Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




Muntii Persani

Turism


Invitatie la drumetie

Fara a avea maretia Fagarasilor, splendoarea Pietrii Craiului, salbaticia cetatii de piatra a Retezatului sau a altor munti, Persanii îsi au farmecul lor. Iubitorii de drumetii vor gasi în cuprinsul acestor munti cu înaltimi modeste Magura Codlei (1292 m), Vîrful Cetatii (1 104 m), Merca (1 002 m), Dugau (1 011 m), îmbratisati de apele: sinca si Bîrsa la sud, de Olt la centru, Homorodul Mic si Cormos la nord, de-a lungul celor 120 km cît masoara creasta pe cumpana apelor), de la Lueta în nord,la Poiana Marului în sud, regiuni de un deosebit pitoresc si interes turistic.



Cele trei pasuri: Persani (Vladeni, 615 m), Bogata (680 m), Hoghimas (670 m), si frumosul defileu al Oltului la Racos, fac posibila traversarea acestor munti cu mijloace moderne. In localitatile limitrofe Muntilor Persani (Zarnesti, Vulcan, Codlea, Rotbav, Maierus, Hoghiz, Homorod, Racos, Vîrghis, Jimbor, Mateias) întîlnim numeroase monumente istorice si de arta, iar la poalele lor cîteva statiuni balneoclimaterice (Baile Persani, Baile Venetia de Jos, Baile Homorod), apele minerale de la Vîrghis si Ocland, complexul turistic Codlea etc.

O bogata retea de drumuri forestiere, urmarind principalele cursuri de apa, patrunde adînc în inima Muntilor Persani. Existenta a numeroase monumente ale naturii, rezervatii naturale (Cotul Turzun, Padurea Bogatii coloanele de bazalt de la Racos si Comana de Sus, locurile fosilifere etc.) si pesteri în cheile Vîrghisului, pe vaile Comana si Hamaradia, ca si lînga Venetia de Jos), fac din aceasta regiune un loc ideal de recreare pentru turistul care nu urmareste performante în parcurgerea unor trasee, ci doar o odihna activa.

Muntii Persani au putine cabane si trasee turistice marcate, dar localnicii de la poalele muntilor sau din cabanele forestiere si de vînatoare asigura cu îngaduinta odihna necesara în timpul noptii, aratîndu-ti totodata si calea spre cele mai tainuite frumuseti.

Putem afirma ca Persanii sînt muntii turismului cu cortul, ai cicloturismului si turismului auto pe soselele care-i traverseaza, pe drumurile forestiere ce duc catre obiectivele turistice. Pentru cei interesati, parcurgerea Oltului cu o ambarcatie, între Maierus si Hoghiz, aduce satisfactii nebanuite, trecînd printr-o zona cu foarte multe meandre pîna la confluenta cu rîul Cormos, Defileul Oltului de la Racos si rezervatia de la Cotul Turzunului.

Nu putem trece cu vederea existenta, la limita sudica a Muntilor Persani, a satului turistic Poiana Marului, cu gospodariile împrastiate pe o suprafata egala cu a multor orase mari, într-o zona de un pitoresc inedit.

Prin prezentarea pentru prima oara a acestor munti într-un ghid turistic, descrierea traseelor existente, precum si încercarea de a initia altele noi, se ofera iubitorilor de natura un teren propice practicarii drumetiei.

septembrie 1977

I. Caracterizare fizico-geografica

AsEZARE sI LIMITE

Muntii Persani, care închid la vest Ţara Bîrsei, se prezinta ca o punte între Carpatii Orientali, din care fac parte, si Carpatii Meridionali. Tocmai din aceste motive exista mai multe opinii privind separarea lor de muntii cu care se învecineaza la nord si la sud, în vreme ce delimitarea lor spre vest si est este precisa. Cuprinsi între meridianele de 25°15' si 25°40' longitudine estica si paralelele de 45°35' si 46°15' latitudine nordica, acesti munti se întind pe o suprafata de cca 1 000 km2.

Valea sinca, continuata cu cea a Bîrsei, desparte la sud Muntii Persani de masivele Fagaras si Piatra Craiului. La nord, Persanii par a fi o prelungire a Muntilor Harghita, de care îi separa totusi aliniamentul ce porneste de la comuna Meresti, trece pe la sud de localitatea Lueta, peste vaile Vîrghisului si Cormosului, pîna la confluenta acestuia din urma cu Valea Fierarului. Limita lor estica se situeaza de-a lungul depresiunii Ţarii Bîrsei (Culoarul Maierus), continuata cu cea a Baraoltului, iar cea vestica este data de catre depresiunile Ţarii Oltului (Fagarasului) si Homoroadelor. Asezari ca Hoghiz, Fîntîna, Cuciulata, Comana de Sus, Venetia de Sus, Grid, Persani, sinca Veche, plasate pe rama vestica, si Augustin, Ormenis, Apata, Maierus, Crizbav, de pe latura estica, subliniaza aceste limite.

Fig.01 Asezarea geografica si limitele Muntilor Persani

GEOLOGIA

Muntii Persani au un mozaic litologic putin obisnuit, care reflecta o evolutie framîntata. Alaturi de sisturile cristaline mai pot fi întîlnite rocile flisului (calcare, conglomerate calcaroase, marne, argile, gresii), cele eruptive (bazalte, andezite, gabrouri, serpentinite, porfire, jaspuri) si vulcanogen-sedimentare (piroclastite, tufuri). Marea complexitate litologica se reflecta în diversitatea formelor de relief, a solurilor si vegetatiei.

Partea centrala a acestor munti este alcatuita din roci cristalino-mezozoice. sisturile cristaline dau un relief greoi si masiv, care au conservat foarte bine suprafata de netezire Poiana Marului. Masivul Gîrbovei din Persanii centrali este constituit în mare masura din roci cristaline, ce dispar însa sub cuvertura de conglomerate, la care se adauga bazalte si tufuri spre nord, gresii si marne la sud. Calcarele raspîndite în zona estica si, fragmentar, În cea vestica a acestor munti, au generat un relief carstic cu versante abrupte, chei, defilee, hornuri, lapiezuri, ca, spre exemplu, în portiunea centrala a Defileului Oltului, pe vaile Vîrghisului, Saratei, Lupsei, precum si cea mai înalta cota a regiunii, Magura Codlei. În functie de vîrsta si de gradul de cimentare, conglomeratele, mai extinse în Persanii centrali, dau versante relativ domoale, dar si cele mai înalte culmi cu relief ruiniform: Vîrful Cetatii, Creasta Crizbav, Gîrbova, Vîrful Negru, Runcul Bogatei, Harhamul Unguresc. Ele apar, de asemenea, si în Defileul Oltului. Marnele, argilele si gresiile sînt raspîndite pe flancul vestic al Persanilor si, fragmentar, pe cel estic. Marnele si argilele cu diverse intercalatii, avînd o duritate mai mica, creeaza un relief monoton si domol, cu vai largi si frecvente alunecari de teren. Un astfel de peisaj se întîlneste în culoarul Vladeni, pe vaile Comana, Lupsa, sinca, Ormenis, precum si în diferite sectoare ale Defileului Oltului. Terasele si conurile de dejectie ale rîurilor sînt alcatuite din sedimente cuaternare.

Persanii sînt fragmentati de falii transversale si arii de scufundare locala cum sînt: Depresiunea Vladenilor, Defileul Oltului la Racos si Valea Lupsei. Prezenta acestor falii explica ivirile de lava si înaintarea marii în miocen din sectorul nord-vestic al Persanilor centrali. Rocile eruptive din Defileul Oltului sînt reprezentate prin bazalte, andezite, gabrouri, serpentinite, porfire. Bazaltele si andezitele de acolo, sau de la Bogata Olteana, Valea Vîrghisului etc. dau un relief colinar, cu interfluvii largi si vai puternic adîncite si strîmte. Coloanele de bazalt de la Racos si Comana de Sus sînt ocrotite ca monumente ale naturii. În ultima localitate apar si jaspuri. Piroclastitele si tufurile formeaza un relief rotunjit pe latura vestica a Persanilor nordici si centrali. Probabil ca toponimul Venetia deriva de la culoarea vinetie a tufurilor.

RELIEFUL

Muntii Persani se caracterizeaza prin altitudine si energie de relief reduse; frecvente depresiuni si înseuari, unele utilizate din vechime ca pasuri; glacisuri si terase la periferia masivului sau în depresiunile interioare. Înaltimea medie de 800 - 1 000 m corespunde unei suprafete de netezire numita de N. Orghidan - Poiana Marului, dupa localitatea unde ea este tipica. Putine culmi (Magura Codlei -1 292 m, Vîrful Cetatii - 1 104 m), martori ai altei suprafete de netezire mai veche de 1 100 - 1 300 m, sculptata în calcare si conglomerate, depasesc nivelul general (800 - 1 000 m). Persanii domina dealurile înconjuratoare cu 100-150 m, deosebindu-se de ele prin litologie, energia reliefului si peisajul specific de paduri întinse si poieni.

Tipul de roci si de relief, variatiile locale ale altitudinii, prezenta vailor adînci si a depresiunilor transversale au determinat împartirea Muntilor Persani în trei sectoare: Persanii de sud, Persanii centrali si Persanii de nord.

Persanii de sud (numiti de V. Mihailescu si Munceii Poienii Marului) se desfasoara între vaile sinca si Bîrsa, la sud, si Depresiunea Vladeni, la nord, pe o lungime de 22 km si o latime de 12 km. Dar altitudinile acestora sînt reduse (800-980 m), printre cele mai înalte putînd fi citate vîrfurile: Hoapecu (980 m), Ciuta (975 m), Cetatuiei (941 m), Frasinet (935 m) si stimbavului (922 m). Înaltimile enumerate sînt depasite cu peste 300 m de proeminenta Magurii Codlei, al carei versant calcaros, luminat de soare la prînz, a fost denumit de localnici ,,Piatra de la Amiaza". Rîurile sinca, Holbav si Hoapec si-au sapat vai adînci de aproape 200-300 m cu versante intens erodate, care despart culmi rotunjite. De aceea asezarile Poiana Marului si Holbav evita în general vaile înguste si umbrite, care nu permit decît o dezvoltare liniara. Casele s-au rasfirat pe ,,dealuri" printre ogoare, fînete si livezi. Padurile de foioase si cele în amestec au ramas cantonate pe vai si în jumatatea nordica a acestei grupe muntoase, unde relieful nu favorizeaza o umanizare intensa. Depresiunea sinca Noua, situata la contactul rocilor cristaline cu cele ale flisului de pe cursul mijlociu al rîului sinca, seamana cu o pîlnie deschisa spre nord-vest. Peisajul colinar, pe alocuri cu aspect de cîmpie, a favorizat stabilirea locuintelor pe fundul plat al vaii, utilizata si pentru agricultura (cereale, cartofi, in).

Persanii centrali reprezinta sectorul cel mai extins si mai unitar din acesti munti. Avînd o lungime de 26 km si o latime de 12 km, ei sînt încadrati la sud de Depresiunea Vladeni, iar la nord de valea Oltului. Masivitatea, altitudinea si gradul de fragmentare ale acestora contureaza doua grupe: estica si vestica. Cea estica, mai înalta si bine împadurita, cu înaltimi de peste 1 000 m (Vîrful Cetatii - 1 104 m, Vîrful Horezu - 1 055 m, Coasta Ţiganului - 1 034 m), alcatuita predominant din sisturi cristaline, corespunde nivelului suprafetei Poiana Marului. Conglomeratele calcaroase, odinioara suprapuse cristalinului, au persistat ca martori de eroziune, formînd creste ascutite si versante înclinate. Rîurile, care si-au sapat vai scurte si înguste, au depus la marginea muntilor numeroase conuri de dejectie. Înaltimile scad treptat cu 100-200 m spre nord si vest, cote ce depasesc frecvent 900 m întîlnindu-se în nord doar la Muntele Negru (967 m), Piscul înalt (941 m), Runcul Bogatei (902 m), iar în vest pe Gîrbova (933 m) si Fefeica (931 m).

Grupa vestica a Persanilor centrali are altitudini mai reduse, adesea cu aproape 500 m comparativ cu cea estica, exceptie facînd doar Magura Pleasa (873 m). Ea este formata din culmi si maguri despartite de vai adînci 250-400 m, depresiuni strîmte sau sei mai înalte (V. Mihailescu numeste seria de maguri dintre Venetia si Mateias - Munceii Plesii si Bogatei). Vaile Lupsa, Comana si Venetia au versante domoale cu aspect de culoare depresionare chiar si în cursul mijlociu, ce au facilitat patrunderea asezarilor în munte. Culoarul depresionar de pe Valea Bogatii, fiind mai îngust, a fost utilizat doar ca pas între Brasov si Sighisoara. Fata de grupa estica, unde satele au luat fiinta pe rama muntoasa, în grupa vestica ele s-au stabilit mai întîi pe fundul plat al vailor si, ulterior, o parte din locuitori au coborît catre Ţara Oltului. Din aceasta cauza se întîlnesc sate duble - Lupsa-Cuciulata, Comana de Sus-Comana de Jos, Venetia de Sus-Venetia de Jos. Intensa despadurire a culmilor accesibile îsi gaseste reflectarea în toponimie. Toponimia Pleasa si Plesita, adesea întîlnite, au semnificatia unor culmi plesuvite de arboret.

Fig 02. Subîmpartirea Muntilor Persani

Depresiunea Vladeni, caracterizata prin cîmpuri largi, terase si piemonturi datorate Homorodului si numerosilor lui afluenti se deschide ca un golf spre Ţara Bîrsei. Climatul de adapost, relieful domol, prielnic agriculturii (cereale, cartofi) si pastoritului, au contribuit la permanentizarea si dezvoltarea localitatilor Vladeni, Dumbravita, Crizbav.

Fig. 03

Fig. 04

Defileul de la Racos a fost creat de Olt prin strapungerea unui complex de roci de origini si duritdti diferite. Incadrata de culmi ale caror înaltimi se mentin aproape la acelasi nivel (700-800m), valea se adînceste cu 100-250 m, Oltul si-a format drum spalînd cuvertura de sedimente pentru ca, ulterior, întîlnind roci dure sa-si croiasca un defileu prin îngustimile caruia îsi strecoara apele. Eroziunea diferentiata a creat în acest mozaic litologic o alternanta de strîmtori si mici depresiuni aparute mai ales la confluenta Oltului cu afluenfii sai. La iesirea din defileu, la varsarea Pîrîului Sarat, Oltul îsi largeste valea cu 2-4 km în mica depresiune a Racosului care urmareste cursul Oltului pe aproximativ 16 km. Aici au luat fiinta localitatile Racos, Mateias, Dopca.

Fig 05

Persanii de nord constituie sectorul cel mai putin impunator, mai jos si mai divizat, care este cunoscut si sub numele de Muntii Dugaului, dupa vîrful cel mai reprezentativ. Se extind pe o lungime de aproape 20 km si o latime de 10 km între valea Oltului la sud si o limita nordica care începe de la Meresti, trece la nord de cheile Vîrghisului, îndreptîndu-se apoi spre confluenta dintre rîurile Cormos si Valea Fierarului (dupa Al. Rosu - Geografia Fizica a României). Spre sud culmile au înaltimi reduse (600-800 m) (Vîrful Pîrîul Fîntînii - 847 m, Vîrful Chingii - 815 m, Vîrful Tipia Racosului - 820 m), atingînd 900-1000m doar catre nord (Vîrful Ascuns - 988 m, Vîrful Merca - 1002 m si Vîrful Dugau 1011 m). Relieful partii vestice este format din culmi rotunjite cu versante putin înclinate, despartite prin largi înseuari. Pe vaile Vîrghisului, Hoghimas si Rica se ivesc abrupturi stîncoase. Vechile suprafete de netezire, aparute pe gresii, conglomerate si marne sînt marcate din loc în loc de maguri corespunzatoare unor intruziuni eruptive (Culmea Piatra Corbului - Lesu). Vîrghisul, strapungînd calcarele culmii Meresti, a creat în cursul superior frumoasele chei cu acelasi nume, marginite de numeroase pesteri (printre care si Pestera Mare a Merestilor, Pestera de Sub Dolina, Pestera Calului).

Altitudinea redusa si frecventa relativ mare a pasurilor accesibile au facut ca înca din vechime Muntii Persani sa reprezinte puntea cea mai circulata între Podisul Transilvaniei si Ţara Bîrsei. Avînd în vedere importanta strategica a acestor trecatori, de-a lungul lor s-au ridicat fortificatii de aparare a c 646d311g 59;ror origine coboara adesea din antichitatea daco-romana. Dintre acestea cele mai cunoscute pasuri sînt: Poiana Marului (770 m), care face legatura pe vaile Bîrsa si sinca între Zarnesti si Fagaras; Persani (Vladeni - 615 m), care permit accesul între Brasov si Fagaras pe vaile Persani si Homorod; Bogata (680 m), care asigura tranzitul între Brasov si Sighisoara pe vaile Maierus si Bogata, prin frumoasa padure a Bogatii; Racos (460 m) asigura prin Defileul Oltului legatura feroviara Brasov-Sighisoara; Hoghimas (670 m), pe vaile Hoghimas si Românilor, face trecerea între depresiunile Baraoltului si Homoroadelor; Meresti (770 m) face legatura între comuna Meresti si Valea Vîrghisului spre Baile Chirui si pe poteca prin Cheile Vîrghisului spre comuna Vîrghis.

REŢEAUA HIDROGRAFICĂ

Toate cursurile de apa care au obîrsiile în Muntii Persani apartin bazinului hidrografic al Oltului.

OLTUL se apropie de munti la Rotbav, iar din aval de Maierus si pîna la Augustin el formeaza o vale larga la limita estica a ramei muntoase. În toata aceasta regiune cu aspect depresionar, numita de geografi ,,Culoarul Maierus", rîul meandreaza puternic, terasele si glacisurile abunda pe latura muntoasa. Galeria verde de stejari, fagi, anini si salcii marcheaza cursul lenes al apei în lunca larga. Farmecul locurilor a fost sugestiv descris de Geo Bogza în ,,Cartea Oltului". Între localitafile Rotbav si Augustin, afluentii Oltului care coboara din Muntii Persani sînt:

Valea Cetatii, care izvoraste de sub Vîrful Cetatii, se varsa în Olt la Rotbav. Mai spre nord, se afla Pîrîul Stînis si Hotarul, ambele cu izvoarele sub Dealul de Fier. Pîrîul Maierus conflueaza cu Oltul în dreptul localitatii cu acelasi nume si îsi are obîrsia sub Vîrful Horezu. În continuare, Oltul primeste Pîrîul Bozom, venit de sub Vîrful Negru, al carui afluent dinspre sud este Hotarul, al treilea curs cu acest nume. La Apata, în Olt, se varsa Valea Lunga cu izvoarele sub Vîrful Fîntînii Rele. Remetea, cu obîrsiile sub Vîrful Piatra Mare, întîlneste Oltul în dreptul comunei Aita Mare. Pîrîul Ormenis se uneste cu Oltul în satul cu acelasi nume si îsi culege apele din apropierea Muntelui Negru. La Augustin, Oltul colecteaza de pe dreapta un afluent mai important, Rîul Cormos, care izvoraste din Muntii Harghita, apoi valea sa formeaza limita estica a Persanilor nordici. Afluentul sau principal este Vîrghisul, ce porneste tot din Muntii Harghita si îsi sapa în calcarele Persanilor chei pitoresti. Din Muntii Persani, Vîrghisul colecteaza pe Hidegas si Hoghimas. Tot în Cormos se varsa Gatul, precum si Rica, unita cu Nadasul, toate cu izvoarele în Persanii nordici.

Între Augustin si Racos Oltul a taiat frumosul ,,Defileu Racos" într-un ansamblu de roci vulcanice si sedimentare. Pe dreapta Oltul primeste Valea Frumoasa si Carhaga, unita cu Chiovesul. La Racos Oltul aduna, tot de pe dreapta, apele Pîrîului Sarat si Podului Mare. Afluentii de pe stînga Oltului, de la Augustin pîna la Racos, sînt: Fenes, cu izvorul sub Dealul Rotund, Valea Topului si Pîrîul Cetatii ce îsi culege apele din Vîrful Piatra Mare. În cotul Turzunului, la Dopca, Oltul are ca tributar Valea Mare, alimentat de pîraie pornite de sub Piscul înalt. Tot în acest meandru al Oltului, lînga localitatea Bogata Olteana, se varsa si Bogata cu sursele sub Dealul cel Mare. Bogata strabate frumoasa rezervatie Padurea Bogatii, unde în apropierea unei case de vînatoare colecteaza Valea Trestiei.

Homorodul, un alt important afluent al Oltului, ia nastere din unirea Homorodului Mare cu Homorodul Mic, ambele cu izvoarele în Muntii Harghita. Homorodul Mic dreneaza latura vestica a Persanilor nordici prin afluentii Alunis, Pîrîul Românilor si Zeifanul cu care conflueaza la Baile Homorod. Homorodul se varsa în Olt lînga Ungra. În meandrul de la Gruiul Vacarului, Oltul primeste Pîrîul Lupsa, izvorînd de sub Vîrful Feteica. Pîrîul Comana, cu cele doua izvoare, Purcaru si Dabis, pornite de sub Creasta Crizbav, se varsa în Olt lînga satul Comana de Jos. La Venetia de Jos Oltul aduna apele Venetiei, pornita de sub Coasta Ţiganului care, în dreptul localitatii Venetia de Sus, primeste apele Pîrîului Venetioara. În aval de localitatea Parau, Oltul este alimentat de Parau, care de la izvoare si pîna catre comuna Parau se numeste Valea Persanilor. Are ca afluenti pe: Valea Lunga, Gridul si Valea Comorilor. Pîrîul Gavanul conflueaza cu Oltul în apropiere de Halmeag.

