Fara a avea maretia Fagarasilor, splendoarea Pietrii Craiului, salbaticia cetatii de piatra a Retezatului sau a altor munti, Persanii īsi au farmecul lor. Iubitorii de drumetii vor gasi īn cuprinsul acestor munti cu īnaltimi modeste Magura Codlei (1292 m), Vīrful Cetatii (1 104 m), Merca (1 002 m), Dugau (1 011 m), īmbratisati de apele: sinca si Bīrsa la sud, de Olt la centru, Homorodul Mic si Cormos la nord, de-a lungul celor 120 km cīt masoara creasta pe cumpana apelor), de la Lueta īn nord,la Poiana Marului īn sud, regiuni de un deosebit pitoresc si interes turistic.
Cele trei pasuri: Persani (Vladeni, 615 m), Bogata (680 m), Hoghimas (670 m), si frumosul defileu al Oltului la Racos, fac posibila traversarea acestor munti cu mijloace moderne. In localitatile limitrofe Muntilor Persani (Zarnesti, Vulcan, Codlea, Rotbav, Maierus, Hoghiz, Homorod, Racos, Vīrghis, Jimbor, Mateias) īntīlnim numeroase monumente istorice si de arta, iar la poalele lor cīteva statiuni balneoclimaterice (Baile Persani, Baile Venetia de Jos, Baile Homorod), apele minerale de la Vīrghis si Ocland, complexul turistic Codlea etc.
O bogata retea de drumuri forestiere, urmarind principalele cursuri de apa, patrunde adīnc īn inima Muntilor Persani. Existenta a numeroase monumente ale naturii, rezervatii naturale (Cotul Turzun, Padurea Bogatii coloanele de bazalt de la Racos si Comana de Sus, locurile fosilifere etc.) si pesteri īn cheile Vīrghisului, pe vaile Comana si Hamaradia, ca si līnga Venetia de Jos), fac din aceasta regiune un loc ideal de recreare pentru turistul care nu urmareste performante īn parcurgerea unor trasee, ci doar o odihna activa.
Muntii Persani au putine cabane si trasee turistice marcate, dar localnicii de la poalele muntilor sau din cabanele forestiere si de vīnatoare asigura cu īngaduinta odihna necesara īn timpul noptii, aratīndu-ti totodata si calea spre cele mai tainuite frumuseti.
Putem afirma ca Persanii sīnt muntii turismului cu cortul, ai cicloturismului si turismului auto pe soselele care-i traverseaza, pe drumurile forestiere ce duc catre obiectivele turistice. Pentru cei interesati, parcurgerea Oltului cu o ambarcatie, īntre Maierus si Hoghiz, aduce satisfactii nebanuite, trecīnd printr-o zona cu foarte multe meandre pīna la confluenta cu rīul Cormos, Defileul Oltului de la Racos si rezervatia de la Cotul Turzunului.
Nu putem trece cu vederea existenta, la limita sudica a Muntilor Persani, a satului turistic Poiana Marului, cu gospodariile īmprastiate pe o suprafata egala cu a multor orase mari, īntr-o zona de un pitoresc inedit.
Prin prezentarea pentru prima oara a acestor munti īntr-un ghid turistic, descrierea traseelor existente, precum si īncercarea de a initia altele noi, se ofera iubitorilor de natura un teren propice practicarii drumetiei.
septembrie 1977
Muntii Persani, care īnchid la vest
Valea sinca, continuata cu cea a Bīrsei, desparte la sud Muntii Persani de masivele Fagaras si Piatra Craiului. La nord, Persanii par a fi o prelungire a Muntilor Harghita, de care īi separa totusi aliniamentul ce porneste de la comuna Meresti, trece pe la sud de localitatea Lueta, peste vaile Vīrghisului si Cormosului, pīna la confluenta acestuia din urma cu Valea Fierarului. Limita lor estica se situeaza de-a lungul depresiunii Ţarii Bīrsei (Culoarul Maierus), continuata cu cea a Baraoltului, iar cea vestica este data de catre depresiunile Ţarii Oltului (Fagarasului) si Homoroadelor. Asezari ca Hoghiz, Fīntīna, Cuciulata, Comana de Sus, Venetia de Sus, Grid, Persani, sinca Veche, plasate pe rama vestica, si Augustin, Ormenis, Apata, Maierus, Crizbav, de pe latura estica, subliniaza aceste limite.
Muntii Persani au un mozaic litologic putin obisnuit, care reflecta o evolutie framīntata. Alaturi de sisturile cristaline mai pot fi īntīlnite rocile flisului (calcare, conglomerate calcaroase, marne, argile, gresii), cele eruptive (bazalte, andezite, gabrouri, serpentinite, porfire, jaspuri) si vulcanogen-sedimentare (piroclastite, tufuri). Marea complexitate litologica se reflecta īn diversitatea formelor de relief, a solurilor si vegetatiei.
Partea centrala a acestor munti este alcatuita din roci cristalino-mezozoice. sisturile cristaline dau un relief greoi si masiv, care au conservat foarte bine suprafata de netezire Poiana Marului. Masivul Gīrbovei din Persanii centrali este constituit īn mare masura din roci cristaline, ce dispar īnsa sub cuvertura de conglomerate, la care se adauga bazalte si tufuri spre nord, gresii si marne la sud. Calcarele raspīndite īn zona estica si, fragmentar, Īn cea vestica a acestor munti, au generat un relief carstic cu versante abrupte, chei, defilee, hornuri, lapiezuri, ca, spre exemplu, īn portiunea centrala a Defileului Oltului, pe vaile Vīrghisului, Saratei, Lupsei, precum si cea mai īnalta cota a regiunii, Magura Codlei. Īn functie de vīrsta si de gradul de cimentare, conglomeratele, mai extinse īn Persanii centrali, dau versante relativ domoale, dar si cele mai īnalte culmi cu relief ruiniform: Vīrful Cetatii, Creasta Crizbav, Gīrbova, Vīrful Negru, Runcul Bogatei, Harhamul Unguresc. Ele apar, de asemenea, si īn Defileul Oltului. Marnele, argilele si gresiile sīnt raspīndite pe flancul vestic al Persanilor si, fragmentar, pe cel estic. Marnele si argilele cu diverse intercalatii, avīnd o duritate mai mica, creeaza un relief monoton si domol, cu vai largi si frecvente alunecari de teren. Un astfel de peisaj se īntīlneste īn culoarul Vladeni, pe vaile Comana, Lupsa, sinca, Ormenis, precum si īn diferite sectoare ale Defileului Oltului. Terasele si conurile de dejectie ale rīurilor sīnt alcatuite din sedimente cuaternare.
Persanii sīnt fragmentati de falii transversale si arii de scufundare locala cum sīnt: Depresiunea Vladenilor, Defileul Oltului la Racos si Valea Lupsei. Prezenta acestor falii explica ivirile de lava si īnaintarea marii īn miocen din sectorul nord-vestic al Persanilor centrali. Rocile eruptive din Defileul Oltului sīnt reprezentate prin bazalte, andezite, gabrouri, serpentinite, porfire. Bazaltele si andezitele de acolo, sau de la Bogata Olteana, Valea Vīrghisului etc. dau un relief colinar, cu interfluvii largi si vai puternic adīncite si strīmte. Coloanele de bazalt de la Racos si Comana de Sus sīnt ocrotite ca monumente ale naturii. Īn ultima localitate apar si jaspuri. Piroclastitele si tufurile formeaza un relief rotunjit pe latura vestica a Persanilor nordici si centrali. Probabil ca toponimul Venetia deriva de la culoarea vinetie a tufurilor.
Muntii Persani se caracterizeaza prin altitudine si energie de relief reduse; frecvente depresiuni si īnseuari, unele utilizate din vechime ca pasuri; glacisuri si terase la periferia masivului sau īn depresiunile interioare. Īnaltimea medie de 800 - 1 000 m corespunde unei suprafete de netezire numita de N. Orghidan - Poiana Marului, dupa localitatea unde ea este tipica. Putine culmi (Magura Codlei -1 292 m, Vīrful Cetatii - 1 104 m), martori ai altei suprafete de netezire mai veche de 1 100 - 1 300 m, sculptata īn calcare si conglomerate, depasesc nivelul general (800 - 1 000 m). Persanii domina dealurile īnconjuratoare cu 100-150 m, deosebindu-se de ele prin litologie, energia reliefului si peisajul specific de paduri īntinse si poieni.
Tipul de roci si de relief, variatiile locale ale altitudinii, prezenta vailor adīnci si a depresiunilor transversale au determinat īmpartirea Muntilor Persani īn trei sectoare: Persanii de sud, Persanii centrali si Persanii de nord.
Persanii de sud (numiti de V. Mihailescu si Munceii Poienii Marului) se desfasoara īntre vaile sinca si Bīrsa, la sud, si Depresiunea Vladeni, la nord, pe o lungime de 22 km si o latime de 12 km. Dar altitudinile acestora sīnt reduse (800-980 m), printre cele mai īnalte putīnd fi citate vīrfurile: Hoapecu (980 m), Ciuta (975 m), Cetatuiei (941 m), Frasinet (935 m) si stimbavului (922 m). Īnaltimile enumerate sīnt depasite cu peste 300 m de proeminenta Magurii Codlei, al carei versant calcaros, luminat de soare la prīnz, a fost denumit de localnici ,,Piatra de la Amiaza". Rīurile sinca, Holbav si Hoapec si-au sapat vai adīnci de aproape 200-300 m cu versante intens erodate, care despart culmi rotunjite. De aceea asezarile Poiana Marului si Holbav evita īn general vaile īnguste si umbrite, care nu permit decīt o dezvoltare liniara. Casele s-au rasfirat pe ,,dealuri" printre ogoare, fīnete si livezi. Padurile de foioase si cele īn amestec au ramas cantonate pe vai si īn jumatatea nordica a acestei grupe muntoase, unde relieful nu favorizeaza o umanizare intensa. Depresiunea sinca Noua, situata la contactul rocilor cristaline cu cele ale flisului de pe cursul mijlociu al rīului sinca, seamana cu o pīlnie deschisa spre nord-vest. Peisajul colinar, pe alocuri cu aspect de cīmpie, a favorizat stabilirea locuintelor pe fundul plat al vaii, utilizata si pentru agricultura (cereale, cartofi, in).
Persanii centrali reprezinta sectorul cel mai extins si mai unitar din acesti munti. Avīnd o lungime de 26 km si o latime de 12 km, ei sīnt īncadrati la sud de Depresiunea Vladeni, iar la nord de valea Oltului. Masivitatea, altitudinea si gradul de fragmentare ale acestora contureaza doua grupe: estica si vestica. Cea estica, mai īnalta si bine īmpadurita, cu īnaltimi de peste 1 000 m (Vīrful Cetatii - 1 104 m, Vīrful Horezu - 1 055 m, Coasta Ţiganului - 1 034 m), alcatuita predominant din sisturi cristaline, corespunde nivelului suprafetei Poiana Marului. Conglomeratele calcaroase, odinioara suprapuse cristalinului, au persistat ca martori de eroziune, formīnd creste ascutite si versante īnclinate. Rīurile, care si-au sapat vai scurte si īnguste, au depus la marginea muntilor numeroase conuri de dejectie. Īnaltimile scad treptat cu 100-200 m spre nord si vest, cote ce depasesc frecvent 900 m īntīlnindu-se īn nord doar la Muntele Negru (967 m), Piscul īnalt (941 m), Runcul Bogatei (902 m), iar īn vest pe Gīrbova (933 m) si Fefeica (931 m).
Grupa vestica a Persanilor centrali are altitudini mai reduse, adesea cu aproape 500 m comparativ cu cea estica, exceptie facīnd doar Magura Pleasa (873 m). Ea este formata din culmi si maguri despartite de vai adīnci 250-400 m, depresiuni strīmte sau sei mai īnalte (V. Mihailescu numeste seria de maguri dintre Venetia si Mateias - Munceii Plesii si Bogatei). Vaile Lupsa, Comana si Venetia au versante domoale cu aspect de culoare depresionare chiar si īn cursul mijlociu, ce au facilitat patrunderea asezarilor īn munte. Culoarul depresionar de pe Valea Bogatii, fiind mai īngust, a fost utilizat doar ca pas īntre Brasov si Sighisoara. Fata de grupa estica, unde satele au luat fiinta pe rama muntoasa, īn grupa vestica ele s-au stabilit mai īntīi pe fundul plat al vailor si, ulterior, o parte din locuitori au coborīt catre Ţara Oltului. Din aceasta cauza se īntīlnesc sate duble - Lupsa-Cuciulata, Comana de Sus-Comana de Jos, Venetia de Sus-Venetia de Jos. Intensa despadurire a culmilor accesibile īsi gaseste reflectarea īn toponimie. Toponimia Pleasa si Plesita, adesea īntīlnite, au semnificatia unor culmi plesuvite de arboret.
Fig 02. Subīmpartirea Muntilor Persani
Depresiunea Vladeni, caracterizata prin cīmpuri largi, terase si piemonturi datorate Homorodului si numerosilor lui afluenti se deschide ca un golf spre Ţara Bīrsei. Climatul de adapost, relieful domol, prielnic agriculturii (cereale, cartofi) si pastoritului, au contribuit la permanentizarea si dezvoltarea localitatilor Vladeni, Dumbravita, Crizbav.
Fig. 03
Fig. 04
Defileul de la Racos a fost creat de Olt prin strapungerea unui complex de roci de origini si duritdti diferite. Incadrata de culmi ale caror īnaltimi se mentin aproape la acelasi nivel (700-800m), valea se adīnceste cu 100-250 m, Oltul si-a format drum spalīnd cuvertura de sedimente pentru ca, ulterior, īntīlnind roci dure sa-si croiasca un defileu prin īngustimile caruia īsi strecoara apele. Eroziunea diferentiata a creat īn acest mozaic litologic o alternanta de strīmtori si mici depresiuni aparute mai ales la confluenta Oltului cu afluenfii sai. La iesirea din defileu, la varsarea Pīrīului Sarat, Oltul īsi largeste valea cu 2-4 km īn mica depresiune a Racosului care urmareste cursul Oltului pe aproximativ 16 km. Aici au luat fiinta localitatile Racos, Mateias, Dopca.
Fig 05
Persanii de nord constituie sectorul cel mai putin impunator, mai jos si mai divizat, care este cunoscut si sub numele de Muntii Dugaului, dupa vīrful cel mai reprezentativ. Se extind pe o lungime de aproape 20 km si o latime de 10 km īntre valea Oltului la sud si o limita nordica care īncepe de la Meresti, trece la nord de cheile Vīrghisului, īndreptīndu-se apoi spre confluenta dintre rīurile Cormos si Valea Fierarului (dupa Al. Rosu - Geografia Fizica a Romāniei). Spre sud culmile au īnaltimi reduse (600-800 m) (Vīrful Pīrīul Fīntīnii - 847 m, Vīrful Chingii - 815 m, Vīrful Tipia Racosului - 820 m), atingīnd 900-1000m doar catre nord (Vīrful Ascuns - 988 m, Vīrful Merca - 1002 m si Vīrful Dugau 1011 m). Relieful partii vestice este format din culmi rotunjite cu versante putin īnclinate, despartite prin largi īnseuari. Pe vaile Vīrghisului, Hoghimas si Rica se ivesc abrupturi stīncoase. Vechile suprafete de netezire, aparute pe gresii, conglomerate si marne sīnt marcate din loc īn loc de maguri corespunzatoare unor intruziuni eruptive (Culmea Piatra Corbului - Lesu). Vīrghisul, strapungīnd calcarele culmii Meresti, a creat īn cursul superior frumoasele chei cu acelasi nume, marginite de numeroase pesteri (printre care si Pestera Mare a Merestilor, Pestera de Sub Dolina, Pestera Calului).
Altitudinea redusa si frecventa relativ mare a pasurilor accesibile au facut ca īnca din vechime Muntii Persani sa reprezinte puntea cea mai circulata īntre Podisul Transilvaniei si Ţara Bīrsei. Avīnd īn vedere importanta strategica a acestor trecatori, de-a lungul lor s-au ridicat fortificatii de aparare a c 646d311g 59;ror origine coboara adesea din antichitatea daco-romana. Dintre acestea cele mai cunoscute pasuri sīnt: Poiana Marului (770 m), care face legatura pe vaile Bīrsa si sinca īntre Zarnesti si Fagaras; Persani (Vladeni - 615 m), care permit accesul īntre Brasov si Fagaras pe vaile Persani si Homorod; Bogata (680 m), care asigura tranzitul īntre Brasov si Sighisoara pe vaile Maierus si Bogata, prin frumoasa padure a Bogatii; Racos (460 m) asigura prin Defileul Oltului legatura feroviara Brasov-Sighisoara; Hoghimas (670 m), pe vaile Hoghimas si Romānilor, face trecerea īntre depresiunile Baraoltului si Homoroadelor; Meresti (770 m) face legatura īntre comuna Meresti si Valea Vīrghisului spre Baile Chirui si pe poteca prin Cheile Vīrghisului spre comuna Vīrghis.
Toate cursurile de apa care au obīrsiile īn Muntii Persani apartin bazinului hidrografic al Oltului.
OLTUL se apropie de munti la Rotbav, iar din aval de Maierus si pīna la Augustin el formeaza o vale larga la limita estica a ramei muntoase. Īn toata aceasta regiune cu aspect depresionar, numita de geografi ,,Culoarul Maierus", rīul meandreaza puternic, terasele si glacisurile abunda pe latura muntoasa. Galeria verde de stejari, fagi, anini si salcii marcheaza cursul lenes al apei īn lunca larga. Farmecul locurilor a fost sugestiv descris de Geo Bogza īn ,,Cartea Oltului". Īntre localitafile Rotbav si Augustin, afluentii Oltului care coboara din Muntii Persani sīnt:
Valea Cetatii, care izvoraste de sub Vīrful Cetatii, se varsa īn Olt la Rotbav. Mai spre nord, se afla Pīrīul Stīnis si Hotarul, ambele cu izvoarele sub Dealul de Fier. Pīrīul Maierus conflueaza cu Oltul īn dreptul localitatii cu acelasi nume si īsi are obīrsia sub Vīrful Horezu. Īn continuare, Oltul primeste Pīrīul Bozom, venit de sub Vīrful Negru, al carui afluent dinspre sud este Hotarul, al treilea curs cu acest nume. La Apata, īn Olt, se varsa Valea Lunga cu izvoarele sub Vīrful Fīntīnii Rele. Remetea, cu obīrsiile sub Vīrful Piatra Mare, īntīlneste Oltul īn dreptul comunei Aita Mare. Pīrīul Ormenis se uneste cu Oltul īn satul cu acelasi nume si īsi culege apele din apropierea Muntelui Negru. La Augustin, Oltul colecteaza de pe dreapta un afluent mai important, Rīul Cormos, care izvoraste din Muntii Harghita, apoi valea sa formeaza limita estica a Persanilor nordici. Afluentul sau principal este Vīrghisul, ce porneste tot din Muntii Harghita si īsi sapa īn calcarele Persanilor chei pitoresti. Din Muntii Persani, Vīrghisul colecteaza pe Hidegas si Hoghimas. Tot īn Cormos se varsa Gatul, precum si Rica, unita cu Nadasul, toate cu izvoarele īn Persanii nordici.
Īntre Augustin si Racos Oltul a taiat frumosul ,,Defileu Racos" īntr-un ansamblu de roci vulcanice si sedimentare. Pe dreapta Oltul primeste Valea Frumoasa si Carhaga, unita cu Chiovesul. La Racos Oltul aduna, tot de pe dreapta, apele Pīrīului Sarat si Podului Mare. Afluentii de pe stīnga Oltului, de la Augustin pīna la Racos, sīnt: Fenes, cu izvorul sub Dealul Rotund, Valea Topului si Pīrīul Cetatii ce īsi culege apele din Vīrful Piatra Mare. Īn cotul Turzunului, la Dopca, Oltul are ca tributar Valea Mare, alimentat de pīraie pornite de sub Piscul īnalt. Tot īn acest meandru al Oltului, līnga localitatea Bogata Olteana, se varsa si Bogata cu sursele sub Dealul cel Mare. Bogata strabate frumoasa rezervatie Padurea Bogatii, unde īn apropierea unei case de vīnatoare colecteaza Valea Trestiei.
Homorodul, un alt important afluent al Oltului, ia nastere din unirea Homorodului Mare cu Homorodul Mic, ambele cu izvoarele īn Muntii Harghita. Homorodul Mic dreneaza latura vestica a Persanilor nordici prin afluentii Alunis, Pīrīul Romānilor si Zeifanul cu care conflueaza la Baile Homorod. Homorodul se varsa īn Olt līnga Ungra. Īn meandrul de la Gruiul Vacarului, Oltul primeste Pīrīul Lupsa, izvorīnd de sub Vīrful Feteica. Pīrīul Comana, cu cele doua izvoare, Purcaru si Dabis, pornite de sub Creasta Crizbav, se varsa īn Olt līnga satul Comana de Jos. La Venetia de Jos Oltul aduna apele Venetiei, pornita de sub Coasta Ţiganului care, īn dreptul localitatii Venetia de Sus, primeste apele Pīrīului Venetioara. Īn aval de localitatea Parau, Oltul este alimentat de Parau, care de la izvoare si pīna catre comuna Parau se numeste Valea Persanilor. Are ca afluenti pe: Valea Lunga, Gridul si Valea Comorilor. Pīrīul Gavanul conflueaza cu Oltul īn apropiere de Halmeag.
