chica Fedelesului se desprinde spre dreapta (sud) Muchia Zanoagei, pe spinarea careia, de-a lungul unei poteci de pastori, conduce pīna īn comuna Cīineni, poteca traseului 44, marcata tot cu cruce rosie.
Ocolim Vīrful Chica Fedelesului, trecīnd pe versantul nordic. Pe parcurs lasam īn stīnga Muchia lui Schiau, care delimiteaza Pīrīul lui Ionel de Valea lui Fat, trecem pe līnga un izvor si ajungem din nou pe creasta, dincolo de Chica Fedelesului, līnga refugiul alpin (deteriorat).
De la refugiu, reluam urcusul, ocolim pe la sud cele doua vīrfuri ale Piscului lui Fat (1871 m si 1836 m) si iesim īn Curmatura Tatarului. Avem īn stīnga Valea Tatarului si īn dreapta Valea Cotilor. Īn continuare, un urcus scurt ne scoate pe Vīrful Tataru (1890 m). Pozitia lui dominanta ne prilejuieste un tur de orizont. Spre sud, privirea urmeaza Muchia Cotilor desprinsa din vīrful pe care ne gasim; īn spate, dincolo de defileul Oltului, se profileaza Muntii Lotrului. Catre nord, se alungeste Plaiul Tatarului, pe a carui creasta coboara o poteca ciobaneasca spre Sebesu de Sus.
Parasim Vīrful Tataru si coborīm īn saua Apa Cumpanita (1807 m), īntre izvoarele Sterminoasei (dreapta) si Pīrīul Cumpenei (stīnga). Sīntem īn punctul de desprindere spre sud a traseului marcat cu triunghi albastru (tr. 46) care vine dinspre Greblesti pe Muchia Cotilor. Urcam īn continuare sustinut, cīnd pe linia crestei, cīnd pe sub ea, pentru a ocoli unele obstacole, avīnd calauza cele doua semne care se succed: banda rosie si triunghi albastru.
Depasim un mamelon si continuam pe culmca presarata ici-colo cu stīnci. Lasam īn stīnga versantul Pietrelor Albe, striat de izvoarele Moasei si ajungem īn zona Muntelui Cocorīciu, al carui vīrf de 2034 m este primul din seria vīrfurilor ce depasesc 2000 m altitudine.
Din dreptul vīrfului amintit se desprinde, catre nord, Muchia Moasei, īn lungul careia coboara, spre cabana Suru, poteca traseului 46 (marcaj triunghi albastru).
Dincolo de Muntele Cocorīciu, poteca ne conduce pe versantul nordic al crestei. Ocolim si lasam īn dreapta Vīrful Gavanu sau Lacustele (2135 m) si ajungem īn saua Surului (2110 m).
Din dreptul unui stīlp indicator se desprinde catre stīnga marcajul triunghi rosu prin Caldarea Gavanului, spre cabana Suru.
Trasee de legatura: spre cabana Suru cu legatura pentru halta C.F.R. Sebes-Olt sau localitatea Avrig (tr. 42); spre saua Scarii cu legatura pentru cabana Negoiu, traseul de creasta V - E, etapa a II-a.
ETAPA a II-a. saua Surului - saua Scarii
Dnrata: 4 - 4 1/2 ore
Iarna, dupa ninsori abundente, traseul este periculos, mai ales īn portiunea saua Avrigului - Scarisoara.
Descrierea traseului. Din saua Surului, creasta Fagarasului se orienteaza catre NE, culminīnd īn cele doua vīrfuri ale Muntelui Suru, Vīrful Suru (2283 m) si Capul Surului (2274 m), unite printr-o creasta lunga de peste 700 m.
Poteca, marcata cu banda rosie, evita urcusul pe aceste vīrfuri. Ea strabate de-a coasta versantul sud - estic al muntelui, traversīnd grohotisurile revarsate spre adīncul Izvorului Surului (Caldarea Surului). Īn dreapta, dincolo de Valea Surului, se ridica muchia rotunjita a Muntelui Budislavu. Ne īndreptam catre aceasta, īntīlnind īn drum izvoare (primul din ele - "sipotul lui Glasie"), pe marginea carora, toamna, īnfloreste īn tufe dese omagul (Aconitum napellus). Traversīndu-le, poteca se apropie īn urcus de un vīlcel pietros, ce scapa catre sud din Curmatura Rosilor (circa 2225 m), situata īn creasta, la est de Capul Surului. Depasim un mic vīrf (2202 m) si iesim īn saua Budislavului. Zarim īn dreapta, pe spinarea Barcaciului, cabana cu acelasi nume.
Īn continuare, urcam pe latura vestica a Budislavului (Racoviceanu Mare). Urmīnd poteca ce descrie serpentine scurte, adīncite īn coastele muntelui, depasim pe rīnd trei stīlpi de marcaj si ajungem, dupa aproape 30 minute, īn preajma vīrfului. El desparte - prin piciorul sau sudic - Caldarea Izvorului Surului de Valea Budislavului. Vīrful propriu-zis (2371 m) se afla mai la nord de punctul atins de noi. Din el se desprinde catre nord Piscul Rosu.
Privind īn urma, catre SV, privirea se opreste pe Vīrful Miclausu (2049 m), situat pe piciorul desprins spre sud din Vīrful Gavanu. Īn fata, Ciortea īsi etaleaza povīrnisurile, īmbracate īn grohotisuri. Pe creasta principala putem zari vīrful de vest al Ciortei (2427 m). Din dreptul lui, Capul Gemenilor (2395 m) lasa spre sud un picior lung (Culmea Olanului). Īn stīnga Ciortei apare pentru prima data Negoiul.
Dincolo de spinarea Budislavului, poteca se contureaza pe coastele sud-estice, coborīnd īn serpentine strīnse pīna īn saua ce-l desparte de Vīrtopul Rosu. Īn dreptul ei, spre nord, se deschide Valea Vīrtoapelor, afluent al Racovitei. Dincolo de aceasta sa, poteca devine mai domoala, asternīndu-se pe versantul sudic, īnierbat. Depasim astfel Vīrful Vīrtopul Rosu (2242 m), ce ramīne īn stīnga si ajungem la poalele Ciortei īn saua Avrigului (2178 m), denumita si "Portita Avrigului" sau saua Lacului.
Sub noi, īntr-o caldare glaciara salbatica, dominata de povīrnisurile nordice ale Ciortei, īsi unduieste apele Lacul Avrig, din care īsi trage viata Rīul Mare al Avrigului.
Din saua Avrigului, creasta Fagarasului se īndreapta catre sud si, dincolo de vīrful Turnul Lacului (2247 m), culmineaza īn Vīrful Ciortea I sau Vīrful Dracului (2427 m). Apoi ea se arcuieste catre NE si, dupa ce atinge Vīrful Ciortea II (2422 m), coboara īn curmatura vestica a Gīrbovei.
Poteca noastra, marcata cu banda rosie, nu urca pe Ciortea. Ea se lasa pe versantul nord-estic al crestei, coborīnd peste rīurile de grohotis ruginiu, scurse din coasta Vīrtopului Rosu. Dupa 10 - 15 minute, ea ne scoate pe malul Lacului Avrig, la 2211 m (2 ore din saua Surului).
Atentie! Din saua Avrigului un vechi marcaj cu banda rosie urmeaza linia crestei pīna pe Ciortea, coborīnd apoi spre curmatura vestica a Gīrbovei. Deoarece parcurgerea acestei portiuni este foarte dificila, nu recomandam efectuarea ei decīt turistilor experimentati, si numai pe vreme frumoasa. Speologii amatori ai cercului "Emil Racovita" Bucuresti au descoperit īn zona Vīrfului Ciortea cinci pesteri. Dintre acestea, Pestera Mare din Ciortea (37 m lungime) este situata la cea mai mare altitudine din Carpatii romānesti (2424 m).
Līnga lac īntīlnim un stīlp indicator care marcheaza punctul de desprindere a traseului 39 ce conduce, prin Valea Avrigului, pīna la cabana Barcaciu (marcaj punct albastru). Lasam īn stīnga acest traseu si, dupa ce traversam firul pīrīului ce-si trage apele din lac, ne angajam, īn urcus sustinut, la īnceput īn serpentine, apoi de-a coasta, pe poteca conturata pe versantul nord-vestic al Ciortei.
Traversam cīteva vīlcele priporoase ce scapa din peretele catre Caldarea Mare a Avrigului si, dupa ce depasim doi stīlpi de marcaj, atingem din nou linia crestei principale īn curmatura vestica a Gīrbovei (2140 m, 45 minute), īn dreapta noastra, creasta se ridica spre Vīrful Ciortea II.
Lasīnd īn urma Ciortea, īnaintam pe poteca ce traverseaza fetele īnierbate ale versantului sud - estic al Gīrbovei si iesim īn saua dintre acest vīrf si cel al Scarii (curmatura estica a Gīrbovei - 2150 m). Ceva mai sus īntīlnim doi stīlpi de marcaj care indica desprinderea din traseul de creasta a traseului 38 spre cabana Barcaciu (marcaj cruce rosie).
Lasīnd ramificatia drumului catre Barcaciu īn stīnga, urcam vreme de 30 de minute pīna pe Vīrful Scara (2306 m - stīlp de marcaj). Odata ajunsi sus, vedem pentru prima data grandioasa panorama a marilor īnaltimi ale Fagarasului.
Privirea ne este atrasa mai ales de vīrfurile Negoiu si Caltun, īnaltate spre est. Cīnd vremea permite, putem vedea pīna dincolo de Muchia Tunsului, spre Vīnatoarea lui Buteanu. Catre nord se lasa culmea domoala a Scarisoarei, pe care se poate zari poteca ce coboara spre Barcaciu. Orizontul este īnchis catre sud de creasta principala dintre Vīrtopul Rosu si Ciortea, pe care distingem Portita Avrigului. Ciortea impresioneaza prin aspectul sau ruiniform si prin fata sa brazdata de torenti de pietre.
Din Vīrful Scara, poteca de creasta ne conduce catre est, spre Vīrful Scarisoara (2201 m), pe care-l ocolim pe versantul sudic. Dincolo de vīrf iesim din nou pe linia de creasta, deasupra vaii glaciare largi si primitoare a Porumbacelului. Urmeaza un urcus care ne scoate īn cīteva minute pe Vīrful Puha (2177 m), punctul de jonctiune al Piciorului Puha cu creasta principala (pe vīrf stīlp metalic). De-aici, coborīm pīna īn saua Scarii, care este marginita īn stīnga (nord) de Caldarea Vestica a serbotei, iar īn dreapta (sud) de Caldarea Scarii. Aici este si punctul de īntīlnire cu traseul 49, marcat cu cruce albastra, care face legatura īntre Valea Topologului si cabana Negoiu.
Pentru cei care parcurg creasta Fagarasului cu cortul, recomandam ca loc de bivuac Caldarea Vestica (mica) a serbotei (situata pe versantul nordic), īn care se īntīlnesc izvoare. Durata de coborīre, circa 15 minute. Trasee de legatura din saua Scarii: spre cabana Negoiu (tr. 49); spre Valea Topologului (tr. 49; descris īn sens invers); spre Negoiu cu legatura pentru cabana Negoiu, traseul de creasta V - E, etapa a III-a.
ETAPA a III-a. saua Scarii - Vīrful Negoiu
Durata: 4 - 5 ore
Iarna, Custura Saratii se parcurge rar. Alpinistii o ocolesc pe la sud, coborīnd īn Caldarea Mioarelor si apui urcīnd pe coastele sudice pīna pe Vīrful Negoiu.
Descrierea traseului. Din saua Scarii pīna īn Vīrful serbota, creasta Fagarasului descrie un arc de cerc, cu deschiderea catre nord. Este rcgiunea Muntelui Mīzgavu din Creasta, cu cele trei vīrfuri ale sale. Pornind din sa, urmam poteca ce se angajeaza īn urcus pe linia de creasta deasupra caldarii vestice (Caldarea Mica) a serbotei. Ea se abate apoi pe versantul sudic, lasīnd īn stīnga primul vīrf al Mīzgavului (vīrful vestic), cu cei doi colti ai sai (cel mai īnalt de 2246 m). Dincolo de acesta ajungem īntr-o mica strunga, din dreptul careia trecem pe versantul nordic al muntelui.
Strabatīnd o zona stīncoasa, ajungem īn dreptul celui de al doilea vīrf al Mīzgavului (2277 m). Din acest vīrf se desprinde spre sud Piscul lui Cazan, delimitīnd Izvorul Scarii (vest) de Izvorul Negoiului (est).
Depasind vīrful sudic pe un brīneag, deasupra Caldarii Mari a serbotei, revenim pe linia crestei si traversam o īngramadire haotica de blocuri de stīnca. Urmīnd marcajul, urcam si coborīm pe culmea īngusta, iesind dincolo de ea īntr-o sa īnierbata, la baza celui de al treilea si ultim vīrf al Mīzgavului (de est - 2212 m). Avem acum īn dreapta Caldarea de vest a Izvorului Negoiului (Caldarea Mieilor).
Poteca ne poarta īn continuare, īn urcus sustinut, pīna pe acest ultim vīrf al Muntelui Mīzgavu, pe care īl atingem, dupa aproape o ora de la plecarea din saua Scarii (pe vīrf se afla un stlīp de marcaj). Coborīnd ajungem īn saua īnierbata a serbotei (2123 rn). Un scurt popas īnainte de a urca pe vīrf ne permite sa privim spre nord, catre Valea serbotei, cu caldarile sale glaciare, marginite la vest de piciorul Muntelui Puha, iar la est de Culmea serbotei, pe care se gaseste cabana Negoiu.
Īn continuare traseul urca pieptis diferenta de nivel de circa 200 m (45 min ) ce ne desparte de Vīrful serbota. Cu cītiva zeci de metri īnainte de a ajunge pe vīrf īntīlnim, īn stīnga, marcajul banda albastra (tr. 33), care vine de la cabana Negoiu si conduce īn Vīrful serbota.
Din acest punct, poteca cu ambele marcaje ne conduce īn cīteva minute pe Vīrful serbota (2331 m).
De pe acest vīrf se deschide, catre Negoiu si Caltunu, una din cele mai marete si coplesitoare perspective. Īntre noi si vīrfurile catre care ne īndreptam, se profileaza, salbatica, linia de creasta pe care trebuie s-o urmam. Ea desparte caldarile Saratii, adīnci si neprimitoare (nord), de caldarile Izvorului Negoiului, la fel de salbatice (sud). Custura Saratii este singura cale de urmat pentru a ajunge direct pe Vīrful Negoiu. Privita de jos, din caldarile si Valea Saratii sau de la cabana Negoiu, ea apare ca un meterez inaccesibil. De aici, de sus, din Vīrful serbota, aspectul sau nu este mai putin salbatic si spectaculos. Turnuri, ace, lespezi uriase de stīnca, īntr-o mare dezordine, par a face imposibila parcurgerea ei.
Totusi, marcajul de creasta - caci de poteca nu poate fi vorba - se strecoara abil si ne poarta fara mari probleme prin aceasta lume de piatra, pīna la Negoiu (se cere totusi prudenta īn parcurgerea acestei creste si evitarea ei pe timp cu ceata).