Un însemnat afluent al Oltului, care constituie limita sud-vestica a Muntilor Persani, este Rîul sercaia, numit în amonte Valea Poiana Marului, iar sinca pîna la localitatea sinca Veche. La Poiana Marului, se uneste cu Valea Alba cu sursa în Dealul Masa Mica. În aval de satul Paltin, în dreptul unui pod de fier, sinca primeste Holbavul, cu izvoarele sub vîrfurile Holbav si Hoapec. Dupa ce ocoleste Dealul stimbavului (922 m), Holbavul culege de pe dreapta apele Pîrîului Gaunoasa, pornit de sub Magura Codlei, iar de pe stînga primeste pe Vulcanita cu obîrsia tot sub Vîrful Hoapec. Înainte de satul sinca Noua, valea se largeste, avînd afluenti de mai mica însemnatate pe dreapta, Ruda Mica si Ruda Mare, ambele izvorîte de sub Vîrful Ciuta. Dupa acest sat, Rîul sinca are pe stînga ca tributar Pîrîul Strîmba cu izvoarele sub Vîrful Ţaga. sercaia (sinca) are în continuare un bazin hidrografic dezvoltat asimetric, mai mult pe stînga, de unde primeste apele pîraielor: Plopoasa, sercaita, Scurta si Balus. lesind din comuna sercaia, rîul se varsa în Olt în dreptul localitafii Halmeag. Strabatînd o regiune depresionara, sercaia (sinca) are un curs lenes si foarte meandrat.

Un alt afluent important al Oltului este Rîul Bîrsa, de la care si-a luat denumirea depresiunea unde este situat orasul Brasov. Izvorînd de sub Vîrful Ţaga, adevarata casa a apelor, prin trei pîraie principale - Bîrsa Grosetului, Bîrsa lui Bucur si Bîrsa Fierului. Bîrsa strabate orasul Zarnesti, taindu-si un culoar de o frumusete aparte printre Muntii Persani si Piatra Craiului. În dreptul fostei localitati Tohanu Vechi, actualmente înglobata la orasul Zarnesti, Bîrsa primeste din Persani, Pîrîul Brebina Mare, iar mai în aval, din Piatra Craiului, pe Tohanita.

Homorodul (Homorodul Vechi), alt afluent mare al Oltului, îsi are principalele surse sub Dealul Mare (932 m), în Persanii sudici. În golful depresionar al Vladenilor, Homorodul are o vale larga cu fundul plat si terase pe ambele parti ale vaii. Afluenti mai cu seama de pe partea stînga sînt: Pîrîul Popilnica, pornit de sub Piscul Strîmt, Pîrîul Hamaradia cu izvoarele sub Dealul Vizesul Mic, Valea Caselor, cu obîrsiile sub Vîrful Plesita si Valea Ursului. Pe dreapta Homorodul primeste Pîrîul Cerboaia, Valea Boului, Valea Carbunelui, Geamana si Pîrîul Auriu, ultimele doua cu izvoarele sub Magura Codlei. Pe valea Pîrîului Auriu s-au construit un strand si un lac de baraj pentru agrement si pescuit. Iesind din Satu Nou, Homorodul, care se numeste acum si Ciucasu, primeste pe cel mai important afluent al sau din sudul Muntilor Persani, Vulcanita. Trecînd prin comuna Vulcan, Vulcanita se uneste cu Hoapecu, apoi cu Valea Lata si îsi continua cursul prin orasul Codlea. Homorodul (Ciucasu) se varsa în Olt la sud de Haghig. Ceva mai la nord, Oltul este alimentat de Crizbav, venit de sub Vîrful Cetatii.

Albiile majore ale principalelor cursuri de apa din aceasta zona sînt presarate cu mlastini temporare, a caror apa se pastreaza pîna în august, sau permanent. Cele mai mari se gasesc de-a lungul Oltului între Rotbav si Augustin, Comana de Jos si Venetia de Jos, si în apropierea comunei Dumbravita, pe Homorod.

CLIMA

Muntii Persani, prin asezarea si altitudinea lor redusa, sînt situati în zona de trecere de la clima bazinului Transilvaniei la cea a versantilor nord-vestici ai Carpatilor de Curbura. Distributia în spatiu a elementelor climatice oscileaza aici mai ales în functie de expunere si altitudine. Tabelul de mai jos reda valorile principalelor elemente climatice din zona respectiva în functie de altitudine.

Elemente climatice

Altitudine

600-1 000m

1000-1 300 m

Temperatura medie anuala (°C)

Temperatura medie din iulie (°C)

Temperatura medie din ianuarie (°C)

Amplitudinea temperaturii medii anuale (°C)

Zile de înghet

Precipitafii medii anuale (mm)

Pe versantii nord-vestici, precipitatiile anuale sînt totusi sub 650 mm. Din aceasta cauza aici pot fi întîlnite elemente de vegetatie silvostepica. Pe versantii estici precipitatiile anuale scad sub 550 mm. Cea mai mare cantitate de precipitatii se înregistreaza de la sfîrsitul lunii mai pîna la jumatatea lunii iulie. Numarul mediu anual de zile senine este de 80-100. Solul este acoperit de zapada peste 70 zile. Grosimea medie anuala a stratului de zapada pe sol depaseste 60 cm. Riscul înzapezirii în Persani este redus, ceea ce permite circulatia prin pasuri tot anul. Prima zi cu înghet posibil este 1 octombrie, iar ultimele îngheturi survin între 21 aprilie si 1 mai. Depresiunea Vladeni are regimul climatic al Ţarii Bîrsei, unde iarna apar inversiuni de temperatura.

Perioada optima pentru practicarea turismului este între lunile mai si octombrie, iar în ceea ce priveste deplasarile cu masina, în tot timpul anului. Prin pozitia lor Muntii Persani sînt expusi direct maselor de aer oceanic ce se deplaseaza peste tara noastra dinspre vest si nord-vest. Vînturile dominante apartin sectorului vestic, nord-vestic si sud-vestic, care conditioneaza si climatul depresiunilor orientate pe aceste directii. Pe versantul estic al Persanilor apare primavara un vînt cu caracter föhnic, cunoscut sub numele de ,,Vîntul Mare" sau ,,Mîncatorul de zapada", care datorita temperaturii ridicate topeste zapada mai de timpuriu. Numarul mediu anual de zile senine din Muntii Persani este de 80-100. Numarul mediu lunar de zile senine este de 10-12 si se înregistreaza în lunile august si septembrie, în vreme ce în iunie sînt doar 4-6, iar în ianuarie-februarie 6-8 zile.

Numarul mediu anual de zile cu ninsoare este de 30-40 (40 de zile se înregistreaza pe vîrfurile cele mai înalte si în Persanii nordici). Numarul mediu anual de zile cu sol acoperit de zapada este de 80, doar în Defileul Oltului, la Racos, este de 60 de zile. În concluzie se poate afirma ca Muntii Persani beneficiaza de un climat temperat continental moderat, cu precipitatii medii, care favorizeaza practicarea turismului.

VEGETAŢIA sI SOLURILE

Pozitia geografica, conditiile litologice si pedoclimatice variate ale acestor munti josi, dar si absenta padurilor de conifere au determinat instalarea unei flore diverse. Fagul (Fagus silvatica), gorunul (Quercus petraea) si carpenul (Carpinus beiulus) ocupa cele mai mari suprafete.

Culmile calcaroase, mai calde, situate mai ales în nod-vestul Persanilor, abunda în elemente termofile ca: stejar pufos (Quercus pubescens) pe Magura Cuciulatei, mojdrean (Fraxinus ornus), corn (Cornus mas), rasura (Rosa gallica), viorea alba (Viola alba), iarba sarpelui (Echium rubrum), nagara (Stipa capillata) si aitele. Printre endemismele carpatice, care îmbogatesc paleta cromatica a acestor munti, se numara garofitele albe de stînca (Dianthus spiculifolius), florile azurii ale crucii voinicului (Hepatica transsilvanica) si cadelnitei (Campanula carpatica), toate pe calcare, precum si inflorescentele rosii ale mierii ursului (Pulmonaria rubra) sau cele galbene de tataneasa (Symphytum cordatum), piciorul cocosului (Ranunculus carpathicus), creasta cocosului (Dentaria glandulosa) si raritatea locala de mur (Rubus persanimontis).

Dintre speciile ocrotite fac parte laleaua pestrita sau bibilica cu flori rosii-pestrite (Fritillaria meleagris), bulbucii galbeni (Trollius europaeus), dediteii violeti (Pulsatilla montana), daria (Pedicularia sceptrum carolinum), specie rara de mlastini nordice, crucea voinicului s.a. Stejaretele (Quercus robur) ocupau pîna acum 200 de ani mari suprafete în acesti munti. Stejarul se gaseste rar, astazi, în grupuri compacte, deoarece a fost defrisat, iar locul lui a fost luat de pasuni si fîneturi. Marturie a vechilor paduri de stejar au ramas doar exemplarele batrîne din pasunile apropiate de Maierus, Bogata, Dumbravita etc. Gorunetele (Q. petraea), care au înlocuit în cea mai mare parte stejarul, urca pe versantele însorite pîna spre vîrfuri. Speciei dominante i se alatura Q. delachampii si stejarul pufos în stratul arbustiv apare paducelul (Crataegus monogyna), alunul (Coryllus avellana), lemnul cîinesc (Ligustrum vulgare,) ienuparul (Juniperus communis), afinul (Vaccinium myrtillus) iar în stratul ierbaceu - paiusul de munte (Festuca drymea), rogozul, horistile, floarea Pastilor (Anemone nemorosa), splinuta (Solidago virgaurea), tataneasa si altele, care înveselesc prin culorile lor verdele padurii.

In Persanii centrali, fagetele ocupa cele mai întinse suprafete, avînd o dezvoltare mare pe versantii vestici si nordici, unde pornesc chiar din lunca Oltului. La limita lor inferioara se amesteca cu gorunul si carpenul, iar la cea superioara cu molidul si bradul. In fagetele, care alcatuiesc paduri bine conturate, o frecventa redusa o au: ulmul de munte (Ulmus montana), artarul (Acer platanoides), paltinul (A. pseudoptatanus), scorusul (Sorbus aucuparia), frasinul. Arbustii - cununita, caprifoiul, paducelul, alunul, murul au o vigurozitate slaba în fagete. Sub frunzisul des al acestor paduri, vegetatia ierbacee rara este reprezentata prin paiusul de munte, rogozul (Carex acutitormis), vinarita (Asperula odorata), clopoteii (Campanula persicilolia), pupezele (Lathyrus vernus), creasta cocosului, macrisul iepurelui, fragii, care prin culorile lor aduc o nota de vioiciune. În raristi se ivesc mestecenii.

Pajistile cu paius rosu (Festuca rubra) si paius (Agrostis rupestris) de pe culmile despadurite sînt folosite ca pasuni si fînete. Pasunatul intensiv a dus la instalarea teposicai (Nardus stricta). Stîncariile sînt restrînse, în acesti munti, fiind acoperite cu tufarisuri de verigariu si cununita. Galeriile înverzite ale vailor Oltului, Homoroadelor, Bogatei, Comanei, sincai si altora au în componenta: anin negru (Alnus glutinosa), fag, carpen, stejar, plop, salcie, mai ales în regiunile înalte, iar în zonele cu altitudine scazuta domina salcetele. Pajistile umede din lunci, acoperite de iarba cîmpului (Agrostis stolonitera), tîrsa (Deschampsia caespitosa), paius, sînt folosite ca baza furajera. Zonele mlastinoase sînt adesea marcate de pamatufurile albe ale bumbacaritei (Eriophorum vaginatum). Baltile Oltului si Homorodului sînt ascunse de trestii, rogoz, nuferi, stînjenei galbeni si mana de apa. Plantatii cu pin silvestru si pin negru se afla îndeosebi pe versantii sudici, iar cu larita, brod si molid pe saua Vladenilor, bazinul Hamaradiei si Crizbavului. Anual afinele si zmeura sînt colectate la Comana de Sus, iar ciupercile la Augustin. Solurile dominante în Muntii Persani sînt cele brune acide prezente îndeosebi sub fagete. Afara de acestea, în partea nord-estica exista soluri brune podzolice sub padurile de fag si stejar, iar în regiunea central-sudica soluri brune podzolice feriiluviale sub fagete si amestecurile acestora cu molidul. Local, în toate etajele de vegetatie apar litosoluri si stîncarii. Izolat, pe calcare s-au dezvoltat rendzinele, iar în zonele umede din lunci se ivesc soluri pseudogleice.

FAUNA

Întinderea mare si compactitatea codrilor, la care se adauga legi de protejare materializate prin constituirea de rezervatii, au creat posibilitatea mentinerii si prosperarii faunei de interes stiintific si economic. Printre mamiferele valoroase din punct de vedere cinegetic o pondere mare o detin: mistretul (Sus scrofa), ursul (Ursus arctos), rîsul (Lynx lynx), cerbul (Cervus elaphus) si capriorul (Capreolus capreolus), mai ales în bazinele rîurilor Vîrghis, Bogata, Lupsa, Comana, Bîrsa, Moierus, Ormenis (în zona Lupsei se organizeaza hraniri complementare pentru mistreti). Urmeaza ca însemnatate vulpea, lupul, jderul, dihorul, veverita, pîrsul s.a. Din multimea pasarilor (mierla, sturzul, ciocanitoarea, pitigoiul, gaita, uliul, cucuveaua, huhurezul), care traiesc în desimea padurilor, impresioneaza prin aspect si obiceiuri: cocosul de munte (Tetrao urogallus) si ierunca (Tetrastes bonasia) raspîndite în bazinele superioare ale rîurilor Vîrghis, Rica, Crizbav, Bîrsa. In ultimul timp în zona Cheilor Vîrghisului au fost observati vulturi de stînca.

Baltile si meandrele parasite ale Oltului si ale unora din afluentii sai adapostesc în stufarisuri si salcete numeroase pasari de balta sau de pasaj: rata, lisita, gîsca, sarsele, sitarul, becatina, stîrcul, gainusa de balta, lacarul. Tot în paduri si fînate apar vipera comuna (Vipera berus), sopîrla de munte (Lacerta vivipara), iar pe malul apelor tritonul (Triturus montandoni) si broasca rosie de munte (Rana temporaria).

Cursul superior al apelor repezi de munte este domeniul pastravului (Salmo trutta fario), care predomina pe vaile: Vîrghis, Bogata, Bîrsa, sinca, Venetia, Comana, Lupsa etc. Pe ultimele trei rîuri s-au facut amenajari speciale, mici cascade artificiale (toplite) pentru înmultirea si cresterea salmonidelor. Scoborul (Chondrostoma nasus), cleanul (Leuciscus cephalus), moioaga sau mreana vînata (Barbus meridionalis petenyi), mreana (Barbus barbus), lipanul (Thymallus thymallus) si platica (Abramis brama danubii) traiesc pe cursul mijlociu al rîurilor. Baltile din zonele inundabile ale Oltului si unii afluenti mai lenti din cadrul depresiunilor, ca si lacul de baraj de lînga strandul Codlea sînt populate cu caras, crap si stiuca.

Nevertebratele si îndeosebi insectele ocupa un loc însemnat în ecosistemele Muntilor Persani. Toponime ca: Piscul Cerbului, Vîrful Ciuta, Valea Ursului, Cerboaia, Dealul Lupului, Gaurile Vulpilor, Plesita Corbului sînt ilustrative pentru fauna padurilor din Muntii Persani. Hidronimul Brebina Mare, vale afluenta a Bîrsei, aminteste de brebul (castor) disparut de multa vreme.

II- Turism

CĂI DE ACCES

Muntii Persani sînt traversati de importante cai de comunicatie care asigura accesul de la est la vest, din Ţara Bîrsei si Depresiunea Baraoltului, catre Depresiunea Fagarasului si a Homoroadelor, si invers. De asemenea, sînt înconjurati de artere de circulatie tot atît de importante. Localitatile cu obiective turistice sau cele care sînt puncte de pornire a potecilor si drumurilor ce ne conduc spre inima muntilor sînt accesibile pe calea ferata, pe drumuri nationale, judetene si comunale, modernizate în mare parte.

CĂI FERATE.
O importanta cale de acces catre sectorul sudic o constituie calea ferata de la Brasov cu punct terminus în orasul Zarnesti, aflat la limita dintre Muntii Persani si Muntii Piatra Craiului si care reprezinta cel mai sudic punct de acces spre aceasta zona.

Calea ferata Brasov-Fagaras face posibil accesul spre sectoarele sudice si centrale ale muntilor, strabatînd zona de demarcatie dintre acestea, cu punct maxim în Pasul Persani (585 m), facînd legatura dintre Depresiunea Bîrsei si cea a Fagarasului. Statiile de cale ferata aferente localitatilor Codlea, Dumbravita (statia Dumbravita Bîrsei), Vladeni (statia Vladeni Ardeal) sau Persani, precum si cele doua halte (Valea Homorod si Bradet) situate în zona de traversare a muntilor, asigura accesul catre ei.

O a treia posibilitate de acces, pe calea ferata, o formeaza linia ferata magistrala Brasov-Sighisoara, care urmareste la început, pornind din Ţara Bîrsei, cursul meandrat al Oltului, traversînd apoi odata cu acesta Defileul Racosului si parasindu-l pentru a însoti un timp, catre amonte, valea Homorodului. Calea ferata se desfasoara de-a lungul limitei dintre sectorul central si cel nordic al Muntilor Persani. Posibilitatile de deplasare catre aceste sectoare sînt create de existenta statiilor de cale ferata de pe parcurs, aferente localitatilor întîlnite: Rotbav, Maierus, Apata, Ormenis (pentru latura estica a sectorului central), Augustin, Racos, Mateias (pentru sectoarele central si nordic) si, în sfîrsit, Rupea (pentru sectorul nordic), prin Baile Homorod. De retinut ca trenurile accelerate si rapide nu opresc în statiile de cale ferata mentionate.

DRUMURI AUTO

DN 73 A, de la Rîsnov catre sercaia, face posibil accesul la limita sudica a muntilor, prin orasul Zarnesti, prin frumosul sat turistic Poiana Marului si prin satul sinca Noua. Drumul traverseaza, între Zarnesti si Poiana Marului, prin Pasul Poiana Marului (770 m), creasta care face legatura între Muntii Persani si Muntii Ţaga, fiind asfaltat cu exceptia unei portiuni de cca 5 km (în curs de asfaltare), situata între Poiana Marului si sinca Noua.

DN 1, asfaltat, este principala cale rutiera care traverseaza muntii, trecînd prin localitatile Codlea, Vladeni si Persani, în susul Homorodului, prin Pasul Persani (615 m) si apoi, în aval, pe valea Persanilor. Prin situarea sa la limita dintre sectorul sudic si cel central al Muntilor Persani, drumul ne conduce catre localitatile si punctele de acces ale acestor sectoare. Între Codlea si Vladeni întîlnim Popasul Caprioarei si varianta (asfaltata) ce duce la complexul turistic Codlea, situat sub Magura Codlei, dupa ce am depasit localitatea Persani, Cabana Dealul Persani si Baile Persani.

DN 13 (în acelasi timp si E 15), asfaltat, ne asigura accesul catre sectorul central al muntilor, urmarind pîna la Maierus rama estica a acestora de-a lungul albiei Oltului, prin localitatile Rotbav si Maierus, dupa ce trimite o varianta asfaltata pîna aproape de Crizbav (DC 36). Traversînd muntii prin Pasul Bogata (660 m), dupa ce a urcat pe valea Maierusului, coboara apoi pe valea Bogata spre Hoghiz si Rupea lasînd pe stînga Popasul Cabana Vînatorul si o varianta neasfaltata catre localitatile Bogata Olteana, Dopca, Mateias si Racos (DC 33).

Prin Defileul Oltului de la Racos, odata cu calea ferata, trece si un drum pietruit, de la Racosul de Sus pîna la Racos (DC 32). Drumul este foarte prost întretinut si aproape impracticabil pentru mijloacele auto într-o portiune situata între Racosul de Sus (DJ 131) si punctul de întîlnire cu drumul forestier de pe Valea Carhaga, în lungime de 5 km. De aici, soseaua asfaltata ne poarta catre Rupea si Homorod, face legatura cu DN 15 si ne asigura accesul catre sectorul nordic al muntilor sau chiar catre cel central. Cale de cca 20 km acest drum urmareste malul drept al Oltului pe limita dintre sectoarele amintite ale Muntilor Persani.

Pe latura vestica a Persanilor centrali, DJ 104 (asfaltat), care face legatura cu DN 1 la sercaia si cu DN 13 la Hoghiz, ne permite patrunderea catre acest sector trecînd prin localitatile Venetia de Jos, Comana de Jos si Cuciulata. Din aceste sate pornesc drumuri comunale pietruite spre localitatile de acces Venetia de Sus, Comana de Sus si Lupsa, continuate cu drumuri forestiere bine întretinute catre obîrsiile vailor cu acelasi nume, pîna sub creasta muntilor.

Nu putem parasi sectorul central al Persanilor fara a mentiona si DJ 131 (asfaltat), de la Maierus la Apata pe malul stîng al Oltului, unde traverseaza Oltul, continuat cu DC 34 (nemodernizat), care ne poarta prin localitatile Ormenis si Augustin. Acesta urmareste malul stîng al rîului aproape pîna în dreptul Racosului.

Accesul catre sectorul nordic al muntilor ni-l asigura DJ 131 (întîlnit si în sectorul central între localitatile Maierus si Apata), prin localitatile Racosul de Sus si Vîrghis, urcînd de-a lungul vaii Hoghimas pîna în Pasul Hoghimas (670 m) si coborînd apoi catre Ocland sau Satu Nou, în valea Homorodului Mic, pe Pîrîul Românilor.