Un īnsemnat afluent al Oltului, care constituie limita sud-vestica a Muntilor Persani, este Rīul sercaia, numit īn amonte Valea Poiana Marului, iar sinca pīna la localitatea sinca Veche. La Poiana Marului, se uneste cu Valea Alba cu sursa īn Dealul Masa Mica. Īn aval de satul Paltin, īn dreptul unui pod de fier, sinca primeste Holbavul, cu izvoarele sub vīrfurile Holbav si Hoapec. Dupa ce ocoleste Dealul stimbavului (922 m), Holbavul culege de pe dreapta apele Pīrīului Gaunoasa, pornit de sub Magura Codlei, iar de pe stīnga primeste pe Vulcanita cu obīrsia tot sub Vīrful Hoapec. Īnainte de satul sinca Noua, valea se largeste, avīnd afluenti de mai mica īnsemnatate pe dreapta, Ruda Mica si Ruda Mare, ambele izvorīte de sub Vīrful Ciuta. Dupa acest sat, Rīul sinca are pe stīnga ca tributar Pīrīul Strīmba cu izvoarele sub Vīrful Ţaga. sercaia (sinca) are īn continuare un bazin hidrografic dezvoltat asimetric, mai mult pe stīnga, de unde primeste apele pīraielor: Plopoasa, sercaita, Scurta si Balus. lesind din comuna sercaia, rīul se varsa īn Olt īn dreptul localitafii Halmeag. Strabatīnd o regiune depresionara, sercaia (sinca) are un curs lenes si foarte meandrat.
Un alt afluent important al Oltului este Rīul Bīrsa, de la care si-a luat denumirea depresiunea unde este situat orasul Brasov. Izvorīnd de sub Vīrful Ţaga, adevarata casa a apelor, prin trei pīraie principale - Bīrsa Grosetului, Bīrsa lui Bucur si Bīrsa Fierului. Bīrsa strabate orasul Zarnesti, taindu-si un culoar de o frumusete aparte printre Muntii Persani si Piatra Craiului. Īn dreptul fostei localitati Tohanu Vechi, actualmente īnglobata la orasul Zarnesti, Bīrsa primeste din Persani, Pīrīul Brebina Mare, iar mai īn aval, din Piatra Craiului, pe Tohanita.
Homorodul (Homorodul Vechi), alt afluent mare al Oltului, īsi are principalele surse sub Dealul Mare (932 m), īn Persanii sudici. Īn golful depresionar al Vladenilor, Homorodul are o vale larga cu fundul plat si terase pe ambele parti ale vaii. Afluenti mai cu seama de pe partea stīnga sīnt: Pīrīul Popilnica, pornit de sub Piscul Strīmt, Pīrīul Hamaradia cu izvoarele sub Dealul Vizesul Mic, Valea Caselor, cu obīrsiile sub Vīrful Plesita si Valea Ursului. Pe dreapta Homorodul primeste Pīrīul Cerboaia, Valea Boului, Valea Carbunelui, Geamana si Pīrīul Auriu, ultimele doua cu izvoarele sub Magura Codlei. Pe valea Pīrīului Auriu s-au construit un strand si un lac de baraj pentru agrement si pescuit. Iesind din Satu Nou, Homorodul, care se numeste acum si Ciucasu, primeste pe cel mai important afluent al sau din sudul Muntilor Persani, Vulcanita. Trecīnd prin comuna Vulcan, Vulcanita se uneste cu Hoapecu, apoi cu Valea Lata si īsi continua cursul prin orasul Codlea. Homorodul (Ciucasu) se varsa īn Olt la sud de Haghig. Ceva mai la nord, Oltul este alimentat de Crizbav, venit de sub Vīrful Cetatii.
Albiile majore ale principalelor cursuri de apa din aceasta zona sīnt presarate cu mlastini temporare, a caror apa se pastreaza pīna īn august, sau permanent. Cele mai mari se gasesc de-a lungul Oltului īntre Rotbav si Augustin, Comana de Jos si Venetia de Jos, si īn apropierea comunei Dumbravita, pe Homorod.
Muntii Persani, prin asezarea si altitudinea lor redusa, sīnt situati īn zona de trecere de la clima bazinului Transilvaniei la cea a versantilor nord-vestici ai Carpatilor de Curbura. Distributia īn spatiu a elementelor climatice oscileaza aici mai ales īn functie de expunere si altitudine. Tabelul de mai jos reda valorile principalelor elemente climatice din zona respectiva īn functie de altitudine.
|
Elemente climatice |
Altitudine |
|
|
600-1 000m |
1000-1 300 m |
|
|
Temperatura medie anuala (°C) | ||
|
Temperatura medie din iulie (°C) | ||
|
Temperatura medie din ianuarie (°C) | ||
|
Amplitudinea temperaturii medii anuale (°C) | ||
|
Zile de īnghet | ||
|
Precipitafii medii anuale (mm) | ||
Pe versantii nord-vestici, precipitatiile anuale sīnt totusi sub 650 mm. Din aceasta cauza aici pot fi īntīlnite elemente de vegetatie silvostepica. Pe versantii estici precipitatiile anuale scad sub 550 mm. Cea mai mare cantitate de precipitatii se īnregistreaza de la sfīrsitul lunii mai pīna la jumatatea lunii iulie. Numarul mediu anual de zile senine este de 80-100. Solul este acoperit de zapada peste 70 zile. Grosimea medie anuala a stratului de zapada pe sol depaseste 60 cm. Riscul īnzapezirii īn Persani este redus, ceea ce permite circulatia prin pasuri tot anul. Prima zi cu īnghet posibil este 1 octombrie, iar ultimele īngheturi survin īntre 21 aprilie si 1 mai. Depresiunea Vladeni are regimul climatic al Ţarii Bīrsei, unde iarna apar inversiuni de temperatura.
Perioada optima pentru practicarea turismului este īntre lunile mai si octombrie, iar īn ceea ce priveste deplasarile cu masina, īn tot timpul anului. Prin pozitia lor Muntii Persani sīnt expusi direct maselor de aer oceanic ce se deplaseaza peste tara noastra dinspre vest si nord-vest. Vīnturile dominante apartin sectorului vestic, nord-vestic si sud-vestic, care conditioneaza si climatul depresiunilor orientate pe aceste directii. Pe versantul estic al Persanilor apare primavara un vīnt cu caracter föhnic, cunoscut sub numele de ,,Vīntul Mare" sau ,,Mīncatorul de zapada", care datorita temperaturii ridicate topeste zapada mai de timpuriu. Numarul mediu anual de zile senine din Muntii Persani este de 80-100. Numarul mediu lunar de zile senine este de 10-12 si se īnregistreaza īn lunile august si septembrie, īn vreme ce īn iunie sīnt doar 4-6, iar īn ianuarie-februarie 6-8 zile.
Numarul mediu anual de zile cu ninsoare este de 30-40 (40 de zile se īnregistreaza pe vīrfurile cele mai īnalte si īn Persanii nordici). Numarul mediu anual de zile cu sol acoperit de zapada este de 80, doar īn Defileul Oltului, la Racos, este de 60 de zile. Īn concluzie se poate afirma ca Muntii Persani beneficiaza de un climat temperat continental moderat, cu precipitatii medii, care favorizeaza practicarea turismului.
Pozitia geografica, conditiile litologice si pedoclimatice variate ale acestor munti josi, dar si absenta padurilor de conifere au determinat instalarea unei flore diverse. Fagul (Fagus silvatica), gorunul (Quercus petraea) si carpenul (Carpinus beiulus) ocupa cele mai mari suprafete.
Culmile calcaroase, mai calde, situate mai ales īn nod-vestul Persanilor, abunda īn elemente termofile ca: stejar pufos (Quercus pubescens) pe Magura Cuciulatei, mojdrean (Fraxinus ornus), corn (Cornus mas), rasura (Rosa gallica), viorea alba (Viola alba), iarba sarpelui (Echium rubrum), nagara (Stipa capillata) si aitele. Printre endemismele carpatice, care īmbogatesc paleta cromatica a acestor munti, se numara garofitele albe de stīnca (Dianthus spiculifolius), florile azurii ale crucii voinicului (Hepatica transsilvanica) si cadelnitei (Campanula carpatica), toate pe calcare, precum si inflorescentele rosii ale mierii ursului (Pulmonaria rubra) sau cele galbene de tataneasa (Symphytum cordatum), piciorul cocosului (Ranunculus carpathicus), creasta cocosului (Dentaria glandulosa) si raritatea locala de mur (Rubus persanimontis).
Dintre speciile ocrotite fac parte laleaua pestrita sau bibilica cu flori rosii-pestrite (Fritillaria meleagris), bulbucii galbeni (Trollius europaeus), dediteii violeti (Pulsatilla montana), daria (Pedicularia sceptrum carolinum), specie rara de mlastini nordice, crucea voinicului s.a. Stejaretele (Quercus robur) ocupau pīna acum 200 de ani mari suprafete īn acesti munti. Stejarul se gaseste rar, astazi, īn grupuri compacte, deoarece a fost defrisat, iar locul lui a fost luat de pasuni si fīneturi. Marturie a vechilor paduri de stejar au ramas doar exemplarele batrīne din pasunile apropiate de Maierus, Bogata, Dumbravita etc. Gorunetele (Q. petraea), care au īnlocuit īn cea mai mare parte stejarul, urca pe versantele īnsorite pīna spre vīrfuri. Speciei dominante i se alatura Q. delachampii si stejarul pufos īn stratul arbustiv apare paducelul (Crataegus monogyna), alunul (Coryllus avellana), lemnul cīinesc (Ligustrum vulgare,) ienuparul (Juniperus communis), afinul (Vaccinium myrtillus) iar īn stratul ierbaceu - paiusul de munte (Festuca drymea), rogozul, horistile, floarea Pastilor (Anemone nemorosa), splinuta (Solidago virgaurea), tataneasa si altele, care īnveselesc prin culorile lor verdele padurii.
In Persanii centrali, fagetele ocupa cele mai īntinse suprafete, avīnd o dezvoltare mare pe versantii vestici si nordici, unde pornesc chiar din lunca Oltului. La limita lor inferioara se amesteca cu gorunul si carpenul, iar la cea superioara cu molidul si bradul. In fagetele, care alcatuiesc paduri bine conturate, o frecventa redusa o au: ulmul de munte (Ulmus montana), artarul (Acer platanoides), paltinul (A. pseudoptatanus), scorusul (Sorbus aucuparia), frasinul. Arbustii - cununita, caprifoiul, paducelul, alunul, murul au o vigurozitate slaba īn fagete. Sub frunzisul des al acestor paduri, vegetatia ierbacee rara este reprezentata prin paiusul de munte, rogozul (Carex acutitormis), vinarita (Asperula odorata), clopoteii (Campanula persicilolia), pupezele (Lathyrus vernus), creasta cocosului, macrisul iepurelui, fragii, care prin culorile lor aduc o nota de vioiciune. Īn raristi se ivesc mestecenii.
Pajistile cu paius rosu (Festuca rubra) si paius (Agrostis rupestris) de pe culmile despadurite sīnt folosite ca pasuni si fīnete. Pasunatul intensiv a dus la instalarea teposicai (Nardus stricta). Stīncariile sīnt restrīnse, īn acesti munti, fiind acoperite cu tufarisuri de verigariu si cununita. Galeriile īnverzite ale vailor Oltului, Homoroadelor, Bogatei, Comanei, sincai si altora au īn componenta: anin negru (Alnus glutinosa), fag, carpen, stejar, plop, salcie, mai ales īn regiunile īnalte, iar īn zonele cu altitudine scazuta domina salcetele. Pajistile umede din lunci, acoperite de iarba cīmpului (Agrostis stolonitera), tīrsa (Deschampsia caespitosa), paius, sīnt folosite ca baza furajera. Zonele mlastinoase sīnt adesea marcate de pamatufurile albe ale bumbacaritei (Eriophorum vaginatum). Baltile Oltului si Homorodului sīnt ascunse de trestii, rogoz, nuferi, stīnjenei galbeni si mana de apa. Plantatii cu pin silvestru si pin negru se afla īndeosebi pe versantii sudici, iar cu larita, brod si molid pe saua Vladenilor, bazinul Hamaradiei si Crizbavului. Anual afinele si zmeura sīnt colectate la Comana de Sus, iar ciupercile la Augustin. Solurile dominante īn Muntii Persani sīnt cele brune acide prezente īndeosebi sub fagete. Afara de acestea, īn partea nord-estica exista soluri brune podzolice sub padurile de fag si stejar, iar īn regiunea central-sudica soluri brune podzolice feriiluviale sub fagete si amestecurile acestora cu molidul. Local, īn toate etajele de vegetatie apar litosoluri si stīncarii. Izolat, pe calcare s-au dezvoltat rendzinele, iar īn zonele umede din lunci se ivesc soluri pseudogleice.
Īntinderea mare si compactitatea codrilor, la care se adauga legi de protejare materializate prin constituirea de rezervatii, au creat posibilitatea mentinerii si prosperarii faunei de interes stiintific si economic. Printre mamiferele valoroase din punct de vedere cinegetic o pondere mare o detin: mistretul (Sus scrofa), ursul (Ursus arctos), rīsul (Lynx lynx), cerbul (Cervus elaphus) si capriorul (Capreolus capreolus), mai ales īn bazinele rīurilor Vīrghis, Bogata, Lupsa, Comana, Bīrsa, Moierus, Ormenis (īn zona Lupsei se organizeaza hraniri complementare pentru mistreti). Urmeaza ca īnsemnatate vulpea, lupul, jderul, dihorul, veverita, pīrsul s.a. Din multimea pasarilor (mierla, sturzul, ciocanitoarea, pitigoiul, gaita, uliul, cucuveaua, huhurezul), care traiesc īn desimea padurilor, impresioneaza prin aspect si obiceiuri: cocosul de munte (Tetrao urogallus) si ierunca (Tetrastes bonasia) raspīndite īn bazinele superioare ale rīurilor Vīrghis, Rica, Crizbav, Bīrsa. In ultimul timp īn zona Cheilor Vīrghisului au fost observati vulturi de stīnca.
Baltile si meandrele parasite ale Oltului si ale unora din afluentii sai adapostesc īn stufarisuri si salcete numeroase pasari de balta sau de pasaj: rata, lisita, gīsca, sarsele, sitarul, becatina, stīrcul, gainusa de balta, lacarul. Tot īn paduri si fīnate apar vipera comuna (Vipera berus), sopīrla de munte (Lacerta vivipara), iar pe malul apelor tritonul (Triturus montandoni) si broasca rosie de munte (Rana temporaria).
Cursul superior al apelor repezi de munte este domeniul pastravului (Salmo trutta fario), care predomina pe vaile: Vīrghis, Bogata, Bīrsa, sinca, Venetia, Comana, Lupsa etc. Pe ultimele trei rīuri s-au facut amenajari speciale, mici cascade artificiale (toplite) pentru īnmultirea si cresterea salmonidelor. Scoborul (Chondrostoma nasus), cleanul (Leuciscus cephalus), moioaga sau mreana vīnata (Barbus meridionalis petenyi), mreana (Barbus barbus), lipanul (Thymallus thymallus) si platica (Abramis brama danubii) traiesc pe cursul mijlociu al rīurilor. Baltile din zonele inundabile ale Oltului si unii afluenti mai lenti din cadrul depresiunilor, ca si lacul de baraj de līnga strandul Codlea sīnt populate cu caras, crap si stiuca.
Nevertebratele si īndeosebi insectele ocupa un loc īnsemnat īn ecosistemele Muntilor Persani. Toponime ca: Piscul Cerbului, Vīrful Ciuta, Valea Ursului, Cerboaia, Dealul Lupului, Gaurile Vulpilor, Plesita Corbului sīnt ilustrative pentru fauna padurilor din Muntii Persani. Hidronimul Brebina Mare, vale afluenta a Bīrsei, aminteste de brebul (castor) disparut de multa vreme.
Muntii Persani sīnt traversati de importante cai de comunicatie care asigura accesul de la est la vest, din Ţara Bīrsei si Depresiunea Baraoltului, catre Depresiunea Fagarasului si a Homoroadelor, si invers. De asemenea, sīnt īnconjurati de artere de circulatie tot atīt de importante. Localitatile cu obiective turistice sau cele care sīnt puncte de pornire a potecilor si drumurilor ce ne conduc spre inima muntilor sīnt accesibile pe calea ferata, pe drumuri nationale, judetene si comunale, modernizate īn mare parte.
Calea ferata Brasov-Fagaras face posibil accesul spre sectoarele sudice si centrale ale muntilor, strabatīnd zona de demarcatie dintre acestea, cu punct maxim īn Pasul Persani (585 m), facīnd legatura dintre Depresiunea Bīrsei si cea a Fagarasului. Statiile de cale ferata aferente localitatilor Codlea, Dumbravita (statia Dumbravita Bīrsei), Vladeni (statia Vladeni Ardeal) sau Persani, precum si cele doua halte (Valea Homorod si Bradet) situate īn zona de traversare a muntilor, asigura accesul catre ei.
O a treia posibilitate de acces, pe calea ferata, o formeaza linia ferata magistrala Brasov-Sighisoara, care urmareste la īnceput, pornind din Ţara Bīrsei, cursul meandrat al Oltului, traversīnd apoi odata cu acesta Defileul Racosului si parasindu-l pentru a īnsoti un timp, catre amonte, valea Homorodului. Calea ferata se desfasoara de-a lungul limitei dintre sectorul central si cel nordic al Muntilor Persani. Posibilitatile de deplasare catre aceste sectoare sīnt create de existenta statiilor de cale ferata de pe parcurs, aferente localitatilor īntīlnite: Rotbav, Maierus, Apata, Ormenis (pentru latura estica a sectorului central), Augustin, Racos, Mateias (pentru sectoarele central si nordic) si, īn sfīrsit, Rupea (pentru sectorul nordic), prin Baile Homorod. De retinut ca trenurile accelerate si rapide nu opresc īn statiile de cale ferata mentionate.
DN 73 A, de la Rīsnov catre sercaia, face posibil accesul la limita sudica a muntilor, prin orasul Zarnesti, prin frumosul sat turistic Poiana Marului si prin satul sinca Noua. Drumul traverseaza, īntre Zarnesti si Poiana Marului, prin Pasul Poiana Marului (770 m), creasta care face legatura īntre Muntii Persani si Muntii Ţaga, fiind asfaltat cu exceptia unei portiuni de cca 5 km (īn curs de asfaltare), situata īntre Poiana Marului si sinca Noua.
DN 1, asfaltat, este principala cale rutiera care traverseaza muntii, trecīnd prin localitatile Codlea, Vladeni si Persani, īn susul Homorodului, prin Pasul Persani (615 m) si apoi, īn aval, pe valea Persanilor. Prin situarea sa la limita dintre sectorul sudic si cel central al Muntilor Persani, drumul ne conduce catre localitatile si punctele de acces ale acestor sectoare. Īntre Codlea si Vladeni īntīlnim Popasul Caprioarei si varianta (asfaltata) ce duce la complexul turistic Codlea, situat sub Magura Codlei, dupa ce am depasit localitatea Persani, Cabana Dealul Persani si Baile Persani.
DN 13 (īn acelasi timp si E 15), asfaltat, ne asigura accesul catre sectorul central al muntilor, urmarind pīna la Maierus rama estica a acestora de-a lungul albiei Oltului, prin localitatile Rotbav si Maierus, dupa ce trimite o varianta asfaltata pīna aproape de Crizbav (DC 36). Traversīnd muntii prin Pasul Bogata (660 m), dupa ce a urcat pe valea Maierusului, coboara apoi pe valea Bogata spre Hoghiz si Rupea lasīnd pe stīnga Popasul Cabana Vīnatorul si o varianta neasfaltata catre localitatile Bogata Olteana, Dopca, Mateias si Racos (DC 33).
Prin Defileul Oltului de la Racos, odata cu calea ferata, trece si un drum pietruit, de la Racosul de Sus pīna la Racos (DC 32). Drumul este foarte prost īntretinut si aproape impracticabil pentru mijloacele auto īntr-o portiune situata īntre Racosul de Sus (DJ 131) si punctul de īntīlnire cu drumul forestier de pe Valea Carhaga, īn lungime de 5 km. De aici, soseaua asfaltata ne poarta catre Rupea si Homorod, face legatura cu DN 15 si ne asigura accesul catre sectorul nordic al muntilor sau chiar catre cel central. Cale de cca 20 km acest drum urmareste malul drept al Oltului pe limita dintre sectoarele amintite ale Muntilor Persani.
Pe latura vestica a Persanilor centrali, DJ 104 (asfaltat), care face legatura cu DN 1 la sercaia si cu DN 13 la Hoghiz, ne permite patrunderea catre acest sector trecīnd prin localitatile Venetia de Jos, Comana de Jos si Cuciulata. Din aceste sate pornesc drumuri comunale pietruite spre localitatile de acces Venetia de Sus, Comana de Sus si Lupsa, continuate cu drumuri forestiere bine īntretinute catre obīrsiile vailor cu acelasi nume, pīna sub creasta muntilor.
Nu putem parasi sectorul central al Persanilor fara a mentiona si DJ 131 (asfaltat), de la Maierus la Apata pe malul stīng al Oltului, unde traverseaza Oltul, continuat cu DC 34 (nemodernizat), care ne poarta prin localitatile Ormenis si Augustin. Acesta urmareste malul stīng al rīului aproape pīna īn dreptul Racosului.
Accesul catre sectorul nordic al muntilor ni-l asigura DJ 131 (īntīlnit si īn sectorul central īntre localitatile Maierus si Apata), prin localitatile Racosul de Sus si Vīrghis, urcīnd de-a lungul vaii Hoghimas pīna īn Pasul Hoghimas (670 m) si coborīnd apoi catre Ocland sau Satu Nou, īn valea Homorodului Mic, pe Pīrīul Romānilor.
Din comuna Vīrghis un drum forestier, de un deosebit pitoresc, ne poarta īn amonte pe rīul Vīrghis, spre frumoasele sale chei. Dupa ce parasim drumul ce a strabatut cheile, un alt drum ne duce, spre stīnga, la Meresti pe valea Homorodului Mic, traversīnd linia de creasta la 770 m altitudine.
