Muntii Vîlcan sînt prezentati pentru prima data sub forma unui ghid de drumetie si aceasta în momentul unui avînt fara precedent al turismului românesc. Cunoscuti mai putin de iubitorii muntilor ei au fost cutreierati pîna acum 8-10 ani mai cu seama pe flancurile nordice, în preajma localitatilor miniere din Valea Jiului. Astfel, au devenit cunoscute mai lesne potecile spre cabana si Pasul Vîlcan si spre cabana si vîrful Straja. Tot din aceasta parte au fost aplicate si primele marcaje turistice din Muntii Vîlcan, începînd de cîtiva ani, în afara intensificarii retelei de poteci turistice din sectorul hunedorean, dezvoltare marcanta în special în preajma motelului Valea de Pesti, a cabanei Cîmpu lui Neag, precum si cabanei de vînatoare Cîmputel, au intervenit transformari semnificative si în sectorul sudic gorjan, al masivului. Dezvoltarea generala a judetului Gorj, si deci si a activitatii cultural-sportive, a deschis perspective si în reteaua turistica (locuri de adapost, drumuri, poteci si marcaje turistice).
Bogata în frumuseti naturale, unele specifice Muntilor Vîlcan, zona gorjana a inclus în circuitul drumetiilor complexul turistic Bucium-Sohodol cu Cheile Sohodolului, complexul turisitc Tismana, campingul de lînga castrul roman de la Bumbesti, campingul Lainici. O contributie esentiala la dezvoltarea retelei turistice a Muntilor Vîlcan a avut-o, si o are si în prezent, îmbunatatirea si largirea substantiala a retelei de drumuri forestiere, ca si prezenta drumului Schela -Vulcan care trece prin Pasul Vîlcan.
Lucrarile hidrotehnice si hidroenergetice ale complexului Cerna - Motru - Tismana - Bistrita, cu amenajarile respective întreprinse în zona sud-vestica a masivului, au deschis noi perspective turistice, în general, si drumetiei, în special. Astfel, prin marcarea potecilor au devenit mai usor accesibile cîteva trasee care permit strabaterea zonei de sud-vest prin cele mai frumoase locuri: poteca Tismana - Oslea, poteca valea Bistritei - Groapa Nedeutii - Oslea, poteca Tismana - padurea de castani Eroni, zona calcaroasa Gura Plaiului - valea Bistritei - cabana Cîmpu lui Neag s.a. În aceeasi masura creste posibilitatea de valorificare turistica a vaii Jiului, cu unul din cele mai frumoase defilee din tara noastra. Începutul drumetiei organizate s-a realizat si aici prin marcarea unor trasee care pornesc din defileu (de la Lainici spre Locuri Rele) si fac legatura între Muntii Parîng si Muntii Vîlcan. Motelul Gambrinus, de la sud de Iscroni, usureaza accesul pe jos spre Surduc, în defileu, dar mai ales spre salbaticul munte Cîndetu, primul din seria vîrfurilor ce se însira pe culmea principala a Muntilor Vîlcan, de la est spre vest.
Ţinînd seama de dezvoltarea actuala a turismului, mai ales pentru perspectiva apropiata, am ales ordinea de descriere a traseelor începînd din partea sudica a Muntilor Vîlcan. Cel mai cautat traseu de catre turisti, traseul pe culmea principala, a fost întocmit astfel încît sa poata fi parcurs în 4 etape si în sensul est - vest. Acest traseu, marcat partial, poate fi considerat cel mai interesant, deoarece el ofera turistilor privelisti înaltatoare, pitoresti, atît spre valea Jiului de Vest, care adaposteste un lant de localitati si spre culmile impetuoase ale Retezatului, cît si spre culmile dulci, pierdute în pîclele Gorjului.
Marcajele turistice au fost înnoite, altele au fost trasate în premiera prin munca pasionata a profesorilor si a pionierilor în cadrul actiunii Asaltul Carpatilor.
Daca tinem seama ca majoritatea traseelor sînt noi si ca experienta acestei operatii s-a cîstigat pe parcursul executarii ei, recomandam drumetilor ca, urmînd cu atentie marcajul, sa consulte la fel de atent descrierea traseului si harta detaliata oferita în aceasta lucrare.
Oslea, Straja, Arcanu, dintre vîrfurile mai proeminente, Bistrita, Sohodolul, Jiul, între vaile mai frumoase, Gura Plaiului, Pestera cu Corali, Pîrgavu, între pesterile cele mai frumoase, Cheile Sohodolului, Lacul Valea de Pesti, culmile domoale pline de culoare sînt doar cîteva obiective din multimea de atractii ale Muntilor Vîlcan, care va asteapta sa le vizitati!
AUTORUL
Culmi aproape neîntrerupt împadurite, cu forme line si vîrfuri rotunjite, pierdute în pîcla lui miaza-noapte... Asa se prezinta lantul Muntilor Vîlcan pentru cei care privesc din depresiunea gorjana sau de pe drumul national Tîrgu Jiu - Tismana. Din defileul Jiului oricît ai încerca nu poti sa banuiesti ce se ascunde dincolo de abrupturile amenintator de înclinate, valmasite de cîrligele Jiului. Culmile ramîn ascunse privirilor. Daca încerci, ca si Vlahut 111l117b 9;, sa cauti un loc cu belvedere, cum îti ofera, de exemplu, creasta Parîngului Mare, atunci tabloul se schimba si Muntii Vîlcanului se dezvaluie larg. Vîrfuri semete, înalte, pornind din Cîndetu, se pierd în zarea apusului pîna catre Oslea, se înlantuiesc între depresiunea gorjana si adînca vale a Jiului de Vest.
Mai impresionanti sînt însa acesti munti daca-i privesti de pe înaltimile muntilor Cununa, Oboroca sau Tulisa, piscuri situate la nord de Jiu. Ei domina orasele miniere însirate de-a lungul Jiului în larga depresiune a Petrosanilor. Culmile ce pleaca din vîrfurile Straja, Coarnele, Sigleu s.a. coboara în linii repezi, uneori cu stîncarii evidente în peisaj.
Spre apus, de pe piscurile Gruniu, Custura, Dragsanu, impresia este mai putin mareata, culmea principala Arcanu - Prisloapele - Nedeia ramînînd modesta, undeva mai jos. Doar Oslea, o cununa a înaltimilor Vîlcanului, se mai compara cu Piatra lui Iorgovan prin falduri unduioase desprinse din creasta stîncoasa si ascutita.
Asezare. Muntii Vîlcan se situeaza în sectorul sud-vestic al Carpatilor Meridionali. Împreuna cu Muntii Mehedinti ei închid la sud arcul carpatic cuprins între Jiu si Dunare. Culmea principala, întinsa pe mai bine de 55 km, se înalta deseori la peste 1 400 m. În însirarea vîrfurilor golase, cu forme rotunjite, se remarca grupul înaltimilor Straja - Mutu în partea de est, grupul siglaului Mare si siglaului Mic, cununa de stîncarii mohorîte de pe fruntea Arcanului, iar în extremitatea de vest creasta Oslei, o încununare a frumusetii acestor munti si totodata un maximum de înaltime pe întinsul culmii principale.
Pe axa nord - sud, Muntii Vîlcan prezinta o disimetrie, versantii din nord, spre valea Jiului de Vest, fiind mai scurti si cu pante mai abrupte, iar cei din sud prelungi si în pante mai domoale. În majoritatea lor culmile sînt împadurite. Exista si suprafete apreciabile de goluri de munte, mai ales pe culmea principala, care au permis dezvoltarea vietii pastorale si aparitia unei retele de poteci ciobanesti. Comorile de frumusete ale acestor munti sînt înca prea putin cunoscute de iubitorii de drumetie. Ele se ascund nu numai în Oslea si Scocul Jiului de Vest, ci si pe vaile sudice, unele din ele strabatînd zone carstice impresionant modelate: Bistricioara, Pîrgavul, Bîlta, Gropul cu Apa, Sohodolul etc. Comori de frumusete se ascund si pe munceii de 500-600 m care formeaza platforma Gornovita.
Daca tinem seama si de bogatia reliefului fragmentat, ordonat în siruri paralele între apele susitei, Hambarului, Sîmbotinului si Porcului, dar mai ales de fantastica despicatura prin care Jiul îsi taie defileul între Muntii Vîlcan si Muntii Parîng, atunci putem spune ca potentialul de splendori naturale pe care le adaposteste tinutul Muntilor Vîlcan îi aliniaza în rîndul muntilor ce atrag pe drumet sa-i viziteze.
Limite si munti învecinati. Spre nord Muntii Vîlcanului sînt limitati de Jiul de Vest, rîu care strabate Depresiunea Petrosani, începînd din Pasul Jiu-Cerna (1 330 m) pîna la întîlnirea cu Jiul de Est, la Iscroni (556 m). Pe parcursul sau, lung de 51 km, Jiul de Vest separa Muntii Vîlcan mai întîi de Muntii Godeanu (între Pasul Jiu-Cerna si gura vaii Soarbele), apoi de Muntii Retezat, între gura vaii Soarbele si Cîmpu lui Neag. În cadrul Depresiunii Petrosani se însira vestitele localitati miniere si industriale Uricani, Lupeni, Paroseni si Vulcan. La nord depresiunea este flancata de muntele Tulisa, culme ce se desprinde din Muntii Retezat spre est.
De la Iscroni cele doua rîuri formeaza Jiul, rîu puternic ce patrunde navalnic spre sud prin spectaculosul si fermecatorul defileu Lainici sau Surduc, care formeaza limita estica a Muntilor Vîlcan. Mai întîi gîtlejul Surducului, apoi, mai jos de Pietrele Albe, Cîrligele de la Lainici închid strîns valea intre stînci si abrupturi prapastioase. Daca defileul cu salbaticia apelor Jiului a fost din toate timpurile un extraordinar recital de pitoresc, odata cu constructia celor 39 de tunele ale caii ferate si a modernizarii drumului a capatat acel superlativ al frumusetilor pamîntului romanesc. Calea ferata si soseaua se împletesc cu Jiul creînd un peisaj unic prin pitorescul lui.
La sud de Meri defileul se mentine, poate mai putin stîncos, dar înca învesmîntat în paduri si se curma brusc lînga Sadu, acolo unde si muntii Parîng si Vîlcan se retrag în fata depresiunii gorjene.
Limita sudica a Muntilor Vîlcan, la contactul cu depresiunea gorjana, poate fi considerata pe directia Bumbesti - Runcu - Tismana - Pades pîna la vestita vale a Motrului. Limita vestica porneste cam din dreptul localitatii Closani, apoi urca spre izvorul Motrului pîna sub vîrful Alunul, la circa 1 000 m, lînga creasta Oslei, lasînd astfel la sud-vest Muntii Mehedinti. O ultima portiune de limita o formeaza culmea Turcineasa - sarba, apoi piciorul nordic al muntelui sarba pîna în Pasul Jiu-Cerna, care se pierde printre culmile scunde din preajma Ciucevelor, loc de unde porneste spre nord tinutul Muntilor Godeanu.
Culmea principala a muntilor Vîlcan se înalta brusc din defileul Jiului (500-550 m) la 1 548 m în vîrful Cîndetu, deci cu circa 1 000 m diferenta de nivel pe o distanta de 2,7 km. Din acest vîrf golas cu stîncarie, culmea principala serpuieste spre sud-vest, peste vîrfurile Dragoiu (1 690 m), muntele Dumitra si vîrful Tenia (1 671 m), atingînd 1 621 m în Pasul Vîlcan. Din Pasul Vîlcan coboara în saua lui Loghin, urca lin la Vîrful lui Loghin (1 560 m) si vîrful Cartianu (1 538 m), apoi se înalta brusc, mai stîncoasa, la 1 868 m, în vîrful Straja, al doilea ca marime din masiv si care domina orasul Paroseni. Creasta se mentine relativ înalta si peste vîrful Mutu (1 737 m); de la Vîrful Verde (1 627 m) scade treptat (Gura Plaiului, 1 579 m, Dealu lui Frate, 1 524 m) pîna în saua La Paru de Fier (1 468 m), în apropiere de vîrful Coarnele (1 789 m). Catre sud-vest culmea principala cedeaza iarasi din înaltime în succesiunea vîrfurilor Caturii Muncelului, Muncelul (1 553 m), cufundîndu-se în saua Cîrloabele la 1 372 m. De aici însa înaltimea creste din nou spre sigleul Mic (1 581 m) si mai ales spre sigleul Mare (1 682 m), dominînd lantul principal. Din acest vîrf, cu vedere excelenta asupra Retezatului, culmea principala sufera o inflexiune foarte accentuata spre sud, apoi spre vest, însa cu pretul unei remarcabile pierderi de înaltime.
Din vîrful sigleul Mare culmea coboara spre sud în saua Dilma Cazuta (sau Prislop - cca 1 150 m), pe unde trece si soseaua din valea Sohodolului în Valea de Pesti. În continuare, spre sud, se ridica vîrfurile Prislop (1 310 m), Macrisu (1 422 m), stevioara; spre sud-vest vîrfurile La Noua Lemne, Rotunda, Maciavela (1 473 m), Gura Plaiului (1 492 m), unde culmea razbate din nou la gol de munte, ridicîndu-se accentuat spre nord pîna în vîrful Arcanu (1 760 m). Din acest pisc, care domina muntii scunzi din juru-i, culmea se îndreapta spre vest si leaga vîrfurile Prisloapele Mari (1 591 m), Prisloapele Mici (1 493 m) si Nedeilor (1 619 m). Dincolo de culmea golasa Nedeuta, culmea coboara în saua Groapa Nedeutii, în imediata vecinatate a crestei Oslea. Culmea principala se ridica brusc, perpendicular pe lama de peste 4 km a crestei Oslea. Atinge vîrful Coada Oslei (1 899 m), apoi Oslea (1 946 m), cea mai mare înaltime din Muntii Vîlcan. Culmea principala continua peste saua La Suliti (1 703 m) si mai departe, peste vîrfurile sarba (1 742 m), si Turcineasa (1 518 m), pîna dincolo de Muntele Alunu, unde încep Muntii Mehedinti.
Dintre ramificatiile nordice (in medie 4-5 km lungime) se remarca culmile: Tenia - Dîmbu Casilor -Piatra Radului - Merisoru, Mutu - Constantinescu - Arvinte, Coarnele - Negrii - Zgura, sigleul Mic - Plaiu sigleului, Arcanu - Rastovanu s.a.
Ramificatiile sudice, mai lungi decît cele din nord (în medie 15 km), coboara în trepte spre depresiunea gorjana si sînt strabatute de poteci. Dintre acestea se remarca culmile: Tenia - Horezu - Zanoaga - Buliga - Ulmu - Chiciuri, Cracu lui Frate - Copiletu -Piatra Lesului, Gura Plaiului - Muncelul - Igirasu -Tufoaia, Plaiu Mare - Piva, Pestisanu - Poiana Boului - Frumosu - Paltinisu - Cioclovina s.a.
Mai remarcam culmea Macrisu - Plescioara, ramificatie estica din culmea principala, alcatuita în parte din calcare, Piva - Scarisoara - Plesa, în parte calcaroasa. O alta zona foarte interesanta este dominata de Piatra Borostenilor, care se uneste cu culmea ce se prelungeste spre sud Pestisanu - Cioclovina - Paltinis. La sud de Piatra Borostenilor, la capatul Plaiului Topesti, se întinde platoul carstic Padina Crovurilor -Gura Plaiului - Gornovita, care se integreaza în platforma Gornovita.
În cea mai mare parte, acesti munti sînt alcatuiti din sisturi cristaline (seria de Lainici - Paius), complexul clorito-sericitos, în care se separa o serie mai putin metamorfozata, constituita din conglomerate, cuartite si calcare cristaline (seria de Tulisa), care alcatuiesc muntii Oslea, Gîrbovu, Rastovanu si picioarele nordice ale sigleului Mare si sigleului Mic. În zona culmii principale mai apar roci din complexul amfibolitic (muntii Zanoaga, Vîrful Verde - Straja, Cîndetu). Un loc important îl ocupa granitul (granitoid de tip Tismana, granitoid de tip Frumosu, granitoid de tip susita) întîlnit pe versantul sudic oltean.
Marginea sudica a Muntilor Vîlcan, pe directia Vaidei - Dobrita - Gureni - Tismana - Celei, este formata din calcar (cretacic superior) care se reflecta în peisaj prin fîsia Cheile Vaidei - Piatra Lesului. -Dobrita si fîsia Fusteia - Plescioara - Cheile Bîltei -Cheile sireanga - Borosteni. De asemenea, pe latura sudica apar calcare (depozite jurasic-cretacic inferior) care ocupa o suprafata mai mare: fîsia Muntilor Poiana Mihai Viteazu - Cheile susitei mijlocii - Cornetu Babelor - Plescioara - Tufoaia si fîsia muntelui Plesa - cursul mijlociu al Bîltei - Piscuri - Pîrgavu - Tismana.
Zona calcaroasa prezinta interes deosebit pentru specialisti dar si pentru turisti, aici fiind concentrate interesante forme carstice: chei, pesteri, zaplazuri, izbucuri, lapiezuri, doline, sorburi etc. Daca ar fi sa enumeram pesterile[2], din cadrul Muntilor Vîlcan ele ar fi repartizate astfel: pe sectorul Cîmpusel - Cîmpu lui Neag - Vulcan circa 20 de pesteri, din care se remarca pestera din valea Jidanului, Pestera Alunii Negri, Pestera de Gheata (pe Valea de Pesti, în calcare paleozoice), Pestera Piatra Corbului. În defileul Jiului exista un aven pe Muntele Locuri Rele. Pe rama sudica, extrem de bogata în pesteri, le grupam pe bazine hidrografice: 48 de pesteri în bazinul susita, 29 de pesteri în bazinul Sohodol, cea mai cunoscuta fiind Gîrla Vacii, unde se pierde o parte din apa rîului. De asemenea, în bazinul Tismanei sînt 20 de pesteri, din care Pestera manastirii Tismana se remarca prin izvorul puternic care da nastere pîrîului Grunia. Pestera Gura Plaiului, monument al naturii, este împodobita cu cascade împietrite, stalagmite perlate de marimi impresionante, draperii etc. În bazinul Orlea - Pocruia, în zona Izvarna sînt alte 24 de pesteri din care se remarca Fusteica, dar mai ales Pestera de la Rîpa Vînata (2420 m lungime), ce se claseaza, ca marime, pe locul 24 în România. În bazinul Motrului sînt si mai numeroase aceste forme carstice, dar, mentinîndu-ne la teritoriul Muntilor Vîlcan, pe stînga rîului, enumeram doar 3 pesteri.
Depresiunea Petrosani, care limiteaza Muntii Vîlcan la nord, a luat nastere în neogen prin depunerea unor orizonturi de sedimente într-o alternanta de ape marine si salmastre si în conditii specifice de clima, fapt care a dus la formarea, în timp, a celor 27 de orizonturi de carbune brun si la dezvoltarea industriei carbonifere din valea Jiului.
Înaltimea destul de joasa a Muntilor Vîlcan (sub 2000 m) a facut ca ei sa nu fie afectati de glaciatia cuaternara, cum sînt muntii vecini (Retezat, Parîng). Totusi se pot observa urmele unor fenomene periglaciare pe muntele Straja si, mai putin, pe Arcanu si Nedeia.
Bogatiile subsolului. În cuprinsul Muntilor Vîlcan se afla mine de antracit (Schela - Harabaru) cu o productie modesta. În schimb Depresiunea Petrosani, în preajma localitatilor Vulcan, Lupeni si Uricani, gazduieste importante zacaminte de carbune brun.
Calcarele pure de la Dobrita si Suseni se utilizeaza în industrie, ca si marnele de la Bîrsesti. Pentru caramizi si chituri speciale se exploateaza argilele refractare aluminoase de la Schela si Viezuroi.
Toate apele curgatoare cu obîrsia în Muntii Vîlcan sînt tributare Jiului direct sau indirect.
JIUL este unul din marile rîuri ale Romaniei, cu o suprafata de colectare de 10070 km2 si cu o lungime de 331 km. El se formeaza la Iscroni (556 m altitudine) prin unirea Jiului de Est cu Jiul de Vest. Izvorul principal, Jiul de Vest, care culege si toate pîraiele din sectorul nordic al Muntilor Vîlcan, izvoraste în caldarea Soarbele (la limita Muntilor Godeanu si Piule-Iorgovanu). De la gura vaii Soarbele, Scocul Jiului,[3] de obicei sec, strabate frumoase chei pîna la Cîmpu Mielului; el se orienteaza pe directia sud-vest-nord-est. Pîna la Iscroni, cei mai importanti afluenti pe dreapta sînt: sarba, stirbul, Ursul, Boul, Gîrbovul, Rastovanul, Valea de Pesti, Balomirul, Braia, Baleia, Merisoara.
Dupa formarea Jiului la Iscroni, rîul, cu un debit mediu de 21,5 m3/s, strabate un splendid defileu iesind în depresiunea gorjana, mai jos de Sadu. În defileu se varsa în Jiu o serie de pîraie cu caracter torential, din care mai importante sînt: Murga Mare, Dumitra, Cerbanasul, Bratcul, unele însotite de drumuri forestiere.
În aval de Sadu, Jiul mai primeste pîraiele Porcu, Sîmbotin (cu Vîjoaia si Harabaru) si Cartiu care-si culege izvoarele deasupra localitatii Schela, începînd de aici, la vest, apele ce vin din Muntii Vîlcan sînt colectate în lacul temporar de la Rovinari (100000000 m3), alimentat si de Jiu.
susita (sau susita Verde) îsi trage izvoarele de sub vîrful Straja prin pîraiele Amaru (Straja) si Cartianu. Dupa un parcurs lung pe o vale îngusta, formeaza Cheile susitei, apoi pe cele de la Vaidei; în depresiunea gorjana ea aduna apa Susenilor.
Sohodolul (pîrîu cu bazin de colectare al izvoarelor cuprins între muntii Macrisul si stevioara), dupa ce strabate un traseu lung în munti si aduna o serie de afluenti (Jeleselul, Podul, Plesul, Plescioara), taie cheile Patrunsa si Vidra si razbate în depresiunea gorjana prin Cheile Sohodolului. Izbucurile Prajelelor, Patrunsa, dar mai ales cele din Runcu, sînt deosebit de bogate ca debit. Cel din Runcu este captat pentru alimentarea cu apa a municipiului Tîrgu Jiu.
Bîlta si Bîltisoara, mai putin importante ca debit si lungime, prezinta interes prin cheile pe care le strabat.
Bistrita îsi aduna apele de sub Oslea si strabate strîmtori si chei ce se succed în lungul vaii (La Bîrloaga, Cheile Bulzului, Cheile sireanga). Datorita caderii pe înaltime de la izvoare pîna la Gureni de peste 1 400 m (circa 65 m/km), Bistrita are un mare potential hidroenergetic. Ca afluenti mai importanti mentionam Vîja, care izvoraste din Arcanu, si Bistricioara, care coboara de sub Piatra Borostenilor.
Un loc aparte, prin modul de scurgere, îl ocupa pîraiele Pîrgavu, Piscuri, Albu din carstul de la Gura Plaiului - Ponor.
Tismana, desi nu izvoraste din culmea principala, este bogat alimentata de izvoare ce culeg apele între vîrful Paltinis si Piatra Borostenilor. El aduna si apele Tismanitei în cheile de la punctul La Triunghi.
