Adresînd cititorului o invitatie la drumetie pe potecileMuntilor Harghita revedem parca aievea multimea izvoarelor de ape minerale tamaduioare, covoarele de cetina ale cararilor, resimtim aerul înmiresmat si ozonat al padurilor de conifere, contemplam cu ochii mintii frumoasele poieni, pitorescul vailor si al craterelor vulcanice, bogatia floristica a tinoavelor, minunatul cadru natural al plaiurilor harghitene.
Numai cine n-a ascultat susurul izvoarelor de munte ori n-a savurat frumusetea rasaritului de soare pe crestele muntilor, n-a privit padurile scaldate în razele de mai si septembrie, cine n-a admirat iarna lintoliul alb de nea sau maretul tablou zugravit multicolor de penelul vernal sau autumnal în poieni si pe ramuri, acela numai trebuie îndemnat sa guste din frumusetea drumetiei prin munti.
Pentru a va potoli setea, sorbind ndin pumni" apa miraculoasa cu dansul haotic al margelelor gazoase la izvoarele de borvizuri, pentru a savura panorama întinselor paduri si a culmilor crenelate de munte, maretia spectaculoasa a naturii care te îmbie mereu mai sus spre piscuri, iata pentru ce va invitam spre culmi vecine cu orizontul, spre colturi tainice sau piscuri semete.
Întelegînd drumetia ca un adevarat act de culture, recreativ si reconfortant totodata, am cuprins în paginile acestei lucrari cu caracter monografic si de îndrumar turistic aspecte diverse privind geneza acestui pamînt, structura geologica si relieful, bogatiile subsolului, elemente de clima si hidrografie, solul si marea varietate si diversitate a lumit vii floristice si faunistice, am scris despre populatie, etnografie si folclor, am prezentat alte elemente de mare interes turistic. Un loc însemnat am rezervat însa descrierii traseelor turistice care conduc spre numeroasele obiective din zona Muntilor Harghita.
Fara îndoiala ca un astfel de îndreptar nu poate înlocui o monografie a zonei, tot asa cum el nu va fi lipsit de omisiuni, fapt pentru care, aducînd mai întîi multumirile cuvenite celor care ne-au sprijinit, asiguram si cititorii ca vom primi observatiile si sugestiile lor cu recunostinta.
Autorii
Muntii Harghita reprezinta partea sudica a lantului neoeruptiv din Carpatii Orientali, respectiv latura vestica a grupei centrale ce domina spre est Depresiunea Ciucului iar spre vest Subcarpatii Transilvaniei.
În nord, Pasul Sicas, aflat la obîrsia pîrîului Carierei (afluent al Muresului) si a pîrîului sicasau (afluent al Tîrnavei Mari), îi desparte de Muntii Gurghiului. In lungul vailor sicasau si Tîrnava Mare se înscrie apoi limita vestica, prelungita spre sud de-a lungul unei linii imaginare ce ar uni localitatile Feliceni, Valeni, Martinis si Meresti. De aici începe limita sud-vestica a Muntilor Harghita, limita ce-i desparte de Muntii Persani: linia ce traverseaza interfluviul dintre Homorodul Mic si Pîrîul Vîrghis în amonte de Cheile Vîrghisului, apoi interfluviul dintre Vîrghis si Hidegaso si se continua în lungul pîrîului Covacius si apoi Cormos, pîna în Depresiunea Baraolt. Catre sud Muntii Harghita se învecineaza cu Depresiunea Baraolt si Muntii Baraolt, fata de care linia de demarcatie trece prin localitatile Filia si Herculian, apoi în lungul vaii Ozunca si peste pasul Hatod pîna în valea Oltului. Dincolo de aceasta, Muntii Harghita se învecineaza cu cei ai Bodocului, de care sînt separati prin Valea Rosie si Pasul Jimbor. In est, limita trece pe la baza conului vulcanic Puciosu, iar spre depresiunile Ciuc si Gheorgheni la contactul dintre versantii mai abrupti ai Muntilor Harghita si glacisul piemontan, aproximativ pe la 750-900 m altitudine. Muntii Harghita alcatuiesc un lant muntos orientat NNV-SSE, lung de peste 70 km, a carui latime nu depaseste 25 km. Atît dimensiunile, cît, mai ales, pozitia lor geografica - la marginea estica a Depresiunii Transilvaniei - au o importanta deosebita în ceea ce priveste calitatea unor componente ale peisajului natural, respectiv potentialul lor turistic.
Ţinînd seama de faptul ca acesti munti sînt accesibili din toate directiile (de pe vaile Muresului, Oltului, Tîrnavelor, cît si din masivele vecine: Gurghiu, Persani, Baraolt si Bodoc), textul consacrat descrierii Muntilor Harghitei si a traseelor ce-i strabat, precum si harta ce ilustreaza volumul depasesc limitele aratate mai sus.
Muntii Harghitei (care alaturi de Gurghiu si Calimani formeaza partea sudica a lantului neoeruptiv al Carpatilor Orientali) au luat nastere în lungul unui sistem de fracturi crustale ce au separat Carpatii Orientali de Depresiunea Transilvaniei. Conurile vulcanice au fost edificate în timpul celui de-al treilea ciclu de eruptii ce au avut loc pe acest sistem de fracturi, de vîrsta pliocen-cuaternara. Acest ciclu a cuprins mai multe faze de efuziuni si explozii, astfel ca rezultatul acestui proces alternativ a fost strato-vulcanii lantului neoeruptiv. Cei din Muntii Harghita au nu mai putin de opt cratere si o caldera (Luci), în structura carora se disting aglomerate vulcanice alternînd cu orizonturi subtiri de roci sedimentare. Pe creasta principala apar mase de andezite cu piroxeni si amfiboli, iar bazaltele si dacitele lipsesc. Platoul vulcanic din vest, parte componenta a Muntilor Harghita, este alcatuit din roci vulcanogen-sedimentare si pe alocuri lave. Desi mineralizarile sînt slabe, în perimetrul Muntilor Harghita sînt semnalate zacaminte de limonit si siderit, a caror concentratie permite sa fie exploatate la Lueta, Vlahita si Vîrghis (prelucrate la Vlahita iar în trecut si la Filia), precum si caolin, la Harghita-Bai, si cinabru, la Madaras.
Priviti din Depresiunea Giucului, Muntii Harghita apar ca un masiv impunator a carui creasta domina depresiunea cu peste 1000 m. Ea are un aspect valurit, sugerînd crenelurile roase de vreme ale unei vechi cetati sprijinite de contraforturi înfipte în sedimentele depresiunii. Pe masura ce ne apropiem însa de culmile muntoase, constatam ca, desi exista un puternic abrupt catre est, caile de acces nu au dificultate ridicata, astfel ca aproape din toate localitatile ce marginesc depresiunea pornesc spre munte carari lesnicioase. In partea vestica, pantele prelungi sînt cele mai caracteristice. Ele se continua si pe platoul vulcanic facînd trecerea lina spre depresiunile submontane, chiar daca, prin aceasta particularitate, caile de acces sînt mai lungi. Aceasta evidenta asimetrie este rezultatul dispunerii reliefului în doua trepte principale: treapta conurilor vulcanice însirate de la nord-vest la sud-est pe flancul estic al Muntilor Harghita si treapta platourilor vulcanice dispusa pe flancul vestic al muntilor. Desigur, aceasta particularitate a reliefului Muntilor Harghita se reflecta si prin aceea ca accesul pe creasta necesita un efort mai sustinut, daca urmam cararile ce vin din Depresiunea Ciuc, în comparatie cu cele ce vin din Depresiunca Translivaniei.
Craterele vulcanice, reconstituite, sînt dispuse pe un aliniament nord-sud, usor sinuos, legate între ele prin pantele conurilor vulcanice. Dupa gradul de conservare a reliefului vulcanic, cinci dintre cele opt cratere pastreaza mai bine aspectul initial: Ostoros (1384 m) drenat de pîrîul Loc, Harghita (1800 m) drenat spre sud-vest de obîrsia Vîrghisului, caldera Luci (l 390 m) care cuprinde obîrsia pîrîului Luci ce se îndreapta spre vest, craterul Cucu (1558 m) drenat spre est de Pîrîul Mare, si craterele îngemanate Mohos si Sfînta Ana, ale conului vulcanic Puciosu, primul drenat de pîrîul Ciomatu spre nord-est, iar cel de al doilea, nedrenat, avînd pe fundul lui cuveta singurului lac de crater de la noi. Doua dintre cratere (Arotas, 1390 m si Pilisca, 1375 m) sînt greu de reconstituit, chiar de catre specialisti, datorita gradului avansat de distrugere prin eroziune. In afara de acestea sînt si cîteva "aparate vulcanice" lipsite de cratere: Rachitis (1152 m), Muntele Mic (1189 m) si Murgu (1015 m). In ce priveste dimensiunile craterelor reconstituite, diametrul variaza între 1,5-4 km, iar adîncimea între 60 si 300 m.
Datorita deosebirilor de altitudini, aspect si complexitate a reliefului, se disting trei sectoare montane cu o serie de particularitati proprii, scoase de altfel în evidenta de cele doua arii de discontinuitate morfologica: Pasul Vlahita (997 m) si Defileul Oltului de la Tusnad (615 m):
- sectorul nordic, între Pasul Sicas si Pasul Vlahita, cel mai înalt din întregul lant al Muntilor Harghita, cuprinde conurile vulcanice Rachitis, Ostoros, Muntele Mic, Harghita-Madaras si Arotas, precum si vîrfurile Racu (1759 m), Fagul Rosu (1 372. m), Poienii (1384 m) si Vîrful Ascutit (1 685 m); dintre acestea se detaseaza Harghita-Madaras (1 800 m), un con vulcanic pe care se mai recunosc cîteva planeze, craterul principal si cîteva mici cratere secundare (W. E. Schreiber, 1975); tot aici, la peste 1 500 m, s-a dezvoltat un relief crio-nival cu stînci reziduale si grohotisuri, forme de tasare nivala s.a.;
- sectorul sudic, individualizat între Pasul Vlahita si Defileul Oltului de la Tusnad, ocupa cea mai mare suprafata si atinge cea mai mare complexitate morfologica ca urmare a prezentei calderei Luci; aceasta are aspectul unei depresiuni ovale, avînd axa mare (7 km) pe directia est-vest si cea mica (4 km), perpendiculara pe prima; spre vest, platoul vulcanic este brazdat de Homoroade, Vîrghis si afluentii Cormosului, ce evidentiaza panta generala a reliefului; în partea estica a acestui sector se afla, dominant, conul Cucu (1 558 m) iar spre sud Murgu (1 015 m);
- sectorul sud-estic se rezuma la aparatul vulcanic Puciosu (Ciumatu sau Ciomadu) avînd în partea superioara cele doua cratere îngemanate: Mohos si Sfînta Ana; acesta din urma este singurul crater conservat în întregime din tara noastra, pe fundul lui aflîndu-se singurul lac de crater de la noi - lacul Sfînta Ana.
Primelor doua sectoare le corespunde, spre vest, un platou vulcanic lat de 10-15 km, în care vaile s-au adîncit cu 200-300 m. Spre deosebire de platourile vulcanice din nord (al Calimanilor si al Gurghiului), desi le continua, acest platou este mult mai intens fragmentat de vai, iar în ariile de confluenta ale acestora s-au format mici depresiuni de eroziune (Capîlnita si Vlahita), în care s-au dezvoltat de timpuriu asezari omenesti.
Treapta platourilor vulcanice se distinge prin relativa netezime a interfluviilor ce se pot racorda la un nivel de 950-750 m, usor înclinata spre vest si sud-vest. Formatiunea vulcanogen-sedimentara s-a comportat fata de eroziunea rîurilor ca o platosa a carei duritate, odata învinsa de eroziune, a permis rîurilor sa creeze vai cu versanti relativ abrupti, ce contrasteaza cu netezimea platourilor. Privita de aici, creasta Harghitei pare mai ampla datorita succesiunii de planuri ce corespund culmilor secundare.
Pasul Vlahita (997 m), o sa destul de larga cu aspect de culoar (V. Mihailescu, 1963), a permis o legatura destul de lesnicioasa între Odorheiu Secuiesc si Miercurea-Ciuc, prin drumul modernizat DN 13 A. Din aceasta artera pornesc spre nord si spre sud o multime de poteci ce se pierd prin desisul padurilor de conifere, dar numai cele marcate pot oferi siguranta unui acces pe culmi.
Defileul Oltului de la Tusnad s-a format prin spintecarea de catre rîul Olt a barajului de aglomerate vulcanice provenite din eruptiile celor doi vulcani vecini: Pilisca si Puciosu. Dupa cum arata panta accentuata (aproape 6,5%) a firului vaii Oltului ce se strecoara cu greu printre cele doua conuri vulcanice, procesul de eroziune a fost deosebit de intens. Adîncirea Oltului este remarcabila (615 m) fata de Puciosu (1 300 m) si Pilisca (1 375 m) si chiar fata de coama barajului initial, apreciata la 850 m altitudine.
Pozitia geografica a Muntilor Harghita, în vestul grupei centrale a Carpatilor Orientali, extinsi de la nord la sud, prezinta un versant, cel vestic, expus maselor de aer oceanic bogat în precipitatii, iar cel estic adapostit. De asemenea, altitudinea lor de sub 1 800 m nu constituie un obstacol prea mare pentru acestea, iar parametrii climatic îi conduc la includerea acestor munti în subetajul climatic al muntilor mijlocii. Tot datorita pozitiei geografice si reliefului, masele de aer au un caracter ascensional, astfel ca ele favorizeaza o nebulozitate accentuata si implicit o durata a stralucirii soarelui destul de mica în timpul unui an (1600-1900 ore). Vremea cea mai frumoasa, ca timp senin, propice drumetiilor montane, are o frecventa mai mare în intervalele 25 iulie -10 noiembrie si 20 ianuarie - 10 februarie, cînd durata medie lunara a stralucirii soarelui este cuprinsa între 160 si 200 ore.
In aceste conditii, temperatura medie anuala înregistreaza valori sub 20C pe vîrfurile cele mai înalte, între 20 si 40C pe culmile de peste 1 000 m si între 40 si 60C pe platourile vulcanice din vest. In luna ianuarie, cea mai rece, media termica este de -100C pe creste si -60C la poalele culmilor muntoase. La fel sînt distribuite si temperaturile de vara: 80C pe culmile de peste 1 500 m si 15CC la baza versantilor (media lunii iulie). Prezenta în imediata vecinatate a Muntilor Harghita a Depresiunii Ciuc, arie cu frecvente inversiuni de temperatura în semestrul rece si cu o circulatie redusa (în ziua de 15 ianuarie 1985 la Miercurea-Ciuc s-a înregistrat -38,40C), imprima o diferenta de 20-40C între cei doi versanti ai Muntilor Harghita, cel estic fiind în general mai racoros. Totodata, si amplitudinea medie anuala este de numai 190-200C pe versantul vestic si de 200-210C pe cel estic. Pe creste aceasta atinge valori minime: 170-180C.
În general, durata intervalului fara înghet scade cu altitudinea: sub 100 de zile dintr-un an pe culmi si 140-160 zile dintr-un an pe platourile vulcanice. Primul înghet se înregistreaza în medie în cea de a treia decada a lunii septembrie, iar ultimul în prim a decada a lunii iunie. Pe crestele cele mai înalte însa se pot înregistra zile si chiar intervale de înghet în timpul verii, astfel ca datele extreme ale perioadei cu înghet probabil pot coincide.
Umezeala relativa prezinta în general valori ridicate, 84-88%, valori ce pot creste o data cu altitudinea. Sub influenta circulatiei vestice si nord-vestice, masele de aer oceanic aduc cantitati apreciabile de precipitatii atmosferice: în jur de 1 000 mm/an pe platourile vulcanice din vest si 1 200 mm/an pe culmi. Pe versantii estici, adapostiti, cad în general cantitati mai reduse cu 120- 160 mm/an fata de cantitatile cazute pe versantii vestici la aceeasi altitudine. Cantitatile cele mai mari de precipitatii dintr-un an sînt distribuite în semestrul cald (circa 66% din cantitatea anuala de precipitatii se înregistreaza în intervalul iunie-septembrie), pe cînd iarna valorile medii lunare sînt mult mai reduse. Cu toate acestea, precipitatiile sub forma de zapada dau nastere unui strat de zapada apreciabil, care începe sa se constituie în a doua decada a lunii decembrie. El dureaza 80-120 zile pe versantul vestic, 80-100 zile pe cel estic si trece de 200 de zile pe culmi, la peste 1600 m altitudine. Pe vaile umbrite si în zona craterelor fragmentate, deschise catre nord, zapada se poate mentine si pîna în luna iunie. Acest fapt are o importanta deosebita, caci consistenta si durata stratului de zapada din jurul craterului Harghita-Madaras si la Harghita-Bai favorizeaza practicarea sporturilor de iarna - în special schiul alpin - si a dus la dezvoltarea unei baze turistice corespunzatoare pentru etapa actuala.
Aflati, asa cum s-a amintit mai sus, sub influenta circulatiei generale vestice, Muntii Harghita sînt expusi predominant vînturilor de vest si nord-vest. In sezoanele de tranzitie, componentele sudice si sud-estice au o frecventa mai mare. Iarna, datorita aparitiei si persistentei inversiunilor termice în Depresiunea Ciuc, predomina calmul atmosferic însotit de o valoare redusa a nebulozitatii, ceea ce favorizeaza intensa circulatie turistica din acest sezon. Brizele de vale au o frecventa apreciabila, ele reusind în ascensiunea lor spre creste sa risipeasca ceata ce se instaleaza catre poalele muntilor în intervalul ianuarie-martie, fapt ce contribuie la marirea duratei de stralucire a soarelui pîna la 1 800-1 900 ore anual aici, fata de numai 1 600-1 800 ore anual pe culmi. Adesea valurile de ceata formate pe platourile vulcanice din vest sînt împinse de curentii de aer de pe vai spre culmi sau chiar dincolo de acestea, catre Depresiunea Ciuc.
In ansamblu, în Muntii Harghita se poate distinge un etaj al climatului montan forestier pîna la 1600 m altitudine si un subetaj al climatului muntilor mijlocii între 1600 si 1800 m.
Datorita unei omogene alcatuiri geologice si aureolei mofetice a neoeruptivului, Muntii Harghita beneficiaza de conditii de zacamînt hidrominerale deosebit de favorabile pe întreaga lor suprafata. Aceasta situatie este cu atît mai importanta cu cît majoritatea traseelor turistice de aici întîlnesc izvoare mineralizate si multe dintre ele au devenit arii polarizatoare ale turismului balnear si ale unor drumetii montane.
Precipitatiile abundente si rocile practic impermeabile din care sînt alcatuiti Muntii Harghita au conditionat o retea hidrografica abundenta cu o densitate ce depaseste adesea 2 km/km2. In general, reteaua hidrografica are un caracter divergent: catre ariile joase drenate de Olt si Mures, înspre est si nord, si catre ariile drenate de Tîrnave, în vest. In fostele cratere, ca o particularitate hidrografica, se distinge o retea radiar-convergenta ce formeaza sectorul de obîrsie al cîtorva rîuri: Loc, Vîrghis, Pîrîul Mare, Ciumatu s,a. Din punct de vedere al utilitatii lor pentru diferite sectoare ale economiei regiunii, cele mai valoroase pot fi considerate apele Tîrnavelor din zona de obîrsie, unde au fost realizate si cîteva acumulari (cea mai importanta este cea de la Sub Cetate), dar mai ales zacamintele hidrominerale de o calitate deosebita. Din acest punct de vedere, în perimetrul Muntilor Harghita se disting doua tipuri (A. Pricajan, 1972): unele acumulate în lavele si aglomeratele andezitice, iar altele în nisipurile si pietrisurile de origine piroclastica. Primului tip îi corespund z& 16516f515q #259;camintele hidrominerale din care se formeaza izvoarele cu debite mici (sub 1 litru/sec.), din ape acumulate în scoarta de alterare a andezitelor; în multe cazuri, la suprafata andezitelor alterate apar acumulari de hidroxid de fier, iar sub acestea roca este puternic caolinizata datorita emanatilor de CO2, care circula liber sau în solutie; în situatia unor debite foarte mici, aceste izvoare determina mlastiniri a caror frecventa este remarcabila în Muntii Harghita; apele acestea au un caracter bicarbonatat, alcalin, calcic, magnezian, feruginos, uneori sulfuros, mineralizarea totala fiind slaba (0,1-1,8 g/1 la Harghita-Bai), adesea insesizabila. Cel de al doilea tip de zacaminte hidrominerale este cantonat în formatiunile vulcanogen-sedimentare (brecii piroclastice, aglomerate, micro-conglomerate, gresii si nisipuri andezitice) de la periferia Muntilor Harghita, inclusiv a conului vulcanic Puciosu; cele mai importante izvoare apar pe versantul vestic al Harghitei la Capîlnita, Homorod, Vlahita si Lueta si pe linia de contur a masivului Puciosu, la Tusnad-Sat si Baile Tusnad; importante izvoare se gasesc în statiunile Homorod, Seike, Sertes, Lueta, Chirui, Harghita, Sîntimbru, Modicea, Danesti, Madaras, Racu, Miercurea-Ciuc, Jigodiu, Sîncraieni, Vîrghis, Doboseni, Biborteni, Herculian, Batanii Mari, Ozunca, Malnas, Tusnad, unele de interes local (vezi descrierea la capitolul Statiuni balneare si climaterice).
Reteaua hidrografica de suprafata se alimenteaza numai în proportie de 25-30% din apele freatice si subterane. De aceea se remarca o dependenta strînsa fata de regimul precipitatiilor atmosferice, mai ales ca acestea sînt distribute pe o suprafata ocupata de roci eruptive, practic impermeabile. Aceste ape se organizeaza într-o retea colectata de Olt, în est si sud, de Tîrnave, în vest, si Mures în nord.
Oltul strabate Depresiunea Ciuc dupa ce izvoraste din Hasmasul Mare (1 792 m) si primeste mai multi afluenti din Muntii Harghita: Lunca, Rata, Modicea, Groapa Apei, Madarasul Mare (17 km), Silas, Var, Seghes, Beta, Copolnas, Techera, Pîrîul Merilor, Pîrîul Mare (14 km), Mitaci. Dupa defileul de la Tusnad primeste Valea Rosie ce colecteaza apele de pe versantul estic si sudic al masivului Puciosu. În Depresiunea Baraolt se strîng mai multe pîraie care sînt colectate de Baraolt (Ornius, Duca, Brad, Sugo etc.), Cormos (Batatura Cailor, Fierarul, Gherend, Cosag etc.) si Vîrghis (43 km; Chirui, Cheapiu etc.).
Muresul aduna din Muntii Harghita numai cîteva pîraie: Senetea, Poieni, Carbunele Negru s.a. de pe versantii nordici ai culmilor Poienii (1384 m) si Rachitis (1 152 m).
Tîrnava Mare este al doilea colector în ordinea importantei, caci cursul lui este în buna parte paralel cu limita dintre Muntii Harghita si Platoul vulcanic din vest, astfel ca în dreptul acestor munti el culege apele sicasaului (22 km), Desagului (8 km), sugaului (10 km) etc. Dupa confluenta de la Blaj, Tîrnavele îsi deschid o lunca larga spre Cistei si Mihalt unde se varsa în Mures.
In peisajul acestor munti, lacurile au o pondere redusa, dar relevabila datorita, mai ales, stadiului lor de evolutie. Se remarca, în primul rind, lacul Sfînta Ana din craterul masivului Puciosu (Ciomatu), unicul lac din tara noastra a carui cuveta se gaseste într-un crater. El se afla la o altitudine de 950 m si are o adîncime maxima de 7 m în partea sa centrala. În imediata lui vecinatate se afla tinovul Mohos (sau Lacul cu Muschi), important pentru vegetatia tipica mlastinilor oligotrofene. De asemenea, se remarca tinovul Luci (120 ha), tinovul Bradu din apropiere si tinovul Dracului, cunoscut sub denumirea de Lacul Dracului.
Întregul lant al Muntilor Harghita este bine împadurit, ceea ce sugereaza o oarecare uniformitate a vegetatiei. În realitate însa varietatea tipurilor de sol, etajele climatice, expunerea diferita conditionata de relief impun o mare diversitate a elementelor floristice si o data cu acestea a biotopurilor specifice.