Īn sfīrsit, o ultima cale de acces catre Persanii de nord, pe rama lor vestica, o formeaza DJ 132 (nemodernizat) de la Rupea pe valea Homorodului Mic, prin localitatile Homorod, Mercheasa, Jimbor, Satu Nou si Ocland. Este continuat de varianta sa DJ132A prin localitatile Craciunel si Meresti pīna la Lueta. Din Homorod se formeaza o sosea asfaltata (DC 30) catre Baile Homorod.
Vom mai aminti doar cele cīteva mici variante existente, din drumurile prezentate, care ne asigura deplasarea spre unele localitati de acces din Ţara Bīrsei: DJ 112 A de la Codlea pīna la Zarnesti, modernizat doar pīna īn Vulcan, de unde porneste catre satul Holbav DC 61 (nemodernizat); drumul Brasov - Crizbav, prin Halchiu si Satu Nou (din acesta se desprinde DC 39 nemodernizat), ca de altfel si drumul de legatura nemodernizat (DC 43) dintre Halchiu, Satu Nou, Dumbravita si Vladeni.
Īn afara de drumurile nationale, judetene si comunale, modernizate sau nu, o bogata retea de drumuri forestiere, bine īntretinute, ne faciliteaza accesul, cu piciorul, cu bicicleta sau altfel, spre toate sectoarele Muntilor Persani.
Īn Persanii de sud pe Valea Hoapec, Valea Lata, Pīrīul Auriu, Valea Geamana si afluentii sai; pe Valea Boului, pe afluentii de la obīrsia Homorodului, printre care si Cerboaia, pe vaile Trestioara, Gaunoasa, Holbav si Vulcanita. Īn Persanii centrali pe vaile Popilnica, Hamaradia, Crizbav, Seaca, Hotaru, Fīntīna Alba si afluentii sai; pe vaile Bozom, Morii, Remetea Mare si afluenfii sai, pe vaile Trestia, Lupsa, Comana si afluentii sai, precum si Venetia. Īn Persanii de nord pe vaile Carhaga, Rica, Nadas si Silvas, Cormos si afluentii sai; pe valea Meresti.
Datorita suprafetei mari pe care se īntind, Muntii Persani sīnt īnconjurati de numeroase localitati, care, fiecare īn parte, pot constitui puncte de sosire si de plecare. Astfel, pentru sectorul sudic puncte de plecare sīnt localitatile - Zarnesti, Codlea, Holbav, Vulcan, Colonia 1 Mai, Vladeni, Persani, sinca Veche, sinca Noua si Poiana Marului; pentru sectorul central sīnt localitatile - Vladeni, Dumbravita, Crizbav, Rotbav, Maierus, Apata, Ormenis, Augustin, Mateias, Dopca, Bogata Olteana, Cuciulata, Comana de Sus, Venetia de Sus si Persani; iar pentru sectorul nordic localitatile - Racosul de Sus, Vīrghis, Meresti, Craciunel, Ocland, Satu Nou, Jimbor, Mercheasa, Homorod si Racos.
Zarnesti. Altitudinea 710 m. Oras cu 23.262[1] locuitori este asezat pe rīul Bīrsa, la limita dintre Persani si Piatra Craiului. Centru industrial (Fabrica de celuloza si hīrtie - construita īn 1853, Uzinele ,,6 Martie") si comercial. Bogatele resurse de lemn si calcar au dus la dezvoltarea activitatilor legate de exploatarea si prelucrarea lemnului, de obtinerea materialelor de constructie. Posibilitati de acces pe calea ferata (27 km de la Brasov) si pe DN 73 A.
Punct de plecare catre pasul si satul turistic Poiana Marului (din Tohanul Vechi, azi īnglobat la oras), spre creasta sudica a Persanilor, la Magura Codlei, pe poteci locale nemarcate, dar si spre Muntii Piatra Craiului (cabana Curmatura - marcaj banda galbena; refugiul Diana - marcaj banda albastra; cabana Plaiul Foii si creasta principala a masivului - banda rosie).
Īn oras se poate vizita un monument istoric: Biserica ortodoxa Sf. Nicolae. De mentionat ca pe teritoriul orasului au fost descoperite doua monumente funerare romane, caramizi cu sigiliul Legiunii XXII Gemina si un tezaur monetar din epoca daco-romana.
Codlea Altitudinea 565 m. Oras cu 22.474[2] locuitori, situat la poalele Magurii Codlei pe Pīrīul Vulcanita. Important centru industrial (moderna fabrica de coloranti "Colorom", unde se obtin aproape 200 coloranti, Fabrica de articole din tabla, Fabrica de mobila ,,Magura Codlei", o fabrica de textile, una de conserve etc.) si comercial. De amintit, renumitele sere de la Codlea ale caror flori si legume au obtinut numeroase premii la expozitii internationale, precum si exploatarile de calcar. Posibilitati de acces, pe calea ferata si pe DN 1. Statie de alimentare cu benzina (PECO) īn oras, la iesirea catre Fagaras.
Pe soseaua asfaltata la 5,5 km de oras, pe valea Pīrīului Auriu, se afla complexul turistic Codlea cu vile, strand, restaurant etc. Din centrul orasului pornesc trei trasee turistice marcate: 1 catre Magura Codlei si Dumbravita, 2 catre ruinele Cetatii Negre si 3 catre complexul turistic Codlea, trasee descrise la capitolul III A. Īn oras se pot vizita biserica evanghelica fortificata, monument istoric, si cīteva case taranesti vechi, declarate monumente de arhitectura.
Vulcan. Localitate rurala cu peste 900 de gospodarii, asezata pe Pīrīul Vulcanita la altitudinea de 595 m, resedinta comunei cu acelasi nume, prin care trece DJ 112 A, dar si o varianta asfaltata, direct de la Brasov prin Cristian. Din comuna exista posibilitati de acces catre zona Persanilor, de la sudul Magurii Codlei pe DC 61 spre satul Holbav, sau pe drumul forestier de pe Valea Hoapecului.
Biserica fortificata din localitate, monument istoric, prezinta interes turistic.
Holbav. Sat component al comunei Vulcan, amplasat pe culmea de legatura dintre Magura Codlei si Pasul Poiana Marului, la altitudinea de 750 m, cu mare parte din cele peste 550 gospodarii īmprastiate pe culmile dezgolite de la sud-vest de Magura.
Vladeni. Sat component al comunei Dumbravita cu peste 400 gospodarii, asezat la confluenta Hamaradiei cu Homorodul. Aflata la altitudinea de 540 m, pe cele doua cai principale de comunicatie, care traverseaza muntii prin Pasul Persani (calea ferata Brasov-Fagaras si DN 1), localitatea a dat numele zonei īnconjuratoare - Culoarul Vladenilor sau Depresiunea Vladeni.
Din centrul comunei porneste traseul turistic 4, pe Valea Hamaradiei, peste vīrful Plesita (860 m) la Dumbravita, īn sectorul central al muntilor. La culmea de legatura dintre Magura Codlei si Pasul Persani, se poate ajunge pe drumurile forestiere de pe Valea Geamana si afluentii sai, sau pe Valea Boului.
Persani. Sat component al comunei sinca Veche, cu aproape 350 gospodarii, la 475 m altitudine, pe valea cu acelasi nume. Este deservit de cele doua artere principale de comunicatie amintite. Exista posibilitati de acces catre Persanii sudici si centrali pe poteci locale nemarcate. Īn localitate prezinta interes turistic biserica ortodoxa, declarata monument de arhitectura, iar īn vecinatatea sa putem vizita urmatoarele obiective turistice:
- Baile Persani (altitudine 465 m). Statiune balneo-climaterica de interes local (sezoniera), situata la 1,5 km de satul Persani, cu ape minerale de zacamīnt descoperite īn anul 1928. Caracteristicile statiunii sīnt: ape clorice, sodice, bicarbonatate, calcice, feruginoase, hipertone, namol sapropelic (de turba). Exista patru izvoare cu apa minerala (mineralizare totala 18,4 g la litru), instalatii pentru bai calde si doua bazine exterioare de apa minerala.
- Cabana Dealul Persani se afla īn vecinatatea bailor, la intersectia DJ 104 A (asfaltat) cu DN 1.
sinca Noua. Sat cu aproape 450 gospodarii, apartinīnd de comuna Poiana Marului, situat pe Rīul sinca la 485 m altitudine. Este strabatut de DN 73 A la limita sudica a muntilor. Potecile locale nemarcate fac posibil accesul catre Vīrful Ciuta (975 m) si Dealul Mare (932 m). Exista o legatura peste munte, am putea spune un mic pas, urmīnd drumul forestier de pe Valea Trestioara din aval de localitate, catre drumurile forestiere de pe vaile de la obīrsia Homorodului, spre culoarul Vladenilor.
Se poate vizita biserica ortodoxa de lemn ,,Din deal" (numita astfel de localnici), monument de arhitectura.
Poiana Marului. Frumoasa localitate cu aproape 1 100 gospodarii, mare parte īmprastiate pe dealurile si culmile din jur, este declarat sat turistic. Centrul civic al comunei este situat la 650 m altitudine pe Valea sinca (numita aici Valea Poiana Marului). Prin comuna trece DN 73 A, care face legatura dintre Zarnesti si Fagaras la limita sudica a muntilor. Pozitia localitatii este de un deosebit pitoresc. Din aceasta zona pornesc poteci de acces atīt catre Muntii Persani, cīt si catre Muntii Ţaga.
Biserica ortodoxa si biserica din lemn sīnt declarate monumente de arhitectura si merita sa fie vizitate.
Localitatile Vladeni si Persani, descrise mai sus, constituie puncte de pornire si spre zona sudica a Persanilor Centrali.
Dumbravita. Cea mai mare localitate rurala de la poalele Muntilor Persani, asezata la 520 m altitudine pe Valea Homorodului, la confluenta cu Valea Caselor. Are peste 1 300 gospodarii. Resedinta a comunei cu acelasi nume, s-a numit īn trecut Ţīntari. Prin sat trece o cale ferata (statia Dumbravita Bīrsei), DC 43 (nemodernizat) de legatura cu satele īnvecinate, precum si DC 44, care face legatura cu DN 1. Din centrul comunei porneste traseul turistic 1 spre Vīrful Magura Codlei si orasul Codlea, precum si traseul 4 spre Vīrful Plesita (860 m) si Valea Hamaradiei pīna īn satul Vladeni.
Crizbav. Sat cu peste 500 gospodarii aflat pe valea cu acelasi nume, la altitudinea de 570 m, component al comunei Halchiu de care este legat printr-un drum nemodernizat. Un alt drum, de asta data asfaltat pīna aproape de localitate, face legatura cu DN 13. Din centrul satului porneste traseul turistic 5, cel mai comod si sigur, catre zona īnalta a Persanilor centrali (Vīrful Cetatii - 1 104 m), precum si traseul 7 catre acelasi vīrf, prin Valea Crizbavului. Īn vecinatatea vīrfului se afla Cetatea Eroilor.
Rotbav. Sat care intra īn componenta comunei Feldioara, cu aproape 400 gospodarii aflate pe malul stīng al Oltului, pe unde trec calea ferata si DN 13. Are altitudinea de 500 m. Din centrul satului porneste traseul 6 catre Cetatea Eroilor si Vīrful Cetatii, pe Valea Seaca.
Interes turistic prezinta biserica evanghelica fortificata, monument istoric si muzeul satesc arheologic. Īn vatra satului au fost gasite urme din epoca bronzului.
Maierus. Comuna cu peste 700 gospodarii, asezata la 480 m altitudine pe malul Oltului la confluenta cu Pīrīul Maierus. Din sat, DN 13 paraseste Oltul spre Pasul Bogata, calea ferata continuīnd a se desfasura de-a lungul acestuia. Prezinta interes turistic cele doua monumente: biserica evanghelica fortificata, monument istoric si biserica ortodoxa, monument de arhitectura. O varianta a traseului turistic 8 ne conduce catre Vīrful Piscul Īnalt (941 m).
Apata. Comuna cu cca 680 gospodarii aflata la altitudinea de 475 m pe malul stīng al Oltului. Accesul aici este posibil pe calea ferata si drumul judetean de legatura, asfaltat, dintre Maierus (DN 13) si orasul Baraolt. Drumul forestier de pe Valea Remetea īntīlneste traseul turistic 8. Ruinele Cetatii de Apa (Cetatea Neagra), aflate la nord de comuna, prezinta interes turistic.
Ormenis. Comuna situata la altitudinea de 475m, cu aproape 600 gospodarii. Accesul principal aici se face pe calea ferata, iar potecile locale nemarcate fac posibila atingerea celui mai īnalt vīrf din aceasta zona a Persanilor (Muntele Negru - 967 m). Īn apropiere de localitate se afla un loc fosilifer declarat rezervatie naturala.
Mateias. Mic sat cu cca 200 gospodarii din raza comunei Racos, īnconjurat pe trei laturi de Olt, situat la altitudinea de 470 m. Prezinta interes nu atīt ca punct de plecare pe potecile care duc catre munti, ci mai mult pentru cele doua obiective turistice din cuprinsul sau: biserica ortodoxa, monument de arhitectura, si muzeul satesc, unde sīnt amenajate interioare taranesti vechi, sīnt expuse obiecte de ceramica populara, obiecte crestate īn lemn etc. Īn Mateias se pastreaza portul popular tradifional. Accesul la localitate se face īn special peste Olt de la calea ferata (halta Mateias) sau DC 32 (modernizat) dintre Rupea si Racos.
Cuciulata. Sat cu aproape 500 gospodarii, apartinīnd de comuna Hoghiz, situat la altitudinea de 460 m. Amplasat pe valea Pīrīului Lupsa, constituie un punct de plecare spre Persanii centrali, prin micul sat Lupsa cu mai putīn de 11 gospodarii si pe drumul forestier care urmeaza cursul pīrīului. Obiective turistice: biserica ortodoxa si biserica din lemn (monumente de arhitectura), precum si muzeul satesc. Īn acest sat s-a nascut Aron Pumnul (1818-1866), dascalul lui Eminescu. Pe placa comemorativa scrie ,,Luptator pentru drepturile Romānilor, dascal si īndrumator al neamului".
Comana de Sus. Sat asezat la 470 m altitudine pe Pīrīul Comana, apartinīnd de comuna Comana. Are aproape 200 gospodarii. Drumul forestier care urmareste īn amonte valea ne conduce īn apropierea satului, la cīteva mici pesteri, la coloanele de bazalt de la Piatra Cioplita (rezervatie geologica) si la Sfinxul Persanilor. Pe teritoriul satului a fost descoperit un tezaur monetar din epoca daco-romāna.
La Comana de Jos se afla sediul comunei Comana, prin care trece soseaua asfaltata si se poate vizita muzeul satesc de etnografie.
Venetia de Sus. Sat cu aproape 250 gospodarii, care apartine de comuna Parau, este asezat pe valea Pīrīului Venetia la altitudinea de 465 m. Acces prin Venetia de Jos, sat īn care se poate vizita biserica ortodoxa, monument de arhitectura. Pe drumul forestier, care urmareste pīrīul spre amonte, se poate ajunge catre zona īnalta a muntilor.
Īn vecinatate se pot vizita alte obiective turistice:
- Baile Venetia de Jos (450 m altitudine). Statiune balneoclimaterica sezoniera aflata la 3 km est de satul cu acelasi nume, la poalele dealului Dosul Magurii, cu ape minerale descoperite īn anul 1923. Caracteristicile statiunii: ape clorice, sodice, bicarbonatate, feruginoase. Se gasesc sase izvoare cu apa minerala (mineralizare totala de 3,6 g la litru), instalatii pentru bai calde si bazine pentru bai calde si reci, precum si izvor amenajat pentru cura interna.
- Pestera aflata la 6 km est de statiunea balneo-climaterica.
Racos. Comuna cu peste 700 gospodarii, asezata pe malul drept al Oltului la iesirea din defileul care-i poarta numele, la altitudinea de 480 m. Cunoscuta īn special pentru exploatarile de bazalt si calcar. Pe calea ferata si pe DC 32 de la Rupea (asfaltat), se poate ajunge īn localitate, care constituie cel mai sudic punct de plecare din zona, iar pe poteci nemarcate spre sectorul nordic al Persanilor. Din comuna porneste traseul turistic 8 catre Pasul Bogata, iar de la halta C.F.R. Pavilioanele Oltului, aflata pe acelasi mal al Oltului, īn amonte, porneste traseul turistic 9 spre Valea Rica si Racosul de Sus.
Īn localitate prezinta interes turistic castelul Bethlen, monument istoric. Īn apropiere se pot vizita: ,,Masa lui Mihai Viteazul" sapata īn stīnca, doua rezervatii naturale - coloanele de bazalt si locul fosilifer de pe valea Carhaga (traseul 9).
Racosul de Sus. Sat component al orasului Baraolt, cu peste 360 gospodarii, situat la confluenta Pīrīului Rica cu Cormosul la altitudinea de 475 m. Cunoscut prin exploatarile de carbune si ca mica statiune balneoclimaterica (ape carbogazoase, feruginoase, bicarbonatate, calcice, clorice, sodice, magnezice, hipertone).
Exista mai multe posibilitati de patrundere īn munte: spre sud, pe traseul turistic 9, pe traseul turistic 10, spre nord, catre Cheile Vīrghisului, prin Pasul Hoghimas si Vīrful Dugau (1 011 m), precum si pe drumurile forestiere de pe vaile Rica si Nadas. Īn apropiere se afla exploatari de carbune la suprafata.
Vīrghis. Comuna asezata pe valea Pīrīului Vīrghis, la 495 m altitudine, avīnd aproape 600 gospodarii. Aici sīnt cunoscute exploatarile de carbune si calcar, precum si apele minerale (feruginoase, bicarbonatate, calcice, sodice, magnezice, carbogazoase, hipotone) din zona, care se īmbuteliaza.
Punct de acces, prin pasul Hoghimas, pe Valea Homorodului Mic, precum si pe poteca ce strabate frumoasele chei ale Vīrghisului (monument al naturii cu numeroase pesteri), cu legatura spre Meresti. Din localitate īncepe traseul turistic 11, catre chei. Poteci locale ne pot conduce cu usurinta spre zona īnalta a Persanilor de nord.
Aici prezinta interes turistic castelul Doniel (monument de arta), muzeul de arta populara, avīnd ca specific sculptura īn lemn si mobilierul pictat si poiana cu narcise din apropiere (monument al naturii).
Meresti. Comuna cu peste 700 gospodarii, aflata pe Homorodul Mic, la 560 m altitudine, la limita nordica a Persanilor. Posibilitati de acces la Vīrful Dugau (1011 m), cel mai īnalt din sectorul nordic al munjilor, pe poteci nemarcate catre Cheile Vīrghisului si localitatea Vīrghis, pe traseul turistic 11.
Ocland. Satul de resedinta al comunei cu acelasi nume, asezat la 495 m altitudine, pe Valea Homorodului Mic, cu aproximativ 250 gospodarii. Doua drumuri judetene nemodernizate fac legatura peste munti, unul prin Pasul Hoghimas cu localitatea Vīrghis, iar celalalt cu localitatile de pe Valea Homorodului Mic (Jimbor, Mercheasa si Homorod). Potecile locale ne poarta spre zona de creasta a muntilor. Demna de amintit este poiana cu narcise din apropiere.
Jimbor. Sat cu aproximativ 300 gospodarii, situat pe Homorodul Mic, la 485 m altitudine, component al comunei Homorod. Potecile locale ne īnlesnesc patrunderea pe munte. Īn localitate prezinta interes turistic biserica evanghelica fortificata.
Mercheasa. Sat component al comunei Homorod cu cele aproximativ 300 gospodarii amplasate la 480 m altitudine pe Valea Homorodului Mic. DJ 132 face legatura cu localitatile situate īn lungul vaii. Se poate vizita īn sat biserica evanghelica fortificata, monument istoric.
Homorod. Comuna asezata la 460 m altitudine la confluenta celor doua Homoroade, avīnd aproape 400 gospodarii. Este legata prin drumuri modernizate de orasul Rupea si de DN 13 (Brasov-Sighisoara). Posibilitati de acces spre munti, prin Baile Homorod pe un drum asfaltat, apoi mai departe pe poteci locale. Īn localitate prezinta interes turistic biserica fortificata, iar īn apropierea sa Baile Homorod (460 m altitudine), care ofera bai calde cu apa minerala, cura cu ape minerale si peste 100 locuri de cazare īn vile. Caracteristicile apelor - sulfuroase, clorice, sodice, bicarbonatate, feruginoase, hipertone; namol sapropelic. Statia de cale ferata Rupea asigura accesul la bai.
Cabana Dealul Persani (465 m altitudine este asezata pe DN 1, la km 213, la intersectia cu DJ 104A īn apropierea Bailor Persani si a statiei de cale ferata Persani. Dispune de 16 locuri īn cabana, 30 locuri īn cele 15 casute din vecinatate, precum si de un restaurant.
Popasul Caprioara (555 m altitudine), asezat la 4 km nord de orasul Codlea, pe DN 1 (km 187), la intersectia cu DC 63, asfaltat, care duce la complexul turistic Codlea. Are restaurant, dar nu exista posibilitati de cazare. Exista posibilitati de campare īn apropiere.
Complexul turistic Codlea (650 m altitudine). Asezat pe valea Pīrīului Auriu. Dispune de vile cu 52 locuri de cazare, restaurant, un strand alimentat de izvoare mezotermale (20°C), lac de acumulare si teren pentru camping. La complex se poate ajunge din DN 1, īn dreptul popasului Caprioarei, pe DC 63 modernizat (1,5 km). Traseul turistic 3 ne poarta peste deal īn orasul Codlea, iar o alta poteca urca spre Magura Codlei (1 292 m).