Pornind din vīrf, creasta se lasa vertiginos spre est, pe primii cītiva zeci de metri. O urmam si, trecīnd o serie de lespezi, ajungem īn dreptul unui mic horn, pe care-1 coborīm catre versantul nordic al crestei. De la horn traversam cīteva tapsane de iarba si-apoi, printr-un alt horn, revenim īn linia de creasta, ocolind mai multi colti pe fetele sudice. Trecīnd apoi printre blocuri de stīnci imense, de culoare negricioasa, revenim īn linia de creasta, ocolim īn continuare un pinten si un colt vertical, pentru a coborī apoi printr-o suita de hornulete si tapsane pe versantul nordic. Am facut pīna acum 45 de minute din Vīrful serbota si sīntem īn punctul cel mai de jos al custurii (2177 m). Sub noi, catre sud, apare Caldarea Pietroasa a Izvorului Negoiului, covīrsita de blocuri de piatra. De aici depasim, urcīnd sau mergīnd de-a coasta, o īnlantuire de obstacole care cer mai multa atentie la cautarea prizelor pentru mīini sau pentru picioare. Pentru a evita marile obstacole ale custurii, marcajul trece de pe un versant pe altul sau urmeaza, dupa caz, linia crestei. Fetele care se traverseaza au prize bune, dar lasa sub ele verticale ametitoare.
Īn zona terminala a traseului escaladam, fara mari emotii, scocul unei vīlcele si un horn. Dupa 2 ore, socotite din Vīrful serbota, ajungem īn saua Popasul lui Mihai. Un stīlp indicator semnaleaza desprinderea catre stīnga a traseului 30 spre cabana Negoiu (descris īn sens invers).
Din saua īn care ne aflam, poteca, bine conturata, ne conduce pīna pe Vīrful Negoiu. Ea īncinge ca o brīna versantul sudic, īnierbat, trecīnd pe sub Negoiul Mic (2485 m), punctul de jonctiune al Muchiei Tunsului cu creasta principala. Depasindu-l, iesim īntr-o mica strunga ce desparte Vīrful Negoiul Mic de Negoiu. Un urcus sustinut ne scoate pe crestetul celui de al doilea vīrf ca īnaltime al Carpatilor romānesti, Negoiu (2535 m).
Privelistea ce se dezvaluie din īnaltul vīrfului este de o rara frumusete. Spre SE, aproape la fel de īnalt ca Negoiu, Caltunul ascunde, sub salbaticul sau povīrnis de nord, Lacul Caltun, din care nu putem zari decīt o parte.
Urmīnd cu privirea spre sud marele picior de munte Podeanu - Marginea, ce se desprinde din Caltun, putem zari - daca vizibilitatea este buna -, lacul de acumulare de la Vidraru. Tot spre sud se deschide, sub vīrf, Caldarea Mioarelor, din complexul glaciar al Izvorului Negoiului. Spre vest, printr-un frumos arc de cerc, Custura Saratii se leaga de Vīrful serbota; dincolo de el, din ce īn ce mai īndepartate, se profileaza vīrfurile Ciortea, Budislavu si Suru.
Deschizīndu-se sub noi, spre nord, caldarile glaciare ale Laitei au un aspect salbatic. Spre fundul lor coboara rīuri imense de pietre din versantii ruiniformi ai Muchiei Scoreiului, ai Laitei si ai Laitelului. Se disting departe īn zare, ca pe o imensa harta īn relief, satele si ogoarele Ţarii Oltului. Īnspre est, ne asteapta Laitelul, Laita, Paltinu si Vīnatoarea lui Buteanu.
Trasee de legatura: spre cabana Negoiu (tr. 30; descris īn sens invers); spre Lacul Vidraru prin Izvorul Negoiului (tr. 47; descris īn sens invers); spre saua Caprei cu legatura pentru cabana Bīlea, traseul de creasta V -E, etapa a IV-a.
ETAPA a IV-a. Vīrful Negoiu - saua Caprei
Durata: 4 1/2 - 5 ore
Iarna, traseul este periculos, recomandīndu-se numai alpinistilor experimentati īn ascensiunile de iarna.
Descrierea traseului. Din Vīrful Negoiu, creasta Fagarasului se arcuieste catre SE, fiind taiata de doua strungi, despartite de Vīrful La Strunga Dracului (2485 m): Strunga Dracului, prin care este dirijat marcajul de creasta banda rosie si Strunga Doamnei, prin care conduce marcajul banda albastra (varianta).
Pornim din vīrf, coborīnd circa 10 minute pīna īntr-o mica sa. Din acest loc marcajele se despart: banda rosie continua pe creasta (sud), catre Strunga Dracului, iar banda albastra, la dreapta catre Strunga Doamnei.
Varianta prin Strunga Doamnei. Marcaj: banda albastra;
Durata: 45 minute
Acest parcurs dubleaza drumul de creasta pe o mica portiune, evitīnd coborīrea prin hornul La Strunga Dracului. Pornind de la ramificatia traseelor, aflata īn preajma vīrfului Negoiu, ne orientam spre dreapta, coborīnd cītiva zeci de metri, pe un vīlcel pietros, īnspre Caldarea Mioarelor a Izvorului Negoiului. Īn continuare, poteca se orienteaza spre stīnga, ocolind de-a lungul unui pasaj, cu aspect de bīrna, Vīrful La Strunga Dracului, pe versantul sau sud-vestic.
Traversam piciorul sudic al Negoiului, ce se desprinde din acest vīrf spre SV, despartind Caldarea Mioarelor de cea a Berbecilor.
Mergīnd pe versantul Caldarii Berbecilor, ajungem - cam cu 250 m īnainte de Strunga Doamnei - īntr-un punct, de unde, īn coborīre, se desprinde un marcaj, tot cu semnul banda albastra. El traverseaza Caldarea Berbecilor, prinde Culmea Podeanu (tr. 48) si sfīrseste dupa un parcurs lung īn localitatea Arefu sau la Cumpana.
De la ramificatia amintita, urcam si ajungem curīnd īn Strunga Doamnei, adīncita pe linia crestei īntre Vīrful La Strunga Dracului si Vīrful Caltun. De-aici, pe verticala unui horn adīncit pe versantul nordic al crestei, coborīm si reīntīlnim, dupa aproape 45 de minute socotite de la Vīrful Negoiu, marcajul traseului de creasta, banda rosie.
Urmīnd marcajul de creasta, urcam putin si īntīlnim dupa cītiva metri un stīlp indicator, situat īn Strunga Dracului. Sīntem la capatul superior al Hornului La Strunga Dracului (Hornul Turistilor), ce brazdeaza peretele estic al muntelui, prin care coborīm īn Caldarea Superioara a Laitei.
Coborīrea este usurata de cablurile ajutatoare, montate pe mari portiuni īn peretii hornului. Ea trebuie facuta totusi cu atentie, pentru a evita dislocarea pietrelor, ce ar putea accidenta eventualii turisti aflati mai jos. Dupa aproape 20 minute de coborīre, ajungem la baza hornului, īn amfiteatrul caldarilor Vaii Laitei. De-aici, poteca se orienteaza spre dreapta, īn coborīre usoara. Īn curīnd traversam o portiune mai expusa, īnclinata, si coborīm peste un grup de lespezi. Putin mai departe īntīlnim, venind din dreapta, poteca marcata cu banda albastra a variantei ce trece prin Strunga Doamnei.
Continuīnd de la punctul amintit, ajungem, dupa aproape 10 minute, īn dreptul unui stīlp indicator, unde poteca se uneste cu cea marcata cu cruce rosie (tr. 32), ce face legatura cu cabana Negoiu prin Strunga Ciobanului.
Mai departe traseul de creasta traverseaza o pīnza de grohotis si ne scoate īn Portita Caltunului (circa 2180 m).
Din Portita Caltunului coborīm prin haosul de lespezi de pe versantul sudic pīna īn Caldarea Caltunului, pe malul Lacului Caltun.
Aici aflam stīlpul cu sageti indicatoare, care semnaleaza ramificatia traseelor marcate spre Transfagarasan - gura tunelului dinspre sud (tr. 53) si spre Cantonul Piscul Negru prin Izvorul Caltunului (tr. 52). Pe malul opus al lacului, la circa 50 m, se afla refugiul Caltun, adapost modest, pīna la care conduce marcajul punct rosu.
De la raspīntia drumurilor īncepem sa urcam pe coastele Muntelui Laitel, putin catre stīnga. Este cel mai obositor pasaj al etapei. El sfīrseste pe Vīrful Laitel (2390 m), de unde putem privi fara opreliste lumea mirifica a stīncilor golase sau abia acoperite cu licheni, sculptate de ghetari īntr-o inimaginabila bogatie de forme. Privind īnapoi, vedem Negoiul. Este auster si sobru, de o frumusete aspra ca si vecinul lui dinspre stīnga, Caltunu. Cicatricile ranilor lasate de ghetari, haosul stīncilor goale si īntunecate le confera un aspect salbatic. De pe crestetul īntunecat al colosilor, privirea cade vertical si se opreste pe luciul apelor cu colorit de ghintura al Lacului Caltun. Dincolo de Valea Laita se īnalta, desprinsa din Negoiu, Muchia Tunsului, cu caldarile La Strunga Dracului, La Strunga Ciobanului, a Podeiului si ale Burianului Mare si Mic. Spre sud, zarim, dincolo de Caldarea Mare a Paltinului si de Valea Caprei, piciorul Buda - Museteica - Piscul Negru, alungit spre sud catre apele Lacului Vidraru.
Din Vīrful Laitel coborīm īn serpentine scurte catne est. Atingem linia crestei īn saua Laitei. Īn continuare, creasta devine mai accidentata si mai īngusta. Poteca coboara sub linia crestei, fiind īnsotita, īn dreptul a doua pasaje mai dificile, de cabluri metalice ajutatoare. Apoi, cu ajutorul a īnca doua cabluri, urcam din nou pe linia crestei, ajungīnd ceva mai departe īntr-o alta sa, larga si īnierbata. Urmam pe culme un plai comod, pe care-l strabatem fara efort. Depasim astfel Vīrful Laita (2397 m), ridicat īn stīnga noastra pe creasta principala (din el se desprinde catre nord Piscul Doamnei) si ajungem īn saua Doamnei (2294 m), deasupra Caldarii Pietroase a Vaii Doamnei (o ora din Vīrful Laitel).
Privirea cuprinde acum Piscul Bīlei si Muchia Buteanului cu Vīrful Vīnatoarea lui Buteanu. Ceva mai la dreapta zarim muntii Paltinu si Lepsita (Pisica), iar sub ei, īn creasta principala, ca un dom de piatra - Turnul Paltinului, denumit si Coltul Negru, Claia sau Paltina Mica.
Lasīndu-ne catre Caldarea Pietroasa, pe versantul nordic al crestei, strabatem o zona de stīncarii, evitīnd astfel o portiune mai dificila a crestei. Īn apropierea Turnului Paltinului, marcajul traverseaza din nou linia crestei, ocolind pe o brīna un imens bloc de piatra. Pe aceasta portiune a traseului este fixat un cablu metalic ce ajuta la parcurgerea unei fete mai expuse, situata deasupra Caldarii Mari a Paltinului. Dincolo de aceasta, poteca coboara īntr-un gavan, bogat īn izvoare (stīlp de marcaj). Din acest loc se desprinde catre dreapta, īn coborīre, poteca marcata cu punct albastru (tr. 54) prin Izvorul Paltinului la cantonul Piscul Negru.
Orientīndu-ne acum spre stīnga, urcam printr-un vīlcel stīncos, pe sub coastele Muntelui Lepsita (Pisica), ridicat īn dreapta. Īn stīnga, stīncariile crestei principale delimiteaza pe la sud izvoarele Vaii Doamnei. Cītiva metri mai sus īntīlnim culmea īnierbata, īn saua Paltinului, īn care se afla un stīlp indicator, ce puncteaza ramificatia traseului 27 (marcaj banda albastra) spre Lacul Bīlea. Majoritatea drumetilor nu mai parcurg portiunea de creasta dintre Vīrful Paltinului si saua Caprei, ci urmeaza traseul cu banda albastra la Lacul Bīlea.
Condusi de marcaj, pornim din saua Paltinului spre saua Caprei, ocolind Vīrful Paltinului pe versantul sudic si revenim pe linia crestei, īnaintīnd pīna īn Fereastra Bīlei (2286 m). Īn stīnga noastra, catre nord, se deschide īn toata splendoarea Valea Bīlei, delimitata de Piscul Bīlei (vest) si Muchia Buteanului (est). Se zaresc Transfagarasanul, lacul si cabana Bīlea, linia telecabinei, cabana Paltinu. De partea cealalta a crestei, spre sud, Caldarusa Lunga adaposteste doua mici lacuri glaciare. Īn continuare, poteca īncinge Muntele Iezerul Caprei pe versantul sau sud-estic, pe deasupra Lacului Capra, si iese īn saua Caprei (2315 m) punctata de un stīlp indicator.
Trasee de legatura: spre stīnga, īn coborīre, cabana Bīlea-Lac (tr. 24); spre dreapta, īn coborīre, Lacul Vidraru prin Valea Caprei (tr. 50); īnainte (est) pe creasta, Vīrful Vīnatoarea lui Buteanu (tr. 25); tot catre dreapta spre saua Podragului cu legatura pentru cabana Podragu, traseul de creasta V - E, etapa a V-a.
ETAPA a V-a. saua Caprei - saua Podragului
Durata: 4 - 5 ore
Iarna, traseul este periculos din cauza avalanselor.
Descrierea traseului. Din saua Caprei, poteca marcata cu banda rosie ne conduce īn coborīre prin Caldarea Iezerului Caprei. Curīnd ajungem pe malul Lacului Capra (2230 m). Līnga el s-a ridicat un monument īn amintirea unor alpinisi luati de avalanse. Lacul este dominat la nord de Vīrful Capra (2494 m), vecinul vīrfului Vīnatoarea lui Buteanu. Dincolo de lac lasam īn dreapta marcajul banda albastra (tr. 50) spre Lacul Vidraru.
De la ramificatia amintita, urcam fara dificultate spre culmea desprinsa din Vīrful Capra spre sud. El desparte Caldarea Iezerul Caprei de Valea Fundul Caprei.
Dincolo de cumpana coborīm, urmīnd serpentinele strīnse, descrise de poteca, pīna la baza peretelui sudic al Crestei Arpaselului. Urmeaza o portiune acoperita cu grohotisuri, desprinse din acest perete catre adīncul Caldarii Fundul Caprei. Traversarea cere un plus de atentie īn perioadele īn care, pe anumite sectoare, se mai pastreaza īnca zapada.
La capatul acestui tronson, poteca se īnscrie īn urcus sustinut pe un pinten īnierbat, apoi se contureaza catre stīnga, scotīndu-ne īn Portita Arpasului (Strunga Mica). Situata īn creasta principala a Fagarasului, sub Cetatea Vīrtopelului ridicata īn stīnga, aceasta reprezinta partea terminala a unei custuri, ce desparte Caldarea Pietroasa a Vaii Arpasului Mare (nord) de Caldarea Fundul Caprei (sud). Īn stīnga "portitei", īntr-un perete de calcare cristaline se gaseste o mica spartura, denumita Fereastra Zmeilor. Īn portita un stīlp indicator semnaleaza desprinderea catre stīnga traseului 20 (marcaj banda albastra) spre cabana Podragu.