Pocruia face parte din bazinul Tismanei. Ea izvoraste din Muntele Piatra Taiata si strabate o zona cu relief carstic.
Motrul (suprafata bazinului 1 900 km2; lungime 120 km) este cel mai important afluent al Jiului. Izvoraste de sub saua La Suliti, în apropiere de vîrful Pestisanu (Oslea) si, pe o buna portiune, delimiteaza Muntii Vîlcan de Muntii Mehedinti.
Fiind situati la adapost de principalele mase de aer nord-vestice, nordice si nord-estice, datorita prezentei muntilor Godeanu, Retezat, sureanu si Parîng, Muntii Vîlcan sînt sub influenta circulatiei de mase de aer sudic, sud-vestic si vestic. Temperatura medie anuala la Tîrgu Jiu este de +10,2°C, mai ridicata fata de media pe tara. La nvielul comunei Schela media este mai mica cu 2-3°, iar la conacele pentru fîn din poeni, situate la 800-900 m altitudine, temperatura medie anuala este în jur de +6°C. Pe culmea principala media temperaturii anuale este de circa +3 ... 4-4°C, cu exceptia Oslei unde scade sub 2°C.
Temperatura medie multianuala a lunii iulie variaza în functie de altitudine. La poalele muntilor gasim circa +18°C, ca pe culmea principala, mai ales pe Straja si Arcanu - Nedeia - Oslea sa scada la +10°C. Temperatura medie multianuala a lunii ianuarie variaza, de asemenea; la poalele sudice ale muntilor este de -2°C, iar pe culmea principala -5°C, inclusiv pe Piatra Borostenilor.
Primavara si toamna cerul acoperit si ploios este determinat de activitatea ciclonilor mediteraneeni ce vin din sud-vest. Din acest motiv, în afara de un maxim de precipitatii din mai-iunie, apare în toamna cel de al doilea maxim, mai ales în zona Motru, Tismana, Oslea si Bistrita. Anual cantitatea de precipitatii masoara în medie circa 900 mm, iar pe culmile înalte cca 1 200 mm, Oslea primind 1 400 mm.
Zapada cade de obicei pe culmile înalte formînd un strat continuu, mai ales începînd din noiembrie. Ea se mentine în special în lunile februarie-martie, perioada favorabila practicarii sporturilor de iarna. Ultimele petice de zapada se curata pe Oslea si Straja în perioada mai-iunie.
Vegetatia Muntilor Vîlcan este caracteristica Carpatilor Meridionali, cu unele particularitati conferite de relief, altitudine, clima, natura rocilor si a solului.
Altitudinea mai mare din partea de vest (Oslea 1 946 m) si de est (Straja 1 868 m) si mai coborîta în partea centrala, precum si expunerea si înclinarea versantilor - cel sudic prelung, puternic fragmentat, cu deschidere larga spre regiunile sud-vestice cu clima mai blînda, fata de cel nordic abrupt si expus influentei maselor de aer rece stagnante în Depresiunea Petrosani, la care se adauga prezenta rocilor calcaroase - duc la diferentierea covorului vegetal pe verticala, dar si în privinta compozitiei floristice.
Judecînd dupa altitudine, suprafata Muntilor Vîlcan ar trebui sa fie acoperita aproape în întregime de padure. Coborîrea limitei padurii se datoreaza însa circulatiei advective foarte active pe culme, dar în special actiunii distructive a omului, în special pentru extinderea pasunilor. Aceasta explica de ce padurea de fag se termina uneori la golul de munte.
Pe versantul sudic fagetele formeaza adesea un zid compact pîna la golul de munte, iar pe versantul nordic urce sporadic alaturi de molid.
Haina padurilor acopera în general versantii pîna la 1 400-1 500 m. În portiunile stîncoase si abrupte si pe versantul sudic al Oslei ea urca pîna la 1 600 m. iar pe versantul nordic ajunge la 1 650 m.
Uneori, molizi razleti apar si la golul de munte, dar cu exemplare mici, chircite, sau cu coroana defor-mcta de vînturile puternice.
Pe versantul sudic, fagetele (Fagus sylvatica) vegeteaza pure sau în amestec cu gorunul (Quercus petraea), mai rar cu bradul (Abies alba) sau însotite de specii de amestec. Diseminat apare si molidul (Picea abies). În zona de limita, fagetele sînt marginite, uneori, de un brîu îngust de molizi. În apropierea localitatilor Tismana, Topesti si Pocruia, pe pantele domoale, însorite si adapostite, întîlnim castanul comestibil (Castanea vesca). În vecinatatea vaii Motrului gasim frecvent alunul turcesc (Corylus colurna). Pe terenurile calcaroase se dezvolta tufarisuri de specii mezoxerofile si xerotermofile, în special corn (Cornus mas), mojdrean (Fraxinus ornus), lemn cîinesc (Ligustrum vulgare), dîrmox (Viburnum lantana), paducel (Crataegus monogyna), maces (Rosa pendulina), scumpie (Cotinus coggygria) si liliac salbatic (Syringa vulgaris) pe care îl gasim în Cheile Motrului, pe Steiul Rosu, pe vaile susitei, Tismanei, pe Piatra Borostenilor, în cheile Runcului, iar în nord pe valea Sohodolului (la est de Lupeni) si pe valea Balo-mirului (Ia est de Uricani).
Pe versantul nordic, în partea inferioara si mijlocie, întîlnim fagul, în care, subordonat, apar bradul si molidul (în majoritate plantatii), urmat de o fîsie îngusta de paduri mixte de fag cu molid si apoi molidisuri pure, cu extindere variabila.
La parterul padurii se dezvolta arbusti si plante erbacee viu colorate formate din ghiocei (Galanthus nivalus), ciubotica cucului (Primula officinalis), floarea pastelui (Anemone nemorosa) leurda (Allium ursinum), macrisul iepurelui (Oxalis acetosella), endemismul crucea voinicului (Hepatica transsilvanica) în Cheile Sohodolului si pe Piatra Borostenilor s.a.
La limita superioara a padurii se întinde domeniul pajistilor. Cea mai mare diversitate a vegetatiei se observa însa pe Oslea, datorita prezentei calcarelor, a abrupturilor stîncoase si a grohotisurilor. Brîul de jnepeni (Pinus mugo) este prezent numai pe Oslea; în lungul ravenelor se dezvolta arinul de munte (Alnus viridis).
Pajistile sînt invadate de tufe de ienupar (Juniperus communis), tufe de afin (Vaccinium myrtillus), de merisor (V. vitisidaea), coacaz (Bruckenthalia spiculiiolia) si foarte rar smirdarul (Rhododendron kotschyi).
În vegetatia pajistilor multimea gramineelor este formata de iarba vîntului (Agrostis rupestris), firuta (Poa media), paiusuri (Festuca rubra, F. saxatilis), taposica (Nardus stricta), coada iepurelui (Sesleria rigida). Alaturi gasim argintica (Dryas octopetala), sînziene (Galium rotundilolium), rogoz (Care sempervirens), malaoaie (Helianthemum alpestre), clopotei (Campanula abietina), martisor (Geum montanum), rusulita (Hieracium auriantiacum), horsti (Luzula spadicea), bobornic (Veronica aphylla), sîngele voinicului (Nigritella nigra), planta ocrotita, turta (Carlina acaulis) s.a. În hornuri si abrupturi întîlnim bulbuci (Trollius europaeus), planta ocrotita, oite (Anemone narcissiilora), cruciulita (Senecio papposus), cujmarea de munte (Valeriana tripteris) s.a.
Pe stînci plantele devin pitice sau se strîng în pernite viu colorate, cautînd adapost, cum sînt ochii soricelului (Saxifraga adscendens), urechiute (Sempervivum montanum), laptele stîncilor (Androsace lac-tea) si multe altele. În locurile defrisate si în tufarisuri s-au instalat rugi de zmeura (Rubus idaeus), fragi (Fragaria vesca), zburatoare (Epilobium angustifolium) s.a.
Fauna Muntilor Vîlcan este foarte variata si foarte bogata. Clima blînda, cu influente mediteraneene, a permis localizarea unor specii de animale venite din Peninsula Balcanica.
Dintre nevertebrate, foarte numeroase, nu vom cita decît unele specii endemice de coleoptere, Tismanella chapuissi si Closania winkleri, descoperite în pesterile din bazinul Motrului si Tismanei. Din lumea pasarilor botgrosul, huhurezul, lastunul, acvila tipatoare, uliul, codobatura de munte sînt mai des întîlnite de drumeti.
Pestii sînt bine reprezentati în apele de munte, mai cu seama prin pastrav (Salmo truta fario) în Jiul de Vest, de la gura pîrîului Boul pîna la Uricani, precum si pe pîraiele Boul, Gîrbovul, Rastovanul, Braia, pe Motrul mijlociu si pe afluentii lui. Zglavocul, mreana si moioaga sînt la fel de raspînditi.
Dintre batracieni mentionam salamandra, tritonul cu creasta si buhaiul. Dintre reptile întîlnim des vipera comuna si vipera cu corn[4] atît pe calcarele ramei sudice, cît si în unele locuri de pe Scocu Jiului etc.
Mamiferele sînt la fel de bogat reprezentate; ele traiesc în special în padurile întinse si sînt reprezentate prin pisica salbatica, vulpea, lupul, veverita, mistretul, ciutele, capriorul, dihorul, liliacul, rîsul. Ursul ocupa un loc de seama printre vietuitoarele acestor munti. În ultima vreme efectivul de ursi este în crestere si, în anumite zone, vizitele la stîne au devenit frecvente, în padurile de la izvoarele Bistritei si Motrului, de la izvoarele pîraielor stirbu si Ursu sau Vija, Cartianu, Cîndetu, acest animal are conditii mai propice de dezvoltare.
În ultimul timp, capra neagra, al carei efectiv a crescut în Muntii Retezat, trece în mod natural si în Oslea.
În Muntii Vîlcan exista frumuseti ale peisajului, care, desi nu sînt incluse înca într-un statut de ocrotire, merita atentia corespunzatoare din partea celor ce cutreiera aceste meleaguri. Exista însa si rezervatiile de castani comestibili Pocruia- Tismana si Eroni, ca si cea de pe dealul Gornovita pentru fagii seculari, care se bucura de un regim de protectie si pe care turistii, alaturi de ceilalti oameni care patrund în zona, trebuie sa le ocroteasca.
Rezervatiile de castan comestibil Pocruia-Tismana si Eroni. Arborete de castan comestibl (Castanea vesca) sînt semnalate în doua rezervatii, una pe versantul estic din cursul superior al Pocruiei si alta în partea rasariteana a cursului mijlociu al Tismanei (Padurea Eroni). Castanul comestibil, destul de rar pe teritoriul tarii noastre, cauta zone mai calduroase si umede, cum ofera platoul carstic dintre Tismana si Bistricioara. El vegeteaza în pîlcuri pure sau în amestec cu alte specii.
Suprafata castanisurilor de la Pocruia este de circa 240 ha, la care se adauga si circa 43 ha arborete plantate. Aceste zone, ca si padurile de protectie învecinate, nu sînt exploatabile si sînt supuse regimului de ocrotire acordat de statutul de rezervatie stiintifica.
Padurea seculara de fag (170 de ani) de pe platoul Gornovita este, de asemenea, rezervatie stiintifica de seminte; ea are cca 55 ha.
O mentiune speciala pentru ocrotirea naturii o merita Scocul Jiului de Vest, culmea Oslea si rama calcaroasa din sud, în special cheile Sohodolului, platoul Gornovita - Gura Plaiului, unde se dezvolta, alaturi de alte plante, Leontopodium aipinum, Gentiana Iutea, plante ocrotite, întîlnite din ce în ce mai rar.
Pesterea Gura Plaiului (0,5 ha), din partea de sud vest a masivului, a fost declarata monument al naturii si este pusa sub ocrotirea legii datorita minunatelor formatiuni de pestera care o împodobesc.
Muntii Vîlcan sînt înconjurati pe trei laturi de drumuri nationale, care înlesnesc accesul spre punctele de plecare în ascensiune. Centrele de unde este dirijata întreaga circulatie spre Muntii Vîlcan sînt Tîrgu Jiu, pentru latura de sud si est, si Petrosani, pentru latura de nord si mai putin cea de est.
Cele trei artere modernizate: Tîrgu Jiu - Tismana - Baia de Arama (DN 67 D), Tîrgu Jiu - Petrosani (DN 66) si Petrosani - Lupeni - Cîmpu lui Neag (DN 66 A) înconjura masivul pe trei laturi, usurînd accesul în Muntii Vîlcan.
Pentru localitatile de plecare în masiv, din sud se pot folosi cursele I.T.A. din Tîrgu Jiu care circula în directiile: Schela, Curpen, Vaidei, Runcu, Pestisani si Tismana.
Pentru localitatile de pornire în traseu din nord turistii pot folosi cursele I.G.O. Petrosani - Uricani (din 20 în 20 minute) si cursele locale Lupeni - Cîmpu lui Neag.
Calea ferata Filiasi - Tîrgu Jiu - Petrosani - Simeria serveste, pe portiunea Tîrgu Jiu - Petrosani, traseelor de pe latura estica prin statiile: Valea Sadului, Meri, Lainici, Pietrele Albe, Strîmbuta (halta), Livezeni, Petrosani; prin combinarea transportului pe cale ferata cu cel asigurat de cursele I.T.A. si I.G.O. se poate ajunge în toate localitatile de plecare în traseu din sudul muntilor. De asemenea, calea ferata Petrosani - Lupeni serveste traseelor din partea de nord a masivului prin statiile Livezeni, Iscroni, Vulcan si Lupeni.
Din Preajba porneste si o cale ferata forestiera care trece prin Baiesti - Cornesti - Pestisani - Tismana - Closani; aceasta poate fi folosita si de turisti.
Tîrgu Jiu (190-230 m altitudine; 64868 de locuitori), municipiu, resedinta judetului Gorj; gara si autogara (lînga gara). Municipiul este legat prin trecutul sau revolutionar de activitatea lui Tudor Vladimirescu si a pandurilor. Astazi orasul monumentelor lui Brâncusi capata o fata moderna, se ridica noi cartiere luminoase de locuit, se dezvolta industria, institutiile culturale, la nivelul cerintelor actualei societati.
Din Tîrgu Jiu pot fi organizate excursii spre Muntii Vîlcan, ca dealtfel si spre Muntii Parîng, datorita cailor de comunicatie moderne si mijloacelor de transport bine distribuite spre punctele de acces.
Sîmbotin (260-300 m alt.) este asezat pe valea Sîmbotinului, de unde începe drumul spre Schela, apoi prin Pasul Vîlcan în orasul Vulcan( cca 36 km). Punct de plecare pentru traseul 1. La Simbotin circula curse I.T.A. de la Tîrgu Jiu, prin Turcinestl (13 km).
Schela (460-620 m alt.) este ultima localitate din judetul Gorj pe parcursul drumului Sîmbotin - Pasul Vîlcan - orasul Vulcan. Serveste traseul 1 (curse I.T.A. cca 20 km de la Tîrgu Jiu prin Turcinesti - Sîmbotin).
Curpen (355-400 m alt.), sat frumos pe valea susitei si punct de plecare în traseul 3; curse I.T.A. cca 18 km de la Tîrgu Jiu prin Bîrsesti - Sanatesti.
Vaidei (420-460 m alt.), localitate din Cheile susitei (sau Cheile Vaideilor) asezata într-un codru natural splendid, cu arhitectura originala; serveste traseul 3; curse I.T.A. cca 22 km de la Tîrgu Jiu - Curpen - Vaidei.
Rachiti (250-270 m alt.), localitate situata în lunca Sohodolului (Jalesului) si punct de plecare în traseul 4; curse I.T.A. cca 14 km de la Tîrgu Jiu.
Runcu (290-310 m alt.), comuna mare asezata în imediata apropiere a Cheilor Sohodolului. Aici gasim frumoase costume populare; locuitorii sînt artizani în modelarea lemnului; deserveste traseul 4; curse I.T.A. cca 19 km de la Tîrgu Jiu la Rachiti.
Pestisani (240-270 m alt.), comuna mare din depresiunea gorjana, asezata pe malul Bistritei. Este situata la cca 4 km de poalele muntelui; capatul traseului 7; curse I.T.A., cca 26 km, din Tîrgu Jiu, prin Rasovita.
Gureni (300-320 m alt.), sat la poalele muntilor. Serveste traseul 7; cca 4 km de la Pestisani si cca 2 km de statia caii forestiere Borosteni.
Tismana (220-260 m alt.) este asezata pe valea Tismanei, în imediata apropiere a muntilor si în aval de Cheile Tismanei. Este un centru economic în curs de dezvoltare; important centru de artizanat, unde se confectioneaza scoarte si frumoase costume nationale. Se afla în apropierea traseelor 8 si 9; cca 39 km de la Tîrgu Jiu prin Rasovita.
Manastirea Tismana (305 m alt.) se afla pe malul drept al pîrîului Tismana. Aici este capatul liniei de autobuze Tîrgu Jiu - Tismana. Manastirea Tismana este cunoscuta ca unul din vechile si vestitele monumente istorice si de arhitectura feudala romaneasca din timpul lui Vlaicu Basarab (sec. XIV)- Punct de pornire în traseele 6 si 8. Putin în amonte, la nivelul soselei si rîului Tismana, întîlnim complexul turistic Tismana; cca 44 km de la Tîrgu Jiu prin Rasovita si Tismana.
Bumbesti-Jiu (300-340 m alt.), veche asezare romaneasca, pe locul unei cetati romane - Arcina. În apropiere se afla si castrul roman Bumbesti, de unde începe marcajul traseului 2; cca 17 km de la Tîrgu Jiu.
Valea Sadului (310 m alt. medie), parte componenta a comunei Bumbesti-Jiu spre nord, chiar la intrarea în defileul Jiului, este locul de plecare pe traseul 20; cca 19 km de la Tîrgu Jiu; statie CF.R.
Campingul Lainici (420 m alt.) din defileul Jiului, la cca 1 km aval de gara Lainici si cca 400 m aval de statia I.T.A. manastirea Lainici.
Gara Lainici (cca 37 km de la Tîrgu Jiu, pe DN 66 si 31 km pe C.F.R.; 455 m alt.), în apropiere de campingul Lainici; punct de plecare în traseul 20.
Petrosani (580-680 m alt.), municipiu situat pe Jiul de Est, în apropiere de Muntii Vîlcan. Documentele atesta o localitate pe vatra orasului în anul 1780. Are 41090 de locuitori. Gara si autogara; mijloace I.G.O. de autobuze. Este centrul administrativ al exploatarii carbonifere, centrul cultural si turistic al Depresiunii Petrosani. De aici pleaca itinerare în muntii Parîng, sureanu si spre localitatile de la poalele muntilor Vîlcan si Retezat. Pentru Muntii Vîlcan se pot folosi liniile de autobuze I.G.O. spre Aninoasa sau Uricani, care au plecarea din piata garii. Cursele de Aninoasa servesc drumetilor ce aleg traseul 15 (Iscroni - cabana Vulcan). Pentru celelalte puncte de plecare (între Iscroni si Uricani) se folosesc cursele de Uricani. Pentru traseele care pornesc mai sus de Uricani, pe Jiul de Vest, exista curse auto Uricani - Cîmpu lui Neag. De la Petrosani la Lupeni se poate alege si calatoria pe cale ferata.
Iscroni, loc de ramificatie DN 66 A - DN 66 (556 m alt.); statie I.G.O. si punct de plecare pe traseul 15.
Vulcan (580-680 m alt.; 5 km pe DN 66 A din Iscroni) este un oras industrial si minier pe valea Jiului de Vest ridicat pe vatra unui vechi sat, la intrarea pe drumul de munte Vulcan - Schela - Sîmbotin. Punct de pornire în traseul 13.
Paroseni (615-640 m alt.; 8 km pe DN 66 A din Iscroni), oras situat la vest de termocentrala Paroseni; punct de pornire pe traseele 12 si 14.
Lupeni (620-720 m alt.; 11 km pe DN 66 A din Iscroni), vechi centru minier si industrial.
Capatul caii ferate Petrosani - Lupeni. De aici pornesc curse I.G.O. spre Cîmpu lui Neag si trec cursele I.G.O. Petrosani - Uricani. Punct de pornire pe traseele 11 si 12.
Uricani (690-735 m alt; 20 km pe DN 66 A), asezat la poalele Tulisei si sigleului Mic, oras ce constituie punct de plecare spre Muntii Retezat (prin Tulisa) si spre zona centrala a Muntilor Vîlcan (traseul 22). Gura Vaii de Pesti (cca 800 m alt.; 28 km pe DN 66 A din Iscroni). La cca 2,8 km se afla motelul Valea de Pesti. Serveste traseul 10.
Cîmpu lui Neag (790-825 m alt.; 31 km pe DN 66 A) este unul din vechile centre rurale din valea Jiului de Vest si este servit de autobuze din Lupeni. Din localitate pornesc itinerare spre Muntii Retezat si spre Muntii Vîlcan (traseele 8, 9 si 10).
Pîna în anul 1975, în Muntii Vîlcan existau doar cîteva marcaje vechi pe versantul nordic si pe portiuni din creasta, si anume între Cîndetu si Pasul Vîlcan, între cabana Vîlcan si cabana Straja (2 variante) si traseele de acces la cabanele amintite (3 variante). Din anul 1975 a început o vasta actiune de marcare a acestor munti, atît pe partea de nord (din judetul Hunedoara), cît si pe partea gorjana (din sud), schema completa fiind redata pe harta noastra. Mentionam însa ca din motive obiective mare parte din reteaua noua (mai ales traseele 5, 10, 17, 18 si 20), la care se adauga si traseul 15, nu se prezinta înca în stare perfecta si deci drumetii vor urmari cu atentie harta si textul descrierii fiecarui traseu. Pe unele sectoare sînt înca lucrari de completare a marcajelor, iar stîlpii si indicatoarele cu sageti uneori nu exista, nu corespund celor în vigoare, sau au fost darîmate de drumeti sau ciobani.
Cabana Straja (1 445 m alt.) are 57 de locuri iarna si 91 de locuri vara; încalzire la sobe; grup electrogen; apa curenta; bufet. În prezent se amenajeaza un drum carosabil si un telescaun din Lupeni. Deserveste traseele 3, 11, 12, 16, 17 si 19.
Motelul Valea de Pesti (910 m alt.). Are 108 locuri în 53 de camere cu un regim de hotel categoria l B; încalzire centrala; restaurant; telefon; parcare. Pe lacul Valea de Pesti se poate pescui joia si duminica cu autorizatie eliberata de Ocolul silvic Lupeni. Deserveste traseele 5, 10, 17 si 18.
Cabana Cîmpu lui Neag (850 m alt.) are 60 de locuri iarna si 95 de locuri vara; încalzire la sobe; curent electric; apa curenta; bufet si restaurant permanent. Drum carosabil (cca 500 m) din centrul comunei Cîmpu lui Neag. Deserveste traseele 8, 9, 10 si 23.
Cabana silvica Cîmpusel (1 130 m alt.) poate gazdui 15-20 de drumeti; apa la izvor; încalzire la sobe; nu are racord la reteaua de curent electric. sosea de acces pe valea Scocu Mare al Jiului de Vest pîna la confluenta cu Pîrîul Ursului. Deserveste traseul 21.