Padurea de molid urea pîna la 1 700-1 740 m, la limita superioara a padurii (W.E. Schreiber, 1981), iar pe vaile umbrite si mai ales catre Depresiunea Ciuc, sub influenta inversiunilor de temperatura, molidul coboara pîna la 650-700 m. Astfel, aceasta padure este omniprezenta si constituie principalul element al vegetatiei întîlnite în zona de turisti. Pe versantii vestici, mai ales în arealul platoului vulcanic al Harghitei, îsi face loc padurea de gorun (Quercus petraea), compacta pe interfluvii si în amestec cu unele specii de fagete în lungul vailor. Astfel, apare jugastrul (Acer campestre), ulmul (Ulmus procera), ciresul pasaresc (Cerasus opium), iar catre sud, în lungul vaii Rîului Alb, se gasesc chiar petice de paduri de stejar pedunculat (Quercus robur), ceea ce constituie o raritate pentru aceasta zona. La aceste esente se adauga padurile de fag (Fagus silvatica), dominante pe versantii vestici, ca urmare a influentelor central-europene, urcînd pîna la 1 200 m.
Lemnul acestor paduri este exploatat si valorificat în mare parte în localitatile de la poalele muntilor. Defrisarile, care au creat numeroase pajisti în zona forestiera, sînt constitute din Festuca rubra, Agrostis tenuis, Deschampsia caespitosa, Dactylis glomerata, Campanula abietina, iar sub padure un strat ierbos bogat, dintre care se remarca vinarita (Asperula odorata), laptele cîinelui (Euphorbia amygdaloides), paiusul de padure (Festuca silvatica), horsti (Luzula nemorosa) etc. (A. Gyorgy, C. Rosu, 1979).
Pe areale mai restrînse se dezvolta pajisti montane secundare cu paius rosu (Festuca rubra), pa-iusca (Agrostis tenuis), sunatoare (Hypericum maculatum), rogoz (Carex leporina), specii lemnoase, cu totul secundare, ca: mesteacanul, salcia capreasca (Salix capraea), zmeurul (Rubus idaeus) etc.
In etajul subalpin superior se întîlnesc pajisti cu parusca, iarba vîntului (Agrostis rupestris), firuta (Poa media), teposica (Nardus stricta), ovascior (Avenastrum versicolor), tufisuri de afin (Vaccinium myrtillus), merisor (Vaccinium vitis idaea), bujor de munte (Rhododendron kotschyi), jneapan (Pinus montana) si chiar exemplare de iarba de roua (Drosera).
O vegetatie specifica pentru aceasta regiune montana si pentru depresiunile din jur o constituie mlastinile de turba. Ele sînt frecvente atît pe înaltimi (Mohos, Luci), cît si pe vai, în depresiunea din vest si est, în jurul unor surse de ape minerale. Dintre acestea, o importanta deosebita o prezinta mlastinile Luci si Mohos, declarate de altfel si rezervatii naturale pentru ocrotirea unor plante relicte ca Betula humilis, Ligularia sibirica, Carex dioica, Saxifraga hirculus etc. Tinovul Luci din Muntii Harghita este cel mai mare tinov din Transilvania (V. Stanescu, A. Kovacs, 1979), iar tinovul Mohos cuprinde în perimetrul lui cîteva specii de importanta stiintifica: Empetrum nigrum, Drosera rotundifolia, D. obovata, Andromeda polifolia. Numeroase turbarii sînt cantonate în craterele drenate sau în seile dintre conuri, cuprinzînd un important numar de relicte glaciare si elemente circumpolare. În etajul platourilor se remarca si numeroase mlastini eutrofe.
Conditiile variate de relief, clima si vegetatie, dar în special întinderea mare a padurilor si gradul redus de umanizare a Muntilor Harghita au favorizat dezvoltarea si raspîndirea unei bogate faune. Cele doua subetaje ale zonei forestiere, cel al padurilor de conifere si cel al padurilor de foioase (fageto-gorunete), prezinta în general caractere distincte cu toata vecinatatea lor. Astfel, în padurile de rasinoase, cele mai întinse din zona forestiera, traiesc un mare numar de specii de mamifere: ursul carpatin (Ursus arctos), cerbul carpatin (Cervus elaphus carpaticus), rîsul (Linx linx), lupul (Canis lupus), jderul de scorbura (Maries martes), pisica salbatica (Pelis silvestris), veverita (Sciurus vulgaris), vulpea (Vulpes vulpes), mistretul (Sus scropha) etc.; pasari precum cocosul de munte (Tetrao urogallus), ciocanitoarea de munte (Picoides tridaitesus alpinus), ierunca (Tetrastes bonasia), acvila de munte (Aquila chrysaetos), sorecarul (Buteo buteo), huhurezul (Strix aluco aluco), buha (Bubo bubo), forfecuta (Loxia curvirostra), alunarul (Nucifraga caryocatactes), pitigoiul de munte (Parus montanus), pitigoiul de bradet (Parus ater), pitulicea (Phylloscopus collybita) etc.; unele reptile ca: vipera comuna (Vipera berus berus), sopîrla de munte (Lacerta vivipara), tritonul de munte (Triturus alpestris), tritonul carpatic (T. montadoni), salamandra (Salamandra sp.).
In subetajul nemoral, al fageto-gorunetelor, predomina mistretul, lupul, vulpea si apar caprioarele (Capreollus capreolus), soarecele gulerat (Apodemus tauricus), veverita (Sciurus vulgaris fuscoater), pîrsul (Glis glis), pîrsul de alun (Muscardinus avellanarius), pîrsul de ghinda (Eliomys quercinus). Majoritatea pasarilor de aici provin din zona padurilor de conifere.
In apele repezi traiesc pastravii (Salmo trutta fario), zglavoaca (Coitus poecieopus), boisteanul (Phoxinus phoxinus), grindeiul (Noemacheilus bar-batulus) etc., iar în apele mai mari moioaga (Barbus meridionalis peienyi), cleanul (Leuczscus cephalus), latita (Albur noides bipunctatus) etc.
O fidelitate mai mare fata de conditiile specifice biotice ale celor doua subetaje o prezinta nevertebratele, în primul rînd insectele. Dintre acestea, în padurile de conifere apar cu precadere croitorul mare (Ips typrographus), trombarul puietilor de molizi (Molites germanus), omida paroasa a molidului (Lymantria monacha), viespea lemnului de rasinoase (Sirex gigas). În padurile de fag gasim molia jirului (Carpocapsa grossana), gîndacul de scoarta al fagului (Ernoporus fagi), tîntarul de frunza al fagului (Mikiola fagi) etc., iar în padurile de gorun: molia ghindei (Carpocapsa splendana), cotarul stejarului (Operophtera brumata), tigararul stejarului (Attelabus nitens) etc.
Speciile din zona padurilor de conifere sînt de origine arctica, iar cele din padurile de foioase,
din zona central-europeana, cu anumite exceptii în fiecare dintre cazuri. Exista si specii de pasaj, întîlnite uneori de drumeti care nu sînt însa specifice Muntilor Harghita. În masivul Puciosu, în apa lacului Sfînta Ana, a fost aclimatizat somonul pitic (Ictalurus nebulosus).
Desi relativ omogen, substratul geologic al Muntilor Harghita alcatuit din roci eruptive ofera, datorita varietatii reliefului, a expozitiei versantilor, a climatului si a învelisului vegetal, conditii deosebite de solificare. Astfel, între 700 si 1700 m, sub padurea de molid sau de molid în amestec cu fagul, ce acopera cea mai mare parte din aria muntoasa, au existat conditii deosebit de favorabile pentru formarea solurilor din clasa cambi-solurilor: soluri brune acide, soluri brune feriiluviale si andosoluri. Pe platoul vulcanic din vest predomina argiluvisolurile, în schimb pe culmile cele mai înalte ca si pe versantii estici sînt caracteristice solurile din clasa umbrisolurilor (andosoluri). La poalele Muntilor Harghita, spre Depresiunea Ciuc, sînt dezvoltate soluri din clasa argiluvisolurilor, în special soluri brune luvice (podzolite) si luvisoluri albice (podzolice argiloiluviale).
Cambisolurile au un continut mediu scazut de humus (3-4Vo), în schimb argila, uniform distribuita în profil vertical, atinge 20-30%. Desi au o aciditate mai mare, umbrisolurile prezinta acumulari apreciabile de humus (10-20%). În depresiune si în luncile cîtorva vai (Tîrnava Mare, Vîrghis, Cormos etc.) sînt raspîndite soluri hidromorfe: lacovisti în lunca Oltului, soluri gleice în celelalte areale. Pe linga acestea, în preajma izvoarelor minerale si mai ales pe unele areale cu drenaj redus, datorita pantei mici, apar soluri humico-gleice pe care se dezvolta o vegetatie de turbarii eutrofe sau oligotrofe.
In cadrul vastelor actiuni pentru ocrotirea naturii din patria noastra întreprinse de consiliile judetene pentru ocrotirea naturii, se înscriu si initiativele de conservare a naturii, din judetele Harghita si Covasna, în perimetrul Muntilor Harghita. În cadrul legislatiei adecvate pentru protectia mediului înconjurator (Legea nr. 9 din 20 iunie 1973), pe teritoriul Muntilor Harghita s-au întreprins masuri pentru identificarea acelor elemente faunistice, floristice, geologice si de peisaj asupra carora sa se instituie regimul de ocrotire. Atît în perimetrul strict al muntilor, cît si în zonele învecinate au fost constituite mai multe rezervatii naturale, perimetre care sînt amenintate cu degradarea sau care prezinta un interes stiintific deosebit. Aceste rezervatii pot constitui un obiectiv turistic numai în masura în care turistii au un comportament civilizat fata de ele, iar organele locale întreprind masurile adecvate pentru o reala ocrotire a naturii acestor locuri (placi indicatoare, împrejmuiri pentru limitarea accesului sau pentru controlarea stricta a accesului turistilor si nu în ultimul rînd prin actiuni de educare a celor ce vin sa se recreeze si sa se instruiasca în natura).
Tinovul Mohos. Situat la nord-est de lacul Sfînta Ana, în craterul geaman din masivul Puciosu (Ciomatu), drenat incipient de emisarul Ciumatu, tinovul marcheaza faza de colmatare a unui fost lac. Numele de "Mohos" înseamna "loc cu muschi", ceea ce subliniaza caracterul de mlastina oligotrofa. Rezervatia, în suprafata de 80 ha (împreuna cu rezervatia vecina, lacul Sfînta Ana, cumuleaza o suprafata de 480 ha), se afla la o altitudine de 1 040 m si este dominata de muchia craterului cu 120-260 m. Vegetatia ce formeaza obiectul ocrotirii cuprinde un numar de 56 specii biofite, dintre care numai o parte au caracter relict: Sparganium minimum, Calamagrostis neglecta, Betula pubescens var. rhomboidalis, Cnidium dubium etc. Alte plante rare sînt: Drosera obovata, Carex elongata, Salix aurita, Vaccinium oxicoccos, Andromeda polifolia. În interiorul brîului de padure de molid în amestec cu mesteacan apare o vegetatie de Sphagnum magellanicum si Eriophorum vaginatum în partea bombata a tinovului. Turba formata are o grosime de peste 10 m si este estimata la un volum de 3 milioane m3. Din loc în loc, ochiuri de apa adînci de cîtiva metri, la marginea carora clocesc ratele sulitar (Anas acuta), întregesc peisajul mlastinii. Accesul se face pe traseul turistic nr. 24 sau nr. 26.
Lacul Sfînta Ana. Singurul lac de crater de la noi din tara se gaseste în masivul Puciosu (Ciomatu) - 1 301 m - într-un crater nedrenat, geaman cu craterul Mohos. Oglinda lacului ce ocupa o suprafata de 22 ha se afla la 950 m altitudine si cuveta are o adîncime maxima de 7 m. Rezervatia ocupa si versantii craterului (în total 400 ha) pentru a conserva atît lacul, cît si suprafata de pe care se scurg în lac apele de precipitatie. În partea de est a lacului se afla o turbarie lata de 8-10 m în care cuibaresc ratele sulitar (Anas acuta). Fiind unul din cele mai vizitate obiective turistice, pentru protectia lui se cer masuri severe de conservare si ocrotire: interzicerea camparii în jurul lacului, a focului si a aruncarii resturilor menajere, a accesului automobilistilor etc. De asemenea, somonul pitic american (Amiurus nebulosus) aclimatizat de curînd în apele lacului va trebui studiat cu atentie pentru a nu strica echilibrul biologic al apelor.
Tinovul Luci. Este o mlastina oligotrofa, în suprafata de 273 ha, situata pe creasta Muntilor Harghita pe un platou situat la vest de cumpana apelor, la o altitudine de 1 080 m. Mlastina propriu-zisa are dimensiuni mai mari decît rezervatia (circa 4 km lungime si 3 km latime) formînd astfel o zona de protectie naturala pentru plantele ocrotite. Cel mai important exemplar este relictul glaciar mesteacanul pitic (Betula nana) aflat aici la cel mai sudic punct al arealului sau montan (460 12' lat. N). Partea centrala a mlastinii este bombata, alcatuita dintr-un strat compact de Sphagnum sp. pe care cresc diferite specii de salcie si mesteacan pufos (Betula pubescens). Tot aici se gasesc relictul glaciar Viola epipsila, planta carnivora roua cerului (Drosera sp.) si o vegetatie tipic oligotrofa: Eriophorum vaginatus, Vaccinium myrtillus, Andromeda polifolia iar local si Ribes nigrum.
Pîrîul Minei. Situata pe versantul estic al Muntilor Harghita, rezervatia botanica si geologica Plrful Minei se întinde între 1075 m si 1300 m altitudine, la circa 2 km sud de Baile Sîntimbru si la sud de curmatura Luci de lînga Sîncraieni. Ivirile de CO2 si H2S au dus la caolinizarea rocilor din jur, ceea ce a avut ca efect imediat modificarea componentelor solurilor si vegetatiei din regiune.
Mlastina Büdös. Aflata la 1 200-1 210 m altitudine, la obîrsia pîrîului Chendres pe versantul estic al Muntilor Harghita, în dreptul satelor Sîncraieni si Sîntimbru, rezervatia se remarca prin existenta a doua sectoare tipice mlastinilor de aici. Un sector eutrof, în care debuseaza ape minerale si clocesc Carex steliulata si C. rostrata, si un sector oligotrof în care se dezvolta Eriophorum vaginatum si E. angustifolium. Desi în trecut a fost mentionata prezenta relictului glaciar Betula nana, astazi el nu a mai fost întîlnit aici, poate si datorita intensificarii traficului balnear legat de utilizarea din ce în ce mai intensa a mofetei din vecinatate.
"Dumbrava Harghitei". Situata în Muntii Harghita lînga mica statiune Baile Chirui, aceasta mlastina de numai 2 ha constituie o interesanta rezervatie unde, pe lînga covorul vegetal alcatuit din rogozuri (Carex dioica, C. diandra, C. paniculata), se remarca, printre speciile higrofile, si relictul boreal - circumpolar Ligularia sibirica, precum si Saxifraga hireulus, din aceeasi categorie, dar de o importanta stiintifica deosebita.
"Stînca soimilor", vizibila din statiunea Baile Tusnad, aceasta stînca de andezit care domina padurea din jur constituie o interesanta rezervatie caci aici cresc un numar de specii adaptate la acest mediu, dintre care unele sînt chiar endemisme. Astfel, Hieracium telekianum creste numai aici, pe "Piatra soimilor" din sud, precum si pe culmile Bicleu si Cetatii din Masivul Puciosu, dar numai aici are conditiile cele mai bune de conservare.
Cheile Vîrghisului. Desi nu fac parte din Muntii Harghita, fiind situate în Muntii Persani, sînt strabatute de traseul nr. 19 si se gasesc la proximitatea punctului de plecare al traseului nr. 38 catre creasta Muntilor Harghita. Rezervatia speologica si carstica este printre cele mai interesante rezervatii de acest gen. De altfel, Pestera Mare de la Meresti, cunoscuta înca din secolul trecut, a stîrnit mereu interesul turistilor chiar daca accesul este oarecum dificil. Deosebit de interesante sînt si rezervatiile naturale din apropiere: Parcul dendrologic Vîrghis si Poiana cu narcise de la Vîrghis, ultima declarata rezervatie mai ales pentru a se reface populatia de narcise (Narcissus stellaria) :distrusa prin colectarea lor de catre localnici în vederea comercializarii.
La poalele Muntilor Harghita, spre depresiunile Ciuc si Gheorgheni, se gasesc cîteva rezervatii botanice situate pe traseele turistice de acces spre culmile Harghitei:
Mlastina Valea de Mijloc. Situata pe stînga Oltului în apropiere de Tusnadu Nou, la 637 m altitudine, în apropierea Drumului Mitaci (traseul nr. 33), cuprinde o pajiste mlastinoasa în care se întîlnesc dispersat tufe de mesteacan: Betula pendula. B. humilis, B. pubescens, iar mai jos de izvoare ochiuri de stuf (Phragmites australis) si plante de mlastina: Triglochin palustris, T. maritima etc.;
Mlastina de la Sîncraieni (Borsaros). Se întinde în lunca Oltului, pe un teren cu exces de umiditate datorat în parte unor izvoare minerale din nordul ei, de unde si numele de "mlastina cu borviz". Pe lînga unele relicte boreale (Ligularia sibirica), au fost identificate muschiul de tundra (Meesea hexastiha), mesteacanul pitic (Betula pendula), roua cerului (Drosera sp.) etc.;
,,Nádas Fürdo". Numita "baia de stuf" datorita prezentei stufului (Phragmites australis) într-o zona din lunca Oltului, la 1,5 km sud-est de satul Tusnadu Nou, în care mustesc izvoare minerale între 710 si 730 m altitudine. Regimul de rezervatie a fost instituit pentru ocrotirea relictului glaciar tipic: Ligularia sibirica t.araneosa si a orhidaceei Epipacuts palustris;
Mlastina Benes. Situata în Depresiunea Ciuc, pe stînga Oltului, la o altitudine de 650 m, la sud de satul Vrabia, comuna Tusnad, rezervatia se detaseaza de restul regiunii prin caracterul nestatornic al terenului mlastinos întelenit la suprafata si prin culoarea galben-portocalie a solului datorata apelor acide de aici. Mesteacanul pitic, care a fost gasit de specialisti în aceasta mlastina, nu a mai fost identificat în ultima ani;
Mlastina ,,Dupa lunca". Situata în Depresiunea Gheorgheni la 2 km sud de satul Voslobeni, pe stînga Muresului, în apropierea punctului terminus al traseului nr. 29 si a accesului la traseul nr. 2 (poteca marcata ocoleste, evita locurile periculoase ale mlastinii), mlastina are o suprafata de 66 ha. Dintre tufele ce marginesc locurile cu apa adînca si mîl nestabil, se remarca mesteacanul pitic (Betula humilis), cununita (Spiraea ulmifolia), malinul (Prunus padus), ca si specia Spiraea salcifolia care se considera ca a supravietuit aici înca din timpul glaciatiunii pleistocene.
In afara de rezervatiile stiintifice mentionate, în cuprinsul Muntilor Harghita se întîlnesc si alte areale unde iubitorii naturii pot sa admire minunate peisaje si flori. Dintre ele se detaseaza Defileul Oltului de la Tusnad, taiat de Olt în barajul de andezite ce unea masivele Pilisca Mare si Ciomatu (Puciosu), Poiana cu narcise de la Vlahita, întinsa pe o suprafata de 300 ha, ca si alte cîteva poieni cu narcise din micile depresiuni de pe platoul vulcanic si chiar sub creasta Muntilor Harghita.
Dintre plantele ocrotite aflate în perimetrul acestor munti, amintim roua cerului (Drosera sp.; mesteacanul pitic (Betula humilis); bibilica (Fritillaria meleagris), cu flori rosii-violete, patate, avînd aspectul unor mici clopotei (poate fi întîlnita în lungul luncii Oltului); tulichina mica (Daphne cneorum) (se gaseste pe stîncariile de pe versantul drept al Oltului în defileul de la Jigodin), cu frunzele sale semperviriscente, ca un pergament, si flori asemanatoare cu ale liliacului - un adevarat vestitor al primaverii; tisa (Torus baccata), specie nerasinoasa cu scoarta rosie-bruna avînd lemnul de esenta tare, foarte pretios, utilizat în sculptura si tîmplarie de arta; are tulpina dreapta, frunzele liniare, mici, iar florile femeiesti nu formeaza conuri ca la celelalte rasinoase, ci au forma unor mici potire de culoare oranj.
Animalele ocrotite sînt, de asemenea, multe la numar atît ca specii, cît si ca indivizi. Mentionam doar cîteva dintre ele: ursul brun (Ursus arctos), cerbul carpatin (Gervus elaphus), jderul (Maries martes), rîsul (Lynx lynx), cocosul de munte (Tetrao urogallus), ierunca (Tetrastes bonasia) etc.
O retea de cai de comunicatie, feroviare, rutiere - între care si cele forestiere - faciliteaza accesul spre Muntii Harghita. Se impune, între acestea, soseaua modernizata care traverseaza masivul de la est la vest, între Odorheiu Secuiesc si Miercurea-Ciuc, prin Pasul Vlahita (DN 13 A).
Caile ferate, cu ecartament normal, care conduc spre puncte de acces aflate în imediata apropiere a masivului sînt:
a) artera feroviara 400 Bucuresti - Brasov - Miercurea-Ciuc - Ciceu (Adjud) - Deda (Tîrgu-Mures) - Baia Mare, cu statii în toate punctele de acces pe traseele montane, aflate, de obicei, la gurile de varsare ale cursurilor de ape pe vaile carora se desfasoara traseele; aceasta artera feroviara traverseaza Ţara Ciucurilor sau Depresiunea Ciucului; de la statiile Bixad si Baile Tusnad si pîna la Izvorul Muresului fiecare halta, deci fiecare oprire, poate constitui un punct de patrundere pe traseele ce conduc spre obiective din sudul sau nordul Muntilor Harghita; se remarca faptul ca spre aceasta artera feroviara exista legaturi dinspre centrul Transilvaniei, dinspre Tîrgu-Mures prin Deda, precum si dinspre Moldova, de la Adjud, prin Ciceu, inclusiv cu trenuri directe (caile ferate 405 si 501);
b) magistrate feroviara 300, Bucuresti - Brasov - Cluj-Napoca - Oradea, din care, la statia Vînatori, se desprinde linia ferata 308 spre Odorheiu Secuiesc, punct apropiat de Muntii Harghita, de unde, cu mijloace rutiere, se poate traversa masivul pe DN 13 A spre Miercurea-Ciuc, prin pasul Vlahita; din aceeasi magistrala, la Blaj, se ramifica linia 307 spre Praid, unde avem acces pe DN 13 A si, la fel, cu mijloace auto, putem sa ne apropiem de ,,inima" masivului, în Pasul Vlahita; la Razboieni ne vom îndrepta spre Tîrgu-Mures, din aceeasi linie 300, iar de aici putem avea satisfactia unei calatorii placute cu trenul pe linia îngusta, spre Praid, unde vom ajunge, ca si de la Blaj, tot în DN 13 A, sosea ce se desfasoara în continuare spre Muntii Harghita.
Caile rutiere sînt cele mai utilizate, ele fiind în legatura cu toate soselele nationale principale, inclusiv cu artera international E 15, care traverseaza Transilvania dinspre nord-vest spre sud-est (Cluj-Napoca - Tîrgu-Mures - Brasov).
La poalele versantului estic, pe valea Oltului, se desfasoara DN 12, Brasov - Miercurea-Ciuc -Gheorgheni - Toplita - (paralel cu linia de cale ferata 400), din care avem acces pe toate traseele montane ale versantului respectiv. În aceasta artera se poate ajunge din toate directiile pe vaile Trotusului sau Bicazului, dinspre Moldova, si, desigur, pe artere mai sudice, ca Valea Oituzului, sau mai nordice - Valea Bistricioarei, peste pasul Creanga, prin Borsec, la Toplita.
Putem ajunge în masiv pe valea Muresului, pe DN 15, prin defileul Deda - Toplita ori peste Pasul Bucin prin valea Tirnavei Mici, venind de la Tîrgu-Mures sau Tîrnaveni, precum si din Sighisoara, deci din artera E 15, varianta care ne conduce spre Gheorgheni, peste pasul Bucln, DN 13 B, sau spre Odorheiu Secuiesc, DN 13 A.
De la Sighisoara putem sa ne apropiem de masivul Harghita pe soseaua care conduce prin Cristuru Secuiesc spre Odorheiu Secuiesc si aici ne racordam la DN 13 A care trece peste Pasul Vlahita spre Miercurea-Ciuc. În localitatea Bradesti se poate alege varianta din valea Tîrnavei Mari, spre Gheorgheni sau Izvoru Muresului, evident, daca turistul nu opteaza pentru unul din punctele de acces spre masiv. Aceasta varianta ne conduce peste Pasul Sicas pe DJ 138.
O alta varianta conduce din DJ 131 spre Bara-Olt, în sudul masivului, prin zona Muntilor Persani, dar cu posibilitati de abordare a versantilor sud-vestici ai Muntilor Harghita. soseaua modernizata va ajunge în DN 12 din Valea Oltului, între Malnas si Bixad.