Din Portita Arpasului pīna la baza abruptului vestic al vīrfului Arpasul Mic, creasta Fagarasului prezinta o portiune mai dificila. Din cauza aspectului ei salbatic, acest sector, relativ scurt, a fost denumit "La trei pasi de moarte". Pentru siguranta īnaintarii, Salvamontul a revizuit cablurile vechi, montīnd suplimentar, tot sub forma unor balustrade, lanturi. Folosind balustradele existente, īnaintam de-a lungul custurii de la un obstacol la altul. La capatul ei, sīntem sub Vīrful Arpasul Mic. De-aici, ne orientam catre stīnga pentru a evita vīrful si strabatem de-a coasta pantele nord - vestice ale muntelui. Ajungem īn acest fel pe Piciorul Arpasului Mic, un scurt contrafort desprins catre nord, care delimiteaza Caldarea Pietroasa de Caldarea Vīrtopului, ambele facīnd parte din complexul glaciar al Vaii Arpasului Mare.
Pīna aici se poate ajunge si pe o cale ocolita, marcata recent cu punct rosu, care evita pasajul "La trei pasi de moarte". Varianta īncepe din Portita Arpasului si coboara catre nord īn Caldarea Pietroasa, avīnd initial parcurs comun cu tr. 20, marcat cu banda albastra, spre cabana Podragu. Din Caldarea Pietroasa parasim poteca marcata si, orientīndu-ne spre NE, urcam printre stīnci pe piciorul Arpasului Mic, pīna īntīlnim marcajul cu banda rosie al traseului de creasta. Nu recomandam parcurgerea itinerarului varianta pe ceata.
Īn continuarea drumului trecem pe versantul opus al Piciorului Arpasului, pe deasupra Caldarusei Fruntii (un mic circ glaciar suspendat), apropiindu-ne de creasta principala. Un horn scurt ne scoate pe un tapsan īnierbat, la baza abruptului estic al vīrfului Arpasul Mic. Locul este marcat de monumentul Nerlinger. Dincolo de el, catre sud, se adīnceste Caldarea Budei, īn care odihnesc apele lacului cu acelasi nume.
De la monument mergem pe linia crestei, depasind, la intervale scurte, cīteva pasaje stīncoase, de o dificultate ceva mai mare, dintre care Vīrful La Parul de Fier. Dincolo de el, ajungem īn saua Vīrtopului, dominata spre est de Vīrful Vīrtopu sau Arpasul Mare (2467 m). Catre sud se desprinde, formīnd cumpana dintre Izvorul Podul Giurgiului (est) si Izvorul Buda (vest), Piciorul Mircii. Poteca urca de-a coasta pe picior cīteva sute de metri, pīna īntr-o sa mica, situata pe culme. Din dreptul ei, ne orientam la stīnga si, parasind creasta, coborīm īn serpentine printre grohotisuri si aflorimente de roci pīna pe malul Lacului Podul Giurgiului (2226 m).
De pe malul lacului, īn continuare, poteca se īnscrie īn urcus usor pe sub linia Crestei Podragelului, desfasurata īn stīnga si deasupra noastra, īntre vīrfurile Arpasul Mare si Podragu. Ajungem astfel pe fata sudica a Muntelui Podragu si, de-aici, urcam usor, īn traversare, pīna īn saua Podragului, situata īntre vīrfurile Podragu si Tarīta (2414 m).
Trasee de legatura: spre stīnga (nord) īn coborīre, cabana Podragu (tr. 19); spre dreapta (sud), īn coborīre, Lacul Vidraru prin Valea Budei (tr. 56); spre vest, īn continuare, Fereastra Mare cu legatura pentru cabana Valea Sīmbetei, traseul de creasta V - E, etapa a VI-a.
ETAPA a VI-a. saua Podragului - Fereastra Mare a Sīmbetei
Durata: 7 ore
Iarna, traseul este foarte periculos; se produc avalanse.
Descrierea traseului. Din saua Podragului pornim catre est, lasam īn stīnga Vīrful Tarīta si traversam pe poteca fetele īnierbate ale Caldarii Podul Giurgiului, pīna īn saua adīncita pe culmea Muntelui Podul Giurgiului.
Dincolo de sa, patrundem la obīrsia Orzanelei Mici si coborīm pīna īn saua Ucea Mare (2200 m). Avem, īn stīnga, abruptul salbatic, pravalit spre Hīrtopul Ucei Mari, iar īn dreapta, valea primitoare a Orzanelei Mici. Din saua Ucei Mari urcam īn continuare, traversīnd oblic coastele Muntelui Corabia, al carui vīrf (2407 m) īl lasam īn stīnga. La capatul acestui urcus se desprind catre dreapta, īn coborīre, serpentinele vechiului drum al Dorobantilor care trecea cīndva din Ţara Romāneasca īn Transilvania prin saua Corabiei (2364 m). Poteca evita si īn continuare linia crestei cu vīrfurile Ucei Mari (2421 m, 2434 m), strecurīndu-se pe fetele sudice ale muntelui. Īn curīnd, ea patrunde la obīrsia Orzanelei Mari si, ocolind spre stīnga, iese catre saua Ucisoarei. Īn prim-plan, dincolo de caldarile Orzanelei Mari, apare imaginea coplesitoare a trapezului Vistea-Moldoveanu. Desprins din "Cioaca", Piciorul Moldoveanului se afunda cu repeziciune spre confluenta Orzanelelor cu Izvorul Moldoveanului. Dincolo de vale, spre sud, se profileaza Culmea Coastele Mari - Picuiata.
Urcam pentru putina vreme pieptis spre spinarea Ucei, printr-un arc de cerc deschis spre Orzaneaua Mare si apoi razbim īn creasta, īn saua Ucisoarei (2312 m). Īn stīnga, muntele se naruie, vertical, la obīrsia uneia din cele mai tipice vai glaciare ale Fagarasului: Ucisoara. Stearpa, invadata de grohotisuri, ea prezinta un profil transversal īn forma de "U" cu umeri ampli, taiati īn coastele Gīrdomanului (stīnga) si Vistei Mari (dreapta).
Poteca, bine conturata, da ocol vīrfului Orzanelei (Ucisoara - 2418 m), lasīndu-se spre dreapta si-apoi revenind pe buza prapastiei transilvane, īn Fereastra Orzanelei (2305 m). Din fereastra catre dreapta, īn coborīre, se desfasoara marcajul cu punct albastru (tr. 57) pīna la stīnele din Podul Giurgiului, cu legatura pentru Lacul de baraj Vidraru.
Dincolo de Fereastra Orzanelei urcam cel mai obositor pasaj al etapei. El masoara 222 m diferenta de nivel si sfīrseste pe Vīrful Vistea Mare (2527 m).
Spre vest, orizontul este īnchis de vīrfurile Lespezi, Negoiu, Scara, serbota si Ciortea. Culmea Ciocanu - Naneasa se stinge īn departari, sub zidul Albinei. Masivul Iezer - Papusa īnchide zarea la SE. De o parte si de alta, la rasarit si la apus, de-a lungul axei centrale a muntilor apare un neasemuit front de vīrfuri alpine. Se īnsira, de la vest spre est, Vīnatoarea lui Buteanu, Arpasu Mare, Podragu, Tarīta, Ucea, Hīrtopu Ursului, Galbenele, Galasescu Mare, Vīrful la Fundul Bīndei, toate trecīnd de 2400 m. Din seninarile si cotloanele lor, apele se aduna īnspumate si se arunca, navalnice, īn cascade.
Din Vīrful Vistea Mare se desprinde spre sud, spre Moldoveanu, o poteca turistica, marcata cu punct rosu. Urmīnd-o, trecem dincolo de Spintecatura Moldoveanului si, īn circa 25 minute, ajungem īn vīrf (2544 m). si aici avem aceeasi minunata si grandioasa priveliste alpina.
Trasee de legatura din Vīrful Moldoveanu: spre Slatina (Nucsoara) peste Vīrful Scarisoara Mare (tr. 60); spre statiunea Bradet prin Valea Vīlsanului (tr. 61); spre statiunea Bradet peste Vīrful Picuiata (tr. 62).
Din Vīrful Vistea Mare, ne orientam spre NE, coborīnd īn panta accentuata pe piciorul Vistei. Trecem dintru īnceput prin ulucul unui mic sohodol, strajuit pe partea dreapta de un parapet stīncos si coborīm apoi printr-un paienjenis de "scurtaturi", frīnte si īncrucisate, timp de 30 minute, pīna īn saua Vistei Mari, la Portita Vistei (2310 m). Avem spre dreapta perspectiva Vaii Rele, la obīrsia careia vedem oglinda triunghiulara a Iezerului Moldoveanului. Dincolo de iezer, desprins din Moldoveanu, se ridica vīrful piramidal al Piscului Rosu. Un stīlp metalic, fixat la Portita Vistei, indica, printr-o sageata, ramificatiile traseului marcat cu triunghi rosu, care conduce, pornind de aici catre nord, stīnga, prin valea Vistei Mari, īn orasul Victoria (tr. 15), iar catre sud, dreapta, prin Valea Rea la Slatina (tr. 59).
Īn Caldarea Vaii Rele a Moldoveanului, la 2140 m, se afla refugiul din Valea Rea, unde pot dormi, īn conditii de bivuac, 6 - 7 persoane.
De la aceasta rascruce de drumuri, pornim mai departe, īnaintīnd de-a coasta pe versantul sudic al Muntelui Hīrtopul Ursului. Peste putin timp, intersectam coama sa sudica (Muchia Hīrtopului), desprinsa din Hīrtopul Ursului (Vīrful La Padina Otelei, 2461 m) si intram īn sectorul de obīrsie a Vaii Rele a Galasescului. Sīntem deasupra primei caldari a acestei vai, pe al carei fund zarim un minuscul ochi de apa, pierdut printre stīnci. Depasim apoi Fereastra de la Hīrtopul Ursului (2358 m) si, continuīnd pe fata sudica, pietroasa, a Muntelui Galbenele, al carui vīrf se ridica īn stīnga (2456 m), patrundem īn Caldarea Mioarelor. Īn fundul caldarii, īsi unduieste apele Lacul Manastirii (2168 m).
Coborīm īn continuare īn saua Vistisoarei (2291 m). Sub noi, spre nord, se rupe un perete vertical si umed, spintecat de hornuri si surloaie, prin care rīuri de grohotis se scurg īnspre adīncurile Vaii Vistisoarei. Īn dreapta vaii, peretii Muchiei Dragusului se pierd, īnecati catre baza īn imense pīnze si conuri de grohotis. Aflam īn stīnga vaii, adīnc zimtata īn crestet si sfīrtecata īn zeci de hornuri si viroage, Muchia Zanoagei, desprinsa din "Spintecatura Zanoagei" de sub Vīrful Galbenele. Pe prispa superioara a caldarii se afla Iezerul Vistisoarei.
Din curmatura īn care ne aflam, īncepem a urca de-a coasta, pe fetele sudice ale Galasescului Mare. Dupa o vreme, intersectam piciorul sudic al Culmii Galasescului Mare, lasam īn stīnga cele doua vīrfuri (2471 m si 2455 m) si iesim deasupra Caldarii Mari (rasaritene) a Galasescului. Printr-un ocol pe la obīrsiile caldarii amintite, ne apropiem din nou de creasta principala. O atingem īn Fereastra Racorelelor. Īn stīnga noastra se adīnceste Valea Sīmbetei.
De sub abruptul Galasescului Mare se desprinde catre nord Muchia Dragusului, ultima dintre marile custuri nordice.
Din Fereastra Racorelelor, orientati catre SE, urcam īn panta domoala pīna pe spinarea rotunjita a Piciorului Galasescului Mic. Trecīnd putin la sud de vīrful sau (2410 m), intram īn Caldarusa Galasescului, īnierbata si primitoare. Coborīm si ajungem curīnd īn dreptul hornului central al Ferestrei Mici a Sīmbetei. De aici putem coborī la cabana Valea Sīmbetei, urmīnd traseul 13.
Urcam pe spinarea sudica a Muntelui Slanina (Glemea sau Budru), lasīnd vīrful īn stīnga. Īn fata noastra, spre SE, se desfasoara panorama obīrsiilor Vaii Bīndei, pīna sub vīrfurile Urlei si Fundului Bīndei. Coborīm īn continuare, pe piciorul sudic al Slaninei si, īntr-un sfert de ora ajungem īn Fereastra Mare (2188 m), sub Coltul Balaceni (stīlp indicator).
Trasee de legatura: spre stīnga (nord), īn coborīre, la cabana Valea Sīmbetei si Complexul turistic Sīmbata (tr. 11); spre Curmatura Zīrnei, traseul de creasta E - V, etapa a VII-a.
ETAPA a VII-a. Fereastra Mare a Sīmbetei - Curmatura Zīrnei
Durata: 3 - 3 1/2 ore
Iarna, traseul se poate parcurge mai usor cu schiurile.
Descrierea traseului. Privita din Fereastra Mare, portiunea de creasta, de-a lungul careia se desfasoara initial drumul nostru, se prezinta sub forma unui imens arc de cere, deschis catre SV, dīnd ocol, pe la obīrsie, vaii glaciare a Bīndei.
Din Fereastra Mare a Sīmbetei, poteca porneste spre est, urcīnd īn panta domoala pe clina sudica a muntelui. Depasim Coltul Balaceni (2285 m), Coltanul din Mijloc (2293 m) si celelalte tancuri de pe linia crestei, aruncīndu-ne privirea prin deschiderile dintre ele, catre Caldarea Mare a Sīmbetei. Ajungem īn curīnd sub Vīrful Cheia Bīndei (2383 m), īn punctul din care se desprinde, catre stīnga, traseul 12 (marcaj punct rosu) spre cabana Valea Sīmbetei.
Din punctul de ramificatie, poteca ne conduce - cu foarte mici abateri de la curba de nivel - aproximativ pe la 2350 m, catre Vīrful Urlea. Trecem prin saua de vest a Mogosului (2230 m), admirīnd spre nord "Caldarusa Īnchisa", depasim pe la sud Vīrful lui Mogos (2395 m) si revenim la creasta, īn saua estica a aceluiasi munte (2344 m). Abrupturile Caldarii Fundul Mogosului contrasteaza izbitor cu calmul plaiurilor dinspre Bīndea.
Un stīlp de marcaj situat īn saua unde ne aflam indica directia spre cabana Urlea (tr. 5, descris īn sens invers).
Lasam poteca amintita si, orientati spre dreapta, pe coastele nord-vestice ale Urlei, evitīnd vīrful, īnaintam pe la obīrsiile Vaii Bīndei, catre Custura Urlei.