Casa de vînatoare Cîmpusel (1 180 m alt.) poate primi 6-8 drumeti pe noapte, în afara sezonului de vînatoare (lunile septembrie-noiembrie); încalzire la sobe; alimentare cu energie electrica de la grup electrogen; apa curenta. sosea de acces din drumul forestier Scocu Mare al Jiului de Vest, pîna la confluenta cu pîrîul stirbu. Serveste traseele 6, 7, 18 si 21.
Refugiul La Pojorîta (1 100 m alt.) are circa 6 locuri în conditiile unui adapost de bîrne; apa la izvorul din apropiere; serveste traseul 6.
Complexul turistic Tismana (295 m alt.) este situat în amonte de manastirea Tismana. Cazarea se face în doua vile; curent electric de la retea; apa curenta; restaurant si bufet. Serveste traseele 6 si 8.
Hanul Tismana (265 m alt.) asezat mai jos de manastire, în cheile Tismanei; are circa 60 de focuri (categoria l B) în vila; încalzire centrala; bufet; telefon.
Complexul turistic Bucium-Sohodol (400-420 m alt.) asigura 100 de locuri în casute si vile, fara încalzire; curent electric de la generator; apa curenta; restaurant si terasa; loc de campare. Deserveste traseele 4 si 5.
Casa Buliga (1 120 m alt.) este situata pe Muntele Buliga, în apropiere de drumul Schela - Vulcan. Are circa 6-8 locuri în camere cu sobe. Poate primi turisti numai în limita spatiului pus la dispozitie de administrator; apa la izvor; curent electric de la retea. Deserveste traseele 1 si 2.
Campingul Castrul roman Bumbesti (290 m alt.) se afla pe DN 66, în dreptul garii Bumbesti. Asigura cca 10 locuri în casute; curent electric de la retea; apa curenta; loc de campare; bufet. Serveste traseul 2.
Campingul Lainici (420 m alt.) este situat pe DN 66, km 98, pe malul stîng al Jiului; are 16 locuri în cabana cu încalzire electrica si 30 de locuri în casute; curent electric de la retea; apa curenta; bufet. Serveste traseul 20.
Cabana Vulcan (1 419 m alt.) are 34 de locuri; bufet; apa de la izvor; curent electric de la retea.
Motelul Gambrinus (57 m alt.) are regim de hotei cat. l B; 94 de locuri; restaurant; încalzire centrala.
1. Sîmbotin - Schela - poiana Colnic - poiana Mihai Viteazu - casa Buliga - Muntele Zanoaga - Pasul Vîlcan - cabana Vîlcan
Marcaj: Sîmbotin - casa Buliga: punct albastru; casa Buliga - cabana Vîlcan: triunghi albastru[5] Timp de mers: 7-9 ore
Traseul 1 este cel mai lesnicios dintre traseele care traverseaza de la sud la nord Muntii Vîlcan. Accesibilitatea traseului este data de existenta drumului de munte Schela - Vulcan, dar si de pantele line, fara urcusuri si coborîsuri accentuate. Pîna la o reamenajare si modernizare, vechiul drum folosit de daci, apoi de romani si, mult mai aproape de zilele noastre, de oastea lui Mihai Viteazu, ramîne accesibil numai vehiculelor de teren. Ocolind defileul Jiului, "drumul lui Mihai Viteazu", cum mai este numit, a permis legatura între tinuturile Gorjului si Depresiunea Petrosani.
Punctul de pornire al traseului este centrul comunei Sîmbotin, asezare pe valea cu acelasi nume, legata de Tîrgu Jiu prin linie de autobuze. Pentru economie de timp si de efort putem însa calatori cu autobuzul mai sus de Sîmbotin, înca 5 km, pîna la Schela, localitate asezata pe frunte de deal. Pentru cei care vor sa urmareasca complet succesiunea privelistilor, asa cum se înlantuie din depresiunea gorjana pîna la intrarea în padurile de sub munte, vom descrie pe scurt si prima parte a itinerarului.
Pornim deci din ramificatia drumurilor comunale Tîrgu Jiu - Schela si Sîmbotin - Bumbesti. Lasam în dreapta podul peste apa Sîmbotinului si urcam spre Schela. Serpentinele serpuiesc deasupra comunei Sîmbotin; drumul razbate pe culmea Dealului Arsuri, intrînd în satul Arsuri. Casele se însira de o parte si de alta a drumului, exact în lungul culmii înguste, care se îndreapta spre nord în panta domoala. Daca nu ar fi indicatoare rutiere nici n-am baga bine de seama ea intram în Schela, comuna întinsa tot pe culme.
Depasim centrul administrativ al comunei si ajungem la o raspîntie (cca 520 m altitudine), unde este si capatul liniei de autobuze. De aici se desfasoara o priveliste ampla spre dealurile, cu localitati însirate pe culmi, dealuri ce se pierd în unduioasele zari ale Gorjului. La raspîntie "drumul lui Mihai Viteazu" coteste la stînga ocolind pentru moment pieptisul si rîpele de deasupra Schelei, pentru ca mai departe de biserica sa porneasca în urcus lung spre munte. La dreapta continua drumul forestier spre mina de grafit si pe valea Harabaru. Deoarece echipa de marcaje a ales acest din urma drum vom porni si noi, urmarind si indicatiile de pe indicatorul cu sageti. Cotim deci la dreapta si dupa cca 300 m iesim din Schela pe versantul împadurit al dealului.
În dreapta se adînceste valea Harabaru, complet împadurita aici. Dupa circa 15 minute de mers din Schela coborîm lînga firul apei, chiar la mina de grafit. Nu exista posibilitati de ocol ale acestei întreprinderi si deci vom trece chiar pe drumul forestier; pionierii au aplicat marcajul prin curtea întreprinderii; aici se afla si un punct alimentar unde ne putem completa proviziile pentru excursie. Trecem apa Harabaru pe malul stîng si urcam pe drumul forestier care însoteste firul vaii. Dupa circa 1,5 km de la mina iesim din padure în poiana Colnic, unde trecem si apa pe malul drept. Aici, la circa 700 m altitudine, se afla o banca si punctul de ramificatie al potecii traseului nostru din drumul forestier. Timp de mers 1¾-2 ore din Sîmbotin. Drumul forestier însoteste pîrîul Harabaru si va razbate la izvoare lînga casa Buliga.
De la indicator, itinerarul nostru, marcat cu punct albastru, se abate în unghi drept la stînga (vest) si urmareste drumul de caruta ce urca pieptis prin poiana, spre culmea dealului Colnic. Dupa circa 15 minute, ajungem într-o sa, la cca 790 m altitudine. De aici marcajul este mai rar si trebuie sa ne orientam mai atent.
De pe saua Colnic pornim la dreapta (nord) în urcus usor, avînd în stînga poiana si valea de la izvoarele pîrîului Cartiu, slab adîncita la obîrsie. Dupa circa 150 m de mers cotim la stînga, strabatem printr-un pîlc de padure si urcam panta mai aspra de la izvoarele pîrîului, apoi traversam piezis spre nord-vest un alt vîlcel si regasim punctul albastru pe un fag izolat, chiar în mijlocul poienii. Urcam mai departe spre nord-vest prin fînaturi, pîna aproape de crestetul culmii Colnic. Marcajul se zareste acum mai des, la liziera padurii. Poteca reapare clar si ajunge la drumul Schela - Vulcan. Traversam drumul si reintram în padure, urcînd spre culmea dealului la poiana Mihai Viteazu, a carei geana se vede aproape, spre vest-nord-vest. Iesim din padure lînga stîlpii de înalta tensiune si ne oprim pentru popas în poiana Mihai Viteazu, lînga monumentul ridicat în apropierea vîrfului (991 m) în amintirea trecerii lui Mihai Viteazu cu ostile romane spre Transilvania. Monumentul, opera a artistului G. S. Paponiu, a fost ridicat în anul 1932 de societatea Cultul eroilor. În fiecare an, la 21 mai, cînd primavara atinge cu mireasma ei fruntile muntilor Gorjului, oamenii de la poalele lor urca aici în numar mare, ca la o nedeie straveche, cinstind memoria marelui voievod si prima unire a românilor într-un singur stat. Sînt depuse aici florile primaverii - în semn da omagiu si pretuire pentru înaintasi.
Locurile din preajma poienii, ca si privelistile mai departate, sînt foarte frumoase. Din depresiune se ridica siruri de culmi împadurite, ascunzînd vai ce par de aici de nestrabatut. La vest privirile ne sînt atrase de crestele plesuve, stîncoasa, care tîsnesc impetuos din adîncurile susitei (pe unde se strecoara traseul 3). Sînt vîrfurile Picuiului si cleanturile Vaideilor, parte din brîul de stînca ce încinge la sud poalele sudice ale Muntilor Vîlcan.
Reluam urcusul, de data aceasta direct spre nord, pe culme. Dupa circa 200 m întîlnim din dreapta drumul lui Mihai, calauza certa pîna la capatul traseului. Pe lînga drum, fie de o parte, fie de alta, se întinde si linia electrica Paroseni - Tîrgu Jiu. Depasim vîrful nordic din poiana Mihai Viteazu (991 m) si ajungem într-o sa. Pe partea stînga, mai jos cu circa 50 m, se afla un izvor, una din putinele surse de apa de pe traseu. Drumul intra într-un faget, serpuind cînd de-o parte, cînd de cealalta a culmii unduioase tot mai înalta. Prin raristi, la nord-est se vede profilata spinarea Parîngului Mare, spre care converg o seama de culmi, unele din haul Jiului, altele dinspre sud. Drumul nostru este tot mai placut, mai ales ea efortul urcusului nici nu se baga în seama. Ocolim pe la est vîrful Ulmul (1 155 m), apoi tot asa trecem si de muntele Ulmuletul si iesim în poiana pe muntele Copita. Privelistea ne atrage acum spre nord-vest, spre înaltele culmi ce leaga vîrful Straja de Cracul lui Frate sau ne încînta cu pitorestile fînaturi ale locuitorilor din Schela raspîndite pe culmile Copita si Copitaua. În schimb, la est de valea Harabaru totul se învaluie în tainice paduri. Dupa ce depasim culmea Copita trecem o sa putin adînca, cu poienita, unde gasim un mic lac. Spre vest se lasa culmea Dosu Pamîntului, care adaposteste un aven cu zapada.
Drumul coteste în serpentine pe muntele Buliga, cucerind cîteva zeci de metri diferenta de nivel. Sus, pe platoul poienit, el merge drept pîna la poalele muntelui Zanoaga, prima înaltime importanta din calea noastra. la capatul nordic al platoului, în dreapta, se vede casa Buliga (cca 1 220 m alt), iar în spatele ei, mai sus, se afla o stîna. Din jos de ea, urca din padure drumul forestier Harabaru, care face jonctiune cu drumul lui Mihai. De la stîna se ramifica la dreapta traseul 2 (marcaj triunghi albastru). Pîna la aceasta ramificatie am parcurs 4¼-4½ ore.
De aici marcajul punct albastru este înlocuit cu triunghi albastru. Urcam piezis pe muntele Zanoaga, taind serpentinele largi ale drumului pîna la golul de munte. Ocolim pe la est vîrful Zanoaga (1 475 m) apoi razbatem din nou pe culme, la peste 1 450 m. În fata noastra se deschide o frumoasa priveliste spre vîrful Straja si Muntii Parîngului. Mergem acum pe culmea Plaiului Mic (1 485 m), evitam pe la rasarit Muntele Horezu (1 565 m) si Muntele Capatîna si, dupa ce am depasit locul numit La Crucea de Piatra, atingem saua Curmatura Mare (cca 1 525 m).
Urmeaza urcusul final spre culmea principala a masivului pîna în Pasul Vîlcan (1 621 m). Pe aceasta parte a parcursului ni se ofera o panorama larg deschisa spre muntii Cart ia n u si Caminetele Strajii. Pîna în Pasul Vîlcan am parcurs 6¼- 6½ ore. Spre rasarit, pe culmea Tenia, se desprinde un drum de carute (traseele 15 si 20). Ramificatia cu indicatoare (incomplet scrise) se afla însa mai în vale, aproape de izvoarele pîrîului Baleia. De acolo porneste si marcajul traseului 16. Din Pasul Vîlcan coborîm tot pe drum, la nord-vest. Marcajul triunghi albastru spre cabana Vîlcan (care în aceasta intersectie de trasee este comun traseelor 15 si 16) va fi transformat în 1979 în triunghi rosu.
Coborîm culmea domoala, ocolind Vîrful lui Crai (1 545 m) si mameloanele culmii care se desprinde spre N-NV. În saua Dîmbu Casilor (la limita padurii), dincolo de culmea din stînga, se desface firul potecii (marcaj punct galben) spre cabana Straja (traseul 19).
Mai coborîm circa 1 km prin padure, pe drumul Schela - Vulcan, pîna la cabana Vîlcan (1 419 m alt.) situata pe stînga drumului.
2. Casa Buliga - La Varnita - Muntele Priporu Mare - valea Vîjoaia - satul Plesa - gara Valea Sadului
Marcaj: triunghi albastru Timp de mers; 4½-5 ore. Traseu nerecomandat iarna
Pentru drumetii care urca pe traseul 1, de la Sîmbotin, numai pîna la casa Buliga sau coboara prin Pasul Vîlcan spre casa Buliga (traseul 1 în sens invers) exista posibilitatea de a coborî pe traseul 2 prin Poiana Ciungilor si pe valea Vîjoaia spre Plesa si gara Valea Sadului, traseu marcat recent de catre pionierii din Sadu.
Traseul 2 începe din spatele casei Buliga, de lînga stîna Buliga. Semnele triunghi albastru parasesc drumul Vîlcanului si coboara de-a coasta prin padure. Dupa ce trecem de izvorul Hambarului (cu sipot) mergem spre est prin padure, traversam o culme scurta, si ne mentinem la acelasi nivel pîna în saua La Varnita (timp de mers 15 minute). Aici se afla o constructie mica ce poate servi ca adapost în caz de ploaie. Marcajul se vede acum spre sud, exact pe culme. Poteca larga si stîlpii de telefon ne calauzesc prin Poiana Ciungilor, apoi coboara lent, tot pe culme, în alta poiana. Dupa aproape o ora de mers ajungem la bifurcarea culmilor Priporul Mic si Priporul Mare. În stînga se asterne padurea; la vest (dreapta) de izvoarele Vîjoaia se afla o imensa taietura de padure cu tufe de afin si fragi. Lasam poteca din stînga si coborîm abrupt pe Priporu Mare (sud-vest), pe lînga tufe de zmeura si faget pitic. Din loc în loc pe fagi batrîni, ce rasar din tufarisuri, se vede marcajul. Dupa circa 25 minute de coborîre de la bifurcarea culmilor ne afundam într-o curmatura napadita de vegetatie, în care poteca si marcajul se pierd în ravenele sapate în lut galben (Scoaba Frasinului). Poteca de culme, bine conturata, continua spre sud; noi însa cotim la stînga pe o poteca putin vizibila si slab marcata; coborîm pe Scoaba Frasinului circa 10 minute pîna la drumul forestier din valea Vîjoaia. De aici la vale nu mai sînt probleme de orientare deosebite, în lungul drumului padurea fiind complet defrisata. Dupa 1,5 km trecem pe malul stîng si depasim pe deasupra Cheile Vîjoaia, în care apa pîrîului formeaza cascade. Dupa înca 1,5 km ajungem la cabana forestiera Vîjoaia; drumul coboara printr-o serpentina catre firul vaii. Dupa înca 4 km socotiti de la cabana forestiera pîna în lunca Cornitei, apa Vîjoaiei si drumul forestier cotesc la dreapta si se îndreapta spre Sîmbotin (cca 5 km). Poteca marcata paraseste drumul forestier si urca aproape 30 m diferenta de nivel pe sub linia de înalta tensiune pîna la saua La Garnita.
De aici începe o coborîre neplacuta prin izlazul localitatii Plesa, unde trecem cîteva rîpe apoi zona înmlastinita din marginea asezarii. Intram în satul Plesa, ale carei case sînt raspîndite pe coastele dealului Cornitei si coborîm pe ulitele întortocheate pîna la drumul Bumbesti-Jiu-Sîmbotin. Lînga monumentul de la raspîntie, situat la marginea sudica a localitatii, intram la stînga pe drumul Sîmbotin-Bumbesti-Jiu, în directia defileului Jiului a carui deschizatura se profileaza aproape. Dupa cca 500 metri trecem Jiul pe pod si ajungem la locul unde parasim marcajul triunghi albastru.
Imediat de la pod intram pe poteca nemarcata care însoteste Jiul spre nord-est; dupa un zavoi urcam pe malul înalt la drumul national, iar pe treptele din fata militiei ajungem direct la gara Valea Sadului.
Varianta. De la podul de peste Jiu putem ajunge la campingul de lînga castrul roman Bumbesti, urmarind moi departe marcajul triunghi albastru (cca 3 km) pe drumul ce trece pe sub calea ferata, pîna la drumul national, si apoi la camping.
3. Curpen - Vaidei - valea susita - valea Dealu -Cracu lui Frate - saua Scrideiu - saua Prislop -cabana Straja
Marcaj: triunghi albastru Timp de mers: 7½ - 8½ ore Traseu recomandat numai vara
Satul Curpen este situat pe valea susita Verde[6], la poalele dealurilor. Marcajul triunghi albastru este aplicat începînd din centrul satului si urmareste drumul comunal spre localitatea Vaidei. Chiar de la începutul excursiei frumusetea locurilor anunta suita de peisaje încîntatoare pe care le vom trece în revista. Valea se strîmteaza, iar drumul se alatura apei, serpuind intre colnice acoperite cu livezi sau padure. Dupa ce trecem de Valea Seaca, apar stîncariile anuntînd defileul strîmt prin care ne strecuram. Localitatea Vaidei apare cutezator asezata în locurile strîmte din lungul vaii susita Verde. Localnicii folosesc cu ingeniozitate peticele de loc neted dintre rîpe, pereti si cleanturi, mai ales de la moara în sus. Roca dezgolita este colorata uneori caramiziu si rîuri de grohotisuri se tes la poalele "sturiilor", asa cum numesc localnicii stîncariile ce se ridica deasupra satului. Drumul comunal, bine întretinut, poate fi asemuit unei alei de statiune. Dupa circa 4 km din Curpen, distanta pe care marcajul puncteaza rar firul drumului, ajungem la Balta Verde, iar mai sus la podul de peste rîu. La pod este capatul liniei de autobuze Tîrgu Jiu - Curpen - Vaidei (punctul Merisori). Drumul trece pe malul celalalt lînga cantonul Ocolului silvic; în dreptul acestuia începe drumul forestier susita Verde (indicator turistic cu mentiune exagerata - în loc de 30 km sînt 20 km).
Pe urmatorii 11 km ai drumului forestier orientarea este mai usoara; vom aminti numai elementele de peisaj, atît de frecvente pe aceasta minunata vale.
Dupa circa 5 minute de mers de la canton intram în Cheile susitei Verzi. De cum ne apropiem se audo vuietul cascadei, înspumînd apele rîului între stînci. Drumul forestier domina de la înaltime genunea susitei Verzi, în care se poate patrunde cu mare greutate. Dincolo de spintecatura prin care trece drumul[7] cheile continua înca 150 m. Urmeaza o portiune de drum prin padure si poienite. Depasim pîraiele Valea Mare si Tragoe (vest) si Mîtari (est), strabatem cheita Cirligu si traversam pe malul stîng la gura vaii Jarei, unde se afla o casa. De aici strabatem lunca larga unde fumega bocse de mangal. De la cascada Strîmbului (în dreapta la km 4,8) valea se strîmteaza; trecem pentru cca 200 m pe malul drept si, în dreptul cheilor Corcotu, revenim pe stînga vaii. Vegetatia bogata, pantele mari si stîncariile sînt cîntate de apa susitei care fierbe în repezisuri. La km 5,5 si la circa 3 ore de la plecare ajungem la confluenta vaii Straja cu valea Dealul. În vecinatate se afla o banca si o masa, iar în apropiere indicator turistic. Traseul 3 intra pe valea Dealul (stînga); cînd trecem podul peste apa Strajii descoperim o succesiune de praguri si cascade înspumate pazite parca de o stînca proeminenta: Sfinxul Negru.
În amonte valea este foarte strîmta, cu panta mare; drumul se sprijina pe contraforturi naturale spalate la baza de cascade înlantuite. Trecem de gura vaii Scarisoara si apoi de cabana forestiera Valea Macrisului (cca 700 m alt.), unde se ramifica spre stînga un alt drum forestier.
Urcam accentuat pe drumul tot mai deteriorat. Valea se mentine strîmta, cu numeroase repezisuri. Dupa 4¼ - 4½ ore de la Curpen ajungem la cabana forestiera Cotoru, în preajma careia padurea este defrisata. Urcam înca 1 km pe sosea si ajungem la rampa de încarcare de la gura Pîrîului Vulpii (cca 1 025 m alt.) unde vom parasi valea Dealul si drumul forestier; aici luam apa pentru 2 ore. În acest punct, cu orientare mai dificila, lipseste indicatorul de marcaj.
Pe Pîrîul Vulpii, cu versantul vestic împadurit si cel estic defrisat, urca un drum de tractor pe care ne continuam traseul. La circa 150 m în amonte trecem pe malul drept, urcînd panta înclinata paralel cu firul apei. Pe primul fag ramas în picioare reapare triunghiul albastru. Ceva mai sus de el trecem apa din nou pe stînga si ne departam treptat de firul vaii, pe pantele muntelui Cotoru, prin padure, apoi printr-o zona defrisata. Numeroase poteci de acces spre parchetul în exploatare sînt evitate de marcaj care ne îndreapta spre izvoarele Pîrîului Vulpii si apoi piezis prin padure spre golul de munte din Cracul Ciungilor (1 440 m). Timp de mers pîna aici: 5¾-6¼ (Atentie! Cei care vin în sens invers de pe creasta gasesc greu intrarea în padure; marcajul trebuie cautat cu atentie la liziera padurii).
Fig02
De la iesirea din padure mai urcam cîteva minute si iesim în saua Ciungilor, de unde ni se deschide o priveliste larga spre culmea principala a Muntilor Vîlcan de la Pasul Vîlcan si vîrful Straja pîna la muntele Coarnele si vîrful sigleu. Marcajul si poteca dispar în iarba; poteca se contureaza mai clar abia sub Vîrful lui Frate (1 524 m). Ocolim vîrful pe latura nord-estica si, trecînd pe la capatul de sus al imensei ravene cu care începe valea Amaru, poposim în saua Scrideiu, la poteca din culmea principala , unde lipseste marcajul banda rosie. Timp de mers pîna aici 5¾-6½ ore. Pîna la executarea marcajului banda rosie urmarim marcajul triunghi albastru, care însoteste poteca pe fata sudica a muntelui Gura Plaiului. La cîteva minute din sa trecem pe lînga un izvor, iar în continuare strabatem de-a coasta pantele înierbate ale vîrfului Gura Plaiului si Vîrfului Verde. Trecem pe lînga ravena unui izvor bogat (Izvorul Rece) si dupa 6½-7½ ore de la plecare iesim pe culmea principala din saua Prislop sau La Pietrele însirate. Aici traversam linia de culme pe lînga coasta Iradiei (est), de pe versantul gorjan pe cel transilvanean (nord); la mica departare de sa coboara spre nord izvorul pîrîului Crucea (bazinul Braia). Poteca urca prelung pe lînga doua troite mentinîndu-se pe versantul nord-vestic al Muntelui Mutu, cînd depasim rîpele si grohotisurile de la obîrsia vaii Braita. Mai jos, la liziera padurii se observa stînele din Braita. Poteca coteste spre nord, iese pe culme, apoi trece peste vîrful Constantinescu si se abate la dreapta coborînd versantul estic. Dupa circa 5 minute de coborîre din vîrful Constantinescu, spre est, întîlnim poteca Lupeni - cabana Straja (traseul 11 - marcaj triunghi albastru). Ceva mai jos se afla si drumul de tractor. Intram în padurea de molid la dreapta si coborîm lent înca 10 minute pîna în poiana de la cabana Straja (1 440 m). De mentionat ca de pe culmea Constantinescu coboara si o poteca nemarcata pe la stînele Mutu-Sohodol, pîna la Lupeni.