Popasul Cabana Vīnatorul (630 m altitudine). Amplasat la km 43, pe DN 13 (E 15), īn rezervatia naturala complexa aflata de-a lungul Pīrīului Bogata, īn vecinatatea pasului Bogata. Cele mai apropiate localitati: Maierus 10 km si Hoghiz 14 km. Are restaurant si vizavi doua casute cu cīte doua locuri. La 4 km (km 38,6) se afla punctul Fīntīna Alba de unde īncepe traseul turistic 5 spre Vīrful Cetatii si Crizbav, precum si traseul 8 catre Piscul īnalt si Racos.
Īn afara de cabanele si popasurile amintite, turistii mai pot apela la casele de vīnatoare si cabanele forestiere asezate pe vaile cu drumuri forestiere, consemnate īn tabelul drumurilor forestiere si pe harta anexa.
Muntii Persani, prin particularitatile lor geografice, au permis instalarea si perpetuarea societatii umane īnca din preistorie. Multiple sīnt dovezile continuitatii de locuire īn aceasta zona, aflate īn muzeele satesti, la sectiile de istorie ale muzeelor judetene din Brasov si Sibiu. Pe acest teritoriu s-au gasit: valuri de aparare, drumuri romāne, cetati, biserici fortificate, toate cu rol de protejare īmpotriva navalitorilor; trecatorile, drumul de-a lungul Oltului, depresiunile Bīrsei si Homoroadelor asigurau deplasarea nestingherita a negustorilor si trupelor regulate. Īn acest context se īnscriu: cetatile daco-romane (Crizbav, Cetateaua, Jimbor, Hoghiz, Comana de Sus), cetatile medievale din zonele cele mai īnalte (Magura Codlei, Vīrful Cetatii) si din Apata, bisericile fortificate din Vulcan, Codlea, Rotbav, Maierus, Homorod, Mercheasa, Jimbor, castelele din Vīrghis, Racos si Hoghiz. Ocupatiile principale ale locuitorilor - agricultura, cresterea animalelor, exploatarea si prelucrarea lemnului (Cuciulata, Comana de Sus, Bogata Olteana, Vīrghis), vararitul (Cuciulata, Comana de Sus, Venetiile, Vladeni), moraritul (mori de apa), industria textila casnica (pive, razboaie de tesut postav), cojocaritul etc. īsi gasesc un loc de cinste printre exponatele sectiilor etnografice ale muzeelor satesti.
Biserica evanghelica fortificata din Codlea, cladita initial īn stil romanic (sec. XIII) si reconstruita ulterior īn stil gotic (sec. XVI), este unica biserica din Ţara Bīrsei fara turn. Fortificatia care o īnconjura, considerata cea mai mare din regiune, a īnceput la 1342 si a continuat pīna īn sec. XV. Cetatea are doua rīnduri de ziduri cu camari pentru adapostirea alimentelor si asediatilor si turnuri patrate īntretinute odinioara de bresle (Turnul Ţesatorilor era cel mai mare). Unele case taranesti, de pe strada Noua si strada Magurii din Codlea, au fost incluse ca monumente arhitectonice datorita stilului lor reprezentativ pentru o anumita epoca si regiune.
Pe latura sudica a Magurii Codlei (la altitudinea de 913 m), īn vecinatatea Drumului Sasilor azi parasit, a fost zidita de cavalerii teutoni Cetatea Neagra (sec. XIII). (Lungimea de 100 m si latimea de 12-55 m). Arsa īn 1335 deoarece devenise centru de rezistenta īmpotriva regalitatii, din cetate au ramas doar ruine. La Cetatea Neagra duce traseul turistic 2, care porneste din Codlea.
La Crizbav s-au descoperit urmele unui castru roman, care facea parte din sistemul de aparare al Oltului. La nord de sat, aproape de Vīrful Cetatii, pe o stīnca cu padurice de pini, sīnt ruinele unui turn īnalt de 10 m, ramas din Cetatea Eroilor (sec. XIII). Īn sec. XIV cetatea cu o pozitie strategica avantajoasa a intrat īn stapīnirea regalitatii. La cetate duce traseul turistic 6 care porneste din Rotbav.
Biserica evanghelica fortificata din Rotbav a fost īnaltata īn jurul anului 1300. Īn sec. XV se construieste cetatea din jurul bisericii, care a suferit cu aceasta ocazie transformari. Muzeul satesc de arheologie, deschis la caminul cultural din localitate, expune panouri cu texte si fotografii, vase neolitice, obiecte din epoca bronzului, obiecte feudale etc.
Biserica evanghelica fortificata din Maierut, īn stil gotic, cu altar baroc, a fost ridicata īn sec. XIV. Zidurile īmprejmuitoare de cetate, īnalte de 12 m, apartin sec. XV-XVII. Biserica a ars la 1573 si a fost reconstruita īntre 1791-1793, mentinīndu-se contrafortii exteriori. Din incinta au ramas doar ruine. Biserica ortodoxa (1787) ctitorita de familia Leca din Brasov are forma de bazilica romana, īnconjurata de asemenea de ziduri de aparare. Fresca este atribuita lui Ioan de Turches.
La iesirea din Apata, catre Ormenis se afla ruinele Cetatii de Apa (Cetatea Neagra), construita īntre anii 1342 si 1351, care apara Ţara Bīrsei de navalirile tatare. Cetatea, dependenta initial de Bran si ulterior de Brasov, era īnconjurata de un lac alimentat de Olt. Inscriptia (1638) de pe turn, pastrata pīna azi, pomeneste numele unor oameni si despre o scoala.
Din Cetateaua, situata pe Dealul Cetatii de pe malul stīng al Oltului (la altitudinea de 530 m), au persistat ruinele din piatra ale unor ziduri groase. Initial cetatea a fost dacica, devenind apoi romana, iar īn final pecenega.
Castelul din Racos (construit īn perioada 1625-1664) a apartinut pe rīnd familiilor Bethlen, Sukosd si Teleki. Castelul a fost vizitat de domnitorii refugiati ai Ţarii Romānesti - Constantin Basarab si Grigore Ghica. Ocupa 3.200 m2 si are o forma rectangulara, la colturile careia se afla patru turnuri cilindrice, iar pe latura de sud, la intrare, un impunator turn rectangular. Un turn de colt este azi distrus īn mare parte. Cea mai importanta īncapere, sala cavalerilor, aflata pe latura nord-estica, este ruinata. Se mai pot zari urmele vechilor santuri de apa care īmprejmuiau zidurile. Pe coridoarele zidurilor interioare se mai pastreaza ramasite ale decoratiilor florale despre care traditia spune ca ar fi opera unor prizonieri greci.
Biserica ortodoxa din Mateias (sec. XVII) a fost prevazuta ulterior cu contraforti si turnul clopotnitei. Biserica are frumoase vitralii pictate, iar fresca interioara a fost executata de Gheorghe Zugravul de la scoala din Scheii Brasovului. Muzeul satesc este o imagine a istoriei locale, pornind din paleolitic pīna īn zilele noastre. El cuprinde piese arheologice, elemente de port, un interior de casa taraneasca, crestaturi īn lemn si ceramica populara.
Fig 06. Obiectivele de interes turistic din Muntii Persani si īmprejurimile lor
Ltnga Hoghiz s-au descoperit ruinele castrului roman Pons Vetus (dimensiunea 165x200 m), amplasat pe o terasa a Oltului īn vecinatatea podului construit de romani. Castrul reprezenta un pilon al centurii de aparare romane, paralel cu Oltul. Au fost descoperite doua rīnduri de ziduri din incinta, ruine de cladiri si conducte de canalizare. Inscriptiile atesta existenta acolo a unitatii militare Cohors III Galorum. Pentru apararea drumului ce trecea prin Pasul Bogata s-au construit īn mijlocul unor parcuri naturale de stejari seculari trei castele: Kalnoky (construit īn secolele Xl-XII), din care au ramas cladirea si doua bastioane ruinate, Haller (sec. XVI) si Valenta (sec. XVI). Interesant de vizitat este Biserica reformata (1749), reusita īmbinare a stilului gotic si renasterii ardelene.
Biserica ortodoxa din Cuciulata (construita la 1794) are pe boltile pronaosului si naosului picturile zugravilor Gheorghe Ion si Constantin din Scheii Brasovului. O alta biserica (1700) din sat este construita din lemn. Muzeul satesc contine piese interesante de arheologie, etnografie si arta populara, marturii ale continuitatii vietii pe aceste meleaguri.
Ruine stravechi de cetate, se pare tot dacica, se afla īn locul numit ,,Cetate" din comuna Comana de Sus. Biserica ortodoxa din localitate, ctitorita dupa traditie de Matei Basarab, a fost pictata īn sec. XVII. Īn cladirea scolii din Comana de Jos a fost amenatat un muzeu satesc, cu profil etnografic, care expune obiecte gospodaresti sau apartinīnd industriei casnice textile, de port si arta populara.
Biserica ortodoxa din Venetia de Jos (construita īn perioada 1790-1818).
Biserica ortodoxa (1793) din Persani.
Biserica ortodoxa (1761) din lemn de stejar de la sinca Noua.
Biserica ortodoxa ctitorita de Constantin Brīncoveanu (1707), din comuna Poiana Marului, a fost refacuta īn 1717. O alta biserica ortodoxa din lemn a fost ridicata aici la 1798.
Biserica ortodoxa Sf. Nicolae din Zarnesti (1515) conserva paraclisul, care dupa traditie ar face parte din ctitoria lui Neagoe Basarab. Picturile murale din paraclis (1782), valoroase prin acuratetea executiei, apartin zugravilor Pantelimon, Nicolae si Alexandru. Īn forma actuala biserica este o constructie de la īnceputul sec. XIX.
Biserica evanghelica fortificata din comuna Vulcan (sec, XV), īn stil gotic tīrziu, a fost ridicata pe locul unei bazilici romane. Īn cor se pastreaza vechi elemente ornamentale, ogive si console īmpodobite cu masti umane. Interesant este acoperisul etajat, cu ferestre oblonite pe toate laturile. Fortificarea bisericii cu ziduri de cetate a fost efectuata la 1521. Pe latura vestica este turnul clopotnitei prevazut cu cinci nivele.
Biserica evanghelica fortificata din Homorod (constructia initiala dateaza din 1270) este una din cele mai bine pastrate din Transilvania. Fortificarea a fost realizata īn perioada 1450-1510. Cetatea īnconjuratoare a fost construita cu doua rīnduri de ziduri si doua turnuri, unul la intrare, iar altul deasupra vechiului altar si cor. Din aceste motive, actualul altar si cor sīnt plasate pe latura de sud. Īn biserica s-au mentinut fragmente de picturi (sec. XIV-XV) de influenta apuseana. Pe ziduri se afla urmele unor decoratii florale.
Biserica evanghelica fortificata din Mercheasa (sec. XIII), construita īn stil romanic, este lipsita de navele laterale. Cetatea patrata, prevazuta cu bastioane, a fost īnaltata īn perioada 1517-1541. Turnul fortificat este īnalt de 39 m.
Biserica evanghelica fortificata din Jimbor (sec. XVIII) este asemanatoare cu cele mentionate anterior.
La Vīrghis se afla castelul Daniel (sec. XVII-XVIII) construit īn stilul renasterii. Muzeul de arta populara locala, traditionala si contemporana, expune obiecte de lemn frumos pictate sau īncrustate.
La initiativa Academiei R.S. Romdnia, īn Muntii Persani au luat fiinta mai multe rezervatii naturale, necesare protejarii mediului ambiant atīt de divers. Cele mai numeroase sīnt rezervatiile geologice, care conserva diverse formatiuni de roci vulcanice si sedimentare īmpreuna cu flora si fauna de interes paleontologic.
Coloanele de bazalt de la Piatra Cioplita (0,05 ha). Rezervatia geologica din raza satului Comana de Sus se gaseste pe malul stīng al Vaii Comana, la 1 km de intrarea īn sat. Lavele bazaltice columelare sīnt suprapuse pe fundamentul mezozoic al muntilor, oferind conditii favorabile pentru observatii. Rezervatia are īn cuprinsul ei si ,,Sfinxul Persanilor", profil uman sculptat de eroziune īn formatiunile bazaltice (identificat de Prof. T. Popa din Brasov).
Coloanele de bazalt de la Racos (1,05 ha) situate īn apropierea statiei de cale ferata cu acelasi nume, pe malul drept al Oltului, fac parte dintr-o cariera exploatata de la īnceputul secolului nostru. Portiunea vestica a acesteia, declarata monument al naturii, expune coloane poliedrice īnalte de pīna la 12 m.
Lacul fosilifer Carhaga (1,60 ha). Se afla īn raza comunei Racos la confluenta Pīrīului Carhaga, afluent, pe partea dreapta a Oltului, cu Pīrīul Chioves. Pachetul de sedimente marnoase cenusii si roz cu intercalatii de calcare fine a conservat o bogata fauna de cefalopode.
Lacul fosilifer Ormenis (4 ha). Se gaseste la marginea acestei comune, pe malul drept al vaii Ormenis, līnga o moara. Marnele cretacice nisipoase cenusii-negricioase ale rezervatiei adapostesc fosile de scoici (Inoceramus) si amoniti.
Lacul fosilifer Gīrbova (0,95 ha). Este o rezervatie situata pe teritoriul comunei Parau. Conglomeratele de tip Bucegi atesta, prin fosilele continute, instalarea īn trecut a unui facies mediteranean bine pronuntat īn care traiau orbitoline, ostreide, gasteropode etc. O frumoasa rezervatie floristica este poiana cu narcise (Nardssus stellaris) de la Vīrghis (3 ha) aflata aproape de comuna, īn vecinatatea padurii de fag si gorun. Covorul alb si parfumat al narciselor īnflorite primavara (luna mai) reprezinta un punct de atractie turistica.
Padurea Bogata. Denumirea provine de la Pīrīul Bogata, care o strabate pe circa 10 km. Este cea mai frumoasa, accesibila si circulata rezervatie din Muntii Persani. Tipologic este o rezervatie naturala complexa: geologica, fizico-geografica, peisagistica, botanica si forestiera. Padurea seculara ocupa zona centrala a muntilor, īntinzīndu-se 17 km (km 35-52) de-a lungul DN 13, care trece prin pasul Bogata pīna la cumpana apelor celor doua bazine hidrografice (Pīrīul Bogata si Pīrīul Maierus) īn care se situeaza. Rezervatia ocupa o arie (muntoasa, de joasa altitudine, sub 1 000 m īn ansamblu) de aproximativ 85 km2. Doua treimi din aria estica a rezervatiei sīnt alcatuite din conglomerate si gresii, īn vreme ce treimea vestica este bazaltica. Solurile sīnt brune montan de padure.
Vegetatia forestiera dominata de frumoase fagete are īn amestec pe partea inferioara a versantilor si carpen, gorun, jugastru, paltin. La extremitatile padurii, printre goruni, se ivesc stejarii. Aninisuri si plopisuri īnsotesc cursul Pīrīului Bogata, a carui lunca are pe alocuri pajisti de smarald. Printre plantele ocrotite aici se afla si crucea voinicului. Fauna specifica de cerbi, caprioare, mistreti, ursi, vulpi, lupi, rīsi s-a dezvoltat netulburata īn adīncul codrilor. Aici se pot admira, adesea chiar līnga sosea, aflorimente de conglomerate, calcare, tufuri de bazalte. Peisajul īn ansamblu si elementele care īl compun, īn afara pitorescului odihnitor, au o deosebita importanta stiintifica si economica. Izvoarele amenajate - Fīntīna Alba si Fīntīna Rece, "Popasul Cabana Vīnatorul" fac agreabila trecerea prin rezervatie.
Rezervatia Cotul Turzun este situata īn bucla de 9 km pe care o face Oltul dupa iesirea din defileul Racos, ca sa ocoleasca pintenul de bazalt al Dealurilor Turzun si Harham (cele mai apropiate localitati sīnt Mateias, Dopca, Bogata Olteana si Hoghiz). Padurea Turzunului de pe malul drept al Oltului este formata din stejari seculari, fagi si molizi, īn care cuibareste o ornitofauna variata. In partea de vest a buclei sīnt bolti, hatisuri de salcii si rachite, stufarisuri, alimentate primavara de inundatiile Oltului. Printre speciile de interes stiintitic si vīnatoresc care traiesc aici se numara: rata salbatica (Anas plathyrhynchos), rata mica (A. crecca), rata cīrīitoare (A. querquedula), rata fluieratoare (A. penelope). In pasaj trec rata cu frigare (A. acuta), gīrlita (Anser alblfrons), gīrfita mica (A. erythropus), sitarul (Scolopax rusticola), becatinele (Gallinago gallinago) etc. Scorburile salciilor si stejarilor de pe malul Oltului adapostesc vara porumbei salbatici, turturele s.a. Īn paduri pot fi īntīlnite animalele tipice acestui etaj de vegetatie (huhurezul, cucuveaua, ciuful de padure, ciocanitorile, ulii, cerbi, caprioare, mistreti etc. Īntreg teritoriul rezervatiei are destinatie speciala, nu se vīneaza individual, nu se defriseaza paduri pe ambele maluri ale Oltului si este interzis accesul.
Rezervatii republicane pentru pescuit si vīnatoare sīnt īn bazinele rīurilor: Lupsa, Comana, Venetia etc.[3]
Datorita drumurilor care-i traverseaza sau īi īnconjura, existentei unei bogate retele de drumuri forestiere, numeroaselor monumente istorice si de arta, muzee satesti, rezervatii naturale si monumente ale naturii, chei, pesteri etc., din interiorul lor sau din localitatile de la poale, Muntii Persani pot fi strabatuti atīt pe trasee turistice de picior, cīt si pe trasee turistice auto sau prin cicloturism. Existenta numeroaselor obiective de interes turistic a facut posibila initierea cītorva trasee pentru parcurgere cu mijloace moderne de transport. Se poate initia, datorita conditiilor favorabile, un traseu turistic posibil de parcurs cu ambarcatii, pe rīul Olt, care traverseaza de la est la vest Muntii Persani.
Consideram necesare cīteva explicafii īn legatura cu harta turistica a Persanilor (īn anexa):
- Suprafata mare pe care se īntind Muntii Persani si formatul de aparitie redus, admis pentru harta, a conditionat obtinerea unei scari foarte mici pentru o harta cu trasee turistice montane. Acest fapt īngreuneaza identificarea traseelor cu ajutorul hartii, īn conditiile īn care altitudinile scazute ale muntilor au facut imposibila evidentierea suficient de precisa a reliefului prin curbe de nivel si umbre.
- Īn Muntii Persani exista si alte poteci decīt cele trecute pe harta turistica, dar pe ea au fost trecute doar traseele marcate pīna īn prezent, precum si potecile care s-ar preta īn viitor la marcare si deschidere de noi trasee turistice.
- Padurile acopera, īn mare parte, zonele īnalte, de culme, ale muntilor; ca zone neacoperite cu padure sīnt doar cele permanente si nu cele vremelnic descoperite īn procesul de exploatare si apoi replantate, sau īn curs de replantare.
Marcajele turistice sīnt, īn general, de data recenta, īn special cel cu cruce albastra, dar de multe ori sīnt neinspirat alese, coborīnd sau urcīnd pieptis o panta fara poteca, cīnd ar putea urmari un picior de munte, o vale sau o poteca ce se afla prin apropiere.
Adesea aceste marcaje sīnt rare, greu de urmarit tocmai īn punctele cheie, alteori sīnt aplicate pe pietre (la nivelul solului), cīnd exista copaci īn imediata apropiere, īn acest fel stergīndu-se repede. Stīlpii cu table indicatoare aproape ca lipsesc, iar aplicarea semnelor de marcaj pe copaci nu este deseori conforma cu instructiunile de marcare (īn ambele sensuri de mers, vizibile de la un semn la altul, la 1,80-2,00 metri īnaltime).
Alegerea semnului cruce albastra pentru marcarea traseelor de la sud la nord, deseori urmarind traseul de creasta si indicīnd durata de parcurgere īn zile (!?), ,,cruce albastra, traseul Muntii Persani 5 zile", este inexplicabila cīnd este cunoscut ca traseele principale de culme sau longitudinale se marcheaza cu banda rosie, eventual banda albastra.
A. TRASEE TURISTICE MARCATE sI NEMARCATE
1. Codlea (565 m) - Magura Codlei (1292 m) -Dumbravita (520 m)
Marcaj: Codlea - Magura Codlei, triunghi rosu; Magura Codlei - drumul Carierei - Dumbravita, cruce albastra Diferenta de nivel: 770 m. Timp de parcurs: 5-5½ ore
Din centrul orasului Codlea, de līnga hotelul si restaurantul numit sugestiv Cetatea Codlea si din apropierea bisericii evanghelice fortificate, traseul urmeaza strada Magurii, pe care urcam usor, urmarind marcajele traseelor 1, 2 si 3 aplicate pe stīlpii retelei electrice. Dupa scurt timp marcajul triunghi galben (traseul 3) se desprinde catre dreapta, iar celelalte, cel cu triunghi rosu (traseul 1) si cel cu triunghi albastru (traseul 2), se vor īntovarasi īnca o buna bucata de drum, la īnceput pe strada N. Balcescu si apoi urmīnd primul drum catre dreapta, prin padure.
Lasīnd īn urma ultimele case ale orasului si intrīnd īn padure, urcusul devine mai pronuntat. La īnceput traseul este destul de greu de identificat, datorita numeroaselor variante si scurtaturi, efectuate de unii turisti mai grabiti, dar, odata ajunsi īntr-o padure de pin, marcajele se vad mai clar.
Īn continuare poteca ne poarta pe o muchie, de pe care, la dreapta, printre copaci, zarim valea Pīrīului Auriu care īsi poarta apele spre Complexul turistic Codlea. Curīnd un indicator turistic ne īndruma sa schimbam directia de mers catre dreapta, pe curba de nivel la īnceput, ocolind mamelonul din stīnga si ajungīnd īn saua ce-l leaga de Magura. Am mers aproape o ora si din saua larga īn care ne aflam, īn padurea rara de stejar prin care se strecoara timid cītiva brazi, zarim īn fata pantele īmpadurite ale Magurei Codlei.