Treptat, poteca devine pietroasa si ne conduce catre sud. Fata culmii pe care urcam este tot mai priporoasa. Īn curīnd ajungem la o mica portita, care permite trecerea īn Valea Urlei. Un stīlp indicator ne atrage atentia asupra drumului spre Lacul Urlea, care este marcat cu semnul banda albastra (tr. 8).
Condusi de marcajul nostru, strabatem īn continuare o portiune ceva mai dificila, pe care o depasim īn traversare oblica, evitīnd Vīrful Iezerului (2429 m).
Pe masura ce ne apropiem de linia crestei, dominata de Vīrful La Fundul Bīndei, cunoscut din batrīni drept "La Crucea Darii" (2450 m), fata Vaii Izvorul Bīndei, pe care s-a īnscris poteca noastra, īsi pierde din asperitate. Īntr-o strunga mica, urcusul ia sfīrsit. De-aici depasim cumpana muntelui si, lasīndu-ne putin pe versantul opus, zarim Lacul Urlea. Pe marginea potecii, strecurata acum pe sub Vīrful La Fundul Bīndei, īntīlnim un izvor. Urmīnd poteca, īncepem sa urcam catre tinutul īnierbat al Muntilor Leaota - Zīrna. Iesiti pe culmea rotunjita, avem īn dreapta Caldarile (hīrtoapele) Leaotei, ce adapostesc numeroase lacuri alpine.
Dincolo de Hīrtoapele Leaotei se īnalta Culmea Musetescu - Bouretu, desprinsa din cetatea de piatra a Darei (2500 m). Am parasit definitiv splendidul tinut al Bīndei si al custurilor alpine. Pretutindeni īn jurul nostru, muntii īsi dezvolta poduri mari, largi, si plaiuri primitoare, cu nesfīrsite pajisti alpine.
Īn fata noastra, Muntii Leaota - Zīrna īnsira de-a lungul crestei principale patru mici tīfle (2390 m, 2360 m, 2311 m si 2216 m), ale caror prelungiri nordice compartimenteaza circurile glaciare, suspendate deasupra Vaii Urlei (ultima, "Caldarea de deasupra Priporului").
Condusi de poteca si marcaje, depasim platoul larg al Leaotei si ajungem deasupra Vaii Zīrna, pe al carei fund stralucesc apele lacului cu acelasi nume. De-aici coborīm spre Curmatura Zīrnei (1923 m), punct de desprindere a traseului 7 spre cabana Urlea.
Din fata si din stīnga ne īntīmpina privelistea ulucului suspendat al Vaii Langa, care, īn apropierea confluentei cu Valea Pojortei, formeaza o cascada. Dincolo de adīncurile Vaii Pojorta se ridica stīncariile Coltilor Brezii. Īn preajma lor, īn Poiana din Curmatura Coltilor, zarim cabana Urlea.
Īn continuare, la mai putin de 100 m pe creasta, dincolo de cīteva balti permanente aflam refugiul Curmatura Zīrnei, la care pot īnnopta, īn conditii de bivuac, 8 persoane.
Trasee de legatura: spre stīnga, tr. 7. la cabana Urlea; spre saua Lerescului Mic cu legatura pentru cabana Plaiul Foii; traseul de creasta V - E, etapa a VIII-a.
ETAPA a VIII-a. Curmatura Zīrnei - Curmatura Lerescului Mic
Durata: 6 - 6 1/2 ore
Iarna, traseul se poate parcurge si pe schiuri.
Descrierea traseului. Din Curmatura Zīrnei, poteca de creasta ne conduce prin fata refugiului alpin. Dincolo de el, īncepem sa urcam serpentinele potecii conturate pe fata sud-vestica a muntelui. Evitam, prin ocoluri spre dreapta, doua mameloane si, dupa ce depasim Vīrful Fata Unsa (2246 m), iesim, taind de-a coasta, la obīrsia Vaii Ludisorului, īn saua cu acelasi nume (2200 m). Spre nord putem privi, pentru ultima oara, ulucul sapat de apele pīrīului Langa.
Īn continuare, ocolim Vīrful La Fundul Langii (2240 m), trecīnd pe coastele sudice si revenim īn creasta, deasupra caldarii Vaii Dejanilor. Īn fata noastra īsi desfasoara īnaltimile Muntele Ludisoru. Ne angajam īn urcus pe pantele lui si curīnd razbim īn mica īnseuare din crestetul muntelui. Avem īn stīnga Vīrful Radului (2302 m) si īn dreapta Vīrful Ludisor (2302 m).
Lasīnd īn urma noastra plaiurile īnierbate si primitoare ale Ludisorului, coborīm serpentinele descrise de poteca pe o fata plina de grohotisuri pīna īn Curmatura Bratilei (2122 m).
Zarim īn dreapta, īntr-o zapodie pe cumpana de ape, Lacul Bratila. Catre sud se adīnceste Valea Bratilei, iar catre nord Valea Radului sau a Dejanilor. Dincolo de lac, un stīlp indicator semnaleaza punctul de desprindere din poteca de creasta a traseului 81, peste Culmea Mezea - Oticu catre Masivul Iezer - Papusa.
Orientati catre est, evitam pe la nord Vīrful Bratila (2274 m) si trecem din bazinul de obīrsie al Rīului Doamnei (ultimul afluent estic al sau fiind Bratila), īn cel al Dīmbovitei.
Mergem o vreme pe versantul nordic al Muntelui Bratila, apoi ajungem īn Curmatura Vladului (2182 m), deasupra vaii cu acelasi nume. Īn stīnga avem īnca Valea Dejanilor.
Urmeaza o lunga traversare pe sub culmea punctata de mai multe vīrfuri. Primul, avīnd agatat pe sub culme cīteva circuri abia schitate, este Pietrele Popii (2229 m), din care se desprinde catre nord Culmea Babei. Urmeaza Vīrful Belia Mica (2233 m), saua Beliei Mici (1990 m) si Muchia dintre Belii (2200 m). Lasīnd īn urma acesti strajeri ai crestei, ne apropiem de ultimul bastion alpin, punctat de vīrfurile Pitele sau Belia Mare (2295 m) si Berivoiul Mare (2300 m). Īn ocolul pe care-1 face poteca pe sub aceste vīrfuri, vedem, catre dreapta, refugiul Berevoescu. Curīnd ajungem pe cumpana unui picior al Berevoescului, de unde vom coborī pe fata estica a muntelui. Aici, din dreptul unui stīlp cu sageata, se desprinde spre dreapta, jalonata cu stīlpi metalici, poteca marcata cu banda albastra care, īn 2 - 3 minute, sfīrseste īn fata refugiului Berevoescu. Prevazut initial cu 24 de locuri la priciuri, refugiul nu mai poate asigura acum decīt 6 locuri.
Trecuti pe versantul estic al Berivoiului Mare, coborīm serpentinele descrise de poteca. Coborīrea sfīrseste pe linia de cumpana a Fagarasului, īn preajma punctului de obīrsie a Vaii Lutelor (dreapta). Urmīnd cumpana apelor, coborīm catre Muntii Buzduganu - Lutele (2176 m - Vīrful Buzduganu). Sīnt ultimele īnaltimi mai mari de 2000 m. Formele glaciare se sting de-aici īnainte cu totul. Domoliti, muntii se acopera pretutindeni cu nesfīrsite pajisti, jnepenisuri si afinisuri. La orizont, se profileaza silueta eleganta a Pietrei Craiului.
Īn dreapta, dincolo de Valea Dīmbovitei, se ridica Masivul Papusa, cu splendide circuri glaciare, agatate sub linia culmii.
Coborīm continuu spre Vīrful Comisu (1883 m). Īn stīnga, zarim Valea Groapelor, un afluent al Vaii Sebesului, iar īn dreapta, Valea lui Aron si Plaiul Hotului, pe care o poteca ciobaneasca conduce catre Dīmbovita si Valea Comisului.
Lasam īn stīnga Vīrful Comisu si ne abatem pe piciorul drept al muntelui, ajungīnd la stīlpul indicator care ne vesteste ca la 300 m catre stīnga se afla un izvor. Din dreptul lui si pe aceeasi poteca, sīnt inserate doua marcaje diferite: unul conduce spre comuna Sebes (tr. 1), celalalt la Rudarita, cu legatura pentru cabana Plaiul Foii (tr. 65, descris īn sens invers).
De la ramificatie coborīm īn Curmatura Comisului (1650 m), dupa care urcam īn Vīrful Lerescu Mare (1690 m). Din dreptul stīlpului de marcaj, aflat pe vīrf, urmam la stīnga poteca conturata printr-o padure tīnara de molid.
Intram mai jos īntr-o zona defrisata, de unde putem privi, dincolo de Valea Lerescului, spre Muntele Vacariei Mari. Avem īn fata, si usor catre dreapta, zidul alb al Pietrei Craiului. Ne afundam apoi īn padurea de molid, coborīnd mereu pe culme, pīna īn saua Lerescului Mare (1390 m - stīlp de marcaj).
Lasam de-aici creasta (atentie!) si urmam poteca catre stīnga pe coasta muntelui. Un culoar prin padurea de molid ne conduce īn poiana din Curmatura Lerescului Mic, la un stīlp de marcaj care indica ramificatia traseului 64 spre Rudarita.
Īn mod obisnuit, spre a ajunge la cabana Plaiul Foii, drumetii nu mai parcurg si tronsonul Curmatura Lerescului Mic - Curmatura Foii, ci, coborīnd, condusi tot de marcajul cu banda rosie (īn proiect cruce rosie), ajung īn Valea Lerescului (Rudaritei). Un drum forestier, construit īn aval, conduce la punctul Rudarita (posibilitati de cazare la cantonul silvic). De la Rudarita la Plaiul Foii, tot pe sosea, mai sīnt 9 km.
Trasee de legatura: spre Curmatura Foii cu legatura pentru cabana Plaiul Foii, traseul de creasta V - E, etapa a IX-a; marcaje succesive: banda rosie pīna īn Curmatura Foii si triunghi rosu pīna la cabana Plaiul Foii,
ETAPA a IX-a. Curmatura Lerescului Mic - cabana Plaiul Foii
Marcaje succesive: banda rosie pīna īn Curmatura Foii, apoi triunghi rosu pīna la cabana Plaiul Foii Durata: 3 ore
Descrierea traseului. Condusi de marcajul cu banda rosie pe linia de cumpana a culmii Tamasului Mare, intram īn padure. Timp de aproape o ora, poteca ne conduce printr-o zona putin umblata, īn care depasim vīrfurile Fagetul Caprei (1513 m), Piscul Manastirii (1613 m) si Ciocanu (1631 m).
Poteca, strecurata uneori printre afinisuri, se īndreapta catre cel mai īnalt vīrf, al etapei, Tamasul Mare (1735 m). Inainte de a ajunge la vīrf, din poteca de creasta se desprinde catre stīnga marcajul cu banda galbena, dispus pe Plaiul Runcului (Muchia Tīntarenilor) catre cabana Plaiul Foii. Dincolo de ramificatie, urcam panta mai īnclinata pīna la baliza de pe Vīrful Tamasul Mare.
De pe vīrf avem īn dreapta, peste ulucul adīnc al Dīmbovitei, perspectiva Masivului Papusa si a caldarilor sculptate de ghetari īn coastele lui nordice. Īn fata, orizontul este īnchis de abruptul vestic al Pietrei Craiului cu peretii naruiti si tiviti la poale de nesfīrsitele grohotisuri (dreapta) si de abruptul nord-vestic cu Padina lui Calinet, Ciorīnga Mare si Padina Popii (stīnga).
Avīnd directia generala de mers catre est, coborīm de pe Tamasul Mare si urmam o adevarata alee īnierbata īn lungul culmii. O ora buna mergem astfel, strabatīnd poieni si pīlcuri de padure. Apoi marcajul nostru intersecteaza o poteca turistica marcata cu banda albastra, care vine din dreapta, dinspre Valea Dīmbovitei, traverseaza culmea Tamasului Mare si continua catre Plaiul Foii pe piciorul Plaiului Mare.
Marcajul etapei noastre continua pe culme si, conducīndu-ne printr-un sector cu padure deasa, ne scoate dupa o coborīre mai accentuata, īn Curmatura Foii, punct de rascruce a mai multor trasee turistice marcate.
Trasee de legatura din Curmatura Foii: spre Piscul Baciului pe la Umerii Pietrei Craiului - La Zaplaz - Lanturi, banda rosie; spre abruptul Marelui Grohotis - Cerdacul Stanciului - saua Funduri, triunghi albastru; Drumul Granicerilor - Valea Dīmbovitei - Satic - Podul Dīmbovitei, triunghi rosu; spre dreapta, Valea Tamasului - Valea Dīmbovitei, triunghi galben; spre stīnga, Plaiul Mare - Plaiul Foii, triunghi rosu si triunghi albastru (drumul nostru).
Condusi catre stīnga de marcajele triunghi rosu si albastru, coborīm prin padure pīna īn Valea Bīrsei Tamasului. Din punctul de īntīlnire cu apa mergem īn aval pe drumul forestier si ajungem īn circa 15 minute la cabana Plaiul Foii.
De la cabana pīna la Zarnesti sīnt 13 km.
Trasee turistice nemarcate, de dificultate medie, si trasee alpine
Muntii Fagarasului si-au cīstigat faima turistica datorita altitudinii lor mari, gradului exceptional de dezvoltare a reliefului glaciar si obstacolelor relativ dificile pe care le opun drumetului de-a lungul crestei principale, īntre vīrfurile Urlea si Suru.
Exceptīnd sectoarele cu vadit caracter alpin (cum ar fi, bunaoara, crestele Arpaselului si Vīrtopelului), creasta principala este practic marcata īn īntregime. Īn capitolele precedente s-au prezentat traseele marcate pe creasta, inclusiv cele mai dificile si mai putin umblate, cum ar fi cazul Ciortei sau al Custurii Saratii. Se poate afirma deci ca, sub raportul itinerarelor posibile, creasta principala a Fagarasului este prezentata integral īn aceasta lucrare.
Exista īnsa si itinerare extrem de spectaculoase si interesante, īnscrise de-a lungul muchiilor si culmilor secundare, care nu sīnt decīt īn mica masura marcate si foarte rar parcurse de turisti.
Dintre traseele nemarcate recomandam Muchia Dragusului, Muchia Zanoagei si Muchia Vistei Mari, care, cu un material minim (o coarda de 40 m), pot fi parcurse īn timpul verii īn echipe de drumeti bine antrenati, al caror conducator trebuie sa cunoasca tehnica de catarare.
Īn ceea ce priveste alpinismul propriu-zis, Muntii Fagarasului nu ofera posibilitati deosebite, deoarece constitutia lor petrografica (sisturi cristaline) nu a permis dezvoltarea unor pereti verticali de mare anvergura, cum este cazul īn masivele calcaroase. Ca atare, īn cuprinsul lor nu se gasesc nici pe departe trasee alpine de valoarea celor din Muntii Bucegi, Piatra Craiului sau Hasmas. Īncercarile alpinistilor de a pune totusi īn valoare masivul si sub acest raport s-au soldat cu stabilirea unor astfel de trasee, a caror dificultate nu depaseste īnsa gradul 5 A. Sīnt de amintit, īn acest sens, ca mai interesante: sectoarele Valea Sīmbetei, Ucea Mare - Podragu, Arpasel - Buteanu, precum si Negoiu - Gīrbova.