4. Rachiti - Runcu - Cheile Sohodolului - complexul turistic Bucium-Sohodol
Marcaj: triunghi rosu Timp de mers; 3-3½ ore Traseu accesibil vara si iarna
Cheile si valea Sohodolului - cunoscute frumuseti ale Gorjului - au devenit în ultima vreme tot mai cautate de drumeti si chiar de catre automobilisti, mai ales dupa construirea unui cochet complex turistic în poiana de la Bucium.
Traseul 4 începe din DN 67 D Tîrgu Jiu - Baia de Arama, de la indicatorul rutier spre comunele Rachiti si Runcu (km 13). Distanta de 6 km dintre drumul national si centrul comunei Runcu (cca 280 m altitudine) poate fi parcursa cu autobuzele I.T.A. Daca folosim autobuzul pîna la Runcu, atunci din centrul comunei, de la cooperativa, trebuie sa urcam pe o ulita mai bine de 1,5 km si sa trecem pe malul stîng al Sohodolului unde se afla drumul forestier si marcajul triunghi rosu.
Localitatea Runcu este vestita prin harnicia locuitorilor, prin rodnicia ogoarelor si a viilor, a padurii de castani comestibili, prin activitatea culturala, specifica zonei gorjene. Doinele runcene sînt tot asa de melodioase ca si apa Sohodolului, iar horele navalnice ca izvoarele Gîlciomitei.
De la puntea peste Sohodol pornim spre nord si dupa cîteva minute iesim în marginea localitatii Runcu, în locul de unde începe drumul forestier Sohodol. Trecem pe malul drept al apei si dupa o curba intram direct în chei. Peretii, la început fragmentati, cuprind mai departe în întregime versantii si vom trece prin locuri unde soseaua si apa îsi disputa locul de trecere, contribuind în jocul lor la frumusetea acestui parcurs. Desi înainte sa patrundem în chei observasem debitul mare al rîului, aici, la mica distanta de "cortina" stîncilor care ne-a separat de Runcu, constatam ca apa, putina cîta este, abia mîngîie bolovanii din albie, iar pe vreme mai secetoasa chiar dispare. Ceva mai sus vom afla explicatia acestui fenomen carstic.
Peretii cheilor se ridica vertical, mai întîi numai la fruntea dealului Cornetu si pe ramificatiile dealului Tufoaia; pe masura ce înaintam pe sosea peretii si grohotisurile încing tot mai strîns si mai de aproape soseaua si albia Sohodolului. Dupa circa 1 km de la Runcu, trecem pe lînga o troita; ne aflam în vecinatatea locului numit Lunca cu Pruni, unde au fost semnalate desene rupestre extrem de pretioase si interesante pentru stravechea cultura dezvoltata odinioara pe aceste meleaguri. În apropiere se deschide Pestera Popii. Drumul se strecoara pe lînga jgheaburi pîna sub peretii de la locul numit Gîrla Vacii, unde patrundem în partea cea mai strîmta si interesanta a cheilor. Peretii cad chiar la marginea drumului, uneori se boltesc în surplomba oferindu-i parca ocrotire. Pe versanti descoperim jgheaburi si saritori, muchii crenelate, guri de pestera. Tot urcînd pe lînga apa Sohodolului, mica si molcoma, ne atrage atentia un vuiet puternic de ape; de sus, din clestii cheilor vine multa apa, umplînd albia din mal în mal; dar aici, în dreptul peretilor de la Gîrla Vacii, debitul apei scade brusc, iar apa pleaca la vale împutinata, firava si linistita. Daca nu sîntem avizati vom trece neobservat locul unde apele Sohodolului se împart pe furis în doua suvoaie, în care cel mai bogat fuge de lumina zilei, printr-o borta de sub drum, astupata de un gratar si patrunde în Pestera Gîrla Vacii. Daca coborîm în gura pesterii auzim tumultul apelor care zguduie tenebrele împaratiei lui Hades. Ele vor aparea din nou la lumina zilei jos în Runcu, sub forma unor suvoaie limpezi si reci ca gheata formînd izvoarele Gîlciomitei si Runcului.
Dupa circa 200 m de la Gîrla Vacii ajungem la podul din dreptul Cuptorului, o stînca despicata, care lasa apele zbuciumate sa treaca prin aceasta despicatura. Acest loc, ca si Pestera Pîrleazului si Pestera cu Lilieci din vecinatate, sau jgheaburile si crenelele ce se rup din dealul Poiana Muncelu produc o puternica impresie. Frumusetile continua în lungul traseului. Apele Sohodolului cauta cale mai usoara sapind adînc pe sub boltile peretilor încremeniti parca de uimire deasupra suvoaielor. Pesteri, scobituri, arcade, fisuri, toate o lume aparte în cazanul Sohodolului. Daca te apropii de gura pesterilor auzi aici soapte sau dincolo muget de ape; alte izvoare mustesc în miezul muntilor, aratînd cît belsug de ape se scurge pe cai nevazute.
Dupa circa 2 km de la Runcu, la un cot al vaii, ne opreste o alta surpriza a peisajului vaii Sohodolului: un tunel natural, ale carei capete aproape ca se vad în luciul apelor, strînge Sohodolul de la lumina zilei si îl dijmuieste în secret acolo unde fisuri tenebroase se deschid lacome. soseaua ramîne singura în chei. Linistea deplina ce ne cuprinde parca ne face sa regretam tumultul voios al apelor. Mai sus cu 200 m totul reintra în normal. Marii pereti vuiesc iarasi de fierberea pîrîului; ne aflam la partea de sus a tunelului, unde se afla Narile, cele doua guri de tunel natural prin care luneca implacabil Sohodolul. Aici, pe malul cu iarba, adasta drumetii obositi parca, dar încîntati de lantul de frumuseti de pîna aici. si ridicînd ochii peste peretii vinetii, uneori galbeni ai cheilor, zarim tocmai sus pe azurul cerului decupat de stînci arcada Inelul de Piatra ce pare ca vegheaza de acolo supunerea Sohodolului. Trecem podul si iata-ne din nou pe malul drept al Sohodolului, la capatul de sus al cheilor, aproape de km 3 al drumului forestier. De aici în sus strabatem pe vale înca 3,5 km prin padurea în care fagul alterneaza cu castanul si nucul, apoi prin poiana La Caldare. În stînga se afla deschizatura Pesterii de la Caldare. Interesul ne este stîrnit din nou, dar pentru scurt timp, de Cheile Vidrele, miniatura a Cheilor Sohodolului, taiate în calcare vinetii si continuate cu roci cristaline, unde apa bubuie parca între bolovani imensi. Dupa aceste chei scurte, iesim în largul poienii Bucium, pe pajistea careia se însira casutele, vilele si restaurantul complexului turistic Bucium-Sohodol (400-420 m altitudine).
5. Complexul turistic Bucium-Sohodol - saua Dilma Cazuta - motelul Valea de Pesti
Marcaj: triunghi rosu Timp de mers: 7-8 ore Traseu greu accesibil iarna
Complexul turistic Bucium-Sohodol (400-420 m alt.) poate fi folosit ca punct de plecare în traversarea Muntilor Vîlcan, prin zona centrala. În prima parte a traseului si cea mai lunga, urcam pe valea Sohodolului, apoi atingînd cea mai joasa curmatura din culmea principala a Muntilor Vîlcan (Dîlma Cazuta, 1 152 m) coborîm spre motelul Valea de Pesti, cea de a doua parte fiind mai scurta.
Parasim complexul turistic din poiana Bucium si pornim pe drumul forestier spre nord. Imediat ce intram în padure, valea se îngusteaza. Coastele muntilor sînt aspre; albii seci întretaie calea. Torentii Gîrbovei, Pîrîului Sec si Vaii Rele devin periculosi în timpul ploilor mari, cînd suvoaiele arunca bolovani grei în cale.
Dupa trecerea Vaii Rele, în apropierea careia se afla Pestera Izbucul Muschiat, drumul însoteste malul sting, evitînd peretii care se prabusesc din Pratelii Plesii. Intram în zona cheilor de la Patrunsa, foarte interesante si atractive. Pe dreapta se afla Pestera Toaia Neagra. Pe malul opus se afla pesteri sapate în pereti (Pestera Adînca, Pestera de la Iad, Pestera Patrunsa), iar de sub borte izbucnesc pînze de apa limpede: sînt izvoarele de la Patrunsa, ape subterane venite probabil din carstul Muntelui Plesa, ape care îmbogatesc zestrea Sohodolului. Urcam în continuare pe drum, pe lînga pinteni zimtati; la gura pîrîului Prajele ajungem la izbucurile Prajelelor. Tot pe versantul drept, o serie de izvoare coboara zgomotos pe lînga stîncile ce marginesc albia si se aduna în Sohodol.
Dupa mai bine de o ora de la plecare trecem pe lînga cantonul silvic, apoi prin spintecatura din stînca, prin care se strecoara drumul, razbind la gura vaii Gropu cu Apa (Plescioara). Valea se mentine strîmta din dreptul Bulzurilor, pîna la cabana forestiera Dra-gomanu, apoi începe sa se deschida în lunci bogate în vegetatie. La 1,3 km de la Dragomanu, în peretii Plescioarei se afla pesterile Contului si Maruilor. În aceste locuri Sohodolul curge linistit, iar afluentii au vai mai largi, uneori cu versanti defrisati. (De la complexul turistic pîna aici am strabatut 9,5 km). Lasam o ramificatie a drumului pe Valea Podului, traversam apa Jeleselul (Jales), apoi depasim locul unde se afla cabanele forestiere Gura Vaii si steau. Dupa cca 13 km de mers de la complexul Bucium-Sohodol sosim la cabana si magazinul forestier Pescaru, cea mai importanta asezare a muncitorilor forestieri din bazinul Sohodolului. În vecinatate se aduna apele pîraielor Sohodol (Pescaru), sigleu si Ceceruia.
Reluam traseul pe drumul forestier, lasînd în dreapta o ramificatie spre valea Pescaru. De aici spre izvoare, localnicii numesc pîrîul sigleului Pescaru de Apus. Dupa un scurt parcurs lasam pe stînga cabanele forestiere de la Albele, iar în aval de confluenta pîraielor sigleu si Izvoru, trecem pe dreapta vaii. Urmarim serpentinele pe coasta pîna ce revenim la firul vaii Izvoru. Am ajuns la podul Ceceruia, situat cu cca 100 m diferenta de nivel mai sus de podul dinaintea serpentinelor. Aici sîntem la 18 km de Complexul Bucium-Sohodol. Trecem pe malul stîng, loc unde parasim soseaua. O poteca firava urca în apropierea pîrîului Izvoare, la stînga; apar mai frecvent si semnele marcajului triunghi rosu. Urcusul este pieptis, prin padure. Poteca se departeaza treptat de firul apei (aceasta ramînînd pe stînga noastra) si dupa cca 160 m diferenta de nivel iesim într-o defrisare la o bucla a drumului forestier Turbanu (cca 1 040 m alt.). Din acesta se desface, la stînga, un drum bine întretinut, din care porneste o ramificatie mai putin umblata, ce taie, la rîndul sau, o serpentina prelunga pîna în saua Dîlma Cazuta. Ca sa scurtam traseul urcam în continuare pe poteca, lasînd atît drumul Turbanu, în stînga, cît si drumul spre sa, în dreapta. Dupa cca 45 m diferenta de nivel sosim în poienita cu banca din saua Dîlma Cazuta, unde vine si drumul forestier. Ne aflam pe culmea principala a Muntilor Vîlcan, în punctul cu cea mai joasa altitudine.
Fig 03
Ultima parte a traseului 5 urmareste aproape continuu drumul forestier, spre motelul Valea de Pesti. Drumul coboara în serpentine prin padure. Dupa circa 2 km din sa traverseaza izvorul Dîlmii, se redreseaza apoi pe malul drept la vale si iese la larg în Valea de Pesti (Arcanu). De la casele de la Bordu Maurului pîna la motelul Valea de Pesti, mai avem de parcurs 1,3 km pe drumul forestier Arcanu. Motelul este situat la 910 m altitudine, cu circa 35 m deasupra nivelului lacului de acumulare si la 2,7 km de DN 66 A din valea Jiului de Vest.
6. Manastirea Tismana - Muntele Cioclovina - Muntele Bou - saua La Suliti - Pasul Jiu-Cerna -casa de vînatoare Cîmpusel
Marcaj: triunghi rosu pe fond albastru[10] Timp de mers: 9-10 ore Traseu recomandat numai vara
Traseul 6, unul din cele mai frumoase din Muntii Vîlcanului, este un vechi drum pastoral ce leaga tinuturile Tismanei cu plaiurile Oslei, Godeanului si Retezatului. Prin înlocuirea liniei ferate înguste de pe valea Tismanei cu drumul forestier, traseul la Plaiul Paltinei a devenit practicabil pentru mijloace de transport auto. Vechiul drum pastoral si al pandurilor lui Tudor Vladimirescu îsi mentine însa farmecul si a fost recent marcat de echipajul pionierilor din Celei (judetul Gorj).
Autobuzele I.T.A. Tîrgu Jiu - Tismana ne lasa la locul de parcare, unde începe drumul forestier pe valea Tismanei. Trecem prin fata restaurantului complexului turistic Tismana, apoi urmarim drumul si marcajul triunghi rosu pe malul stîng al apei. În poienite se vad cîteva vile, iar ceva mai sus baracile complexului hidroenergetic Motru - Tismana - Bistrita. Dupa circa 1 km de la statia I.T.A. trecem pe malul drept, iar dupa 30 m de la pod ajungem la punctul de ramificatie. Un indicator cu sageata ne îndreapta la stînga, pe poteca. Urcusul în padure este prelung si greu, iar serpentinele se înscriu pe o culme priporoasa. Dupa circa 20 minute de urcus traversam un drum al santierului, care vine din valea Dosul Cioclovinei; regasim poteca întrerupta de rambleu si urcam tot pe culme pîna în luminisul cu troita Cioclovina (25 min., 450 m alt), loc de unde avem o priveliste frumoasa spre manastirea Tismana. Urcusul continua pe culme, apoi pe versantul estic al ei, pe la banca schitului. În apropiere se afla un sipot (545 m alt.). De aici urcusul este mai domol; traversam prin padure doua pîrîiase, apoi ne apropiem de pîrîul Cioclovina si patrundem în poiana schitului Cioclovina (timp de mers 1¼ -1½ ore; cca 590 m alt.). Înainte de schit traseul marcat se abate spre stînga pe o poteca firava, dar poteca buna începe de la chiliile schitului si intra orizontal în padure, spre vest. Dupa cîteva zeci de metri regasim marcajul. Ne mentinem pe curba de nivel (spre vest) si dupa 7- 8 minute intram pe un fagas de caruta. Dupa o bucla scurta marcajul paraseste drumul de caruta; urcam usor spre dreapta si traversam un izvor. Continuam traseul pe poteca îngusta, trecem peste un alt drum de caruta (timp: 1¾-2 ore; 645 m alt). Spre valea Pocruia se deschide o larga priveliste. În continuare poteca larga, numita Plaiul Tismana - Oslea, nu mai prezinta dificultati de orientare.
Fig 04
În zona defrisata de pe Muntele Cioclovina s-a instalat un tufaris bogat în fragi. Poteca vizibila urca în saua Cioclovina însemnata cu doi fagi falnici lînga o pepiniera. Depasim succesiv sei si mici vîrfuri. Dupa circa 2½ ore de la plecare traversam saua La Teiul si Fagul cu Gîlca, apoi Poiana Frumoasa cu privelisti pitoresti spre valea Tismanita (est). Poteca larga trece pe versantul estic si atinge culmea în saua Piatra Taiata, în care se afla o stînca izolata. La nord de stînca se ramifica, la stînga, o poteca ce trebuie evitata. Urmeaza un urcus mai accentuat pe culme pîna într-o noua poiana, pe care coborîm în panta domoala, apoi un pilc de padure si poiana La Pojo-rîta, de unde se desprinde la stînga o alta poteca; aici se afla un mic refugiu. Timp de mers: 3-3¼ ore; 1 100 m altitudine. Ocolim pe la est culmea Paltineiului, patrunzînd în padurea taiata de la izvoarele Paltineiului, unde gasim un sipot. În partea de nord a taieturii, pe vîrful Paltineiul, se vad potecile muncitorilor forestieri care fac legatura cu drumul de pe valea Paltineiu (dreapta), în punctul La Icoane reintram în padure, coborînd panta mare. Din saua putin adînca începe un urcus mai prelung prin padure. Dupa circa 4½ ore de la plecare iesim în poiana Muntelui Carpinei, în care se afla o stîna. Poteca se mentine pe liziera estica, apoi reintra în padure pe Muntele Frumosu. Strabatem poiana cu ruine, apoi o sa cu poiana si, urcînd usor, ajungem la golul Muntelui Frumosu de la obîrsia vaii Les pe-zel, unde se poate instala cortul (timp de mers 5-5½ ore).
De aici se desfasoara o larga priveliste spre Piatra Borostenilor si spre înaltimile golase ale Muncilor Mehedinti avînd în prim plan Piatra Closanilor. Poteca larga trece de izvorul Lespezelului si strabate poienile numite la Bordei. Poteca urca pieptis pe culme în faget si dupa 3-4 minute de la poiana ajunge la o ramificatie: poteca vizibila duce la dreapta la stîna Bou. Cea care urca direct pe panta este utila traseului nostru si iese dupa cîteva minute la golul de munte, lînga un sipot (timp: 5½- 6¼ ore). O curba larga spre stînga si iata-ne în sfîrsit pe un munte cu perspective largi; de pe versantul vestic al Muntelui Bou se etaleaza Piatra Closanilor, izvoarele Motrului, culmea scunda a Muntilor Mehedinti si, dincolo de ea, spinarile înalte si prelungi ale Muntilor Godeanu. Oslea apare aici doar cu vîrful Pestisanu. Poteca înconjura ca un brîu Muntele Bou, pe sub stîncariile vîrfului (1 671 m alt.) si coboara lent prin padure în saua nordica cu poiana. Depasim un vîrf mic ocolindu-l pe la vest si iesim din padurea de carpen în curmatura Gropilor (timp: 6½-7¼ ore; 1 505 m altitudine). Privelistea splendida asupra abruptului sudic al Muntilor Pestisanu - Oslea si îndeosebi asupra vaii Gropilor (izvoarele Bistritei) ne îmbie la un popas.
Curmatura Gropilor se remarca prin stîncarii pe lînga care poteca serpuieste elegant; urmeaza urcusul cel mai important, pe fata sud-vestica a Muntilor Pestisanu, pe sub Piatra Traznita si peste ravenele care marcheaza izvoarele Motrului. Razbatem pe culmea principala Oslea - Mehedinti, în saua La Suliti (timp: 7¼-8½ ore; 1 703 m).
Trecerea de la peisajul culmilor sudice, domoale, punctate de cusmele putin stîncoase la fantastica feerie a marilor înaltimi si a splendidelor vai Cerna si Jiu este spectaculoasa. Rareori în excursiile din Carpati ne este dat sa încercam aceasta explozie de frumuseti care ne face sa uitam de timp, de lungimea traseului, de noaptea ce se apropie. Lasam privirea sa mîngîie culmile masive si greoaie ale Godeanului, Galbenei, Sturului, Paltinului si sa descifreze stralucirea de argint a Stanuletilor si Iorgovanului, închisa privirilor de culmile unduios rînduite din abrupturile Oslei se ghiceste Scocul Jiului, iar Cerna, rîu de balada, trimite un joc de creste daltuite - Ciucevele - anume împlîntate în covorul fagetelor ca sa tainuiasca jocul de-a v-ati ascunselea al apelor, cînd la lumina cînd în întunericul pamîntului.
Pe platoul Sulitilor poteca se pierde, asa ca vom înainta pe versantul nordic coborînd usor spre N-NV pîna ce firul potecii prinde contur (marcaj rar). Coborîrea se accentueaza pe Muntele sarba. Înainte de a intra în padure se ghiceste în stînga, partial ascunsa, stîna sarba. Practic culmea coboara printre pîlcuri de carpeni pîna în saua sarba. Din saua sarba coborîm la stînga si intram în desimea padurii de brad. Poteca trece pe flancul drept al vaii seci cu înclinare spre izvoarele Cernei si ocoleste pe la poale muntele Gîlma Ratii; trecem spre dreapta printr-o mica strunga si iesim într-o poiana lunga, mocirloasa, în care se vad calcare; acum urcam prin mijlocul poienii la stîna si Lacul Ratii (timp: 8-9 ore); poteca neclara aici urca direct la est în Pasul Jiu-Cerna (1 330 m alt.) aflat într-o sa împadurita.
De partea cealalta a pasului, poteca coboara printr-o zona unde musteste apa iesind pe la izvorase în poiana Soarbele (1290 m alt); aici se vede capatul superior al drumului forestier Scocul Jiului de Vest. Coborîm pe drum 3-4 minute la poiana din gura vaii sarba, prin care ajunge scurtatura din saua sarba, apoi traversam pîrîul si coborîm pe sosea înca 15-20 minute pîna la poiana Cîmpusel. Casa de vînatoare se afla la circa 180 m spre sud pe ramificatia drumului (circa 1 180 m altitudine).
7. Casa de vînatoare Cîmpusel - Muntele Coada Oslei - saua Groapa Nedeutii - La Bîrloaga -valea Bistritei - Pestisani
Marcaj: triunghi rosu Timp de mers: 11-12 ore Traseu accesibil numai vara
Traseul 7 este recomandat numai în sensul descris. Prima parte a itinerarului este un urcus greu spre creasta Oslei, urmata de o coborîre solicitanta. Ultima parte a traseului, circa 23 km, se parcurge pe drumul forestier de pe valea Bistritei si care, pe lînga frumuseti specifice, ofera si posibilitati de adapost.
Ţinînd seama de durata mare a traseului trebuie sa pornim la drum cît mai de dimineata. De la casa de vînatoare Cîmpusel (1 180 m alt.) traversam pîrîul stirbu prin spatele casei si urcam cîteva minute pe malul înclinat al vaii ca sa iesim în poiana unei plantatii. Strabatem spre sud tot platoul plantatiei prin mijlocul poienii si intram în padure. Marcajul urmareste o poteca neclara, mai întîi paralel cu firul vaii stirbu, apoi se abate la stînga, pe coasta, în unghi de 45° în urcus greu. Pe directia marcajului numeroase semne ciobanesti usureaza posibilitatea de orientare spre culmea Muntelui stirbu pe care o atingem dupa 35-40 minute de la plecare. Prin taietura de padure, pe flancul estic al Muntelui stirbu ne apare o priveliste splendida spre Muntii Piule-Iorgovanu si spre Coada Oslei. Urcam pe culme aproape de limita superioara a padurii si ne abatem cîteva zeci de metri pe flancul vestic, unde poteca este mai clara. La limita padurii poteca se pierde în iarba. Urcam direct pe panta la culme si regasim marcajul pe pietre (pîna la stîna stirbu 1-1¼ ora timp de mers). O priveliste exceptionala se deschide spre Sturu, Piatra lui Iorgovan, caldarea Gauroane, Scocul Albelor si Piule. De aici se vad crenelurile crestei Oslea si plaiurile sale încîntatoare, ce se lasa rînduite si lin spre covorul padurilor.