Drumurile forestiere care conduc spre puncte de acces din interiorul masivului, chiar pîna la obiective finale, pe creste, sînt foarte numeroase pe toti versantii si din toate punctele de acces. Cele mai importante sînt pe versantul estic, asa cum sînt cele din valea Madicea, pornind din localitatea Cîrta, cel din Valea Madarasul Mare, pornind din satul Madaras, drumul forestier dinspre satul Racu, peste Dealul Bogat, cel de la Sîncraieni spre tinovul Luci pîna la Baile Sîntimbru, drumul din Valea pîrîului Minei (Merilor), spre Muntele Cucului, traversînd masivul spre Baraolt, drumul forestier de la Tusnadu Nou, de asemenea, traversînd creasta sudica, cel din Valea Baraoltului, a Cormosului, drumul forestier de la Lueta spre Baile Chirui, precum si altele.
Multe din traseele turistice încep, în mod inevitabil, pe drumuri forestiere, din toate partile masivului, iar turistii le parcurg în mod obisnuit pe jos.
Pentru traseele turistice din Muntii Harghita toate localitatile dimprejurul masivului si toate bifurcatiile marilor tronsoane rutiere constituie puncte de acces. De aceea, nu consideram necesar sa le prezentam în mod special, ele fiind prezentate la fiecare traseu în parte; le mentionam succint, conform uzantelor din lucrarile de acest gen.
Astfel, pe versantul estic (vezi si harta turistica), cel mai important punct de acces îl constituie municipiul Miercurea-Ciuc, precum si localitatile Izvoru Muresului, Cîrta, Madaras, Racu, Sînsimion, Sîncraieni, Cetatuia, Tusnadu Nou, Baile Tusnad, Tusnad-Sat, Bixad, Ozunca-Bai.
Dinspre sud se poate porni pe trasee din localitatile Baraolt, Batanii Mici, Vîrghis, Lueta, iar pe versantul vestic - din satele Zetea, Sub Cetate si Liban. Localitati ca orasul Vlahita, satul Capîlnita, Baile Homorod reprezinta puncte de acces din DN 13 A (care traverseaza masivul) pentru trasee ce se îndreapta spre sectorul nordic si pentru unele din compartimentul sudic, cum cete traseul de creasta. Pentru zona sud-estica, spre masivul Puciosu (Ciomatu), precum si spre Lacul Sf. Ana, punctele de acces sînt localitatile Baile Tusnad, Bixad, Tusnadu Nou, Turia s.a.
Fig. 1 Localitati si cai de acces
Mentionam ca, în afara punctelor de acces consemnate în lucrarea noastra, exista si alte sate aflate la poalele muntilor, care constituie, pentru localnici, pentru cunoscatori, tot atîtea puncte de acces. De fapt, Muntii Harghita au o situatie aparte în aceasta privinta, data fiind localizarea lor în cadrul lantului carpatic; prezenta marilor depresiuni intracarpatice ale Gheorghenilor si Ciucului, foarte populate, multimea localitatilor situate practic în munti, posibilitatea traversarii lor, prin defileele de la Tusnad si Deda-Toplita, pe calea ferata si pe soseaua nationala, au impus si amenajarea unui ,,transarghitean" - a unor sosele modernizate care aduc turistul, cu mijloace auto, aproape de "inima muntilor"; nu rareori întîlnim, la cabana Harghita-Madaras, cea mai solicitata, o multime de autoturisme, care urca pe drumul forestier din valea Izvoru etc.
In zona turistica a Muntilor Harghita exista numeroase locuri de popas, atît în unele puncte de acces, cît si la cabane izolate, situate pe trasee rutiere accesibile mijloace lor auto:
Iata care sînt cele mai importante:
1. Cabana ,,Bradet", pe DN 13 A, în Pasul Vlahita, la 14 km de municipiul Miercurea-Ciuc; 30 locuri, restaurant, bufet, parcare.
2. Cabana ,,Harghita", în statiunea Harghita-Bai, cu acces din DN 13 A; 43 locuri, parcare, bufet (traseul nr. 1);
3. Cabana ,,Homorod" pe DN 13 A, în statiunea Baile Homorod; 40 locuri, loc de parcare, bufet, apa minerala.
4. Cabana ,,Chirui", pe DN 15 A, la 20 km de Miercurea-Ciuc; 20 locuri, bufet, parcare.
5. Cabana "Selters", la 2,2 km de orasul Vlahita, cu abatere spre sud din DN 13 A; acces auto, parcare, bufet, apa minerala, 20 locuri.
6. Cabana ,,Harghita-Madaras"; cu acces auto (vara) pe drum forestier (traseul turistic nr. 10), din DJ 138, cu parcare, 96 locuri de cazare, bufet.
7. Cabana ,,Lacul Sfînta Ana", cu acces auto (vara).
8. Hanul ,,Izvoru Muresului" în statiunea cu acelasi nume, dotat modern, parcare, restaurant (traseul turistic nr. 2).
9. Campingul de la Baile Jigodin - Miercurea- Ciuc, cu strandul "Vacanta la Tusnad".
10. Campingul din statiunea Baile Tusnad, strada Ciucas, telefon 58; idem, loc pentru corturi.
Ca urmare a intensificarii activitatii turistice în Muntii Harghita s-a impus sistematizarea si marcarea unor trasee care sa vina în sprijinul iubitorilor de drumetie, sa-i calauzeasca spre obiectivele de mare atractie si sa-i protejeze împotriva ratacirilor pe poteci necunoscute, nesigure. Astfel, s-a trecut la materializarea unor marcaje.
Traseele urmeaza poteci si carari batute de muncitorii forestieri sau ciobani, pe drumuri scurte si usor accesibile, în mare parte continuînd noile drumuri forestiere de pe cursul unor pîraie cu vai largi. In lucrarea noastra traseele sînt prezentate în functie de cele trei sectoare ale acestui masiv vulcanic, evident despartite prin pasul Vlahita, un adevarat culoar între sectorul nordic si cel sudic, sau de valea Oltului la Defileul de la Tusnad Sntre sectorul sudic si cel sud-estic reprezentat de Muntele Puciosu (Ciomatu).
Pentru sectorul nordic, traseele au fost numerotate si descrise în continuare, în jurul acestui sector montan, pornindu-se din puncte de acces aflate pe tronsonul DN 12 din est, DN 13 A din sud, apoi din puncte situate pe DJ 138, din partea de vest si nord si, în fine, din localitati de la poalele versantului estic, revenindu-se la Miercurea-Ciuc. In mod similar s-a procedat si la celelalte sectoare.
Marcajele materializate sînt predominant albastre, sub forma de banda, punct, cruce si triunghi, culoarea rosie este folosita în zona sudica si sud-estica, pe terase marcate într-o perioada anterioara. Intîlnim uneori trasee nemarcate, lucru consemnat însa în descrierea celor marcate, dar pentru segmente si tronsoane de drumuri forestiere care se parcurg fara devieri, deci în mod simplu, nefiind necesar marcajul.
Muntele este, prin excelenta, cadrul natural care prezinta cele mai bogate si atractive obiective de interes turistic pentru iubitorii de natura. In zona Muntilor Harghita, peisajului fizico-geografic i s-au adaugat neîncetat elemente de peisaj umanizat, cochetele statiuni climaterice si balneare, de odihna si agrement, obiective economice.
Muntii, cu peisajul lor maret, aici de natura vulcanica, cu piscuri tuguiate si vai adînci, cu o morfologie spectaculoasa, multitudinea izvoarelor minerale, mofetele, bogatia floristica a padurilor de conifere, aerul ozonat, deosebit de bogat în aerosoli si ioni negativi, toate acestea confera masivului Harghita acea trasatura definitorie, pentru o zona de interes balneoclimateric. Se remarca aici o adevarata risipa de frumusete si pitoresc, de bogatii naturale ale solului si subsolului. Poienile de munte în mijlocul carora se gasesc stîne ciobanesti si adaposturi, cabanele construite în cele mai frumoase locuri de popas, poienile de narcise si numeroasele tinoave, localitatile de pe vaile muntilor si punctele arheologice, multimea obiectivelor economice si de interes turistic din punctele de acces si municipiul Miercurea-Ciuc sînt tot atîtea obiective de luat în considerare la alegerea traseului. Turismul de tranzit, mai ales peste ,,trans-harghitean" (pasul Vlahita), dar si pe cunoscuta vale a Oltului ofera o posibilitate în plus pentru cercetare si drumetie în aceste locuri. Ţinînd seama de ceea ce ne ofera muntele iarna, de statiunile Baile Tusnad si Izvoru Muresului, ne vom completa imaginea despre zona turistica a Muntilor Harghita si despre oferta ei.
Prezenta omului în ,,inima muntilor", pastorind sau lucrînd lemnul padurii, la exploatarile de fier de la Lueta sau la cele de caolin de lînga statiunea Harghita-Bai, în sate si catune situate pe caile de acces ale acestei zone turistice, obliga la punctarea macar a unor date istorice, social-economice, de etnografie si folclor, cu atît mai mult cu cît sînt de un real interes turistic.
Investigatiile arheologice au adus elemente noi privind prezenta omului, din timpul foarte vechi, pe plaiurile harghitene. La Sincraieni, punct de acces spre creasta sudica, s-a gasit un bogat material datînd din prima vîrsta a fierului (Hallstatt), precum si vestitul ,,tezaur dacic" compus din piese din argint, marturii ale civilizatiei geto-dace, puternic afirmate în secolul I î.e.n. si secolul I e.n., corespunzatoare perioadelor domniilor lui Burebista si Decebal.
Pe Dîmbul Cetatii (1 087 m), lînga Baile Tusnad, pe versantul muntelui Ciomatu (traseul 23) sînt vizibile valurile si santurile cetatii de aparare a celei mai mari fortificatii din perioada Hallstatt transilvaneana, fortificatii astazi protejate pe o suprafata de peste 2 ha. Din a doua epoca a fierului (Latene), perioada de înflorire a civilizatiei geto-dace, exista urme ale fostelor cetati (si ceramica pictata), fie dintre cele grupate în categoria celor cu santuri si valuri de pamînt, ca în cazul cetatilor de la Jigodin (I, II, III), Pagînilor, Zetea, fie dintre cele cu zid de piatra, cum este cea de la Racu (pe DN 12).
Numeroase vestigii si semne atesta continuitatea poporului român pe aceste meleaguri, dupa perioada de ocupare a Daciei de catre romani. Astfel, pentru perioada medievala sînt demne de mentionat, între altele, toponime ca Vlahita, vechea ,,Villa olachalis" mentionata în documente în anul 1301 sub numele Nagyolàhgalü (Satul Românesc cel Mare) si Capîlnita (Kisoláfalü sau Satul Românesc cel Mic), asezari locuite de români si -mite astfel de catre secuii care s-au stabilit ulterior în zonele apropiate. Un document din 23 iunie 1250 confirma acest lucru, consemnînd un fapt petrecut în anul 1210, din care rezulta ca o oaste condusa de comitele sibian Ioachim, formata din sasi, secui si români, la care au participat si pecenegi, a actionat împotriva unor invadatori. În momentul asezarii secuilor pe aceste meleaguri, românii erau organizati din punct de vedere militar si administrativ. Se stia de pilda, ca în anul 1241 românii împreuna cu secuii (Olaci et Secuii) au închis pasurile Carpatilor (Rîpei), pentru a opri patrunderea tatarilor.
Se remarca observatia marelui istoric Nicolae Iorga privitoare la toponimele date de catolici, dupa obiceiul lor si dupa asezarea lor aici, consemnate în documente începînd din secolul al Xlll-lea, respectiv dupa anii 1200. Este vorba de denumirile localitatilor Sîncraieni, Sîndominic, Sîmpaul, Sînsimion s.a.
Între obiectivele de interes etnografic se numara casele, care au caracteristice acoperisurile înalte, în doua ape, mai ales în localitatile situate pe versantul estic al Muntilor Harghita, mai precis în catunele întîlnite pe traseele ce urmeaza vaile montane. Casele prezinta tinda si cerdac, fatada ornamentata, coloane de lemn cioplit. Ornarea fatadei este realizata prin lucrari de traforaj. În catunele de pe versantul vestic se observa folosirea frecventa a pietrei în constructia caselor. Un exemplu tipic ni-l ofera localitatea Lueta (în apropiere de traseul 19), unde casele etajate sînt construite una lînga alta, cele din lemn fiind rare.
Portile sculptate reprezinta un alt element de atractie, mai ales cele cu porumbar. Ele sînt confectionate din lemn, dar în zona Tusnadului exista si porti din piatra. Cele din lemn, avînd deasupra si porumbare, se întîlnesc pe vaile Homoroadelor. Mobilierul pictat, lazile de zestre pictate, lucrate de taranii din Capîlnita (DN 13 A), sînt deosebit de atractive si de aceea cautate de turisti. Acestora li se adauga alte obiecte de uz casnic, frumos ornamentate, cum sînt scaunele si furcile de tors. Arta populara a zonei este renumita si datorita motivelor de pe cusaturi. Cercetîndu-le, se observa cu usurinta, pe de o parte, influenta reciproca între traditia româneasca si secuiasca locala si, pe de alta, influenta motivelor moldovenesti. Aceste influente sînt frecvente, mai cu seama la cusaturi, dantelarii, în ornamentarea bunditelor, a cojoacelor, a paretarelor cu alesaturi, a pernelor si fetelor de masa.
In Harghita, elementele de folclor, creatiile artistice populare, obiceiurile si traditiile vechi se pastreaza înca pîna în cele mai îndepartate asezari din inima muntilor. Aici portul popular prezinta trasaturi distincte. Româncile poarta ie cu altita, poale brodate, brîu lat, ornat, fota, iar pe cap baticuri imprimate; femeile vîrstnice îsi acopera fruntea cu basma închisa la culoare; pieptarele sînt ornate cu motive florale si sînt confectionate din piele; iarna, femeile poarta bundita, suman lung sau cojoc din blana de miel; barbatii poarta, iarna, cioareci din postav alb, iar vara itari, camasa cu mîneca larga, serpar foarte frumos ornat, pieptar, suman, palarie cu boruri mari sau caciula. Secuii poarta cioareci mai lipiti de corp, vesta si mintean din postav, scurta sau suman lung, sacou negru si cizme negre; secuiencele au la rochii tiv, în partea de jos, îmbraca veste ornate cu margele, rochii monocolore, mai ales în zona de vest a Harghitei; ele poarta parul împletit, iar în picioare cizme.
Foarte interesante sînt legendele, povestile, cîntecele si ghicitorile, dansurile populare, baladele si chiuiturile, strigaturile, la jocuri si nunti, prezentate frecvent si la festivalurile folclorice de la Jigodin-Ciuc si Odorheiu Secuiesc.
Multimea statiunilor de interes balnear sau climateric situate într-un spatiu geografic atît de restrîns ne obliga la prezentarea lor într-un subcapitol aparte, cu atît mai mult cu cît multe dintre ele sînt de interes national sau international, cîteva avînd, deocamdata, doar o importanta locala. Toate, însa, ofera celor sanatosi un reconfortant cadru si loc de odihna, iar celor cu afectiuni, conditii optime de tratament. Le vom prezenta succint în cele ce urmeaza, completarile cuvenite fiind consemnate în cadrul descrierii traseelor turistice din care fac parte. Mentionam ca pe toate traseele turistice întîlnim izvoare minerale ale caror proprietati trebuie cunoscute.
Baile Tusnad. Statiune balneoclimaterica de interes national si international. Este plasata în Defileul Oltului, la iesirea acestuia din Depresiunea intramontana a Ciucurilor. Printre factorii naturali de cura si terapeutici de baza se numara izvoarele de ape carbogazoase bicarbonatate, calcice, cu mineralizare redusa (cele de pe dreapta Oltului) si clorosodice, cu mineralizare de 5 g/1 (izvoarele Ileana, Mikes, Apor, Bailor si Rudi) de pe stînga Oltului, emanatiile de gaze (mofete), apele termale, climatul subalpin, tonifiant, aerul puternic ozonat, bogat în aerosoli rasinosi si ioni negativi.
Cele mai mari debite le au izvoarele carbogazoase feruginoase de pe valea Tisa si Valea Dracului (8,0-5,0 1/s). Statiunea are un caracter permanent si se afla la o altitudine de 625-655 m, unde se înregistreaza o presiune atmosferica de 690-710 mm, iar temperaturile medii anuale sînt de 5,20C, media lunii ianuarie de -7CC, iar a lunii iulie de +150C. Precipitatiile sînt mai abundente în lunile mai si iunie, sub forma de ploaie, iar cele din timpul iernii, sub forma de zapada, sînt destul de bobate. Este una din cele mai placute statiuni din tara, atît pentru tratament balnear, cît si ca statiune climaterica. Pe Lacul Ciucas se pot face si plimbari de agrement cu ambarcatii, canotaj, precum si bai termale, vara, si patinaj, în sezonul rece; în împrejurimi se organizeaza excursii pe poteci de munte (vezi traseele turistice 21, 23, 15, 27, 22) spre Lacul Sfînta Ana, turbaria Mohos, Stînca soimilor, Piscul Cetatii, vîrful Ludmila s.a., precum si pe traseul de creasta din compartimentul de sud al Muntilor Harghita (traseul 14), pe care se ajunge în vîrful Pilisca Mare (1 374 m) si, în continuare, dincolo de Pasul Vlahita, pe creasta nordica.
Izvoru Muresului. Statiune climaterica administrata de Biroul de Turism pentru Tineret. Punct de acces pe traseul turistic 2 din Muntii Harghita. Este situata la 950 m altitudine, ideala pentru odihna si recreere, usor accesibila, fiind la 20 km de orasul Gheorgheni, pe linia de cale ferata 400 - Brasov - Miercurea-Ciuc - Gheorgheni - Toplita - Deda. Are caracter permanent. Din preajma statiunii izvoraste rîul Mures. Exista posibilitati de abordare a muntilor Giurgeu si Curmaturii (Hasmasu Mare). Exista terenuri de sport si pîrtie de schi cu teleschi.
Harghita-Bai. Statiune situata la altitudinea de 1345 m. Acces cu mijloace auto din Miercurea-Ciuc, pe drum carosabil, iarna si vara (traseul 6). Este punct de tranzit spre alte trasee. Statiunea are un climat subalpin, cu veri scurte si racoroase, toamne prelungi, însorite, ierni geroase. Temperatura medie anuala este de 4,30C, media lunii iulie de +90C, a lunii ianuarie de -60C, iar presiunea atmosferica de 608 mm.
Intre factorii naturali de cura se numara izvoarele de apa minerala carbogazoasa, bicarbonatata, sodica, feruginoasa, cele 2 mofete, aerul ozonat cu aerosoli iodati, aromati, de padure de conifere, altitudine crescuta. Intre indicatii se înscriu: afectiunile aparatului cardiovascular, bolile endocrine (formelie incipiente de bazedov) etc.
Fig. 2 Statiunea Harghita-Bai
Baile Homorod. Statiune balneoclimaterica asezata în partea sud-vestica a masivului Harghita, cu regim de vara. Este destinata pionierilor si scolarilor. Ea se afla la altitudinea de 756 m într-un tinut cu climat blînd, cu multe zile însorite (peste 1800 ore de stralucire a soarelui pe an), o presiune atmosferica de 698 mm si cu precipitatii variind între 650-700 mm/an.
Statiunea dispune de 12 izvoare de apa minerala carbogazoasa, clorurosodica, alcalina, feruginoasa, hipotona, indicata în afectiunile cardio-vasculare, ale tubului digestiv, ale glandelor anexe, ale sistemului nervos periferic s.a. Apa are o mineralizare de 2,4 g/1. Este contraindicata în hiperaciditate. Se afla la 16 km de Odorheiu Secuiesc si 32 km de Miercurea-Ciuc, de unde este accesibila pe DN 13 A (vezi Cai de acces spre Muntii Harghita).
Baile Chirui. Statiune destinata taberelor scolare. Se afla pe pîrîul Haiducilor. În statiune nu se gaseste cabana pentru turistii ocazionali. Conditiile naturale si calitatile apelor minerale sînt asemanatoare celor din statiunea Homorod. Sînt 3 izvoare cu o mineralizare de 3,3-3,8 g/1, bicarbonatate, calcice, feruginoase, indicate în afectiuni reumatice, digestive si litiaza renala. Contraindicatii: afectiunile nervoase si hiperaciditatea. Baile Chirui sînt accesibile din DN 13 A (4 km), precum si pe drumul carosabil dinspre Lueta.
Baile Madaras. Se afla tot pe valea Oltului, în vecinatatea localitatii Racu. Constituie un punct de acces spre Muntii Harghita, sectorul nordic. În statiune exista izvoare de apa minerala bicarbonatata, feruginoasa, indicata în afectiuni cardiovasculare, precum si în boli reumatice. Apa izvoarelor are o temperatura constanta 190C, o mineralizare de 3,6 g/1, debit bogat, fiind utilizate pentru bai si cura interna. Statiunea are doua stabilimente, unul în sat, iar altul lînga calea ferata.
Baile Danesti (Ciuc). Statiune de interes local, situata la cîtiva kilometri mai spre nord, pe DN 12 Brasov - Miercurea-Ciuc - Gheorgheni. Se recomanda pentru boli reumatice, digestive, cardiovasculare si afectiuni ginecologice. Izvorul de apa minerala are o temperatura constanta de 200C.
Baile Madicea (Baile Cîrta). Sînt situate la 3 km vest de localitatea Cîrta, pe versantul estic al sectorului nordic al Muntilor Harghita. Acces din DN 12. Apele minerale din statiune sînt bicarbonatate, feruginoase si se recomanda în afectiuni reumatice, cardiovasculare, tulburari nervoase, precum si ca ape de masa. Statiunea este dotata cu un stabiliment de interes local (traseul 3).
Baile Jigodin. Sînt mai frecventate data fiind localizarea lor, lînga municipiul Miercurea-Ciuc, respectiv la iesirea din municipiu, în directie sudica. La Jigodin exista izvoare minerale cu ape mezotermale, atermale, carbogazoase, bicarbonatate, feruginoase, indicate în afectiuni reumatismale, digestive, ca ape de masa, în afectiuni nervoase, ale aparatului locomotor si ale sistemului nervos periferic. Statiunea dispune de un hotel modest cu 24 locuri (categoria a II-a), vile, strand pentru hidro, aero si helioterapie. Exista o baie cu apa calda cu 8 vane si bazin acoperit. Locuri de cazare în afara de hotel mai exista în 5 bungalowuri a cîte 2 paturi.
Baile Sincraieni. Se afla tot în valea Oltului, mai spre sud, în directia Tusnad, în zona ,,Mlastinei cu borviz". Statiunea are un stabiliment cu apa bogat bicarbonatata, feruginoasa, un bazin deschis pentru adulti si unul pentru copii. Apele sînt indicate în nevroze, nevropatii, anemii si afectiuni arteriale. Aici se îmbuteliaza apa minerala ,,Perla Harghitei".
strandul Perla Vlahitei. Este situat la est de orasul Vlahita, pe pîrîul Vîrghis, la 500 m deviere spre nord din DN 13 A. Are ape mezotermale, strand cu cabine, casute camping cu 26 locuri. Statiunea este în curs de dezvoltare.
Sîntimbru-Bai. Este situata pe versantul estic al Muntilor Harghita, în apropiere de creasta sudica, pe traseul 1, la 1250 m altitudine, între paduri de conifere si poieni sub muntele Lazului, la obîrsia pîrîului Ergo. Mentionam ca statiunea are cele mai bogate emanatii gazoase, cu un continut de bioxid de carbon de 99% (!), precum si izvoare de apa minerala. Exista instalatii pentru tratamente, vile si alte anexe, dar este modest întretinuta. Intre indicatiile terapeutice se numara bolile reumatice, cardiovasculare, hipertensiunea arteriala etc. În statiune exista si un mic camping cu 8 casute (16 locuri) si doua vile cu 12 locuri si vilele particulare.
Statiunea Seike. Se afla în defileul pîrîului Sarata, la 2 km nord de Odorheiu Secuiesc, punct terminus al traseului nr. 20. Aici se gasesc doua izvoare cu o mineralizare totala de 1,02 g/1. Primul are apa clorosodica, bicarbonatata, calcica, magneziana, utilizata în cura externa pentru tratarea afectiunilor aparatului locomotor si a celor ginecologice. Cel de al doilea are apa bicarbonatata, clorurata, calcica, slab sulfuroasa, recomandata pentru anemii si convalescente.
Punctul climateric Selters. Situat la 742 m altitudine, pe pîrîul Vîrghis, 1 km sud de DN 13 A, pe traseul turistic nr. 19. Cuprinde azi cîteva izvoare ce erau cunoscutc si în trecut sub numele de ,,apele sarate de la stufaris". Ele sînt alcaline, feruginoase, bicarbonatate si magneziene, indicate în afectiuni ale stomacului, ficatului si cailor biliare.