Īn sfīrsit, este important de stiut faptul ca, din cauza caracterului accidentat al crestei Fagarasului, īngustimii sale si abisurilor care o marginesc la tot pasul, aceasta devine īn anotimpul zapezilor o īncercare alpina de mare valoare (gradul 5 B).
TRASEE TURISTICE NEMARCATE DE DIFICULTATE MEDIE
66. Muchia Dragusului
Traseul prezinta doua portiuni cu aspecte diferite: una, īntre satul Vistisoara (circa 700 m alt.) si Curmatura Racorelelor (2298 m) strabatuta de o veche poteca pastorala, īn general usor de parcurs si lipsita de pericole, si alta din curmatura amintita pīna īn creasta principala, accidentata, cu portiuni de escaladare care comporta cunostinte elementare de alpinism; grad de dificultate: 1 B; materiale necesare: o coarda de 40 m; durata pentru 3 coechipieri: 6 - 7 ore. Traseul sfīrseste īn creasta Fagarasului, pe Vīrful Galasescu Mare; cabana cea mai apropiata este Valea Sīmbetei, situata la circa 2 ore. Iarna, ascensiunea dureaza 2 zile.
67. Muchia Zanoagei
Traseul īncepe de la Vistisoara si urmareste culmea. El este relativ usor si lipsit de pericole pīna īn preajma crestei principale, īn Spintecatura Zanoagei. Singura dificultate pe aceasta portiune ramīne orientarea.
Din Spintecatura Zanoagei pīna īn creasta principala, īnaintarea se poate face numai cu ajutorul materialelor tehnice. Din acest loc, traseul impune 80 m coborīre pe primul perete al Spintecaturii si circa 200 m diferenta de nivel urcare pe celalalt perete, respectiv pe peretele nordic al Vīrfului Galbenele. Traseul este nepitonat si cere doua corzi a 40 m lungime, 10 - 15 pitoane, carabiniere si ciocan. Durata medie pentru o echipa de 3 persoane: drumul forestier (Vistisoara) - Spintecatura Zanoagei: 6-7 ore; Spintecatura Zanoagei - creasta principala: 2-3 ore.
Varianta. Portiunea finala, respectiv peretele nordic al Galbenelor, poate fi evitata. Īn acest caz, exista doua posibilitati:
- coborīre libera catre dreapta, īn lungul unui vīlcel, pīna īn Valea Vistei Mari, strabatuta de traseul 15 si īn continuare iesirea la creasta pe traseul amintit;
- coborīre libera spre stīnga (est), īn Valea Vistisoarei, strabatuta de o buna poteca pastorala si iesirea la creasta principala, īn Fereastra (saua) Vistisoarei (īn traseul de crcasta, etapa a IV-a, E - V si etapa a VI-a, V - E), prin escaladarea hornului situat īn extrema dreapta a vaii (stīnga cum urcam).
Īn ambele situatii, coborīrea pīna īn firul vailor amintite dureaza 1 - 2 ore. Din cele doua vai se mai poate ajunge, īn coborīre, īn soseaua forestiera ce leaga orasul Victoria de Complexul turistic Sīmbata.
Cu exceptia peretelui Galbenelor, traseul este de gradul 1 B. Īn peretele Galbenelor sīnt portiuni de gradele 2 B si 3 A.
Iarna, ascensiunea pe Muchia Zanoagei pīna la creasta principala a Fagarasului se poate efectua īn 2 zile, prin īnlocuirea escaladarii peretelui nordic al Galbenelor cu varianta prin Valea Vistisoarei. Pentru parcurgerea traseului de iarna se cer, īn plus, coltari, piolet. ochelari cu lentile fumurii, materiale de bivuac.
68. Muchia Vistei Mari
Muchia Vistei Mari prezinta trei sectoare distincte, de interes diferit:
- un prim sector īn zona padurilor, īncepīnd din drumul forestier de pe Valea Vistei Mari (km 1,100) pīna īn punctul seuta din Muchie (1670 m); el este strabatut de o poteca putin umblata; la circa 1100 m altitudine se afla o casa de vīnatoare, care, de obicei este īnchisa;
- un al doilea sector, īn continuarea primului, pīna la 2104 m altitudine, din sus de limita padurilor (1700 - 1750 m); acest sector este invadat de jnepenisuri compacte care īmpiedica īn larga masura drumetia;
- ultimul sector, traseul alpin propriu-zis, situat la peste 2100 m altitudine, pīna īn Spintecatura Vistei aflata īn apropierea crestei principale. Din punctul nostru de vedere intereseaza numai acest ultim sector. La el se ajunge, venind pe Valea Vistei Mari pīna mai sus de stīna, urmīnd traseul 15, dupa care se escaladeaza versantul estic al muntelui pe un vīlcel, care ne scoate pe culme, aproximativ la 1970 m. Īn felul acesta se evita primele doua sectoare, care ridica dificultati de orientare, mai ales īn etajul jnepenisurilor.
Traseul de creasta (sectorul 3) are gradul de dificultate 2 A; materiale: o coarda de 40 m. Durata escaladei pentru o echipa de 3 persoane: stīna din Valea Vistei Mari - Spintecatura Vistei 3 - 4 ore; coborīrea pe Valea Vistei Mari pīna īn orasul Victoria, 4 - 5 ore.
Iarna traseul este dur si comporta materiale suplimentare: piolet, coltari, cort. Durata pe timp de iarna: 2 zile. Atentie! Pe prima portiune a traseului de coborīre se produc avalanse.
TRASEE ALPINE
S e c t o r u l V a l e a S ī m b e t e i
Unul din cele mai spectaculoase trasee alpine se afla la obīrsia Vaii Sīmbetei, līnga Fereastra Mare, care este strajuita la extremitati de vīrfurile Glemea, Slanina sau Budru, la vest, si Coltul Balaceni sau Sfinxul, la est.
69. Muchia Coltului Balaceni
Coltul Balaceni domina Fereastra Mare cu circa 100 m (2285 m fata de 2188 m). Pe cīt de domol si de linistit este acest colt pe versantul lui sudic, pe atīt de abrupt si de spectaculos este spre nord, unde trimite o splendida muchie dintata si surplombanta, separīnd, īn Valea Sīmbetei, Caldarea Mare de Caldarea La Fereastra Mare. Acest contrafort salbatic a fost luat īn evidenta de alpinisti, care au stabilit pe verticala lui cel mai dificil traseu alpin din masiv, Muchia Coltului Balaceni. Grad de dificultate: 5 A; materiale: doua corzi a 40 m, 20 carabiniere, 8 - 10 pitoane, scarite. Traseul este rar pitonat si are 11 l.c.1 Durata pentru trei echipieri: 3-4 ore; roca este friabila; abunda pasaje surplombante. La circa 1 1/2 ora īn aval de punctul final al traseului se afla cabana Valea Sīmbetei.
S e c t o r u l U c e a M a r e - P o d r a g u
Īn peretii nordici de la obīrsia vailor Ucea Mare si Podragu sīnt stabilite cīte doua trasee:
- īn Valea Ucea Mare: Fisura Surplombanta si Traseul 23 August;
- īn Valea Podragu: Hornul din peretele nordic al Vīrfului Tarīta si muchia nord-estica a Vīrfului Tarīta.
70. Fisura Surplombanta
Punctul de intrare pe traseu īl gasim, plecīnd din Caldarea Hīrtopului, luīnd ca reper scocul unui vīlcel īnzapezit tot anul. Urcīnd catre el, vizam portiunea centrala de sub saua Ucei Mari, unde se contureaza linia traseului. Intrarea este marcata cu un piton de rapel. Gradul de dificultate: 3 B; materiale: o coarda de 40 m, 15 carabiniere, 4 - 5 pitoane, scarite. Traseul este pitonat si are 3 l.c. Durata pentru 2 echipieri: 1 l/2 - 2 ore; unele pasaje sīnt īnierbate. La circa o ora de punctul final al traseului se afla cabana Podragu.
1 l.c. = lungimi de coarda
71. Traseul 23 August
Traseul 23 August este situat īn peretele central (nord-vestic) al Vīrfului Corabia. Linia lui este usor de identificat. Grad de dificultate: 4 A; materiale: doua corzi a 40 m, 15 carabiniere, 10 - 15 pitoane, scarite. Traseul are pitoane jalon. Durata pentru trei echipieri: 3 - 4 ore; roca este usor friabila. La circa o ora de punctul final al traseului se afla cabana Podragu.
72. Hornul din peretele nordic al Vīrfului Tarīta
Hornul din peretele nordic al Vīrfului Tarīta (Caldarea Podragului) se evidentiaza perfect, deschiderea lui spintecīnd central peretele ridicat deasupra Lacului Podragu. Grad de dificultate: 2 A; materiale: o coarda de 40 m, 3 - 4 pitoane, 10 carabiniere. Traseul nu este pitonat. Durata pentru doi echipieri: 1 - 2 ore; roca este usor friabila; pasajele surplombante se ocolesc. Cabana se afla īn Caldarea Podragului la circa 1/2 ora de punctul final al traseului.
73. Muchia nord-estica a Vīrfului Tarīta
Muchia nord-estica a Vīrfului Tarīta (Caldarea Podragului) īncepe din Strunga Iezerului, numita si Fereastra Rasaritului. Ea se īnalta din fereastra amintita ca un contrafort al crestei principale. Grad de dificultate: 2 A; materiale: o coarda de 40 m, 5 - 6 pitoane, 10 carabiniere. Traseul are 2 l.c. si nu este pitonat. Durata pentru doi echipieri: 1 - 2 ore. Din punctul final al traseului se ajunge īn circa 1/2 ora la cabana Podragu.
S e c t o r u l A r p a s h e l
Linia de creasta a Muntilor Fagarasului, cuprinsa īntre Portita Arpasului (est) si Vīrful Capra (vest), prezinta pentru alpinisti zona cea mai prielnica pentru practicarea sportului īndragit de ei. Portiunea prezinta doua sectoare deosebite atīt prin nume, cīt si prin gradul de dificultate. Creasta Vīrtopelului are gradul 1 B, iar Creasta Arpaselului gradul 3 A. Īn cele ce urmeaza le prezentam separat, desi, prin īnlantuirea lor fireasca, alpinistii le parcurg, īn majoritatea cazurilor, īmpreuna.
74. Creasta Vīrtopelului
Creasta Vīrtopelului īncepe din Portita Arpasului (2175 m) si sfīrseste dincolo de Vīrful Vīrtopel (2385 m) īn saua Vīrtopelului, de unde se poate coborī pe un vīlcel īn Caldarea Fundul Caprei, aflata catre sud (stīnga). Escalada din lungul crestei se face prin catarare libera. Obstacolele nu sīnt dificile. Ele sīnt īnsirate, cīnd pe linia crestei, uneori mai īngusta, cīnd pe fete īnclinate si usor īnierbate. Īn general, traseul permite cataratorului sa-si aleaga pasajele, īn functie de pregatirea sa tehnica si fizica. Grad de dificultate: 1 B; materiale: o coarda de 40 m. Durata pentru trei echipieri: 1 - 2 ore. Iarna, traseul este mai dur si comporta materiale suplimentare (coltari, piolet); de obicei se parcurge combinat cu Creasta Arpaselului. Atentie! Nu coborīti iarna pe vīlcelul dinspre Caldarea Fundului Caprei, unde se produc avalanse, ci preferati īnapoierea pe ruta urcata.
75. Creasta Arpaselului
Creasta Arpaselului este numele celui mai accidentat sector aflat pe desfasurarea crestei principale a Fagarasului. Ea īncepe din saua Vīrtopelului si sfīrseste īn preajma Vīrfului Capra. Sensul de mers ales pentru escalada schimba mult gradul de dificultate al traseului. Venind dinspre Vīrful Capra (vest), vom avea de escaladat obstacole la coarda dubla; venind īn sens invers, aceleasi obstacole vor fi coborīte īn rapel. Iarna, īn majoritatea cazurilor, Creasta Arpaselului se parcurge de la est la vest, combinat, dupa cum s-a mai spus, cu parcurgerea Crestei Vīrtopelului. Sensul de mers este ales astfel, nu pentru ca alpinistii sa-si usureze escalada, ci pentru ca traversarea fetelor īnzapezite din Caldarea Fundul Caprei sīnt mai putin susceptibile avalanselor dimineata decīt dupa amiaza, cīnd ar urma sa se execute īnapoierea spre cabana Bīlea-Lac, aleasa īntotdeauna ca baza de plecare - sosire. Grad de dificultate: 3 A, vara; materiale: doua corzi a 40 m, 2 - 3 pitoane, ciocan, 10 carabiniere, scarite; iarna: coltari, piolet, ochelari, haine calduroase. Traseul este pitonat si prezinta, cīnd se parcurge īn sensul vest - est, 4 l.c. si, facultativ, 2 rapeluri. Durata pentru trei echipieri, īn cazul cīnd se coboara pe Creasta Vīrtopelului: cabana Bīlea-Lac - Vīrful Capra o ora pe traseele 24, 25; Vīrful Capra - Creasta Arpaselului - saua Vīrtopelului 2 - 3 ore; saua Vīrtopelului - Creasta Vīrtopelului - Portita Arpasului - cabana Bīlea-Lac 3 - 3 1/2 ore; total 6 - 7 ore; iarna, īn functie de antrenament, conditii meteorologice si starea zapezii: 6 - 16 ore.
Fiind o tura de prestigiu, pe care īn timpul iernii si-o programeaza frecvent alpinistii, īi redam descrierea īn amanut.
De la cabana Bīlea-Lac pīna īn preajma Vīrfului Capra (īnvecinat cu Vīrful Vīnatoarea lui Buteanu) urmam descrierea traseelor 24 si 25. Ocolind pe la sud Vīrful Capra, coborīm īn panta pronuntata pīna īn Strunga Mare numita si Portita, Strunga Arpasului sau Marea Spartura (2303 m). Īn aceasta sa īngusta (iarna blocata de cornise impresionante, dar nu periculoase), ne regrupam, urmīnd sa īncepem escalada propriu-zisa.
Prima l.c. Abatīndu-ne initial catre dreapta, parasim Strunga Mare, urcīnd prin catarare fata peretelului, orientata usor catre Caldarea Fundul Caprei. Prizele bune si pitoanele existente ne ajuta sa īnaintam pīna la nivelul unui prag de piatra. Ajunsi pe el, īl urmam catre stīnga. Īn portiunea sa finala, sub tavanul unei surplombe, executam regruparea, folosind pitoanele de rapel, fixate īn acest scop.
Īn a doua l.c., printr-o mica traversare spre dreapta, depasim din nou un obstacol (cu roca usor friabila), dincolo de care ne cataram frontal, urcīnd creasta abia schitata spre Vīrful Portita, cel mai vestic turn al Crestei Arpaselului, unde ne regrupam. De-aici īnainte continuam escalada numai pe linia crestei, executīnd regruparile din 40 īn 40 m.