Reluam urcusul pe culmea acoperita de brusturi si dupa 5-6 minute ajungem la poteca nemarcata ce înconjura ca un brîu tot Muntele Oslea.
Urcam direct spre sud. În dreptul nostru se ridica vîrful Oslea sau Aria Mare (1 946 m alt.). Urcusul continua direct pe panta pîna în dreptul bordeiului stînei stirbu. De unde încep "seninarile" cotim la stînga, urcînd pe poteca ce se apropie treptat de creasta în saua Coada Oslei, sa situata la sud-vest de vîrful cu acelasi nume.
Dupa circa 2 ore de la plecare poposim pe creasta Oslei la 1 835 m alt, punctul cel mai înalt de pe traseul 7. Privelistea este de o frumusete rara. Din nou, dar mai amplu, se vede Retezatul de la Stanuletii Mari la Piule si chiar fruntile Pelegii si Papusii. Spre sud se întinde valea Bistritei gorjene, la obîrsia careia se înalta ca un cucui cusma numita de ciobani Cuiul Popii. Daca întregim turul de orizont cu vîrfurile culmii principale ale Muntilor Vîlcan - Arcanul si Nedeia, evidentiate prin masivitate si înaltime, dar mai ales cu creasta si abrupturile Oslei, o Piatra a Craiului maret semetita la izvoarele Bistritei, Jiului de Vest, Motrului si Cernisoarei, putem fi convinsi ca am vazut unul din cele mai splendide peisaje din Carpati.
Începem coborîrea. Prima parte este grea si pe vreme nefavorabila chiar periculoasa. Din sa coborîm pe versantul sudic al Oslei împestritat cu stînci si ne îndreptam piezis la stînga. Trecem în dreptul unei muchii înguste pe care poteci mici de capre deseneaza o bucla si traversam capatul unei ravene destul de adînci si cu marginea neconsolidata. Dincolo de ea apare o noua muchie îngusta, pietroasa, apoi panta se mai domoleste si iesim pe culmea principala, care leaga vîrful Coada Oslei cu vîrful Nedeia prin Groapa Nedeutii. Pe aici, în viitor, va fi trasat si marcajul cu banda rosie.
Coborîm pe creasta si dupa circa 25 de minute, avînd în fata o înaltime însemnata cu un grup de stînci, ne abatem usor pe versantul sud-vestic, trecem printr-o sa care desparte înaltimea stîncoasa de Piatra Rupta, unde se leaga si poteca de la stîna Cuiul Popii. Urmeaza o noua coborîre pe panta cu iarba si grohotis. Marcajul apare pe trunchiurile carpenilor, pe la izvoarele Bistritei si apoi la cele ale Nedeutii, ambele foarte apropiate de linia de creasta si dupa o muchie calcaroasa în forma de lama ajungem în curmatura Groapa Nedeutii (timp de mers: 2½-3 ore). Aici poteca de pe creasta principala Oslea - Vîlcan se desface spre sud-est, iar poteca spre valea Bistritei se contureaza la liziera padurii, pe curba de nivel, la dreapta.
Pornim deci la dreapta pe liziera padurii; primul semn triunghi rosu, dincolo de Groapa Nedeutii, apare pe un fag rupt la jamatate. Poteca devine clara si ocoleste Muntele Nedeuta prin sud fie prin padure, fie pe deasupra limitei sale. Poteca serpuieste prin poieni, la limita codrilor Bistritei, lasîndu-ne sa admiram marile abrupturi ale Oslei, cusma muntelui Bou si Piatra Borostenilor. Pe parcurs întîlnim izvoare cu apa rece si traversam ogase. Sus pe coasta o serie de stînci, plastic numite Pietrele Cazute, stau parca gata sa se pravale peste poteca noastra.
Dupa aproape o ora de mers din Groapa Nedeutii, traversam pe la obîrsia izvorului Negoiu, iesim din nou la golul de munte spre sud, la stîna Varateca Nedeii; coborîm la limita padurii într-un loc unde lipsesc stîlpii de marcaj si deci si orientarea este mai dificila. Mai jos de stîna poiana cu brusturi se înfunda în padure. Marcajul paraseste culmea si se abate la stînga (sud-sudest) fara o poteca clara, afundîndu-se în padurea deasa. Locurile sînt salbatice si aproape neumblate. Marcajul apare rar, însa la timp, ajutîndu-ne sa mentinem directia piezisa: nici pe curba de nivel, nici direct pe panta în jos. Treptat apar urme pe poteca si marcajul se îndeseste. Cînd panta se domoleste trecem pe lînga o balta în padure si dincolo de ea, la sud, ajungem la limita taieturii numita La Bîrloaga. Aici marcajul se pierde datorita numeroaselor scurtaturi, dar vom putea coborî usor pe fagasul de corhanire, apoi pe drumul de tractor ce coboara la stînga, afundîndu-se pe firul unui pîrîias. Urmarind firul pîrîiasului iesim în îngusta si abrupta vale a Bistritei, mai jos cu 50 m de cabana forestiera La Bîrloaga (timp: 5½- 6¼ ore; circa 720 m alt); sîntem pe drumul forestier la km 21, unde se afla o rampa pentru încarcat busteni.
Ne continuam traseul pe drumul forestier. Vom aminti pe scurt locurile mai interesante pe acest drum. La km 20 se afla cascada Bistritei încadrata de o cheie scurta. La mica distanta drumul trece pe malul stîng; urmeaza un defileu cu mici cataracte precedate de un perete pe care se profileaza o stînca curioasa. De la casa parasita de pe malul drept se ramifica drumul forestier Rachitaua - Lespezel (timp 6¼-7 ore; 650 m alt). La 200 m în aval de ramificatie, trecem pe lînga un magazin alimentar al muncitorilor forestieri, urmînd ca de aici sa patrundem în Cheile Bulzului (Pristolului). Pe distanta mica se întinde un spectaculos defileu în care apa tumultuoasa a Bistritei cade din cascada în cascada, înclestata între Cotoarele Bulzului (est) si Cotoarele Tarnitii (vest). Apa trece printr-o arcada iesind înspumata pîna la gura vaii Salcia, loc de unde albia Bistritei se largeste. Pe stînga drumului (km 14,5) se afla cantonul forestier Geamanu. Mai departe, de la gura vaii Varatecu (est) intram în zona viitorului lac de acumulare al sistemului hidroenergetic Cerna - Motru - Tismana - Bistrita. Deocamdata drumul si marcajul trec pe lînga apa, însa în viitor ele vor ocoli pe noua sosea de contur a lacului, sus pe versant.
Coborîm mai departe pe drumul forestier, pe la gura vailor Lupului si Gruiului Mic; la km 13 ajungem la gura vaii Vîja, pe care porneste un drum forestier (traseul 8). În continuare sîntem însotiti si de marcajul cruce rosie (traseul 8). La km 12,5 se remarca cabana forestiera Vîja, cu magazin alimentar. În vecinatate, acolo unde stîncile tind sa sugrume Bistrita, se ridica barajul viitorului lac de acumulare. La km 10,8 ajungem la gura vaii Frasinul, loc unde traseul 8 (marcaj cruce rosie) o ia spre Tismana.
Traseul 7 se mentine pe valea Bistritei, strecurîndu-se prin strunga din dreptul Muntelui Banita. soseaua trece prin despicatura ramasa de la vechea cale ferata forestiera, iar alaturi apa Bistritei "fierbe" în repezisuri. Depasim bocsele de mangal de la km 10, apoi Cheile sireanga si, aproape de iesirea din munte, trecem pe malul drept, pe care-l urmam pîna în satul Gureni. De aici parasim drumul si, mergînd pe lînga linia de telefon, strabatem cca 3 km pîna la statia I.T.A. din centrul comunei Pes-tisani.
8. Manastirea Tismana - pîrîul Ponorici - valea Bistricioarei - valea Bistritei - valea Vîja - valea Girbovu - Scocul Jiului - cabana Cîmpu lui Neag
Marcaj: cruce rosie: Tismana - Scocul Jiului; triunghi rosu: Scocul Jiului - Cîmpu lui Neag Timp de mers; 12-14 ore Traseu recomandat numai vara
Acest traseu lung si cu denivelari mari poate fi împartit în doua etape, cu înnoptare la una din cabanele santierului hidrocentralei de pe Bistrita.
I. Manastirea Tismana - pîrîul Ponorici - valea Bistritei (la gura pîrîului Frasinu)
timp de mers: 5¼-6 ore
II. Valea Bistritei (la gura pîrîului Frasinu) - valea Vîja - saua Prisloapele Mici - pîrîul Gîrbovu - Scocul Jiului de Vest - cabana Cîmpu lui Neag
timp de mers: 7-8 ore
Într-o alta alcatuire traseul 8 se poate combina cu traseul 7 în felul urmator: manastirea Tismana - pîrîul Ponorici - S.A.M. Vîja pe valea Bistritei (marcaj cruce rosie; timp: 5-6 ore), apoi coborîm pe valea Bistritei la Pestisani (marcaj triunghi rosu; timp 4- 4½ ore; vezi si schita de la p. 50).
Punctul de pornire pe traseul 8 îl constituie capatul liniei I.T.A. de lînga manastirea Tismana. Marcajul începe de la podul de peste pîrîul Tismana, în padurea de pe malul stîng. Poteca urca pe coasta pe deasupra unei case, apoi mai accentuat pe versantul vestic al dealului Eroni, trecînd prin punctul Scara Mîtii; treptat fagul este înlocuit cu castani comestibili si nu putini sînt arborii seculari (indicator de directie spre Eroni). De la obîrsia pîrîului Eroni cotim spre nord în apropiere de padurea de liliac (Ia ramificatia spre padurea de liliac se afla un alt indicator). Poteca trece printre doline si coboara scurt în valea Ponorici (Piscurilor) la drumul forestier. Urcam pe drum spre nord-vest si dupa 1½-1¾ ora de la plecare ajungem la cabana forestiera Piscuri (cca 590 m alt.). Parasim drumul si pornim pe poteca spre gura Pesterii Gura Plaiului, monument al naturii. În apropierea ei se afla stîna Oprita. Marcajul cruce rosie urmareste spre izvoare firul vaii Pîrgavu, o ia spre nord, apoi spre nord-est, pîna pe cumpana apelor Padina Gravurilor; în dreapta, la sud, se afla stînele de la Piatra Pîrgavului. Trecem prin Ponor, adevarata rascruce de drumuri ciobanesti aflata la capatul drumului forestier Topesti-Ponor. Dupa circa 1 km de mers spre est-sud-est ajungem la ramificatia drumului forestier. La stînga, pe izvorul Ponorului, se afla casa silvica si pepiniera Ponor. Parasim drumul forestier si urcam la casa silvica Ponor (timp de mers pîna aici: 2½-2¾ ore; cca 790 m alt.). Dupa un scurt popas urcam usor în curmatura Ponorului si coborîm spre nord pe panta iute, prin padure pîna la firul vaii Bistricioara unde se afla santierul hidrocentralei Bistricioara (timp de mers: 3-3¼ ore). Mergem pe drumul forestier în amonte si de la indicatorul de marcaje parasim valea Bistricioarei urcînd aproape 350 m diferenta de nivel pîna în saua Padisului sub abrupturile Pietrei Borostenilor. De aici coborîm la izvoarele pîrîului Frasinul lînga cabana forestiera. Coborîm pe valea Frasinul, calauziti de marcaj si ajungem în valea Bistritei unde intram pe drumul forestier în curs de modernizare. Pe portiunea gura pîrîului Frasinului - gura pîrîului Vîja este marcaj dublu: cruce si triunghi rosu. Urcam spre barajul Hidrocentralei Bistrita avînd linga drum albia înspumata a rîului. Dupa cca 20 minute depasim locul în care se afla cabana forestiera si magazinul Vîja si ajungem la gura vaii Vîja.[11] În acest punct drumul forestier se bifurca. Drumul principal urca pe valea Bistritei, unde se afla si marcajul triunghi rosu (traseul 7), în timp ce drumul forestier secundar de pe valea Vîja serveste traseului nostru. Urcam pe acest drum cca 1½ ora pîna la cabana forestiera Galbenu unde ajungem dupa 7 ore de mers de la Tismana.
Ajunsi la gura vaii Galbenul parasim drumul forestier si urcam prin padure pe Cracul Vîjii. Plaiul începe de lînga apa Galbenul si razbate în golul Muntelui Prisloapele Mici. Printr-un urcus lung si obositor strabatem o diferenta de nivel de cca 700 m si iesim în saua Prisloapele Mici. Privelistea splendida asupra vîrfurilor Nedeia si Coada Oslei, asupra masivului calcaros Plesa - Piule, asupra Custurii si Gruiului ne îmbie la un popas. Din saua larga si înierbata, unde întîlnim poteca de culme principala Vîlcan - Oslea coborîm domol spre nord-est pe poteca aproape paralela cu cea de culme. Aceasta poteca, mai putin frecventata, se pierde uneori în pajistile nord-vestice ale Muntelui Prisloapele Mari; la jumatatea coborîrii întîlnim o stîna, reper sigur al traseului nostru înainte sa patrundem în padure. Dupa un arc de cerc aproape la 160°, între saua Prisloapele Mici si stîna, ne îndreptam pe culmea ce se lasa în panta iute de la stîna spre vest, pîna în valea Prisloapele.
Dupa cca 30 de minute de coborîre prin padure ajungem în drumul forestier din valea Prisloapele; de aici continuam coborîrea pe sosea circa 800 m si ajungem în valea Gîrbovu, la cabana forestiera Gîr-bovu (9¾-10½ ore). Pe masura ce ne apropiem de Scocul Jiului de Vest traseul devine mai interesant. Astfel, dupa circa 2 km intram în Cheile Gîrbovului, unde apa pîrîului sare în mici cascade, iar peretii sînt înalti si malurile strîmte. Drumul coboara pe panta mare pentru a ajunge în valea Jiului (timp parcurs: 10¾ ore). La rascruce ne despartim de ultimul marcaj cruce rosie. Aflate la hotarul muntilor Vîlcan si Retezat, Cheile Scocului (Jiului de Vest) sînt la fel de strîmte si întortocheate ca si Cheile Gîrbovului.
Coborîm pe drumul forestier odata cu semnele marcajului triunghi rosu pîna în Cheile Scocului, admirînd locurile salbatice prin care apele Jiului, tot mai bogate, sar peste praguri. Dupa cca 2 km peretii cheilor se retrag; coastele muntilor Plesa si Ciocanele Tinului sînt aspre, cu plantatie tînara de faget. Trecem pe malul drept lînga cabana forestiera Rastovanu si urmarim drumul care se strecoara pe sub ramurile fagilor.
Iesim în poiana, odata cu panglica drumului si trecem, dincolo de gura vaii Buta, pe malul stîng. Drumul forestier se departeaza de rîu si ocoleste spre ramificatia drumului forestier ce duce spre Buta, spre stînga, în amonte, pe Valea Mariii. În punctul de ramificatie remarcam indicatorul de marcaj spre cabana Buta. Coborîm pe drumul principal pe marcaj comun triunghi rosu, cruce rosie, trecem Jiul de Vest pe malul drept si dupa o scurta odihna la sipotul din apropierea Pesterii Alunii Negri (Ia dreapta, în padure) pornim pe drum spre cabanele forestiere si colonia de la Cîmpu lui Neag, acolo unde întoarce cursa de autobuze Lupeni - Cîmpu lui Neag. Pîna în comuna Cîmpu lui Neag mai avem de parcurs cca 3 km pe drum comunal. La intrare în comuna drumul este modernizat. În centrul comunei se afla ramificatia si indicatorul spre cabana Cîmpu lui Neag. Cotim la dreapta, trecem Jiul de Vest si urcam pîna la cabana pe lînga apa pîrîului Pribeagu.
9. Cabana Cîmpu lui Neag - Scocul Jiului - casa de vînatoare Cîmpusel
Marcaj: triunghi rosu Timp de mers: 4-5 ore Traseu greu accesibil iarna
Scocul Jiului de Vest a intrat în traditia drumetilor ca unul din cele mai spectaculoase itinerare atît prin peisajele splendide ce se înlantuie pe tot parcursul, cît si prin posibilitatile de acces spre o serie de obiective turistice din Muntii Vîlcan si din Muntii Retezat.
De la cabana Cîmpu lui Neag (850 m alt.) coborîm pîna în centrul comunei Cîmpu lui Neag, în apropiere de statia de autobuz. Aici se afla un indicator turistic: triunghi rosu spre Cîmpusel si cruce rosie spre cabana Buta. Pe portiunea de început a traseului ambele marcaje însotesc soseaua. Dupa ce parcurgem cca 1 km pe drumul national asfaltat, urmeaza o portiune de 3 km neasfaltat. De aici, unde se afla un punct alimentar si statia terminus a liniei auto Lupeni - Cîmpu lui Neag, drumul forestier continua pe vale pîna la Cîmpusel, cale de mai bine de 14 km. Trecem pe lînga sipotul de unde porneste poteca spre Pestera Alunii Negri. Traversam Jiul, intrînd în lunca larga si neteda de la gura Vaii Mariii, de unde porneste traseul spre cabana Buta (marcaj cruce rosie). Mentinem traseul pe valea Jiului urmarind soseaua pîna la gura vaii Buta.
În acest loc trecem pe malul drept al Jiului si lasam în stînga drumul forestier de pe valea Rastovanu. Valea Jiului, pîna acum larga, se îngusteaza si devine din ce în ce mai salbatica. Lunca însoteste Jiul înca 3 km, apoi versantii se apropie tot mai mult, mai aspri, în special la nord, unde muntele Plesa îsi arata stîncile. Undeva mai sus, acolo unde patrunde si un drum lateral pe valea Plesa, se afla conacele pentru fîn ale locuitorilor din Cîmpu lui Neag. Muntii Vîlcanului, pîna acum acoperiti de padure, încep sa-si dezvaluie portiuni de pasune vazute peste taieturile de padure. La cca 2 km de la gura Butei (cca 1¾ ora de la plecare) întîlnim cabana forestiera Rastovanu, în dreptul careia trecem Jiul pe malul stîng, începînd de aici valea îsi schimba aspectul. Intram în cheile salbatice ale Scocului Mare, care se însira cu mici largiri pîna catre Cîmpusel.
Dupa o serie de coturi strînse între versanti înclinati si împaduriti, în calea noastra apar stînci si pereti cu polite sau jgheaburi. Cînd ajungem la gura vaii Gîrbovu, pîrîu navalnic ale carui ape bogate taie chei la fel de spectaculoase, ne gasim în punctul cel mai îngust al Scocului Jiului. Drumul forestier se sprijina pe parapetul stirbit pe alocuri de vîltorile înspumate. În punctul de confluenta (970 m alt.), situat la cca 2¼ ore de mers, se ramifica la stînga drumul forestier Gîrbovu (traseul 8).
Continuam urcusul pe soseaua în lungul Scocului Jiului, strecurîndu-ne pe lînga peretii cheilor de la gura vaii Bou, afluent al Jiului tot din sud, la fel de bogat în ape. si pe aceasta vale urca un drum forestier interesant. La nord se ridica salbatic stîncariile si padurea din Dîlma Mare si Plesa. Drumul forestier, destul de stricat în aceste locuri, coteste brusc în jurul unei lame de calcar, apoi merge pe lînga peretii tot mai scunzi. Dupa cca 2,7 km parcursi prin cheile Scocului Mare, valea se largeste brusc în însorita si frumoasa lunca de la Cîmpu Mielului (1 130 m alt; 3-3½ ore de la plecare). La stînga, spre sud, se zaresc crîmpeie din culmea înalta a Oslei, în timp ce spre nord, peisajul ne incinta: scocul Urzitorului, o rîpa întortocheata ce ascunde potecuta spre secretele unor saritori si avenul de la Stîna Tomii, apoi mai sus, pe coaste, abrupturile calcaroase stralucesc pîna spre crestele Plesii. Strabatînd în lung Cîmpu Mielului, lasam la stînga o ramificatie a drumului spre Pîrîul lui Stan si intram în alte strîmtori ale Scocului Mare. De data aceasta cheile sînt mai înguste si încing o vale seaca. Dealtfel de aici spre Cîmpusel vom observa ca apa se vede mai mult la gura pîraielor ce vin din Oslea, dar, intrata pe scocul bolovanos al Jiului, se pierde în adîncuri. De cîte ori ne apropiem de gura vailor sudice, din linistea scocului se aude un murmur, apoi sopotul tot mai puternic al apelor care vin de sus si se pregatesc sa dispara în adîncuri.
Dupa intrarea în cheile situate în amonte de Cîmpu Mielului trecem pe malul drept, lînga gura Pîrîului Rece. De aici Scocul Jiului taie cheile de la gura Scorotei. În dreptul lor, pe malul sudic, se afla o grota. La sud, pe muntele care se ridica aspru si împadurit deasupra grotei se afla ascunsa Pestera cu Corali, splendida feerie de arabescuri carstice, dezvaluite de speologi pasionati.
Cheile de la gura Scorotei se termina aproape de confluenta vaii Jidanu (vale pe care porneste un alt drum forestier). Aici trecem din nou pe partea stînga a vaii seci pe lînga stîncariile vinetii ale Dîl-mei cu Brazi. Spre sud-vest avem o priveliste frumoasa spre zimtii din coada Oslei.
Valea se îmbraca în bradet, iar drumul, asemanator unei alei, ne poarta spre poienile de la gura vaii Ursu. Pe malul opus se vede casa silvica Cîmpusel (1130 m alt.). Drumul de pe valea Ursu se strecoara pe lînga grajdurile casei silvice si patrunde pe pantele despadurite ale Muntelui stirbu.
Strabatem înca circa 1,5 km pe Scocul Jiului, priit locuri tot mai frumoase, apoi valea se largeste brusc. La sud ea este dominata de creasta Oslei si la nord de peretii La Table. Drumul trece pe malul drept, chiar lînga stînca La Table unde se afla o ramificatie cu indicator de marcaj.
Lasam drumul de pe Scocul Jiului sa se înfunde spre Pasul Jiu-Cerna si urcam domol prin poiana pe drumeagul casei de vînatoare Cîmpusel (1 180 m alt.) situata la circa 180 m distanta de bifurcatie.
10. Cabana Cîmpu lui Neag - motelul Valea de Pesti
Marcaj: triunghi rosu de la ramificatia drumului forestier Arcanu pîna la motelul Valea de Pesti Timp de mers: 11/2-13/4 ora Traseu accesibil vara si iarna
Traseul 10 face legatura între partea centrala a Muntilor Vîlcan si partea lor vestica.