La Lueta, localitate aflata pe platoul vulcanic din vestul Muntilor Harghita, pe valea Homorodului Mic, se gasesc cîteva izvoare minerale cu ape bicarbonatate, feruginoase, cu o mineralizare totala apreciabila (5,7 g/1), recomandate pentru cura interna în tratarea unor afectiuni digestive. Izvoarele de pe Valea Bania, raspîndite pe o suprafata de 1300 m2, au ape carbogazoase, bicarbonatate, sulfuroase, feruginoase, ca si sursa din vechea galerie de exploatare a minereului de fier care are un debit de 1 litru/sec. În apropiere, pe valea Vermed si la obîrsia vaii Aszo, se gasesc de asemenea izvoare cu ape carbogazoase, bicarbonatate, sodice si feruginoase, cu debite mici.
La Baile Racu (750 m) se gasesc doua izvoare minerale (la Bai si la Canton), cu ape bicarbonatate, calcice, magneziene, avînd o mineralizare totala de 3,2 g/1. Apele sînt recomandate pentru suferinzii de boli reumatice sau de afectiuni ale aparatului circulator. Baile se afla pe traseul 4, care conduce spre cabana Harghita-Madaras.
In municipiul Miercurea-Ciuc se gasesc trei izvoare principale, dintre care doua au temperatura de 220C si o mineralizare mai mica (Izvorul Nou - 1,6 g/1 si cel de la bazinul mic - Catalina - 1,7 g/1) si unul cu o mineralizare mai mare -4,8 g/l - la sumuleu, ale carui ape bicarbonatate, feruginoase sînt folosite pentru cura interna în tratarea gastritelor cronice, a afectiunilor stomacului si a celor renale. Baile Catalina sînt recomandate în tratarea afectiunilor cardiovascularc, poliartrite cronice evolutive.
În Vîrghis, un foraj executat pentru evaluarea cantitativa a lignitului a debitat artezian (0,7 1/s) apa minerala alcalina feruginoasa, calcica, bicarbonatata (mineralizare totala 4,7 g/1) îmbuteliata sub numele de ,,Borsil", recomandata pentru tratarea afectiunilor gastrice. În apropiere, la Doboseni (comuna Talisoara), se afla amenajate bai de interes local si sînt cîteva izvoare cu un debit mic, dar cu aceeasi compozitie ca si cele de la Vîrghis.
La Biborteni apare un zacamînt hidromineral alimentat de catre pîraiele Dungo si Agres, precum si de Baraolt, zacamînt situat în vecinatatea unor fracturi ale scoartei ce faciliteaza emanatii de CO2 cu care sînt puternic impregnate apele. Desi au debit mic (cu exceptia putului din incinta APEMIN care are un debit de 1,1 1/s), cele 8 izvoare au o mineralizare totala cuprinsa între 4,0 si 5,4 g/1. Apele sînt bicarbonatate, calcice, magneziene, carbogazoase, cu un continut mediu de CO2 de 1,9 g/1. Ele sînt recomandate în tratarea diferitelor boli ale aparatului digestiv, ale ficatului si cailor biliare, precum si în tratarnentul reumatismului.
In Herculian, pe dreapta vaii, apar cîteva izvoare minerale cu apa bicarbonatata, calcica, magneziana, carbogazoasa (1,6 g/1 de CO2) cu o mineralizare totala de 2,5 g/1. Izvorul captat are un debit de 0,2 1/s si este recomandat în tratarea bolilor aparatului digestiv si ale ficatului. În apropiere de ,,Drumul Mitadi", la mumai 200 m de Batanii Mari catre est, apare o zona mlastinoasa în lunca pîrîului Ulmi, cu ape carbogazoase si depuneri importante de hidroxid de fier. Ape minerale se gasesc, de asemenea, si în lungul pîraielor sarpelui, soaptelor, Ghercovici si Bradului din raza comunei Herculian, cele mai importante fiind cele 10 izvoare de pe versantul drept al pîrîului soaptelor, situate între 715 si 785 m altitudine. Intre conul vulcanic Murgu (1015 m) si Obcina Izvoarelor (958 m), pe versantul stîng al pîrîului Ozunca, apar izvoare de ape carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, cu un continut de 1,5 g/1 CO2. În apropiere apar si izvoare necaptate, la obîrsiile pîraielor Pastravilor si Lung, cu o mineralizare totala cuprînsa între 2,0 si 5,1 g/1 si o concentratie medie de 1,2 g/1 CO2, avînd un debit cumulat de aproape 3,0 1/s.
In lungul vaii Oltului, atît în Defileul de la Tusnad, cît si în avale, se gasesc mai multe zacaminte hidrominerale ce alcatuiesc sursa celor mai abundente izvoare minerale de pe ,,Linia Oltului". La Malnas, la baza taluzului terasei de 8-10 m si a celei de 25 m, afloreaza un orizont de pietrisuri si nisipuri din care izvorasc ape cu o mineralizare totala cuprînsa între 1,4 g/1 (izvoarele "Pe terasa", Canton, Pîrîul Numaratorii etc.) si peste 6,5 g/1 (izvoarele Mioara, Principal si Maria care sînt captate). Apele sînt bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene si feruginoase, recomandate în tratarea afectiunilor aparatului cardiovascular, ale tubului digestiv si a bolilor de nutritie.
Orientîndu-ne dupa caracteristicile generale ale climatului acestei zone turistice, care corespunde tipului boreal de nuanta montana-forestiera pîna la 1600 m si de munti mijlocii între 1 600-1 800 m, vom deduce lesne ca perioada anotimpului rece este destul de întinsa, în cursul anului înregistrîndu-se un mare numar de zile cu înghet. În zonele depresionare din est, numarul acestora se ridica la 160-165 pe an, adica peste 5 luni si jumatate. În timp ce pe culmile înalte înghetul poate dura chiar 6-7 luni, adica peste 200 de zile pe an.
În aceste conditii si avînd în vedere cantitatea de precipitatii sub forma de zapada, din sezonul rece, care formeaza un strat de zapada ce se mentine peste 200 de zile pe an, cu precadere pe pantele nordice, exista circumstante favorabile pentru practicarea sporturilor de iarna, a schiului, inclusiv sub forma competitiva, pe pîrtii sau schi-fond, orientarea turistica pe schiuri, care, de altfel, se si organizeaza în fiecare an.
In acest scop sînt amenajate pîrtii si teleschi, alte dotari auxiliare corespunzatoare, organizîndu-se activitati în zonele cele mai avantajoase si care au permis trasarea de piste, amplasarea de trambuline, alte amenajari.
In zona cabanei Harghita-Madaras (fig. 9) exista un numar de trei piste:
- pîrtia din craterul Vîrghis, la sud-est de cabana; pîrtie de dificultate mijlocie si dotata cu teleschi;
- pîrtia de pe versantul nordic al Muntelui Ascutit (Mihai); de categoric grea, de asemenea dotata cu teleschi;
- pîrtia din valea sugau; de dificultate mijlocie, fara teleschi.
In zona craterului Vîrghis este amenajata o trambulina, pentru antrenamentele începatorilor.
La Harghita-Bai exista pe versantul Kosuth o pîrtie de schi cu teleschi, precum si pîrtii neamenajate. La Izvoru Muresului, pe versantul nordic al Muntelui Gretes, exista o pîrtie de dificultate mijlocie, dotata cu teleschi, deosebit de frecventata de tineret, în special de studentii aflati în tabere în aceasta statiune. La Sîntimbru-Bai se poate practica, pe platoul din împrejurimi, schi-fondul, pentru antrenamente si chiar în cadrul unor competitii organizate.
Pe creasta nordica a Muntilor Harghita se pot organiza întreceri de schi-fond pe traseul Harghita-Bai - Cabana Harghita-Madaras (urmînd în parte traseul turistic nr. 1). Pe creasta sudica, de asemenea se pot organiza drumetii si schi-fond, pe traseul: Pasul Vlahita -Vîrful Talabor - Tinovul Luci - Sîntimbru-Bai.
Mentionam faptul ca de la Miercurea-Ciuc se poate merge la pîrtiile de schi de pe versantul vestic al Muntilor Ciucului. Precizam, apoi, ca în preajma tuturor punctelor de acces spre Muntii Harghita exista conditii favorabile pentru practicarea schiului de catre începatori sau avansati.
Accesul în masivul Harghita este posibil si cu autoturismele, spre multe si importante obiective, deoarece numeroase drumuri carosabile, între care "trans-harghiteanul", DN 13 A, modernizat, leaga municipiul Odorheiu Secuiesc de municipiul Miercurea-Ciuc, traversînd muntii, iar altele, în special cele forestiere, permit deplasarea spre creste si cabane, spre statiuni de odihna si zone de agrement.
Astfel, cum am mai spus, din toate directiile putem patrunde adînc spre inima muntelui sau îl putem traversa, pe unele drumuri, inclusiv cu autobuzul. De jur împrejurul masivului sînt sosele modernizate (DN 12 în est, DN 13 A în sud si DJ 138 în vest), iar drumurile forestiere si de importanta industrial-economica sînt bine întretinute.
Dar iata-le pe cele mai importante:
DJ 1 Pasul Vlahita - Harghita-Bai
Lungimea drumului este de 7 km. Din municipiul Miercurea-Ciuc pîna la Harghita-Bai circula autobuzele locale, la minele de caolin de lînga autogara.
Este drum forestier si porneste din Pasul Vlahita de la cabana Bradet spre casele de la Piricica unde face legatura cu drumul carosabil nemodernizat Ciceu-Harghita-Bai. Are o lungime de 10 km. Pentru automobilisti este accesibil numai din luna mai pîna în noiembrie. Pe jos se parcurge în 3-4 ore.
Drum asfaltat. Se desprinde din DN 13 A la Vlahita, în dreptul Clubului muncitoresc, travereaza orasul de sus în directia nord pîna la uzina de apa unde se continua pe drumul forestier din valea Vîrghisului - pîna sub Poiana Cichi-Vîrghis (vezi traseul 10). Drumul are o lungime de 13 km si este accesibil cu autoturismul din iuna aprilie pîna în noiembrie.
Este cel mai bun drum de acces pentru automobilisti la cabana Harghita-Madaras. Drumul se desprinde din DJ 132 (Bradesti-Sicas) la Sub Cetate, lînga Fabrica de cherestea, va conduce în valea Izvoarele (Ivo) pîna la fîntîna ,,Fedelesu 1" de unde se continua în valea Filio, trece pe lînga fîntîna ,,Fedelesu 2" si urca pe serpentine la cabana Harghita-Madaras. Are o lungime de 20 km si un urcus cumulat de 1100 m. Durata pe jos: 7 ore. Pentru automobilisti este accesibil din luna aprilie pîna în noiembrie.
Drumul asigura accesul automobilistilor care vin dinspre nord din Valea Muresului (de la Mures-Sat) si doresc sa urce mai usor pe vîrful Fagul Rosu (1372 m). Lungimea = 7 km. In lunile de iarna este închis.
Din satul Ineu, drumul conduce pe Valea Lunca spre nord-vest cca 5,5 km (traseul 2).
Acest drum este practicat de automobilisti în lunile de vara pîna în octombrie. Se desprinde din satul Ciceu (DN 12), traverseaza rîul Olt, continua sub Dealul Ciceu (873 m) si se angajeaza pe drumul Dealul Lung, în valea Piricica pîna la cimitirul din Harghita-Bai, unde se racordeaza la drumuî ce duce spre cantonul silvic. Are o lungime de 13 km. De multe ori acest traseu este practicat si de pietoni.
Drumul a fost construit în scopuri industriale. În prezent circula pe el si automobilistii venind dinspre Miercurea-Ciuc (DN 12) si dinspre Sîncraieni, pentru vizitarea statiunii Sîntimbru-Bai sau tinovul Luci. Are legatura spre vest cu drumul forestier din Valea Cormos, ce duce spre orasul Baraolt (traseul nr. 36). Lungimea drumului pîna la Sîntimbru-Bai este de 18 km; este accesibil tot anul.
Drumul are o lungime de 8 km si asigura accesul automobilelor spre parchetele forestiere de sub Muntele Cucului si vîrful Capul (traseul 13).
Face legatura între Vaîea Oltului si Depresiunea Baraoltului (traseul 33).
Asigura accesul si spre JMuntete Cucului (traseul 35).
Acest drum asigura si un acces foarte util spre comuna Sîncraieni, la DN 12 (traseul 36). Din Baraolt se merge spre Talisoara si Bradut, apoi la Filia si, mai departe, pe drumul forestier pîna la tinovul Luci sau, eventual, spre Sîncraieni, în estul masivului Harghita.
1. Creasta principala
Marcaj: banda albastra. Lungime: 90 km Durata: 33 ore Recomandat de a fi parcurs în 5 etape.
ETAPA I
Marcaj: banda albastra Lungimea traseului: 31 km - urcus cumulat 980 m. Durata: 12 ore (în sens invers 11 ore) Caracteristici: Drum lung, obositor, greu; iarna nu se recomanda. Obiective turistice: Ozunca-Bai, Muntele Pilisca Mare, Muntele Cucului, Sîntimbru-Bai.
Parcurgerea traseului se recomanda a fi facuta din sud spre nord - cu plecarea din gara Baile sau Bixad spre Ozunca-Bai; se poate pleca si din orasul Baraolt, prin Biborteni si Batanii Mari, tot în directia Ozunca-Bai.
Plecarea spre creasta principala se face deci din Ozunca-Bai.
Statiunea este situata la poalele muntelui Pilisca Mare, la gura pîrîului Pastravul (Pistrangos), la o altitudine de 650 m. Are un climat reconfortant. Aici se fac tratamente pentru sistemul nervos periferic, boli gastrice si de rinichi. Vara exista si un mic strand si se pot face bai calde la vana. Pentru turistii în tranzit exista o vila cu 12 locuri, cîteva casute de camping (16 locuri) si loc pentru corturi, deci un loc prielnic pentru plecarea în munte. Tinovul din Ozunca este declarat rezervatie naturala. Aici se gasesc niste plante rare ca: Ligularia sibirica si Polemonium coeruleum.
Traseul turistic marcat porneste din centrul statiunii, pe valea Pastravul, în directia nord. Dupa iesirea din vale ajungem pe pasunea ,Jacob" si urcam pe vîrful Pilisca Mica (1 183 m). De aici cale de patru ore mergem pe o coasta îngusta urcînd accentuat spre vîrful Pilisca Mare (1 375 m), unde se ramifica spre est traseul 14 marcat cu cruce albastra, care face legatura directa cu statiunea Baile Tusnad. Pîna pe vîrf am urcat o diferenta de nivel de 780 m, dar sîntem rasplatiti de un loc frumos înconjurat de paduri de conifere cu luminisuri, poieni mici prielnice pentru vînatul mare.
Mergînd mai departe pe creasta principala avem deschideri cu privelisti frumoase spre Depresiunea Ciucului, în directia est-nord-est, iar înspre vest se vad Muntii Persani cu creasta Rica. Continuam drumul tot prin paduri de conifere si dupa scurt timp iesim într-o pasune mai mare numita Poiana Jahoros, cu fagi seculari. Este un drum foarte placut si reconfortant. Mergînd mai departe, tot în directia nord, urcam pe vîrful rotund al muntelui Mitaci la punctul de triangulatie (1280 m). De pe turnul de observatie se deschide o frumoasa priveliste. Uneori toamna, spre seara, asistam chiar si la boncanitul cerbilor.
Ajungem, dupa scurt timp, într-o poiana mare la Pasul Mitaci (1 210 m), unde drumul vechi care vine dinspre est, de la Tusnadu Nou, traverseaza creasta muntilor. În coltul de vest se afla o casuta pastorala unde în caz de nevoie putem poposi o noapte.
Din vîrful Pilisca Mare pîna în pasul Mitaci este un drum de 2 ore. Din poiana Mitaci spre nord-est se vede vîrful Capus (1423 m). Pe timp favorabil se poate face o iesire pe vîrf fiindca punctul de observatie este un adevarat loc de belvedere peste întregul ,,compartiment" de sud al Muntilor Harghitei.
Reîntorcîndu-ne la punctul de plecare într-o jumatate de ora ajungem în Poiana Aladar si mai departe spre nord la popasul de sub muntele Cucului. De la refugiu pîna aici am parcurs traseul într-o ora si jumatate (fara iesirea la vîrful Capus). De la popasul de sub vîrf, o poteca ne conduce printre brazi si afinis pe vîrful Muntele Cucului (1 568 m) în 20 de minute. Din vîrf avem puncte de belvedere spre est si sud-est cu priveliste deschisa, dar partea vestica a muntelui este acoperita cu padure.
De la popas drumul se bifurca. O poteca conduce în directia vestica, la casa vînatorului si fîntîna lui Boda, spre cabanele de la izvoarele Baraoltului. Traseul nostru, marcat, indica mai departe drumul prin padure. Facem un cot mare spre vest, spre vîrfurile Cuptorul si Anghelica, trecem la izvorui Baraoltului si ne îndreptam spre nord catre Poiana Mare a Sîntimbrului. Traversam poiana spre nord si la stîna de jos cotim la dreapta si coborîm în statiunea Sîntimbru-Bai. Ajungînd în statiune, vedem la stînga drumul carosabil care se îndreapta spre nord (tinovul Luci) si face o serpentina mare spre est, spre Sîncraieni. In apropiere este magazinul alimentar si popasul turistic cu casute unde gasim adapost vara.
ETAPA a II-a
Marcaj: banda albastra Lungimea traseului: 14 km Urcus cumulat: 160 m Durata: 6 ore Caracteristici: drum moderat. larna numai pentru schiorii avansati. Obiective turistice: Sîntimbru-Bai, tinovul Luci, Cabana Bradet.
La Sîntimbru-Bai se mai poate ajunge prin drumul carosabil Sîncraieni - Valea Mare - tinovul Luci - Sîntimbru-Bai. Din statiune, traseul marcat ne conduce, printre cochetele vile ale cetatenilor din municipiul Miercurea-Ciuc, spre nord. Poteca ne conduce, mai departe în padure. Evitam un loc mlastinos spre dreapta si mai departe, în coborîre usoara, trecem peste o vîlcea (izvor); dupa 35 de minute iesim din padure si coborîm spre drumul carosabil. La sosirea în drum vedem spre stînga o casuta (un refugiu). Traversam drumul carosabil Sîncraieni - Sîntimbru-Bai si iesim la o poiana mare din cotul tinovului Luci - pe care o traversam spre nord.
Tinovul Luci este o rezervatie naturala protejata de lege, deci trebuie sa ocrotim plantele de aici.
Urcam printre fagii seculari, trecem de grajdurile comunale si cotim usor spre stînga, coborîm în padurea de fagi si, dupa o ora de mers de la tinovul Luci, ajungem la un pîrîu pe care îl traversam. Ne aflam într-o poiana cu stîna, Poiana Apei Dulci (mai de mult se numea Pasul Petra). La stînga vedem stîna. La mijlocul poienii se afla un stîlp metalic cu indicatoare. Aici se ramifica poteca marcata nr. 11 - care vine dinspre est de la Poiana Bilibor si Miercurea-Ciuc. La iesire din poiana, la dreapta, este o casa de vînatoare.
Intram în padure, pe care o traversam, si, dupa 30 de minute, dam de o poiana cu stîne, pe sub vîrful Talabor. Traversam poiana, cotim putin spre stînga si ajungem la lizierea padurii - unde cotim spre dreapta. Trecem printr-un runc cu zmeuri si dupa 20 de minute intram din nou în padure. Mergem înainte tot în directia nord pe un drum umed anevoios si, dupa 25 de minute, ajungem iar în Poiana Lupilor pe care o traversam spre o noua padure. Poteca ne conduce pe ,,gangul" verde de arbusti, apoi în padure de fag. Din padure ajungem la o pasune mare - numita Poiana Coros. Spre stînga, în aval, vedem o casa pastorala. Coborîm printre tarcuri de sîrma si traversam poiana la liziera padurii. În dreapta se zareste o sura mare. Urcam usor printre tarcuri, la culme, de unde coborîm în serpentine la casa experimentala agricola si ajungem imediat pe DN 13 A - în Pasul Vlahita. Pe drumul aflat în directie vestica, dupa cca 400 m, ajungem în fata cabanei Bradet, situata la o suta de metri de la sosea, pe partea dreapta. Cabana este dotata cu restaurant si camere cu 2-6 paturi.
ETAPA a III-a
Marcaj: banda albastra. Lungimea traseului: 6 km. Urcus cumulat: 350 m. Durata: 2 ore (în sens invers 1- 1½ ora) Caracteristici: traseu moderat, practicabil si iarna, cu schiuri. Obiective: Statiunea Harghita-Bai.
Din Pasul Vlahita, de la cabana Bradet, marcajele ne conduc, paralel cu drumul carosabil, pe o creasta secundara. Din spatele cabanei ne deplasam în directie nordica. Timp de 15-20 minute, traversam o pasune lata, pe lînga o stîna. Urcusul începe în ultima portiune a poienii. Vom intra în padurea de brazi, mergem pe o carare placuta, iar dupa 35-40 de minute de la pornire ajungem pe drumul de care si dupa 30 minute intram din nou în padure. La scurt timp, la stînga, în vale, vom zari luciul apei, opal verzuie, a lacului de decantare al Întreprinderii Miniere Harghita-Bai. La dreapta, daca parasim putin marcajele si urcam la marginea padurii, ne putem bucura de o priveliste încîntatoare asupra Depresiunii Ciucului. Dupa 20 de minute ajungem la un stîlp metalic cu sageata indicatoare îndreptata spre nord-est. De aici în scurt timp ajungem în statiunea Harghita-Bai. În stînga se afla cladirea cantonului silvic. De aici, spre stînga, trecem pe la magazinul alimentar si dupa 200 m ajungem la cabana (1 350 m). În fata cabanei se afla panoul cu harta turistica a zonei. Cabana are 43 de locuri de cazare în camere de 2-4 paturi si dormitoare comune, bufet, loc de parcare.
Fig. 3 Trascul nr. 1 între Harghita-Bai si cabana Madaras
ETAPA a IV-a
Cabana Harghita-Bai - Sub vîrful muntelui Ciceu - Coltul Tesit - Poiana Racu - Poiana Mare -cabana Harghita-Madaras
Lungimea traseului: 11 km. Urcus cumulat: 510 m Durata: 4 ore (în sens invers 3½ ore). Caracteristici: traseu relativ greu - iarna numai pentru schiori avansati, în grupuri. Obiective: Muntele Harghita-Ciceu - Coltul Tesit - Poiana Racu - cabana Harghita-Madaras
Pornind de la cabana în directia nordica trecem pe lînga blocurile de locuinte ale minerilor, blocuri care ramîn în stînga, iar dupa 350 m traversam un drum si intram în padure. Urcam pe poteca îngusta marcata si, dupa cca ¾ ora, trecem Valea Ursilor si ajungem la o casuta de vînatoare parasita. Din acest loc se deschide o panorama frumoasa spre sud. Vedem statiunea si lacul de acumulare. La orizont, dincolo de Depresiunea Ciucului, spre est, vedem Muntii Ciucului. Continuînd drumul prin padurea de brad ajungem la un izvor cu apa potabila, de unde va trebui sa ne aprovizionam pentru drum. Dupa scurt timp, ajungem într-un loc mai deschis, cu brazi seculari. Poteca marcata ne conduce pe versantul estic al vîrfului Harghita-Ciceu (1 755 m). Vara, tîrziu spre toamna, gasim zmeura, afine negre si rosii. Mai departe coborîm usor pe un loc stîncos. Spre dreapta, lasam un pîrîu, urcam din nou, înaintam pe poteca marcata, trecem prin raristi, pîlcuri de padure si locuri umede (mlastinoase), urcam la un izvor si ajungem la o casuta de vînatoare parasita, apoi, din nou în urcus, ajungem pe partea vestica a vîrfului Coltul Tesit, lasîndu-1 spre dreapta. Intr-un loc mai deschis, spre est, dam de o poiana mare cu stîne. Coborîm putin, trecem prin locuri mlastinoase si intram din nou în padure, pe care o traversam. Dupa cîteva cotituri trecem pe la niste izvoare si pîraie ce curg spre vest în valea Vîrghisului. Parcurgem apoi un platou în padure si iesim la o poienita în care se afla un stîlp metalic cu sageata indicatoare, unde este ramificatia traseului 5 - marcat cu cruce albastra, care vine dinspre est, din satul Racu. Parasind acest loc, în curînd ajungem la o poiana mare cu brazi seculari. La dreapta este o stîna, iar în departare, în directia nord-vestica, apare un vîrf de munte tesit: Harghita-Madaras.
Fig. 4 Schita traseului de culme în sectoral central
Fig. 9 Zona turistica Harghita-Madaras
Traversam poiana mare în directia nord-vest si, dupa cca 25 de minute, ajungem la un alt stîlp metalic cu o sageata care indica directia spre cabana. De aici se vede mai bine vîrful tesit al muntelui Harghita-Madaras (1800 m). De la stîlpul indicator poteca marcata ne conduce, printre pîlcuri de padure si poienite, la cabana Harghita-Madaras.