Din comuna Vîrghis un drum forestier, de un deosebit pitoresc, ne poarta în amonte pe rîul Vîrghis, spre frumoasele sale chei. Dupa ce parasim drumul ce a strabatut cheile, un alt drum ne duce, spre stînga, la Meresti pe valea Homorodului Mic, traversînd linia de creasta la 770 m altitudine.

În sfîrsit, o ultima cale de acces catre Persanii de nord, pe rama lor vestica, o formeaza DJ 132 (nemodernizat) de la Rupea pe valea Homorodului Mic, prin localitatile Homorod, Mercheasa, Jimbor, Satu Nou si Ocland. Este continuat de varianta sa DJ132A prin localitatile Craciunel si Meresti pîna la Lueta. Din Homorod se formeaza o sosea asfaltata (DC 30) catre Baile Homorod.

Vom mai aminti doar cele cîteva mici variante existente, din drumurile prezentate, care ne asigura deplasarea spre unele localitati de acces din Ţara Bîrsei: DJ 112 A de la Codlea pîna la Zarnesti, modernizat doar pîna în Vulcan, de unde porneste catre satul Holbav DC 61 (nemodernizat); drumul Brasov - Crizbav, prin Halchiu si Satu Nou (din acesta se desprinde DC 39 nemodernizat), ca de altfel si drumul de legatura nemodernizat (DC 43) dintre Halchiu, Satu Nou, Dumbravita si Vladeni.

DRUMURI FORESTIERE

În afara de drumurile nationale, judetene si comunale, modernizate sau nu, o bogata retea de drumuri forestiere, bine întretinute, ne faciliteaza accesul, cu piciorul, cu bicicleta sau altfel, spre toate sectoarele Muntilor Persani.

În Persanii de sud pe Valea Hoapec, Valea Lata, Pîrîul Auriu, Valea Geamana si afluentii sai; pe Valea Boului, pe afluentii de la obîrsia Homorodului, printre care si Cerboaia, pe vaile Trestioara, Gaunoasa, Holbav si Vulcanita. În Persanii centrali pe vaile Popilnica, Hamaradia, Crizbav, Seaca, Hotaru, Fîntîna Alba si afluentii sai; pe vaile Bozom, Morii, Remetea Mare si afluenfii sai, pe vaile Trestia, Lupsa, Comana si afluentii sai, precum si Venetia. În Persanii de nord pe vaile Carhaga, Rica, Nadas si Silvas, Cormos si afluentii sai; pe valea Meresti.

LOCALITĂŢI DE PORNIRE ÎN DRUMEŢIE

Datorita suprafetei mari pe care se întind, Muntii Persani sînt înconjurati de numeroase localitati, care, fiecare în parte, pot constitui puncte de sosire si de plecare. Astfel, pentru sectorul sudic puncte de plecare sînt localitatile - Zarnesti, Codlea, Holbav, Vulcan, Colonia 1 Mai, Vladeni, Persani, sinca Veche, sinca Noua si Poiana Marului; pentru sectorul central sînt localitatile - Vladeni, Dumbravita, Crizbav, Rotbav, Maierus, Apata, Ormenis, Augustin, Mateias, Dopca, Bogata Olteana, Cuciulata, Comana de Sus, Venetia de Sus si Persani; iar pentru sectorul nordic localitatile - Racosul de Sus, Vîrghis, Meresti, Craciunel, Ocland, Satu Nou, Jimbor, Mercheasa, Homorod si Racos.

PERsANII DE SUD

Zarnesti. Altitudinea 710 m. Oras cu 23.262[1] locuitori este asezat pe rîul Bîrsa, la limita dintre Persani si Piatra Craiului. Centru industrial (Fabrica de celuloza si hîrtie - construita în 1853, Uzinele ,,6 Martie") si comercial. Bogatele resurse de lemn si calcar au dus la dezvoltarea activitatilor legate de exploatarea si prelucrarea lemnului, de obtinerea materialelor de constructie. Posibilitati de acces pe calea ferata (27 km de la Brasov) si pe DN 73 A.

Punct de plecare catre pasul si satul turistic Poiana Marului (din Tohanul Vechi, azi înglobat la oras), spre creasta sudica a Persanilor, la Magura Codlei, pe poteci locale nemarcate, dar si spre Muntii Piatra Craiului (cabana Curmatura - marcaj banda galbena; refugiul Diana - marcaj banda albastra; cabana Plaiul Foii si creasta principala a masivului - banda rosie).

În oras se poate vizita un monument istoric: Biserica ortodoxa Sf. Nicolae. De mentionat ca pe teritoriul orasului au fost descoperite doua monumente funerare romane, caramizi cu sigiliul Legiunii XXII Gemina si un tezaur monetar din epoca daco-romana.

Codlea Altitudinea 565 m. Oras cu 22.474[2] locuitori, situat la poalele Magurii Codlei pe Pîrîul Vulcanita. Important centru industrial (moderna fabrica de coloranti "Colorom", unde se obtin aproape 200 coloranti, Fabrica de articole din tabla, Fabrica de mobila ,,Magura Codlei", o fabrica de textile, una de conserve etc.) si comercial. De amintit, renumitele sere de la Codlea ale caror flori si legume au obtinut numeroase premii la expozitii internationale, precum si exploatarile de calcar. Posibilitati de acces, pe calea ferata si pe DN 1. Statie de alimentare cu benzina (PECO) în oras, la iesirea catre Fagaras.



Pe soseaua asfaltata la 5,5 km de oras, pe valea Pîrîului Auriu, se afla complexul turistic Codlea cu vile, strand, restaurant etc. Din centrul orasului pornesc trei trasee turistice marcate: 1 catre Magura Codlei si Dumbravita, 2 catre ruinele Cetatii Negre si 3 catre complexul turistic Codlea, trasee descrise la capitolul III A. În oras se pot vizita biserica evanghelica fortificata, monument istoric, si cîteva case taranesti vechi, declarate monumente de arhitectura.

Vulcan. Localitate rurala cu peste 900 de gospodarii, asezata pe Pîrîul Vulcanita la altitudinea de 595 m, resedinta comunei cu acelasi nume, prin care trece DJ 112 A, dar si o varianta asfaltata, direct de la Brasov prin Cristian. Din comuna exista posibilitati de acces catre zona Persanilor, de la sudul Magurii Codlei pe DC 61 spre satul Holbav, sau pe drumul forestier de pe Valea Hoapecului.

Biserica fortificata din localitate, monument istoric, prezinta interes turistic.

Holbav. Sat component al comunei Vulcan, amplasat pe culmea de legatura dintre Magura Codlei si Pasul Poiana Marului, la altitudinea de 750 m, cu mare parte din cele peste 550 gospodarii împrastiate pe culmile dezgolite de la sud-vest de Magura.

Vladeni. Sat component al comunei Dumbravita cu peste 400 gospodarii, asezat la confluenta Hamaradiei cu Homorodul. Aflata la altitudinea de 540 m, pe cele doua cai principale de comunicatie, care traverseaza muntii prin Pasul Persani (calea ferata Brasov-Fagaras si DN 1), localitatea a dat numele zonei înconjuratoare - Culoarul Vladenilor sau Depresiunea Vladeni.

Din centrul comunei porneste traseul turistic 4, pe Valea Hamaradiei, peste vîrful Plesita (860 m) la Dumbravita, în sectorul central al muntilor. La culmea de legatura dintre Magura Codlei si Pasul Persani, se poate ajunge pe drumurile forestiere de pe Valea Geamana si afluentii sai, sau pe Valea Boului.

Persani. Sat component al comunei sinca Veche, cu aproape 350 gospodarii, la 475 m altitudine, pe valea cu acelasi nume. Este deservit de cele doua artere principale de comunicatie amintite. Exista posibilitati de acces catre Persanii sudici si centrali pe poteci locale nemarcate. În localitate prezinta interes turistic biserica ortodoxa, declarata monument de arhitectura, iar în vecinatatea sa putem vizita urmatoarele obiective turistice:

- Baile Persani (altitudine 465 m). Statiune balneo-climaterica de interes local (sezoniera), situata la 1,5 km de satul Persani, cu ape minerale de zacamînt descoperite în anul 1928. Caracteristicile statiunii sînt: ape clorice, sodice, bicarbonatate, calcice, feruginoase, hipertone, namol sapropelic (de turba). Exista patru izvoare cu apa minerala (mineralizare totala 18,4 g la litru), instalatii pentru bai calde si doua bazine exterioare de apa minerala.

- Cabana Dealul Persani se afla în vecinatatea bailor, la intersectia DJ 104 A (asfaltat) cu DN 1.

sinca Noua. Sat cu aproape 450 gospodarii, apartinînd de comuna Poiana Marului, situat pe Rîul sinca la 485 m altitudine. Este strabatut de DN 73 A la limita sudica a muntilor. Potecile locale nemarcate fac posibil accesul catre Vîrful Ciuta (975 m) si Dealul Mare (932 m). Exista o legatura peste munte, am putea spune un mic pas, urmînd drumul forestier de pe Valea Trestioara din aval de localitate, catre drumurile forestiere de pe vaile de la obîrsia Homorodului, spre culoarul Vladenilor.

Se poate vizita biserica ortodoxa de lemn ,,Din deal" (numita astfel de localnici), monument de arhitectura.

Poiana Marului. Frumoasa localitate cu aproape 1 100 gospodarii, mare parte împrastiate pe dealurile si culmile din jur, este declarat sat turistic. Centrul civic al comunei este situat la 650 m altitudine pe Valea sinca (numita aici Valea Poiana Marului). Prin comuna trece DN 73 A, care face legatura dintre Zarnesti si Fagaras la limita sudica a muntilor. Pozitia localitatii este de un deosebit pitoresc. Din aceasta zona pornesc poteci de acces atît catre Muntii Persani, cît si catre Muntii Ţaga.

Biserica ortodoxa si biserica din lemn sînt declarate monumente de arhitectura si merita sa fie vizitate.

PERsANII CENTRALI

Localitatile Vladeni si Persani, descrise mai sus, constituie puncte de pornire si spre zona sudica a Persanilor Centrali.

Dumbravita. Cea mai mare localitate rurala de la poalele Muntilor Persani, asezata la 520 m altitudine pe Valea Homorodului, la confluenta cu Valea Caselor. Are peste 1 300 gospodarii. Resedinta a comunei cu acelasi nume, s-a numit în trecut Ţîntari. Prin sat trece o cale ferata (statia Dumbravita Bîrsei), DC 43 (nemodernizat) de legatura cu satele învecinate, precum si DC 44, care face legatura cu DN 1. Din centrul comunei porneste traseul turistic 1 spre Vîrful Magura Codlei si orasul Codlea, precum si traseul 4 spre Vîrful Plesita (860 m) si Valea Hamaradiei pîna în satul Vladeni.

Crizbav. Sat cu peste 500 gospodarii aflat pe valea cu acelasi nume, la altitudinea de 570 m, component al comunei Halchiu de care este legat printr-un drum nemodernizat. Un alt drum, de asta data asfaltat pîna aproape de localitate, face legatura cu DN 13. Din centrul satului porneste traseul turistic 5, cel mai comod si sigur, catre zona înalta a Persanilor centrali (Vîrful Cetatii - 1 104 m), precum si traseul 7 catre acelasi vîrf, prin Valea Crizbavului. În vecinatatea vîrfului se afla Cetatea Eroilor.

Rotbav. Sat care intra în componenta comunei Feldioara, cu aproape 400 gospodarii aflate pe malul stîng al Oltului, pe unde trec calea ferata si DN 13. Are altitudinea de 500 m. Din centrul satului porneste traseul 6 catre Cetatea Eroilor si Vîrful Cetatii, pe Valea Seaca.

Interes turistic prezinta biserica evanghelica fortificata, monument istoric si muzeul satesc arheologic. În vatra satului au fost gasite urme din epoca bronzului.

Maierus. Comuna cu peste 700 gospodarii, asezata la 480 m altitudine pe malul Oltului la confluenta cu Pîrîul Maierus. Din sat, DN 13 paraseste Oltul spre Pasul Bogata, calea ferata continuînd a se desfasura de-a lungul acestuia. Prezinta interes turistic cele doua monumente: biserica evanghelica fortificata, monument istoric si biserica ortodoxa, monument de arhitectura. O varianta a traseului turistic 8 ne conduce catre Vîrful Piscul Înalt (941 m).

Apata. Comuna cu cca 680 gospodarii aflata la altitudinea de 475 m pe malul stîng al Oltului. Accesul aici este posibil pe calea ferata si drumul judetean de legatura, asfaltat, dintre Maierus (DN 13) si orasul Baraolt. Drumul forestier de pe Valea Remetea întîlneste traseul turistic 8. Ruinele Cetatii de Apa (Cetatea Neagra), aflate la nord de comuna, prezinta interes turistic.

Ormenis. Comuna situata la altitudinea de 475m, cu aproape 600 gospodarii. Accesul principal aici se face pe calea ferata, iar potecile locale nemarcate fac posibila atingerea celui mai înalt vîrf din aceasta zona a Persanilor (Muntele Negru - 967 m). În apropiere de localitate se afla un loc fosilifer declarat rezervatie naturala.

Mateias. Mic sat cu cca 200 gospodarii din raza comunei Racos, înconjurat pe trei laturi de Olt, situat la altitudinea de 470 m. Prezinta interes nu atît ca punct de plecare pe potecile care duc catre munti, ci mai mult pentru cele doua obiective turistice din cuprinsul sau: biserica ortodoxa, monument de arhitectura, si muzeul satesc, unde sînt amenajate interioare taranesti vechi, sînt expuse obiecte de ceramica populara, obiecte crestate în lemn etc. În Mateias se pastreaza portul popular tradifional. Accesul la localitate se face în special peste Olt de la calea ferata (halta Mateias) sau DC 32 (modernizat) dintre Rupea si Racos.

Cuciulata. Sat cu aproape 500 gospodarii, apartinînd de comuna Hoghiz, situat la altitudinea de 460 m. Amplasat pe valea Pîrîului Lupsa, constituie un punct de plecare spre Persanii centrali, prin micul sat Lupsa cu mai putîn de 11 gospodarii si pe drumul forestier care urmeaza cursul pîrîului. Obiective turistice: biserica ortodoxa si biserica din lemn (monumente de arhitectura), precum si muzeul satesc. În acest sat s-a nascut Aron Pumnul (1818-1866), dascalul lui Eminescu. Pe placa comemorativa scrie ,,Luptator pentru drepturile Românilor, dascal si îndrumator al neamului".

Comana de Sus. Sat asezat la 470 m altitudine pe Pîrîul Comana, apartinînd de comuna Comana. Are aproape 200 gospodarii. Drumul forestier care urmareste în amonte valea ne conduce în apropierea satului, la cîteva mici pesteri, la coloanele de bazalt de la Piatra Cioplita (rezervatie geologica) si la Sfinxul Persanilor. Pe teritoriul satului a fost descoperit un tezaur monetar din epoca daco-româna.

La Comana de Jos se afla sediul comunei Comana, prin care trece soseaua asfaltata si se poate vizita muzeul satesc de etnografie.

Venetia de Sus. Sat cu aproape 250 gospodarii, care apartine de comuna Parau, este asezat pe valea Pîrîului Venetia la altitudinea de 465 m. Acces prin Venetia de Jos, sat în care se poate vizita biserica ortodoxa, monument de arhitectura. Pe drumul forestier, care urmareste pîrîul spre amonte, se poate ajunge catre zona înalta a muntilor.

În vecinatate se pot vizita alte obiective turistice:

- Baile Venetia de Jos (450 m altitudine). Statiune balneoclimaterica sezoniera aflata la 3 km est de satul cu acelasi nume, la poalele dealului Dosul Magurii, cu ape minerale descoperite în anul 1923. Caracteristicile statiunii: ape clorice, sodice, bicarbonatate, feruginoase. Se gasesc sase izvoare cu apa minerala (mineralizare totala de 3,6 g la litru), instalatii pentru bai calde si bazine pentru bai calde si reci, precum si izvor amenajat pentru cura interna.

- Pestera aflata la 6 km est de statiunea balneo-climaterica.

PERsANII DE NORD

Racos. Comuna cu peste 700 gospodarii, asezata pe malul drept al Oltului la iesirea din defileul care-i poarta numele, la altitudinea de 480 m. Cunoscuta în special pentru exploatarile de bazalt si calcar. Pe calea ferata si pe DC 32 de la Rupea (asfaltat), se poate ajunge în localitate, care constituie cel mai sudic punct de plecare din zona, iar pe poteci nemarcate spre sectorul nordic al Persanilor. Din comuna porneste traseul turistic 8 catre Pasul Bogata, iar de la halta C.F.R. Pavilioanele Oltului, aflata pe acelasi mal al Oltului, în amonte, porneste traseul turistic 9 spre Valea Rica si Racosul de Sus.

În localitate prezinta interes turistic castelul Bethlen, monument istoric. În apropiere se pot vizita: ,,Masa lui Mihai Viteazul" sapata în stînca, doua rezervatii naturale - coloanele de bazalt si locul fosilifer de pe valea Carhaga (traseul 9).

Racosul de Sus. Sat component al orasului Baraolt, cu peste 360 gospodarii, situat la confluenta Pîrîului Rica cu Cormosul la altitudinea de 475 m. Cunoscut prin exploatarile de carbune si ca mica statiune balneoclimaterica (ape carbogazoase, feruginoase, bicarbonatate, calcice, clorice, sodice, magnezice, hipertone).

Exista mai multe posibilitati de patrundere în munte: spre sud, pe traseul turistic 9, pe traseul turistic 10, spre nord, catre Cheile Vîrghisului, prin Pasul Hoghimas si Vîrful Dugau (1 011 m), precum si pe drumurile forestiere de pe vaile Rica si Nadas. În apropiere se afla exploatari de carbune la suprafata.

Vîrghis. Comuna asezata pe valea Pîrîului Vîrghis, la 495 m altitudine, avînd aproape 600 gospodarii. Aici sînt cunoscute exploatarile de carbune si calcar, precum si apele minerale (feruginoase, bicarbonatate, calcice, sodice, magnezice, carbogazoase, hipotone) din zona, care se îmbuteliaza.

Punct de acces, prin pasul Hoghimas, pe Valea Homorodului Mic, precum si pe poteca ce strabate frumoasele chei ale Vîrghisului (monument al naturii cu numeroase pesteri), cu legatura spre Meresti. Din localitate începe traseul turistic 11, catre chei. Poteci locale ne pot conduce cu usurinta spre zona înalta a Persanilor de nord.

Aici prezinta interes turistic castelul Doniel (monument de arta), muzeul de arta populara, avînd ca specific sculptura în lemn si mobilierul pictat si poiana cu narcise din apropiere (monument al naturii).

Meresti. Comuna cu peste 700 gospodarii, aflata pe Homorodul Mic, la 560 m altitudine, la limita nordica a Persanilor. Posibilitati de acces la Vîrful Dugau (1011 m), cel mai înalt din sectorul nordic al munjilor, pe poteci nemarcate catre Cheile Vîrghisului si localitatea Vîrghis, pe traseul turistic 11.

Ocland. Satul de resedinta al comunei cu acelasi nume, asezat la 495 m altitudine, pe Valea Homorodului Mic, cu aproximativ 250 gospodarii. Doua drumuri judetene nemodernizate fac legatura peste munti, unul prin Pasul Hoghimas cu localitatea Vîrghis, iar celalalt cu localitatile de pe Valea Homorodului Mic (Jimbor, Mercheasa si Homorod). Potecile locale ne poarta spre zona de creasta a muntilor. Demna de amintit este poiana cu narcise din apropiere.

Jimbor. Sat cu aproximativ 300 gospodarii, situat pe Homorodul Mic, la 485 m altitudine, component al comunei Homorod. Potecile locale ne înlesnesc patrunderea pe munte. În localitate prezinta interes turistic biserica evanghelica fortificata.

Mercheasa. Sat component al comunei Homorod cu cele aproximativ 300 gospodarii amplasate la 480 m altitudine pe Valea Homorodului Mic. DJ 132 face legatura cu localitatile situate în lungul vaii. Se poate vizita în sat biserica evanghelica fortificata, monument istoric.

Homorod. Comuna asezata la 460 m altitudine la confluenta celor doua Homoroade, avînd aproape 400 gospodarii. Este legata prin drumuri modernizate de orasul Rupea si de DN 13 (Brasov-Sighisoara). Posibilitati de acces spre munti, prin Baile Homorod pe un drum asfaltat, apoi mai departe pe poteci locale. În localitate prezinta interes turistic biserica fortificata, iar în apropierea sa Baile Homorod (460 m altitudine), care ofera bai calde cu apa minerala, cura cu ape minerale si peste 100 locuri de cazare în vile. Caracteristicile apelor - sulfuroase, clorice, sodice, bicarbonatate, feruginoase, hipertone; namol sapropelic. Statia de cale ferata Rupea asigura accesul la bai.

CABANE sI POPASURI

Cabana Dealul Persani (465 m altitudine este asezata pe DN 1, la km 213, la intersectia cu DJ 104A în apropierea Bailor Persani si a statiei de cale ferata Persani. Dispune de 16 locuri în cabana, 30 locuri în cele 15 casute din vecinatate, precum si de un restaurant.

Popasul Caprioara (555 m altitudine), asezat la 4 km nord de orasul Codlea, pe DN 1 (km 187), la intersectia cu DC 63, asfaltat, care duce la complexul turistic Codlea. Are restaurant, dar nu exista posibilitati de cazare. Exista posibilitati de campare în apropiere.