Fig. 07 Schita traseelor turistice
Odata ajunsi sub Magura, poteca se desparte īn trei variante: spre dreapta, īn fata (īn urcus direct) si spre stīnga. Aceasta din urma, clara (marcajele se zaresc īn continuare), uneori cu aspect de drum īmbunatatit, īnsoteste limita superioara a unei zone defrisate, exploatate (īn prezent plantata cu brazi). Urmīnd marcajul, zarim catre stīnga, la orizont, Muntii Bucegi, Postavarul etc. Din saua prin care am trecut īsi are obīrsia Valea Lata. Dupa cca 300 metri de mers, cele doua trasee (triunghi albastru si rosu) se despart. Locul nu este marcat de un indicator turistic.
Urcam cca 45 minute prin padurea de foioase, poteca angajīndu-se īn serpentine dese, pe pantele Magurei Codlei si poposim īn frumoasa poiana presarata cu stīnci din imediata apropiere a vīrfului.
Ne aflam pe cunoscuta si impunatoarea Magura Codlei (1 292 m), cel mai īnalt vīrf al Persanilor. Pe vreme senina, de aici, putem admira fermecatoarea priveliste ce ni se īnfatiseaza. Fara a avea vizibilitate īn toate directiile, catre nord si vest privirile fiindu-ne oprite de coroanele copacilor aflati pe creasta, putem observa īn toata splendoarea lor, īntr-un semitur de orizont Ciucasul, Ţara Bīrsei, Postavarul si Piatra Mare, Bucegii cu vīrfurile Costila si Omu, silueta plina de semetie a Pietrei Craiului, Muntii Ţaga si extremitatile estice ale Muntilor Fagaras.
Aceasta prima parte a traseului, Codlea - Magura Codlei, se parcurge īn cca 2½ ore.
Din vīrful īmpadurit al Magurei Codlei, marcat de borna si piramida geodezica, traseul nostru continua, aproape īn lungul culmii care se formeaza catre nord, īnsotit de asta data de un marcaj cu cruce albastra, destul de bine realizat. Aceasta a doua parte a traseului se desfasoara īn coborīre. Curīnd poteca marcata ne poarta pasii printr-o poiana presarata cu pietre, marcajul fiind amplasat pe acestea, din care putem observa, destul de bine, panorama zonei centrale a Muntilor Persani. Ne aflam īn padurea Piatra de la Amiaza.
Marcajul se desfasoara īn continuare pe līnga creasta timp de cca ½ ora, parasind-o apoi spre stīnga, fara a urmari o poteca clara. Ne angajam īntr-un coborīs pronuntat si patrundem pe o carare care coboara pe coasta. Am parasit de aproape ½ ora culmea si īntīlnim, īn imediata vecinatate a potecii muiata de apele sale, un izvor foarte mic din care cu rabdare ne putem astīmpara setea. Īnca putin si poteca poposeste īntr-o poiana larga cu o casa din lemn nelocuita. Din acest loc este posibil accesul spre Pasul Persani pe culmea de legatura dintre acesta si Magura Codlei. Alte poteci īnlesnesc deplasarea spre vaile care se unesc cu Pīrīul Geamana si drumurile forestiere care le īnsotesc.
Din poiana traseul urmareste īn continuare drumul de exploatare forestiera care coboara, initial, coasta nord-vestica a Magurei, pīna la cariera, de unde se continua pe asa-numitul drum al carierei, lasīnd pe dreapta Combinatul Avicol. Poposim pentru putin timp pe DN 1, līnga cladirea cantonului nr. 6 al Ocolului silvic Codlea. Ne aflam la 2,5 km de Popasul Caprioarei, 4 km de Complexul turistic Codlea, 7 km de orasul Codlea si 6 km de satul Vladeni.
Din acest punct traseul continua īn urcus usor peste sosea, de-a lungul liniei electrice de īnalta tensiune, peste cīmp, pīna la marginea padurii ce se zareste īn fata. Marcajul īl zarim pe al treilea stīlp din beton, īn continuare fiind foarte rar. Īn 15 minute traversam coama Dealului Frumos, intrīnd īn padure, vīrful acestuia, neacoperit de padure, ramīnīnd īn dreapta.
Coborīm pe poteca ce traverseaza padurea de foioase si urmam īn continuare liziera padurii de pe Dealul Cīrligului. Īn vale se zaresc gospodariile celui mai mare sat de la poalele Persanilor, Dumbravita. Poteca ne poarta la statia de cale ferata Dumbravita Bīrsei. Un indicator mentioneaza ca pīna la Vīrful Magura Codlei, īn sens invers, avem de mers 3-3½ ore. Marcajul continua pe podul peste pīrīu, pe ulite, pīna īn centrul comunei.
Patru curse de autobuz īn zile de lucru si trei īn zile de sarbatoare asigura legatura directa cu orasul Brasov.
2. Codlea (565 m) - Cetatea Neagra (913 m)
Marcaj: triunghi albastru Diferenta de nivel: 350 m Timp de parcurs: 2¼ ore
Este al doilea traseu care porneste din centrul orasului Codlea, comun cu traseul 1, pīna cīnd paraseste drumul de la limita superioara a zonei despadurite, urcīnd spre vīrful Magurei. Urmam īn continuare drumul de exploatare forestiera, urcīnd usor, aproape pe curba de nivel. Odata ajunsi īntr-o zona descoperita, cu poieni, marcajul ne poarta spre ruinele Cetatii Negre. Cīteva gospodarii izolate ale satului Holbav īncep sa apara īn zonele despadurite de la sudul Magurei.
O poteca nemarcata ne poarta, din prima poiana īntīlnita, catre culmea sudica a Magurei Codlei, īntr-o mica sa (960 m), marginita spre sud de o zona stīncoasa, de unde se deschide o minunata priveliste spre Muntii Ţaga si zona cu poieni, drumuri si case īmprastiate apartinīnd satului Holbov.
3. Codlea (565 m) - Complexul turistic Codlea (620m)
Marcaj: triunghi galben Diferenta de nivel: 180 m Timp de parcurs: 11/2 ora
Pornind din centrul orasului Codlea (comun cu traseele 1 si 2), de pe strada Magurii, traseul se continua pe strada soimului si apoi pe strada Vulturului. Dupa iesirea din oras, traversam o vale si urmam poteca ce intra īn Padurea Codlei. Primele pante le urcam īn serpentine si īn cīteva minute cararea se opreste īntr-un drum de exploatare forestiera care urmareste coasta. Īl īnsotim spre stīnga si curīnd acesta se bifurca, ambele variante ducīnd tot la complex. Varianta din stīnga trece prin sa, varianta din dreapta, putin mai sus pe o alee. Marcajul devine mai clar.
Din capatul aleii coborīm printr-o vale seaca pīna īn drumul forestier de pe malul drept al Pīrīului Auriu. Pe acesta ajungem curīnd la ,,Baia Padurii", cum numesc localnicii strandul Codlea. Traseul, simplu si usor, reprezinta calea de acces a locuitorilor din Codlea catre Complexul turistic Codlea, important punct de odihna si agrement.
4. Dumbravita (520 m) - Vīrful Plesita (860 m) -Valea Hamaradia - Vladeni (540 m)
Marcaj: punct albastru Diferenta de nivel: 340 m Timp de parcurs: 6-6½ ore
Din centrul comunei Dumbravita, traseul se desfasoara spre nord-vest de-a lungul Vaii Caselor, traversīnd afluentul sau, Valea Carbunii. Din marginea satului si pīna dincolo de saivane, drumul de tara īnsoteste malul stīng al vaii si apoi acelasi mal al unui pīrīias strajuit de tufe de salcie si rachita, ocolind prin stīnga o mica coama de deal.
Urcam botul de deal brazdat de cīteva viroage, dupa ce am parasit catre dreapta pīrīiasul, trecem pe sub linia de īnalta tensiune si doar dupa cīteva sute de metri ajungem la marginea padurii de foioase, sub vīrful Plesita, la altitudinea de 620 m. Aruncīnd o privire īnapoi putem observa Magura Codlei īn toata maretia sa, acoperita de perdeaua verde-neagra a padurii, precum si īntreaga creasta a Persanilor sudici, de la Magura la Pasul Persani. Depresiunea Bīrsei a ramas īn spate. Īn extremitatea ei sudica, la orizont, cu oarecare insistenta, identificam siluetele Bucegilor, Pietrei Craiului, Postavarului si Pietrei Mari. Intram īn padure, la īnceput de stejar si apoi de fag, iar dupa 10-15 minute de urcus, trecem printr-o poiana plantata cu puieti de brad, atingem perpendicular muchia de acces catre vīrful Plesita, īn dreptul bornei silvice cu nr. 127.
Īn continuare parcurgem un traseu usor si placut prin padure, ajungīnd sub vīrf, dupa ce am lasat pe stīnga o poiana plantata cu pini si am traversat alta, pe culmea de acces spre creasta principala a Persanilor centrali. Poteca bine conturata ocoleste prin dreapta Vīrful Plesita (860 m), īmpadurit si fara vizibilitate īn jur. Drumul de la marginea padurii dureaza mai putin de 1 ora.
Poteca larga īnsoteste linia de creasta, urcīnd si coborīnd cīteva mici vīrfuri, marcata din loc īn loc de borne silvice din beton. Dupa cca 30 minute de drum usor traseul paraseste poteca de acces la Vīrful Coasta Ţiganului (1 034 m), abatīndu-se spre stīnga pe Muchea Curtului Mic. Coborīm apoi o panta destul de pronuntata spre obīrsia Pīrīului Hamaradia, īn drumul forestier care īnsoteste pīrīul pīna la confluenta sa cu Homorodul, līnga Vladeni. Traseul, din Dumbravita pīna īn Valea Hamaradia dureaza 3 ore. Mergīnd spre aval pe drumul forestier īnca 1,5 km, putem poposi la cabana forestiera īn apropierea careia se afla pestera Hamaradia.
Pestera se gaseste la cca 300 m amonte de cabana pe malul drept al vaii Hamaradia, pe vīlcelul pietros īn care īsi arunca apele un izvor puternic. Urcīnd aproximativ 100 m pe acesta si abatīndu-ne 5m spre dreapta, gasim intrarea īngusta, bine ascunsa de tufaris si urzici, care permite strecurarea unui om īn picioare. Pestera, fara formatiuni concretionare, are cca 30 m lungime.
Pīna īn satul Vladeni traseul, care urmareste drumul forestier, coboara odata cu Pīrīul Hamaradia, cīnd pe un mal, cīnd pe celalalt, ocolind Muchea Curtului Mic. Īnainte de iesirea din padure pīrīul primeste pe stīnga, ca tributar, Pīrīul Curtu Mare, avīnd pe malul drept un drum forestier. La marginea padurii, pe dreapta, se afla un canton silvic. De la iesirea din padure pīna la marginea satului Vladeni mai sīnt doar 4 km.
Īn apropierea satului Vladeni, pe Dealul Manului, se poate vizita Pestera Scoicilor, denumita astfel datorita fosilelor de scoici si scheletelor de vietuitoare marine aflate īn unele portiuni ale peretilor galeriilor. Grota are doua nivele: unul fosil si altul activ. Pīna la sfīrsitul anului 1976 speologii amatori din Brasov executasera cartarea a aproape 800 m de galerii.
5. Crizbav (570 m) - Vīrful Cetatii (1 104 m) - Fīntīna Alba (620 m) pe DN 13
Marcaj: cruce albastra Diferenta de nivel: 530 m Timp de parcurs: 5-51/2ore
Din Crizbav traseul ne conduce catre marginea nordica a satului urmarind drumul forestier spre est pe ultima portiune, plana, a Depresiunii Bīrsei. Dupa ce parcurgem 2,5 km pe drumul strajuit de copacii plantati pe laturile sale, acesta capatīnd aspectul de alee, ne aflam la marginea padurii. Traseul īnsoteste īn continuare drumul forestier prin padure, ocolind formele de teren aproape pe curba de nivel, pīna la confluenta a doua vai, care formeaza obīrsiile Pīrīului Cetatii, ce-si va purta apele pe la sud de Rotbav pīna īn Olt.
Drumul forestier terminīndu-se īn acest punct, īn continuare urcam muchia de deal dintre cele doua vai; marcajul devine foarte vizibil. Pe unele portiuni panta este mai accentuata. Īn stīnga, padurea a fost taiata si se poate observa una din crestele secundare ale Persanilor centrali, cu īnaltimi de peste 900 m, uneori stīncoasa. Lasam pe stīnga o plantatie de pin si dupa cca 1 ora de mers de la capatul drumului forestier, ajungem īn golul de munte din īmprejurimile Vīrfului Cetatii.
Daca vremea este favorabila, putem observa Ţara Bīrsei si cīteva localitati din cuprinsul ei, Muntii Bucegi, Piatra Craiului si Ţaga, Magura Codlei si creasta Persanilor sudici spre Pasul Persani. Īn fata (spre nord) ne īntīmpina pantele sudice, dezgolite, ale Vīrfului Cetatii. Īnca 10 minute de mers si īntīlnim traseul 6. Din acest punct pīna la Cetatea Eroilor traseul are īn sensul de ducere si un marcaj cu banda albastra.
Īn continuare suim la Vīrful Cetatii (1 104 m), cel mai īnalt punct din zona Persanilor centrali, marcat de un pilastru geodezic din beton. Au trecut 3 ore de la plecarea din Crizbav si īn a doua parte a acestora am urcat continuu, astfel ca un popas mai prelungit este recomandabil si īn acelasi timp binemeritat. Nu gasim īnsa apa īn apropiere. Avem vizibilitate spre zonele: nordica, vestica si sudica a Persanilor centrali. Sīnt evidente vaile de la obīrsiile Crizbavului īn sud si Maierusului īn nord, precum si poteca ce poarta traseul 7, nemarcat, din Valea Crizbavului pe culmea de legatura dintre creasta principala a Persanilor centrali si Vīrful Cetatii.
Din vīrf marcajul este la īnceput greu de urmarit. Dupa cca 300 m parcursi pe creasta principala, de la culmea de acces spre vīrf, marcajul paraseste creasta catre dreapta pe o culme secundara si dupa alti cca 150 m, iar catre dreapta, prinzīnd poteca ce īnconjura valea ce se formeaza. Coborīm īn bazinul Pīrīului Maierus, urmarind un drum dificil pe o vale cu apa, mocirloasa uneori, salbatica, fara o poteca clara. Urmele unor vechi podiri cu bīrne ne arata ca pe aici s-a scos cīndva lemnul de la exploatari.
Marcajul trece cīnd pe un mal, cīnd pe celalalt, ocolind portiunile mai dificile si ajunge la confluenta cu Pīrīul Rancina, īn capatul unui drum forestier. Odata ajunsi pe malul Pīrīului Rancina putem poposi dupa scurt timp la cabana forestiera de la confluenta cu Pīrīul Ţiganului. Īn continuare traseul īnsoteste 2 km drumul forestier de pe cursul de apa numit de asta data Fīntīna Alba pīna īn DN 13.
Īn punctul unde se termina traseul, la marginea soselei, se afla un loc de popas amenajat, cu izvorul Fīntīna Alba. Sīntem īn cadrul rezervatiei naturale Padurea Bogata, la īnceputul serpentinelor catre pasul Bogata (680 m), la 8 km de Maierus, 6 km de Popasul Cabana Vīnatorul si 16 km de Hoghiz.
6. Rotbav (500 m) - Valea Seaeti - Cetatea Eroilor (999 m) - Vīrful Cetatii (1 104 m)
Marcaj punct rosu Diferenta de nivel: 600 m Timp de parcurs: 3½ - 4 ore.
Traseul īncepe din centrul satului Rotbav (īn apropiere de biserica fortificata si muzeul satesc) si se continua pe un drum de tara spre nord-vest. Dupa ce am iesit din sat si din albia majora a Oltului, ne aflam pe un platou la cca 530 m altitudine, unde īn fata, ni se deschide panorama zonei estice a Persanilor centrali cu Vīrful Cetatii, Dealul de Fier si Calabaciul.
Trecem pe sub reteaua electricti de īnalta tensiune. Drumul de tara se īncheie catre marginea padurii de-a lungul careia se afla un alt drum pietruit, care face legatura dintre soseaua comunala asfaltata Feldioara - Crizbav si cabana de vīnatoare din padurea Rotbav. Traseul urmareste īn continuare acest drum si apoi drumul forestier de pe Valea Seaca, cale de 2,5 km, pīna la capatul sau din amonte. Sīntem la un podet din beton peste pīrīul care ne-a fost tovaras de drum.
Urmam poteca ce continua pe valea principala si dupa 5 minute, la dreapta, apare un izvor puternic; o ultima posibilitate de aprovizionare cu apa. Poteca īnsoteste, spre amonte, valea care devine seaca dupa cca 400 m, strajuita pe ambele maluri, din loc īn loc, de blocuri mari de stīnca. Curīnd marcajul paraseste valea principala, catre stīnga, pe o vale mai mica ce se strecoara printre peretii de stīnca din extremitatea ei superioara. Urcusul este pieptis, dar ultima portiune, stīncoasa, are o frumusete deosebita. Ne strecuram printr-o mica strunga, pe sub puntea de acces catre cetate.
Cetatea Eroilor (altitudine 999 m) este amplasata īn zona cea mai stīncoasa a Persanilor centrali. Accesul se face pe o punte īngusta, aruncata peste o crapatura lata de 6-7 m si adīnca de 8-10 m. Pozitia este excelenta. O priveliste impunatoare se deschide spre Valea Oltului si Depresiunea Bīrsei. Localnicii povestesc ca ar fi existat o galerie de acces catre stīnca pe care se afla cetatea, pornind de la baza muntelui sau chiar de līnga Crizbav. Unii batrīni afirma ca ar exista un tunel de legatura īntre Cetatea Eroilor si Cetatea Feldioara, aflata la aproximativ 12 km. Cercetarile facute pe teren si din avion n-au confirmat legenda, dar īn stīnca impunatoare pe care se afla cetatea, la baza sa, a fost identificata intrarea unei grote si o cale de acces spre cetate, acum astupata. Pe aceasta cale aparatorii din cetate puteau iesi īn afara ei, īn spatele asediatorilor. Se pare ca cetatea a facut parte din sistemul de semnalizare, cu foc noaptea, si cu fum ziua, aflat pe vīrfurile cele mai īnalte, pentru īnstiintarea patrunderii dusmanilor īn tara.
De la cetate traseul, īnsotit si de altul cu banda albastra (doar īn sensul de acces catre cetate), ne poarta pe un picior īmpadurit, urcīnd usor pīna pe linia de creasta, unde īntīlneste traseul 5. Īmpreuna cu acesta din urma, īn cca 10 minute, sosim pe cel mai īnalt vīrf al Persanilor centrali, Vīrful Cetatii (1 104 m). Īntre Cetatea Eroilor si Vīrful Cetatii drumul dureaza un sfert de ora.
7. Crizbav (570 m) - Valea Crizbavului - Vīrful Cetatii (1 104 m)
Traseu nemarcat Diferenta de nivel: 530 m Timp de parcurs: 4 ore
Din localitatea Crizbav un drum forestier intra pe valea cu acelasi nume, la īnceput pe malul stīng al cursului de apa si apoi pe cel drept, iar dupa 3 km patrunde īn padure si īn zona montana. Īnca 4 km de mers pe acesta si ne putem opri la cabana forestiera de la confluenta cu Pīrīul Ţiganului, dupa ce am lasat pe dreapta Valea Catunas cu un drum forestier pe ea.
Facem un mic popas, ne aprovizionam cu apa si īncepem urcusul destul de accentuat (peste 300 m diferenta de nivel) pe piciorul de deal care coboara din Vīrful Horezu (1 055 m). Ne trebuie o ora pentru a ajunge pe culmea (peste 1 000 m alt.) care face legatura īntre Vīrful Cetatii si creasta principala a Persanilor. Īn continuare poteca, care duce spre Vīrful Cetatii, urmareste directia generala est, coborīnd si urcīnd usor mici mameloane de pe culme si īntīlnind spre vīrf, īn zona golului alpin, traseul 5 (marcaj cruce albastra). Acesta ne poarta spre Vīrful Cetatii (1 104 m). De aici pentru a ajunge la Cetatea Eroilor, la Rotbav, la Crizbav sau la Fīntīna Alba putem folosi traseele 5 si 6.
8. Fīntīna Alba (620 m) pe DN 13 - Piscul Īnalt (941 m) - Muntele Negru (967 m) - Defileul Oltului - Racos (480 m)
Marcaj: Fīntīna Alba - Defileul Oltului - cruce albastra; Defileul Oltului - Racos - punct galben Diferenta de nivel: 480 m Timp de parcurs: 8½ - 9 ore
Traseul īncepe de la locul de popas Fīntīna Alba (izvor amenajat) aflat pe DN 13 (km 36+600), punct unde s-a terminat traseul 5. Ne aflam la 150 m de un canton rutier, la 6 km de Popasul Cabana Vīnatorul si la 8 km de Maierus. La cca 100 m de la Fīntīna Alba, spre canton, o tabla indicatoare amplasata pe un copac mentioneaza scurt si concret ,,Pestera Meresti 4 zile"; pornind pe traseu, marcajul se zareste clar prin padurea ce īmbraca Dealul Alb.
Urcam prin padurea de foioase si dupa cīteva minute ne abatem spre stīnga, pe platforma unui fost drum forestier, acum īnierbata. Curīnd parasim drumul, catre dreapta, urmīnd pe o muchie poteca ce ne poarta catre partea superioara a vīrfului. Spre vale se aude zgomotul masinilor care urca pe sosea, īn serpentine, catre Pasul Bogata.