De la cabana Cîmpu lui Neag (850 m alt.) coborîm 5 minute pe sosea pîna în centrul comunei Cîmpu lui Neag. De aici urmam drumul national modernizat 66 A de la km 31 spre Lupeni, coborînd usor pe lînga Jiu. Trecem podul peste rîu si iesim din comuna, apoi traversam un petic de padure. Remarcam un mic monument, de la care se vede în urma mica depresiune a Cîmpului lui Neag pe fundalul Muntilor Retezat, avînd în prim plan vîrfurile Piule si Custura. De la monument coborîm la gura Vaii de Pesti, barata mai sus de taluzul, în spatele caruia se oglindesc apele lacului. Motelul se zareste pe un umar de munte coborît din sigleul Mare. Dupa cca 3 km de la cabana ajungem la tabara de pionieri. În apropiere se desface spre dreapta drumul forestier Valea de Pesti care urca în serpentine pe coasta despadurita, De aici urmarim semnele razlete de marcaj triunghi rosu si dupa 2,7 km de la ramificatie sosim la motelul Valea de Pesti (910 m alt.). De pe terasa motelului avem o panorama splendida asupra lacului de baraj în care se oglindesc culmile împadurite ale muntilor, cît si spre semetele piscuri ale Retezatului, din care distingem vîrfurile dintre Lazarul si Custura.
De la motel se pot face excursii spre complexul Bucium-Sohodol (traseul 5), spre vîrful Arcanu (traseul 18) sau spre cabana Straja (traseul 17).
11. Lupeni (centru) - valea Rosie - saua La Arvinte - izvorul Ciurgau - stînele Sohodol - cabana Straja
Marcaj: triunghi albastru Timp de mers: 3-3½ ore Traseu accesibil vara si iarna
Lupeni, centru minier cu vechi traditii turistice, este socotit unul din punctele cele mai lesnicioase de acces, din nord, spre înaltimile Muntilor Vîlcan si ale Muntilor Retezat. Traseul 11 este cel mai umblat vara de catre drumeti si iarna de schiori.
Fig 05
Indicatorul cu sageti este situat în piata centrala. Urcam pe Strada 6 Martie, apoi, pe lînga cimitir, iesim pe culmea ce domina orasul. Dupa doua serpentine pe care le face strada continuam urcusul pe un drum îngust pîna într-o sa. De aici urcam poteca clara care se mentine pe linia de culme unde stîlpii de marcaj sînt rari. Pe parcurs se deschide o frumoasa priveliste spre culmile Tulisa, Oboroca, Zanoaga si asupra lantului de localitati din valea Jiului de Vest.
Dupa mai bine de 25 de minute ajungem într-o sa la cotul vaii Rosia (circa 800 m alt.) unde poteca se bifurca. Intram la stînga, trecem izvorul Rosia si urcam lent pe lînga firul apei si pe coasta pîna ce iesim deasupra izvorului Rosia pe un platou deschis (timp parcurs cca 50 minute). Aici întîlnim s! drumul de caruta care vine de la cotul vaii Rosia. Pîna pe platoul de deasupra izvorului traseul traverseaza zona pajistilor cu privelisti largi spre încetosatele piscuri ale Lazarului si Gruniului.
Intram în padure unde marcajul este mai des. Observam în dreapta o dolina si stînci calcaroase, apoi o stîna parasita într-o poiana. De la stîna urcam tot mai greu prin padure, apropiindu-ne de raristile unei vai seci, bolovanoase. La capatul acestei vai atingem din nou culmea în saua La Arvinte (timp parcurs: 1½ ora; cca 1 050 m alt.). Aici se afla un indicator si marcajul punct rosu (traseul 12) cu care vom merge în cumun pîna la cabana Straja.
Urcam prin poiana spre sud si înainte de pantele mari ale muntelui poteca coteste spre dreapta pe lînga izvorul Ciurgau (Ciurgari). Panta este tot mai accentuata, iar poteca ocoleste pe la vest fruntea muntelui Sf. Gheorghe printr-un cot larg, ajungînd din nou pe culme, într-o padure falnica de fag. Trecem prin Poiana Mica, apoi, mai sus, prin poiana Sf. Gheorghe cu o defrisare pe stînga, unde panta se mai domoleste. In poiana putem privi Muntele Straja si culmea Mutu; catre nord-vest distingem la orizont muntii Oslea, Piule si Custura. Urmeaza din nou un sector de drum prin padurea Sf. Gheorghe, la fel de frumoasa, cu fagi înalti, vigurosi. Dupa mai bine de 2½ ore de urcus iesim în poiana la stînele Sohodol. Aici poteca se împarte. O varianta nemarcata porneste la dreapta spre stînele Mutu (Braitei); drumul marcat o ia la stînga pe versantul estic al Muntelui Constantinescu, al carui crestet marcat de stînci si baliza este si locul de unde porneste pîrtia de schi. Reintram în padurea de fag pentru scurta vreme, apoi traversam un vîlcel dezgolit si pîrtia de schi si intram în padurea de molid. Din dreapta coboara de pe muntele Constantinescu poteca marcata cu triunghi albastru care vine de la Curpen pe valea susita Verde (traseul 3). În circa 10 minute ajungem în poiana unde se afla asezata cabana Straja (1 445 m altitudine).
12. Cabana Straja - stînele Sohodol - saua La Arvinte - valea Sohodol - Paroseni
Marcaj: punct rosu Timp de mers: 2½-3 ore Traseu accesibil vara si iarna
Traseul 12, traseu de coborîre continua, permite iesirea din munte a turistilor. El urmareste poteca de culme pîna în saua La Arvinte, apoi traverseaza pantele rasfirate ale muntelui pîna în drumul forestier din valea Sohodolului, în imediata apropiere a Jiului de Vest.
De la cabana Straja (1 445 m alt.) pe marcaj dublu, punct rosu si triunghi albastru, strabatem fîsiile de padure si pîrtia de schi, pîna pe fruntea Muntelui Constantinescu, la stînele Sohodol. De aici coborîm pe culme spre nord prin padurea Sf. Gheorghe, apoi prin poiana cu acelasi nume. Cînd panta se mareste patrundem din nou în padure si abia dupa coborîrea prin Poiana Mica ne abatem usor spre stînga si apoi în ocol pe versant spre dreapta, pîna la izvorul Ciurgau (timp parcurs: circa 1 ora si 10 minute de la cabana). Coborîm spre culmea ce se contureaza în poiana, în saua La Arvinte (cca 1 050 m alt.); aici se afla un indicator. Lasam în stînga traseul 11 (marcaj triunghi albastru) si coborîm cîteva zeci de metri direct spre nord avînd în fata doua mici vîrfuri împadurite: la vest vîrful La Izvorul Rosia si în dreapta vîrful Arvinte (1 078 m). La poalele acestuia din urma se afla un mic refugiu. Poteca noastra trece prin saua dintre cele doua vîrfuri si începe o coborîre prin patul uscat si pietros al unui vîlcel. Dupa circa 5 minute de coborîre pe firul vaii poteca si marcajul se abat treptat pe coasta din dreapta (nord-est) intrînd în padure. Cotim aproape la nivel pe fata nordica a Muntelui lui Arvinte, trecem un vîlcel sec si apoi cotim spre stînga, în unghi drept, iesind definitiv din padure pe un platou cu priveliste larga atît spre culmea Custura - Tulisa, cît si spre vîrfurile Parîng si Cîrja. Dupa un scurt popas coborîm pe culmea care se contureaza clar si se îndreapta spre nord-est. Pe marginea potecii apar garduri care împrejmuiesc fînaturile. Traversam o sa, apoi poteca se pierde pe panta mare. La partea inferioara a pantei se vede un stîlp de marcaj. La dreapta se adînceste valea Sohodolului, de care ne desparte un abrupt. Dincolo de firul vaii se desfasoara o frumoasa priveliste spre cheile si stînca de la Piatra Corbului, unde se ascunde si o pestera interesanta.
Culmea noastra coboara spre un vîlcel mocirlos. Înca înainte sa atingem vîlcelul cotim la dreapta pe un fir de poteca (marcaj rar) si ajungem la drumul forestier Sohodol la km 1,7 (timp parcurs: 2½ - 2¾ ore). Coborîm pe drum pe lînga case, trecem pe malul drept al Sohodolului si sosim în drumul national DN 66 A, exact la marginea vestica a orasului Paroseni. Rîul Sohodol delimiteaza dealtfel orasele Paroseni si Lupeni, în apropiere se afla si o statie I.G.O. pe linia Uricani - Petrosani.
13. Vulcan (centru) - Dealul Merisorului - cabana Vîlcan
Marcaj: triunghi rosu Timp de mers: 2-2½ ore Traseu pe sosea accesibil vara si iarna
Traseul 13 reprezinta una din posibilitatile de acces, din nord, spre culmea principala a masivului. El poate fi cuplat cu traseul 1, realizîndu-se astfel traversarea Muntilor Vîlcan pe directia nord-sud prin Pasul Vîlcan (1 621 m).
Traseul nostru porneste de la monumentul care marcheaza începutul drumului lui Mihai Viteazu, monument situat ceva mai sus de centru. La ramificatie exista si un indicator rutier. Urcam mai întîi prin oras circa 20 minute. Pe Dealul Merisorului se desprinde la dreapta o sosea larga pe care o evitam.
Drumul lui Mihai Viteazu[12] se abate putin spre stînga, face o bucla larga si iese mai sus exact pe culme; serpentina drumului se poate scurta pe poteca. În fata, Dealul Ursului coboara lin spre valea Jiului. Culmea neteda si întinsa se traverseaza greu pe vreme ploioasa pe o distanta de cca 1 km.
Urmeaza o serie de serpentine, evitate pe poteca marcata ce scurteaza prin pasuni. Urcam panta de pe Dîmbu Lespezilor, unde intram în padure. Dupa o sa (cu o casuta de beton) un nou sir de serpentine prin faget ne scoate la gol în poiana de la Piatra Radului, lînga stîlpii de înalta tensiune. Dupa înca 5 minute de urcus ajungem la cabana Vîlcan (1 419 m alt.), situata în dreapta drumului, lînga padure. În apropierea ei se gaseste si o mica baraca, lînga care observam si marcajul punct albastru (traseul 14).
14. Cabana Vîlcan - poiana Ciungi - dealul Iazu -Paroseni (uzina)
Marcaj: punct albastru Timp de mers: 1½-2 ore Traseu accesibil vara si iarna
Traseul 14 face legatura între cabana Vîlcan si localitatile din valea Jiului de Vest. Cea mai mare parte a coborîrii se desfasoara pe culme si în apropiere de linia de înalta tensiune.
De la cabana Vîlcan (1 419 m alt.) parasim drumul de munte Vulcan - Schela, coborînd la indicatorul de marcaje unde ne despartim de traseul 13 (triunghi rosu) care urmareste soseaua de pe plaiul Merisorului; poteca noastra se abate usor la stînga coborînd în lungul versantului Pietrei Radului. Intram în padure si dupa cca 20 minute poteca marcata urmeaza culmea nordica a Pietrei Radului. Începem o coborîre accentuata, trecem printr-o mica sa, apoi ne avîntam într-o noua coborîre. Dupa 35-40 de minute de la plecare ajungem în punctul de pe culme unde poteca se ramifica (sageata pe pom; cca 800 m alt). Varianta nemarcata continua pe culme, în timp ce varianta marcata (drum de tractor) coteste brusc la stînga, coborînd înca 5 minute prin padurea de fag pîna în marginea poienii Ciungi, de unde se desfasoara o ampla priveliste spre valea Baleia si vîrful Straja. Trecem de o zona mlastinoasa; la capatul inferior al poienii poteca porneste la dreapta pe lînga un indicator cu sageata. Drumul de care trece pe lînga fînaturi, traverseaza o viroaga si se uneste cu un drum de tractor ce vine din stînga. Ocolim pe curba de nivel capul dealului Iazu si iesim pe larga platforma a acestuia, usor povîrnita spre nord. De aici avem o frumoasa priveliste spre crestele Retezatului, continuate pîna dincoace de Tulisa. Parîngul este si el prezent în peisaj, spre rasarit.
Coborîm usor pe lînga pîlcuri de mesteceni si o casa izolata, apoi panta se iuteste si drumul ajunge în cartierul vechi Obreja, unde se racordeaza la drumul local si totodata la drumul forestier Baleia. De la stîlpul indicator din rascruce cotim la dreapta. Dupa cca 200 m urmeaza o curba de aproape 180°. Ajungem astfel în drumul national 66A la km 9,3. În stînga, foarte aproape, se afla statia de autobuze.
15. Iscroni - motelul Gambrinus - vîrful Cindetu -Pasul Vîlcan - saua lui Loghin
Marcaj: triunghi albastru[13] Timp de mers: 6-6½ ore Traseu recomandat numai vara.
Traseul pe culmea principala a Muntilor Vîlcan începe de lînga confluenta Jiului de Vest cu Jiul de Est, în apropierea localitatii Iscroni (556 m). Prima din cele patru etape ale acestui atragator itinerar turistic este si cea mai dificila, pe de o parte datorita marcajului necorespunzator, uneori absent, pe de alta datorita diferentei de nivel de cca 1 000 m între punctul de plecare si vîrful Cîndetu, pe o panta relativ scurta si înclinata. La aceasta se adauga greutatile de orientare în padure, în special în partea terminala a urcusului, pe Muntele Cîndetu. Din golul acestui vîrf culmea este domoala, punctata de vîrfuri rotunjite, iar excursia devine o plimbare cu privelisti largi.
Parasim statia de autobuz de la ramificatia drumurilor nationale 66 si 66 A. Pentru început mergem pe drumul national 66 spre defileul Jiului. Trecem podul peste Jiul de Vest si dupa cca 350 m lasam drumul national si ne abatem pe soseaua de acces la motelul Gambrinus. El se afla pe o mica platforma la poalele Cîndetului. De lînga constructia moderna si confortabila se desfasoara o priveliste cuprinzatoare asupra orasului Petrosani si muntilor înconjuratori. Deoarece marcajul lipseste vom cauta poteca în spatele locului de parcare. De aici se formeaza o poteca îngusta care urca pieptis printre zade si mesteceni tineri. Dupa 5 minute parasim culmea si intram la stînga pe versantul vaii Cîndetu. Treptat ne apropiem de apa, o trecem mai jos de o mica cheie si continuam urcusul pe mal. Poteca se pierde; urcam pieptis pe versant cca 15 m diferenta de nivel unde gasim poteca clara. Continuam urcusul paralel cu firul vaii si dupa 20 minute de la motel sosim într-o poienita la malul pîrîului Cîndetu. Aici remarcam un drum de caruta care trece peste apa si pe sub linia electrica. Trecem apa Cîndetului pe malul sting si urcam scurt în saua La Cotul Cîndetului. Prin rariste se vede jos Depresiunea Petrosani.
Din sa ne îndreptam la stînga, spre sud-vest, urcînd pieptis pe culmea Muntelui Cîndetu. Dupa 20 de minute de urcus prin padure razbatem în poiana Ţarina Frasinului (timp: 1 ora; 740 m). Urcusul continua pe muchia împadurita. Dupa 1½ ora de la plecare traversam poiana Sub Frunti si urmarim poteca pe marginea de rasarit a poienii ca sa ocolim un bordei. Revenim pe mijlocul poienii înaintînd pîna la limita sudica, unde panta se aspreste brusc. În acest punct al traseului ne abatem în unghi drept la dreapta la un izvor, de unde luam apa la bidon pentru cca 3 ore. De la izvor traversam de-a coasta o zona mlastinoasa, unde poteca se pierde. Urcam direct pe culmea ce se profileaza în padure la vest. Pe cumpana apelor regasim poteca foarte clara în urcus direct. Fara sa parasim culmea urcam prin padurea cu fagi seculari poposind la capatul a 2% ore, într-un mic luminis. Dupa popas lasam poteca mai stearsa care se duce pe culme si ne abatem 45° la stînga pe versant. Din dreptul unui fagas urcam pieptis în lungul acestuia cca 100 m diferenta de nivel pîna ce întîlnim poteca ciobaneasca bine conturata care înconjura pe la nord Muntele CîndeUi. Deasupra noastra se întinde padurea deasa de molid si stîncaria.
Intram la dreapta pe poteca ciobaneasca. Dupa cca 12 minute, timp în care depasim cîteva steiuri mari de piatra, iesim în poiana Seciul lui Burlic, situata pe culmea nord-vestica a Muntelui Cîndetu (timp parcurs: 3¼-3½ ore, cca. 1 500 m). Locul de popas, primul cu priveliste larga, ne ofera o vedere cuprinzatoare asupra confluentei celor doua Jiuri, asupra munceilor din Dealul Babei, Dîlja si zona calcaroasa Cheile Rosia (sureanu). În poiana se încruciseaza firul potecii pe care am venit si care continua spre sud-vest cu poteca ce vine de pe culmea nord-estica a Cîndetului. Din marginea poienii aceasta culme stîncoasa si împadurita ofera putine sanse drumetului sa ajunga pe vîrf.
Poteca pe care o urmam are dezavantajul ca nu atinge culmea principala, dar ne poate scoate la golul de munte, dincolo de vîrful Cîndetu.
Reluam traseul pe poteca ce da ocol vîrfului, patrunzînd spre obîrsia izvoarelor Vaii Ungurului. Iesim din padure si mai mergem înca cîteva minute pîna în dreptul seii Cîndetu, unde vom parasi poteca ciobaneasca pentru ca sa iesim pe culmea principala. Diferenta de nivel intre poteca si sa este de cca 100 m. Iesind în saua Cîndetu ne aflam într-un loc cu privelisti frumoase atît spre defileul Jiului, cît si spre Iscroni si Vulcan (timp parcurs: 4¼ - 4¾ ore). Pentru ca sa urcam si pe vîrful Cîndetu ne întoarcem pe creasta pietroasa cca 10 minute spre nord, efortul fiindu-ne rasplatit de unul din cele mai frumoase tururi de orizont. De nicaieri nu poti privi piramida Cîrjei si fruntea încretita a Parîngului Mare ca din acest vîrf salbatic. De nicaieri nu poti admira serpuirile stîncariilor din defileul Jiului ca de aici. si tot de aici poti admira planurile usor estompate spre apus, unde, cînd zapezile învesmînteaza piscurile, se deseneaza zimtate pe albastrul cerului Gruniul, Custura si Papusa din Masivul Retezat.
Dupa popasul cuvenit în acest vîrf stîncos ne întoarcem în saua Cîndetu. De aici înainte vom gasi rar si marcajul triunghi albastru. Ocolim vîrful Murga Mare (1 625 m) pe la sud-est si sud si revenim pe culmea principala în saua Murga Mare. Trecem pe versantul nord-vestic urmarind poteca clara, printre pîlcuri de jnepeni, ce duce în ocol pe lînga vîrful Dragoiu (1 690 m). La vest de vîrf se afla izvorul Merisoarei unde ne putem reaproviziona cu apa (timp parcurs: 5-5½ ore). Poteca continua lin pe sub culme pe versantul dinspre izvoarele Merisoare! si iese pe culmea principala dincolo de vîrful Dumitra (1 665 m), în saua Dumitra. De la izvoarele Dumitrei pîna în sa urca un drum de tractor, bine conturat, care însoteste culmea principala spre sud-vest. Urmam drumul de culme, mai lesnicios, evitînd vîrful Tenia (1 645 m). Drumul de tractor evita în continuare si capatul ravenei de la izvoarele pîrîului Baleia si se leaga în Pasul Vîlcan la drumul de munte Schela - Vulcan (timp parcurs: 6-6½ ore). Coborîm în saua lui Loghin, locul de rascruce al traseelor turistice, chiar sub liniile de înalta tensiune Paroseni - Tîrgu Jiu. În acest nod de poteci marcajele pot da nastere la unele confuzii, deoarece traseele 1, 15 si 16 au acelasi semn (triunghi albastru). Greseala va fi remediata în viitorul apropiat prin modificarea semnelor de marcaj astfel: traseul 15: marcaj banda rosie; traseul 16: banda rosie si triunghi albastru; traseul 1 sectorul Schele - Pasul Vîlcan: triunghi albastru; traseul 1 sectorul Pasul Vîlcan - cabana Vîlcan: triunghi rosu.
Pentru noapte ne putem adaposti la cabana Vîlcan (1 419 m) urmarind drumul de munte descris în partea finala a traseului 1 (timp: ¾-1 ora).
16. saua lui Loghin - saua Diului - vîrful Straja - A) saua Prislop
B) cabana Straja
Marcaj: saua lui Loghin - vîrful Straja: banda rosie, triunghi albastru. Varianta A: vîrful Straja - saua Prislop: banda rosie. Varianta B: vîrful Straja - cabana Straja: triunghi albastru Timp de mers: Varianta A: 2½-2¾ ore, Varianta B: 23/4-3 ore Traseu greu accesibil iarna
Urmatoarea etapa a excursiei pe culmea principala a Muntilor Vîlcan strabate o portiune mai frumoasa si mai lesnicioasa ca orientare. Poteca porneste pe culme spre nord-vest si este marcata cu stîlpi metalici, cu semnele banda rosie si triunghi albastru.
Ocolim pe la nord Vîrful lui Loghin (1 560 m), apoi iesim pe culme în saua Diului. În continuare ocolim vîrful Cartianu (1 560 m) pe la sud, de unde avem priveliste larga spre izvoarele Cartianului. Dupa cca 40 de minute de mers revenim pe culme în Curmatura Izvorului. Prin jnepenis se desprinde la dreapta o poteca larga, nemarcata, ce coboara spre poteca traseului 19.
Pe culmea principala se înalta acum în fata noastra vîrful Straja, voluminos si presarat pe alocuri cu grohotis marunt. De pe crestetul lui se zaresc Caminetele, stîncarii care împrumuta numele lor muchiilor marunte, ascutite, ce brazdeaza abruptul nordic al Strajei. Ne avîntam pe cel mai prelung urcus al traseului, care dureaza aproape o ora. De la cei 1 868 m ai sai, vîrful Straja domina atît valea Straja (sud), cît si valea Sohodolului (nord). El este prezent în peisajul vaii Jiului de Vest si mai ales în dreptul localitatilor Lupeni, Paroseni si Vulcan. Spre apus, culmea principala a masivului se onduleaza lin peste muntii Mutu si Gura Plaiului; doar culmea Coarnele - Negrele, ce se asaza de-a curmezisul, impiedica panorama spre sigleu.
Din vîrful Straja putem alege una din variantele:
- Varianta A: traseul pe culmea principala;
- Varianta B: traseul de coborîre la cabana Straja.
VARIANTA A. Din vîrful Straja coborîm spre vest pe mijlocul culmii, lasînd dupa cca 10 rrvnute la dreapta o poteca (traseul 16 B). Pe portiunea de coborîre lipsesc stîlpii indicatori de marcaj. Semnele aplicate pe pietre sînt tot mai rare. Dupa cca 20 de minute trecem prin saua La Sohodol (1 684 m), de la care se înalta spre vest vîrful Mutu (1 737 m). Pe platoul acestuia, unde trebuie sa urcam si noi, se vad o serie de lespezi, blocuri stîncoase si dîre mici de grohotis. Iarna, acest vîrf este des vizitat de schiori, aici fiind punctul de plecare pentru pîrtia ce coboara spre stînele din Braita si cabana Straja. Trecerea peste vîrful Mutu este mai dificila; spre vest începem o coborîre placuta spre saua Prislop numita si La Pietrele însirate. Denumirea provine de la stîncile care ornamenteaza povîrnisul Muntelui Vîrful Verde, aranjate într-un mod interesant. În saua Prislop (cca 1 550 m) întîlnim poteca traseului 3 (marcaj triunghi albastru).