Complexul turistic Codlea (650 m altitudine). Asezat pe valea Pîrîului Auriu. Dispune de vile cu 52 locuri de cazare, restaurant, un strand alimentat de izvoare mezotermale (20°C), lac de acumulare si teren pentru camping. La complex se poate ajunge din DN 1, în dreptul popasului Caprioarei, pe DC 63 modernizat (1,5 km). Traseul turistic 3 ne poarta peste deal în orasul Codlea, iar o alta poteca urca spre Magura Codlei (1 292 m).

Popasul Cabana Vînatorul (630 m altitudine). Amplasat la km 43, pe DN 13 (E 15), în rezervatia naturala complexa aflata de-a lungul Pîrîului Bogata, în vecinatatea pasului Bogata. Cele mai apropiate localitati: Maierus 10 km si Hoghiz 14 km. Are restaurant si vizavi doua casute cu cîte doua locuri. La 4 km (km 38,6) se afla punctul Fîntîna Alba de unde începe traseul turistic 5 spre Vîrful Cetatii si Crizbav, precum si traseul 8 catre Piscul înalt si Racos.

În afara de cabanele si popasurile amintite, turistii mai pot apela la casele de vînatoare si cabanele forestiere asezate pe vaile cu drumuri forestiere, consemnate în tabelul drumurilor forestiere si pe harta anexa.

MONUMENTE ISTORICE sI DE ARHITECTURĂ. MUZEE

Muntii Persani, prin particularitatile lor geografice, au permis instalarea si perpetuarea societatii umane înca din preistorie. Multiple sînt dovezile continuitatii de locuire în aceasta zona, aflate în muzeele satesti, la sectiile de istorie ale muzeelor judetene din Brasov si Sibiu. Pe acest teritoriu s-au gasit: valuri de aparare, drumuri române, cetati, biserici fortificate, toate cu rol de protejare împotriva navalitorilor; trecatorile, drumul de-a lungul Oltului, depresiunile Bîrsei si Homoroadelor asigurau deplasarea nestingherita a negustorilor si trupelor regulate. În acest context se înscriu: cetatile daco-romane (Crizbav, Cetateaua, Jimbor, Hoghiz, Comana de Sus), cetatile medievale din zonele cele mai înalte (Magura Codlei, Vîrful Cetatii) si din Apata, bisericile fortificate din Vulcan, Codlea, Rotbav, Maierus, Homorod, Mercheasa, Jimbor, castelele din Vîrghis, Racos si Hoghiz. Ocupatiile principale ale locuitorilor - agricultura, cresterea animalelor, exploatarea si prelucrarea lemnului (Cuciulata, Comana de Sus, Bogata Olteana, Vîrghis), vararitul (Cuciulata, Comana de Sus, Venetiile, Vladeni), moraritul (mori de apa), industria textila casnica (pive, razboaie de tesut postav), cojocaritul etc. îsi gasesc un loc de cinste printre exponatele sectiilor etnografice ale muzeelor satesti.

Biserica evanghelica fortificata din Codlea, cladita initial în stil romanic (sec. XIII) si reconstruita ulterior în stil gotic (sec. XVI), este unica biserica din Ţara Bîrsei fara turn. Fortificatia care o înconjura, considerata cea mai mare din regiune, a început la 1342 si a continuat pîna în sec. XV. Cetatea are doua rînduri de ziduri cu camari pentru adapostirea alimentelor si asediatilor si turnuri patrate întretinute odinioara de bresle (Turnul Ţesatorilor era cel mai mare). Unele case taranesti, de pe strada Noua si strada Magurii din Codlea, au fost incluse ca monumente arhitectonice datorita stilului lor reprezentativ pentru o anumita epoca si regiune.

Pe latura sudica a Magurii Codlei (la altitudinea de 913 m), în vecinatatea Drumului Sasilor azi parasit, a fost zidita de cavalerii teutoni Cetatea Neagra (sec. XIII). (Lungimea de 100 m si latimea de 12-55 m). Arsa în 1335 deoarece devenise centru de rezistenta împotriva regalitatii, din cetate au ramas doar ruine. La Cetatea Neagra duce traseul turistic 2, care porneste din Codlea.

La Crizbav s-au descoperit urmele unui castru roman, care facea parte din sistemul de aparare al Oltului. La nord de sat, aproape de Vîrful Cetatii, pe o stînca cu padurice de pini, sînt ruinele unui turn înalt de 10 m, ramas din Cetatea Eroilor (sec. XIII). În sec. XIV cetatea cu o pozitie strategica avantajoasa a intrat în stapînirea regalitatii. La cetate duce traseul turistic 6 care porneste din Rotbav.

Biserica evanghelica fortificata din Rotbav a fost înaltata în jurul anului 1300. În sec. XV se construieste cetatea din jurul bisericii, care a suferit cu aceasta ocazie transformari. Muzeul satesc de arheologie, deschis la caminul cultural din localitate, expune panouri cu texte si fotografii, vase neolitice, obiecte din epoca bronzului, obiecte feudale etc.

Biserica evanghelica fortificata din Maierut, în stil gotic, cu altar baroc, a fost ridicata în sec. XIV. Zidurile împrejmuitoare de cetate, înalte de 12 m, apartin sec. XV-XVII. Biserica a ars la 1573 si a fost reconstruita între 1791-1793, mentinîndu-se contrafortii exteriori. Din incinta au ramas doar ruine. Biserica ortodoxa (1787) ctitorita de familia Leca din Brasov are forma de bazilica romana, înconjurata de asemenea de ziduri de aparare. Fresca este atribuita lui Ioan de Turches.

La iesirea din Apata, catre Ormenis se afla ruinele Cetatii de Apa (Cetatea Neagra), construita între anii 1342 si 1351, care apara Ţara Bîrsei de navalirile tatare. Cetatea, dependenta initial de Bran si ulterior de Brasov, era înconjurata de un lac alimentat de Olt. Inscriptia (1638) de pe turn, pastrata pîna azi, pomeneste numele unor oameni si despre o scoala.

Din Cetateaua, situata pe Dealul Cetatii de pe malul stîng al Oltului (la altitudinea de 530 m), au persistat ruinele din piatra ale unor ziduri groase. Initial cetatea a fost dacica, devenind apoi romana, iar în final pecenega.

Castelul din Racos (construit în perioada 1625-1664) a apartinut pe rînd familiilor Bethlen, Sukosd si Teleki. Castelul a fost vizitat de domnitorii refugiati ai Ţarii Românesti - Constantin Basarab si Grigore Ghica. Ocupa 3.200 m2 si are o forma rectangulara, la colturile careia se afla patru turnuri cilindrice, iar pe latura de sud, la intrare, un impunator turn rectangular. Un turn de colt este azi distrus în mare parte. Cea mai importanta încapere, sala cavalerilor, aflata pe latura nord-estica, este ruinata. Se mai pot zari urmele vechilor santuri de apa care împrejmuiau zidurile. Pe coridoarele zidurilor interioare se mai pastreaza ramasite ale decoratiilor florale despre care traditia spune ca ar fi opera unor prizonieri greci.

Biserica ortodoxa din Mateias (sec. XVII) a fost prevazuta ulterior cu contraforti si turnul clopotnitei. Biserica are frumoase vitralii pictate, iar fresca interioara a fost executata de Gheorghe Zugravul de la scoala din Scheii Brasovului. Muzeul satesc este o imagine a istoriei locale, pornind din paleolitic pîna în zilele noastre. El cuprinde piese arheologice, elemente de port, un interior de casa taraneasca, crestaturi în lemn si ceramica populara.

Fig 06. Obiectivele de interes turistic din Muntii Persani si împrejurimile lor

Ltnga Hoghiz s-au descoperit ruinele castrului roman Pons Vetus (dimensiunea 165x200 m), amplasat pe o terasa a Oltului în vecinatatea podului construit de romani. Castrul reprezenta un pilon al centurii de aparare romane, paralel cu Oltul. Au fost descoperite doua rînduri de ziduri din incinta, ruine de cladiri si conducte de canalizare. Inscriptiile atesta existenta acolo a unitatii militare Cohors III Galorum. Pentru apararea drumului ce trecea prin Pasul Bogata s-au construit în mijlocul unor parcuri naturale de stejari seculari trei castele: Kalnoky (construit în secolele Xl-XII), din care au ramas cladirea si doua bastioane ruinate, Haller (sec. XVI) si Valenta (sec. XVI). Interesant de vizitat este Biserica reformata (1749), reusita îmbinare a stilului gotic si renasterii ardelene.

Biserica ortodoxa din Cuciulata (construita la 1794) are pe boltile pronaosului si naosului picturile zugravilor Gheorghe Ion si Constantin din Scheii Brasovului. O alta biserica (1700) din sat este construita din lemn. Muzeul satesc contine piese interesante de arheologie, etnografie si arta populara, marturii ale continuitatii vietii pe aceste meleaguri.

Ruine stravechi de cetate, se pare tot dacica, se afla în locul numit ,,Cetate" din comuna Comana de Sus. Biserica ortodoxa din localitate, ctitorita dupa traditie de Matei Basarab, a fost pictata în sec. XVII. În cladirea scolii din Comana de Jos a fost amenatat un muzeu satesc, cu profil etnografic, care expune obiecte gospodaresti sau apartinînd industriei casnice textile, de port si arta populara.

Biserica ortodoxa din Venetia de Jos (construita în perioada 1790-1818).

Biserica ortodoxa (1793) din Persani.

Biserica ortodoxa (1761) din lemn de stejar de la sinca Noua.

Biserica ortodoxa ctitorita de Constantin Brîncoveanu (1707), din comuna Poiana Marului, a fost refacuta în 1717. O alta biserica ortodoxa din lemn a fost ridicata aici la 1798.

Biserica ortodoxa Sf. Nicolae din Zarnesti (1515) conserva paraclisul, care dupa traditie ar face parte din ctitoria lui Neagoe Basarab. Picturile murale din paraclis (1782), valoroase prin acuratetea executiei, apartin zugravilor Pantelimon, Nicolae si Alexandru. În forma actuala biserica este o constructie de la începutul sec. XIX.

Biserica evanghelica fortificata din comuna Vulcan (sec, XV), în stil gotic tîrziu, a fost ridicata pe locul unei bazilici romane. În cor se pastreaza vechi elemente ornamentale, ogive si console împodobite cu masti umane. Interesant este acoperisul etajat, cu ferestre oblonite pe toate laturile. Fortificarea bisericii cu ziduri de cetate a fost efectuata la 1521. Pe latura vestica este turnul clopotnitei prevazut cu cinci nivele.

Biserica evanghelica fortificata din Homorod (constructia initiala dateaza din 1270) este una din cele mai bine pastrate din Transilvania. Fortificarea a fost realizata în perioada 1450-1510. Cetatea înconjuratoare a fost construita cu doua rînduri de ziduri si doua turnuri, unul la intrare, iar altul deasupra vechiului altar si cor. Din aceste motive, actualul altar si cor sînt plasate pe latura de sud. În biserica s-au mentinut fragmente de picturi (sec. XIV-XV) de influenta apuseana. Pe ziduri se afla urmele unor decoratii florale.

Biserica evanghelica fortificata din Mercheasa (sec. XIII), construita în stil romanic, este lipsita de navele laterale. Cetatea patrata, prevazuta cu bastioane, a fost înaltata în perioada 1517-1541. Turnul fortificat este înalt de 39 m.

Biserica evanghelica fortificata din Jimbor (sec. XVIII) este asemanatoare cu cele mentionate anterior.

La Vîrghis se afla castelul Daniel (sec. XVII-XVIII) construit în stilul renasterii. Muzeul de arta populara locala, traditionala si contemporana, expune obiecte de lemn frumos pictate sau încrustate.

REZERVAŢII NATURALE sI MONUMENTE ALE NATURII

La initiativa Academiei R.S. Romdnia, în Muntii Persani au luat fiinta mai multe rezervatii naturale, necesare protejarii mediului ambiant atît de divers. Cele mai numeroase sînt rezervatiile geologice, care conserva diverse formatiuni de roci vulcanice si sedimentare împreuna cu flora si fauna de interes paleontologic.

Coloanele de bazalt de la Piatra Cioplita (0,05 ha). Rezervatia geologica din raza satului Comana de Sus se gaseste pe malul stîng al Vaii Comana, la 1 km de intrarea în sat. Lavele bazaltice columelare sînt suprapuse pe fundamentul mezozoic al muntilor, oferind conditii favorabile pentru observatii. Rezervatia are în cuprinsul ei si ,,Sfinxul Persanilor", profil uman sculptat de eroziune în formatiunile bazaltice (identificat de Prof. T. Popa din Brasov).

Coloanele de bazalt de la Racos (1,05 ha) situate în apropierea statiei de cale ferata cu acelasi nume, pe malul drept al Oltului, fac parte dintr-o cariera exploatata de la începutul secolului nostru. Portiunea vestica a acesteia, declarata monument al naturii, expune coloane poliedrice înalte de pîna la 12 m.

Lacul fosilifer Carhaga (1,60 ha). Se afla în raza comunei Racos la confluenta Pîrîului Carhaga, afluent, pe partea dreapta a Oltului, cu Pîrîul Chioves. Pachetul de sedimente marnoase cenusii si roz cu intercalatii de calcare fine a conservat o bogata fauna de cefalopode.

Lacul fosilifer Ormenis (4 ha). Se gaseste la marginea acestei comune, pe malul drept al vaii Ormenis, lînga o moara. Marnele cretacice nisipoase cenusii-negricioase ale rezervatiei adapostesc fosile de scoici (Inoceramus) si amoniti.

Lacul fosilifer Gîrbova (0,95 ha). Este o rezervatie situata pe teritoriul comunei Parau. Conglomeratele de tip Bucegi atesta, prin fosilele continute, instalarea în trecut a unui facies mediteranean bine pronuntat în care traiau orbitoline, ostreide, gasteropode etc. O frumoasa rezervatie floristica este poiana cu narcise (Nardssus stellaris) de la Vîrghis (3 ha) aflata aproape de comuna, în vecinatatea padurii de fag si gorun. Covorul alb si parfumat al narciselor înflorite primavara (luna mai) reprezinta un punct de atractie turistica.

Padurea Bogata. Denumirea provine de la Pîrîul Bogata, care o strabate pe circa 10 km. Este cea mai frumoasa, accesibila si circulata rezervatie din Muntii Persani. Tipologic este o rezervatie naturala complexa: geologica, fizico-geografica, peisagistica, botanica si forestiera. Padurea seculara ocupa zona centrala a muntilor, întinzîndu-se 17 km (km 35-52) de-a lungul DN 13, care trece prin pasul Bogata pîna la cumpana apelor celor doua bazine hidrografice (Pîrîul Bogata si Pîrîul Maierus) în care se situeaza. Rezervatia ocupa o arie (muntoasa, de joasa altitudine, sub 1 000 m în ansamblu) de aproximativ 85 km2. Doua treimi din aria estica a rezervatiei sînt alcatuite din conglomerate si gresii, în vreme ce treimea vestica este bazaltica. Solurile sînt brune montan de padure.

Vegetatia forestiera dominata de frumoase fagete are în amestec pe partea inferioara a versantilor si carpen, gorun, jugastru, paltin. La extremitatile padurii, printre goruni, se ivesc stejarii. Aninisuri si plopisuri însotesc cursul Pîrîului Bogata, a carui lunca are pe alocuri pajisti de smarald. Printre plantele ocrotite aici se afla si crucea voinicului. Fauna specifica de cerbi, caprioare, mistreti, ursi, vulpi, lupi, rîsi s-a dezvoltat netulburata în adîncul codrilor. Aici se pot admira, adesea chiar lînga sosea, aflorimente de conglomerate, calcare, tufuri de bazalte. Peisajul în ansamblu si elementele care îl compun, în afara pitorescului odihnitor, au o deosebita importanta stiintifica si economica. Izvoarele amenajate - Fîntîna Alba si Fîntîna Rece, "Popasul Cabana Vînatorul" fac agreabila trecerea prin rezervatie.

Rezervatia Cotul Turzun este situata în bucla de 9 km pe care o face Oltul dupa iesirea din defileul Racos, ca sa ocoleasca pintenul de bazalt al Dealurilor Turzun si Harham (cele mai apropiate localitati sînt Mateias, Dopca, Bogata Olteana si Hoghiz). Padurea Turzunului de pe malul drept al Oltului este formata din stejari seculari, fagi si molizi, în care cuibareste o ornitofauna variata. In partea de vest a buclei sînt bolti, hatisuri de salcii si rachite, stufarisuri, alimentate primavara de inundatiile Oltului. Printre speciile de interes stiintitic si vînatoresc care traiesc aici se numara: rata salbatica (Anas plathyrhynchos), rata mica (A. crecca), rata cîrîitoare (A. querquedula), rata fluieratoare (A. penelope). In pasaj trec rata cu frigare (A. acuta), gîrlita (Anser alblfrons), gîrfita mica (A. erythropus), sitarul (Scolopax rusticola), becatinele (Gallinago gallinago) etc. Scorburile salciilor si stejarilor de pe malul Oltului adapostesc vara porumbei salbatici, turturele s.a. În paduri pot fi întîlnite animalele tipice acestui etaj de vegetatie (huhurezul, cucuveaua, ciuful de padure, ciocanitorile, ulii, cerbi, caprioare, mistreti etc. Întreg teritoriul rezervatiei are destinatie speciala, nu se vîneaza individual, nu se defriseaza paduri pe ambele maluri ale Oltului si este interzis accesul.

Rezervatii republicane pentru pescuit si vînatoare sînt în bazinele rîurilor: Lupsa, Comana, Venetia etc.[3]

III. Trasee turistice

Datorita drumurilor care-i traverseaza sau îi înconjura, existentei unei bogate retele de drumuri forestiere, numeroaselor monumente istorice si de arta, muzee satesti, rezervatii naturale si monumente ale naturii, chei, pesteri etc., din interiorul lor sau din localitatile de la poale, Muntii Persani pot fi strabatuti atît pe trasee turistice de picior, cît si pe trasee turistice auto sau prin cicloturism. Existenta numeroaselor obiective de interes turistic a facut posibila initierea cîtorva trasee pentru parcurgere cu mijloace moderne de transport. Se poate initia, datorita conditiilor favorabile, un traseu turistic posibil de parcurs cu ambarcatii, pe rîul Olt, care traverseaza de la est la vest Muntii Persani.

Consideram necesare cîteva explicafii în legatura cu harta turistica a Persanilor (în anexa):

- Suprafata mare pe care se întind Muntii Persani si formatul de aparitie redus, admis pentru harta, a conditionat obtinerea unei scari foarte mici pentru o harta cu trasee turistice montane. Acest fapt îngreuneaza identificarea traseelor cu ajutorul hartii, în conditiile în care altitudinile scazute ale muntilor au facut imposibila evidentierea suficient de precisa a reliefului prin curbe de nivel si umbre.

- În Muntii Persani exista si alte poteci decît cele trecute pe harta turistica, dar pe ea au fost trecute doar traseele marcate pîna în prezent, precum si potecile care s-ar preta în viitor la marcare si deschidere de noi trasee turistice.

- Padurile acopera, în mare parte, zonele înalte, de culme, ale muntilor; ca zone neacoperite cu padure sînt doar cele permanente si nu cele vremelnic descoperite în procesul de exploatare si apoi replantate, sau în curs de replantare.

Marcajele turistice sînt, în general, de data recenta, în special cel cu cruce albastra, dar de multe ori sînt neinspirat alese, coborînd sau urcînd pieptis o panta fara poteca, cînd ar putea urmari un picior de munte, o vale sau o poteca ce se afla prin apropiere.

Adesea aceste marcaje sînt rare, greu de urmarit tocmai în punctele cheie, alteori sînt aplicate pe pietre (la nivelul solului), cînd exista copaci în imediata apropiere, în acest fel stergîndu-se repede. Stîlpii cu table indicatoare aproape ca lipsesc, iar aplicarea semnelor de marcaj pe copaci nu este deseori conforma cu instructiunile de marcare (în ambele sensuri de mers, vizibile de la un semn la altul, la 1,80-2,00 metri înaltime).

Alegerea semnului cruce albastra pentru marcarea traseelor de la sud la nord, deseori urmarind traseul de creasta si indicînd durata de parcurgere în zile (!?), ,,cruce albastra, traseul Muntii Persani 5 zile", este inexplicabila cînd este cunoscut ca traseele principale de culme sau longitudinale se marcheaza cu banda rosie, eventual banda albastra.

A. TRASEE TURISTICE MARCATE sI NEMARCATE

1. Codlea (565 m) - Magura Codlei (1292 m) -Dumbravita (520 m)

Marcaj: Codlea - Magura Codlei, triunghi rosu; Magura Codlei - drumul Carierei - Dumbravita, cruce albastra Diferenta de nivel: 770 m. Timp de parcurs: 5-5½ ore

Din centrul orasului Codlea, de lînga hotelul si restaurantul numit sugestiv Cetatea Codlea si din apropierea bisericii evanghelice fortificate, traseul urmeaza strada Magurii, pe care urcam usor, urmarind marcajele traseelor 1, 2 si 3 aplicate pe stîlpii retelei electrice. Dupa scurt timp marcajul triunghi galben (traseul 3) se desprinde catre dreapta, iar celelalte, cel cu triunghi rosu (traseul 1) si cel cu triunghi albastru (traseul 2), se vor întovarasi înca o buna bucata de drum, la început pe strada N. Balcescu si apoi urmînd primul drum catre dreapta, prin padure.

Lasînd în urma ultimele case ale orasului si intrînd în padure, urcusul devine mai pronuntat. La început traseul este destul de greu de identificat, datorita numeroaselor variante si scurtaturi, efectuate de unii turisti mai grabiti, dar, odata ajunsi într-o padure de pin, marcajele se vad mai clar.