Īn trei sferturi de ora de la plecare sīntem pe culme si imediat, prin dreapta, depasim vīrful Dealul Alb (862 m). Poteca ne poarta īn continuare pe sub culme, pe directia generala nord-est si īntr-un sfert de ora de coborīre poposim īntr-o frumoasa poiana, bogat īnierbata, presarata din loc īn loc cu copaci (uneori mesteceni), aflata īn sa (730 m), pe cumpana apelor culese la est de Pīrīul Maierus, iar la vest de Pīrīul Bogata. Locul este excelent pentru un popas. Īn fata se contureaza culmea principala a muntilor cu Piscul Īnalt, aflat la peste 200 m diferenta de nivel. Īn continuare urcam pieptis prin padurea rara de stejar si īn cca 15 minute ajungem pe un mic mamelon care parca prevesteste apropierea Piscului Īnalt. Imediat peste coama marcajul urmareste poteca care continua, la stīnga, spre vīrf. Un indicator mentioneaza o varianta marcata tot cu cruce albastra (!?) care se formeaza spre satul Maierus, catre dreapta. Īnca o jumatate de ora ne este suficient, urmīnd poteca ce īnsoteste culmea principala, pentru a atinge altitudinea cea mai mare a traseului, Piscul īnalt (941 m).
Vīrful, marcat de o borna geodezica, este ocolit prin dreapta, cu cītiva metri mai jos, de poteca ce īnsoteste īn continuare linia de creasta, traverseaza un mic mamelon si apoi coboara usor pīna īn sa (740 m), īn zona de creasta lipsita de padure pe care ne vom deplasa īn continuare. Catre stīnga, se zareste o stīna.
Drumul se desfasoara apoi prin gol de munte, poteca īnsotind liziera padurii aflata pe creasta, avīnd īn permanenta vizibilitate spre vest. Urcusul este domol (uneori coborīm mici īnaltimi), trecem pe sub linia electrica de īnalta tensiune si la cca o ora de mers din sa, la putin timp dupa ce am intrat īn padure, parasim creasta spre dreapta pe o muchie secundara pīna īntīlnim originile Vaii Silvas. Timp de un sfert de ora urmarim versantul drept al vaii, apoi coborīm pe firul Silvasului pīna la confluenta acestuia cu Pīrīul Remetea. Pe drumul forestier de pe Valea Remetea, cca 200 m catre aval, marcajul ne poarta la cabana forestiera de la confluenta cu micul Pīrīu Hiala. Durata parcurgerii traseului de la Fīntīna Alba pīna la cabana forestiera de pe Valea Remetea este de 3½ ore.
Drumul forestier care īnsoteste Pīrīul Remetea, cale de 6 km, duce la Apata. Ne putem aproviziona cu apa de la izvorul aflat īn apropierea cabanei forestiere pe malul stīng al Vaii Hiala. Traseul continua catre amonte īn lungul Pīrīului Hiala, pe un drum de exploatare forestiera, marcajul fiind rar si prost realizat. Dupa cca 10 minute de urcus parasim pīrul si urmam un alt drum de exploatare care se desfasoara catre dreapta (Atentie! Schimbarea de directie se observa greu), īn lungul unei vai seci.
Dupa putin timp traseul paraseste drumul, traverseaza mica vale pe malul sau stīng si urca coasta, depasind originea vaii si ajunge īn sa la borna silvica nr. 58. Īn continuare traseul urmeaza putin timp culmea secundara, spre stīnga, printr-o padure rara si apoi, la dreapta, īn coborīre usoara, catre obīrsia unei vai, pe care o traversam. Marcajul nu urmareste o poteca. La cca o ora de mers, de la cabana forestiera ajungem īntr-o sa pe culmea principala a Persanilor, de unde se face o ramificatie la stīnga catre Pestera Tolvajos.
Muntele Negru - Pestera Tolvajos (700 m) (ramificatie din traseul nr. 8)
Marcaj: banda albastra Diferenta de nivel: 120 m Timp de parcurs: 1/2 ora. Ocolim prin dreapta mamelonul stīncos din vest, coborīnd prin padure la limita zonei stīncoase. Līnga un mic luminis īntīlnim un izvor care apare sub drumul de exploatare forestiera pe care mergem. Marcajul mai este īnsotit si de alte semne aplicate pe copacii din drum. Urcam usor, traversam un picior de munte si urmam īn coborīre poteca ce-si face loc printr-o padure tīnara de fag. Poteca ne poarta īn continuare pe coasta pīna sub un grup de stīnci, la intrarea pesterii Tolvajos. Sub aceasta, la cca 10 m mai jos izvoraste un mic pīrīu.
Intrarea are cca 2x2 m de unde se patrunde īntr-o prima galerie īnalta de aproximativ 1,80 m care coboara īntr-o sala ceva mai mare, īnalta de cca 4 m, putin umeda, de unde se formeaza doua galerii usor accesibile fiecare pe o distanta de 25-30 m, apoi se īngusteaza. Īn pestera se gasesc formatiuni concretionare modeste (draperii carstice) si este locuita de lilieci. Se pot vizita, īn conditii satisfacatoare, cca 80 m de galerii.
La īntoarcere drumul, īn urcus, dureaza cca ¾ ora.
Sīntem sub Muntele Negru (967 m), poteca īnsotita de marcaj urmarind versantul sau vestic pe curba de nivel. Vīrful acoperit de padure nu se poate vedea, iar diferenta de nivel care ne desparte de el este de peste 150 m. Traversam printr-o sa un picior de munte si curīnd panta pe care coborīm se accentueaza. Urmeaza cīteva schimbari de directie, marcajul fiind foarte rar si greu de urmarit; parasim aceasta poteca si abordam apoi o alta pe coasta. Īn cele din urma sosim pe o culme secundara, cu directia generala nord, pe care coborīm usor. Se aud zgomotele de la exploatarea de calcar, de pe malul drept al Oltului, īn apropiere de Racos.
Au trecut 2½ ore de cīnd am parasit Valea Remetea si iesim din padure īn poienita din sa de unde ni se deschide panorama Vīrfului Tipia Ormenisului (750 m) īn fata, spre dreapta (est) Vīrful Dealul Rotund (803 m), spre stīnga (vest) Valea Topului, iar īn departare gospodariile comunei Racos. Ocolim pe stīnga Vīrful Tipia Ormenisului, coborīnd prin poiana aflata pe versantul sau sudic si intram din nou īn padure. Marcajul nu mai urmareste o poteca, ci se desfasoara īn coborīre direct prin padure catre valea Pīrīului Top. Trecem pe la baza unei stīnci impunatoare aflata sub vīrf si imediat ajungem pe vale, traversam pe malul stīng si urmam, spre aval, drumul de exploatare, pīna la iesirea din padure. Am ajuns la iesirea Oltului din Defileul de la Racos, la drumul forestier care se desfasoara pe malul stīng al Oltului, īntre Augustin si Mateias. Iesirea Oltului din defileu este dominata pe malul drept de Tipia Racosului si pe malul stīng de Tipia Ormenisului.
Spre Racos ne poarta drumul forestier pe malul stīng al Oltului cale de cca 5 km (marcat cu punct galben), trecem peste Pīrīul Cetatii, īntīlnim cīteva gospodarii izolate care apartin de comuna Racos si traversam Oltul peste podul aflat īn dreptul localitatii. Īn Racos se poate vizita castelul īntarit Bethlen, precum si coloanele de bazalt (rezervatie naturala) din cadrul exploatarii de bazalt din apropierea statiei de cale ferata.
9. Racosul de Sus (475 m) - Valea Rica - Defileul Oltului de la Racos (460 m)
Marcaj: cruce albastra Diferenta de nivel: 340 m Timp de parcurs: 5-51/2 ore
Din Racosul de Sus, traseul urmeaza un drum forestier cca 4 km peste un deal, traversam Pīrīul Nadas si calea ferata cu ecartament īngust si ajungem pe Valea Rica, la confluenta cu Pīrīul Carbunari. Sīntem la cabana forestiera, pe malul stīng al Pīrīului Rica. Pīna unde īncepe marcajul, pe drumul forestier acesta lipsind, avem de parcurs īnca cca 200 m.
Marcajul īncepe de la drum, traverseaza o mica poiana si cursul de apa, cīteva viroage si, fara a exista o poteca, se desfasoara īn continuare pe un ,,picior" pīna īn Vīrful Boldi (675 m).
O varianta catre acelasi vīrf, marcata cu triunghi albastru numai īn sensul de urcare, este realizata īncepīnd de la marginea padurii, īn aval de cabana forestiera, din poienita īn care a fost amenajat un mic loc de popas cu masa si banca. Marcajul se urmareste greu si de aceea nu se recomanda parcurgerea sa.
Din Vīrful Boldi coborīm pantele sale sudice, prin padure, pīna catre confluenta Pīrīului Nadas cu Silvasul, īl traversam pe primul si ocolim aproape pe curba de nivel Vīrful somos. Trecem peste Pīrīul Silvas odata cu drumul forestier care-l va īntovarasi īn amonte catre obīrsia sa. De la baraca din apropierea podului urmam pīrīiasul de līnga acesta catre sud; pe primele cca 200 m primeste trei izvoare care ne ajuta la o ultima aprovizionare cu apa. Curīnd valea devine seaca, iar podirile cu bīrne care se mai zaresc din loc īn loc ne arata ca pe aici s-a exploatat cīndva lemnul din padure. Parasim valea catre stīnga, iesim din padure īntr-o sa si urmam īn continuare, printre stejarii batrīni cu care e presarata poiana, piciorul de munte care se formeaza.
Urmam un drum pe culme, prin padure si apoi printr-o poiana īntinsa, cu largi privelisti catre Depresiunea si Muntii Baraolt, Muntii Harghita si Persanii de nord. Se vad localitatile Capeni, Baraolt, Vīrghis si Talisoara. Drumul ocoleste pe stīnga vīrful cu īnaltimea maxima din zona (827 m), trecīnd pe līnga doua sei dupa intrarea īn padure. Īn cele din urma, dupa ce ajungem chiar līnga culme, atingīnd o altitudine de peste 800 m, traseul īsi schimba brusc directia catre sud-est. Din Valea Silvas drumul dureaza mai putin de 2 ore.
Īn continuare poteca īnsoteste mica culme secundara care se formeaza spre Olt, coborīnd domol. Urcam si coborīm doua mici mameloane, īn ultimul, la borna forestiera nr. 215, atingīnd cota 718 m. Marcajul paraseste poteca catre dreapta, prin padurea rara, pe primul picior de munte, coborīnd accentuat īn ultima parte. Poteca de pe valea seaca ce se īntīlneste ne scoate curīnd īn drumul forestier de pe Valea Carhaga. La cca 250 m īn aval, la confluenta Pīrīului Chioves cu Pīrīul Carhaga, līnga drumul forestier, se afla locul fosilifer Carhaga (rezervatie naturala).
Marcajul ne poarta īn continuare pe drumul forestier pīna la cotul acestuia si apoi pe drum de padure pīna la podul de cale ferata peste Pīrīul Carhaga. Sīntem pe DC 32 si īn imediata apropiere a haltei C.F.R. Pavilioanele Oltului. Pe drumul comunal pīna la comuna Racos, prin Defileul Oltului, sīnt 6 km.
10. Racosul de Sus (475 m) - Pasul Hoghimas (670 m) - Vīrful Dugau (1 011 m) - Cheile Vīrghisului (590 m)
Marcaj; cruce albastra Diferenta de nivel: 520 m Timp de parcurs: 9-10 ore
Din satul Racosul de Sus traseul urmeaza, īn prima sa parte, ca si cel precedent, drumul forestier catre Valea Rica, dupa ce īntīlneste cabana forestiera de la confluenta Pīrīului Carbunari cu Pīrīul Rica, trece pe malul stīng si depaseste zona defrisata aflata pe versantul drept īn sensul de mers. Pīna aici nu exista marcaj turistic. La primul podet al drumului forestier este o mica vale seaca (cca 300 m de cabana forestiera); īntīlnim pe dreapta marcajul cruce albastra aplicat vizibil pe un copac. Nu exista indicator turistic.
Marcajul ne poarta, īn urcus, printr-o padure rara de foioase (stejar), pīna pe o mica coama, schimbīndu-si usor directia catre stīnga, aproape pe curba de nivel. Desi vizibilitatea de la un semn la celalalt este buna, marcajul se zareste totusi greu deoarece este rar si nu urmareste o poteca anume. Dupa cca 15 minute de mers constatam ca ne aflam pe un fost drum de exploatare forestiera, uneori greu de deslusit prin iarba. Directia de mers se schimba la un moment dat catre nord si īn curīnd ajungem īn poteca de culme. Īn continuare lastarisul si tufele aflate pe creasta fac dificila parcurgerea traseului, dar copacii batrīni īntīlniti poarta pe ei semnele bine realizate ale marcajului turistic, care ne confirma corecta noastra deplasare. Trecem de un mic mamelon si sosim īn poiana de pe un mic vīrf. Creasta si traseul pe care le parcurgem au directia nord, urcusul devenind mai pronuntat.
Dupa cca o ora de mers din Valea Rica poposim īntr-o poiana mare si bogat īnierbata de pe cel mai īnalt vīrf din zona. Sīntem la aproximativ 800 m altitudine de unde vizibilitatea este excelenta, spre nord-est, nord si nord-vest. Aceasta poiand, populata din loc īn loc cu stejari batrīni, se traverseaza pe directia sud-nord. Coborīm din vīrf prin iarba īnalta si, dupa ce lasam pe stīnga baracile unei stīne, sosim īntr-o sa īn care, printre grupurile de copaci tineri, se zaresc apele adunate din ploi īn balta dintr-un mic gavan. Drumul parcurs de la Valea Rica pīna īn aceasta sa dureaza 1½ ora.
Traversam poiana, ceva mai mica, de pe vīrful aflat īn cealalta parte a seii. Tufele si rugii de mure pe de o parte si lipsa copacilor, deci a posibilitatilor de aplicare a semnelor pe de alta, fac mai dificila parcurgerea acestei portiuni a traseului (Atentie! pentru a nu pierde marcajul trebuie depasita īnaltimea maxima).
Continuam sa coborīm prin padure catre nord si intram pe un drum de coasta, īmpreuna cu care ocolim ultimul mamelon. Traversam apoi culmea si intram pe o vale seaca. Am ajuns īn bazinul hidrografic al Pīrīului Romanilor, afluent al Homorodului Mic. Pe ultima parte a traseului, spre Pasul Hoghimas, marcajele trebuie observate cu atentie deoarece īnsotesc cīnd valea, cīnd poteca, cīnd drumul, sau strabat de-a dreptul padurea. La 3½ ore de la plecarea din Racosul de Sus poposim la marginea poienii Hoghimasului, pe DJ 131 la km 41+050. Sīntem la 6 km de Ocland, la 9 km de comuna Vīrghis si la mai putin de 1 km de Pasul Hoghimas (670 m). Trei curse de autobuze ITA pe zi traverseaza pasul īn ambele sensuri.
Īntinsa poiana a Hoghimasului ne ofera o priveliste īncīntatoare a zonei pasului, a vailor de la obīrsia Pīrīului Romānilor si a zonei cursului superior al Pīrīului Hoghimas. Un popas mai prelungit este binevenit.
Traseul īnsoteste soseaua spre dreapta (est), depasim pasul si la km 39+800 īntīlnim un indicator turistic pe care citim: 8 ore Pestera Meresti (durata este īn realitate mai mica). Traversam Pīrīul Hoghimas si urmam marcajul, pe un drum care urca pe līnga cīteva grajduri, suim panta printre copacii rasfirati din poiana, unde gasim un drum de coasta pe care īl parcurgem catre dreapta (est). Din mica vale pe care o strabatem urcīnd, traversam un drum de padure amenajat īn mica masura cu piatra, pe care īl reīntīlnim si-i urmam catre dreapta pīna pe o culme plata, despadurita.
Trecem prin poiana catre vale, unde padurea este compacta. (Atentie! Marcajul din marginea padurii se distinge greu). Traseul ne poarta prin confluenta a doua pīrīiase de unde ne putem aproviziona cu apa de baut. Firul de apa cel mai mic īsi are obīrsia īntr-o mica pestera (intrarea cca 0,5 m) aflata la 20 m mai sus de confluenta. Versantul opus īl urcam pieptis pīna pe un picior de munte, traversam poiana de pe acesta si coborīm din nou īn padure, trecīnd printr-o dolina, catre vale la pestera sugo. Din Pasul Hoghimas am facut mai putin de 1½ ore.
Pestera sugo. Este vizitabila numai cu echipament de protectie, la intrarea acesteia fiind depuse mari cantitati de mīl. Din interior curge un pīrīias cu apa buna de baut. Dupa cca 4 m de la intrare se despart doua galerii īn directii opuse, spre dreapta si spre stīnga, foarte mocirloase.
Mai departe urcam, initial printr-o padure rara si apoi printr-o poiana, pe o culme fara padure pe care ne deplasam īn lungul sau o buna bucata de timp. Marcajul, de asta data mai rar, trece pe līnga stīna din apropierea Vīrfului Merca. Un timp mai īndelungat īnsotim creasta principala a Persanilor de nord, pe versantul estic, depasind Vīrful Merca (1 002 m) si, dupa ce īntīlnim un drum de creasta pe care-l urmam, marcajul este ca si inexiatent, traseul fiind īn afara padurii, trecem pe la vest de Vīrful Dugau (1 011 m), cel mai īnalt vīrf al Persanilor nordici.
Din traseu Vīrful Dugau este usor accesibil (15 minute) si ne ofera o priveliste completa īn tur de orizont. Coborīm pe drumul de carute de pe creasta pīna īn sa si ne angajam pe culmea secundara care se termina la Cheile Vīrghisului. Aceasta culme, orientata perpendicular pe culmea principala a muntilor, este dominata de vīrfurile Almas (939 m) si Tiva (935 m), care ne ofera vizibilitate īn tur de orizont. Poteca ne poarta cīnd prin locuri acoperite cīnd descoperite de padure, dar se mentine īn general pe creasta pīna la Vīrful Tiva, marcat de borna si piramida geodezica.
Ne angajam īntr-un coborīs lung catre chei, marcajul aplicat pe pietre fiind dificil de observat, la īnceput printr-o vale larga spre sud, apoi prin padure spre est. Desi mai greu, panta fiind destul de mare, traseul din padure ne poarta prin zone de o frumusete aparte, presarate cu stīnci.
Īn Valea Vīrghisului marcajul ne conduce la puntea suspendata peste rīu si īn continuare, prin chei pīna la Pestera Mare de la Meresti. Se pot vizita Cheile Vīrghisului si numeroasele pesteri din zona (descrise la traseul 11). Īn aval de chei, la cīteva sute de metri, se afla o casa, o stīna si drumul forestier care se continua pīna la comuna Vīrghis (12 km). De la Vīrghis, prin chei, trece traseul 11.
11. Vīrghis (495 m) - Cheile Vīrghīsuluī - Meresti (560 m)
Marcaj: Virghis - Cheile Vīrghisului, triunghi rosu; Cheile Vīrghisului - Meresti, nemarcat Diferenta de nivel: 275 m Timp de parcurs: 6-6½ ore
Comuna Vīrghis este cea mai apropiata de munte dintre localitatile de la poalele Persanilor de nord. Cunoscuta īn special prin apele minerale, care se īmbuteliaza aici si se distribuie īn īntreaga tara, poseda si cīteva obiective de interes turistic ce merita a fi vizitate: Castelul Daniel, numeroase case taranesti, biserica comunei si biserica din lemn, declarate monumente de arhitectura, muzeul de arta populara, poiana cu narcise.
Traseul, asigurīnd accesul spre pitorestile chei ale Vīrghisului, urmareste drumul forestier care īnsoteste, catre amonte, apele Rīului Vīrghis pīna aproape de intrarea īn chei. Drumul se desfasoara, īn permanenta, pe malul drept al rīului cale de 12 km. Trecerea catre munte se face treptat, Rīul Vīrghis separīnd doua culmi paralele ale Persanilor de nord: culmea principala este limitata la vest de Rīul Homorodul Mic si la est de Rīul Vīrghis, dominata de Vīrful Dugau (1 011 m) si culmea secundara este limitata de Rīul Vīrghis la vest si la est de Rīul Cormos, dominata de Vīrful Ascuns (988 m). Atīt vara cīt si iarna traseul este usor accesibil si de o deosebita frumusete.
Dupa ce drumul forestier paraseste Rīul Vīrghis, traversīndu-l si urmīnd afluentul sau Pīrīul Hidegas pe īnca o mica portiune, īn apropierea podului se afla o casa. Urmam cca 400 m poteca de pe īnalul drept, pīna la puntea suspendata pe cablu peste rīu. Ajungem īn poiana care constituie punctul terminus al traseului 10. Trecem puntea suspendata pe cablu - peste rīu si urmam īn continuare poteca de pe malul stīng al rīului intrīnd imediat īn Cheile Vīrghisului (Atentie! Puntea suspendata oscileaza, iar cablul de sprijin, deteriorat, provoaca usor ranirea mīinilor).
La cca 100 m amonte de la punte, catre dreapta, este īn curs de marcare un traseu turistic de picior (cruce rosie) spre Vīrful Cucu din Muntii Harghitei. Traseul strabate īn continuare Cheile Vīrghisului, trecīnd de 13 ori de pe un mal pe altul (a se vedea schita anexa), īntīlnind numeroase zone si obiective de interes turistic. Cīndva a existat un drum forestier prin chei, dar podurile (urmele se vad si īn prezent) si drumul au fost distruse de apele unor viituri mari si acum trecerea de pe un mal pe celalalt este de multe ori improvizata, uneori folosind chiar bolovanii din albie.
Mentionam cīteva obiective turistice, īntīlnite īn sensul de mers.