Cabana Harghita-Madaras este situata pe un mic platou înconjurat de brazi. Spre sud se vede un loc deschis - o poiana mare cu mai multe constructii de cabane, o stîna si o pîrtie de schi cu teleschi. Cabana, bine dotata, are 100 locuri pentru cazare în camere cu 2-4 locuri si dormitoare comune. În partea secundara a cabanei, la dreapta, este un izvor cu apa potabila - apoi mai înainte se vede drumul forestier cu un loc mic de parcare. Pe acest drum, din luna mai pîna în luna noiembrie, se poate circula cu autoturismul prin vaile Filia si Izvoarele (Ivo), de la Sub Cetate pîna la cabana venind pe DJ 138 (Odorheiu Secuiesc - Gheorgheni). Iarna si primavara, pîna în luna mai, aici se desfasoara activitati sportive de iarna: schi si sanius.
Vîrful Harghita-Madaras (1800 m), punctul de belvedere al zonei, se afla în partea nordica a cabanei. La aceasta se poate ajunge relativ usor într-o ora, pe aceeasi poteca pe care am venit pîna la stîlpul indicator de unde cotim spre stînga, în directia nordica, si, printre jnepeni si afinis, pe lînga stînci pitoresti, ajungem pe micul platou al vîrfului Harghita-Madaras. Aici cîteva dale de piatra, asezate sub forma unei piramide mici, indica altitudinea de 1800 m, cea mai înalta cota din masiv. De aici, din punctul de belvedere, o priveliste mareata se deschide în fata ochilor în zilele senine spre toate directiile. Facînd un tur de orizont vedem, spre nord-vest, înaltimile împadurite ale Muntilor Gurghiului cu vîrful Amza (Delhed) (1667 m), spre nord - Muntii Giurgeului, spre est - Muntii Ciucului si ai Nemirei. Spre sud se vad vîrfurile Harghita-Racu, Coltul Tesit si Harghita-Ciceu. În departare, spre sud, pot aparea pe timp senin si siluetele Muntilor Fagarasului.
ETAPA a V-a
1. Cabana Harghita-Madaras - Muntele Mic - Lacul Pracului - Vîrful Fagul Rosu - Pasul Sicas (Liban)
Marcaj: banda albastra Lungimea traseului: 25 km - urcus cumulat 420 m. Durata: 9 ore Caracteristici: traseu greu - iarna nu se recomanda Obiective: Lacul Dracului, Vîrful Fagul Rosu, Pasul Sicas.
Fig. 5. Cai de acces din Izvoru Muresului
Pornim de la cabana Harghita-Madaras, spre nord, pe drumul forestier (care conduce spre Sub Cetate), dar dupa 10 minute ajungem la cabana de vînatoare. Aici parasim drumul si ne angajam pe poteca marcata spre dreapta în padure. Dupa cca ½ de ora ajungem pe un loc mai deschis, la stînele "crucile de piatra", unde se afla si un refugiu pastoral. Pe niste lespezi de piatra sînt montate cruci si daltuite inscriptii în amintirea unor ciobani din satul Bretcu (judetul Covasna) care au petrecut zeci de ani cu turmele de oi aici. În directia est, sus, dincolo de padure, se înalta vîrful Harghita-Madaras. Spre nord se afla pasunile. Poteca marcata ne conduce, prin poieni si raristi, în directia nordica. Urcînd, trecem pe lînga o stîna pe care o lasam în dreapta, apoi coborîm usor în sa - pe un loc mocirlos numit Feotau, de unde urcam spre vîrful Muntele Mic. Dupa cca 3 ore de mers de la cabana Harghita-Madaras, ajungem la ramificatia potecii turistice care urca dinspre est, din Valea Madarasului Mare (traseul 30). Urcam în continuare si dupa 30 de minute ajungem pe vîrful Muntele Mic (1 589 m). De aici se vad, spre nord, vîrfurile Comsa si Observator (1368 m). Spre nord-vest se vede o poiana cu stîne iar mai sus - creasta muntelui Piatra Lunga. Coborîm usor la sa (cota 1 300 m), de unde urcam din nou si ne continuam mersul pe plaiul stra-vechi, iar dupa o jumatate de ora ajungem la Muntele Comsa (1 391 m). Mergem tot în directia marcata, trecem pe lînga un izvor si, dupa o ora de drum de la vîrful Muntele Mic, ajungem în dreptul muntelui Observator, care ramîne în dreapta, si dupa scurt timp ajungem la ramificatia traseului 3 (care vine dinspre est, de la satul Cîrta). Mai departe, spre nord-est se afla craterul Ostoros - iar spre vest este siluat Lacul Dracului, un tinov cu plante relicte înconjurat de padure.
În continuare, iesim la o padure mare numita Poiana Fagul Rosu. De la stîne ocolim în directia nord-vest, intram în padure dupa 40 de minute de la ramificatia traseului 3 si ajungem sub vîrful Fagul Rosu (1 372 m), unde ne încrucisam cu traseul 2 (Izvoru Muresului - Fagul Rosu), care vine dinspre est. De aici, cotind usor spre nord-est, poteca marcata ne conduce cu siguranta pe acest plai stravechi, spre nord. Iesim din padure la un loc deschis, urcam pe vîrful Fagul Rosu (1.372 m) de unde coborîm în vale spre vest, trecem un loc împadurit si deodata patrundem într-un runc. Poteca marcata serpuieste tot spre vest. Ajungem apoi la un pîrîu pe care îl traversam spre dreapta si, dincolo de un sir de tufisuri, ajungem la un drum de care, bun. Jur împrejur, vedem case pastorale, grajduri si suri. Trecem pe lînga ruinele unei constructii de zid. Dupa scurt timp ajungem pe DJ 138 (Odorhei-Gheorgheni) în Pasul Sicas (Liban). În partea opusa, în directia vest, se vede marcajul banda albastra, care în continuare conduce spre vîrful Amza din Muntii Gurghiului. Ne putem caza în satul Liban, aflat în directia sud-vest, la cca 3½ km mai jos de Pasul Sicas.
2. Izvoru Muresului - Muntele Gretes - Sub vîrful Rachitis (Mogros) - Culmea Ineului - Vîrful Poienii - vîrful Fagul Rosu
Marcaj: cruce albastra. Lungimea traseului: 20 km. urcus cumulat 400 m. Durata: 8 ore (în sens invers 7 ore). Caracteristici: drum greu; iarna nu se recomanda. Objective: statiunea Izvoru Muresului, Vîrful Rachitis (Mogos), vîrful Poienii, vîrful Fagul Rosu.
Pornind din statiunea Izvoru Muresului, mergem paralel cu teleschiul în directia sud, spre creasta muntelui Gretes, care ramîne în stînga. Ajungînd pe creasta muntilor, la cumpana apelor dintre pîrîul Muresul Mare si pîrîul Lunca, înaintam pe pasune în directia sud-vestica. Depasim poienile Muresului Mare si intram în padure. Poteca ne conduce pe sub vîrful Rachitis (Mogos) pe versantul vestic si coborîm la o sa. Dupa cca 5 km de la izvorul pîrîului Muresului Mic ajungem la o carare care traverseaza Culmea Ineului. Continuam drumul pe culmea Ineului si dupa cca 1 km intram în padure si urcam pe serpentinele potecii care ne conduce paralel cu pîrîul Pietros. Se aude din dreapta susurul pîrîului. Dupa cca 3 km pe drumul din padure, poteca coteste brusc spre nord-vest si urcam pe vîrful golas al Poienii (Ostoros), la cota 1 384. De aici mai mergem un km si ajungem în poiana Fagul Rosu. Spre sud, terenul este abrupt. Mergem pe marginea craterului Poienii si dupa 1,5 km ajungem la traseul marcat cu banda albastra pe care-l urmam, iar dupa 30 de minute ajungem pe vîrful Fagul Rosu (1372 m). De aici putem urma poteca marcata cu banda albastra care ne conduce tot în directia vest la Pasul Sicas (Liban).
3. Satul Cîrta - Baile Madicea - Valea Lac - Lacul Dracului
Marcaj: cruce albastra. Lungimea traseului: 15 km. Urcus cumulat: 640 m. Durata: 4 ore; în sens invers - 3½ ore. Caracteristici: teren moderat, iarna cu schiuri numai pentru cei antrenati. Obiective turisttce: Baile Madicea, Lacul Dracului.
Pornim din satnl Cîrta (DN 12), unde putem vizita biserica fortificata din secolul al XV-lea, pe drumul comunal în directia nord-vest, paralel cu pîrîul Madicea, pîna la Baile Madicea (cca 4,5 km). Statiunea, de interes local, dispune de un stabiliment pentru bai, vile, instalatii pentru încalzirea apei minerale la vane. Apa minerala este folosita si ca apa de masa. Sînt tratate aici persoanele cu afectiuni reumatice, ale inimii, tulburari circulatori si nervoase, deoarece apele sînt bicarbonatate, feruginoase, clorosodice, magneziene, potasice etc.
Din statiune ne îndreptam spre vest, pe drumul forestier venind din valea Lac, marcat cu cruce albastra. Dupa cca 3,5 km ajungem la o pasune mare cu stîne. Mai departe intram în padurea Ostoros, apoi dupa înca 3 km gasim un izvoras cu apa minerala, lînga o baraca. La capatul drumului forestier, în aceeasi directie, ajungem la un refugiu. De aici, poteca marcata ne conduce mai departe pe malul drept al pîrîului, spre vest, ocolind usor craterul vîrfului Poienii Ostoros) pe sub muntele Observator (1368 m). Dupa un urcus mai accentuat spre nord-rest (dupa 3½ ore), ne racordam la traseul nr. 1 (marcat cu banda albastra). De la creasta coborîm usor în directia est si, dupa 20 de minute, vedem un tinov înconjurat din partea vestica de brazi seculari; acesta se numeste Lacul Dracului si are o flora specifica mlastinilor, cuprinzînd numeroase plante rare, cum sînt Betula nana, mesteacanul pitic de tundra, înalt de-o palma, si "Roua cerului" (Drosera sp.), cu frunze rotunde. De la "Lacul Dracului", urmînd traseul nr. 1, putem ajunge în 2 ore în Pasul Sicas (Liban) sau, spre sud, în 4½ ore, la cabana Madaras. Lacul se afla sub Poiana Fagul Rosu (2 km). De la lac se poate merge fie pe DJ 138 (Pasul Sicas), fie la cabana Harghita-Madaras, spre sud, pe traseul 1.
4. Satul Madaras - Valea Madarasului Mic - pîrîul Seiche - cabana Harghita-Madaras
Marcaj: triunghi albastru. Lungimea traseului: 10 km. Urcus cumulat: 850 m. Durata: 8 ore; în sens invers 7 ore. Caracteristici: traseu greu, iarna foarte greu, recomandat numai pentru schiorii antrenati. Obiective: Valea Madarasu Mic (Seiche), vîrful Harghita-Madaras.
În satul Madaras, unde putem vizita punctul muzeal de ceramica, începe traseul, pe DN 12. Ne îndreptam spre aleea Madarasului, traversînd terasa larga a Oltului pe drumul comunal. Lasam în dreapta drumul forestier si vom merge de-a lungul pîrîului Madarasul Mic si, dupa un drum de cca 5,5 km, în stînga noastra ramîne vîrful Gîtul (962 m). Continuam deplasarea în susul pîrîului Madarasul Mic, trecem printre tarcuri si case pastoresti, iar la cca 3,5 km, la podul de peste Madarasul Mic, aflat lînga casa padurarului, ajungem la niste case (refugii pastorale). De aici traversam pîrîul pe malul stîng si intram în padure. Iar dupa 3,5 km lasam pîrîul Berbecul la stînga si urcam pe malul drept al pîrîului Madarasul Mic; înaintam în padurea de conifere înca 3 km; trecem prin raristi si ajungem în poiana mare a Madarasulul. Marcajele aplicate pe niste brazi ne conduc la stîlpul metalic cu sageata indicatoare, de unde coborîm la cabana Harghita-Madaras, traseul 1.
9. Satul Racu - Fîntîna Berbecilor - cabana Har-ghita-Madaras
Marcaj: cruce albastra. Lungimea traseului: 19 km. Urcus cumulat: 870 m. Durata: 8 ore; în sens invers 7 ore. Caracteristici: Drum greu, iarna foarte greu, nu se recomanda. Obiective: cetatea Racu, Vîrful Harghita-Madaras, cabana Harghlta-Madaras.
Satul Racu ne ofera, înainte de plecare pe traseu, obiective de interes turistic remarcabile: biserica banderiana, unul dintre cele mai frumoase monumente gotice din zona Ciucului, datînd din a doua jumatate a secolului al XV-lea (alaturi de alte doua de acest gen existente în Europa), cetatile dacice din dreapta Oltului (la care ne vom referi în continuare, fiindca se afla pe traseul ce urmeaza a fi parcurs), baile calde etc. Intrarea pe traseu se face din centrul satului, de la Consiliul Popular, dupa marcaj. Vom ajunge la cantonul C.F.R. apoi trecem podul peste rîul Olt si, dupa doua cotituri, una spre dreapta si alta brusc spre stînga, ajungem în dreptul bailor calde. Acestea sînt alimentate de doua izvoare de apa minerala. Continuam sa ne deplasam pe drumul forestier peste Dealul Stîna Mare (Bogat - 875 m) unde se afla si o capela. Dupa ce depasim dealul, drumul se ramifica în trei, traseul marcat fiind situat pe cel din mijloc, cel mai bun, iar dupa troita, la o distanta de 10 minute de mers, dam de o bifurcare de drumuri, traseul nostru urmîndu-1 pe cel din dreapta, conform marcajului. Dupa înca o jumatate de ora, ajungem la o baliza, pe un alt deal, de unde se vede pîrîul Fîntîna Rece. Ocolim, coborînd usor spre nord si trecem printr-o fîneata cu o casa de bîrne. Vom continua sa ne deplasam, în urcus, spre cetatea Racu, admirînd, spre nord, panorama frumoasa a Haghimasului. Poteca ne conduce mai departe, prin pîlcuri de padure si poieni, pe marcajul mentionat, cruce albastra, pîna la întîlnirea de carari, sub cetatea Racu, denumita si "Cetatea pagînilor", la care urcam pe poteca din stînga. O inscriptie ne atrage atentia: ,,Monument istoric!" Este una din sistemul dacic, de trei cetati, similar cu cel de la Jigodin. A doua se afla tot pe o stînca din dreapta Oltului, fiind vizibila de pe calea ferata si din soseaua nationala (DN 12), în timp ce a treia nu a fost înca identificata. Continuam drumul pe poteca marcata, prin padure, pe pîrîul Sugo si, dupa cca 7 km, vom ajunge la izvorul cu apa potabila denumit "La Fîntîna Berbecilor", situat într-o poienita în care se afla si o casa de bîrne. De aici, dupa un scurt popas, ne deplasam spre nord de vîrful Racu, ocolim spre stînga "Dealul Rotund", apoi, pe un drum stîncos, ajungem la locul denumit ,,Piata de Lemne", unde se gaseste si un indicator, pe un stîlp metalic. Vom porni mai departe spre punctul final, printr-o poiana mare, pe lînga stîna Racosului. Indicatoarele ne vor calauzi corect spre cabana Harghita-Madaras, care se afla la cca 2 km de aici.
Fig. 6 Schita traseului nr. 5
6. Miercurea-Ciuc - ,,Subpadure" - Harghita-Bai
Marcaj: cruce albastra. Lungimea traseului: 10 km. Urcus cumulat: 870 m. Durata: 4 ore, în sens invers 3½ ore. Caracteristici: usor si placut vara, iarna accesibil pe schiuri. Obiective: Miercurea-Ciuc si Statiunea Harghita-Bai.
Municipiul Miercurea-Ciuc, resedinta administrativ-politica a judetului Harghita, este cel mai important centru urban din zona si, în acelasi timp, cel mai important punct de pornire în ascensiunile de vara si iarna spre masivul Harghita.
Situat pe malul stîng al Oltului, în centrul depresiunii Ciucului, municipiul Miercurea-Ciuc se afla la o distanta de 100 km de municipiul Brasov, la 56 km de Gheorgheni si la 52 km de municipiul Odorheiu Secuiesc. Populatia orasului se ridica în prezent la peste 46 000 locuitori.
Prezenta omului pc aceste meleaguri este atestata de urmele arheologice provenind din paleoliticul mijlociu si, mai tîrziu, din depozitele de bronz. Primul document scris mentioneaza cartierul sumuleu, al asezarii, în anul 1332. Ca oras, localitatea a fost atestata în 1558. În anul 1675, calugarul roman Ioan Caioni (Caianu), arhitect, compozitor, organist, tipograf si istoric, carturar vestit în raspîndirea culturii umaniste, a înfiintat prima tipografie din zona, fiind în acelasi timp unul dintre întemeietorii scolii de aici, între anii 1667-1669.
Orasul a fost invadat în repetate rînduri de tatari si turci si a suferit din cauza participarii la diferite rascoale împotriva nedreptatilor sociale. Locuitorii lui au luat parte la luptele duse de Mihai Viteazul pentru independenta si unirea celor trei tari romanesti (1599-1600), iar mai tîrziu la toate marile evenimente care au marcat istoria Transilvaniei. Importanta sa strategica a condus si la construirea, în secolul al XVI-lea, a cetatii Miercurei (Miko), pe unul din promontoriile de pe terasele Oltului, ca si a altor obiective de interes social si strategic.
Dezvoltarea sa modesta din trecut s-a schimbat radical în zilele noastre; în anii din urma au fost puse bazele viitoarei citadele cu peste 70 000 locuitori, cît va avea în anul 2000.
Numeroase obiective industriale si social-culturale de interes turistic atrag, an de an, tot mai multi turisti: Muzeul judetean, amenajat în cetate, complexul baroc din cartierul sumuleu, Casa de cultura, baile locale (mezotermale), baile de la Jiapdin, urmele fortificatiilor dacice alcatuite din trei cetati, situate în apropierea Bailor Jigodin de lînga oras (4 km spre Brasov), galeria de arta Nagy Imre, întreprinderi si fabrici moderne, cartiere noi de locuinte (Tudor), Casa municipala de cultura. Apoi hotelul Bradul (220 locuri), sala sporturilor, piscina olimpica, patinoarul, trambulina de sarituri cu schiurile, alte obiective culturale si sportive si mai ales noul centru civic al municipiului cuprinzînd noul sediu al Consiliului Popular judetean, Casa de cultura a sindicatelor, hotelul Harghita, magazinele Romarta etc.
Atrasi de impunatoarea priveliste oferita de panorama masivului Harghita, iubitorii drumetiilor montane îsi vor rezerva timp pentru abordarea traseului turistic cel mai frecventat din acesti munti, al carui punct de pornire îl constituie municipiul Miercurea-Ciuc. Prima parte a traseului se parcurge cu autobuzul spre zona industriala de vest (strada Harghita), pîna la ultima casa din aceasta zona numita "Subpadure". Curînd, gasim un stîlp indicator de la care se bifurca spre dreapta poteca ce ne conduce prin pîlcuri de padure spre pîrîul Capîlna. Astfel, dupa cca 40 de minute, trecem printre doua case, traversam drumul forestier, mergem pe lînga o stîna, apoi, printr-o poiana, intram în padure si, ocolind vîrful Vinului (1380 m), strabatem poieni si padurea de conifere pîna la pasunea mare. În partea nord-estica se vad saivanele si grajdurile C.A.P.-ului. Ocolim dealul spre stînga si continuam drumul pe o poteca lata pîna la stîlpul metalic cu sageata indicatoare, de unde în 10 minute ajungem în centrul statiunii Harghita-Bai, amplasata într-un cadru pitoresc, cu un climat de munte cu nuante subalpine. Statiunea este importanta pentru apele sale minerale folosite pentru cura interna, precum si pentru cele doua mofete cu emanatii de bioxid de carbon si hidrogen sulfurat. Se gaseste si turba terapeutica, în apropierea statiunii. Mentionam ,,Izvorul de ochi", "Izvorul din padure", "Izvorul principal" si ,,Izvorul de stomac". Statiunea este foarte cautata iarna de iubitorii sporturilor ,,albe", deoarece în împrejurimi exista pîrtii de schi si terenuri pentru saniute. În zilele frumoase se pot face excursii de o zi, pe schiuri, la "Cetatea Bufnitelor". Vara se pot parcurge si drumuri mai lungi, cum este traseul 1, care ne conduce la cabana Harghita-Madaras de sub vîrful cu acelasi nume. Cabana din statiune dispune de 43 locuri de cazare si bufet. Vilele si cantina sînt destinate persoanelor care vin la cura.
7. Satul Zetea - Dealul Fedeliu - Poiana Muntele Mare - cabana Harghita-Madaras
Marcaj: punct albastru. Lungimea traseului: 23 km. Urcus cumulat: 1060 m. Durata: 8 ore; în sens invers 8 ore. Caracteristici: traseu obositor, iarna pentru schiori antrenati Obiective: Satul Zetea, barajul de la Sub Cetate, Muntele Ascutit, cabana Harghita-Madaras.
Pornind din satul Zetea, ne angajam pe drumul din Dealul Fedeliu (Somos 870 m), apoi spre nord-est, directie în care, pe o poteca ciobaneasca, ajungem la stînele Zetea. Dupa o ora de mers de la Dealul Fedeliu, ajungem la liziera padurii. De aici urcam paralel cu pîrîul, iar dupa o jumatate de ora intram în padure. Trecem pe lînga Dealul Desag (Biserica Fagului) si ajungem la stîna de sus, apoi într-o pasune mare pe care o traversam spre est. Cotim spre sud si ne îndreptam spre stîna Fembediu. De aici (unde intersectam traseul 19) ne angajam pe poteca ce duce pe pîrîul Fembediu apoi prin padure, si, dupa circa 25 de minute, ajungem la baraca padurarului, de unde mergem în directia estica, pe aceeasi vale, pîna la Poiana Vîrful Mare, unde întîlnim traseul 8 pe care ajungem la cabana Harghita-Madaras descris la traseul 1.
8. Capîlnita - Culmea Ascutita - izvorul Cibanos - Piatra Altarului - cabana Harghita-Madaras
Marcaj: cruce albastra. Lungimea traseului: 15 km. Durata: 6 ore; în sens invers 5 ore. Caracteristici: traseu greu, dar accesibil si iarna cu schiuri. Obiective: Culmea Ascutita, Piatra Altarului, cabana Harghita-Madaras.
De la Consiliul Popular al comunei Capîlnita, situat în partea de vest a localitatii, pe DN 13 A, începe traseul, marcat înca în punctul de pornire, pe un stîlp, în stînga, orientîndu-ne în directia drumului spre biserica.
Fig. 7 Schita traseului nr. 8
Localitatea Capîlnita este mentionata în documentele vremii înca din anul 1406 cu numele de Satul Românesc cel Mic (Kisolàhfalù), alaturi de Vlahita, numit si Satul Românesc cel Mare (Nagyolàhfalù). În casele localnicilor, la Capîlnita, vom putea admira mobilierul popular pictat, lazile de zestre, hambarele din fag, scaunele taranesti, furcile de tors, alte cioplituri în lemn, lucrate cu gust.
Ne deplasam pe traseu urmînd drumul de care spre iesirea din sat, unde ne orientam pe drumul de mijloc si trecem pîrîul ierbii, apoi pe lînga un izvor de apa minerala. Lasînd în stînga o stînca, ne continuam drumul pe poteca marcata, printr-un alunis, si ajungem în punctul geodezic din creasta si la un drum de care. Mergem pe poteca, iar dupa cca 30 de minute traversam o poiana cu un mic refugiu. Primavara si toamna putem admira aici frumoasele pîlcuri de brînduse (Colchicum autumnale). Urcam pe serpentine pîna la poiana Izvorul Urzicii. Dupa bifurcatie, marcajul se continua pe liziera padurii si în padure, unde este un urcus pietros, trecem pe lînga stînca Piatra Altarului, pe lînga doua izvoare si, prin poiana, în panta, ajungem la traseul 9, care porneste din Vlahita, observînd între timp doi stîlpi indicatori. Urcam în continuare prin padure, iar la cota 1600 m dam de un stîlp de marcaj. Ne deplasam mai departe în urcus si peste putin timp vom ajunge la Vîrful Mare (1 570 m). Coborîm usor în sa, dupa care, în urcus, prin padure, spre stînga, poteca se bifurca spre Vîrful Ascutit (Mihai) (1 685 m). Se recomanda urcarea pe vîrf, deoarece o priveliste frumoasa ne rasplateste efortul: craterul Harghita-Madaras, vîrfurile Harghita-Ciceu (1 755 m) si Harghita-Racos (1 759 m).