În continuare poteca ne poarta pe o muchie, de pe care, la dreapta, printre copaci, zarim valea Pîrîului Auriu care îsi poarta apele spre Complexul turistic Codlea. Curînd un indicator turistic ne îndruma sa schimbam directia de mers catre dreapta, pe curba de nivel la început, ocolind mamelonul din stînga si ajungînd în saua ce-l leaga de Magura. Am mers aproape o ora si din saua larga în care ne aflam, în padurea rara de stejar prin care se strecoara timid cîtiva brazi, zarim în fata pantele împadurite ale Magurei Codlei.

Fig. 07 Schita traseelor turistice

Odata ajunsi sub Magura, poteca se desparte în trei variante: spre dreapta, în fata (în urcus direct) si spre stînga. Aceasta din urma, clara (marcajele se zaresc în continuare), uneori cu aspect de drum îmbunatatit, însoteste limita superioara a unei zone defrisate, exploatate (în prezent plantata cu brazi). Urmînd marcajul, zarim catre stînga, la orizont, Muntii Bucegi, Postavarul etc. Din saua prin care am trecut îsi are obîrsia Valea Lata. Dupa cca 300 metri de mers, cele doua trasee (triunghi albastru si rosu) se despart. Locul nu este marcat de un indicator turistic.

Urcam cca 45 minute prin padurea de foioase, poteca angajîndu-se în serpentine dese, pe pantele Magurei Codlei si poposim în frumoasa poiana presarata cu stînci din imediata apropiere a vîrfului.

Ne aflam pe cunoscuta si impunatoarea Magura Codlei (1 292 m), cel mai înalt vîrf al Persanilor. Pe vreme senina, de aici, putem admira fermecatoarea priveliste ce ni se înfatiseaza. Fara a avea vizibilitate în toate directiile, catre nord si vest privirile fiindu-ne oprite de coroanele copacilor aflati pe creasta, putem observa în toata splendoarea lor, într-un semitur de orizont Ciucasul, Ţara Bîrsei, Postavarul si Piatra Mare, Bucegii cu vîrfurile Costila si Omu, silueta plina de semetie a Pietrei Craiului, Muntii Ţaga si extremitatile estice ale Muntilor Fagaras.

Aceasta prima parte a traseului, Codlea - Magura Codlei, se parcurge în cca 2½ ore.

Din vîrful împadurit al Magurei Codlei, marcat de borna si piramida geodezica, traseul nostru continua, aproape în lungul culmii care se formeaza catre nord, însotit de asta data de un marcaj cu cruce albastra, destul de bine realizat. Aceasta a doua parte a traseului se desfasoara în coborîre. Curînd poteca marcata ne poarta pasii printr-o poiana presarata cu pietre, marcajul fiind amplasat pe acestea, din care putem observa, destul de bine, panorama zonei centrale a Muntilor Persani. Ne aflam în padurea Piatra de la Amiaza.

Marcajul se desfasoara în continuare pe lînga creasta timp de cca ½ ora, parasind-o apoi spre stînga, fara a urmari o poteca clara. Ne angajam într-un coborîs pronuntat si patrundem pe o carare care coboara pe coasta. Am parasit de aproape ½ ora culmea si întîlnim, în imediata vecinatate a potecii muiata de apele sale, un izvor foarte mic din care cu rabdare ne putem astîmpara setea. Înca putin si poteca poposeste într-o poiana larga cu o casa din lemn nelocuita. Din acest loc este posibil accesul spre Pasul Persani pe culmea de legatura dintre acesta si Magura Codlei. Alte poteci înlesnesc deplasarea spre vaile care se unesc cu Pîrîul Geamana si drumurile forestiere care le însotesc.

Din poiana traseul urmareste în continuare drumul de exploatare forestiera care coboara, initial, coasta nord-vestica a Magurei, pîna la cariera, de unde se continua pe asa-numitul drum al carierei, lasînd pe dreapta Combinatul Avicol. Poposim pentru putin timp pe DN 1, lînga cladirea cantonului nr. 6 al Ocolului silvic Codlea. Ne aflam la 2,5 km de Popasul Caprioarei, 4 km de Complexul turistic Codlea, 7 km de orasul Codlea si 6 km de satul Vladeni.

Din acest punct traseul continua în urcus usor peste sosea, de-a lungul liniei electrice de înalta tensiune, peste cîmp, pîna la marginea padurii ce se zareste în fata. Marcajul îl zarim pe al treilea stîlp din beton, în continuare fiind foarte rar. În 15 minute traversam coama Dealului Frumos, intrînd în padure, vîrful acestuia, neacoperit de padure, ramînînd în dreapta.

Coborîm pe poteca ce traverseaza padurea de foioase si urmam în continuare liziera padurii de pe Dealul Cîrligului. În vale se zaresc gospodariile celui mai mare sat de la poalele Persanilor, Dumbravita. Poteca ne poarta la statia de cale ferata Dumbravita Bîrsei. Un indicator mentioneaza ca pîna la Vîrful Magura Codlei, în sens invers, avem de mers 3-3½ ore. Marcajul continua pe podul peste pîrîu, pe ulite, pîna în centrul comunei.

Patru curse de autobuz în zile de lucru si trei în zile de sarbatoare asigura legatura directa cu orasul Brasov.

2. Codlea (565 m) - Cetatea Neagra (913 m)

Marcaj: triunghi albastru Diferenta de nivel: 350 m Timp de parcurs: 2¼ ore

Este al doilea traseu care porneste din centrul orasului Codlea, comun cu traseul 1, pîna cînd paraseste drumul de la limita superioara a zonei despadurite, urcînd spre vîrful Magurei. Urmam în continuare drumul de exploatare forestiera, urcînd usor, aproape pe curba de nivel. Odata ajunsi într-o zona descoperita, cu poieni, marcajul ne poarta spre ruinele Cetatii Negre. Cîteva gospodarii izolate ale satului Holbav încep sa apara în zonele despadurite de la sudul Magurei.

O poteca nemarcata ne poarta, din prima poiana întîlnita, catre culmea sudica a Magurei Codlei, într-o mica sa (960 m), marginita spre sud de o zona stîncoasa, de unde se deschide o minunata priveliste spre Muntii Ţaga si zona cu poieni, drumuri si case împrastiate apartinînd satului Holbov.

3. Codlea (565 m) - Complexul turistic Codlea (620m)

Marcaj: triunghi galben Diferenta de nivel: 180 m Timp de parcurs: 11/2 ora

Pornind din centrul orasului Codlea (comun cu traseele 1 si 2), de pe strada Magurii, traseul se continua pe strada soimului si apoi pe strada Vulturului. Dupa iesirea din oras, traversam o vale si urmam poteca ce intra în Padurea Codlei. Primele pante le urcam în serpentine si în cîteva minute cararea se opreste într-un drum de exploatare forestiera care urmareste coasta. Îl însotim spre stînga si curînd acesta se bifurca, ambele variante ducînd tot la complex. Varianta din stînga trece prin sa, varianta din dreapta, putin mai sus pe o alee. Marcajul devine mai clar.

Din capatul aleii coborîm printr-o vale seaca pîna în drumul forestier de pe malul drept al Pîrîului Auriu. Pe acesta ajungem curînd la ,,Baia Padurii", cum numesc localnicii strandul Codlea. Traseul, simplu si usor, reprezinta calea de acces a locuitorilor din Codlea catre Complexul turistic Codlea, important punct de odihna si agrement.

4. Dumbravita (520 m) - Vîrful Plesita (860 m) -Valea Hamaradia - Vladeni (540 m)

Marcaj: punct albastru Diferenta de nivel: 340 m Timp de parcurs: 6-6½ ore

Din centrul comunei Dumbravita, traseul se desfasoara spre nord-vest de-a lungul Vaii Caselor, traversînd afluentul sau, Valea Carbunii. Din marginea satului si pîna dincolo de saivane, drumul de tara însoteste malul stîng al vaii si apoi acelasi mal al unui pîrîias strajuit de tufe de salcie si rachita, ocolind prin stînga o mica coama de deal.

Urcam botul de deal brazdat de cîteva viroage, dupa ce am parasit catre dreapta pîrîiasul, trecem pe sub linia de înalta tensiune si doar dupa cîteva sute de metri ajungem la marginea padurii de foioase, sub vîrful Plesita, la altitudinea de 620 m. Aruncînd o privire înapoi putem observa Magura Codlei în toata maretia sa, acoperita de perdeaua verde-neagra a padurii, precum si întreaga creasta a Persanilor sudici, de la Magura la Pasul Persani. Depresiunea Bîrsei a ramas în spate. În extremitatea ei sudica, la orizont, cu oarecare insistenta, identificam siluetele Bucegilor, Pietrei Craiului, Postavarului si Pietrei Mari. Intram în padure, la început de stejar si apoi de fag, iar dupa 10-15 minute de urcus, trecem printr-o poiana plantata cu puieti de brad, atingem perpendicular muchia de acces catre vîrful Plesita, în dreptul bornei silvice cu nr. 127.

În continuare parcurgem un traseu usor si placut prin padure, ajungînd sub vîrf, dupa ce am lasat pe stînga o poiana plantata cu pini si am traversat alta, pe culmea de acces spre creasta principala a Persanilor centrali. Poteca bine conturata ocoleste prin dreapta Vîrful Plesita (860 m), împadurit si fara vizibilitate în jur. Drumul de la marginea padurii dureaza mai putin de 1 ora.

Poteca larga însoteste linia de creasta, urcînd si coborînd cîteva mici vîrfuri, marcata din loc în loc de borne silvice din beton. Dupa cca 30 minute de drum usor traseul paraseste poteca de acces la Vîrful Coasta Ţiganului (1 034 m), abatîndu-se spre stînga pe Muchea Curtului Mic. Coborîm apoi o panta destul de pronuntata spre obîrsia Pîrîului Hamaradia, în drumul forestier care însoteste pîrîul pîna la confluenta sa cu Homorodul, lînga Vladeni. Traseul, din Dumbravita pîna în Valea Hamaradia dureaza 3 ore. Mergînd spre aval pe drumul forestier înca 1,5 km, putem poposi la cabana forestiera în apropierea careia se afla pestera Hamaradia.



Pestera se gaseste la cca 300 m amonte de cabana pe malul drept al vaii Hamaradia, pe vîlcelul pietros în care îsi arunca apele un izvor puternic. Urcînd aproximativ 100 m pe acesta si abatîndu-ne 5m spre dreapta, gasim intrarea îngusta, bine ascunsa de tufaris si urzici, care permite strecurarea unui om în picioare. Pestera, fara formatiuni concretionare, are cca 30 m lungime.

Pîna în satul Vladeni traseul, care urmareste drumul forestier, coboara odata cu Pîrîul Hamaradia, cînd pe un mal, cînd pe celalalt, ocolind Muchea Curtului Mic. Înainte de iesirea din padure pîrîul primeste pe stînga, ca tributar, Pîrîul Curtu Mare, avînd pe malul drept un drum forestier. La marginea padurii, pe dreapta, se afla un canton silvic. De la iesirea din padure pîna la marginea satului Vladeni mai sînt doar 4 km.

În apropierea satului Vladeni, pe Dealul Manului, se poate vizita Pestera Scoicilor, denumita astfel datorita fosilelor de scoici si scheletelor de vietuitoare marine aflate în unele portiuni ale peretilor galeriilor. Grota are doua nivele: unul fosil si altul activ. Pîna la sfîrsitul anului 1976 speologii amatori din Brasov executasera cartarea a aproape 800 m de galerii.

5. Crizbav (570 m) - Vîrful Cetatii (1 104 m) - Fîntîna Alba (620 m) pe DN 13

Marcaj: cruce albastra Diferenta de nivel: 530 m Timp de parcurs: 5-51/2ore

Din Crizbav traseul ne conduce catre marginea nordica a satului urmarind drumul forestier spre est pe ultima portiune, plana, a Depresiunii Bîrsei. Dupa ce parcurgem 2,5 km pe drumul strajuit de copacii plantati pe laturile sale, acesta capatînd aspectul de alee, ne aflam la marginea padurii. Traseul însoteste în continuare drumul forestier prin padure, ocolind formele de teren aproape pe curba de nivel, pîna la confluenta a doua vai, care formeaza obîrsiile Pîrîului Cetatii, ce-si va purta apele pe la sud de Rotbav pîna în Olt.

Drumul forestier terminîndu-se în acest punct, în continuare urcam muchia de deal dintre cele doua vai; marcajul devine foarte vizibil. Pe unele portiuni panta este mai accentuata. În stînga, padurea a fost taiata si se poate observa una din crestele secundare ale Persanilor centrali, cu înaltimi de peste 900 m, uneori stîncoasa. Lasam pe stînga o plantatie de pin si dupa cca 1 ora de mers de la capatul drumului forestier, ajungem în golul de munte din împrejurimile Vîrfului Cetatii.

Daca vremea este favorabila, putem observa Ţara Bîrsei si cîteva localitati din cuprinsul ei, Muntii Bucegi, Piatra Craiului si Ţaga, Magura Codlei si creasta Persanilor sudici spre Pasul Persani. În fata (spre nord) ne întîmpina pantele sudice, dezgolite, ale Vîrfului Cetatii. Înca 10 minute de mers si întîlnim traseul 6. Din acest punct pîna la Cetatea Eroilor traseul are în sensul de ducere si un marcaj cu banda albastra.

În continuare suim la Vîrful Cetatii (1 104 m), cel mai înalt punct din zona Persanilor centrali, marcat de un pilastru geodezic din beton. Au trecut 3 ore de la plecarea din Crizbav si în a doua parte a acestora am urcat continuu, astfel ca un popas mai prelungit este recomandabil si în acelasi timp binemeritat. Nu gasim însa apa în apropiere. Avem vizibilitate spre zonele: nordica, vestica si sudica a Persanilor centrali. Sînt evidente vaile de la obîrsiile Crizbavului în sud si Maierusului în nord, precum si poteca ce poarta traseul 7, nemarcat, din Valea Crizbavului pe culmea de legatura dintre creasta principala a Persanilor centrali si Vîrful Cetatii.

Din vîrf marcajul este la început greu de urmarit. Dupa cca 300 m parcursi pe creasta principala, de la culmea de acces spre vîrf, marcajul paraseste creasta catre dreapta pe o culme secundara si dupa alti cca 150 m, iar catre dreapta, prinzînd poteca ce înconjura valea ce se formeaza. Coborîm în bazinul Pîrîului Maierus, urmarind un drum dificil pe o vale cu apa, mocirloasa uneori, salbatica, fara o poteca clara. Urmele unor vechi podiri cu bîrne ne arata ca pe aici s-a scos cîndva lemnul de la exploatari.

Marcajul trece cînd pe un mal, cînd pe celalalt, ocolind portiunile mai dificile si ajunge la confluenta cu Pîrîul Rancina, în capatul unui drum forestier. Odata ajunsi pe malul Pîrîului Rancina putem poposi dupa scurt timp la cabana forestiera de la confluenta cu Pîrîul Ţiganului. În continuare traseul însoteste 2 km drumul forestier de pe cursul de apa numit de asta data Fîntîna Alba pîna în DN 13.

În punctul unde se termina traseul, la marginea soselei, se afla un loc de popas amenajat, cu izvorul Fîntîna Alba. Sîntem în cadrul rezervatiei naturale Padurea Bogata, la începutul serpentinelor catre pasul Bogata (680 m), la 8 km de Maierus, 6 km de Popasul Cabana Vînatorul si 16 km de Hoghiz.

6. Rotbav (500 m) - Valea Seaeti - Cetatea Eroilor (999 m) - Vîrful Cetatii (1 104 m)

Marcaj punct rosu Diferenta de nivel: 600 m Timp de parcurs: 3½ - 4 ore.

Traseul începe din centrul satului Rotbav (în apropiere de biserica fortificata si muzeul satesc) si se continua pe un drum de tara spre nord-vest. Dupa ce am iesit din sat si din albia majora a Oltului, ne aflam pe un platou la cca 530 m altitudine, unde în fata, ni se deschide panorama zonei estice a Persanilor centrali cu Vîrful Cetatii, Dealul de Fier si Calabaciul.

Trecem pe sub reteaua electricti de înalta tensiune. Drumul de tara se încheie catre marginea padurii de-a lungul careia se afla un alt drum pietruit, care face legatura dintre soseaua comunala asfaltata Feldioara - Crizbav si cabana de vînatoare din padurea Rotbav. Traseul urmareste în continuare acest drum si apoi drumul forestier de pe Valea Seaca, cale de 2,5 km, pîna la capatul sau din amonte. Sîntem la un podet din beton peste pîrîul care ne-a fost tovaras de drum.

Urmam poteca ce continua pe valea principala si dupa 5 minute, la dreapta, apare un izvor puternic; o ultima posibilitate de aprovizionare cu apa. Poteca însoteste, spre amonte, valea care devine seaca dupa cca 400 m, strajuita pe ambele maluri, din loc în loc, de blocuri mari de stînca. Curînd marcajul paraseste valea principala, catre stînga, pe o vale mai mica ce se strecoara printre peretii de stînca din extremitatea ei superioara. Urcusul este pieptis, dar ultima portiune, stîncoasa, are o frumusete deosebita. Ne strecuram printr-o mica strunga, pe sub puntea de acces catre cetate.

Cetatea Eroilor (altitudine 999 m) este amplasata în zona cea mai stîncoasa a Persanilor centrali. Accesul se face pe o punte îngusta, aruncata peste o crapatura lata de 6-7 m si adînca de 8-10 m. Pozitia este excelenta. O priveliste impunatoare se deschide spre Valea Oltului si Depresiunea Bîrsei. Localnicii povestesc ca ar fi existat o galerie de acces catre stînca pe care se afla cetatea, pornind de la baza muntelui sau chiar de lînga Crizbav. Unii batrîni afirma ca ar exista un tunel de legatura între Cetatea Eroilor si Cetatea Feldioara, aflata la aproximativ 12 km. Cercetarile facute pe teren si din avion n-au confirmat legenda, dar în stînca impunatoare pe care se afla cetatea, la baza sa, a fost identificata intrarea unei grote si o cale de acces spre cetate, acum astupata. Pe aceasta cale aparatorii din cetate puteau iesi în afara ei, în spatele asediatorilor. Se pare ca cetatea a facut parte din sistemul de semnalizare, cu foc noaptea, si cu fum ziua, aflat pe vîrfurile cele mai înalte, pentru înstiintarea patrunderii dusmanilor în tara.

De la cetate traseul, însotit si de altul cu banda albastra (doar în sensul de acces catre cetate), ne poarta pe un picior împadurit, urcînd usor pîna pe linia de creasta, unde întîlneste traseul 5. Împreuna cu acesta din urma, în cca 10 minute, sosim pe cel mai înalt vîrf al Persanilor centrali, Vîrful Cetatii (1 104 m). Între Cetatea Eroilor si Vîrful Cetatii drumul dureaza un sfert de ora.

7. Crizbav (570 m) - Valea Crizbavului - Vîrful Cetatii (1 104 m)

Traseu nemarcat Diferenta de nivel: 530 m Timp de parcurs: 4 ore

Din localitatea Crizbav un drum forestier intra pe valea cu acelasi nume, la început pe malul stîng al cursului de apa si apoi pe cel drept, iar dupa 3 km patrunde în padure si în zona montana. Înca 4 km de mers pe acesta si ne putem opri la cabana forestiera de la confluenta cu Pîrîul Ţiganului, dupa ce am lasat pe dreapta Valea Catunas cu un drum forestier pe ea.

Facem un mic popas, ne aprovizionam cu apa si începem urcusul destul de accentuat (peste 300 m diferenta de nivel) pe piciorul de deal care coboara din Vîrful Horezu (1 055 m). Ne trebuie o ora pentru a ajunge pe culmea (peste 1 000 m alt.) care face legatura între Vîrful Cetatii si creasta principala a Persanilor. În continuare poteca, care duce spre Vîrful Cetatii, urmareste directia generala est, coborînd si urcînd usor mici mameloane de pe culme si întîlnind spre vîrf, în zona golului alpin, traseul 5 (marcaj cruce albastra). Acesta ne poarta spre Vîrful Cetatii (1 104 m). De aici pentru a ajunge la Cetatea Eroilor, la Rotbav, la Crizbav sau la Fîntîna Alba putem folosi traseele 5 si 6.

8. Fîntîna Alba (620 m) pe DN 13 - Piscul Înalt (941 m) - Muntele Negru (967 m) - Defileul Oltului - Racos (480 m)

Marcaj: Fîntîna Alba - Defileul Oltului - cruce albastra; Defileul Oltului - Racos - punct galben Diferenta de nivel: 480 m Timp de parcurs: 8½ - 9 ore

Traseul începe de la locul de popas Fîntîna Alba (izvor amenajat) aflat pe DN 13 (km 36+600), punct unde s-a terminat traseul 5. Ne aflam la 150 m de un canton rutier, la 6 km de Popasul Cabana Vînatorul si la 8 km de Maierus. La cca 100 m de la Fîntîna Alba, spre canton, o tabla indicatoare amplasata pe un copac mentioneaza scurt si concret ,,Pestera Meresti 4 zile"; pornind pe traseu, marcajul se zareste clar prin padurea ce îmbraca Dealul Alb.

Urcam prin padurea de foioase si dupa cîteva minute ne abatem spre stînga, pe platforma unui fost drum forestier, acum înierbata. Curînd parasim drumul, catre dreapta, urmînd pe o muchie poteca ce ne poarta catre partea superioara a vîrfului. Spre vale se aude zgomotul masinilor care urca pe sosea, în serpentine, catre Pasul Bogata.