Fig. 08
Cheile Vīrghisului. Dupa ce au strabatut o vale larga cu versante domoale si formatiuni geologice impermeabile, apele Vīrghisului sectioneaza zona calcaroasa de la Meresti si pe o lungime de peste 3 km meandreaza īntre pereti verticali de peste 200 m. Pe versante se īntīlnesc numeroase "turnuri", conuri de grohotis instabil care coboara pīna īn albie, arcade, precum si resturi de pesteri distruse. Albia rīului este īncarcata cu resturi de stīnci prabusite din pereti si bolovani adusi de apa. Īn chei exista patru nivele de eroziune aflate la 5 m, 20 m, 40 m si 100 m deasupra albiei. Apele rīului intra treptat īn subteran prin trei ponoare la cca 1 km aval de intrarea īn chei, revin la suprafata prin resurgenta de sub dolina, reintra partial din nou īn subteran la numai 300 m si restabilesc debitul rīului la suprafata, la iesirea din chei, prin resurgenta numita ,,Rasaritul Apei". Au fost identificate peste 70 pesteri, cele mai multe mici de 10-30 m, unele de 200-300 m, iar cea mai mare de 1 500 m[4]. Cheile sīnt accesibile cu piciorul vara si iarna, prezinta uneori tapsane īnierbate, unde se poate campa īn bune conditii.
Pestera Mare de la Meresti (Homorod-Almas sau Pestera nr. 14) din Cheile Vīrghisului. A fost descrisa prima data īn anul 1767. Se afla pe malul stīng īn dreptul celei de a treia treceri peste rīu, la 18 m diferenta de nivel fata de apa. Intrarea principala este de 12x6 m, iar accesul este usurat de scari metalice. Lungimea galeriilor este 1 500 m. Dispunerea galeriilor este prezentata īn schita anexa.
Fig. 09. Pestera Mare de la Meresti (dupa Tr. Orghidan si Margareta Dumitrescu)
Cīteva date: pestera fosila, temperatura cca 10°C, fauna bogata si variata, s-au gasit vestigii ale omului preistoric (vase de lut instrumente din os si silex) precum si oase de animale din era cuaternara, loc de refugiu temporar al localnicilor (urmele zidului de la intrarea pesterii), au fost extrase mari cantitati de guano. Pestera se compune dintr-un complex de sali si galerii īn zona intrarii, galeria principala (cu numeroase blocuri de piatra prabusite), sala mare (60 x 40 m si 25 m īnaltime, blocuri prabusite, movile de guano proaspat, colonii permanente de lilieci), galena secundara (multe formatiuni concretionare, īncheiata cu un etaj superior), galeria de legatura. Este vizitabila cu mijloace de iluminare si īmbracaminte de protectie.
Stīnca Minunilor. Sub acest nume este cunoscyt peretele īn care se afla cele doua intrari ale Pesterii Mari de la Meresti si īn care s-au initiat 3 trasee pentru practicarea alpinismului - Traseul Santinela Pesterii, Traseul Marius si Surplombele Pesterii Mari (a se vedea cap. V).
Pestera Calului. Se afla pe malul opus al rīului aproape vizavi de Pestera Mare (la 60 m īn amonte). Este cunoscuta si sub numele de Pestera nr. 8 din Cheile Vīrghisului. Situata la numai 6 m de nivelul apei, are doua intrari, cea principala de 10x7 m usor vizibila din poteca. Galeriile totalizeaza 220 m (a se vedea schita anexa). Pestera se compune din trei galerii: cea care porneste de la intrarea principala, fara formatiuni concretionare, o galerie perpendiculara pe prima (de legatura), īn care se gasesc concretiuni doar dupa ce s-a depasit zona cu īnaltime minima (0,60 m), si galeria finala (secundara), īngusta si cu numeroase formatiuni Au fost descoperite resturi de ceramica neolitica si oase fosile. Este vizitabila cu mijloace de iluminare si echipament de prptectie.
Pestera de sub Dolina. Se afla pe malul drept al rīului īntre a sasea si a saptea trecere a potecii, īn apropierea resurgentei de sub Dolina Se poate identifica si īn functie de Pīrīul Cīmpului de Piatra. O poteca de cca 150 m īn urcus ne duce la peretele de calcar unde se afla intrarea, situata lateral spre stīnga la 72 m diferenta de nivel fata de rīu. Este cunoscuta si sub numele de Pestera nr. 9 din Cheile Vīrghisului. Este o pestera fosila cu intrarea de 3x1,30 m si lungimea galeriilor īnsumīnd 300 m. Sistemul de galerii este complicat (a se vedea schita anexa), are o galerie principala si cīteva secundare, paralele, cu bogate formatiuni concretionare. Temperatura 6CC. Este posibila vizitarea cu mijloace de iluminat si echipament de protectie.
Fig. 10. Pestera de sub Dolina (A) si Pestera Calului (B) (dupa Tr. Orghidan si Margareta Dumitrescu)
Pentru detalii asupra pesterilor descrise se reco-manda lucrarea mentionata īn bibliogratie la punctul 2.
Pīrīul Cīmpului de Piatra. Este singura sursa de apa de suprafata pe care o primeste Rīu Vīrghis īn interiorul cheilor. Afluent pe malul stīng, dupa a saptea trecere a potecii peste apa, cu debit important de apa. Īn interiorul cheilor mai īntīlnim diferite marcaje, probabil spre pesteri (banda sau punct galben, īn unghi sau banda albastra), dar nu sīnt clare, nu se cunoaste daca marcheaza un traseu si care.
Dupa iesirea din chei urmam drumul de exploatare īntīlnit si traversam rīul pe podul de lemn. Pe malul drept s-au adunat cīteva gospodarii care apartin de satul Meresti, de care ne despart cca 5 km.
Urcam serpentinele drumului local care ne poarta spre Meresti prin saua dezgolita de padure, dar marcata de cīteva tufe de jnepeni. Sīntem la cota maxima a traseului - 770 m. Drumul coboara catre Meresti, aflat pe DJ 132 A, pe malul drept al Pīrīului Meresti, afluent al Homorodului Mic.
8. TRASEE TURISTICE AUTO sI DRUMURI FORESTIERE
12. Codlea - Pasul Persani - Baile Persani - sinca Veche - Poiana Marului - Pasul Poiana Marului - Zarnesti
Lungime: 65 km Caracteristici: asfaltat, cu exceptia unei mici portiuni (5 km) īntre sinca Noua si Poiana Marului
Dupa ce am vizitat obiectivele de interes turistic din orasul Codlea (biserica evanghelica fortificata, casele taranesti, monumente arhitectonice etc.) si am facut excursii pe Magura Codlei (traseul 1) sau la ruinele Cetatii Negre de la poalele ei (traseul 2), putem porni la drum pe DN 1 catre Pasul Persani. Īnainte de iesirea din oras, pe dreapta, se afla o statie de benzina (PECO).
Drumul ocoleste Padurea Codlei si dupa 4 km, din el deriva spre stīnga un drum asfaltat (1,5 km) care duce pīna la Complexul turistic Codlea (vile, restaurant, strand, loc de agrement). Ne aflam līnga Popasul Caprioarei. Īnainte de a ajunge īn satul Vladeni (540 m), prima si singura localitate pīna la Pasul Persani, īntīlnim pe stīnga un drum forestier (drumul Carierii), pe care se afla traseul 1 spre Magura Codlei si apoi drumul forestier de pe Valea Geamana si afluentii sai. Traversam calea ferata (care ne va īntovarasi pe stīnga pīna la Baile Persani) si intram īn satul Vladeni. Aici pe dreapta īntīlnim traseul 4 de pe Valea Hamaradia (cu drum forestier), spre Vīrful Plesita si Dumbravita.
soseaua continua sa urce de-a lungul Homorodului, pe dreapta si pe stīnga īntīlnind drumurile forestiere de pe Valea Popilnica, si de pe afluentii de la Obīrsia rīului (Ursoaia, Cerboaia etc.). Peisajul este īncīntator.
Trecem prin Pasul Persani (615 m), apoi coborīm pe Valea Persanilor si intram īn satul Persani (475 m). Aici putem vizita biserica ortodoxa (monument de arhitectura). Dupa iesirea din sat, la intersectia cu soseaua de legatura spre comuna sinca Veche, īntīlnim Cabana Dealul Persani si casutele din apropiere, precum si Baile Persani. Parasim DN 1 si dupa 4 km parcursi pe DJ 104 A intram īn comuna sinca Veche, localitate īn care a trait familia lui Gheorghe sincai. Īn apropiere (9 km) se gaseste Poiana Narciselor de la Dumbrava Vadului, monument al naturii.
Din sinca Veche urcam pe malul stīng al Rīului sinca (DN 73 A), īn satul sinca Noua (485 m), unde biserica din lemn numita de localnici ,,Din deal", monument de arhitectura, merita a fi vizitata. DN 73 A ne poarta īn continuare catre frumosul sat turistic Poiana Marului, cu casele īmprastiate pe culmi printre livezi si fīnaturi. Strabatem si o portiune neasfaltata din sosea. Īnainte de Poiana Marului, pe stīnga, apare drumul forestier de pe Vaile Holbav, Gaunoasa si Vulcanita.
La Poiana Marului prezinta interes monumentele de arhitectura: biserica ortodoxa si biserica din lemn. Parasind Valea Poiana Marului, soseaua traverseaza īn serpentine Pasul Poiana Marului (770 m), prin frumoasa padure de foioase si conifere, īn Valea Brebina Mica pīna la Tohanu Vechi (azi apartine de Zarnesti).
La Zarnesti se poate vizita biserica ortodoxa Sf. Nicolae, se pot face numeroase excursii īn īmprejurimi pe Rīul Bīrsa la cabana Plaiul Foii (12 km), Bran (12 km), Rīsnov (12 km) sau īn Muntii Piatra Craiului.
Fig. 11
13. Rotbav - Maierus - Pasul Bogata - Hoghiz -sercaia - Pasul Persani - Codlea
Lungime: 92 km Caracteristid: asfaltat
In Rotbav merita a fi vizitate biserica fortificata si muzeul satesc, iar īn Maierus biserica fortificata si biserica ortodoxa, obiective de interes turistic. Traversarea Muntilor Persani īn zona lor centrala se face pe DN 13 (E 15), urmīnd la īnceput malul stīng al Pīrīului Maierus spre amonte, pīna la locul de popas, cu izvor, numit Fīntīna Alba. Aici īntīlnim traseele 5 spre Vīrful Cetatii (1 104 m), respectiv 8 spre Piscul īnalt (941 m) si Defileul Oltului.
Īn acest loc se afla drumul forestier de pe pīrīul Fīntīna Alba cu variante pe Vaile Rancina si Ţiganului. Ne aflam īn rezervatia naturala Padurea Bogata care se īntinde īn lungul soselei īntre km 35 si 52. Īn serpentine strīnse drumul urca Pasul Bogata (680 m), traversīnd creasta Persanilor centrali, intrīnd īn Valea Bogata si urmarind malul drept al cursului de apa. Pe stīnga, la km 43, se afla Popasul Cabana Vīnatorul si la 1,5 km īn continuare locul de popas Fīntīna Rece.
Dupa ce am depasit drumul forestier de pe Valea Trestia pe stīnga, continuam coborīrea pe Valea Bogata pīna la Hoghiz. Īn localitate putem vizita cele trei castele si biserica reformata.
Din Hoghiz se pot vizita Homorodul si Baile Homorod (10 km), orasul Rupea (10 km). Traseul se desfasoara īn continuare pe DJ 104 catre sercaia, trecīnd prin micul sat Fīntīna, apoi prin Cuciulata. In Cuciulata (460 m) se pot vizita cele doua biserici si muzeul satesc. Un drum comunal se formeaza spre Lupsa, continuat cu un drum forestier pe Valea Lupsa.
Urmatorul sat īntīlnit pe sosea dupa Cuciulata este Comana de Jos, īn care se afla un muzeu satesc. Drumul pietruit pe care ne putem abate la Comana de Sus (470 m) se continua cu un altul forestier pe Valea Comana si cele doua variante importante, pe Valea Purcaru si pe Valea Dabis. Putem vizita: biserica din Comana de Sus, pesterile si rezervatia geologica naturala din vecinatatea sa, precum si mica pestera din Piatra Cerbului (acces prin Valea Tigai, afluent al Vaii Purcaru). Continuīnd drumul pe latura vestica a Muntilor Persani ajungem īn cunoscuta localitate Venetia de Jos. Un drum comunal ne poate conduce la Venetia de Sus (465 m), continuat īn amonte pe Valea Venetia cu un drum forestier si un altul la Baile Venetia de Jos. Īn apropierea statiunii (6 km est) se afla o pestera. Biserica din Venetia de Jos este declarata monument de arhitectura. Trecem prin satul Parau si odata ajunsi īn sercaia, ne abatem pe DN 1 catre Persani, drumul fiind descris īn sens invers īn cadrul traseului 12.
Se pot vizita monumente istorice la sercaia, biserici vechi la Halmeag (4 km) si Vad (4 ha), precum si Poiana Narciselor, rezervatia naturala (8 km) de la Dumbrava Vadului, toate acestea aflate īn afara Muntilor Persani.
14. Rotbav - Maierus - Pasul Bogata - Hoghiz - Racos - Defileul Oltului - Augustin - Maierus
Lungime: 77 km Caracteristici: asfaltat īntre Rotbav si Racos (37 km), cu piatra compresata īntre Racos si Apata (25 km) si din nou asfaltat pīna la Maierus (8 km), foarte degradat īntre 10 km est Racos si Racosul de Sus, accesibil doar motocicletelor.
De la Rotbav prin Pasul Bogata si rezervatia naturala pīna la Hoghiz traseul este comun cu nr. 13. Dupa ce soseaua traverseaza Oltul la iesirea din Hoghiz, īntīlneste la 2 km DC 32 care ne poarta catre Racos īntovarasiti de calea ferata. Traversam o padure de foioase, lasīnd īn dreapta dealul si rezervatia naturala din Cotul Turzunului, format de Olt.
Putin īnainte de a intra īn Racos, spre dreapta peste calea ferata si Rīul Olt, se formeaza drumul catre satul Mateias, localitate īn care se pot vizita: biserica ortodoxa (monument de arta) si Muzeul etnografic satesc.
La Racos (480 m), prezinta interes turistic castelul īntarit si coloanele de bazalt. Posibilitati de acces catre Persanii nordici exista pe poteci locale nemarcate si catre Persanii centrali pe traseul turistic 8. Iesim din localitate (īnsotiti de calea ferata) si strabatem frumosul Defileu al Oltului, īntīlnind pe stīnga Valea Carhaga cu rezervatia fosilifera si traseul turistic 9, dupa care calea ferata ne paraseste trecīnd pe celalalt mal al Oltului. Ne departam de malul rīului, traversam Cormosul si dupa ce mai parcurgem 4 km sosim la Augustin. Portiunea de drum cuprinsa īntre punctul de īntīlnire cu drumul forestier de pe Valea Carhaga si soseaua de legatura dintre Augustin si Racosul de Sus este īntr-o stare de degradare foarte īnaintata, fiind practicabila doar de motociclete. Am traversat din nou Oltul pe malul sau stīng si doar ultimii 2 km de drum au fost asfaltati. Traseul ne poarta īn continuare prin Ormenis (475 m); īn apropiere se afla locul fosilifer (rezervatie naturala) si Apata (475 m), urmarind limita estica a Persanilor Centrali. Drumurile forestiere de pe vaile Remetea, Bozom si Hotaru patrund adīnc īn inima muntelui. La nordul localitatii Apata se pot vizita ruinele Cetatii de Apa (Cetatea Neagra).
15. Vīrghis - Pasul Hoghimas - Jimbor - Homorod
Lungimea: 30 km Caracteristici: nu este asfaltat
Īn Vīrghis (495 m) putem vizita castelul Daniel si numeroase case taranesti, monumente de arhitectura, muzeul de arta populara, iar īn apropiere poiana cu narcise. Sīnt cunoscute apele minerale ce se īmbuteliaza aici. Īn apropiere (12 km), pe drumul forestier de pe Valea Vīrghisului putem ajunge la cunoscutele chei ale Vīrghisului, cu numeroase pesteri.
Pestera Mare a Merestilor, cu o lungime totala a galeriilor de 1 500 m si o fauna bogata, se afla la baza peretelui ,,Stīnca Minunilor". Prima parte a traseului turistic 11 se desfasoara pe acest drum si prin Cheile Vīrghisului. Din Vīrghis DJ 131, acoperit cu piatra, urmareste malul drept al Vaii Hoghimas pe līnga padurea de fag, traverseaza creasta principala a Persanilor de nord prin Pasul Hoghimas (670 m) īn Poiana Hoghimasului si coboara pe līnga Pīrīul Romānilor īn albia majora a Homorodului Mic, līnga Satul Nou. Īn zona Pasului Hoghimas, īn fermecatoarea poiana care ne īnconjura, īntīlnim traseul turistic 10 catre Vīrful Dugau (1 011 m) si Cheile Vīrghisului spre nord, sau Valea Rica si Racosul de Sus spre sud.
La Ocland prezintd interes turistic biserica, declarata monument de arhitectura.
DJ 132 se continua catre aval pe Rīul Homorodului Mic pīna la localitatea Homorod, trecīnd prin satele Jimbor si Mercheasa īn care se gasesc biserici fortificate. La Homorod (460 m) prezinta interes turistic biserica fortificata, iar īn apropiere, pe soseaua asfaltata se poate ajunge la Baile Homorod (2 km).
16. Rotbav - Apata - Baraolt - Vīrghis - Pasul Hoghimas - Jimbor - Homorod - Hoghiz - sercaia - Poiana Marului - Zarnesti - Vulcan - Codlea
Lungimea: 160 km Caracteristici: asfaltat, cu exceptia portiunilor Apata - Aita Mare (2 km), Vīrghis - Pasul Hoghimas - Homorod (33 kmj, sinca Noua - Poiana Marului (5 km), Zarnesti - Vulcan (7 km)
Acest traseu reprezinta aproape un īnconjur al Muntilor Persani, īnglobīnd uneori si portiuni din alte trasee turistice auto.
Din satul Rotbav, unde īntīlnim traseul turistic 6, putīnd vizita biserica fortificata (monument istoric) si muzeul satesc, urmam DN 13 pīna īn comuna Maierus. Aici se pot admira biserica fortificata (monument istoric) si biserica ortodoxa (monument de arhitectura). DJ 131 ne poarta spre Apata īntīlnind, īnainte de aceasta localitate, drumul forestier care intra pe Valea Hotaru. La nord de localitate, īnainte de a traversa Oltul pe malul sau drept, se afla ramasitele Cetatii de Apa sau Apata, obiectiv istoric.
Īn continuare pīna la Vīrghis ne deplasam īn afara zonei aferente Muntilor Persani, soseaua trecīnd prin localitatile Aita Mare, Miclosoara, Capeni, Baraolt si Talisoara. Prezinta interes turistic: biserica fortificata din Aita Mare si bisericile (monumente istorice) din orasul Baraolt. Īn apropierea intersectiei de sosele aflata la 3 km īnainte de Baraolt numita La cruce, pe drumul spre Augustin, se afla un izvor cu apa minerala. De la Talisoara traversam Rīul Cormos si sosim īn comuna Vīrghis.
Portiunea de traseu Vīrghis - Pasul Hoghimas -Jimbor - Homorod este comuna cu traseul 15.
De la comuna Homorod trecem pe la grupul de case adunate īn jurul statiei de cale ferata Rupea, traversam Homorodul si Oltul, poposind īn Hoghiz.
Portiunea de traseu Hoghiz - Cuciulata - Comana de Jos - Venetia de Jos - Parau - sercaia - Baile Persani este comuna cu sectiunea corespunzatoare din traseul 13, iar portiunea Baile Persani - sinca Veche - sinca Noua - Poiana Marului - Zarnesti cu cea din traseul 12.
De la Zarnesti ne deplasam cca 3 km pe DN 73 A si apoi catre stīnga spre comuna Vulcan aflata la poalele Persanilor sudici pe DJ 112 A (neasfaltat). Īn Vulcan (595 m) se poate vizita biserica fortificata (monument istoric), iar DC 61 ne poarta spre satul Holbav, avīnd gospodarii īmprastiate pīna sub Magura Codlei. Īn continuare pe aceeasi sosea, dar acum asfaltata, ne deplasam spre orasul Codlea, dupa ce spre stīnga se desprinde drumul catre Colonia 1 Mai.
Numeroasele drumuri forestiere (aproape 230 km), care patrund adīnc īn munte, īn toate zonele, de pe toate laturile, urmarind īn general vaile cursurilor de apa, fac posibila atingerea celor mai īnalte cote ale muntilor sau ajungerea la alte obiective de interes turistic. Uneori acestea constituie variante ale traseelor auto descrise.
Aceste cdi de acces sīnt, īn general, bine īntretinute datorita exploatarilor forestiere din zona.