De la poteca ducînd spre Vîrful Ascutit, ajungem în zece minute în poiana mare a Madarasului. La stînga se afla izvoarele sugaului si un drum pentru autocamioane. În scurt timp ajungem casele si cabanele turistice descrise anterior.
9. Vlahita - Valea Vîrghisului - Pepiniera Cionca Altarului - cabana Harghita-Madaras
Marcaj: cruce albastra. Lungimea traseului: 5 km. Urcus cumulat: 430 m. Durata: 2 ore; în sens invers 2 ore. Caracteristici: traseu accesibil, relativ usor, iarna cu schiuri Obiective: Culmea Ascutita, Piatra Altarului, cabana Harghita-Madaras.
Din prezentarea traseelor anterioare, observain ca primele se desprind din artera rutiera carosabila care traverseaza Muntii Harghita (DN 13 A) între municipiile Miercurea-Ciuc si Odorheiu Secuiesc, artera usor accesibila din ambele sensuri cu autobuzele I.T.A. sau cu alte mijloace de transport auto. De asemenea, ne atrage atentia unul dintre obiective, cabana Harghita-Madaras, si pitorescul e neasemuit al peisajului din preajma celui mai înalt vîrf al masivului, vîrful Harghita-Madaras 1800 m).
In traseul prezentat acum pornirea are loc tot în orasul Vlahita (DN 13 A), de la Casa de cultura, în directia nordica. Ne deplasam pe drumul forestier din valea Vîrghisului, iar la cca 600 m de la Uzina de apa, înainte de a intra în zona padurilor, o cotim spre stînga, pe un drum de tractoare. Aici începe acest traseu de legatura. Dupa doua serpentine, ajungem la un izvor cu jgheab, apoi urcam sub liziera padurii, unde, într-o poiana larga, se afla pepiniera Cionca Altarului, ce va ramîne în stînga traseului. Prin pasunea cu pîlcuri de tufisuri, continuam sa ne deplasam pe drumul de care, pîna la poiana Izvorul Urzicii, loc unde traseul se racordeaza cu cel descris la traseul 76. În continuare marcajul, fiind cruce albastra, ne va conduce pe muchia Vîrfului Ascutit sau Culmea Ascutita, pîna la cabana Harghita-Madaras.
10. Orasul Vlahita - Valea Vîrghisului - cabana Harghita-Madaras
Marcaj: punct albastru. Lungimea traseului: 16 km. Urcus cumulat: 860 m. Durata: 6 ore; în sens invers 5 ore. Caracteristici: traseu moderat, iarna pentru schiuri Obiective: Valea Vîrghisului, pîrtia de schi cu teleschiul, cabana Harghita-Madaras.
De la statia de autobuze din Vlahita ne îndreptam spre localitatea Capîlnita, dar dupa cca 400m, spre dreapta, la Casa de cultura a orasului, intram pe strada ,,1 Mai", si mergem spre Uzina de apa pe lînga biserica catolica ce ramîne în dreapta. Dupa cca 2 km, iesim din oras si dupa alti cca 500 m ajungem la Uzina de apa, care se afla pe malul drept al rîului Vîrghis. Continuam sa ne deplasam pe drumul forestier de pe valea acestui rîu. La cca 600 m de la Uzina de apa, se bifurca spre stînga, traseul nr. 9 pe care se poate ajunge tot la cabana Harghita-Madaras, trecînd pe lînga pepiniera Cionca. Noi ne deplasam mai departe pe drumul forestier, iar dupa cca 400 m se bifurca "Poteca vînatorilor" (paralela cu drumul forestier) pe care ajungem aproape de Poiana Stînii. Trecem apoi pe lînga un refugiu (,,Casa forestiera"), lînga care se afla si un grajd. Am parcurs astfel cca 4 km de la plecare. Continuînd mersul vom ajunge la un canton silvic, apoi la capatul drumului forestier, de unde ne vom deplasa, pe în drum de tractoare, pîna la un refugiu turistic la baracile Intreprinderii de exploatari foresiere. Spre vest, la cca 100 m refugiu, se afla izvorul de apa minerala feruginoasa. Un alt izvor de apa minerala, denumit ,,Izvorul bun" sau "Izvorul Ascuns", se gaseste în partea opusa, la cca 300 m de la refugiu, lînga pîrîu. De la refugiu, poteca marcata ne conduce, pe sub pîrtia de schi, spre vest, prin padure. Treptat, poteca se îngussteaza, apoi va urma un urcus relativ greu si, dupa cca 30 de minute, vom ajunge la niste garduri de bîrne, situate la marginea pasunilor Madaras. Dupa alti cca 300 m ne racordam la traseul 8 si dupa numai 10 minute de mers vom ajunge la cabana Harghita-Madaras, obiectivul final din acest traseu. Pîrtia de schi este situata în dreapta (spre est), la cca 200 m de cabana.
11. strandul Miercurea-Ciuc - Poiana Bilibor - Poiana Apei Dulci
Marcaj: punct albastru. Lungimea traseului: 11 km. Urcus cumulat: 670 m. Durata: 5 ore, în sens invers 4 ore. Caractertstici: drum moderat, iarna nu se recomanda. Obiective: Balle Miercurea-Ciuc, Poiana Bilibor, Poiana Apei Dulci.
La Baile Miercurea-Ciuc, situate în partea vestica a municipiului, pe malul Oltului, se ajunge din oras de pe DN 13 A (Miercurea-Ciuc - Odorheiu Secuiesc). Aici vom vizita baile termale cele mai importante din bazinul Ciucului, unde se gasesc trei bazine si o baie calda cu vane. În statiune se trateaza afectiuni digestive si cardiovasculare.
Trecem rîul Olt pe un drum carosabil din care se va desprinde poteca marcata. Urcînd usor, vom traversa pîrîul Biliborul Mic si, dupa cca 4 km, intram în padure, urcam accentuat pe marginea poienii Bilibor, apoi, dupa un ocol, continuam pe poteca din padure, Trecem pe lînga lacul Hirtelen si pe lînga Vîrful Fagul (1 229 m). Dupa 3 ore de urcus, vom ajunge pe plaiul stravechi al crestei Harghitei, la Poiana Stînii, nu departe de casa vînatorului, unde vom întîlni traseul principal (1) de pe creasta, marcat cu banda albastra. Pe acest traseu - mergînd în directie nordica - putem ajunge în Pasul Vlahita, la cabana Bradet, de unde se revine usor la Miercurea-Ciuc sau se poate continua drumul spre Odorheiu Secuiesc pe acelasi DN 13 A, în directia opusa. Spre sud-est, prin poiana tinovului Luci, pe un drum carosabil, se poate ajunge la statiunea de interes local Sîntimbru-Bai.
12. Miercurea-Ciuc - Jigodin-Bai - Sîntimbru-Bai
Marcaj: cruce albastra. Lungimea traseului: 13 km. Urcus cumulat: 600 m. Durata: 5 ore; în sens invers 5 ore. Caracteristici: Vara, drum moderat; iarna se poate parcurge cu schiuri numai de catre grupuri de seniori. Obiective: Jigodin-Bai, Poiana Pucioasa, Statiunea Sîntimbru-Bai.
Pornirea pe traseu se face din municipiul Miercurea-Ciuc, cartierul Jigodin, din statia de autobuze situata pe DN 12. Putem vizita statiunea de interes local Jigodin-Bai, cu ape mezotermale, strand (bazin acoperit), bai calde la vana, camping cu 5 casute, restaurant etc. Factorii naturali de cura sînt apele minerale carbogazoase, bioclimatul de crutare pentru afectiunile aparatului cardiovascular, ale tubului digestiv, nevrozele astenice etc. Tot aici a tost identificat un sistem de fortificatii dacice format din trei cetati, una în apropiere, pe platoul unde are loc în fiecare an festivalul folcloric ,,Primavara harghiteana".
Poteca marcata începe din spatele strandului nou. Marcajele se pot observa pe stîlpii liniei electrice de înalta tensiune. Traseul se desfasoara aproape pe curba de nivel, pe un loc deschis cu vizibilitate foarte buna. Ajungem la liziera padurii, coborîm usor pîna la drumul carosabil din Valea Mare, la o hala industriala, traversam atît drumul cît si pîrîul, iar pe poteca ne deplasam în directie sudica pîna la o poiana larga, Poiana Pucioasa, în care se pot observa înmlastinari (continutul apelor minerale în saruri de fier si sulf dau acestora un aspect galbui). Pe poteca principala, pe lînga stîlpii de înalta tensiune, urcam domol, trecem prin cinci poienite si ajungem pe un drum de padure care ne calauzeste la niste vile particulare, apoi la mofete si la izvorul de apa minerala si, în sfîrsit, campingul cu 7 casute si 2 vile. Nu departe, spre sud-vest, se afla ramificatia spre Sîntimbru-Bai a drumului carosabil care vine dinspre Sîncraieni si se îndreapta spre Baraolt. Lînga ramificatie este un magazin alimentar.
Din statiune ne putem racorda la traseul de creasta, cu banda albastra, la capatul drumului carosabil, printre casele particulare si în cca 30- 40 de minute ajungem la creasta principala din sectorul sudic al Muntilor Harghita.
13. Satul Sînsimion - Cetatuia - drumul forestier din Valea Pîrîul Mare - Muntele Cucului
Marcaj: cruce albastra Lungimea traseului: 17 km. Urcus cumulat: 800 m. Durata: 6 ore; în sens invers 5 ore. Caracteristici: vara moderat, iarna nu se recomanda. Obiective: creasta sudica, Muntele Cucului.
Ne angajam pe teren spre Muntele Cucului pornind din satul Sînsimion, din DN 12. În prima parte a drumului trecem prin localitatea Cetatuia, peste cele doua brate ale Oltului (Oltul Mic si Oltul Mare), mergînd paralel cu rîul, trecem apoi pîrîul Pietros si linia ferata, ajungînd pe drumul forestier de pe partea dreapta a Pîrîului Mare. Continuam pe sub vîrful Vrabia, prin partea vestica a acestuia, si parcurgem circa 8 km pîna la un alt drum forestier care ne conduce în directia nord-vest, prin padure si, dupa un urcus mai accentuat, ajungem în Poiana Cucului. Dupa ce urcam la altitudinea de 1 373 m, cotim spre stînga, spre vest, unde se gaseste abruptul craterului de altadata. Urcînd mai departe, dupa 6 ore de la plecare, ajungem în partea de sud-est a vîrfului Cucu (1 568 m) si aici întîlnim traseul 1 - marcat cu banda albastra, care conduce la Sîntîmbru-Bai.
14. Baile Tusnad - vîrful Pilisca Mare (1374 m)
Marcaj: cruce albastra. Lungimea traseului: 5 km. Urcus cumulat: 770 m. Durata: 3 ore; în sens invers 2 ore. Caracteristici: vara se parcurge cu efort moderat, iarna numai de catre seniori. Obiective: Vîrful Pilisca Mare (1 374m).
Pornim din statiune, de la gara C.F.R., trecem podul peste rîul Olt, ne îndreptam pe drumul forestier Banios, care ne conduce în urcus pe o vale strîmta, la nord de Stînca soimilor. Dupa un urcus de o ora, parasim drumul si continuam pe poteca marcata, care ne conduce la cantonul sil|vic Banios, de unde ne îndreptam spre vest si urcam pîna la traseul de creasta (1), marcat cu banda albastra. De aici spre sud, dupa un scurt timp, ajungem pe vîrful Pilisca Mare (1 374 m).
15. Baile Tusnad - Stinca soimilor
Marcaj: triunghi rosu. Lungimea traseului: 3 km. Urcus cumulat: 370 m. Durata: 1 ora. Caracteristici: drum moderat, pe serpentine. Obiective: Stînca soimilor.
Pornind de lînga Lacul Ciucas (restaurantul "Stînca soimilor"), traversam rîul Olt, mergînd spre terenul de sport si spre camping. Ocolim vila "Cerbul" si ne angajam pe un drum pietruit care conduce în directia vestica. Continuam drumul în urcus pe potcca lata, în serpentine, pîna la niste stînci cu abrupturi spre est, de unde ne îndreptam spre vest si, pe poteca îngusta ducînd printre stînci, ajungem pe vîrful Stîncii soimilor (1 046 m) la punctul de belvedere de unde avem o frumoasa panorama spre Valea Oltului, statiunea Tusnad si Muntele Ciomatu (Puciosu).
Acest întins platou vulcanic, cu aspect deluros, aflat în vestul lantului vulcanic Gurghiu-Harghita, de care este strîns legat prin modul în care a luat nastere, este strabatut de o serie de carari si drumuri care realizeaza apropierea sau chiar accesul în Muntii Harghita, dintre care cinci sînt marcate si omologate, dupa cum urmeaza:
16. Sarateni - Piatra siclodului - Piatra Cusmedului - Aita - vîrful Firtus - Pauleni - Pasul Colonda
Marcaj: banda galbena. Lungimea traseului: 26 km. Urcus cumulat: 670 m. Durata: 10 ore.
Caracteristici: drum moderat, obositor din cauza lungimii, iarna cu schiuri.
Traseul începe în localitatea Sarateni (la 5 km sud-vest de Sovata). Traversam podul peste rîul Tîrnava Mica catre sud, iesim printre culturile localnicilor si, la cca 2,5 km, ajungem la Padurea Mare pe care o traversam în directia sud-est. Apoi poteca ne poarta pe lînga niste stîni spre Piatra siclodului (1028 m). Trecem de cararea care vine de la Praid si apoi vom ajunge niste stînci de andezit, loc bun de popas, existînd aici si un izvor. Lînga vîrful Pietrei siclodului observam o stînca cu aspect antropomorf, sculptata de ploi si vînturi. Poteca se îndreapta spre sud-vest, pe sub o stînca, apoi deviaza putin spre a urca pe vîrf, pe un mic platou, între paduri de fag, de unde ni se deschide o frumoasa priveliste. Continuam sa mergem catre sud-est, coborîm spre drumul carosabil siclod - Ocna de Jos, pe care îl traversam, apoi, dupa circa 4 ore de mers tot spre sud-est, intersectam si cararea care se îndreapta spre Padurea Piatra Mare din sud-vest. De aici urcam pe Culmea Fiului (980 m), printre cîteva stînci andezitice, si de jur-împrejur se deschide o larga panorama spre satele Cusmed, Atia si Ocna de Jos. Coborîm spre satul Atia, pe care îl strabatem, apoi urcam cumpana de ape dintre valea Corundului si valea Firtusului, cotim spre sud si traversînd padurea de fag ajungem pe vîrful Firtus (1061 m). Aici se mai vad ruinele cetatii Firtus pe stînca din piroclastite, iar pe versantul vestic, în mijlocul padurii, dar perfect vizibila dinspre Atid, se afla un tuf vulcanic albicios de forma unui cal. Cînd acesta are culoarea alb stralucitor, localnicii spun ca va fi timp frumos, iar cînd are culoarea gri, va ploua (aceasta traditie orala îsi are izvorul din faptul ca tufurile andezitice sînt foarte sensibile la presiunea atmosferica). De aici coborîm spre drumul local dintre Firtus si Pauleni, depasim aceasta asezare din urma si urcam apoi spre nord-est pe dealul pe care se afla Pasul Colonda. Pe DN 13 A ne putem apropia de Muntii Harghita fie prin DJ 138 pe la Zetea, fie pe la Vlahita, Capîlnita ori Bradet.
17. Praid - vîrful Piatra siclodului (1028 m)
Marcaj: punct galben. Lungimea traseului: 7 km. Urcus cumulat: 300 m. Durata: 3 ore. Caracteristici: drum usor, iarna cu schiuri.
Pornim de la strand pe drumul comunal, spre sud-vest, spre Piatra siclodului, observînd cîteva blocuri de sare la suprafata si, pe marcajul cu punct galben, urcam prin padure si iesim la stîncile marcate cu banda galbena (traseul 16), de unde, dupa un popas, ne îndreptam spre nord-vest, urmînd marcajul banda galbena, pe traseul 16, pîna la Piatra siclodului.
18. Comuna Corund - Dealul Cere - satul Valea lui Pavel - catunul Fîntîna Brazilor - Pasul Colonda
Marcaj: punct galben. Lungimea traseului: 22 km. Urcus cumulat: 520 m. Durata: 8 ore. Caracteristici: drum moderat, iarna cu schiuri.
Pornind de la cabana ,,Arcsó" din localitatea Corund, traversam DN 13 A si ne angajam pe o carare care conduce în directia nord-est peste dealul Cere spre satul Becas, de unde drumul marcat duce printre casele localnicilor, spre est, la satul risipit Valea lui Pavel. De aici mergem spre sud si, traversînd pîrîul Corund, ne îndreptam spre sud-est la catunul Fîntîna Brazilor. Pe drumul carosabil putem ajunge într-o ora în catunul Sîncel de unde, depasind vîrfurile Nires (987 m) si Nyulad (921 m), putem ajunge la Desag (confluenta rîului Ivo cu Tîrnava Mare).
Drumul nostru, marcat, ne angajeaza pe drumul judetean care se îndreapta spre Corund. Dupa 1 km iesim din drum si continuam pe poteca marcata din padurea Corund, pe care ajungem la pasul Colonda pe DN 13 A.
19. Zetea - Desag - Dealurile Homorodului - Homorod-Bai - Capîlnita - Vlahita - Cabana Selters - Baile Chirui - Cheile Vîrghisului
Marcaj: cruce galbena. Lungimea traseului: 46 km. Urcus cumulat: 320 m. Durata parcursului: 16 ore. Caracteristici: drum lung si obositor, iarna numai pentru schiuri, pentru cei antrenati.
Pornind din Zetea pe DJ 138, ajungem dupa 2 km la drumul Desagului care ne poarta spre est. Urcam pe un loc mai deschis înconjurat de paduri pîna la stînile Desagului, dupa care intram în padure si continuam drumul pe cumpana de ape dintre sugau si valea Bradesti Mare. Trecem la locul numit Biserica Fagului si, dupa cca 12 km, la o stîna, cotim spre sud, traversam pîrîul Fembediu si, la o a doua stîna, ne angajam pe o carare de pe culmea Homorodului care merge paralel cu pîrîul Homorodu Mare si care, timp de cca 2½ ore, ne conduce pîna la DN 13 A, respectiv la Baile Homorod. Am trecut astfel prin saptesprezece Sate (stîne), un loc foarte bogat în pasuni.
In Baile Homorod putem gasi si adapost, în cabana. Apele minerale de aici sînt renumite (vezi capitolul statiuni balneare).
A doua zi avem de parcurs un drum mai usor si mai scurt. Plecînd din Baile Homorodului pe o poteca marcata care ne conduce paralel cu DN 13 A în partea nordica a acestuia, trecem prin paduri si raristi, pîna la un loc mai deschis la vest de satul Capîlnita. Nu intram în sat, ci cotim spre sud traversînd DN 13 A. Cautam marcajele pe arborii de pe malul pîrîului Homorodu Mic si mergem timp de o ora si jumatate pîna ce atingem partea de sud a orasului Vlahita. Aici, primavara, în luna mai putem vizita tinovul numit ,,Lacul Dracului" si poiana narciselor de la Vlahita.
Poteca marcata ne conduce prin spatele scolii generale - pe un cîmp întins numit Lazul Vlahita - si iesim pe drumul carosabil care conduce la cabana Selters. O cabana originala cu 24 de locuri, bufet si restaurant ne ofera un reconfortant popas. Aici sînt de remarcat doua izvoare de apa minerala feruginoase, apropiate unul de celalalt. Iarna functioneaza aici si o pîrtie mica de schi.
A treia zi pornim de la cabana în directia estica pe o poteca marcata, trecem pîrîul Checvize, iar poteca ne conduce pe interfluvlul dintre acesta si pîrîul Chirui pîna aproape de statiunea Baile Chirul. Trecem din nou pîrîul Checvize si intram în partea de sud a statiunii. Statiunea este destinata mai ales taberelor de pionieri si scolari.
Poteca marcata ne conduce în continuare pe valea pîrîului Chirui. Trecem de patru pîlcuri de padure de foioase si tufisuri si ajungem la un drum care conduce spre sud-est în valea Batatura Cailor. Nu parasim drumul marcat si, dupa cea 50 de minute, iesim în valea Vîrghisului, pe care mergem spre sud. Primavara si pe timp ploios poteca de pe malul pîrîului ne înfunda în mlastini, deci cautam poteca ce merge mai la deal, paralel cu pîrîul. Pe un loc deschis, se vede, spre est, padurea din Dealul Mierlei (936 m) si spre vest padurea Meresti. Dupa o ora si jumatate de mers ajungem la intrarea din amunte a Cheilor Vîrghisului[1]. Spre vest dincolo de cantonul silvic, se zareste DJ 133 A care duce spre satul Meresti. Spre est, pe versantul stîng al cheilor, poteca strîmta urea pe deasupra abruptului. Acest drum, numit "drumul domnilor", duce la ruinele unui schit, numit de localnici "Citadela". Pe firul vaii, prin chei, trecînd deseori prin apa, caci podurile suspendate sînt în cea mai mare parte distruse, ajungem dupa 3,4 km la confluenta cu pîrîul Apa Rece (Hidegaso).
La iesirea din chei în partea din avale, întîlnim o serie de marcaje ce tin de traseele turistice montane din Muntii Persani. Astfel, marcajul cruce albastra al traseului nr. 10 ne poarta spre vîrful Dugau (1 011 m) si Pasul Haghimas (670 m) în apropierea caruia se afla cunoscuta Poiana cu narcise de la Vîrghis, iar marcajul triunghi rosu al traseului nr. 11 ne conduce în lungul vaii Vîrghisului cale de 12 km pîna în comuna Vîrghis.
Tot din poienita aflata pe dreapta Vîrghisului la iesirea din chei, porneste si traseul nr. 38, traseu local din Muntii Harghita marcat cu cruce rosie, numai partial, peste vîrful Ascuns (988 m), pîrîul Covacius, cascada Covaci, la nord de vîrful Cucu, realizînd astfel o legatura utila, relativ scurta, între Cheile Vîrghisului si Muntele Cucului (traseu 1, creasta principala de sud a Muntilor Harghita).
20. Ruganesti - Dealul Rez - satul Polonita - Baile Seiche
Marcaj: banda galbena. Lungimea traseului: 12 km Urcus cumulat: 320 m Durata: 4 ore (retur 4 ore). Caracteristici: drum relativ usor.
Pornind din Cristuru Secuiesc pe drumul national spre Odorheiu Secuiesc la cîtiva kilometri se bifurca, spre nord, drumul carosabil care conduce în satul Ruganesti. Din sat mergem cca 300 m în valea Fernico (Fehèrnyiko) si apoi spre dreapta ne angajam pe o carare care conduce în directie estica. Urcam mai accentuat, trecem prin pîlcuri de padure de foioase si dupa o ora si jumatate ajungem pe vîrful Dealul Rez (932 m) de unde coborîm într-un catun mic numit Cireseni, apoi mergem înca 1,5 km si ajungem în satul Polonita si pe DN 13 A (Odorhei). Aici este o mica statiune cu strand si bufet numita Seiche, unde în apropiere putem vizita monumentul ridicat în memoria marelui scriitor si naturalist democrat, Orban Balázs.
Este un drum modernizat ce asigura legatura itre DN 12 (Bixad) si DN 11 (Tîrgu Secuiesc) din care avem acces spre Lacul Sfînta Ana si tinovul Mohos, pe la bifurcatia spre Baile Balvanyos, pornind din DN 12 de la Bixad, pe dreapta pîrîului Valea Rosie, prin locuri deschise si printre fînete, apoi prin padurea de fag. Dupa 8 km se bifurca (spre sud-est) drumul (neasfaltat) spre satul Turia. Drumul nostru însa continua serpuind spre dealul Capu Lenciu si dupa 12 km de la Bixad se bifurca: unul sudic spre Balvanyos si altul nordic (DJ 15) spre Lacul Sfînta Ana, unde ajungem, dupa 6 km de la bifurcatie, în DJ 113 care duce spre Baile Balvanyos si pornind de la bifurcatia mentionata, avînd drept punct de reper cladirea modernizata a hotelului ,,Turia". Ca sa ajungem, coborîm în serpentine spre statiune, unde gasim o dotare convenabila (bufet, magazin alimentar, camping, loc pentru corturi, restaurant, vilele si baile carbogazoase). De aici, dupa 22 km, putem ajunge la Tîrgu Secuiesc (DN 11).
Pe acest drum circula si turisti pe jos, nu numai automobilistii. Traseul este usor de parcurs, fiind doar de 6 km lungime si asfaltat. Se ajunge la cabana si la tinovul Mohos. Se pot organiza de la cabana Lacul Sfînta Ana excursii spre vîrful Tetele (traseul nr. 26) la lac, la tinov s.a. Intreaga zona este declarata rezervatie, deci este interzisa instalarea corturilor, iar flora si fauna sînt, de asemenea, protejate de lege.