În trei sferturi de ora de la plecare sîntem pe culme si imediat, prin dreapta, depasim vîrful Dealul Alb (862 m). Poteca ne poarta în continuare pe sub culme, pe directia generala nord-est si într-un sfert de ora de coborîre poposim într-o frumoasa poiana, bogat înierbata, presarata din loc în loc cu copaci (uneori mesteceni), aflata în sa (730 m), pe cumpana apelor culese la est de Pîrîul Maierus, iar la vest de Pîrîul Bogata. Locul este excelent pentru un popas. În fata se contureaza culmea principala a muntilor cu Piscul Înalt, aflat la peste 200 m diferenta de nivel. În continuare urcam pieptis prin padurea rara de stejar si în cca 15 minute ajungem pe un mic mamelon care parca prevesteste apropierea Piscului Înalt. Imediat peste coama marcajul urmareste poteca care continua, la stînga, spre vîrf. Un indicator mentioneaza o varianta marcata tot cu cruce albastra (!?) care se formeaza spre satul Maierus, catre dreapta. Înca o jumatate de ora ne este suficient, urmînd poteca ce însoteste culmea principala, pentru a atinge altitudinea cea mai mare a traseului, Piscul înalt (941 m).

Vîrful, marcat de o borna geodezica, este ocolit prin dreapta, cu cîtiva metri mai jos, de poteca ce însoteste în continuare linia de creasta, traverseaza un mic mamelon si apoi coboara usor pîna în sa (740 m), în zona de creasta lipsita de padure pe care ne vom deplasa în continuare. Catre stînga, se zareste o stîna.

Drumul se desfasoara apoi prin gol de munte, poteca însotind liziera padurii aflata pe creasta, avînd în permanenta vizibilitate spre vest. Urcusul este domol (uneori coborîm mici înaltimi), trecem pe sub linia electrica de înalta tensiune si la cca o ora de mers din sa, la putin timp dupa ce am intrat în padure, parasim creasta spre dreapta pe o muchie secundara pîna întîlnim originile Vaii Silvas. Timp de un sfert de ora urmarim versantul drept al vaii, apoi coborîm pe firul Silvasului pîna la confluenta acestuia cu Pîrîul Remetea. Pe drumul forestier de pe Valea Remetea, cca 200 m catre aval, marcajul ne poarta la cabana forestiera de la confluenta cu micul Pîrîu Hiala. Durata parcurgerii traseului de la Fîntîna Alba pîna la cabana forestiera de pe Valea Remetea este de 3½ ore.

Drumul forestier care însoteste Pîrîul Remetea, cale de 6 km, duce la Apata. Ne putem aproviziona cu apa de la izvorul aflat în apropierea cabanei forestiere pe malul stîng al Vaii Hiala. Traseul continua catre amonte în lungul Pîrîului Hiala, pe un drum de exploatare forestiera, marcajul fiind rar si prost realizat. Dupa cca 10 minute de urcus parasim pîrul si urmam un alt drum de exploatare care se desfasoara catre dreapta (Atentie! Schimbarea de directie se observa greu), în lungul unei vai seci.

Dupa putin timp traseul paraseste drumul, traverseaza mica vale pe malul sau stîng si urca coasta, depasind originea vaii si ajunge în sa la borna silvica nr. 58. În continuare traseul urmeaza putin timp culmea secundara, spre stînga, printr-o padure rara si apoi, la dreapta, în coborîre usoara, catre obîrsia unei vai, pe care o traversam. Marcajul nu urmareste o poteca. La cca o ora de mers, de la cabana forestiera ajungem într-o sa pe culmea principala a Persanilor, de unde se face o ramificatie la stînga catre Pestera Tolvajos.

Muntele Negru - Pestera Tolvajos (700 m) (ramificatie din traseul nr. 8)

Marcaj: banda albastra Diferenta de nivel: 120 m Timp de parcurs: 1/2 ora. Ocolim prin dreapta mamelonul stîncos din vest, coborînd prin padure la limita zonei stîncoase. Lînga un mic luminis întîlnim un izvor care apare sub drumul de exploatare forestiera pe care mergem. Marcajul mai este însotit si de alte semne aplicate pe copacii din drum. Urcam usor, traversam un picior de munte si urmam în coborîre poteca ce-si face loc printr-o padure tînara de fag. Poteca ne poarta în continuare pe coasta pîna sub un grup de stînci, la intrarea pesterii Tolvajos. Sub aceasta, la cca 10 m mai jos izvoraste un mic pîrîu.

Intrarea are cca 2x2 m de unde se patrunde într-o prima galerie înalta de aproximativ 1,80 m care coboara într-o sala ceva mai mare, înalta de cca 4 m, putin umeda, de unde se formeaza doua galerii usor accesibile fiecare pe o distanta de 25-30 m, apoi se îngusteaza. În pestera se gasesc formatiuni concretionare modeste (draperii carstice) si este locuita de lilieci. Se pot vizita, în conditii satisfacatoare, cca 80 m de galerii.

La întoarcere drumul, în urcus, dureaza cca ¾ ora.

Sîntem sub Muntele Negru (967 m), poteca însotita de marcaj urmarind versantul sau vestic pe curba de nivel. Vîrful acoperit de padure nu se poate vedea, iar diferenta de nivel care ne desparte de el este de peste 150 m. Traversam printr-o sa un picior de munte si curînd panta pe care coborîm se accentueaza. Urmeaza cîteva schimbari de directie, marcajul fiind foarte rar si greu de urmarit; parasim aceasta poteca si abordam apoi o alta pe coasta. În cele din urma sosim pe o culme secundara, cu directia generala nord, pe care coborîm usor. Se aud zgomotele de la exploatarea de calcar, de pe malul drept al Oltului, în apropiere de Racos.

Au trecut 2½ ore de cînd am parasit Valea Remetea si iesim din padure în poienita din sa de unde ni se deschide panorama Vîrfului Tipia Ormenisului (750 m) în fata, spre dreapta (est) Vîrful Dealul Rotund (803 m), spre stînga (vest) Valea Topului, iar în departare gospodariile comunei Racos. Ocolim pe stînga Vîrful Tipia Ormenisului, coborînd prin poiana aflata pe versantul sau sudic si intram din nou în padure. Marcajul nu mai urmareste o poteca, ci se desfasoara în coborîre direct prin padure catre valea Pîrîului Top. Trecem pe la baza unei stînci impunatoare aflata sub vîrf si imediat ajungem pe vale, traversam pe malul stîng si urmam, spre aval, drumul de exploatare, pîna la iesirea din padure. Am ajuns la iesirea Oltului din Defileul de la Racos, la drumul forestier care se desfasoara pe malul stîng al Oltului, între Augustin si Mateias. Iesirea Oltului din defileu este dominata pe malul drept de Tipia Racosului si pe malul stîng de Tipia Ormenisului.

Spre Racos ne poarta drumul forestier pe malul stîng al Oltului cale de cca 5 km (marcat cu punct galben), trecem peste Pîrîul Cetatii, întîlnim cîteva gospodarii izolate care apartin de comuna Racos si traversam Oltul peste podul aflat în dreptul localitatii. În Racos se poate vizita castelul întarit Bethlen, precum si coloanele de bazalt (rezervatie  naturala) din cadrul exploatarii de bazalt din apropierea statiei de cale ferata.

9. Racosul de Sus (475 m) - Valea Rica - Defileul Oltului de la Racos (460 m)

Marcaj: cruce albastra Diferenta de nivel: 340 m Timp de parcurs: 5-51/2 ore

Din Racosul de Sus, traseul urmeaza un drum forestier cca 4 km peste un deal, traversam Pîrîul Nadas si calea ferata cu ecartament îngust si ajungem pe Valea Rica, la confluenta cu Pîrîul Carbunari. Sîntem la cabana forestiera, pe malul stîng al Pîrîului Rica. Pîna unde începe marcajul, pe drumul forestier acesta lipsind, avem de parcurs înca cca 200 m.

Marcajul începe de la drum, traverseaza o mica poiana si cursul de apa, cîteva viroage si, fara a exista o poteca, se desfasoara în continuare pe un ,,picior" pîna în Vîrful Boldi (675 m).

O varianta catre acelasi vîrf, marcata cu triunghi albastru numai în sensul de urcare, este realizata începînd de la marginea padurii, în aval de cabana forestiera, din poienita în care a fost amenajat un mic loc de popas cu masa si banca. Marcajul se urmareste greu si de aceea nu se recomanda parcurgerea sa.

Din Vîrful Boldi coborîm pantele sale sudice, prin padure, pîna catre confluenta Pîrîului Nadas cu Silvasul, îl traversam pe primul si ocolim aproape pe curba de nivel Vîrful somos. Trecem peste Pîrîul Silvas odata cu drumul forestier care-l va întovarasi în amonte catre obîrsia sa. De la baraca din apropierea podului urmam pîrîiasul de lînga acesta catre sud; pe primele cca 200 m primeste trei izvoare care ne ajuta la o ultima aprovizionare cu apa. Curînd valea devine seaca, iar podirile cu bîrne care se mai zaresc din loc în loc ne arata ca pe aici s-a exploatat cîndva lemnul din padure. Parasim valea catre stînga, iesim din padure într-o sa si urmam în continuare, printre stejarii batrîni cu care e presarata poiana, piciorul de munte care se formeaza.

Urmam un drum pe culme, prin padure si apoi printr-o poiana întinsa, cu largi privelisti catre Depresiunea si Muntii Baraolt, Muntii Harghita si Persanii de nord. Se vad localitatile Capeni, Baraolt, Vîrghis si Talisoara. Drumul ocoleste pe stînga vîrful cu înaltimea maxima din zona (827 m), trecînd pe lînga doua sei dupa intrarea în padure. În cele din urma, dupa ce ajungem chiar lînga culme, atingînd o altitudine de peste 800 m, traseul îsi schimba brusc directia catre sud-est. Din Valea Silvas drumul dureaza mai putin de 2 ore.

În continuare poteca însoteste mica culme secundara care se formeaza spre Olt, coborînd domol. Urcam si coborîm doua mici mameloane, în ultimul, la borna forestiera nr. 215, atingînd cota 718 m. Marcajul paraseste poteca catre dreapta, prin padurea rara, pe primul picior de munte, coborînd accentuat în ultima parte. Poteca de pe valea seaca ce se întîlneste ne scoate curînd în drumul forestier de pe Valea Carhaga. La cca 250 m în aval, la confluenta Pîrîului Chioves cu Pîrîul Carhaga, lînga drumul forestier, se afla locul fosilifer Carhaga (rezervatie naturala).

Marcajul ne poarta în continuare pe drumul forestier pîna la cotul acestuia si apoi pe drum de padure pîna la podul de cale ferata peste Pîrîul Carhaga. Sîntem pe DC 32 si în imediata apropiere a haltei C.F.R. Pavilioanele Oltului. Pe drumul comunal pîna la comuna Racos, prin Defileul Oltului, sînt 6 km.

10. Racosul de Sus (475 m) - Pasul Hoghimas (670 m) - Vîrful Dugau (1 011 m) - Cheile Vîrghisului (590 m)

Marcaj; cruce albastra Diferenta de nivel: 520 m Timp de parcurs: 9-10 ore

Din satul Racosul de Sus traseul urmeaza, în prima sa parte, ca si cel precedent, drumul forestier catre Valea Rica, dupa ce întîlneste cabana forestiera de la confluenta Pîrîului Carbunari cu Pîrîul Rica, trece pe malul stîng si depaseste zona defrisata aflata pe versantul drept în sensul de mers. Pîna aici nu exista marcaj turistic. La primul podet al drumului forestier este o mica vale seaca (cca 300 m de cabana forestiera); întîlnim pe dreapta marcajul cruce albastra aplicat vizibil pe un copac. Nu exista indicator turistic.

Marcajul ne poarta, în urcus, printr-o padure rara de foioase (stejar), pîna pe o mica coama, schimbîndu-si usor directia catre stînga, aproape pe curba de nivel. Desi vizibilitatea de la un semn la celalalt este buna, marcajul se zareste totusi greu deoarece este rar si nu urmareste o poteca anume. Dupa cca 15 minute de mers constatam ca ne aflam pe un fost drum de exploatare forestiera, uneori greu de deslusit prin iarba. Directia de mers se schimba la un moment dat catre nord si în curînd ajungem în poteca de culme. În continuare lastarisul si tufele aflate pe creasta fac dificila parcurgerea traseului, dar copacii batrîni întîlniti poarta pe ei semnele bine realizate ale marcajului turistic, care ne confirma corecta noastra deplasare. Trecem de un mic mamelon si sosim în poiana de pe un mic vîrf. Creasta si traseul pe care le parcurgem au directia nord, urcusul devenind mai pronuntat.

Dupa cca o ora de mers din Valea Rica poposim într-o poiana mare si bogat înierbata de pe cel mai înalt vîrf din zona. Sîntem la aproximativ 800 m altitudine de unde vizibilitatea este excelenta, spre nord-est, nord si nord-vest. Aceasta poiand, populata din loc în loc cu stejari batrîni, se traverseaza pe directia sud-nord. Coborîm din vîrf prin iarba înalta si, dupa ce lasam pe stînga baracile unei stîne, sosim într-o sa în care, printre grupurile de copaci tineri, se zaresc apele adunate din ploi în balta dintr-un mic gavan. Drumul parcurs de la Valea Rica pîna în aceasta sa dureaza 1½ ora.

Traversam poiana, ceva mai mica, de pe vîrful aflat în cealalta parte a seii. Tufele si rugii de mure pe de o parte si lipsa copacilor, deci a posibilitatilor de aplicare a semnelor pe de alta, fac mai dificila parcurgerea acestei portiuni a traseului (Atentie! pentru a nu pierde marcajul trebuie depasita înaltimea maxima).

Continuam sa coborîm prin padure catre nord si intram pe un drum de coasta, împreuna cu care ocolim ultimul mamelon. Traversam apoi culmea si intram pe o vale seaca. Am ajuns în bazinul hidrografic al Pîrîului Romanilor, afluent al Homorodului Mic. Pe ultima parte a traseului, spre Pasul Hoghimas, marcajele trebuie observate cu atentie deoarece însotesc cînd valea, cînd poteca, cînd drumul, sau strabat de-a dreptul padurea. La 3½ ore de la plecarea din Racosul de Sus poposim la marginea poienii Hoghimasului, pe DJ 131 la km 41+050. Sîntem la 6 km de Ocland, la 9 km de comuna Vîrghis si la mai putin de 1 km de Pasul Hoghimas (670 m). Trei curse de autobuze ITA pe zi traverseaza pasul în ambele sensuri.

Întinsa poiana a Hoghimasului ne ofera o priveliste încîntatoare a zonei pasului, a vailor de la obîrsia Pîrîului Românilor si a zonei cursului superior al Pîrîului Hoghimas. Un popas mai prelungit este binevenit.

Traseul însoteste soseaua spre dreapta (est), depasim pasul si la km 39+800 întîlnim un indicator turistic pe care citim: 8 ore Pestera Meresti (durata este în realitate mai mica). Traversam Pîrîul Hoghimas si urmam marcajul, pe un drum care urca pe lînga cîteva grajduri, suim panta printre copacii rasfirati din poiana, unde gasim un drum de coasta pe care îl parcurgem catre dreapta (est). Din mica vale pe care o strabatem urcînd, traversam un drum de padure amenajat în mica masura cu piatra, pe care îl reîntîlnim si-i urmam catre dreapta pîna pe o culme plata, despadurita.

Trecem prin poiana catre vale, unde padurea este compacta. (Atentie! Marcajul din marginea padurii se distinge greu). Traseul ne poarta prin confluenta a doua pîrîiase de unde ne putem aproviziona cu apa de baut. Firul de apa cel mai mic îsi are obîrsia într-o mica pestera (intrarea cca 0,5 m) aflata la 20 m mai sus de confluenta. Versantul opus îl urcam pieptis pîna pe un picior de munte, traversam poiana de pe acesta si coborîm din nou în padure, trecînd printr-o dolina, catre vale la pestera sugo. Din Pasul Hoghimas am facut mai putin de 1½ ore.

Pestera sugo. Este vizitabila numai cu echipament de protectie, la intrarea acesteia fiind depuse mari cantitati de mîl. Din interior curge un pîrîias cu apa buna de baut. Dupa cca 4 m de la intrare se despart doua galerii în directii opuse, spre dreapta si spre stînga, foarte mocirloase.

Mai departe urcam, initial printr-o padure rara si apoi printr-o poiana, pe o culme fara padure pe care ne deplasam în lungul sau o buna bucata de timp. Marcajul, de asta data mai rar, trece pe lînga stîna din apropierea Vîrfului Merca. Un timp mai îndelungat însotim creasta principala a Persanilor de nord, pe versantul estic, depasind Vîrful Merca (1 002 m) si, dupa ce întîlnim un drum de creasta pe care-l urmam, marcajul este ca si inexiatent, traseul fiind în afara padurii, trecem pe la vest de Vîrful Dugau (1 011 m), cel mai înalt vîrf al Persanilor nordici.

Din traseu Vîrful Dugau este usor accesibil (15 minute) si ne ofera o priveliste completa în tur de orizont. Coborîm pe drumul de carute de pe creasta pîna în sa si ne angajam pe culmea secundara care se termina la Cheile Vîrghisului. Aceasta culme, orientata perpendicular pe culmea principala a muntilor, este dominata de vîrfurile Almas (939 m) si Tiva (935 m), care ne ofera vizibilitate în tur de orizont. Poteca ne poarta cînd prin locuri acoperite cînd descoperite de padure, dar se mentine în general pe creasta pîna la Vîrful Tiva, marcat de borna si piramida geodezica.

Ne angajam într-un coborîs lung catre chei, marcajul aplicat pe pietre fiind dificil de observat, la început printr-o vale larga spre sud, apoi prin padure spre est. Desi mai greu, panta fiind destul de mare, traseul din padure ne poarta prin zone de o frumusete aparte, presarate cu stînci.

În Valea Vîrghisului marcajul ne conduce la puntea suspendata peste rîu si în continuare, prin chei pîna la Pestera Mare de la Meresti. Se pot vizita Cheile Vîrghisului si numeroasele pesteri din zona (descrise la traseul 11). În aval de chei, la cîteva sute de metri, se afla o casa, o stîna si drumul forestier care se continua pîna la comuna Vîrghis (12 km). De la Vîrghis, prin chei, trece traseul 11.

11. Vîrghis (495 m) - Cheile Vîrghîsuluî - Meresti (560 m)

Marcaj: Virghis - Cheile Vîrghisului, triunghi rosu; Cheile Vîrghisului - Meresti, nemarcat Diferenta de nivel: 275 m Timp de parcurs: 6-6½ ore

Comuna Vîrghis este cea mai apropiata de munte dintre localitatile de la poalele Persanilor de nord. Cunoscuta în special prin apele minerale, care se îmbuteliaza aici si se distribuie în întreaga tara, poseda si cîteva obiective de interes turistic ce merita a fi vizitate: Castelul Daniel, numeroase case taranesti, biserica comunei si biserica din lemn, declarate monumente de arhitectura, muzeul de arta populara, poiana cu narcise.

Traseul, asigurînd accesul spre pitorestile chei ale Vîrghisului, urmareste drumul forestier care însoteste, catre amonte, apele Rîului Vîrghis pîna aproape de intrarea în chei. Drumul se desfasoara, în permanenta, pe malul drept al rîului cale de 12 km. Trecerea catre munte se face treptat, Rîul Vîrghis separînd doua culmi paralele ale Persanilor de nord: culmea principala este limitata la vest de Rîul Homorodul Mic si la est de Rîul Vîrghis, dominata de Vîrful Dugau (1 011 m) si culmea secundara este limitata de Rîul Vîrghis la vest si la est de Rîul Cormos, dominata de Vîrful Ascuns (988 m). Atît vara cît si iarna traseul este usor accesibil si de o deosebita frumusete.

Dupa ce drumul forestier paraseste Rîul Vîrghis, traversîndu-l si urmînd afluentul sau Pîrîul Hidegas pe înca o mica portiune, în apropierea podului se afla o casa. Urmam cca 400 m poteca de pe înalul drept, pîna la puntea suspendata pe cablu peste rîu. Ajungem în poiana care constituie punctul terminus al traseului 10. Trecem puntea suspendata pe cablu - peste rîu si urmam în continuare poteca de pe malul stîng al rîului intrînd imediat în Cheile Vîrghisului (Atentie! Puntea suspendata oscileaza, iar cablul de sprijin, deteriorat, provoaca usor ranirea mîinilor).

La cca 100 m amonte de la punte, catre dreapta, este în curs de marcare un traseu turistic de picior (cruce rosie) spre Vîrful Cucu din Muntii Harghitei. Traseul strabate în continuare Cheile Vîrghisului, trecînd de 13 ori de pe un mal pe altul (a se vedea schita anexa), întîlnind numeroase zone si obiective de interes turistic. Cîndva a existat un drum forestier prin chei, dar podurile (urmele se vad si în prezent) si drumul au fost distruse de apele unor viituri mari si acum trecerea de pe un mal pe celalalt este de multe ori improvizata, uneori folosind chiar bolovanii din albie.

Mentionam cîteva obiective turistice, întîlnite în sensul de mers.