Principalele drumuri forestiere din Muntii Persani
|
Drumul forestier |
Lungimea (km) |
De unde īncepe |
Importanta turistica. Obiective |
I. Īn Persanii de sud
v. Pīrīului Auriu 2 strandul Codlea īn zona complexului turistic Codlea,
important loc de agrement
Drumul Carierei 2,5 DN 1 Poarta traseul 1
v. Geamana 7 DN 1
fara nume 1,5 v. Geamana
fara nume 1,5 v. Geamana
v. Boului 5 Vladeni
v. Homorod 3 DN 1 Face legatura peste munte cu drumul
de pe v. sinca
v. Cerboaia 2,5 v. Homorod
v. Ursoaia 2 v. Homorod
v. Holbav 7 DN 73 A Posibilitati de acces catre pantele ves-
tice ale Magurii
v. Vulcanita 7 DF v. Holbav
v. Gaunoasa 9 DF v. Holbav
fara nume 3,5 Vulcan
v. Hoapec 3 Vulcan
v. Lata 3 Colonia 1 Mai
II. In Persanii de centru
Popilnica 7 DN 1 Cale de acces pīna aproape de creas-
ta Persanilor de centru
v. Hamaradia 10 Vladeni Poarta traseul 4. Pestera Hamaradia
v. Crizbav 8 Crizbav Poarta traseul 7. Posibilitati de acces
spre Vf. CetSJii. Varianta 0,6 km v. Catunas si 2 km. v. Ţiganului
La obīrsia - v. Cetatii 4,5 Crizbav Poarta traseul 5 spre Vf. Cetafii
v. Seaca 6 DC 36 Poarta traseul 6 spre Cetatea Eroilor
v. Hotaru-Calabaciu 6,5 DN 13
v. Fīntīna Alba 2,5 DN 13 Poarta traseul 5. Varianta 2 km
v. Boghiz si 1,5 km v. Ţiganului
v. Hotaru 5 DJ 131
v. Bozom 5 Apata
v. Morii 5 Apata
v. Remetea 5 DC 34 Intersecteazti traseul 8.
v. Mare 7,5 Dopca Varianta 2 km v. Podinita
v. Radacinilor 2 DN 13
v. Trestia 3 DN 13
v. Lupsa 7 Lupsa
v. Comana si v. Purcaru 12 Comana de Sus Biserica la Comana de Sus. Rezerva-
tie si pesteri īn vecinatate. Varianta 1,5 km v. Gīrbova, 5 km v. Dabis, 1,7 km v. Tigai si mica pestera din Piatra Cerbului, 0,2 km v. Carpan.
v. Venetia 10 Venetia de Sus īn apropiere Baile Venetia de Jos si o pestera
III. Īn Persanii de nord
v. Rica 10 Racosul de Sus Poarta primele parti ale traseelor 9 si 10
v. Nadas 10 v. Rica Intersecteaza traseul 9
v. Silvas 5 v. Nadas Intersecteaza traseul 9
v. Carbunari 2 v. Rica La confluenta cu v. Rica īncep doua
marcaje turistice
v. Vīrghis 12 Vīrghis Poarta traseul 11 spre Cheile Vīrghisului
De-a lungul lor se afla numeroase cabane forestiere, cantoane silvice sau cabane de vīnatoare, care ofera, īn conditii modeste, posibilitati de adapost pe vreme rea sau pe timp de noapte.
Bicicleta poate fi folosita cu succes īn Muntii Persani si īmprejurimile lor pentru parcurgerea unor trasee de un deosebit interes turistic. Exista īn zona acestor munti numeroase monumente istorice si de arhitectura, rezervatii naturale si monumente ale naturii, statiuni balneoclimaterice, pesteri, chei si pasuri, muzee satesti etc., accesibile pe drumurile auto sau forestiere. Recomandam parcurgerea cu bicicleta a primei parti din traseul 11 (pīna la Cheile Vīrghisului), precum si a traseelor auto 12-16 prezentate anterior, cu fractionarea lor īn cīte doua sau mai multe etape īn functie de posibilitatile de cazare aflate pe parcurs. Nu este indicat a parcurge pe bicicleta mai mult de 50-70 km pe zi. Includerea īn traseele cicloturistice si a unor variante pe drumuri forestiere face posibila cunoasterea mai profunda a acestor munti.
Mentionam īn continuare doar punctele de pe traseele auto care ar putea prezenta dificultati celor care le vor parcurge cu bicicleta precum si locurile recomandate pentru popasul de noapte.
- Pe traseul 12 (auto), cele doua urcusuri dintre Codlea si Vladeni, serpentinele din Pasul Persani si din Pasul Poiana Marului; popas la casutele de la Cabana Dealul Persani, īn satul turistic Poiana Marului.
- Pe traseul 13 (auto), serpentinele din Pasul Bogata si din Pasul Persani, cele doua urcusuri dintre Vladeni si Codlea; popas la Cabana Vīnatorul, īn Comana de Sus, la cabana Dealul Persani, la Complexul turistic Codlea.
- Pe traseul 14 (auto), serpentinele din Pasul Bogata, urcusul de līnga Cotul Turzunului; popas la Cabana Vīnatorul, la Racos.
- Pe traseul 15 (auto), portiunea de traversare a crestei Persanilor īntre Vaile Hoghimas si Romānilor prin Pasul Hoghimas.
- Pe traseul 16 (auto), traversarea prin Pasul Hoghimas a crestei Persanilor si a Pasului Poiana Marului de la limita sudica a muntilor; popas la Vīrghis, Baile Homorod, īn Comana de Sus, la casutele de la Cabana Dealul Persani, īn satul turistic Poiana Marului, la Complexul turistic Codlea.
Se pot parcurge trasee frumoase cu bicicleta pe drumurile forestiere de pe vaile: Holbav si Gaunoasa, Hamaradia, Crizbav, Lupsa, Comana si Venetia, Rica si Nadas, Vīrghis.
Cu toate ca Muntii Persani sīnt mai putin cunoscuti si frecventati de catre turisti decīt alti munti, iar traseele marcate sīnt de data recenta, prezinta un important interes turistic pentru drumetii care doresc sa viziteze atīt obiective naturale, cīt si monumente istorice si de arhitectura, culturale si folclorice. Acesti munti poseda un potential turistic important, obiectivele turistice fiind destul de usor accesibile de pe traseele turistice de picior, auto sau de pe drumurile forestiere.
Cheile Vīrghisului (peste 70 de pesteri) traseele 10, 11;
Defileul Oltului de la Racos traseele 8, 9, 14;
Vīrful Magura Codlei (1292m) traseul 1;
Vīrful Cetatii (1 104 m) traseele 5, 6, 7;
Vīrful Dugau (1011 m) traseul 10;
Coloanele de bazalt de la Racos (rezervatie naturala) traseele 8, 14;
Coloanele de bazalt de la Piatra Cioplita (rezervatie naturala) si Sfinxul Persanilor din traseele 13, 16; Pesterile: Mare de la Meresti (1 500 m), De sub Dolina (300 m) si Calului (220 m) traseele 10, 11;
Scoicilor (800 m) traseele 4, 12, 13;
Tolvajos (peste 80 m) traseul 8;
Hamaradia (cca 30 m) traseul 4;
Piatra Cerbului (20 m), de la Comana de Sus si Venetia de Jos din traseele 13, 16;
sugo traseul 10.
Obiective istorice, culturale si de arta populara
Cetati
Cetatea Neagra (sec. 13) traseul 2;
Cetatea Eroilor (sec. 13) traseele 5, 6;
Cetatea de Apa (Apata) (1351) traseul 16;
Biserici fortificate
Codlea (sec. 13) traseele 1, 2, 3, 12, 13,16;
Vulcan (sec. 15) traseul 16;
Rotbav (1300) traseele 6, 13, 14, 16;
Maierus (sec. 14) traseele 8 (varianta), 13, 14, 16;
Homorod (1270) traseele 15, 16 si din 14;
Jimbor (sec. 18) si Mercheasa traseele 15, 16; (sec. 13)
Castele
Racos (1664) traseele 8, 14;
Vīrghis (sec. 18) traseele 11, 15, 16;
Hoghiz (sec. 12) traseele 13, 14, 16;
Monumente de arta
Biserica ortodoxa din Maierus traseele 8 (varianta) (1787) 13, 14, 16;
Biserica ortodoxa din Mateias (sec. 17) din traseele 8, 14;
Biserica reformata din Hoghiz (1749) traseele 13, 14, 16;
Bisericile ortodoxe din Cuciulata (1749), Comana de Sus (sec. 17) si Venetia de Jos (1818) traseele 13, 16;
Biserica ortodoxa din Persani (1793) traseele 12, 13;
Bisericile ortodoxe din sinca Noua (1761), Poiana Marului (1707) si Sf. Nicolae din Zarnesti (1515) traseele 12, 16;
Casele taranesti din Codlea traseele 1, 2, 3, 12, 13,16;
Casele taranesti din Vīrghis traseele 11, 15, 16;
Muzee satesti
Rotbav traseele 6, 13, 14, 16;
Vīrghis traseele 11, 15, 16;
Mateias din traseele 8, 14;
Cuciulata si Comana de Jos traseele 13, 16.
Dotari turistice
Īn Muntii Persani exista marcajele turistice amintite la traseele turistice de picior, dar acestea sīnt de multe ori nesatisfacatoare ca desime si mod de realizare, iar indicatoarele sīnt aproape inexistente.
|
Nume |
Altitudine |
Nr locuri |
Masa calda+bufet |
Statie autobuz |
Telefon |
Trasee |
Cabana Dealul Persdni 465 16+30* da da 12,13
Popasul Capriodrei 555 - da da da 12,13
Popasul Cabana Vīnatorul 630 4 * da - 13,14
Complexul turistic Codlea 650 52 ** da da da 3
Baile Persani 465 - - da - 12,13
Baile Venetia de Jos 450 - da - 13,16
Baile Homorod 460 100 ** da da da 15,16
* - īn casute, ** - la vile
Cu toate ca Muntii Persani nu poseda mari īnaltimi si abrupturi stīncoase spectaculoase, alpinismul poate fi practicat, de catre sportivi antrenati īn acest sens, pe peretii din pitorestile chei ale Vīrghisului, īn apropierea frumoaselor formatiuni carstice din zona. Accesul la chei se face din Vīrghis pe drumul forestier (12 km) sau din Meresti (5 km), pe traseul turistic 11.
Parcurgerea traseelor alpine de catre turisti nu este indicata, dealtfel, fara un antrenament si echipament corespunzator si fara un cunoscator al traseelor nu este posibila. Īn continuare descriem pe scurt[5] cele opt trasee initiate īn august 1971 de un grup de alpinisti, prezentarea lor facīndu-se īn ordine pe masura ce patrundem tot mai adīnc īn Cheile Vīrghisului din aval (dispre Vīrghis), catre amonte. Aceste trasee se grupeaza pe cinci zone: primele doua trasee, Traseul Meresti si Turnul Porumbeilor, se afla pe malul drept al rīului, dupa ce se traverseaza de doua ori apa prin vad si se ajunge īn dreptul unui grohotis, urmatorul, Traseul Vīnatorului de Munte, se afla pe malul stīng al rīului, la aproximativ 200 m īnainte de a se ajunge la Pestera Mare de la Meresti, urmatoarele trei trasee, Surplombele Pesterii Mari de la Meresti, Turnul Santinela Pesterii si Traseul Marius, se afla īn vecinatatea pesterii amintite, al saptelea traseu, Peretele Citadela Darīmata, se gaseste īn apropierea Pesterii Calului, pe malul drept si ultimul traseu, Turnul de Arama, īncepe la intrarea īn pestera nr. 23, nu departe de Pestera Calului.
Traseul Meresti. Stabilit pe fata nordica a Turnului Porumbeilor are gradul de dificultate IV B, este pitonat si are doua lungimi de coarda. Baza traseului se gaseste la cca 100 m diferenta de nivel fata de rīu, dupa un urcus prin grohotisul revarsat pīna līnga poteca si apoi prin vegetatie.
Turnul Porumbeilor. Traseul are gradul de dificultate IV B, este pitonat si are doua lungimi de coarda. Īnceputul traseului se afla la cca 4 m īn aval de traseul Meresti.
Traseul Vīnatorilor de Munte are gradul de dificultate IV A, este pitonat si are cinci lungimi de coarda.
Surplombele Pesterii Mari, traseu dificil de gradul VI B, amplasat pe Stīnca Minunilor, este pitonat si se escaladeaza cu doua lungimi de coarda. Este cel mai dificil traseu din Cheile Vīrghisului.
Turnul Santinela Pesterii. Traseul este stabilit īn amonte de pestera, foarte aproape, este pitonat, are trei lungimi de coarda si gradul de dificultate IV B.
Traseul Marius are gradul de dificultate IV B, este pitonat si are trei lungimi de coarda. Se afla pe peretele Turnului Santinela Pesterii.
Peretele Citadela Darīmata. Traseul este de gradul IV B, pitonat si are trei lungimi de coarda.
Turnul de Arama. Traseul este de dificultate medie (II B), are doua lungimi de coarda si este pitonat.
Alpinismul s-ar mai putea practica si īn zona centrala a Persanilor, līnga Vīrful Cetatii (1 104 m), īn peretele de sub Cetatea Eroilor, cu acces din Valea Seaca (traseul turistic 6).
Abrupt - Portiune de teren, perete stīncos, foarte īnclinat sau vertical (abruptul de sub Cetatea Eroilor).
Amonte - Spre originea unui curs de apa sau unei vai; invers sensului de curgere; īn susul apei.
Aval - Spre varsarea unui curs de apa; īn sensul de curgere; īn josul apei.
Bazalt - Roca vulcanica bazica, de culoare īnchisa (cenusiu-negru), (exploatarile de bazalt de la Racos si Comana de Sus; coloanele de bazalt, rezervatii naturale).
Bazin hidrografic - Suprafata de teren de pe care īsi colecteaza apele un curs de apa si afluentii sai (bazinul hidrografic al Vīrghīsului).
Carst - Relief rezultat īn zone calcaroase. Termenul defineste generic fenomenele naturale, formatiunile care apar īn aceste zone; lapiezuri, doline, pesteri, avene, chei etc. Acestea sīnt formatiuni carstice.
Chei - Sector īngust dintr-o vale cu versanti stīncosi, īnalti si abrupti. Se formeaza de obicei īn roci calcaroase (Cheile Vīrghisului).
Coasta - Versant, panta a unui deal sau munte (Coasta Ţiganului).
Con de dejectie - Forma de relief de acumulare cu aspect semiconic, rezultata din depunerea de pietris, bolovanis si nisip la gura unui torent sau rīu īn zona unde panta scade brusc.
Conglomerat - Roca sedimentara rezultata din cimentarea naturala a prundisurilor.
Creasta - Limita superioara a unui masiv muntos, materializata de versanti relativ abrupti. Sinonim cu culme sau coama.
Cumpana apelor - Linie de separatie a doua bazine hidrografice vecine; coincide cu o creasta sau o
Coama si dirijeaza apele de suprafata īn sensuri opuse.
Curba de nivel - Linie curba īnchisa, rezultata din sectionarea unei forme de relief cu planuri orizontale echidistante. A merge pe curba de nivel - a merge pe versantul unui munte, pe o panta, fara a urca sau coborī.
Debit - Cantitatea de apa (de obicei īn m3/secunda) care se scurge la un moment dat printr-o sectiune din albia unui curs de apa.
Defileu - Sector de vale lunga īngusta si adīnca formata de un curs de apa īn zone de munte, cuprinsa īntre doua sectoare mai largi (Defileul Oltului de la Racos).
Dolina - Microdepresiune carstica, adīncitura a terenului sub forma de pīlnie, rezultata prin dizolvarea calcarului de catre ape.
Draperii carstice - Formatiuni concretionare, cu aspect de pīnza īn falduri, care se produc īn decursul timpului īn pesteri prin depunerea lenta a carbonatului de calciu din apa care se infiltreaza prin tavan.
Falie - Ruptura a scoartei terestre de-a lungul careia partile opuse sufera o deplasare diferentiata.
Flis - Formatiune geologica alcatuita dintr-o alternanta de depozite marine (argile, marne, gresii) de mare grosime, īn general sarace īn resturi organice.
Formatiuni carstice - Formatiuni care apar īn zone calcaroase, carstice: doline, pesteri, avene, chei etc.
Glacis - Forma de relief aproape neteda si usor īnclinata care margineste un versant de munte.
Gol de munte - Zona caracterizata prin pasuni si vegetatie de talie foarte mica, sau lipsita de vegetatie, aflata deasupra limitei superioare a padurilor.
Grota - Sinonim cu pestera, dar fara a fi asociata cu galerii si fara a avea formatiuni concretionare. la nastere prin actiunea complexa a apelor asociata cu fenomene de prabusire.
Hatis - Padure tīnara, deasa si īncīlcita, greu de strabatut; apare de obicei dupa taierea unei paduri mature.
Intruziune eruptiva - Masa de lava care a patruns īn partea superioara a scoartei terestre, s-a racit si s-a consolidat.
Japs - Varietate de silice (SiO2) amorfa, impregnata cu oxizi de fier, care īi ofera culoarea bruna, rosie, galbena, verde sau neagra.
Jgheab - Fagas adīnc produs pe versantul stīncos al unui munte de actiunea apelor de ploaie.
Lapiez - Microformatiune carstica cu aspect de santulete sau gauri formata prin coroziunea rocilor calcaroase.
Litosol - Sol neevoluat format direct pe roci consolidate, cu un singur orizont gros de cel mult 20 cm.
Magura - Forma de relief, aproape conica, ce se ridica deasupra reliefului īnconjurator (Magura Codlei, Dosul Magurei).
Meandru - Sinuozitate accentuata a unui rīu caracteristica sectoarelor cu panta redusa.
Muchie - Linie de creasta, de obicei ascutita (Muchia Curtului Mic).
Muncel - Munte cu īnaltime mica (Munceii Poienii Marului, Munceii Bogatei).
Ornitofauna - Fauna pasarilor. Avifauna.
Pas - Zona de trecere, de obicei a unui drum, de pe un versant pe altul al unor munti, folosind o sa sau o curmatura (Pasul Poiana Marului, Pasul Persani, Pasul Bogata, Pasul Hoghimas).
Pestera - Gol natural format īn subteran prin actiunea apelor asupra rocilor solubile (de obicei calcar). Pesterile pot fi active, prin care curge un curs de apa, sau fosile, fara prezenta acestuia. Īn pesteri iau nastere formatiuni concretionare (Pestera Mare de la Meresti, Pestera Scoicilor, Pestera de sub Dolina, Pestera Calului).
Picior de munte - Partea inferioara a unei culmi secundare ce se desprinde dintr-o creasta sau dintr-un vīrf, spre fundul unei vai sau depresiuni (Piciorul Magurii).
Piemont - Forma de relief cu aspectul unui īntins plan īnclinat, ce racordeaza o regiune muntoasa de regiunile joase din jur.
Piroclastite - Roci formate din particule solide de dimensiuni diferite, provenite din eruptiile vulcanice.
Plai - Picior de munte acoperit cu vegetatie ierboasa, putin īnclinat, strabatut sau nu de o poteca. Resurgenta - Reaparitia la zi a unui curs de apa, dupa ce a circulat o portiune subteran.
Roci eruptive - Roci de origine vulcanica (ex. andezit, bazalt).
Roci vulcanogen-sedimentare - Roci care au luat nastere prin sedimentarea si consolidarea particulelor solide provenite din eruptiile vulcanice (ex.: piroclastit).
Stalactite, stalagmite - Formatiuni endocarstice concretionare care se produc īn decursul timpului īn pesteri prin depunerea lenta a carbonatului de calciu din apa care se infiltreaza prin tavan. Stalactitele (furfuri) atīrna din tavan, stalagmitele (conice) se ridica pe podea, cīnd se unesc devin coloane.
sa - Portiune mai coborīta a unei culmi sau creste muntoase, marcīnd punctul de minima altitudine dintre doua vīrfuri. Sinonim cu curmatura, daca este stīncoasa.
sisturi cristaline - Roci metamorfice care se desfac īn placi sau īn foi cu suprafete aproximativ paralele.
sleau - Drum natural, batatorit de carute si adīncit de apele de ploaie.
Tuf vulcanic - Roca vulcanogen sedimentara, formata prin acumularea si consolidarea produselor eruptiilor vulcanice.
Versant - Malurile unei vai de munte (versantul drept si versantul stīng īn functie de sensul de curgere
a unui curs de apa, din amonte spre aval); fetele unei culmi sau creste muntoase.
Vīlcel - Vale mica, seaca, cu īnclinare pronuntata, aflata la originea unei vai sau īn aval pe versantii sai.
Cuprins
INVITAŢIE LA DRUMEŢIE
I. CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICĂ
Asezare si limite
Geologia
Relieful
Reteaua hidrografica
Clima
Vegetatia si solurile
Fauna
II. TURISM
Cai de acces
Localitati de pornire īn drumetie
Cabane si popasuri
Monumente istorice si de arhitectura. Muzee
Rezervatii naturale si monumente ale naturii
III. TRASEE TURISTICE
A. Trasee turistice marcate si nemarcate .
1. Codlea - Magura Codlei - Dumbravita
2. Codlea - Cetatea Neagra
3. Codlea - Complexul turistic Codlea
4. Dumbravita - Vīrful Plesita - Valea Hamaradia - Vladeni
5. Crizbav - Vīrful Cetatii - Fīntīna Alba (pe DN 13) .
6. Rotbav - Valea Seaca - Cetatea Eroilor - Vīrful Cetatii
7. Crizbav - Valea Crizbavului - Vīrful Cetatii
8. Fīntīna Alba (pe DN 13) - Piscul Īnalt - Muntele Negru - Defileul Oltului - Racos
9. Racosul de Sus - Valea Rica -Defileul Oltului de la Racos
10. Racosul de Sus - Pasul Hoghimas -Vīrful Dugau - Cheile Vīrghisului
11. Vīrghis - Cheile Vīrghisului - Meresti
B. Trasee turistice auto si drumuri forestiere
12. Codlea - Pasul Persani - Baile Persani - sinca Veche - Poiana Marului - Pasul Poiana Marului - Zarnesti
13. Rotbav - Maierus - Pasul Bogata - Hoghiz - sercaia - Pasul Persani - Codlea
14. Rotbav - Maierus - Pasul Bogata - Hoghiz - Racos - Defileul Oltului -Augustin - Maierus
15. Vīrghis - Pasul Hoghimas - Jimbor - Homorod
16. Rotbav - Apata - Baraolt - Vīrghis - Pasul Hoghimas - Jimbor - Homorod - Hoghiz - sercaia - Poiana Marului - Zarnesti - Vulcan -Codlea ... .
C. Cicloturism
IV. POTENŢIAL TURISTIC
V. ALPINISM
Glosar
Culmea Vīrghisului sapate īn calcare vor fi delimitate īn perspectiva ca o noua rezervatie naturala. Relieful carstic, ale carui pesteri (peste 70) au servit de adapost omului primitiv si faunei (Ursus spelaeus) In epoca glaciatiunii, flora si fauna actuala sīnt de un deosebit interes stiintific si turistic.
|