VARIANTA B. Din vîrful Straja se disting în vecinatate vîrful Constantinescu cu stînele din Braita si Sohodol, asezate cam pe directia cabanei Straja. Din acest loc nu se vede decît poiana de la cabana Straja. Coborîm spre vest pe culmea principala cca 10" minute pe poteca comuna traseului 16 A, apoi ne abatem usor la dreapta urmarind stîlpii si marcajul triunghi albastru în coborîre accentuata spre izvoarele estice ale pîrîului Sohodol. Dupa 15 minute de coborîre ajungem în dreptul rîpei de la obîrsia pîrîului amintit. Serpentinele de lînga rîpa ne calauzesc în jos în apropiere de jnepeni si sosim la izvorul estic Sohodol (1 550 m). Lasam în stînga o poteca nemarcata spre Muntele Mutu si în dreapta o alta poteca spre abrupturile nordice ale vîrfului Straja si coborîm pe lînga firul apei, pe malul drept înca 7-8 minute. Pîrîul este învesmîntat pe laturi cu pilcuri de jnepeni. Ajungînd la liziera padurii de molid trecem pîrîul estic al Sohodolului pe malul sting si ne departam treptat de firul apei. Dupa o traversare relativ scurta iesim din padure la fîsia din poiana care marcheaza izvorul vestic al Sohodolului. Trecem peste apa abia iesita de sub lespezi si urmarim poteca larga prin padure spre nord-vest înca 10 minute pîna la cabana Straja (1 445 m).
17. saua Prislop - Muntele sigleul Mare - saua Dilma Cazuta - motelul Valea de Pesti
Marcaj: banda rosie (în curs de marcare: saua Prislop - saua - Dîlma Cazuta); triunghi rosu: saua Dîlma Cazuta - motelul Valea de Pesti Timp de mers: 6-7 ore Traseu recomandat numai vara
Etapa a III-a a traseului pe culmea principala începe din saua Prislop.
De la cabana Straja la saua Prislop se poate ajunge urmarind traseul 3, în sens invers descrierii, socotind un timp de urcus de 1-1¼ ora.
Firul adîncit al potecii se vede pe flancul sud-vestic si sudic al Vîrfului Verde. La început urmarim poteca marcata cu triunghi albastru (traseul 3) care, dupa o usoara coborîre se instaleaza pe curba de nivel spre sud-vest. Dupa cca 10 minute din sa trecem pe la Izvorul Rece unde putem face un mic popas. Spre sud, din saua Scrideiu (vest) si pîna în dreptul vîrfului Straja se adînceste bazinul vaii Straja (Amaru). Poteca urca lent, trece cîteva ogase ale vaii Straja si aproape de saua Scrideiu traverseaza o ravena cu izvor ascuns. Din saua Scrideiu se desfasoara o priveliste splendida spre vîrful Straja. Timp de mers: 3/4-1 ora (vezi si schita de la p. 40).
Din sa parasim marcajul triunghi albastru (traseul 3) si vom continua traseul fara marcaj. Poteca noastra trece pe flancul nordic al Vîrfului lui Frate si apoi se lasa pe lînga padurea ce aproape ca atinge culmea cu brazi razleti. ATENŢIE! Poteca mai batuta porneste spre nord, apoi spre nord-est, în directia stînei Coarnele. Noi mergem pe mijlocul platoului din saua La Paru de Fier (1 468 m), pîna la poalele povîrnisului cu care se ridica Muntele Coarnele. Traversam spre vest si patrundem pe fata sudica a Muntelui Coarnele. Nici nu ne departam bine de saua La Paru de Fier si sosim la "surlau", izvor bogat ce curge spre sud. Mai jos se afla o stîna. Pe acest tronson al potecii principale a Muntilor Vîlcan apar razlet marcaje bonda rosie. Urmarim în continuare curba de nivel spre vest-sud-vest peste alte izvoare, uneori mocirloase, pe sub vîrful Caturi! Muncelului (cu izvor); iesim în saua Muncelul (timp parcurs: 2¼ -2½ ore). În timpul popasului admiram privelistea spre culmea Dealului lui Frate - Scarisoara - Copiletu. Portiunea de culme, care ne desparte de sigleul Mic, este ceva mai întortocheata, joasa si împadurita.
Din saua Muncelul mai mergem înca pe golul muntelui peste vîrful secundar, apoi din saua vestica lasam în stînga o poteca spre Muntele Cracu lui Constantin si ne abatem la dreapta pe fata nordica, urmînd curba de nivel. Ne departam astfel de vîrful Muncelul si intram în padure pe lînga borna silvica H/399. Ne aflam tot pe culmea principala a Muntilor Vîlcan. În stînga se adînceste izvorul Jele-selu din bazinul Sohodolului, bazin în jurul caruia vom descrie un mare arc de cerc pîna în saua Dilma Cazuta.
Un coborîs iute pe culmea împadurita ne scoate în saua si poienita Cîrloabele. Mergem pe culme prin Poiana stefului, apoi urcam pe pantele sigleului Mic. Iesim din padure si dupa cca 200 m de la liziera evitam poteca din stinga ce duce pe sub stîncile din sud ale sigleului Mic si urcam la gol pe panta estica. De aici se vede traseul dintre culmile Muncelul sf Coarnele. Pe culmea nordica a Muntelui sigleul Mic se desface la dreapta o poteca vizibila spre Uricani (traseul 22); noi urcam peste culmea nordica, pe lînga Pietrele însirate, în directia culmii principale. Aceasta coboara lent din sigleul Mic la gurguiul numit La Table si, mai departe, în saua La Morminti, unde trebuie sa ajungem si noi dupa ce ocolim vîrful. Culmea principala se desfasoara lata, usor ondulata peste vîrful La Ţest. Urmeaza o sa larga si dincolo de ea, silueta masiva a vîrfului sigleul Mare. Înainte de a urca pe vîrf poteca principala se abate pe fata sudica, pe curba de nivel, pîna la stîna La Palarie, constructie vizibila ce se afla pe culmea sudica a sigleului Mare (vezi si schita de la p. 46).
Daca dorim sa mergem la vîrful sigleul Mare atunci urcam toata culmea estica si, dupa cca 25 minute, sosim pe pisc la 1 682 m.
Bucurîndu-se de o pozitie dominanta intre vîrfurile scunde situate la 1 300-1 400 m si adîncurile ce-l separa de vaile Sohodol si Jiul de Vest, vîrful sigleul Mare ne dezvaluie una din cele mai frumoase privelisti din Muntii Vîlcan. Zarea se întinde de la Muntii Parîng pîna catre Oslea, culmea principala aparînd ca un enorm covor ondulat. Muntii Retezat însiruiti la nord-vest de lantul Vîlcanului se înfatiseaza în primul rînd cu zigzagul crestelor alpine Lazarul -Gruniul - Custura - Piule. Peste Uricani, oras asezat chiar la poalele sigleului Mare, se ridica Tulisa, urmata spre rasarit de o serie de vîrfuri rotunjite, joase: Oboroca, Cununa terminate brusc spre orasul Vulcan. Dincolo de lantul de culmi sudice ale Masivului Retezat se disting piscurile Peleaga si Papusa, amintind tinutul de minunatii ascunse la poalele lor.
Reluam traseul coborînd spre sud-sud-vest, pe clina care ne duce spre stîna La Palarie, unde reintram în poteca principala. Pentru acest ocol pe la vîrful sigleul Mare trebuie sa adaugam la timpul general de mers cca ¾ ora. Lînga stîna se mai afla un stîlp de marcaj al vechii poteci turistice ce lega sigleul Mare cu cabana Cîmpu lui Neag. Dupa umplerea lacului de acumulare Valea de Pesti aceasta poteca si-a pierdut importanta.
De la stîna La Palarie coborîm pe culmea sudica si intram în padurea deasa de molid. Poteca, la început clara, se mai pierde printre doborîturi, iar dupa cca 20 de minute reapare din nou clara pe culme sau în preajma ei pîna în saua Dîlma Cazuta (timp parcurs: 4¾-5¾ ore). Prin sa trece drumul forestier Sohodol - Valea de Pesti (traseul 5).
Din sa parasim culmea principala si ne abatem la dreapta, pe drumul forestier; coborîm cca 2,5 km urmarind serpentinele pe valea Dîlmii pîna la iesirea în drumul forestier Valea de Pesti. Recomandam însa o scurtatura folosita de toti drumetii ce coboara pe aceasta portiune. Dupa cîteva minute de mers din sa soseaua coteste la stînga spre un sipot. Poteca de scurtare se lasa în dreapta prin padure si, dupa cca 5 minute, ajunge la pîrîul Dîlma. Poteca se îndreapta pe lînga apa la vale, trece pe malul drept si reintra în soseaua forestiera jos, aproape de racordul ei la drumul forestier de pe Valea de Pesti (Arcanu). Trecem pe lînga un grup de case (Bordu Maurului) si coborîm înca cca 1,5 km pîna la motelul Valea de Pesti (910 m) asezat pe malul care domina lacul de acumulare si barajul (vezi si traseul 5).
13. Motelul Valea de Pesti - valea Strîmbu - vîrful Arcanu - saua Groapa Nedeutii - Muntele Coada Oslei - Muntele stirbu - casa de vînatoare Cîmpusel
Marcaj: punct albastru (în proiect): motelul Valea de Pesti - vîrful Arcanu; banda rosie (în proiect): vîrful Arcanu -Groapa Nedeutii - saua Coada Oslei; triunghi rosu: saua Groapa Nedeutii - casa de vînatoare Cîmpusel Timp de mers: 8-10 ore Traseu accesibil numai vara
Etapa a patra si ultima a excursiei pe culmea principala a Muntilor Vîlcan strabate partea cea mal înalta a masivului si totodata cea mai frumoasa, mai spectaculoasa. Nu vom relua parcursul pe culmea principala chiar din locul în care am parasit-o în etapa a treia (saua Dîlma Cazuta), deoarece culmea principala de aici si pîna în vîrful Arcanu este acoperita numai de padure cu rare poieni si se mentine la altitudine joasa. În afara de lipsa de interes turistic mai adaugam si o prelungire a timpului de mers cu 4-5 ore (vezi si schita de la p. 46).
Bazinul Vaii de Pesti patrunde mult spre sud si rupe aliniamentul est-vest caracteristic culmii principale.
De la motelul Valea de Pesti coborîm la drumul forestier si urcam pe lînga lac spre sud. Lasam în stînga ramificatia drumului spre saua Dilma Cazuta (traseele 5 si 17) si dupa cca 40 de minute ajungem la cabanele forestiere Arcanu asezate în locul unde Cioaca Negrului (vest) si Custurea (est) fac ca valea sa se strîmteze mult. Valea de Pesti devine tot mai salbatica si stîncile se lupta cu padurea. Traversam pe malul drept si dupa cca 15 minute de la cabane trecem prin dreptul Pesterii de Gheata, a carei intrare se vede pe flancul estic, la cca 15 m înaltime deasupra soselei. În apropiere, în Valea de Pesti se varsa Pîrîul Ursului (est). La gura Vaii Seci (vest), gîtuita de o cheie interesanta si însotita de un drum forestier, trecem pe malul stîng. Drumul pe Valea de Pesti urca pe lînga versantul abrupt al dealului Vaii Seci mai bine de 1,5 km pîna în fata pîrîului stevioara (est), cu izvorul sub vîrful La Noua Lemne. La gura stevioarei se vede o cabana forestiera mare, dar nefolosita. Dupa alti cca 400 m ajungem la gura vaii Strîmbu (vest) pe care se ramifica un drum forestier (timp parcurs: cca 1½ ora).
Parasim Valea de Pesti, care în bazinul superior se numeste Arcanu, si intram la dreapta, pe drumul forestier de pe valea Strîmbu; urcusul se desfasoara mai întîi pe vale, apoi pe coastele despadurite ale Muntelui Strîmbu. Urmarim serpentinele dese de pe versant. Drumul forestier razbate pe culmea Muntelui Strîmbu si se înfunda la un izvor. Din acest loc iesim din drum si urcam cca 50 m diferenta de nivel pîna la gol, unde ne apare privelistea vîrfului Arcanu, înconjurat sus, sub stînci, de un vechi drum de munte ce vine din Bîlta (Gorj) si coboara la Cîmpu lui Neag. Este "Drumul neamtului" refacut pe partea gorjana pîna sub vîrful Arcanu. Urcam la dreapta pe acest drum (vest) si dupa aproape 1 km, pe lînga stîncile din vîrf ajungem la un izvor unde poposim (timp parcurs: 3-3½ ore). Privelistea se deschide larg spre Custura - Ciumfu - Gruniu - Lazaru, cu piscuri rînduite ca dintii ferastraului. Piule si Oslea par de aici un singur corp stralucitor de piatra alba, iar Piatra lui Iorgovan si Albele închid fundalul acestei minunate vai a Jiului. Ca sa privim si spre sud urcam la vîrful Arcanu, în cca 10 minute. Spre Gorj padurile cuprind aproape tot muntele s! numai panglica alba a drumului spre Bîlta apare clar în departare.
Parasim Drumul neamtului care coboara spre nord (traseul 23) si pornim din nou pe culmea bine conturata în directia vest. În stînga se lasa izvoarele Rastovanu (Rastovanu). Poteca se apropie de culmea principala aflata în stînga noastra si o atinge în saua Prisloapele Mari. Pe coasta nordica a Muntelui Prisloapele Mari se vede stîna lui Blendea. Depasim vîrful Prisloapele Mari (1 591 m) pe latura sudica si iesim din nou pe culme, la vest de vîrf. Un coborîs domol pe culmea îngusta, punctata de mici ridicaturi, ne scoate în saua Prisloapelor (timp parcurs: 3¾-4¼ ore), loc unde întretaiem poteca traseului 8 (marcaj cruce rosie). La dreapta (nord) se adînceste valea Prisloapele, iar la stînga (sud) valea Vîja. Din saua Prisloapelor poteca paraseste culmea ocolind pe la nord stîncile si ravena de pe Muntele Prisloapele Mici (1 493 m). Dupa o curba larga ne apare vîrful Nedeilor, care închide tot orizontul spre creasta plina de farmec a Oslei. Izvorul Nedeilor, un izvor cu apa rece, se iveste chiar în poteca. Dupa un scurt popas iesim din nou pe culmea principala în saua Nedeilor (timp parcurs: 4½-5 ore; 1 475 m alt.).
Din vîrful Nedeilor, spre sud, se remarca o imensa suprafata brazdata adînc de rîpe si izvoare. Poteca trece în urcus moderat pe fata sudica si se stabileste cam la 2/3 din înaltimea cupolei Nedeilor. Mai jos de poteca se întind pajisti presarate cu lespezi mari, unele stînd în echilibru instabil; torenti adînci brazdeaza pajistea. Dupa ce trecem prin dreptul vîrfului si stîncariilor ce împodobesc umarul sud-vestic al Nedeilor ajungem la Ravena Mare de la Izvorul Negoiului, o ruptura adînca si lunecoasa, frumos colorata datorita siroirilor. În timpul ploilor ea devine o adevarata problema de traversare pentru drumeti. Putem evita ravena urcînd pe la capatul ei superior unde trecerea este mai usoara. De aici pastram înaltimea si revenim pe culmea principala, unde ne vom opri în fata unei grandioase panorame. Din adîncurile vailor Nedeuta si Bistrita se ridica brusc Oslea, frumos sculptata, contrastînd cu culmea strabatuta pîna acum, o creasta ascutita, crenelata, cu versanti abrupti, pe alocuri transformati în pereti care reflecta argintiu în razele soarelui deasupra covorului de paduri întunecoase, dense, pline de mister. La sud valea Bistritei, ale carei fire de obîrsie îmbratiseaza Oslea, pe de alta Scocul Jiului, acea lume a apelor tainuite în piatra, a pesterilor, a avenelor, a cheilor, unde zburda în voie capre negre.
Coborîm parca cu regret pe culmea Nedeilor, dar pe masura ce ne apropiem vom avea din nou placerea unui peisaj exceptional. Ajungem într-o sa înalta (1 528 m), cu izvor pe dreapta, apoi ocolim pe la nord vîrful Nedeuta (1 562 m). Dupa aceasta intram în padure, pe creasta si terminam coborîrea în poiana din Groapa Nedeutii (timp parcurs: 5½ - 6¼ ore). Este o sa adînca ce separa "lumea blînda", domoala a Muntilor Vîlcan de tinutul calcarelor Oslei, Cernei si Bistritei. În aceasta sa soseste din valea Bistritei poteca traseului 7, marcata cu triunghi rosu.
Din Groapa Nedeutii, poiana cu faget, prabusit haotic, cu lespezi de calcar raspîndite peste tot, urmarim poteca marcata cu triunghi rosu spre Oslea. Ocolim mai întîi o klipa de calcar. Dincolo de ea urcam în serpentina pe lînga doua izvoare (ultimele înainte de creasta), apoi pe panta dura printre fagi razleti, panta ce se încadreaza între abruptul din stînga si culmea naruita din dreapta, dupa care sosim într-o sa între stînca Piatra Rupta (stînga), ce domina adîncurile Vaii Popii si culmea principala (dreapta). Din sa se desface o poteca ciobaneasca care ocoleste peretii Oslei si ajunge într-o alta sa adapostita. În sa, asemeni unui cuib de vulturi, se agata stîna Cuiul Popii.
Traseul nostru urmareste flancul sud-vestic al culmii principale si iese pe creasta la dreapta. Privelistea piezisa spre contraforturile si grohotisurile Muntelui Coada Oslei este deosebit de impresionanta. Avînd acest joc al imaginilor de la Cuiul Popii la Coada Oslei urcam înca cca 15 minute pîna la locul unde muchia îngusta dar primitoare pîna acum se transforma într-un povîrnis abrupt. Marcajele sînt rare si se disting greu pe pietrele abia rasarite din iarba. Intram pe un hatas de capre negre care ne conduce în urcus dur si în unghi drept la dreapta, fata de muchia pe care am venit. Locurile sînt rele si pe timp umed sau pe polei trebuie sa mergem cu mare bagare de seama. Ţinta noastra este înseuarea dintre vîrful Coada Oslei (deasupra noastra) si vîrful Oslea. Trecem pe o brîna, apoi traversam un jgheab sec, stîncos, deschis deasupra abrupturilor ce raspund la Izvoarele Popii. Pîna acolo jos se interpune un perete. Aici este locul cel mai dificil al traseului. Mai sus dîra potecii si marcajele ne conduc pe o fata ierboasa cu lespezi marunte. În partea finala a urcusului tintim direct creasta, în locul unde ea este mai primitoare - saua Coada Oslei (timp parcurs: 6¾-7¾ ore).
Cînd ajungem pe muchia ascutita ni se ofera o ampla si covîrsitoare panorama asupra versantului nordic al Oslei, asupra Scocului Jiului si mai ales asupra broderiilor în piatra Stanuleti - Iorgovanu -Albele - Piule.
Fig 06
Traseul pe culmea principala a Muntilor Vîlcan continua pe creasta ascutita a Oslei spre vîrful Oslea si saua La Suliti. Deoarece la capatul a cca 7 ore de mers nu este recomandabil sa începem parcursul crestei Oslea, recomandam coborîrea directa la Cîmpusel. Traseul de creasta peste stîncile stralucitoare ale Oslei si Pestisanului poate fi urmat în alta etapa (vezi traseul 21).
Coborîrea la Cîmpusel (descrisa în sens invers la traseul 7) porneste din sa. Ne lasam cca 20 m diferenta de nivel pe panta stîncoasa, apoi intram pe poteca tot mai bine înfiripata ce încinge în coborîre usoara Muntele Oslea spre stînga (Poteca balaurului) ajungînd în dreptul unui bordei; de aici pornim direct la vale pe muchia tot mai bine conturata a Muntelui stirbu. Dupa cca 40 de minute de coborîre din creasta trecem pe la stîna stirbu si dupa alte 5 minute intram în padure, tot pe muchie, unde regasim si marcajul. Sosim într-o sa lunga si neteda cu padure spre vest. Coborîm piezis la stînga, prin padure. Dupa cca 35 de minute de la liziera superioara a padurii intram în poiana fostei pepiniere stirbu, pe care o parcurgem în lungime. La capatul de jos al poienii poteca si marcajul ne conduc la stînga, pe povîrnisul din vecinatatea pîrîului stirbu; trecem pîrîul si iesim exact la poarta casei de vînatoare Cîmpusel (1180 m).
19. Cabana Straja - stîna Straja - sub Caminete - stîna Din Cot - valea Baleia - Dimbu Casilor -cabana Vîlcan
Marcaj: punct galben: cabana Straja -Dîmbu Casilor; din Dîmbu Casilor triunghi albastru Timp de mers: 3-3½ ore Traseu nerecomandat iarna. Pericol de avalanse
Intre cabanele Straja si Vîlcan, în afara de traseul de culme (traseul 16), mai exista un itinerar deosebit de pitoresc si interesant. El strabate versantul nordic al Muntelui Straja, la cca 1 600 m altitudine, intersecteaza o serie de 7 jgheaburi, unele cu cascade, apoi traverseaza doua vai mai importante si ajunge în drumul Schela - Vulcan, mai sus de cabana Vîlcan. Cu toate ca peste 80% din timp il strabatem prin padure, în poienile presarate în lungul itinerarului se deschid privelisti foarte frumoase atît spre abruptul Strajii si spre est, cît si asupra vaii Jiului de Vest dominata la vest de culmile Muntilor Retezat.
Din curtea cabanei pornim spre sud-est, intrînd în padurea de molid. Dupa circa 2 minute traversam un izvor al Strajii. Trecem spre est pe curba de nivel, si ajungem dupa circa 10 minute la un alt izvor al Strajii. Urcam în amonte pe malul stîng al vaii, traversam apa si reintram pe curba de nivel în padure. Poteca iese într-o sa pe culmea ce se desprinde spre nord din vîrful Straja; aici, în marginea poienii, se deschide panorama spre vîrful Cîndetu si, dincolo de Jiu, spre Muntii Parîngului. Coborîm din sa catre dreapta, pe deasupra stînei, si intram în padure. O portiune de poteca este mai neclara; marcajul este bun si urmeaza unul din firele slabe ale potecilor pornite de la stîna, în urcus usor prin padurea cu arbori prabusiti. Urcam o serpentina si dupa cca 45 de minute ajungem pe Pintenul Strajii. Cotim brusc la dreapta si intram pe fata opusa, apoi trecem de-a coasta pe o panta mare cu stînci si traversam pe rînd cele 7 jgheaburi, mai sus de limita molizilor. Ne mentinem la nivel, cu mici fluctuatii de înaltime; poteca se îndreapta usor spre stînga si reintra în padure. Spre sud se desfasoara o larga priveliste spre Caminete si spre pintenii si stîncariile vîrfului Straja. Pe fruntea Muntelui Cioaca poteca se mai estompeaza; o regasim cu circa 15 m mai sus. Cotim larg spre dreapta la golul de munte si trecem peste firele seci ale unor mici pîraie. Urcam în strunga Strajii, o despicatura în stînca ce domina padurea în stînga, strunga traversata de poteca (timp parcurs: 1¾-2 ore). Poteca se mentine deasupra padurii spre dreapta în paisurile de pe versantul apusean al vaii Izvoru. Aici marcajul de pe pietre este acoperit uneori cu iarba. Luam ca reper firul apei (est), la punctul de contact cu liziera superioara a molidului. La locul de trecere peste apa poteca se vede din nou, ca si punctul de rascruce cu o varianta nemarcata ce urca pe valea Izvoru, la sud-vest, spre culmea principala, în curmatura Izvorului. Coborîm circa 100 metri diferenta de nivel, trecem pîrîul si cotim la stînga pe poteca ce urca lin pe lînga liziera padurii si ajunge pe o noua culme, într-o mica sa. Cotim la dreapta si coborîm panta dura, la Stîna din Cot (timp parcurs: 2¼-2¾ ore) unde regasim marcajul punct galben.