Fig. 08

Cheile Vîrghisului. Dupa ce au strabatut o vale larga cu versante domoale si formatiuni geologice impermeabile, apele Vîrghisului sectioneaza zona calcaroasa de la Meresti si pe o lungime de peste 3 km meandreaza între pereti verticali de peste 200 m. Pe versante se întîlnesc numeroase "turnuri", conuri de grohotis instabil care coboara pîna în albie, arcade, precum si resturi de pesteri distruse. Albia rîului este încarcata cu resturi de stînci prabusite din pereti si bolovani adusi de apa. În chei exista patru nivele de eroziune aflate la 5 m, 20 m, 40 m si 100 m deasupra albiei. Apele rîului intra treptat în subteran prin trei ponoare la cca 1 km aval de intrarea în chei, revin la suprafata prin resurgenta de sub dolina, reintra partial din nou în subteran la numai 300 m si restabilesc debitul rîului la suprafata, la iesirea din chei, prin resurgenta numita ,,Rasaritul Apei". Au fost identificate peste 70 pesteri, cele mai multe mici de 10-30 m, unele de 200-300 m, iar cea mai mare de 1 500 m[4]. Cheile sînt accesibile cu piciorul vara si iarna, prezinta uneori tapsane înierbate, unde se poate campa în bune conditii.

Pestera Mare de la Meresti (Homorod-Almas sau Pestera nr. 14) din Cheile Vîrghisului. A fost descrisa prima data în anul 1767. Se afla pe malul stîng în dreptul celei de a treia treceri peste rîu, la 18 m diferenta de nivel fata de apa. Intrarea principala este de 12x6 m, iar accesul este usurat de scari metalice. Lungimea galeriilor este 1 500 m. Dispunerea galeriilor este prezentata în schita anexa.

Fig. 09. Pestera Mare de la Meresti (dupa Tr. Orghidan si Margareta Dumitrescu)

Cîteva date: pestera fosila, temperatura cca 10°C, fauna bogata si variata, s-au gasit vestigii ale omului preistoric (vase de lut instrumente din os si silex) precum si oase de animale din era cuaternara, loc de refugiu temporar al localnicilor (urmele zidului de la intrarea pesterii), au fost extrase mari cantitati de guano. Pestera se compune dintr-un complex de sali si galerii în zona intrarii, galeria principala (cu numeroase blocuri de piatra prabusite), sala mare (60 x 40 m si 25 m înaltime, blocuri prabusite, movile de guano proaspat, colonii permanente de lilieci), galena secundara (multe formatiuni concretionare, încheiata cu un etaj superior), galeria de legatura. Este vizitabila cu mijloace de iluminare si îmbracaminte de protectie.

Stînca Minunilor. Sub acest nume este cunoscyt peretele în care se afla cele doua intrari ale Pesterii Mari de la Meresti si în care s-au initiat 3 trasee pentru practicarea alpinismului - Traseul Santinela Pesterii, Traseul Marius si Surplombele Pesterii Mari (a se vedea cap. V).

Pestera Calului. Se afla pe malul opus al rîului aproape vizavi de Pestera Mare (la 60 m în amonte). Este cunoscuta si sub numele de Pestera nr. 8 din Cheile Vîrghisului. Situata la numai 6 m de nivelul apei, are doua intrari, cea principala de 10x7 m usor vizibila din poteca. Galeriile totalizeaza 220 m (a se vedea schita anexa). Pestera se compune din trei galerii: cea care porneste de la intrarea principala, fara formatiuni concretionare, o galerie perpendiculara pe prima (de legatura), în care se gasesc concretiuni doar dupa ce s-a depasit zona cu înaltime minima (0,60 m), si galeria finala (secundara), îngusta si cu numeroase formatiuni Au fost descoperite resturi de ceramica neolitica si oase fosile. Este vizitabila cu mijloace de iluminare si echipament de prptectie.

Pestera de sub Dolina. Se afla pe malul drept al rîului între a sasea si a saptea trecere a potecii, în apropierea resurgentei de sub Dolina Se poate identifica si în functie de Pîrîul Cîmpului de Piatra. O poteca de cca 150 m în urcus ne duce la peretele de calcar unde se afla intrarea, situata lateral spre stînga la 72 m diferenta de nivel fata de rîu. Este cunoscuta si sub numele de Pestera nr. 9 din Cheile Vîrghisului. Este o pestera fosila cu intrarea de 3x1,30 m si lungimea galeriilor însumînd 300 m. Sistemul de galerii este complicat (a se vedea schita anexa), are o galerie principala si cîteva secundare, paralele, cu bogate formatiuni concretionare. Temperatura 6CC. Este posibila vizitarea cu mijloace de iluminat si echipament de protectie.

Fig. 10. Pestera de sub Dolina (A) si Pestera Calului (B) (dupa Tr. Orghidan si Margareta Dumitrescu)

Pentru detalii asupra pesterilor descrise se reco-manda lucrarea mentionata în bibliogratie la punctul 2.

Pîrîul Cîmpului de Piatra. Este singura sursa de apa de suprafata pe care o primeste Rîu Vîrghis în interiorul cheilor. Afluent pe malul stîng, dupa a saptea trecere a potecii peste apa, cu debit important de apa. În interiorul cheilor mai întîlnim diferite marcaje, probabil spre pesteri (banda sau punct galben, în unghi sau banda albastra), dar nu sînt clare, nu se cunoaste daca marcheaza un traseu si care.

Dupa iesirea din chei urmam drumul de exploatare întîlnit si traversam rîul pe podul de lemn. Pe malul drept s-au adunat cîteva gospodarii care apartin de satul Meresti, de care ne despart cca 5 km.

Urcam serpentinele drumului local care ne poarta spre Meresti prin saua dezgolita de padure, dar marcata de cîteva tufe de jnepeni. Sîntem la cota maxima a traseului - 770 m. Drumul coboara catre Meresti, aflat pe DJ 132 A, pe malul drept al Pîrîului Meresti, afluent al Homorodului Mic.

8. TRASEE TURISTICE AUTO sI DRUMURI FORESTIERE

12. Codlea - Pasul Persani - Baile Persani - sinca Veche - Poiana Marului - Pasul Poiana Marului - Zarnesti

Lungime: 65 km Caracteristici: asfaltat, cu exceptia unei mici portiuni (5 km) între sinca Noua si Poiana Marului

Dupa ce am vizitat obiectivele de interes turistic din orasul Codlea (biserica evanghelica fortificata, casele taranesti, monumente arhitectonice etc.) si am facut excursii pe Magura Codlei (traseul 1) sau la ruinele Cetatii Negre de la poalele ei (traseul 2), putem porni la drum pe DN 1 catre Pasul Persani. Înainte de iesirea din oras, pe dreapta, se afla o statie de benzina (PECO).

Drumul ocoleste Padurea Codlei si dupa 4 km, din el deriva spre stînga un drum asfaltat (1,5 km) care duce pîna la Complexul turistic Codlea (vile, restaurant, strand, loc de agrement). Ne aflam lînga Popasul Caprioarei. Înainte de a ajunge în satul Vladeni (540 m), prima si singura localitate pîna la Pasul Persani, întîlnim pe stînga un drum forestier (drumul Carierii), pe care se afla traseul 1 spre Magura Codlei si apoi drumul forestier de pe Valea Geamana si afluentii sai. Traversam calea ferata (care ne va întovarasi pe stînga pîna la Baile Persani) si intram în satul Vladeni. Aici pe dreapta întîlnim traseul 4 de pe Valea Hamaradia (cu drum forestier), spre Vîrful Plesita si Dumbravita.

soseaua continua sa urce de-a lungul Homorodului, pe dreapta si pe stînga întîlnind drumurile forestiere de pe Valea Popilnica, si de pe afluentii de la Obîrsia rîului (Ursoaia, Cerboaia etc.). Peisajul este încîntator.

Trecem prin Pasul Persani (615 m), apoi coborîm pe Valea Persanilor si intram în satul Persani (475 m). Aici putem vizita biserica ortodoxa (monument de arhitectura). Dupa iesirea din sat, la intersectia cu soseaua de legatura spre comuna sinca Veche, întîlnim Cabana Dealul Persani si casutele din apropiere, precum si Baile Persani. Parasim DN 1 si dupa 4 km parcursi pe DJ 104 A intram în comuna sinca Veche, localitate în care a trait familia lui Gheorghe sincai. În apropiere (9 km) se gaseste Poiana Narciselor de la Dumbrava Vadului, monument al naturii.

Din sinca Veche urcam pe malul stîng al Rîului sinca (DN 73 A), în satul sinca Noua (485 m), unde biserica din lemn numita de localnici ,,Din deal", monument de arhitectura, merita a fi vizitata. DN 73 A ne poarta în continuare catre frumosul sat turistic Poiana Marului, cu casele împrastiate pe culmi printre livezi si fînaturi. Strabatem si o portiune neasfaltata din sosea. Înainte de Poiana Marului, pe stînga, apare drumul forestier de pe Vaile Holbav, Gaunoasa si Vulcanita.

La Poiana Marului prezinta interes monumentele de arhitectura: biserica ortodoxa si biserica din lemn. Parasind Valea Poiana Marului, soseaua traverseaza în serpentine Pasul Poiana Marului (770 m), prin frumoasa padure de foioase si conifere, în Valea Brebina Mica pîna la Tohanu Vechi (azi apartine de Zarnesti).

La Zarnesti se poate vizita biserica ortodoxa Sf. Nicolae, se pot face numeroase excursii în împrejurimi pe Rîul Bîrsa la cabana Plaiul Foii (12 km), Bran (12 km), Rîsnov (12 km) sau în Muntii Piatra Craiului.

Fig. 11

13. Rotbav - Maierus - Pasul Bogata - Hoghiz -sercaia - Pasul Persani - Codlea

Lungime: 92 km Caracteristid: asfaltat

In Rotbav merita a fi vizitate biserica fortificata si muzeul satesc, iar în Maierus biserica fortificata si biserica ortodoxa, obiective de interes turistic. Traversarea Muntilor Persani în zona lor centrala se face pe DN 13 (E 15), urmînd la început malul stîng al Pîrîului Maierus spre amonte, pîna la locul de popas, cu izvor, numit Fîntîna Alba. Aici întîlnim traseele 5 spre Vîrful Cetatii (1 104 m), respectiv 8 spre Piscul înalt (941 m) si Defileul Oltului.

În acest loc se afla drumul forestier de pe pîrîul Fîntîna Alba cu variante pe Vaile Rancina si Ţiganului. Ne aflam în rezervatia naturala Padurea Bogata care se întinde în lungul soselei între km 35 si 52. În serpentine strînse drumul urca Pasul Bogata (680 m), traversînd creasta Persanilor centrali, intrînd în Valea Bogata si urmarind malul drept al cursului de apa. Pe stînga, la km 43, se afla Popasul Cabana Vînatorul si la 1,5 km în continuare locul de popas Fîntîna Rece.

Dupa ce am depasit drumul forestier de pe Valea Trestia pe stînga, continuam coborîrea pe Valea Bogata pîna la Hoghiz. În localitate putem vizita cele trei castele si biserica reformata.

Din Hoghiz se pot vizita Homorodul si Baile Homorod (10 km), orasul Rupea (10 km). Traseul se desfasoara în continuare pe DJ 104 catre sercaia, trecînd prin micul sat Fîntîna, apoi prin Cuciulata. In Cuciulata (460 m) se pot vizita cele doua biserici si muzeul satesc. Un drum comunal se formeaza spre Lupsa, continuat cu un drum forestier pe Valea Lupsa.

Urmatorul sat întîlnit pe sosea dupa Cuciulata este Comana de Jos, în care se afla un muzeu satesc. Drumul pietruit pe care ne putem abate la Comana de Sus (470 m) se continua cu un altul forestier pe Valea Comana si cele doua variante importante, pe Valea Purcaru si pe Valea Dabis. Putem vizita: biserica din Comana de Sus, pesterile si rezervatia geologica naturala din vecinatatea sa, precum si mica pestera din Piatra Cerbului (acces prin Valea Tigai, afluent al Vaii Purcaru). Continuînd drumul pe latura vestica a Muntilor Persani ajungem în cunoscuta localitate Venetia de Jos. Un drum comunal ne poate conduce la Venetia de Sus (465 m), continuat în amonte pe Valea Venetia cu un drum forestier si un altul la Baile Venetia de Jos. În apropierea statiunii (6 km est) se afla o pestera. Biserica din Venetia de Jos este declarata monument de arhitectura. Trecem prin satul Parau si odata ajunsi în sercaia, ne abatem pe DN 1 catre Persani, drumul fiind descris în sens invers în cadrul traseului 12.

Se pot vizita monumente istorice la sercaia, biserici vechi la Halmeag (4 km) si Vad (4 ha), precum si Poiana Narciselor, rezervatia naturala (8 km) de la Dumbrava Vadului, toate acestea aflate în afara Muntilor Persani.

14. Rotbav - Maierus - Pasul Bogata - Hoghiz - Racos - Defileul Oltului - Augustin - Maierus

Lungime: 77 km Caracteristici: asfaltat între Rotbav si Racos (37 km), cu piatra compresata între Racos si Apata (25 km) si din nou asfaltat pîna la Maierus (8 km), foarte degradat între 10 km est Racos si Racosul de Sus, accesibil doar motocicletelor.

De la Rotbav prin Pasul Bogata si rezervatia naturala pîna la Hoghiz traseul este comun cu nr. 13. Dupa ce soseaua traverseaza Oltul la iesirea din Hoghiz, întîlneste la 2 km DC 32 care ne poarta catre Racos întovarasiti de calea ferata. Traversam o padure de foioase, lasînd în dreapta dealul si rezervatia naturala din Cotul Turzunului, format de Olt.

Putin înainte de a intra în Racos, spre dreapta peste calea ferata si Rîul Olt, se formeaza drumul catre satul Mateias, localitate în care se pot vizita: biserica ortodoxa (monument de arta) si Muzeul etnografic satesc.

La Racos (480 m), prezinta interes turistic castelul întarit si coloanele de bazalt. Posibilitati de acces catre Persanii nordici exista pe poteci locale nemarcate si catre Persanii centrali pe traseul turistic 8. Iesim din localitate (însotiti de calea ferata) si strabatem frumosul Defileu al Oltului, întîlnind pe stînga Valea Carhaga cu rezervatia fosilifera si traseul turistic 9, dupa care calea ferata ne paraseste trecînd pe celalalt mal al Oltului. Ne departam de malul rîului, traversam Cormosul si dupa ce mai parcurgem 4 km sosim la Augustin. Portiunea de drum cuprinsa între punctul de întîlnire cu drumul forestier de pe Valea Carhaga si soseaua de legatura dintre Augustin si Racosul de Sus este într-o stare de degradare foarte înaintata, fiind practicabila doar de motociclete. Am traversat din nou Oltul pe malul sau stîng si doar ultimii 2 km de drum au fost asfaltati. Traseul ne poarta în continuare prin Ormenis (475 m); în apropiere se afla locul fosilifer (rezervatie naturala) si Apata (475 m), urmarind limita estica a Persanilor Centrali. Drumurile forestiere de pe vaile Remetea, Bozom si Hotaru patrund adînc în inima muntelui. La nordul localitatii Apata se pot vizita ruinele Cetatii de Apa (Cetatea Neagra).

15. Vîrghis - Pasul Hoghimas - Jimbor - Homorod

Lungimea: 30 km Caracteristici: nu este asfaltat

În Vîrghis (495 m) putem vizita castelul Daniel si numeroase case taranesti, monumente de arhitectura, muzeul de arta populara, iar în apropiere poiana cu narcise. Sînt cunoscute apele minerale ce se îmbuteliaza aici. În apropiere (12 km), pe drumul forestier de pe Valea Vîrghisului putem ajunge la cunoscutele chei ale Vîrghisului, cu numeroase pesteri.

Pestera Mare a Merestilor, cu o lungime totala a galeriilor de 1 500 m si o fauna bogata, se afla la baza peretelui ,,Stînca Minunilor". Prima parte a traseului turistic 11 se desfasoara pe acest drum si prin Cheile Vîrghisului. Din Vîrghis DJ 131, acoperit cu piatra, urmareste malul drept al Vaii Hoghimas pe lînga padurea de fag, traverseaza creasta principala a Persanilor de nord prin Pasul Hoghimas (670 m) în Poiana Hoghimasului si coboara pe lînga Pîrîul Românilor în albia majora a Homorodului Mic, lînga Satul Nou. În zona Pasului Hoghimas, în fermecatoarea poiana care ne înconjura, întîlnim traseul turistic 10 catre Vîrful Dugau (1 011 m) si Cheile Vîrghisului spre nord, sau Valea Rica si Racosul de Sus spre sud.

La Ocland prezintd interes turistic biserica, declarata monument de arhitectura.

DJ 132 se continua catre aval pe Rîul Homorodului Mic pîna la localitatea Homorod, trecînd prin satele Jimbor si Mercheasa în care se gasesc biserici fortificate. La Homorod (460 m) prezinta interes turistic biserica fortificata, iar în apropiere, pe soseaua asfaltata se poate ajunge la Baile Homorod (2 km).

16. Rotbav - Apata - Baraolt - Vîrghis - Pasul Hoghimas - Jimbor - Homorod - Hoghiz - sercaia - Poiana Marului - Zarnesti - Vulcan - Codlea

Lungimea: 160 km Caracteristici: asfaltat, cu exceptia portiunilor Apata - Aita Mare (2 km), Vîrghis - Pasul Hoghimas - Homorod (33 kmj, sinca Noua - Poiana Marului (5 km), Zarnesti - Vulcan (7 km)



Acest traseu reprezinta aproape un înconjur al Muntilor Persani, înglobînd uneori si portiuni din alte trasee turistice auto.

Din satul Rotbav, unde întîlnim traseul turistic 6, putînd vizita biserica fortificata (monument istoric) si muzeul satesc, urmam DN 13 pîna în comuna Maierus. Aici se pot admira biserica fortificata (monument istoric) si biserica ortodoxa (monument de arhitectura). DJ 131 ne poarta spre Apata întîlnind, înainte de aceasta localitate, drumul forestier care intra pe Valea Hotaru. La nord de localitate, înainte de a traversa Oltul pe malul sau drept, se afla ramasitele Cetatii de Apa sau Apata, obiectiv istoric.

În continuare pîna la Vîrghis ne deplasam în afara zonei aferente Muntilor Persani, soseaua trecînd prin localitatile Aita Mare, Miclosoara, Capeni, Baraolt si Talisoara. Prezinta interes turistic: biserica fortificata din Aita Mare si bisericile (monumente istorice) din orasul Baraolt. În apropierea intersectiei de sosele aflata la 3 km înainte de Baraolt numita La cruce, pe drumul spre Augustin, se afla un izvor cu apa minerala. De la Talisoara traversam Rîul Cormos si sosim în comuna Vîrghis.

Portiunea de traseu Vîrghis - Pasul Hoghimas -Jimbor - Homorod este comuna cu traseul 15.

De la comuna Homorod trecem pe la grupul de case adunate în jurul statiei de cale ferata Rupea, traversam Homorodul si Oltul, poposind în Hoghiz.

Portiunea de traseu Hoghiz - Cuciulata - Comana de Jos - Venetia de Jos - Parau - sercaia - Baile Persani este comuna cu sectiunea corespunzatoare din traseul 13, iar portiunea Baile Persani - sinca Veche - sinca Noua - Poiana Marului - Zarnesti cu cea din traseul 12.

De la Zarnesti ne deplasam cca 3 km pe DN 73 A si apoi catre stînga spre comuna Vulcan aflata la poalele Persanilor sudici pe DJ 112 A (neasfaltat). În Vulcan (595 m) se poate vizita biserica fortificata (monument istoric), iar DC 61 ne poarta spre satul Holbav, avînd gospodarii împrastiate pîna sub Magura Codlei. În continuare pe aceeasi sosea, dar acum asfaltata, ne deplasam spre orasul Codlea, dupa ce spre stînga se desprinde drumul catre Colonia 1 Mai.

Numeroasele drumuri forestiere (aproape 230 km), care patrund adînc în munte, în toate zonele, de pe toate laturile, urmarind în general vaile cursurilor de apa, fac posibila atingerea celor mai înalte cote ale muntilor sau ajungerea la alte obiective de interes turistic. Uneori acestea constituie variante ale traseelor auto descrise.

Aceste cdi de acces sînt, în general, bine întretinute datorita exploatarilor forestiere din zona.

Principalele drumuri forestiere din Muntii Persani

Drumul forestier

Lungimea (km)

De unde începe

Importanta turistica. Obiective

I. În Persanii de sud

v. Pîrîului Auriu 2 strandul Codlea în zona complexului turistic Codlea,

important loc de agrement

Drumul Carierei 2,5 DN 1 Poarta traseul 1

v. Geamana 7 DN 1

fara nume 1,5 v. Geamana

fara nume 1,5 v. Geamana

v. Boului 5 Vladeni

v. Homorod 3 DN 1 Face legatura peste munte cu drumul

de pe v. sinca

v. Cerboaia 2,5 v. Homorod

v. Ursoaia 2 v. Homorod

v. Holbav 7 DN 73 A Posibilitati de acces catre pantele ves-

tice ale Magurii

v. Vulcanita 7 DF v. Holbav

v. Gaunoasa 9 DF v. Holbav

fara nume 3,5 Vulcan

v. Hoapec 3 Vulcan

v. Lata 3 Colonia 1 Mai

II. In Persanii de centru

Popilnica 7 DN 1 Cale de acces pîna aproape de creas-

ta Persanilor de centru

v. Hamaradia 10 Vladeni Poarta traseul 4. Pestera Hamaradia

v. Crizbav 8 Crizbav Poarta traseul 7. Posibilitati de acces

spre Vf. CetSJii. Varianta 0,6 km v. Catunas si 2 km. v. Ţiganului

La obîrsia - v. Cetatii 4,5 Crizbav Poarta traseul 5 spre Vf. Cetafii

v. Seaca 6 DC 36 Poarta traseul 6 spre Cetatea Eroilor

v. Hotaru-Calabaciu 6,5 DN 13

v. Fîntîna Alba 2,5 DN 13 Poarta traseul 5. Varianta 2 km

v. Boghiz si 1,5 km v. Ţiganului

v. Hotaru 5 DJ 131

v. Bozom 5 Apata

v. Morii 5 Apata

v. Remetea 5 DC 34 Intersecteazti traseul 8.

v. Mare 7,5 Dopca Varianta 2 km v. Podinita

v. Radacinilor 2 DN 13

v. Trestia 3 DN 13

v. Lupsa 7 Lupsa

v. Comana si v. Purcaru 12 Comana de Sus Biserica la Comana de Sus. Rezerva-

tie si pesteri în vecinatate. Varianta 1,5 km v. Gîrbova, 5 km v. Dabis, 1,7 km v. Tigai si mica pestera din Piatra Cerbului, 0,2 km v. Carpan.

v. Venetia 10 Venetia de Sus în apropiere Baile Venetia de Jos si o pestera

III. În Persanii de nord

v. Rica 10 Racosul de Sus Poarta primele parti ale traseelor 9 si 10

v. Nadas 10 v. Rica Intersecteaza traseul 9

v. Silvas 5 v. Nadas Intersecteaza traseul 9

v. Carbunari 2 v. Rica La confluenta cu v. Rica încep doua

marcaje turistice

v. Vîrghis 12 Vîrghis Poarta traseul 11 spre Cheile Vîrghisului

De-a lungul lor se afla numeroase cabane forestiere, cantoane silvice sau cabane de vînatoare, care ofera, în conditii modeste, posibilitati de adapost pe vreme rea sau pe timp de noapte.