Baile Tusnad. Statiune balneoclimaterica permanenta de importanta nationala. Este asezata la poalele muntelui Ciomatu, pe rîul Olt, lînga defileul pitoresc construit de rîu printre stîncile vulcanice al Muntilor Harghita. Se gaseste la o altitudine de 650 m, la 67 km de municipiul Brasov, 37 km de Sfîntu Gheorghe si 32 km de Miercurea-Ciuc. Statiunea este accesibila pe linia de cale ferata 400 Brasov - Ciceu - Deda - Satu Mare, precum si pe trasee rutiere: DN 12 Brasov - Miercurea-Ciuc; DN 12 A Bacau - Miercurea-Ciuc; DN 13 A Odorheiu Secuiesc - Miercurea-Ciuc, de la Piatra Neamt, prin Gheorgheni - Miercurea-Ciuc.
Statiunea este cunoscuta din timpuri vechi si cautata pentru apele sale minerale pe care oamenii le-au folosit, cum atesta unele documente, înca din secolul al XVII-lea. Printre factorii naturali de cura se numara, în primul rînd, aceste ape minerale bicarbonatate, clorurate, sodice, calcice, magneziene, feruginoase, carbogazoase, mofetele si bioclimatul montan, tonic, stimulent. Indicatiile terapeutice vizeaza nevrozele astenice, afectiunile cardiovasculare, afectiuni asociate - ale tubului digestiv, ale glandelor endocrine, renale, afectiunile ginecologice si bolile profesionale. Bioclimatul montan, tonic, este datorat topoclimatului de versant montan cu aer ozonat si bogat în aerosoli rasinosi, datorati padurilor de conifere, aerosoli cu ioni negativi, cu valori mijlocii ale temperaturilor si precipitatiilor.
Importantele instalatii pentru tratament cu ape minerale carbogazoase, pentru mofete, buvete pentru cura interna de ape minerale, bazinele cu apa minerala mezotermala si termala, în aer liber, instalatiile de electroterapie si hidroterapie, de aerosoli si inhalatil, împachetari cu namol si parafina, pentru gimnastica medicala, precum si strandul, situat la malul lacului Ciucas, pentru aerohelioterapie, fac din statiune o baza biomedicala curativa si profilactica de prim ordin.
Exista posibilitati complexe de cazare, masa, distractii, practicarea sportului si excursiilor. Hotelul "Tusnad", cu baza proprie de tratament (200 locuri), hotelul ,,Oltul" (256), hotelul "Ciucas" (150), pavilioane, vile, locuinte particulare, pensiuni si cantine cu meniuri dietetice, restaurante, bufete, cofetarii, magazine alimentare si universale, popasuri turistice cu casute si teren pentru corturi întregesc acest complex balneoclimateric. Statiunea are o casa de cultura cu biblioteca, sala de spectacole, de jocuri, popicarie, cinematograf, bazine cu apa mezotermala si termala în aer liber, piscina acoperita la hotelul ,,Oltul", terenuri de sport si barci de agrement pe lacul Ciucas care functioneaza iarna ca patinoar, pîrtie pentru saniute etc. Se pot organiza frumoase drumetii si excursii la Lacul Sfînta Ana (traseul 21), în Defileul Oltului, la Stînca soimilor (traseul 15), la Piatra soimilor (traseele 27 si 28) sau la Turnul Apor (traseul 22).
21. Baile Tusnad - Lacul Sfînta Ana
Marcaj: cruce rosie. Lungimea traseului: 14 km. Urcus cumulat: 670 m. Durata: 3 ½ - 4 ore; în sens invers 3 ore. Caracteristici: traseu moderat; iarna numai în grupuri organizate. Obiective: pavilionul de balneofizioterapie, Poiana Ciomatu, Lacul Sfînta Ana.
Statiunea balneoclimaterica Baile Tusnad (descrisa mai înainte) este renumita pentru pitorescul aserarii sale si abundenta izvoarelor minerale. Decorul natural face din acest oras cu specific balnear si climateric o adevarata ,,Perla a Carpatilor Orientali", al carui renume a trecut granitele tarii, fiind vizitat de numerosi turisti straini.
Accesul în traseu se face din dreptul pavilionului de balneofizioterapie aflat în spatele hotelului ,,Tusnad", pe versantul vestic al Masivului Puciosu (Ciomatu), prin padure, urmînd o poteca cu multe serpentine. Dupa 3 ore de urcus ajungem în Poiana Ciomatu, aflata pe muchia craterului la 1205 m. Din mijlocul acestei poieni avem o larga priveliste spre ,,oglinda circulara a Lacului Sf. Ana, o geometrie coplesitoare a fostului vulcan ... trasata de un compas urias ... mai întîi pentru lac, apoi pentru marginea padurii ce-l înconjoara..." (Geo Bogza, Cartea Oltului).
Coborîm din poiana pe muchia craterului la cabana Sfînta Ana (1070 m), situata pe partea rasariteana a craterului. De aici putem coborî pîna la lac. Lacul se afla la altitudinea de 950 m, singurul din tara cantonat într-un crater vulcanic, pastrat intact. Imprejur se înalta, semete si dominante, vîrfurile Ciomatu Mare (1300 m), Ciomatu Mic (1 245 m), Dealul Tata (1177 m), Dealul Lacului (1131 m) si Vîrful Mohos (1177 m). Pe versantii din jur se gaseste o vegetatie de padure de fag, dar pe cei vestici s-au format viroage si torenti, care contribute la colmatarea lacului, afectînd conturul si suprafata acestuia.
Alimentarea cu apa a lacului se face din precipitatii - ploi si zapezi - precum si din unele izvoare provenite din cuvertura de pietrisuri si nisipuri de la baza craterului vulcanic al Masivului Puciosu denumit frecvent si Ciomatu. Chiuveta lacustra cuprinde un volum de cca 786 360 mc de apa. Lungimea oglinzii apei este de 620 m, iar latimea de 464 m. Adîncimea medie a lacului este de 4,2 m si cea maxima de 7 m.
Exista si o legenda privind formarea lacului. În ea se vorbeste de niste fete, în numar de opt, dintre cele mai frumoase din împrejurimi, care ar fi fost înhamate la o caleasca de un tiran de pe Puciosul. Una dintre ele, Ana, l-a blestemat pe tiran si blestemul ei s-a împlinit. O furtuna cu fulgere si trasnete, însotite de cutremure, i-au darîmat acestuia cetatea, cufundînd-o, o data cu tiranul, în flacari.
De la oabana Sfînta Ana, dar spre est, se vede ,,Lacul cu muschi" sau tinovul Mohos, o mlastina de turba, în care predomina muschiul Sphagnum. Situat la nord-est de Lacul Sfînta Ana, tinovul ocupa o chiuveta a unui fost lac de origine vulcanica, azi colmatat si acoperit cu vegetatie de mlastina, cu o suprafata de 80 ha, declarat monument al naturii si protejat de lege.
In împrejurimi pot fi întîlniti ursi, cerbi, caprioare, rîsi, pisici salbatice, lupul, veverita si chiar mistretul, iar pe Lacul Sfînta Ana pot fi vazute rate salbatice, în timp ce în apa mai vietuieste sopîrla de apa si raci mici. Namolul are 5 m pe fundul tinovului si este bun pentru tratamente. Din tinovul Mohos izvoraste pîrîul Ciomatu. Altitudinea tinovului este de 1050 m. El constituie un punct important de atractie pentru cercetatorii stiintifici biologi.
22. Baile Tusnad - Vîrful Ludmila - Baile Tusnad
Marcaj: punct rosu. Lungimea traseului: 4 km. Urcus cumulat: 80 m. Durata: 2 ore. Caracteristici: traseu moderat, placut. Obiective: Dealul Ludmila, Bastionul Apor.
Punctul de acces este Casa de cultura a statiunii, de unde ne îndreptam spre pavilionul de balneo-fizioterapie si Vila nr. 23 (Lacul Sfînta Ana), urmînd marcajul crucea rosie care conduce pe traseul 27 la Lacul Sfînta Ana. Dupa un drum placut prin padure, la bifurcatia potecilor, la cca 500 m, parasim acest marcaj si ne îndreptam la stînga spre nord, pe marcajul cu punct rosu. Urmînd poteca pe care sînt îndrumati cei aflati la tratament, pentru o cura reconfortabila de miscare si aer ozonat, dupa putin timp vom ajunge la bastionul Apor, punct de belvedere amenajat prin anul 1900 (conform legendei, în cinstea unui cioban care ar fi descoperit statiunea, respectiv efectul apelor minerale). Continuam drumul pe versantul vestic al Muntelui Puciosu, ocolind o vale abrupta care ramîne în partea stînga si ne deplasam spre nord-vest, prin padure, pîna la vîrful Ludmila (727 m). Pe acest vîrf s-au postat luptatorii autohtoni în timpul revolutiei din 1848-1849, tinînd piept armatelor imperiale austriece.
De pe vîrful Ludmila putem admira frumoasa priveliste a statiunii Baile Tusnad. Turistii mai experimentati pot continua drumul catre est, spre Vîrful Cetatii, în timp ce altii se pot întoarce pe o alta poteca, într-un timp mai scurt. În statiune, punctul de sosire este hotelul "Ciucas".
Fig. 8 Schita traseelor nr. 23 si 25
23. Baile Tusnad - sub vîrful Cetatii - cabana Lacul Sfînta Ana - Dealul Lacului - izvorul Clocotitorul - satul Bixad.
Marcaj: banda albastra. Lungimea traseului: 14 km; urcus cumulat 450 m. Durata: 6 ore (în sens invers 6 ore).
Pornim din partea nordica a Bailor Tusnad, de la vila nr. 5, pe drumul dumbravei Fagilor, pe o poteca marcata. Aceasta ne conduce în padure, pe sub vîrful Cetatii, spre cabana Lacul Sfînta Ana (din Poiana Ciomatu, urmam traseul comun cu nr. 21).
De la cabana, calauzindu-ne dupa marcajul banda albastra, mergem spre sud, pe muchia craterului, trecem prin pîlcuri dc padure pîna la Dealul Lacului. De aici avem o priveliste frumoasa spre Muntii Bodocului. Coborîm apoi pe poteca marcata, care ne conduce pe lînga izvorul Clocotitorul, de unde ne îndreptam spre localitatea Bixad, pîna la DN 12, pe care se poate ajunge cu autobuze locale la Baile Tusnad. De retinut ca din satul Bixad se poate ajunge, cu masina pe DJ 13 modernizat, spre nord, la cabana Lacul Sfînta Ana sau spre est, la Balvanyos-Bai (18 km).
24. Cabana Lacul Sfînta Ana - tinovul Mohos - satul Lazaresti - Tusnad-Sat
Marcaj: punct albastru. Lungimea traseului: 14 km. Urcus cumulat: 200 m. Durata: 5 ore (în sens invers 6 ore). Caracteristici: drum moderat; iarna e recomandabil numai pentru schiorii avansati.
De la cabana Lacul Sfînta Ana ne angajam spre nord-est pe o poteca marcata cu punct albastru, care în prima parte a drumului ne conduce spre tinovul Mohos. Cam pe la mijlocul tinovului cotim spre nord si urcam mai accentuat în padure. Trecem vîrful Mohos (1166 m) si ne îndreptam spre un alt vîrf ceva mai înalt - vîrful Haromul Mare (1182 m). Trecînd pe sub vîrf ajungem la pîrîul Lazar, care în continuare ne calauzeste spre satul Lazaresti. Traversam satul si ajungem pe drumul comunal care ne conduce pîna la Tusnad Sat, unde putem vizita statia de îmbuteliere a apei minerale ,,Tusnad". În apropiere se afla si baile Nadas, la poalele Muntelui Haromul Mic. La marginea vetrei satului se gaseste o rezervatie naturala ocrotita de lege. Este vorba de mlastina "Valea Mijlocie" situata în lunca Oltului la 1 km de Tusnadu Nou, spre sud. Inapoi, la Baile Tusnad, se poate ajunge cu autobuzul local.
25. Cabana Lacul Sfînta Ana - Hotelul turistic ,,Turia" - Balvanyos-Bai
Marcaj: cruce galbena. Lungimea traseului: 7 km. Urcus cumulat: 80 m. Durata: 3 ore (în sens invers 3 ore). Caracteristici: drum moderat, iarna numai pentru schiori.
Pornind de la cabana Lacul Sfînta Ana ne angajam pe poteca marcata, care conduce paralel cu drumul asfaltat. Ocolim pe partea sudica tinovul Mohos, apoi înconjuram dealul Capu Lenciu prin Coacazisul si coborim la bifurcatia drumului (DJ 113) Bixad - Turia. Urmam drumul carosabil în directaa estica pîna ajungem sub cladirea hotelului turistic "Turia". De aici, acelasi drum asfaltat ne conduce pîna la Balvanyos-Bai.
26. Cabana Lacul Sfînta Ana - tinovul Mohos - vîrful Ţetele
Marcaj: cruce albastra. Lungimea traseului: 9 km. Urcus cumulat: 540 m. Durata: 4 ore; în sens invers 5 ore. Caracteristici: drum moderat. Obiective: tinovul Mohos, vîrful Ţetele - cetatea Balvanyos, Baile Balvanyos.
Pornind de la cabana Lacul Sfînta Ana, ne îndreptam pe poteca marcata spre partea sudica a tinovului Mohos. Ocolim pe la nord Capu Lenciu si traversam Pîrîul Rosu continuînd drumul spre est în directia vîrfului Ţetele (1173 m), una dintre cele mai mari înaltimi din Muntii Bodocului. Intre timp, am depasit înaltimi mai mici si colina Goram. De pe vîrful Ţetele avem o frumoasa panorama a Depresiunii Ciucului Inferior si asupra Depresiunii Casinului, ba, mai mult, departe, putem zari Ceahlaul si, spre sud, Muntii Ciucasului.
Varianta: De pe vîrful Ţetele putem continua drumul spre Baile Balvanyos, revenind spre un tinov mai putin cunoscut, Bufuitorul, de unde ne îndreptam spre sud, pe marcajul vechi cu punct albastru, pe la Pestera Ucigasa, apoi spre est la Pasarilor"; ocolim spre sud la Grota Puturoasa de la Turia si pe la Baia Acra, de unde coborîm la Balvanyos.
De pe vîrful Ţetele putem merge spre cetatea Balvanyos, prin vîrful Goran si vîrful intermediar, apoi, spre sud, printr-o poiana, pe sub funicular, si ne îndreptam spre cetatea Balvanyos. Aceasta ne "etaleaza" ruinele sale ca un turn înalt de cca 15 m, cea mai veche parte a cetatii (sec. XI). De la cetate ne îndreptam, ocolind spre nord si apoi în directie sudica, spre drumul carosabil care ne va conduce, printre vile si casute de camping, pîna la un pod, lînga bufetul statiunii Balvanyos din zona Muntilor Bodocului. Traversam podul si ne îndreptam spre Magazinul Universal, unde se afla statia de autobuze I.T.A. cu legaturi fie în directia Bixad - Baile Tusnad, fie spre Tg. Secuiesc prin Turia.
21. Baile Tusnad - stîncile Turnurilor
Traseu nemarcat. Durata: 2 ore. Lungimea traseului: 3 km. Urcus cumulat: 60 m. Caracteristici: traseu usor. Obiective: Stîncile Turnurilor.
Este un traseu de recreere, pe un drum placut si usor de parcurs, necesitînd mai putin de o ora, la dus. Trecem peste rîul Olt, în apropierea statiei de locale ferata si, orientîndu-ne spre nord, ne îndreptam spre izvoarele de apa minerala; continuam pîna în fata unei vai cu versanti abrupti de unde se deschide "Valea minelor parasite" unde, se spune, în trecut se exploatau arama, sulf si chiar aur; drumul se continua pîna ajungem la stîncile spectaculoase, de forma unor turnuri uriase, impresionante.
28. Defileul Oltului - Piatra soimilor
Marcaj: nemarcat (traseu usor). Lungimea traseului: 3 km. Durata: 1 ora. Urcus cumulat: 70 m. Caracteristici: drum usor. Obiective: Valea Oltului si Piatra soimilor.
Majoritatea persoanelor venite în statiune aleg acest traseu pentru a savura privelistea mareata rezultata din lupta dintre apa si stînci, lupta din care apa iese totdeauna învingatoare:
"Caci apa, ca sudoarea fruntii,
Nu-si conteneste drumetia,
Se lupta ne-ncetat cu muntii,
Ca sa le-nvinga maretia!
si spumega linga, cascade,
În drum spre pitoreasca vale,
În stropi de-argint, sclipeste, cade,
Pe stinci semete se pravale.. "
(OLIVIU MARCU: Maretia naturii)
A reusit apa si în acest defileu sa-si croiasca drum spre alte plaiuri, deversînd apele fostului lac pliocen din Depresiunea Ciucului, printre stîncile de andezit, legînd în acelasi timp între ele stramosestile "tari", a Ciucului si a Bîrsei, a Fagarasului si a Lovistei, apa curgînd mai departe dincolo de Turnu Rosu si, mai departe, spre Cozia prin alte defilee, croindu-si apoi drum larg spre batrînul Istru ..
Pornim din apropierea terenului de sport al statiunii Baile Tusnad pe malul drept al Oltului. Trecem pe lînga campingul ,,Vacanta", vizitînd, cu acest prilej, mofeta si cele doua emanatii libere de bioxid de carbon. Ne deplasam pe terasa înalta, pe valea care se îngusteaza treptat. Trecem podul pe malul stîng, apoi, pe la restaurantul "Moara la Fagadau", ne continuam drumul, traversînd din nou Oltul, pîna ajungem la cariera de andezit "Carpitus II". Nu departe vom observa o stînca de forma cubica, la iesirea din defileu, pe dreapta, denumita "Piatra soimilor". (A nu se confunda cu "Stînca soimilor" de pe traseul 14). Lînga stînca se afla izvorul cu acelasi nume. Aici putem vizita si ruinele unei cetati (sec. XV), iar la întoarcere ne va intriga Piatra Gaurita, o grota în andezitul în care e sapat defileul. Ne atrag atentia si izvorul de apa minerala si crusta de travertin (tuf calcaros care se lustruieste ca marmora, pentru decorarea unor interioare), cimentata pe malul Oltului. Pe valea Comlosului, afluent al Oltului, observam o alta curiozitate a naturii - piatra ponce - sau spuma de mare, roca usoara, poroasa ce s-a format prin racirea brusca a unor lave care au tîsnit din adîncuri, în apele lacului pliocen. Revenim apoi în centrul statiunii.
29. Cîrta - valea Lunca - Culmea Ineului -Valea Muresului - Boteni
Marcaj: nemarcat (propus cruce galbena). Lungimea traseului: 19 km. Urcus cumulat: 440 m.
Durata: 7 ore. Caracteristici: drum lung, obositor.
Turistii care vin cu autoturisme pot urca cu masina prin valea Lunca pîna aproape de culmea Ineului si de acolo pe vîrful Poienii (1384 m) nord-vest, pe valea Lunca. Dupa 5,4 km, ajungem la o bifurcatie. Drumul cel bun ne conduce, spre stînga, în padure, înca 3 km. De aici, o carare bine batuta - folosita acum de tractoare - ne va duce, înca 3 km, la saua de sub vîrful Rachitis. Aici ne întîlnim cu traseul nr. 2 aflat pe culmea Ineului. Urmam drumul marcat cu cruce albastra si ajungem pe vîrful Poienii (Ostoros -1 384 m), în 1½ -2 ore.
De aici traseul nostru coboara în directia nord-vest. Dupa scurt timp ajungem la liziera padurii Rachitisului. Regasira drumul forestier care ne conduce, prin fînete, la DN 12, în satul Boteni, de pe Valea Muresului.
30. Valea Madarasului Mare - cabana de vînatoare Madaras - Muntele Ferteu
Marcaj: cruce albastra. Lungimea traseului: 19 km. Urcus cumulat: 920 m. Durata: 7 ore (în sens invers 6 ore). Caracteristici: traseu greu, iarna nu se recomanda. Obiective: satul Madaras, Valea Madarasului Mare, vîrful Muntele Mic.
Traseul face legatura dintre localitatea Madaras si creasta nordica a Muntilor Harghita. Pornind din satul Madaras, spre vest, pe drumul comunal si forestier, ajungem sub Dealul Cenusii (766 m), dupa 3 km, la o bifurcatie de drumuri, unde se afla si o stîna. Dupa înca un kilometru, pe valea Madarasu Mare intram în pasunea comunala. Spre nord se vede vîrful Madarasu Mare (938 m). Traversam pasunea si facem un ocol mare spre sud-vest prin padure, unde, dupa 3 km, ajungem la un refugiu si la doua casute, iar dupa alti 2,5 km la cabana de vînatoare Madarasu Mare. De aici mai parcurgem 1 km si dam de un nou refugiu la obîrsia vaii Madarasu Mare. Continuînd urcusul în directia nord-vestica, întîlnim traseul de creasta, marcaj banda albastra, pe care ne îndreptam, peste Muntele Porcul, spre nord. Ajungem la o poiana mlastinoasa si trecem culmea în partea sud-vestica a muntelui Ferteu. Din locul mlastinos, în vest, izvoraste pîrîul Ivo pe care vom putea coborî în valea Izvoarele (Ivo), iar spre nord, prin creasta Muntelui Mic, putem ajunge la Lacul Dracului (traseul nr. 1).
31. Satul Siculeni - stînele Siculeni - sub vîrful Coltul Tesit - cabana Harghita-Madaras
Marcaj: nemarcat (propus triunghi albastru). Lungimea traseului: 14 km. Urcus cumulat: 1060 m. Durata: 6 ore (în sens invers 5 ore). Caracteristici: Vara moderat, iarna greu, cu schiuri. Obiective: monumentul "Siculicidium" (în sat) si vîrful Coltul Tesit.
Înainte de a porni din localitatea Siculeni vizitam monumentul "Siculicidium", care imortalizeaza evenimentul sîngeros din 7 ianuarie 1764, cînd fortele imperiale austriece au macelarit cetatenii satului, la refuzul acestora de a se înrola în regimentele de granita. La macel au participat 1000 de infanteristi si 50 de husari, avînd cu ei si doua tunuri, cu care au atacat pe tarani în cursul noptii. Pornim spre sud-vest pe traseu, pe lînga biserica, dupa ce am trecut rîul Olt, si ne angajam, aproape de capatul sudic al satului, pe drumul din valea Harghita-Siculeni, prin fînete si tufisuri, pîna la stînele Siculenilor. Poteca ne va conduce mai departe prin padure, apoi intersectam drumul forestier care vine dinspre Stîna Mare (875 m) si în fata noastra, spre vest, vedem vîrful Siculeni Mici (1387 m). Continuam drumul 30 de minute (2,5 km) facînd întîi un ocol spre sud-vest, apoi spre vest-nord-vest, pîna sub vîrful Coltul Tesit (Siculeni, 1 709 m), pe care îl vom vedea în stînga într-o poiana cu stîne. Urcam prin padure pîna ajungem la o poteca marcata (traseul nr. 1, marcaj banda albastra) care ne va conduce pîna la cabana Harghita-Madaras.
32. Satul sicasau - valea Fagul Rosu - Dealul Fagul Rosu - vîrful Muntele Mic.
Marcaj: nemarcat (propus triunghi albastru). Lungimea traseului: 12 km. Urcus cumulat: 90 m. Durata: 5 ore (în sens invers 4 ore). Obiective: Muntele Mic, vîrful Comsa.
Drumul începe din satul sicasau, de lînga scoala generala, si ne conduce în valea Fagul Rosu printre gospodarii razlete ce tin de sicasau. La început poteca traverseaza locul deschis cu pîlcuri de copaci. Dupa 2 km intram în padure unde, dupa alti 6 km, ajungem la o baraca (dormitorul comun I.F.). Dupa un urcus mai accentuat, ajungem pe un picior de munte (Dealul Fagul Rosu) si continuam drumul pîna la golul montan al vîrfului Muntele Mic. Acest drum nemarcat va deveni în viitor un traseu util pentru turistii care vor pleca din cabana Sub Cetate spre Muntele Mic.
33. Tusnadu Nou - Pasul Mitaci - Batanii Mari
Marcaj: nemarcat (propus punct albastru). Lungimea traseului: 26 km. Urcus cumulat: 670 m. Durata: 9 ore. Caracteristici: drum moderat, obositor din cauza lungimii. Iarna numai pentru schiorii antrenati.
Din localitatea Tusnadu Nou (DN 12) ne îndreptam spre vest pe drumul care traverseaza rîul Olt si linia ferata. În prima portiune a drumului carosabil numit Drumul Mitaci trecem pe lînga casele localnicilor, pe lînga gradini si pîlcuri de tufisuri (un drum comunal mai deschis). Dupa 4 km intram în padure. Drumul serpuieste pe sub muntele Capul (1 161 m) în partea sudica a acestuia. Dupa înca 5 km ajungem pe culme, în Pasul Mitaci (1 210 m). Spre sud se înalta vîrful Mitaci (1271 m), împadurit. Spre nord se întinde poiana Mitaci, în nord-vestul careia se afla un refugiu pastoral.