Primul si poate cel mai expus pasaj de creasta (mai ales iarna) īl īntīlnim dupa coborīrea de pe Vīrful Portita. Este vorba de parcurgerea matematica a unei muchii īnguste, lunga de circa 100 m, marginita pe ambii versanti de pravalisuri verticale. Apoi creasta unduieste pe sute de metri, punīnd uneori probleme de tehnica alpina.
Dincolo de Strunga Mica, aproximativ la īnceputul ultimei treimi a traseului, īntīlnim Urechile de Iepure, doua turnuri apropiate, care blocheaza parcurgerea normala a crestei. Primul turn, Urechea Vestica, are peretele usor cazut si īntrerupt, dupa circa 15 m, de o mica strunga. Escalada lui ia sfīrsit 40 m mai sus. Pitonul de rapel pentru coborīrea īn Strunga Urechilor se afla la circa 6 m dreapta si mai jos. Rapelul masoara 10 - 12 m si este facultativ.
Escalada Urechii Estice, mai dura, si de aceea prevazuta cu pitoane, se desfasoara pe verticala unui diedru care, īn partea finala, are aspect de horn. Dincolo de acesta ne cataram liber si, dupa circa 30 m, sīntem īn Vīrful Urechii Estice. Urmeaza un rapel de aproximativ 15 m, executat pe corzile fixate dupa voie pe unul din cele doua pitoane de rapel existente.
Ultima portiune a traseului īsi pierde din duritate, creasta prezentīnd spre final chiar un mic platou odihnitor. La capatul lui, si dincolo de Vīrful lui Adam (2370 m), ajungem la Strunga Vīrtopelului, unde escalada ia sfīrsit. Pentru coborīre, vara, ne orientam din Strunga Vīrtopelului la dreapta si, urmīnd firul unui vīlcel ajungem īn poteca traseului de creasta, din Caldarea Fundului Caprei (etapa a V-a est - vest). Tot din Strunga Vīrtopelului putem continua traseul, coborīnd de-a lungul Crestei Vīrtopelului, recomandat iarna pīna īn Portita Arpasului, unde īntīlnim traseul de creasta est - vest (etapa a V-a).
S e c t o r u l B u t e a n u - P a 1 t i n u
Īn apropierea cabanei Bīlea-Lac alpinistii au stabilit doua trasee alpine: peretele vestic al Vīnatorii lui Buteanu si Turnul Paltinului.
76. Peretele vestic al Vīnatorii lui Buteanu
De la cabana Bīlea-Lac urmam traseul 26, urcīnd pe Valea Vaiugii pīna la jumatatea ei. Aici parasim poteca marcata, ne abatem catre stīnga prin grohotisuri, pīna la baza peretelui pravalit din crestetul Buteanului. Īn ansamblu, traseul urmeaza o succesiune de fisuri punctate cu pitoane jalon. Traseul se escaladeaza la coarda simpla. Grad de dificultate: 2 A; materiale: o coarda de 40 m, 10 carabiniere, 4 - 5 pitoane, scarite. Durata pentru doi echipieri: 1 - 2 ore; de pe Vīrful Vīnatoarea lui Buteanu la cabana: 30-40 minute.
77. Turnul Paltinului
Claia Paltinului (2372 m), Paltina Mica, Coltul Negru sau Turnul Paltinului se ridica īn creasta principala a Fagarasului sub forma unei cusme uriase, a unei imense capite de piatra, la est de saua Doamnei. Este un monolit stīncos, sterp si īntunecat, putin explorat. Poteca turistica a traseului de creasta īl ocoleste pe la sud.
Pentru a ajunge la baza lui, alpinistii, aflati la cabana Bīlea-Lac, urmeaza traseul 27 pīna īn Vīrful Paltinului (2398 m). Din punctul de īntīlnire cu marcajul traseului de creasta, se orienteaza catre dreapta (vest) pīna la baza turnului. Escalada pīna pe vīrf nu se desfasoara pe un traseu anume. Deci alpinistii, īn functie de materiale, īl pot ataca dupa voie. Pasajele desfasurate pe traseul clasic, lung de 30 m, nu depasesc gradul 1 A; materiale: o coarda de 20 m. Durata pentru doi echipieri: 1/2 ora; coborīrea se face liber. Traseul nu a fost omologat de federatia de specialitate.
S e c t o r u l N e g o i u
Negoiul este unul din punctele majore ale lantului fagarasan. Peretele sau nordic si muchiile prelungite din vīrfurile īnvecinate Caltunu si Laitelu au atras atentia alpinistilor, ele fiind puse īn valoare prin realizarea cītorva trasee alpine. Īn ciuda aspectului maret si salbatic, traseele stabilite n-au putut, prin dificultate, sa se īnscrie īn rīndul turelor cu grad superior. Alegem ca mai interesante Peretele nord-estic al Negoiului si Traseul din Caldarea Superioara a Laitei. Pentru a fi scutiti de marsul de apropiere de la cabana Negoiu pīna la baza traseelor, alegem ca adapost refugiul Caltun, la care dormim īn conditii de bivuac.
78. Peretele nord-estic al Negoiului
Intrarea pe traseu este situata īn portiunea centrala a Caldarii la Strunga Ciobanului. Ca reper, aflat la circa 400 m distanta catre stīnga de poteca marcata, avem un gavan, din care se īnalta, spintecīnd peretele, un scoc plin cu grohotisuri īn lungul caruia desfasuram prima lungime de coarda. Escalada nu are un traseu distinct. Orientarea īn perete este greoaie. Grad de dificultate: 2 A - 3 B; materiale: doua corzi a 40 m, 6 - 8 pitoane, 15 carabiniere. Traseul are 10 l.c.; nu este pitonat. Prizele, cu mici exceptii, sīnt bune si suficiente; domina catararea libera. Durata pentru trei echipieri: 2 - 4 ore. Traseul sfīrseste īn preajma Vīrfului Negoiu (2535 m). Iarna, ruta nu a fost urcata.
79. Traseul din Caldarea Superioara a Laitei
Partea nord-vestica a Muntelui Laitelu este formata dintr-o succesiune de muchii, care coboara abrupt catre Caldarea Superioara a Laitei. Īn acest sector alpinistii au stabilit sau au īnceput escalada mai multor trasee. Printre acestea se numara si TraseuI din Caldarea Superioara a Laitei. Grad de dificultate: 2 A; materiale: o coarda de 40 m, 5 - 6 pitoane, 15 carabiniere. TraseuI este pitonat si are 5 l.c. Durata pentru trei echipieri: 2 ore.
S e c t o r u l G ī r b o v a
Peretele nord-vestic al Piscului Gīrbova (2187 m) se ridica din Caldarea Lacului Avrig. Pīna la el se poate ajunge mai usor pornind de la cabana Barcaciu.
80. Traseul Central din Peretele nord-vestic al Piscului Gīrbova
Acest traseu s-a stabilit pe linia de cea mai mare panta a peretelui amintit, de catre alpinistii sibieni. Nefiind omologat, el se escaladeaza rar. Grad de dificultate: 3 A; materiale: doua corzi a 40 m, 6 - 8 pitoane, 15 carabiniere, scarite. Traseul, desfasurat pe 5 l.c., are pitoane - jalon. Durata pentru trei echipieri: 2 - 3 ore.
Creasta muntilor Fagarasului iarna
Se stie ca, pe timp de iarna, parcurgerea integrala a crestei Muntilor Fagarasului reprezinta o adevarata performanta alpina, ea fiind una din normele de iarna obligatorii pentru alpinistii de categoria I (gradul 5 B).
Cu un conducator bun, versat īn drumurile de iarna, pot merge de-a lungul crestei si turisti cu experienta, obisnuiti cu rucsacuri grele si īnnoptari īn cort, pe timp de iarna. Sīnt cunoscute unele cazuri, ce-i drept izolate, cīnd distantele dintre cabanele Bīlea si Podragu sau dintre Negoiu si Bīlea au fost parcurse de turisti pe zapada, dar nu īn conditii aspre de iarna (viscol, ceata, temperatura scazuta, zapada proaspata pe portiuni susceptibile avalanselor).
Iarna, principalele dificultati īn parcurgerea drumului de creasta constau īn:
- lungimea traseului;
- diferentele de nivel foarte obositoare ce trebuie urcate;
- nenumaratele traversari de-a lungul fetelor cu orientarea spre sud, care, īn timpul zilei, prezinta pericole de avalanse;
- greutatea rucsacului si a schiurilor, la urcus;
- īnnoptarile īn cort, pe zapada, īn conditii aspre;
- orientarea īn teren cu ajutorul busolei si al hartilor;
- necesitatea adaptarii perfecte la efort, īn conditiile cerute de anotimp, cīnd hrana se consuma (rece) din rucsac, de regula dimineata si seara, iar apa se obtine din topirea zapezii.
La toate acestea se adauga capriciile iernii si necesitatea unui echipament adecvat, care nu sta la īndemīna oricui.
Īntrucīt pe linia de creasta vīnturile dominante sīnt cele de nord-vest, este recomandabil sa parcurgem traseul de la vest la est.
Timpul de mers cuprins īntre cabanele de la capetele traseului, respectiv cabana Suru la vest si cabana Plaiul Foii la est, nu poate fi calculat precis. Cīnd s-a stabilit premiera de iarna, au fost necesare 21 de zile, din care, pentru deplasare, s-au folosit efectiv numai 10 zile.
Au existat cazuri cīnd echipele au stat imobilizate de viscol 3 - 5 sau chiar 13 zile, asteptīnd vremea buna, dar si cazuri cīnd, pe vreme buna, echipele au parcurs distanta cabana Suru - cabana Valea Sīmbetei īn doua zile (traseul mentionat fusese, īn parte, deschis de alte echipe si parcurs īn luna martie, cīnd ziua este mai lunga, iar temperatura mai ridicata).
Īn aceasta situatie, nu poate fi vorba de o planificare a etapelor si a alimentelor ce trebuie luate. Experienta ne-a aratat īnsa ca 5 zile/hrana/om sīnt suficiente pentru a strabate distantele dintre o cabana si alta, chiar daca vremea este nefavorabila.
Echipamentul. Pentru marile expeditii alpine, firmele de specialitate au confectionat echipamente usoare, calduroase si rezistente. Īn tara noastra au fost realizate, de asemenea, echipamente bune, corespunzatoare pentru muntii nostri care au altitudini relativ mici.
Cīnd s-a efectuat traseul integral, īn premiera de iarna, alpinistii erau īmbracati normal: bocanci obisnuiti, schiuri fara canturi, legaturi obisnuite si bete de alun. Īmbracamintea consta īn: pantaloni de schi, pulover, hanorac de bumbac si caciula. Ei aveau cort izoterm, saltele pneumatice si saci de dormit umpluti cu puf. Īn prezent, majoritatea echipelor poseda pantaloni si haine umplute cu puf, dublate de pantaloni si hanorac pentru vīnt, bocanci de cea mai buna calitate, schiuri cu canturi si legaturi de cele mai noi tipuri; ele sīnt, de asemenea, dotate cu corturi izoterme, saltele pneumatice, saci de dormit si primus cu pompa de presiune. Alpinistii sibieni au parcurs īn luna aprilie distanta Sīmbata - Bīlea bivuacīnd īn iglu. Acest sistem, practicat arareori, prezinta avantaje si dezavantaje, despre care nu este cazul sa vorbim aici.
DESCRIEREA TRASEULUI
Etapa I. Din comuna Turnu Rosu īncepem ascensiunea, urmarind descrierea traseului 43 si, īn continuare, traseul de creasta vest-est (etapa I). Prima portiune a drumului, circulata curent de localnici (pīna la limita padurii), prezinta, de regula, zapada putina si deci nu permite mersul pe schiuri.
De la limita superioara a padurii, poteca, desi conturata pe linia crestei, se observa mai greu. De aceea pastram īntotdeauna directia aratata de stīlpii indicatori, jalonati la mari distante.
Pīna sub Vīrful Tataru, la care ajungem dupa circa 6 - 7 ore, nu sīnt pericole de avalanse (exceptīnd, evident, primele 24 de ore dupa ninsorile mari). Dupa 8 - 9 ore de mers ne aflam īn apropierea punctului saua Surului. Rucsacurile grele, diferenta de nivel mare, urcata īn aceasta prima etapa, si adaptarea la efort sīnt motivele pentru care recomandam ca bivuacul sa se faca aici. Montarea cortului (amenajarea platformei, ancorarea lui cu schiurile si betele, construirea unui parapet īn jurul adapostului pentru a-l feri de vīnt etc.) cere, īn prima zi, un timp mai īndelungat si de aceea trebuie sa ne oprim cu cel putin doua ore īnainte de venirea īntunericului, stiut fiind ca un bivuac bine īntocmit asigura o odihna buna.
Etapa a II-a. Din saua Surului, sau din apropierea ei, drumul de creasta īncepe sa puna probleme de ordin tehnic, iar orientarea, mai ales daca nu avem vizibilitate buna, devine foarte dificila. De aceea e bine sa pornim la drum īn primele ore ale diminetii, cīnd zapada este īntarita si vizibilitatea mai buna. Cīnd starea zapezii permite, ocolim Vīrful Suru pe versantul lui sudic. Trecerea peste Budislavu si Vīrtopu Rosu ne obliga la un ocol larg, de la stīnga la dreapta. Ocolul nu este periculos, dar diferentele de nivel ce trebuie urcate sīnt obositoare. Mersul pe schi fara piei de foca, dar ceruite cu ceara pentru urcus, este cel mai indicat pentru acest sector.
Portiunea de creasta a Vīrfului Ciortea (care urmeaza) se parcurge foarte rar iarna.
Drumul nostru coboara din saua Avrigului īn Caldarea Lacului Avrig, pe panta foarte īnclinata si partial īnierbata care, īn perioada marilor zapezi, poate favoriza formarea avalanselor. Sīnt perioade cīnd, īn zona despre care vorbim, vīntul spulbera complet zapada si coborīrea devine astfel elementara. Ramīne īnsa pericol pentru urcarea portiunii din fundul caldarii pīna īn saua Gīrbovei. Aceasta parte trebuie atacata dupa o judicioasa cercetare, ascensiunea facīndu-se de regula pe unul din jgheaburile ce brazdeaza povīrnisul nordic al Muntelui Ciortea1.
Din saua Gīrbovei evitam Vīrful Gīrbova, ocolindu-l pe versantul sau sud-estic si tinīndu-ne cīt mai aproape de linia crestei. De retinut ca aici avem unul din punctele cele mai dificile ale etapei, datorita īnclinarii si orientarii pantei, pe care se produc uneori avalanse. Odata ce depasim acest punct, mersul pe schiuri este usor, pīna dincolo de saua Scarii, de unde creasta se īngusteaza, prezentīnd pe alocuri trepte stīncoase, īmbracate īn zapada īnghetata, peste care mersul cu piciorul este mai cu spor. Aceasta portiune ia sfīrsit īn apropierea Vīrfului serbota. Continuarea drumului din vīrful amintit prezinta patru variante, alegerea uneia din ele facīndu-se īn functie de starea vremii si a zapezii, gradul de antrenament al echipierilor, gradul de umezeala a echipamentului (cortul si sacii de dormit) si ora la care am ajuns pe vīrf. Foarte multe echipe prefera sa coboare la cabana Negoiu (pe Piscul serbotei) si sa reia drumul de acolo. Daca ramīnem pe creasta, si daca timpul permite, ne continuam traseul, alegīnd una din urmatoarele trei variante posibile:
1. trecerea catre Vīrful Negoiu pe Custura Saratii, care comporta mersul asigurat de-a lungul unor pasaje de traversare care prezinta pericol;
2. coborīrea īn Caldarea Pietroasa (Izvorul Negoiului) situata pe versantul sudic al masivului (initial panta este foarte īnclinata, dar, mai jos, se domoleste, devenind o buna pīrtie de schi);
3. coborīrea de-a lungul muchiei ce se desprinde chiar din Vīrful serbota catre sud. Varianta nu prezinta accidente pe parcurs, cu exceptia punctului de coborīre la firul Izvorului Negoiului, unde īntīlnim un horn de circa 20 - 30 m, ce trebuie coborīt.