C. CICLOTURISM

Bicicleta poate fi folosita cu succes în Muntii Persani si împrejurimile lor pentru parcurgerea unor trasee de un deosebit interes turistic. Exista în zona acestor munti numeroase monumente istorice si de arhitectura, rezervatii naturale si monumente ale naturii, statiuni balneoclimaterice, pesteri, chei si pasuri, muzee satesti etc., accesibile pe drumurile auto sau forestiere. Recomandam parcurgerea cu bicicleta a primei parti din traseul 11 (pîna la Cheile Vîrghisului), precum si a traseelor auto 12-16 prezentate anterior, cu fractionarea lor în cîte doua sau mai multe etape în functie de posibilitatile de cazare aflate pe parcurs. Nu este indicat a parcurge pe bicicleta mai mult de 50-70 km pe zi. Includerea în traseele cicloturistice si a unor variante pe drumuri forestiere face posibila cunoasterea mai profunda a acestor munti.

Mentionam în continuare doar punctele de pe traseele auto care ar putea prezenta dificultati celor care le vor parcurge cu bicicleta precum si locurile recomandate pentru popasul de noapte.

- Pe traseul 12 (auto), cele doua urcusuri dintre Codlea si Vladeni, serpentinele din Pasul Persani si din Pasul Poiana Marului; popas la casutele de la Cabana Dealul Persani, în satul turistic Poiana Marului.

- Pe traseul 13 (auto), serpentinele din Pasul Bogata si din Pasul Persani, cele doua urcusuri dintre Vladeni si Codlea; popas la Cabana Vînatorul, în Comana de Sus, la cabana Dealul Persani, la Complexul turistic Codlea.

- Pe traseul 14 (auto), serpentinele din Pasul Bogata, urcusul de lînga Cotul Turzunului; popas la Cabana Vînatorul, la Racos.

- Pe traseul 15 (auto), portiunea de traversare a crestei Persanilor între Vaile Hoghimas si Românilor prin Pasul Hoghimas.

- Pe traseul 16 (auto), traversarea prin Pasul Hoghimas a crestei Persanilor si a Pasului Poiana Marului de la limita sudica a muntilor; popas la Vîrghis, Baile Homorod, în Comana de Sus, la casutele de la Cabana Dealul Persani, în satul turistic Poiana Marului, la Complexul turistic Codlea.

Se pot parcurge trasee frumoase cu bicicleta pe drumurile forestiere de pe vaile: Holbav si Gaunoasa, Hamaradia, Crizbav, Lupsa, Comana si Venetia, Rica si Nadas, Vîrghis.

IV. Potential turistic

Cu toate ca Muntii Persani sînt mai putin cunoscuti si frecventati de catre turisti decît alti munti, iar traseele marcate sînt de data recenta, prezinta un important interes turistic pentru drumetii care doresc sa viziteze atît obiective naturale, cît si monumente istorice si de arhitectura, culturale si folclorice. Acesti munti poseda un potential turistic important, obiectivele turistice fiind destul de usor accesibile de pe traseele turistice de picior, auto sau de pe drumurile forestiere.

Obiective naturale de atractie turistica

Cheile Vîrghisului (peste 70 de pesteri) traseele 10, 11;

Defileul Oltului de la Racos traseele 8, 9, 14;

Vîrful Magura Codlei (1292m) traseul 1;

Vîrful Cetatii (1 104 m) traseele 5, 6, 7;

Vîrful Dugau (1011 m) traseul 10;

Coloanele de bazalt de la Racos (rezervatie naturala) traseele 8, 14;

Coloanele de bazalt de la Piatra Cioplita (rezervatie  naturala) si Sfinxul Persanilor din traseele 13, 16; Pesterile: Mare de la Meresti (1 500 m), De sub Dolina (300 m) si Calului (220 m) traseele 10, 11;

Scoicilor (800 m) traseele 4, 12, 13;

Tolvajos (peste 80 m) traseul 8;

Hamaradia (cca 30 m) traseul 4;

Piatra Cerbului (20 m), de la Comana de Sus si Venetia de Jos din traseele 13, 16;

sugo traseul 10.

Obiective istorice, culturale si de arta populara

Cetati

Cetatea Neagra (sec. 13) traseul 2;

Cetatea Eroilor (sec. 13) traseele 5, 6;

Cetatea de Apa (Apata) (1351) traseul 16;

Biserici fortificate

Codlea (sec. 13) traseele 1, 2, 3, 12, 13,16;

Vulcan (sec. 15) traseul 16;

Rotbav (1300) traseele 6, 13, 14, 16;

Maierus (sec. 14) traseele 8 (varianta), 13, 14, 16;

Homorod (1270) traseele 15, 16 si din 14;

Jimbor (sec. 18) si Mercheasa traseele 15, 16; (sec. 13)

Castele

Racos (1664) traseele 8, 14;

Vîrghis (sec. 18) traseele 11, 15, 16;

Hoghiz (sec. 12) traseele 13, 14, 16;

Monumente de arta

Biserica ortodoxa din Maierus traseele 8 (varianta) (1787) 13, 14, 16;

Biserica ortodoxa din Mateias (sec. 17) din traseele 8, 14;

Biserica reformata din Hoghiz (1749) traseele 13, 14, 16;

Bisericile ortodoxe din Cuciulata (1749), Comana de Sus (sec. 17) si Venetia de Jos (1818) traseele 13, 16;

Biserica ortodoxa din Persani (1793) traseele 12, 13;

Bisericile ortodoxe din sinca Noua (1761), Poiana Marului (1707) si Sf. Nicolae din Zarnesti (1515) traseele 12, 16;

Casele taranesti din Codlea traseele 1, 2, 3, 12, 13,16;

Casele taranesti din Vîrghis traseele 11, 15, 16;

Muzee satesti

Rotbav traseele 6, 13, 14, 16;

Vîrghis traseele 11, 15, 16;

Mateias din traseele 8, 14;

Cuciulata si Comana de Jos traseele 13, 16.

Dotari turistice

În Muntii Persani exista marcajele turistice amintite la traseele turistice de picior, dar acestea sînt de multe ori nesatisfacatoare ca desime si mod de realizare, iar indicatoarele sînt aproape inexistente.

Nume

Altitudine

Nr locuri

Masa calda+bufet

Statie autobuz

Telefon

Trasee

Cabana Dealul Persdni 465 16+30* da da 12,13

Popasul Capriodrei 555 - da da da 12,13

Popasul Cabana Vînatorul 630 4 * da - 13,14

Complexul turistic Codlea 650 52 ** da da da 3

Baile Persani 465 - - da - 12,13

Baile Venetia de Jos 450 - da - 13,16

Baile Homorod 460 100 ** da da da 15,16

* - în casute, ** - la vile

V. Alpinism

Cu toate ca Muntii Persani nu poseda mari înaltimi si abrupturi stîncoase spectaculoase, alpinismul poate fi practicat, de catre sportivi antrenati în acest sens, pe peretii din pitorestile chei ale Vîrghisului, în apropierea frumoaselor formatiuni carstice din zona. Accesul la chei se face din Vîrghis pe drumul forestier (12 km) sau din Meresti (5 km), pe traseul turistic 11.

Parcurgerea traseelor alpine de catre turisti nu este indicata, dealtfel, fara un antrenament si echipament corespunzator si fara un cunoscator al traseelor nu este posibila. În continuare descriem pe scurt[5] cele opt trasee initiate în august 1971 de un grup de alpinisti, prezentarea lor facîndu-se în ordine pe masura ce patrundem tot mai adînc în Cheile Vîrghisului din aval (dispre Vîrghis), catre amonte. Aceste trasee se grupeaza pe cinci zone: primele doua trasee, Traseul Meresti si Turnul Porumbeilor, se afla pe malul drept al rîului, dupa ce se traverseaza de doua ori apa prin vad si se ajunge în dreptul unui grohotis, urmatorul, Traseul Vînatorului de Munte, se afla pe malul stîng al rîului, la aproximativ 200 m înainte de a se ajunge la Pestera Mare de la Meresti, urmatoarele trei trasee, Surplombele Pesterii Mari de la Meresti, Turnul Santinela Pesterii si Traseul Marius, se afla în vecinatatea pesterii amintite, al saptelea traseu, Peretele Citadela Darîmata, se gaseste în apropierea Pesterii Calului, pe malul drept si ultimul traseu, Turnul de Arama, începe la intrarea în pestera nr. 23, nu departe de Pestera Calului.

Traseul Meresti. Stabilit pe fata nordica a Turnului Porumbeilor are gradul de dificultate IV B, este pitonat si are doua lungimi de coarda. Baza traseului se gaseste la cca 100 m diferenta de nivel fata de rîu, dupa un urcus prin grohotisul revarsat pîna lînga poteca si apoi prin vegetatie.

Turnul Porumbeilor. Traseul are gradul de dificultate IV B, este pitonat si are doua lungimi de coarda. Începutul traseului se afla la cca 4 m în aval de traseul Meresti.

Traseul Vînatorilor de Munte are gradul de dificultate IV A, este pitonat si are cinci lungimi de coarda.

Surplombele Pesterii Mari, traseu dificil de gradul VI B, amplasat pe Stînca Minunilor, este pitonat si se escaladeaza cu doua lungimi de coarda. Este cel mai dificil traseu din Cheile Vîrghisului.

Turnul Santinela Pesterii. Traseul este stabilit în amonte de pestera, foarte aproape, este pitonat, are trei lungimi de coarda si gradul de dificultate IV B.

Traseul Marius are gradul de dificultate IV B, este pitonat si are trei lungimi de coarda. Se afla pe peretele Turnului Santinela Pesterii.

Peretele Citadela Darîmata. Traseul este de gradul IV B, pitonat si are trei lungimi de coarda.

Turnul de Arama. Traseul este de dificultate medie (II B), are doua lungimi de coarda si este pitonat.

Alpinismul s-ar mai putea practica si în zona centrala a Persanilor, lînga Vîrful Cetatii (1 104 m), în peretele de sub Cetatea Eroilor, cu acces din Valea Seaca (traseul turistic 6).

Glosar

Abrupt - Portiune de teren, perete stîncos, foarte înclinat sau vertical (abruptul de sub Cetatea Eroilor).

Amonte - Spre originea unui curs de apa sau unei vai; invers sensului de curgere; în susul apei.

Aval - Spre varsarea unui curs de apa; în sensul de curgere; în josul apei.

Bazalt - Roca vulcanica bazica, de culoare închisa (cenusiu-negru), (exploatarile de bazalt de la Racos si Comana de Sus; coloanele de bazalt, rezervatii naturale).

Bazin hidrografic - Suprafata de teren de pe care îsi colecteaza apele un curs de apa si afluentii sai (bazinul hidrografic al Vîrghîsului).

Carst - Relief rezultat în zone calcaroase. Termenul defineste generic fenomenele naturale, formatiunile care apar în aceste zone; lapiezuri, doline, pesteri, avene, chei etc. Acestea sînt formatiuni carstice.

Chei - Sector îngust dintr-o vale cu versanti stîncosi, înalti si abrupti. Se formeaza de obicei în roci calcaroase (Cheile Vîrghisului).

Coasta - Versant, panta a unui deal sau munte (Coasta Ţiganului).

Con de dejectie - Forma de relief de acumulare cu aspect semiconic, rezultata din depunerea de pietris, bolovanis si nisip la gura unui torent sau rîu în zona unde panta scade brusc.

Conglomerat - Roca sedimentara rezultata din cimentarea naturala a prundisurilor.

Creasta - Limita superioara a unui masiv muntos, materializata de versanti relativ abrupti. Sinonim cu culme sau coama.

Cumpana apelor - Linie de separatie  a doua bazine hidrografice vecine; coincide cu o creasta sau o

Coama si dirijeaza apele de suprafata în sensuri opuse.

Curba de nivel - Linie curba închisa, rezultata din sectionarea unei forme de relief cu planuri orizontale echidistante. A merge pe curba de nivel - a merge pe versantul unui munte, pe o panta, fara a urca sau coborî.

Debit - Cantitatea de apa (de obicei în m3/secunda) care se scurge la un moment dat printr-o sectiune din albia unui curs de apa.

Defileu - Sector de vale lunga îngusta si adînca formata de un curs de apa în zone de munte, cuprinsa între doua sectoare mai largi (Defileul Oltului de la Racos).

Dolina - Microdepresiune carstica, adîncitura a terenului sub forma de pîlnie, rezultata prin dizolvarea calcarului de catre ape.

Draperii carstice - Formatiuni concretionare, cu aspect de pînza în falduri, care se produc în decursul timpului în pesteri prin depunerea lenta a carbonatului de calciu din apa care se infiltreaza prin tavan.

Falie - Ruptura a scoartei terestre de-a lungul careia partile opuse sufera o deplasare diferentiata.

Flis - Formatiune geologica alcatuita dintr-o alternanta de depozite marine (argile, marne, gresii) de mare grosime, în general sarace în resturi organice.

Formatiuni carstice - Formatiuni care apar în zone calcaroase, carstice: doline, pesteri, avene, chei etc.

Glacis - Forma de relief aproape neteda si usor înclinata care margineste un versant de munte.

Gol de munte - Zona caracterizata prin pasuni si vegetatie de talie foarte mica, sau lipsita de vegetatie, aflata deasupra limitei superioare a padurilor.

Grota - Sinonim cu pestera, dar fara a fi asociata cu galerii si fara a avea formatiuni concretionare. la nastere prin actiunea complexa a apelor asociata cu fenomene de prabusire.

Hatis - Padure tînara, deasa si încîlcita, greu de strabatut; apare de obicei dupa taierea unei paduri mature.

Intruziune eruptiva - Masa de lava care a patruns în partea superioara a scoartei terestre, s-a racit si s-a consolidat.

Japs - Varietate de silice (SiO2) amorfa, impregnata cu oxizi de fier, care îi ofera culoarea bruna, rosie, galbena, verde sau neagra.

Jgheab - Fagas adînc produs pe versantul stîncos al unui munte de actiunea apelor de ploaie.

Lapiez - Microformatiune carstica cu aspect de santulete sau gauri formata prin coroziunea rocilor calcaroase.

Litosol - Sol neevoluat format direct pe roci consolidate, cu un singur orizont gros de cel mult 20 cm.

Magura - Forma de relief, aproape conica, ce se ridica deasupra reliefului înconjurator (Magura Codlei, Dosul Magurei).

Meandru - Sinuozitate accentuata a unui rîu caracteristica sectoarelor cu panta redusa.

Muchie - Linie de creasta, de obicei ascutita (Muchia Curtului Mic).

Muncel - Munte cu înaltime mica (Munceii Poienii Marului, Munceii Bogatei).

Ornitofauna - Fauna pasarilor. Avifauna.

Pas - Zona de trecere, de obicei a unui drum, de pe un versant pe altul al unor munti, folosind o sa sau o curmatura (Pasul Poiana Marului, Pasul Persani, Pasul Bogata, Pasul Hoghimas).

Pestera - Gol natural format în subteran prin actiunea apelor asupra rocilor solubile (de obicei calcar).  Pesterile pot fi active, prin care curge un curs de apa, sau fosile, fara prezenta acestuia. În pesteri iau nastere formatiuni concretionare (Pestera Mare de la Meresti, Pestera Scoicilor, Pestera de sub Dolina, Pestera Calului).

Picior de munte - Partea inferioara a unei culmi secundare ce se desprinde dintr-o creasta sau dintr-un vîrf, spre fundul unei vai sau depresiuni (Piciorul Magurii).

Piemont - Forma de relief cu aspectul unui întins plan înclinat, ce racordeaza o regiune muntoasa de regiunile joase din jur.

Piroclastite - Roci formate din particule solide de dimensiuni diferite, provenite din eruptiile vulcanice.

Plai - Picior de munte acoperit cu vegetatie ierboasa, putin înclinat, strabatut sau nu de o poteca. Resurgenta - Reaparitia la zi a unui curs de apa, dupa ce a circulat o portiune subteran.

Roci eruptive - Roci de origine vulcanica (ex. andezit, bazalt).

Roci vulcanogen-sedimentare - Roci care au luat nastere prin sedimentarea si consolidarea particulelor solide provenite din eruptiile vulcanice (ex.: piroclastit).

Stalactite, stalagmite - Formatiuni endocarstice concretionare care se produc în decursul timpului în pesteri prin depunerea lenta a carbonatului de calciu din apa care se infiltreaza prin tavan. Stalactitele (furfuri) atîrna din tavan, stalagmitele (conice) se ridica pe podea, cînd se unesc devin coloane.

sa - Portiune mai coborîta a unei culmi sau creste muntoase, marcînd punctul de minima altitudine dintre doua vîrfuri. Sinonim cu curmatura, daca este stîncoasa.

sisturi cristaline - Roci metamorfice care se desfac în placi sau în foi cu suprafete aproximativ paralele.

sleau - Drum natural, batatorit de carute si adîncit de apele de ploaie.

Tuf vulcanic - Roca vulcanogen sedimentara, formata prin acumularea si consolidarea produselor eruptiilor vulcanice.

Versant - Malurile unei vai de munte (versantul drept si versantul stîng în functie de sensul de curgere

a unui curs de apa, din amonte spre aval); fetele unei culmi sau creste muntoase.

Vîlcel - Vale mica, seaca, cu înclinare pronuntata, aflata la originea unei vai sau în aval pe versantii sai.

Cuprins

INVITAŢIE LA DRUMEŢIE

I. CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICĂ

Asezare si limite

Geologia

Relieful

Reteaua hidrografica

Clima

Vegetatia si solurile

Fauna

II. TURISM

Cai de acces

Localitati de pornire în drumetie

Cabane si popasuri

Monumente istorice si de arhitectura. Muzee

Rezervatii naturale si monumente ale naturii

III. TRASEE TURISTICE

A. Trasee turistice marcate si nemarcate .

1. Codlea - Magura Codlei - Dumbravita

2. Codlea - Cetatea Neagra

3. Codlea - Complexul turistic Codlea

4. Dumbravita - Vîrful Plesita - Valea Hamaradia - Vladeni

5. Crizbav - Vîrful Cetatii - Fîntîna Alba (pe DN 13) .

6. Rotbav - Valea Seaca - Cetatea Eroilor - Vîrful Cetatii

7. Crizbav - Valea Crizbavului - Vîrful Cetatii

8. Fîntîna Alba (pe DN 13) - Piscul Înalt - Muntele Negru - Defileul Oltului - Racos

9. Racosul de Sus - Valea Rica -Defileul Oltului de la Racos

10. Racosul de Sus - Pasul Hoghimas -Vîrful Dugau - Cheile Vîrghisului

11. Vîrghis - Cheile Vîrghisului - Meresti

B. Trasee turistice auto si drumuri forestiere

12. Codlea - Pasul Persani - Baile Persani - sinca Veche - Poiana Marului - Pasul Poiana Marului - Zarnesti

13. Rotbav - Maierus - Pasul Bogata - Hoghiz - sercaia - Pasul Persani - Codlea

14. Rotbav - Maierus - Pasul Bogata - Hoghiz - Racos - Defileul Oltului -Augustin - Maierus

15. Vîrghis - Pasul Hoghimas - Jimbor - Homorod

16. Rotbav - Apata - Baraolt - Vîrghis - Pasul Hoghimas - Jimbor - Homorod - Hoghiz - sercaia - Poiana Marului - Zarnesti - Vulcan -Codlea ... .

C. Cicloturism

IV. POTENŢIAL TURISTIC

V. ALPINISM

Glosar



La recensamîntul din 5 ianuarie 1977.

La recensamîntul din 5 ianuarie 1977.

Culmea Vîrghisului sapate în calcare vor fi delimitate în perspectiva ca o noua rezervatie naturala. Relieful carstic, ale carui pesteri (peste 70) au servit de adapost omului primitiv si faunei (Ursus spelaeus) In epoca glaciatiunii, flora si fauna actuala sînt de un deosebit interes stiintific si turistic.

Este a 4-a pestera ca lungime din Carpatii Rasariteni, dupa cele trei pesteri din Muntii Rodnei (Pestera Tausoare-9530 m, Grota Zînelor-3 592 m si Ponorul din Muntele Batrîna -2 000 m).

Date luate de la Em. Cristea.




Document Info


Accesari: 11243
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2025 )