Coborîm din culme pe serpentine printr-o padure frumoasa de fag, numita padurea Ghionghes. Dupa 5 km de la culme iesim din padure, traversam un pîrîias si coborîm la obîrsia pîrîului sugo. De aici drumul urmeaza cumpana de ape dintre pîrîul Uimu si pîrîul sugo. La punctul de belvedere (cota 853) de pe dealul Chiuves contemplam o frumoasa perspectiva spre Depresiunea Baraolt. Din acest punct, spre sud-vest se vad casele localitatilor Batanii Mari catre care ne îndreptam si Batanii Mici. Dupa înca 4,5 km (o ora si jumatate de mers) ajungem la Batanii Mari, unde gasim un adapost si mîncare calda la hanul comunei.
34. Batanii Mici - valea Brad - mina Bodva - poiana Mitaci
Marcaj: nemarcat (propus punct galben). Lungimea traseului: 14 km. Urcus cumulat: 800 m. Durata: 5 ore (în sens invers 4 ore). Caracteristici: drum moderat. Obiective: mina Bodva, poiana Mitaci.
Pornind din Batanii Mici, urmam drumul carosabil spre Herculian iar dupa 1 km întîlnim o bifurcatie spre est, pe care vom putea ajunge mai usor la mina Bodva. De la Batanii Mici si pîna aici am parcurs aproape 8,5 km. Continuam sa ne deplasam în directia nord-est, dupa ce am vizitat un furnal vechi parasit (unde Gábor Aron, militant în timpul revolutiei de la 1848-1849, era si forjor de tunuri), iar dupa 4 km de la mina Bodva ajungem la o noua bifurcatie de drumuri. Ne îndreptam pe drumul estic, catre poiana Mitaci, în timp ce ramura nordica, de la bifurcatie, conduce în directia Dealului Negru (1 322 m). Traseul nostru urea spre izvoarele pîrîului Bradu Mic si, prin padure, ajungem la refugiul din poiana Mitaci, de unde, spre nord, se vede vîrful Capus pe culmea Silosfeie (1 423 m).
Din poiana Mitaci, unde întîlnim traseul nr. 1, de creasta, marcat cu banda albastra, ne putem deplasa pe acesta fie catre nord catre tinovul Luci si Sîntimbru-Bai, fie spre sud catre vîrful Pilica Mare. De asemenea putem traversa creasta si coborî spre Tusnad Nou, urmînd traseul 33 (Drumul Mitaci).
35. Baraolt - Biborteni - Herculian - Muntele Cucului
Marcaj: partial cruce albastra (neterminat). Lungimea traseului: 27 km. Urcus cumulat: 900 m. Durata: 9 ore (în sens invers 8 ore). Caracteristici: vara moderat, dar obositor; iarna numai pentru turistii antrenati, cu schiuri. Obiective: Orasul Baraolt, Statia de îmbuteliere a apei minerale Biborteni, Herculian, valea Baraolt - Muntele Cucului.
Baraoltul, oras de pe valea rîului cu acelasi nume, afluent al Oltului, din Depresiunea Baraoltului situata în sud-vestul Muntilor Harghita, a devenit centru urban în anul 1968, avînd în prezent peste 10 000 de locuitori. Este un centru muncitoresc legat de dezvoltarea exploatarilor de lignit din Depresiunea Baraolt, de industria constructiilor de masini, de Combinatul de produse lactate si Fabrica de pîine. Este, de asemenea, un centru cultural (liceu, scoli generale, profesionale). Aici s-a nascut Barti Szabò David, poet si lingvist (1739-1818). Între monumentele arhitectonice se numara o veche biserica romano-catolica fortificata (secolul XVI), iar ca punct de atractie pentru turisti izvorul de apa minerala Padurea Mare.
Pornind pe traseu spre est, ne îndreptam catre Biborteni unde vom ajunge dupa ce am parcurs
4 km. La Biborteni putem vizita statia de îmbuteliere a apei minerale carbogazoase, hipotone, baile de interes local, precum si un furnal vechi. Imprejurimile sînt pitoresti.
Continuînd traseul, dupa 3 km ajungem la Batanii Mici (satul natal al lui Bénédék Élék, scriitor pentru tineret si publicist maghiar), apoi la Herculian, unde se afla o biserica din sec. XV -monument de arhitectura, dupa înca 4 km de mers. În împrejurimi si pe valea Baraoltului exista multe izvoare de apa minerala.
Urcînd spre nord, trecem pe lînga renumitele pietre de opal de la Cioca, unde este si izvorul de apa minerala din pîrîul Negru. Drumul carosabil tine numai 11 km de la sat, apoi valea Baraoltului se îngusteaza. Mai sus traseul ocoleste pe la vest vîrful Muntele Mare (1 228 m) si o poiana mare din vecinatatea acestuia, la marginea careia, sub vîrful Cuptor (Piatra Baraoltului), se afla trei case de vînatoare. De aici spre creasta exista mai multe poteci nemarcate: cea de pe valea pîrîului Baraolt spre obîrsia acestuia; cea care strabate padurea Laba Ţiganului spre est si în sfîrsit cea care strabate suprafata runcuita de sub vîrful Cucu. Cea mai sigura poteca spre vîrful Cucu (1 558 m) este însa cea marcata cu cruce albastra de lînga refugiul vînatoresc, parcursa în 3 ore.
De la vîrful Cucu situat pe marginea vestica a craterului (alcatuit din andezite), urmînd traseul nr. 1, marcaj banda albastra, se poate ajunge la tinovul Luci si la Sîntimbru-Bai.
36. Baraolt - Talisoara - valea Cormos - tinovul Luci
Marcaj: nemarcat (propus cruce albastra). Lungimea traseului: 37 km. Urcus cumulat: 970 m. Durata parcursului: 12-13 ore (în sens invers 10 ore). Caracteristici: vara obositor pe jos; iarna foarte greu. Obiective: bisericile în stil gotic, mentionate în descriere, furnalul vechi din satul Filia, cascada de pe pîrîul Covasna, tinovul Luci.
Pornind din orasul Baraolt în directia nord-vest, pe drumul carosabil, observam în dreapta, pe deal, statia meteorologica, iar dupa numai 3 km ajungem în localitatea Talisoara. Se poate vizita biserica veche construita în stil gotic (sec. XVI), un castel cu un mic parc dendrologic, iar la 0,5 km spre vest o baie veche. Continuam drumul spre nord si ajungem, dupa 2 km de mers, în satul Bradut, pe drumul asfaltat. În sat exista un camin cultural frumos si putem admira portile, sculptate în lemn, ale unor gospodarii.
Indrumati de cetateni, putem ajunge dupa 4 ore de mers în Cheile Vîrghisului sau în apropiere, la diferite izvoare de apa minerala. Pornind de la Bradut mai departe, dupa numai cîteva sute de metri, ajungem în satul Filia, unde exista un vechi furnal (monument istoric) si fundatia octogonala a clopotnitei bisericii în stil romanic, ridicata probabil la începutul secolului XIII. Spre nord, vom întîlni, în drum, la gura pîrîului Cosag (pe valea caruia apar pietre de opal), un izvor de apa minerala, iar mai departe, la gura pîrîului Fieraru, în directia opusa, pe un pîrîu mai mic (Covasna), o cascada frumoasa de cea 4 m înaltime. La gura pîrîului Batatura Cailor, vom da de un mic refugiu.
Traseul ne conduce mai departe pe drumul forestier valea Pîrîului Cormos si dupa o ora de mers (de la confluenta cu pîrîul Batatura Cailor) ajungem la confluenta cu valea Chisag. Pe acest pîrîu cu apa sulfuroasa se afla un mic complex turistic. Inaintînd pe traseu vom patrunde pe valea pîrîului Pietros si, dupa 2 ore de mers, vom ajunge la tinovul Luci. În apropiere (pe traseul nr. 1) se afla niste stîne, iar prin Pasul Sîncraieni putem traversa si coborî în satul Sîncraieni sau lînga hala de pe Valea Mare unde întîlnim traseul nr. 12; ne putem îndrepta, pe acesta, spre Miercurea-Ciuc. La Sîncraieni se poate ajunge în 4-5 ore.
De la tinovul Luci, pe traseul nr. 1, marcat cu banda albastra, ne putem deplasa spre nord la Pasul Vlahita (cabana Bradet) sau spre Baile Tusnad, în directia sudica facînd un popas la Sîntimbru-Bai si trecînd, a doua zi, pe la vîrful Pilisca Mare.
37. Valea Cormos - valea Batatura Cailor - Gura Pestii - pîrîul Auriu - Izvorul Ilosai - vîrful Egresu - pîrîul Apa Neagra - Pasul Vlahita - cabana Bradet
Marcaj: nemarcat (propus cruce galbena). Lungimea traseului: 20 km. Urcus cumulat: 230 m. Durata: 8 ore. Caracteristici: traseu lung, obositor, iarna numai cu schiuri, în grupuri. Obiective: tinovul Egres (Bradu), Pasul Vlahita - Cabana Bradet.
Notam ca acest traseu este practical de catre cei care, din valea pîrîului Cormos, vor sa ajunga pe drumul cel mai scurt, la Pasul Vlahita - cabana Bradet.
Drumul forestier Batatura Cailor, care începe de la confluenta cu Cormosul (traseul nr. 36), ne conduce pîna la Gura Pestii. De aici continuam drumul pe o carare din valea pîrîului Auriu - pe o portiune de 8 km - pîna la izvoarele Ilosai. De aici spre vest se vede vîrful golas Chiuva - 1041 m. Mergem apoi în directia nordica pe Muntele Maciu pîna dam de pîrîul Apa Neagra, pe care îl traversam si schimbam directia spre nord-vest pîna la pîrîul Cracul. Din nou schimbam directia de mers, catre nord-est si dupa 40 de minute ajungem printre pîlcuri de padure la Pasul Vlahita, apoi la cabana Bradet.
38. Poiana Vîrghis - pîrîul Aso Rece (Hidegaso) - vîrful Ascuns - cascada Bradului - valea Pieraru - vîrful Cuptor (spre Muntele Cucului).
Marcaj: nemarcat (propus cruce rosie). Lungimea traseului: 23 km. Urcus cumulat: 760 m. Durata: 9 ore. Caracteristici: traseu obositor, din cauza lungimii, iarna impracticabil. Obiective: cascada Fieraru, vîrful Cuptor, Piatra Baraoltului.
Acest traseu a fost propus de mai multi turisti în scopul de a realiza o legatura directa între Muntii Persani si Muntii Harghita (Muntele Cucului) si în continuare, spre valea Oltului, la Sîntimbru. Pornind de la Poiana Vîrghis pe pîrîul Aso Rece (Hidegaso), dupa cca 850 m se desprinde spre est poteca care ne conduce pe vîrful Ascuns (988 m). Dupa traversarea acestuia spre est, coborîm pe pîrîul. Covaciusul la cascada Bradului în apropierea careia se afla cantonul silvic unde gasim adapost pentru o noapte.
Continuam drumul traversînd Cormosul (traseul nr. 36) si urcînd în amunte pe valea Fieraru, pe drumul forestier, în directia est-nord-est. Dupa 2,7 km ajungem la confluenta cu pîrîul Covaci, continuam însa pe valea Fierarul Mic, ne îndreptam în directia est-nord-est si dupa 12,4 km ajungem la o cabana forestiera. De aici urcam sub vîrful Cuptor si întîlnim traseul de creasta nr. 1, marcat cu banda albastra, care ne conduce la Sîntimbru-Bai.
Abrupt - Portiune de teren, perete stîncos, foarte înclinat sau aproape vertical (Stînca soimilor).
Amonte - Spre obîrsia unui curs de apa sau a unei vai, invers sensului de curgere; în susul apei. Amont.
Amfiboli - Grup de minerale, componente principale ale rocilor magnetice, constitute din metasilicati.
Andezit - Roca magmatica efuziva de culoare cafenie-cenusie pîna la neagra, cea mai raspîndita roca din lantul neoeruptiv Calimani- Gurghiu-Harghita.
Antropic - Fenomen datorat actiunii omului (asupra reliefului, vegetatiei, faunei, peisajului geografic etc.).
Arctic - Specific regiunii circumpolare nordice sau situat în acea regiune. Plante de origine din acel areal.
Aureola mofetica - Suprafata din jurul unui masiv de roci vulcanice unde au loc manifestari postvulcanice, de regula activitati mofetice si de mineralizare a apelor subterane.
Avale - Spre varsarea unui curs de apa sau a unei vai, în josul apei. Aval.
Bazalt - Roca magmatica efuziva bazica de culoare cenusie închisa spre neagra, uneori brun-cenusie.
Bîtca - Vîrf de munte împadurit. Magura.
Brîna - Brîu cu o îngusta suprafata pe care se poate înscrie o poteca la mijlocul unui versant abrupt. Polita.
Boreal - Din emisfera nordica, septentrional.
Brecie - Roca sedimentara formata prin cimentarea unor fragmente colturoase din alte roci, diferite ca origine.
Caldera - Depresiune larga situata în partea superioara a unui con vulcanic, de forma circulara cu diametrul de cîtiva km, în care se afla unul sau mai multe conuri vulcanice mai mici.
Caolin - Argila cu grad mare de puritate, constituita aproape în exclusivitate din caolinit (silicat bazic de aluminiu), formata prin alterarea rocilor bogate în feldspati sau alti alumosilicati sub actiunea apei, oxigenului si a bioxidului de carbon. De culoare alba, usor galbuie, se gaseste la Harghita-Bai, unde se exploateaza pentru a fi utilizata în industria ceramicii fine.
Carst - Regiune cu relief caracteristic format în roci solubile (calcare, dolomite, sare, gips). Sub actiunea apelor de suprafata se formeaza exocarstul (lapiezuri, doline, polii, chei etc.), iar cursurile subterane dau nastere endocarstului (avene, pesteri etc.).
Chei - Sector îngust dintr-o vale, cu pereti abrupti, verticali, de regula sapata de ape în calcare (Cheile Vîrghisului).
Crater - Adîncitura de forma unei pîlnii tronconice situata la partea superioara a unui con vulcanic, de regula circulara.
Crioplanatie - Proces de nivelare a reliefului sub actiunea alternarii ciclice a înghetului si dezghetului în regiunile montane. Altiplanatie.
Cuaternar - Ultima perioada a neozoicului care a început cu circa un milion de ani în urma (dupa unii geologi cu doua sau trei milioane de ani în urma) si continua în zilele noastre. La început s-a caracterizat prin racirea climei ce a marcat începutul glaciatiei (Pleistocen) si apoi o încalzire ce a dus la retragerea ghetarilor (Holocen).
Curmatura - Portiune mai coborîta a unei creste muntoase sau culmi deluroase înlesnind de regula traversarea acesteia. sa.
Cumpana apelor - Linia de separatie a suprafetelor de alimentare cu apa a doua bazine hidrografice vecine. Coincide cu coama sau creasta care dirijeaza apele de suprafata în sensuri opuse.
Dacit - Roca magmatica efuziva, bazica, de culoare cenusie închisa sau neagra, uneori bruna-cenusie.
Defileu - Sector de vale strîmta si adînca formata de apa în zona de munte (Defileul Oltului de la Tusnad).
Diaclaza - Fisura în roci, formata prin presiune sau racire, în care compartimentele de o parte si cealalta a planului de ruptura nu s-au deplasat unul fata de altul
Dolina - Adîncitura sub forma de pîlnie rezultata din dizolvarea calcarului de catre ape.
Endemism - Planta sau animal care traieste numai pe un anumit teritoriu.
Efuziuni - Aparitia la suprafata scoartei terestre a lavei. Eruptii.
Fractura crustala - Ruptura profunda care întrerupe continuitatea rocilor din crusta scoartei terestre si care în unele regiuni a facilitat ascensiunea magmei la suprafata.
Falie - Ruptura în scoarta terestra de-a lungul careia compartimentele opuse rezultate sufera o deplasare paralela cu suprafata de ruptura.
Freatic - Strat îmbibat cu apa situat aproape de suprafata terestra, deasupra unui strat impermeabil, din care se alimenteaza izvoarele, fîntînile, mlastinile etc.
Glacis - Forma de relief aproape neteda, usor înclinata, ce margineste un versant de munte.
Glaciar - Din perioadele glaciare. Creat de actiunea ghetarilor.
Grohotis - Aglomerare de fragmente de roci colturoase, provenite din dezagregarea versantului, în general mobile.
Hatas - Carare îngusta formata de trecerea repetata a animalelor prin acelasi loc.
Hatis - Desis, padure tînara deasa si încîlcita, greu de strabatut, ce apere de obicei dupa taierea unei paduri mature.
Interfluviu - Regiune cuprinsa între doua vai vecine.
Intruziune - Masa magmatica care a patruns în partea superioara a scoartei terestre, s-a racit si s-a consolidat.
Limonit - Minereu de fier format în zonele litorale ale bazinelor marine prin coagularea solutiilor coloidale sau în zonele de oxidare ale zacamintelor de sulfuri.
Magura - Forma de relief, adesea conica, ce do-mina relieful din jur.
Mofete - Emanatii de gaze (mai ales CO2) în regiunile vulcanice sau adiacente (aureola mofetica) ce marcheaza faza postvulcanica.
Nebulozitate - Gradul de acoperire a cerului cu nori.
Neoeruptiv - Faza recenta (pliocen-cuaternara) de eruptii vulcanice.
Neogen - A doua perioada a erei neozoice, caracterizata prin aparitia unor vietuitoare noi, asemanatoare celor care traiesc azi.
Nivatie - Totalitatea proceselor de modelare a reliefului prin înghet si dezghet repetat, exercitata de masa de zapada acumulata în timpul iernii si de firn în muntii înalti.
Obîrsie - Locul de unde îsi aduna apele un rîu, sectorul superior al vaii.
Pas - Zona de trecere, de obicei a unui drum, peste culme de pe un versant pe altul al unor munti, folosind o curmatura sau sa. (Pasul Vlahita, Pasul Sicas etc.).
Pajiste secundara - Pajiste instalata pe locul fostelor paduri.
Paroxism - Faza de maxima activitate eruptiva (în cazul vulcanilor).
Planeze - Suprafata de pe panta conului vulcanic, înclinata, de forma triunghiulara cu vîrful orientat spre crater, delimitata pe doua laturi de vai înguste (barrancos).
Pliocen - A doua epoca a neogenului (dupa miocen) în care a avut loc o intensificare a eruptiilor vulcanice.
Piroclastite - roci formate din particule solide - fragmente de lava întarite si de roci dislocate ca urmare a eruptiilor vulcanice.
Piroxeni - Grup important de silicati complecsi care intra în compozitia multor roci magmatice.
Pluvial - Cauzat de apa ploilor; avînd originea în ploi.
Retea hidrografica - Totalitatea unitatilor hidrografice cu caracter permanent sau temporar din cuprinsul unui bazin hidrografic. Sînt cuprinse si lacuri si mlastinile.
Relict - Specie de planta sau animal care a supravietuit din epoci sau perioade de timp trecute.
Rune - Loc cu buturugi unde padurea a fost taiata (runcuita).
Roci vulcanogen-sedimentare - Roci care au luat nastere prin sedimentarea sau consolidarea particulelor solide, provenite din eruptiile vulcanice.
Semperviriscent - Intotdeauna verde (despre plante).
Stalactite, stalagmite - Formatiuni concretionare endocarstice ce apar în pesteri prin depunerea lenta a carbonatului de calciu din apele subterane care circula prin diaclazele din calcare si dolomite. Stalactitele au de regula o forma conica, cu vîrful în jos, iar stalagmitele au o forma asemanatoare, dar au baza pe podeaua pesterii, iar vîrful orientat în sus.
Stînci reziduale - Blocuri mari de roci dure, resturi ale unui relief mai vechi, care se individualizeaza pregnant fata de regiunea din jur.
Stratovulcani - Vulcani formati în urma unor eruptii explozive, cu lava vîscoasa, conurile rezultate fiind proeminente, constitute din sfarîmaturi, piroclastite si intercalatii de lave, care dau stratificatia aparatului vulcanic.
Topoclimat - Climat local, determinat de conditiile geografice locale.
Urcus cumulat - Insumarea tuturor urcusurilor de pe un traseu turistic între punctul de plecare si cel de sosire.
Versant - Suprafata ce uneste creasta unui munte cu firul vaii. Intersectia din partea superioara a versantilor reprezinta creasta (linia de creasta), iar cea din partea inferioara, valea. Fata de sensul de curgere al apei printr-o vale, versantul poate fi drept sau stîng, în sensul din amonte spre avale.
IN LOC DE PREFAŢĂ
CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICĂ
Asezarea si limitele
Alcatuirea geologica
Relieful
Clima
Hidrografia
Vegetatia si fauna
Solurile
Ocrotirea naturii
TURISMUL
Cai de acces spre Masivul Harghita
Localitati si puncte de acces în Muntii Harghita
Cabane si campinguri
Poteci si marcaje
Obiective de interes turistic
Obiective istorice, de etnografie si folclor
Statiuni balneare si climaterice; izvoare de ape minerale
Aspecte de iarna în Muntii Harghita
TRASEE TURISTICE
A. Drumuri montane carosabile .
DJ 1 Pasul Vlahita - Harghita-Bai
DF 1 Pasul Vlahita - Piricica - Harghita-Bai
DF 2 Orasul Vlahita - Poiana Cichi-Vîrghis
DF 3 Sub Cetate - Cabana Harghita-Madaras
DF 4 Mures-sat DJ 132 - valea Pîrîului
DF 5 Satul Ineu - Sub Culmea Ineului
DF 6 Ciceu - Harghita-Bai
DF 7 Sîncraieni - Sîntimbru-Bai
DF 8 Sînsimion - valea Pîrîul Mare
DF 9 Tusnadu Nou - Batanii Mari
DF 10 Batanii - cabana de vînatoare Baraolt
DF 11 Filia - tinovul Luci
B. Trasee turistice montane ....
1. Creasta principala - etapa I
- etapa a II-a
- etapa a III-a
- etapa a IV-a
- etapa a V-a
1. Cabana Harghita-Madaras - Muntele Mic - Lacul Dracului - Vîrful Fagul Rosu - Pasul Sicas (Liban)
2. Izvoru Muresului - vf. Fagul Rosu
3. Satul Cîrta - Lacul Dracului
4. Satul Madaras - cabana Harghita-Madaras
5. Satul Racu - cabana Harghita-Madaras
6. Miercurea-Ciuc - Harghita-Bai
7. Satul Zetea - cabana Harghita-Madaras
8. Capîlnita - cabana Harghita-Madaras
9. Vlahita - cabana Harghita-Madaras
10. Orasul Vlahita - Valea Vîrghisului - cabana Harghita-Madaras
11. strandul Miercurea-Ciuc - Poiana Apei Dulci
12. Miercurea-Ciuc - Sîntimbru-Bai
13. Satul Sînsimion - Muntele Cucului
14. Baile Tusnad - vîrful Pilisca Mare
15. Baile Tusnad - Stînca soimilor
C. Trasee turistice pe platoul Gurghiu-Harghita
16. Sarateni - Pasul Colonda
17. Praid - vîrful Piatra sidodului
18. Comuna Corund - Pasul Colonda
19. Zetea - Cheile Vîrghisului
20. Ruganesti - Baile Seiche
Masivul Puciosul (Ciomatul)
A. Drumuri carosabile
DJ 113 Bixad - Balvanyos - Tîrgu Secuiesc
DJ 15 Bifurcatia Balvanyos - Lacul Sf. Ana
B. Trasee turistice montane
21. Baile Tusnad - Lacul Sf. Ana
22. Baile Tusnad - vîrful Ludmila - Baile Tusnad
23. Baile Tusnad - Lacul Sf. Ana - Satul Bixad
24. Cabana Lacul Sf. Ana - Tusnad-Sat
25. Cabana Lacul Sf. Ana - Balvanyos-Bai
26. Cabana Lacul Sf. Ana - vîrful Ţetele
27. Baile Tusnad - stîncile Turnurilor
28. Defileul Oltului - Piatra soimilor
C. Alte trasee
29. Cîrta - Boteni
30. Valea Madarasul Mare - Muntele Ferteu
31. Satul Siculeni - cabana Harghita-Madaras
32. Satul sicasau - vîrful Muntele Mic
33. Tusnadu Nou - Batanii Mari
34. Batanii Mici - poiana Mitaci
35. Baraolt - Muntele Cucului
36. Baraolt - tinovul Luci
37. Valea Cormos - cabana Bradet
38. Poiana Vîrghis - vîrful Cuptor
GLOSAR
|