1 Unii alpinisti evita aceasta portiune, urcīnd pe creasta direct īn Vīrful Scara, urmīnd Muchia Scarisoarei.
Bivuacul pentru ultimele doua variante se face de obicei īn vale, pe terasa larga de sub panta ce precede Vīrful Negoiu.
Etapa a III-a. Urcarea pe Vīrful Negoiu se alege īn functie de starea zapezii, prin zonele unde se vad iesite stīncile. Ajunsi pe vīrf, sīntem obligati sa coborīm catre Caldarea Lacului Caltun. Ca si de pe Vīrful serbota, coborīrea de pe Vīrful Negoiu prezinta doua variante:
1. coborīrea prin Hornul de la Strunga Dracului, care initial este foarte īnclinat, si-apoi traversarea catre dreapta pe peretele Caldarii Laitei pīna īn Portita Caltunului. Ea prezinta doua portiuni cu tehnica diferita, care, īn ansamblu, sīnt deosebit de dificile;
2. coborīrea prin Strunga Doamnei. Ea este mai putin dificila, dar mai lunga si pune probleme de orientare delicate, mai ales cīnd nu avem vizibilitate buna.
Pentru cea de-a doua varianta, drumul īncepe din dreptul Strungii Dracului si urmeaza linia de creasta, punctata de cīteva accidente de mica īnaltime. Dupa circa 15 minute īntīlnim o strunga ce ne permite sa patrundem īn Caldarea Berbecilor, adīncita pe versantul sudic. Drumul se strecoara o vreme printre jnepeni, coborīnd de-a lungul unor jgheaburi ce sfīrsesc la nivelul unui prag. Īn continuare, el īncinge īntreaga caldare pīna la linia de creasta. Urmīnd aproximativ traseul potecii, ascunsa acum de zapada, ajungem īntre doi "jandarmi" ce strajuiesc Strunga Doamnei. Coborīrea prin strunga spre caldarile Vaii Laitei se face "la coltari". Urmeaza o traversare, trecerea prin Portita Caltunului, si apoi coborīrea īn caldarea īn care se gaseste lacul acoperit si el iarna de zapada.
De la Lacul Caltun urcam pīna īn Vīrful Laitel, pe un traseu obositor, dar lipsit de pericole. Coborīrea de pe vīrf si trecerea prin zona cablurilor, pīna sub Vīrful Laita, comporta īnsa pentru capul de coarda o munca sustinuta, el avīnd de taiat trepte (uneori īn zapada īnghetata) atīt la coborīre, cīt si la traversarea pe sub linia crestei, unde prezenta cablurilor de otel fixate īn perete este de un real folos. Dincolo de aceste obstacole, problemele de ordin tehnic s-au terminat practic, itinerarul ocolind Vīrful Laita, pe versantul sudic. La obīrsia Vaii Doamnei, parasim creasta principala, pentru a coborī pe versantul nordic, īn valea sus-amintita. Pentru a evita declansarea unei avalanse, coborīm pe linia unor boldani care jaloneaza din loc īn loc drumul prin caldarea de obīrsie. Ajunsi pe patul vaii, unde panta s-a mai domolit, ne orientam catre dreapta si, urcīnd īn diagonala, traversam fetele īnclinate si īnierbate, ajungīnd, īn circa 30 minute, īn saua Paltinului. Din acest punct zarim Caldarea Bīlei, īn care coborīm pe schiuri, spre cabana.
Etapa a IV-a. Pentru a evita pericolul de avalanse, plecam de la cabana īn zori, dupa ce, īn prealabil, ne-am uscat cortul, saltelele si sacii de dormit.
Urcusul la saua Caprei si traversarea caldarii care urmeaza sīnt elementare. Īn schimb, coborīrea si traversarea Caldarii Fundului Caprei creeaza probleme, datorita posibilitatii declansarii avalanselor. De aceea, nu coborīm pe traseul de vara, ci prin strunga aflata īn amonte de acest punct. Panta este initial foarte īnclinata, dar nu periculoasa. Ea se domoleste mai jos, unde īntīlneste, venind din dreapta, traseul de vara. Din acest loc īncepem traversarea Caldarii Fundul Caprei, evitīnd Creasta Arpaselului, ridicata īn stīnga. Pe aceasta distanta gasim cīteva viroage si o fata extrem de īnclinata pe care le traversam, īn functie de starea zapezii, la coltari sau pe schiuri. Curīnd dam de muchia unui pinten usor evidentiat, pe care urcam pīna īn Portita Arpasului.
O varianta mai putin dificila ca probleme tehnice, dar cu orientare mai grea, ne poate conduce din portita prin caldarile nordice ale masivului, la cabana Podragu. Marcajul acestui traseu (banda albastra), fiind dispus pe pietre si nu pe stīlpi, nu poate fi urmarit, din cauza stratului de zapada.
Traseul urmeaza catre dreapta linia de creasta, de-a lungul unui pasaj foarte īngust prevazut cu lanturi (portiunea este denumita "La Trei Pasi de Moarte"). Dincolo de aceste obstacole ocolim Vīrful Arpasul Mic, ridicat īn dreapta si, printr-o traversare mai lunga, ajungem la monumentul Nerlinger. Pīna pe Vīrful Mircii urmeaza o portiune de creasta cu diferente de nivel mari, ce trebuie urcate si coborīte uneori pe muchii īnguste. Coborīrea de pe vīrf pīna la Iezerul din Podul Giurgiului si traversarea ce urmeaza pe sub Vīrful Podragu pīna īn saua Podragului pun probleme de securitate deosebite, zapada īn aceasta zona prezentīnd, īn zilele calduroase sau la 24 de ore dupa ninsori, pericole de avalanse.
Din saua Podragului, marcata cu un stīlp indicator, pīna la cabana Podragu, traseul nu este periculos, dar comporta, īn portiunea initiala, multa atentie, caci traversarea pe sub fata estica a Vīrfului Podragu se executa pe o panta foarte īnclinata.
Etapa a V-a. Distanta dintre saua Podragului si Fereastra Mare a Sīmbetei se parcurge, īn mod obisnuit, pe schiuri. Traseul se desfasoara, īn general, pe versantul sudic al crestei, ocolind, pīna la Vistea Mare, toate vīrfurile (Tarīta, Podul Giurgiului, Corabia, Ucea Mare, Ucisoara sau Orzaneaua). Pe aceasta distanta, dar mai ales pe portiunile Vīrful Tarīta - saua Podul Giurgiului si Vīrful Ucea Mare - saua Orzanelei, alpinistii pot fi surprinsi de avalanse.
Urcarea si, respectiv, coborīrea Vīrfului Vistea Mare, pe distanta saua Orzanelei - Portita Vistei (Portita Turistilor), se face pe linia crestei, unde pericolul de avalanse este minim.
Urmeaza strabaterea ultimei portiuni a etapei, care prezinta trei posibilitati:
1. parcurgerea crestei propriu-zise, īntre Vīrful Hīrtopul Ursului si Vīrful Galasescu Mare, de unde apoi ocolim pe versantul sudic toate vīrfurile pīna la Fereastra Mare a Sīmbetei (itinerarul are diferente de nivel mari si prezinta, pe alocuri, puncte de trecere dificile);
2. traversarea pe sub linia crestei, de-a lungul traseului de vara, pe fetele īnclinate si maturate frecvent de avalanse;
3. ocolirea portiunii de creasta Hīrtopul Ursului - Vīrful Slanina.
Īntrucīt ni se pare ca aceasta din urma varianta este cea mai sigura, o prezentam īn cele ce urmeaza.
Initial, traversam pe sub Vīrful Hīrtopul Ursului catre dreapta, pīna pe cumpana piciorului sudic, desprins din vīrful amintit (Muchia Hīrtopului). De-aici urmam creasta circa 500 m, pīna unde avem posibilitatea de a coborī catre est, īn Caldarea Vaii Rele a Galasescului. Ajunsi pe fundul vaii, ne orientam jumatate la dreapta, angajīndu-ne īn urcus pe versantul vestic al Culmii Galasescului. Printr-un ocol larg, mai mult de-a coasta, traversam culmea si coborīm īn Caldarea Mare a Galasescului. Din acest loc urcam īn diagonala catre stīnga si depasim Coama Galasescului Mic, pemru a ajunge īn Caldarusa Galasescului.
Din Caldarusa Galasescului vedem stīlpii jalonati de-a lungul drumului de vara, pe care-l urmam catre dreapta. Dupa coborīrea Vīrfului Slanina ajungem īn Fereastra Mare, unde alegem locul cel mai ferit de vīnt si procedam la montarea cortului. (Atentie! Nu coborīti la cabana Valea Sīmbetei, daca doriti sa ajungeti a doua zi la Rudarita).
Etapa a VI-a. Distanta dintre Fereastra Mare si cabana Plaiul Foii poate fi parcursa īntr-o zi, daca alpinistii cunosc traseul si sīnt buni schiori. Altfel se poate īnnopta la cabana forestiera din punctul Rudarita.
Avīnd īn vedere lungimea traseului, trebuie sa plecam foarte devreme (cel tīrziu la ora 6). Parcursul, desfasurat tot pe versantul sudic, ocoleste marea caldare a Bīndei, adīncita īn dreapta. El trece pe sub vīrfurile Cheia Bīndei, Mogos, Urlea, Fundul Bīndei, īnsirate de-a lungul inflexiunii catre sud a crestei principale, care formeaza, īn acest fel, coronamentul obīrsiei Vaii Bīndei. Dincolo de aceasta portiune a traseului depasim Vīrful Zīrnei si coborīm īn Curmatura Zīrnei, de unde creasta īncepe sa-si piarda din maretie. Din acest loc, problemele tehnice alpine sīnt practic terminate; orientarea pe vreme īnchisa ramīne īnsa o problema, mai ales pe distanta dintre Curmatura Bratilei si Vīrful Berivoiul Mare.
Cam din dreptul Vīrfului Buzduganu īncepem coborīrea, care, pīna īn saua Comisului, este pentru schiorii buni o adevarata desfatare. Ultima portiune a drumului, peste Muntele Lerescu pīna īn Curmatura Lerescului Mic, unde parasim creasta catre stīnga (locul este marcat cu un stīlp cu sageti indicatoare), se desfasoara mai mult prin padure. Din dreptul stīlpului indicator, panta se īnclina mult, padurea obligīnd, chiar si pe schiorii buni, sa coboare cu piciorul. Dupa circa 20 minute sīntem īn Valea Lerescului, de-a lungul careia coborīm pīna la cantonul silvic din punctul Rudarita.
O sosea forestiera, desfasurata pe 21 km, leaga acest punct de orasul Zarnesti, trecīnd si pe la cabana Plaiul Foii, aflata la 9 km de Rudarita.
PĪRTII DE SCHII
Muntii Fagarasului reprezinta un minunat teren pentru practicarea schiului, atīt datorita stratului gros de zapada care persista īn zona īnalta īncepīnd din luna noiembrie pīna catre sfīrsitul lunii mai, cīt si pantelor din vaile adapostite. Exceptīnd Valea Bīlei, īn care se afla o telecabina, care da posibilitatea schiorilor sa efectueze mai multe coborīri, īn masiv nu exista amenajari speciale pentru schi.
La cabana Urlea (1533 m) se poate schia īn poiana din Curmatura Coltilor; īn zona īnalta recomandam sleaul Musuletii, circa 1 1/2 ora de la cabana; mai sus zona este periculoasa.
Valea Sīmbetei ofera, īn amonte de cabana (1401 - 1700 m) terenuri ferite de pericole. Ele pot fi gasite īn firul vaii sau pe versantul Muchiei Sīmbetei; primavara, cīnd zapada este stabila, se schiaza si īn Caldarile Sīmbetei; īn aceasta zona, iarna se produc avalanse.
Caldarea Superioara a Podragului reprezinta cel mai vast teren de schi, aflat īn preajma unei cabane fagarasene. Prin pozitia ei, (2136 m), cabana Podragu poate fi aleasa ca o baza pentru vacantele de iarna. Cīnd zapada este buna se pot face coborīri de sub creasta principala a Fagarasului pīna la cabana Turnuri (750 m diferenta de nivel); iesirea la creasta principala a masivului este periculoasa. Caldarile īnvecinate, Podragelu si Arpasu, sīnt recomandate numai bunilor cunoscatori ai regiunii. Coborīrea din Muchia Turnurilor Podragului īn Valea Podragelului declanseaza uneori avalanse.
Valea Bīlei. Datorita telecabinei si cabanei din caldarea Bīlei (2027 m), pīrtiile de schi din aceasta vale sīnt cautate de schiori. Īn Caldarea Bīlei se poate schia atīt pe pīrtia de sub saua Caprei, cīt si pe cea de sub Curmatura Bīlei. Schiorii avansati coboara si pe Valea Bīlei, dar de la nivelul cascadei īn jos au probleme, pīrtia pīna la hotelul Bīlea-Cascada fiind impracticabila din cauza materialului de excavatie, aruncat de pe Transfagarasan. Īn aceasta situatie, ei coboara cu piciorul pe sosea sau pe scurtatura, destul de accidentata, pīna la statia de jos a telecabinei. Īn Caldarea Bīlei functioneaza uneori un teleschi; sīnt īn proiect instalatii de transport pe cablu pentru pīrtiile din zona.
Valea Doamnei pastreaza zapada mai uniform decīt Valea Bīlei. Īn lungul ei, coboara schiorii avansati, buni cunoscatori ai regiunii. De la cabana Bīlea-Lac īn Valea Doamnei se ajunge, urcīnd īn Curmatura Bīlei, de unde īncepe coborīrea pe Valea Doamnei. De la capatul ulucului glaciar al vaii (limita superioara a padurii), la hotelul Bīlea-Cascada se merge mai bine cu piciorul (pe Valea Doamnei s-a proiectat pentru viitor o instalatie de transport pe cablu).
Cabana Negoiu (1546 m). Pīrtiile de schi din īmprejurimile cabanei se afla īn caldarile īnvecinate: serbota si Porumbacelul. Iarna sīnt pericole de avalanse, fapt pentru care schiorii vin aici mai mult primavara. Īn Caldarea Porumbacelului se schiaza pīna la sfīrsitul lui iunie.
Cabana Barcaciu (1550 m) are īn preajma o mica pīrtie de schi. Primavara schiorii merg in Caldarea Porumbacelului, unde pot schia pīna la sfīrsitul lunii iunie.
Cabana Suru (1450 m) are īn preajma golul īnierbat de pe Culmea Moasei, īn care se poate schia. Schiorii merg si īn Caldarea Gavanului. Faptul ca īn sector s-au produs avalanse cu urmari grave, ne obliga sa nu recomandam practicarea schiului aici decīt spre sfīrsitul lunii martie.
Īn preajma cabanei Capra (1500 m) se poate schia pe pantele Vaii Fundul Caprei si pe versantul vestic al Culmii Museteica - Rīiosu. Īn portiunea superioara a Vaii Fundul Caprei, iarna se produc avalanse.
Trasee de legatura spre alte masive
81. Curmatura Bratilei - Vīrful Oticu - Vīrful Rosu - Iezerul Mare - cabana Voina
Marcaje succesive: triunghi rosu pīna pe Vīrful Rosu; banda rosie: Vīrful Rosu - Crucea Ateneului - cabana Voina; punct albastru: Crucea Ateneului - refugiul Iezer
Durata: 9 ore pīna la refugiul Iezer; 13 ore pīna la cabana Voina
Iarna, traseul se poate parcurge si pe schiuri; dupa ninsori mari se produc avalanse
Descrierea traseului. Din Curmatura Bratilei, parasim marcajul de creasta banda rosie, luīndu-ne drept calauza pe cel cu triunghi rosu. El ne conduce catre dreapta - sud - īn coborīre, de-a lungul unei poteci ce ocoleste pe versantul vestic vīrfurile Bratila si Catunu (2206 m), sfīrsind īn saua Mezea (1856 m).
Din sa, ne īndreptam catre Muntele Mezea. Condusi de marcaj urcam pe culmea acestui munte, depasind vīrfurile de 2004 m si 2031 m si-apoi urcam pe vīrful principal, la 2130 m altitudine, de unde zarea se deschide, fara oprelisti, catre versantul nordic al Masivului Iezer - Papusa.
De pe Vīrful Mezea coborīm īn saua Paisului si apoi, ocolind vīrfurile Muntelui Oticu pe versantul sau estic, ajungem la Izvorul Oticului. De la izvor īn continuare, ocolim, condusi de poteca, alte cīteva vīrfuri ale muntelui, dupa care, urcīnd īn panta ceva mai pronuntata, ajungem īn Curmatura Oticului (1865 m).
Dincolo de curmatura, depasim un vīrf din care se desprinde, catre stīnga (est), piciorul secundar al Oticului Dīmbovitean si razbim īntr-o a doua sa, ceva mai īnalta.
Avem acum īn stīnga Izvorul Boarcasului, obīrsia Dīmbovitei catre Iezer, iar īn dreapta (spre sud), domeniul Izvorului Rosu, numit mai jos al Cremenii si, ceva mai jos, al Vasalatului (bazinul hidrografic al Rīului Doamnei),
Poteca ne poarta o buna bucata de vreme pe culme, prin pajisti cu ienuperi, iar dupa aceea īncepe sa urce destul de sustinut pe piciorul Muntelui Rosu, acoperit cu lespezi de piatra, raspīndite pretutindeni. Īn aceasta zona, dintr-un mic umar al muntelui se desprinde, spre dreapta, Piscul cu Hotar. Īnca un urcus si, dupa circa 7 ore, socotite din Curmatura Bratilei, razbim pe mica platforma a Vīrfului Rosu (2469 m), semnalata de un stīlp de marcaj. Sīntem pe culmea principala a Masivului Iezer - Papusa. Īntīlnim aici marcajul de creasta, banda rosie. El ne conduce catre dreapta, īn coborīre, pīna īn punctul numit Crucea Ateneului, de unde coborīm catre stīnga, avīnd pe acest parcurs marcajul cu punct albastru si ajungem īn 30 minute la refugiul Iezer, situat īn caldarea Iezerului Mare, līnga Lacul Iezer.
Marcajul banda rosie continua de la Crucea Ateneului pe culmea prelunga a Muntelui Vacarea, la cabana Voina; durata 3 1/2-4 ore.
Sumar
PREZENTARE GENERALĂ
Localizare, delimitare, īntindere
Geologia
Relieful
Reteaua hidrografica
Rīurile si lacurile de baraj ........ 13
Lacurile alpine ........ 18
Clima
Flora si vegetatia
Fauna
Populatia si asezarile
TURISM ........ 42
Cai de acces si puncte de plecare
Cai de acces si puncte de plecare pentru traseele de pe versantul nordic ........ 42
Cai de acces si puncte de plecare dinspre vest ........ 47
Cai de acces si puncte de plecare pentru traseele de pe versantul sudic ........ 48
Cai de acces si puncte de plecare dinspre est ........ 50
Cabane si refugii
Cabane pe versantul nordic ........ 52
Cabane pe versantul sudic ........ 55
Alte cabane ........ 56
Refugii ........ 56
TRASEE TURISTICE DE PĂTRUNDERE ĪN MASIV
Trasee turistice pe versantul nordic
1. Satul Sebes - sub vīrful Comisu, prin Valea Sebesului ........ 62
2. Satul Breaza - cabana Urlea, prin Valea Pojortei ........ 65
3. Satul Breaza - cabana Urlea, prin Plaiul Coltilor ........ 65
4. Satul Breaza - cabana Urlea, prin Valea Brescioarei ........ 66
5. Cabana Urlea - Curmatura Mogosului, prin Curmatura Mosului si Vīrful Urlea ........ 67
6. Cabana Urlea - Curmatura Zīrnei, prin Pīrīul Calului si Valea Urlei ........ 69
7. Curmatura Zīrnei - cabana Urlea, prin Valea Urlei si Pīrīul Calului ........ 70
8. Portita Iezerului - Lacul Urlea - Valea Urlei (cu legatura pentru cabana Urlea sau curmatura Zīrnei) ........ 72
9. Cabana Urlea - satul Breaza, prin Plaiul Coltilor ........ 72
10. Comuna Sīmbata de Jos - Complexul turistic Sīmbata - cabana Valea Sīmbetei ........ 73
11. Cabana Valea Sīmbetei - "La Cruce" -Fereastra Mare ........ 75
12. "La Cruce" - sub Vīrful Cheia Bīndei ........ 76
13. "La Cruce" - Fereastra Mica a Sīmbetei ........ 77
14. Cabana Valea Sīmbetei - Piatra Caprei ........ 78
15. Orasul Victoria - Portita Vistei Mari, prin valea Vistei Mari ........ 79
16. Orasul Victoria - "La sipot" (cu legatura pentru cabanele Turnuri si Podragu) ........ 82
17. Cabana Arpas - "La sipot" - cabana Podragu, prin Muchia Tarītei ........ 82
18. Orasul Victoria - cabana Podragu priu Valea Podragului ........ 85
19. Cabana Podragu - saua Podragului ........ 88
20. Cabana Podragu - Portita Arpasului, pe la Lacul Podragel ........ 90
21. Comuna Arpasu de Jos - Glajarie - hotelul Bīlea-Cascada ........ 91
22. Hotelul Bīlea-Cascada - cabana Bīlea-Lac, peste Muchia Buteanului ........ 93
23. Hotelul Bīlea-Cascada - cabana Bīlea-Lac, prin Valea Bīlei (drumul de vara) ........ 95
24. Cabana Bīlea-Lac - saua Caprei ........ 96
25. saua Caprei - Vīrful Vīnatoarea lui Buteanu ........ 97
26. saua Vaiugii - cabana Bīlea-Lac, prin Caldarea Vaiugii ........ 98
27. Cabana Bīlea-Lac - saua Paltinului ........ 99
28. Cabana Bīlea-Lac - hotelul Bīlea-Cascada, prin Valea Doamnei ........ 100
29. Comuna Porumbacu de Jos - cabana Negoiu, prin Valea Rīului Mare al Porumbacului ........ 101
30. Cabana Negoiu - Vīrful Negoiu, pe la Piatra Prīnzului ........ 103
31. Piatra Prīnzului - Lacul Caltun (refugiul Caltun), prin Strunga Ciobanului ........ 105
32. Lacul Caltun (refugiul Caltun) - cabana Negoiu, pe la Strunga Ciobanului si Piatra Prīnzului ........ 107
33. Cabana Negoiu - Vīrful serbota ........ 109
34. Cabana Negoiu - saua Scarii ........ 110
35. Cabana Negoiu - cabana Barcaciu ........ 112
36. Comuna Avrig - cabana Poiana Neamtului - cabana Barcaciu ........ 114
37. Cabana Barcaciu - cabana Negoiu ........ 115
38. Cabana Barcaciu - sub Vīrful Scara ........ 117
39. Cabana Barcaciu - Lacul Avrig ........ 118
40. Comuna Avrig - cabana Suru, prin Poiana Florilor ........ 120
41. Halta C.F.R. Sebes-Olt - comuna Sebesu de Sus - cabana Suru ........ 121
42. Cabana Suru - saua Surului ........ 123
Trasee din Valea Oltului
43. Turnu Rosu - Chica Pietrelor (Petrilor) ........ 124
44. Comuna Cīinenii Mici - Chica Fedelesului, prin Zanoaga Cīinenilor ........ 128
45. Comuna Cīinenii Mici - stīna din Ciungi, prin Valea Cotilor ........ 129
46. Satul Greblesti - cabana Suru, prin Muchia Cotilor - Apa Cumpanita ........ 130
Trasee turistice pe versantul sudic
47. Cabana Cumpana - Vīrful Negoiu, prin Muntele Marginea - Valea Topologului - Izvorul Negoiului ........ 132
48. Muntele Marginea - Strunga Doamnei sau Vīrful Negoiu, prin Culmea Florea - Podeanu ........ 136
49. Confluenta pīrīului Scara cu Izvorul Negoiului - saua Scarii - cabana Negoiu ........ 138
50. Lacul Vidraru - cabana Capra - saua Caprei ........ 141
51. Cantonul Piscul Negru - saua Podeanu Florea, cu legatura spre Vīrful Negoiu ........ 143
52. Cantonul Piscul Negru - Lacul Caltun, prin Izvorul Caltunului ........ 144
53. Lacul Caltun - tunelul Transfagarasanului (intrarea dinspre sud) ........ 146
54. Cantonul Piscul Negru - saua Paltinului, prin Izvorul Paltinului ........ 147
55. Cantonul Piscul Negru - cantonul Museteica, peste muntii Piscul Negru - Ciocanu - Naneasa ........ 148
56. Lacul Vidraru (Gura Oticului) - saua Podragului, prin Valea Budei si Izvorul Podul Giurgiului ........ 150
57. Stīnele din Podul Giurgiului - saua Orzanelei, prin Valea Orzanelelor ........ 153
58. Stīnele din Podul Giurgiului - Curmatura Galbena, prin Izvorul Moldoveanului ........ 154
59. Satul Slatina - Portita Vistei, prin Valea Cernatului - Curmatura Malitei -Valea Rea ........ 156
60. Vīrful Moldoveanu - satul Slatina, prin Culmea Scarisoara - Valea Lunga - Malita - Preotesele ........ 159
61. Statiunea Bradet - Vīrful Modoveanu, prin Valea Vīlsanului ........ 163
62. Vīrful Moldoveanu - statiunea Bradet, prin Culmea Coastele Mari - Zanoaga ........ 167
Trasee turistice īn sectorul de est
63. Cabana Plaiul Foii - Rudarita ........ 171
64. Rudarita - Curmatura Lerescului Mic, prin Valea Rudaritei ........ 172
65. Rudarita - Curmatura Comisului, peste Muntele Vacaria Mare ........ 172
TRASEE DE CREASTA ........ 174
Traseul de creasta est - vest
Etapa I. Cabana Plaiul Foii - Curmatura Lerescului Mic ........ 174
Etapa a II-a. Curmatura Lerescului Mic - Curmatura Zīrnei ........ 176
Etapa a III-a. Curmatura Zīrnei - Fereastra Mare a Sīmbetei ........ 180
Etapa a IV-a. Fereastra Mare a Sīmbetei - saua Podragului ........ 183
Etapa a V-a. Saua Podragului - saua Caprei ........ 187
Etapa a VI-a. saua Caprei - Vīrful Negoiu ........ 192
Etapa a VII-a. Vīrful Negoiu - saua Scarii ........ 197
Etapa a VIII-a. saua Scarii - saua Surului ........ 199
Etapa a IX-a. Saua Surului - Halta C.F.R. Valea Marului (Valea Oltului) ........ 204
Traseul de creasta vest - est
Etapa I. Halta C.F.R. Valea Marului - saua Surului ........ 207
Etapa a II-a. Saua Surului - Saua Scarii ........ 209
Etapa a III-a. saua Scarii - Vīrful Negoiu ........ 214
Etapa a IV-a. Vīrful Negoiu - saua Caprei ........ 217
Etapa a V-a. saua Caprei - saua Podragului ........ 223
Etapa a VI-a. saua Podragului - Fereastra Mare a Sīmbetei ........ 226
Etapa a VII-a. Fereastra Mare a Sīmbetei - Curmatura Zīrnei ........ 230
Etapa a VIII-a. Curmatura Zīrnei - Curmatura Lerescului Mic ........ 233
Etapa a IX-a. Curmatura Lerescului Mic - cabana Plaiul Foii ........ 236
TRASEE TURISTICE NEMARCATE, DE DIFICULTATE MEDIE, sI TRASEE ALPINE ........ 239
Trasee turistice nemarcate de dificultate medie
66. Muchia Dragusului ........ 240
67. Muchia Zanoagei ........ 241
68. Muchia Vistei Mari ........ 242
Trasee alpine
S e c t o r u l v a l e a S ī m b e t e i ........ 243
69. Muchia Coltului Balaceni ........ 244
S e c t o r u l U c e a M a r e - P o d r a g u ........ 244
70. Fisura Surplombanta ........ 244
71. Traseul 23 August ........ 245
72. Hornul din peretele nordic al Vīrfului Tarīta ........ 245
73. Muchia nord-estica a Vīrfului Tarīta ........ 246
S e c t o r u l A r p a s h e l ........ 246
74. Creasta Vīrtopelului ........ 246
75. Creasta Arpaselului ........ 247
S e c t o r u l B u t e a n u - P a l t i n u ........ 250
76. Peretele vestic al Vīnatorii lui Buteanu ........ 250
77. Turnul Paltinului ........ 250
S e c t o r u l N e g o i u ........ 251
78. Peretele nord-estic al Negoiului ........ 251
79. Traseul din Caldarea Superioara a Laitei ........ 252
S e c t o r u l G ī r b o v a ........ 252
80. Traseul Central din peretele nord-vestic al Piscului Gīrbova ........ 252
CREASTA MUNŢILOR Fagarasului IARNA ........ 253
Descrierea traseului
Pīrtii de schi
TRASEE DE LEGĂTURĂ SPRE ALTE MASIVE ........ 266
81. Curmatura Bratilei - Vīrful Oticu -Vīrful Rosu - Iezerul Mare - cabana Voina ........ 266
|