Trecem chiar pe lînga stîna si intram în padurea de fag pe poteca folosita si de ciobani. Din saua din Cot coborîm aproape 150 m diferenta de nivel. Ajungem la confluenta Izvorului din Cot, care vine pe dreapta potecii noastre, cu pîrîul Baleia. Trecem apa Baleia si razbatem din greu spre culmea Muntelui Dîmbu Casilor unde ajungem dupa circa 2¾ ore de la plecare lînga linia de înalta tensiune. Dincolo de crestetul culmii se afla soseaua Vîlcan - Schela, unde marcajul punct galben ia sfîrsit. În punctul de racord trebuie sa fim cu multa atentie daca parcurgem traseul în sens invers.
Coborîm la stînga pe drum înca 15 minute (marcaj rar triunghi albastru)[14] si ajungem la cabana Vîlcan (1 419 m altitudine) asezata pe stînga drumului.
20. Campingul Lainici - gara Lainici - schitul Locuri Rele
Marcaj: punct rosu Timp de mers: 1½-1¾ ora Traseu greu accesibil iarna
Din defileul Jiului pot fi parcurse o serie de itinerare turistice, interesante atît prin bogatia peisajului specific (versanti stîncosi, chei, pesteri, brîne, polite, poieni si paduri falnice), cît si prin legatura pe care o ofera spre culmile înalte ale muntilor Vîlcan si Parîng.
Traseul 20 poate fi considerat si o continuare a potecii care coboara din vîrful Parîngu Mare - Piatra Argelelor - Lainici. În viitor, traseul 20 va fi prelungit, cu acelasi marcaj, pe culmea Gropu - Braicu - Tenia - Pasul Vîlcan.
Locurile de la Lainici au rezonanta istorica atît pentru plamadirea revolutiei de la 1821, cît si pentru vitejiile ostasilor nostri pentru apararea tarii în primul razboi mondial.
Campingul Lainici (430 m alt.) este situat în defileul Jiului, putin mai jos de un important monument de arhitectura de la începutul secolului al XIX-lea. Campingul reprezinta un important punct de pornire atît în Muntii Parîng, cît si în Muntii Vîlcan, dar poate constitui si un loc de popas pentru cei care vin aici pentru frumusetea defileului Jiului.
Plecam de la campingul Lainici pe drumul national în directia Petrosani, trecem de manastire si dupa circa 1 km ajungem la podul de peste Jiu. Înainte de pod se vede în stînga soselei poteca si treptele pe care putem ajunge la gara Lainici.
Pe peron se afla o placa indicatoare cu marcaje. Traversam liniile de cale ferata, chiar în fata garii, si începem urcusul pe un fagas de pe panta împadurita a muntelui. Marcajul este relativ bun, desi poteca se mai pierde. Urcusul drept pe panta ajunge în drumul forestier Lainici - Locuri Rele.
De aici în sus se poate urmari drumul forestier. Serpentinele drumului sînt uneori taiate de poteca pe care trebuie sa o urmarim atent dupa marcaj astfel: la prima întîlnire cu drumul forestier traversam drumul si urcam panta ajungînd din nou la drum; cotim la stînga pe drum pîna la prima curba si parasim din nou soseaua urcînd pieptis în padure. Marcajul este acum mai bun. Poteca marcata coteste usor la dreapta si atinge a treia oara drumul, lînga o momîie de piatra. Urmeaza o portiune de itinerar pe drumul forestier, la stînga (sud), urcînd domol circa 350 m; trecem de o rampa veche pentru încarcat busteni si de aici taiem o noua bucla. Dupa 5-6 minute ajungem lînga o banca; traversam drumul si urcam printr-un lastaris mai bine de 100 metri diferenta de nivel pîna la drumul forestier. Jos se desfasoara o frumoasa priveliste spre defileul Jiului si Dealul Babei. Cotim la stînga si dupa circa 200 m parasim drumul forestier care duce la o cabana forestiera. În punctul de separare o alee patrunde în poiana si în livezile unde se adaposteste cladirea simpla a schitului Locuri Rele (740 m), loc unde gasim adapost pentru înnoptare. De aici putem urca spre culme peste Braicu si Tenia pîna la Pasul Vîlcan (cca 6 ore).
21. Casa de vînatoare Cîmpusel - Muntele Ursu -vîrful Coada Oslei - vîrful Oslea - casa de vînatoare Cîmpusel
Timp de mers: 5½ -6½ ore Traseu accesibil numai vara
Creasta Oslei, mai accesibila de la Cîmpusel, se aseamana întrucîtva cu Piatra Craiului; ea ofera una din cele mai grandioase panorame asupra muntilor Godeanu si Retezat (zona Custura - Vacarea). Este interesanta privelistea spre adîncurile vaii Bistritei (sud) si în special jocul clailor de piatra, parca rasarite din undele domoale ale padurilor, cum sînt Piatra Closanilor, Ciucevele Cernisoarei s.a.
Fig 07
De la casa de vînatoare Cîmpusel (cca 1180 m alt.) iesim la drumul forestier (cca 200 m), apoi pe valea Scocul Jiului înca 1,5 km pîna la gura vaii Ursu, unde întîlnim ramificatia drumului forestier Ursu (dreapta). Trecem Scocul Jiului pe pod, lasam la stînga cabana silvica Cîmpusel si urcam mai departe pe valea Ursu înca aproape 2,5 km pîna la o confluenta. Din acest punct urmam la stînga 700 m pe drumul de care, ce însoteste firul vaii, loc de unde ne aprovizionam cu apa pentru 4-5 ore. În stînga
Ia marginea padurii, se afla stîna Ursu; o depasim si iesim la dreapta spre culmea Muntelui Ursu. Treptat culmea se îndreapta spre sud-est, exact la vîrful Coada Oslei. Urcam pe culme, spre sud, ocolind prin dreapta un mic vîrf. În saua ce urmeaza intersectam poteci ciobanesti care merg de-a coasta în lungul Muntelui Oslea si Coada Oslei. Panta se aspreste. Apar lespezi si "oameni de piatra". Mai sus de aceste lespezi, ca sa evitam repezisul versantului din dreapta, urcam pe vîrful Coada Oslei (1899 m altitudine) unde sosim dupa 3-3½ ore de la plecare. Din acest nod de creste înguste, stralucitoare, masuram din privire adîncimea vailor Jiului de Vest si a Bistritei. O creasta, la început ca o lama, mai apoi naruita si terminata cu spinari blînde, desparte cele doua bazine sus-amintite. Hotarul intre lumea stîncilor plesuve si ascutite ale Oslei si dulceata cupolelor Nedeii se afla în Groapa Nedeii. Spre nord-est creasta ascutita porneste din vîrful Coada Oslei si coboara, salbatica, în Oslita. Capatul acesteia se ascunde la fel de brutal în peretii Cheilor Scocului. Acoperisul Oslitei asterne parca o punte peste prapastia cheilor Scocului, între creasta Oslei si Plesa - Piule.
Privirea zburda cpoi uimita de atîtea forme si piscuri, de atîtea cotloane de vai si caldari spre Dra-gasanu si Piule, spre Scorota si Albele, nemaivorbind de fantastica înfatisare a Pietrei lui Iorgovan, etalata cu "gauroanele" si scocurile sale argintii în toata desfasurarea sa cuceritoare. Culmile par sa se stinga spre vest, dar vîrfurile Sturului, Galbenei si ale Godeanului sînt dovezi ale semetiei acertor munti.
Aceasta panorama fascinanta nu se termina odata cu parasirea vîrfului Coada Oslei. Pe toata lungimea sa de peste 4 km, piscurile se vor înfatisa mereu altfel privirii, astfel ca pe parcursul traversarii ai una din cele mai puternice satisfactii. Coborîm din vîrful Coada Oslei spre sud-vest pîna în saua Coada Oslei. Versantul sudic oarecum mai primitor, pe care se întrevede poteca traseului 7, devine si el abrupt. În sa intersectam poteca marcata cu triunghi rosu si patrundem pe creasta ascutita Firul Caprelor. Poteca de creasta traverseaza doua vîrfuri stîncoase despartite de jgheaburi pietroase, ce duc în peretii de la Cuiul Popii. În prapastia sudica se vede stîna din Cuiul Popii situata în saua dintre Claia Popii, peretii Oslei si vagaunile de la obîrsia izvoarelor Bistritei.
Trecem de o mica strunga, coborîm pe creasta si strabatem saua îngusta, din care începe urcusul la vîrful Oslea (1 946 m)[15] pe care ajungem dupa cca 50 minute din Coada Oslei. Cea mai frapanta dintre imaginile ce cheama privirile de aici este înfruntarea dintre Piatra Iorgovanu si Oslea, doua cetati de stînca, semete si puternice, sfidînd de milenii zarile Bistritei si Jiului, dar singulare prin frumusete. Iorgovanul cu prapastii înlantuite, Oslea cu stîncarii discret acoperite de pajisti întinse punctate de margaritarul turmelor de oi, iata rasplata pentru cei ce urca aici.
De la vîrful Oslea creasta îngusta coboara lent, pentru a urca iarasi în vîrful Pestisanu (1 930 m). Drumul Tismanei se vede de aici foarte clar, iar plaiurile Cernisoarei si Cernei se astern pîna în pîcla cle-partarilor. Daca privim înapoi la creasta Oslei descoperim cu greu locurile pe unde ne-am catarat, într-atît de mult se schimba forma si detaliile stîncariilor albe. Din vîrful Pestisanu coborîm spre vest pe o panta fara abrupturi, trecem pe lînga cele doua stînci (Piatra Traznita si Apostolii) si sosim pe platoul La Suliti dupa mai bine de 4½ ore de la plecare. De aici vom coborî prelung înca 2 ore pe panta Muntelui sarba (marcaj triunghi rosu), apoi Scocul Jiului, de la gura Soarbele pîna la casa de vînatoare Cîmpusel (pe traseul 6).
22. Muntele sigleul Mic - Muntele Piatra - Poiana Savului - dealul Crestatura - Uricani[16]
Timp de mers: 2-2% ore Traseu recomandat numai vara
Drumetii care urmeaza traseul de culme au posibilitatea ca între cabana Straja si motelul Valea de Pesti sa scurteze drumul coborînd, din dreptul Pietrelor împlîntate ale sigleului Mic, direct spre orasul Uricani.
Punctul de ramificatie se afla pe versantul nordic al vîrfului sigleul Mic, la nivelul potecii pastorale care ocoleste stîncariile Pietrele împlîntate. Din prelunga creasta a sigleului Mic, orientata est-vest, se desface spre nord o culme golasa sub vîrf si împadurita mai jos. Poteca de culme, mai firava, se îndreapta spre vest, în timp ce fagasul adînc al potecii coteste pe sub culmea nordica si intra în padurea de fag. Trecem prin saua Piatra si urmarim poteca în coborîre placuta spre stînele Piatra. Exista doua variante, una pe culme, alta pe versantul vestic, ambele reunindu-se dupa poiana Ţiganca, în saua sarului (cca 1 230 m).
Culmile se rasfira între Valea Arsa si Balomiru la est. Poteca principala se îndreapta spre culmea vecina, paralela cu valea Seciului (vest), lasînd la dreapta o poteca secundara. Evitam gurguiul Ticiura (1 272 m) pe la vest unde padurea se rareste si apar pilcuri de mesteceni si fagi. De aici urmeaza coborîrea unei pante repezi pe dealul Crestatura. Apar primele conace cu fînaturi ale localnicilor si drumul forestier Seciu; pe acest drum intram în orasul Uricani. Trecem prin noul cartier Bucura, apoi pe podul de peste Jiu sosind în centrul orasului, la statia I.G.O., punct terminus al liniei Petrosani - Uricani.
23. Cabana Cîmpu lui Neag - Ţestul din Galbenu -vîrful Rastovanu - vîrful Arcanu
Timp de mers: 3-4 ore Traseu greu accesibil iarna
De la cabana Cîmpu lui Neag (850 m) se poate ajunge în timp relativ scurt si pe poteca buna la culmea principala a Muntilor Vîlcan, si anume în zona dominata de vîrful Arcanu. Acest traseu, care foloseste drumul de caruta cunoscut de localnici sub numele de Drumul neamtului era folosit si în trecut ca trecere peste munti spre localitatile din Gorj (Bîlta, Runcu etc.). Din el se desprinde spre apus traseul Nedeia - Oslea, racordîndu-se la traseul 18 chiar sub vîrful Arcanu. Tot de la cabana Cîmpu lui Neag se poate pleca spre Arcanu si Prisloapele Mici, de unde, coborînd pe valea Vija si apoi pe Bistrita, putem ajunge la Pestisani (traseul 8) sau la Tismana (traseul 7). Intrucît traseul 23 devine un itinerar din ce în ce mai folosit, el va fi marcat în viitorul apropiat cu punct albastru.
Din fata cabanei Cîmpu lui Neag pornim spre sud, pe panta brazdata de rîpe rosietice. Dupa o scurta trecere prin padure (cca 20 min.), poteca iese la rambleul soselei de la cariera de piatra Pribeagu. Evitam soseaua din dreapta, de lînga liziera padurii, si coborîm pe bolovani la baza carierei. Pîrîul Pribeagu curge pe sub platoul netezit de buldozere. Trecem podul peste apa si urcam pe malul apusean al vaii în poiana Pribeagu; aici remarcam doua poteci: una urca direct în padure, spre sud, alta, veritabil drum de caruta, trece la dreapta pe curba de nivel (vest).
Il urmam pe al doilea si intram în padure; dupa cca trei minute traversam rîpa din poiana. Lasam în dreapta un drum de caruta spre fînaturile din preajma localitatii Cîmpu lui Neag si cotim brusc spre sud, tot pe drum de caruta. Este Drumul neamtului, cîndva mai bine pastrat, drum ce se urca pe panta. Dupa aproape o ora de la plecare iesim pe culmea îngusta într-un luminis, chiar în locul numit La Banci. Dupa popas urcam spre Ţestul din Galbenu (1 204 m), traseul avînd doua variante: pe culme pe un fagas de busteni, sau pe versant urmarind drumul cu serpentine. Dupa doua serpentine iesim din nou pe culme, în locul unde soseste si scurtatura (cealalta varianta) si traversam o portiune de drum cu mocirla. Pe marginea drumului se afla numeroase stive de lemne. Culmea în urcus continuu se lateste vizibil si dupa o usoara curba patrundem într-o portiune de padure rara, cu fagi înalti si grosi. Identificam lînga poteca borna silvica 257 si, imediat mai sus, obîrsia Pîrîului Mare (timp de mers: 11/2-2 ore; cca 1 400 m). De la izvor poteca înconjura versantul spre sud-est, trecînd pe fruntea culmii Cioaca Neagra (borna silvica 219). Aici se poate pierde usor traseul. De aceea vom urmari cu grija fagasul larg al drumului lasînd un manunchi de poteci sa se duca în stînga, în timp ce noi o cotim la dreapta, spre sud-vest, în urcus moderat. Culmea Cioaca Neagra se înalta acum în dreapta noastra, poteca înscriindu-se pe coasta sud-estica. Drumul prin padure este clar, ca o alee. Depasim locul unde se afla o mica strunga si dupa 2-2½ ore de la plecare iesim din nou pe culme, în saua La Cioaca Neagra (cca 1 550 m), recunoscuta printr-o poiana cu mocirle. Dupa un popas trecem pe lînga bordeiul putregait si reintram în padure pe latura nord-vestica a muntelui. Urcam cca 20 de minute pe pantele Muntelui Rastovanu, mai întîi în ocol pe la nord-vest, apoi din nou spre sud. Iesim la liziera superioara a molizilor, la cca 1 620 m, si înaintam în linie cu padurea pe lînga vîrful Rastovanu (1 658 m) care ramîne în dreapta. Valul padurii se desface în laturi si pe culme; în stînga noastra vedem acum stînele Arcanu. Spre sud se profileaza silueta prelunga a vîrfului Arcanu, cu dunga alba a drumului de munte
brazdata lînga stîncarii si brazi razleti. Drumul neamtului se continua pe culme si trece pe lînga un mic lac mocirlos.
Mai sus de lac privelistea se deschide larg, mai ales spre vest si spre est. Urcam mai departe spre culmea golasa pîna la cca 1 700 m înaltime, unde drumul coteste la stînga spre sud-est, ca sa evite streasina vîrfului Arcanu. Aici, la cotul drumului, întîlnim traseul 18 (banda rosie). În stînga ramificatiei, la obîrsia vaii Strîmbu, se afla un izvor bogat. De la izvor parasim Drumul neamtului si urcam pieptis cca 5 minute pîna la saua Arcanu. Dupa 3-4 ore de efort continuu de urcus de la cabana ajungem la vîrf.
Privelistea din acest vîrf, situat deasupra culmii principale a Muntilor Vîlcanului, asemeni unui foisor, este de o frumusete rara. Spre rasarit, avem ca fundal încetosatul Parîng si sumedenie de culmi din Masivul Vîlcan, între care Straja, Coarnele, sigleul Mare se pot identifica usor. Spre sud, nesfîrsite spinari se aliniaza tot mai scunde pîna ce se pierd în depresiunea gorjana. Intre ele Plescioara, Plesa, Gura Plaiului, Piva, Piatra Borostenilor încearca sa ne retina atentia. Din vîrful Arcanu putem urmari cu usurinta serpuirile Drumului neamtului pe culmea Gura Plaiului sau spre Piva. Aceasta parte a drumului este mult mai buna si poate face legatura între Bîlta si Cîmpu lui Neag, prin valea Strîmbu s! Valea de Pesti. Privind spre apus ni se ofera imagini pline de contrast. Amplificate parca de adîncurile vaii Vîja, muntii Prisloapele Mari, Prisloapele Mici si Nedeile cu rotunjimile lor, ramîn mai scunzi decît Arcanu. Doar crenelurile Oslei ce se asaza înalte, dominînd firestile serpuiri ale culmii principale. O încununare de frumuseti ce ni se ofera din vîrful Arcanu este monumentala daltuire a stîncilor din muntii Iorgovanu, Stanuletii, Albele, Piule, cu calcarele albe, parca ninse, în contrast puternic cu daltuirea stîncariilor cenusii, mai semete, ce se însira diafan de la Muntele Dragsanu peste Custura si Gruniu pîna la Lazaru. Peste acestea se ridica maiestuos Peleaga si Papusa. Muntii Retezat cheama irezistibil pe cei ce-i masoara din înaltimea Arcanului.
O varianta diferita de cea pe care am urcat se poate alege la coborîre, urmarind drumul forestier pe valea Strîmbu si pe Valea de Pesti (vezi si traseul 18). Durata acestei variante este de 41/2-5 ore. Daca revenim pe traseul 23 la cabana durata coborîrii este de 2½ -2¾ ore.
În timpul iernii problema cazarii este esentiala si este partial rezolvata în Muntii Vîlcan prin cabanele Vîlcan, Straja, Cîmpu lui Neag si motelul Valea de Pesti. Iata în continuare traseele recomandate iarna în Muntii Vîlcan:
Traseul 5 (în sens invers descrierii): portiunea motelul Valea de Pesti - pîrîul Dîlma - saua Dîlma Cazuta (2-3 ore; marcaj triunghi rosu), combinat cu traseul 17 (in sens invers descrierii) pe portiunea saua Dîlma Cazuta - stîna La Palarie - vîrful sigleul Mare (2-3 ore; marcaj banda rosie pîna sub vîrf). Acest traseu este destinat turistilor schiori care dupa un urcus de 4-6 ore pot cobori pe schiuri în cca 2 ore la motelul Valea de Pesti, pe acelasi traseu. Timpul total de excursie este de 6-8 ore. Perioada favorabila ascensiunii: 1 martie - 15 aprilie;
Traseul 11 poate fi parcurs iarna în 3½- 4¼ ore la urcus si în 2½-3 ore la coborîre;
Traseul 12 dureaza iarna 2¾ -3½ ore si este recomandat la coborîre;
Traseul 13 poate fi strabatut iarna în 2½-2¾ ore în urcus si în cca 2 ore în coborîre;
Traseul 14 dureaza 1¾-2¼ ore.
Culmea principala poate fi strabatuta iarna, mal ales în sectorul dintre cabanele Vîlcan si Straja (traseul 16). Durata: 4-5½ ore. În apropiere de vîrful Straja atît la est, cît si pe panta nord-vestica se formeaza cruste de zapada. Pericol de avalanse la obîrsia izvorului estic al Sohodolului. Se poate coborî pe schiuri si de la vîrful Mutu, peste Muntele Constantinescu, spre cabana Straja.
În Muntii Vîlcan iarna stratul de zapada si pantele înclinate cu lungimi variabile dau posibilitatea practicarii schiului în mai multe puncte.
Perioada cea mai favorabila practicarii sporturilor de iarna este între 15 decembrie si 15 aprilie, la altitudini de 1 200-1 600 m, în special pe versantul nordic.
Practicarea schiului se face de regula în jurul celor doua cabane - Straja si Vîlcan - situate la o altitudine de cca 1 400 m. În jurul cabanei Vîlcan se poate schia în regiunea Pasul Vîlcan - izvorul Baleia, pe panta orientata spre nord-vest; distanta fata de cabana: cca o ora; pe pîrtia Cartianu (traseul 19, de la cabana Vîlcan prin Dîmbul Casilor la stîna Din Cot si pe valea Izvorul. De aici urcus prin saua Diului). De la pîrtia Cartianu se ajunge si pe versantul vestic al Muntelui Straja, unde se poate schia.
În jurul cabanei Straja terenurile de schiat sînt mai bine plasate. Pîrtia de slalom de pe Muntele Constantinescu (la cca 15 min. de la cabana) are o diferenta de nivel de cca 200 m si o înclinare maxima de 33°, cu orientarea spre est. O pîrtie de coborîre se afla pe Muntele Mutu, avînd o diferenta de nivel de 300 m. Pîrtia de coborîre de la Straja, cu o lungime de peste 2 000 m si o diferenta de nivel de cca 560 m, porneste de la golul de munte si coboara prin padure, sub forma unui culoar îngust. Pîrtia de coborîre Grafit este lunga de cca 4 500 m si are o diferenta de nivel de 1 000 m. Ambele pîrtii au nevoie de îmbunatatiri.
În afara pîrtiilor mentionate, schiul se mai poate practica pe pantele nordice ale Muntelui Arcanu, pe cîteva dintre picioarele nordice ale Muntelui Oslea (stirbu, sarba etc.) sau pe pantele din poiana Ţarina Frasinului (traseul 15). Pe versantul sudic se afla, de asemenea, o multime de pante favorabile schiului situate însa la distante mari fata de asezarile permanente. Astfel, putem mentiona piciorul sudic al Muntelui Bou (traseul 6), pantele sudice si estice ale Muntelui sigleul Mare (traseul 17), pantele sudice ale Muntelui Zanoaga, în apropierea casei Buliga (traseele 1 si 2) s.a.
În muntii Vîlcan exista anumite zone unde se poate practica alpinismului tehnic. Una din ele se afla în zona Cheile Sohodolului, considerata un rezervor de satisfactii pentru alpinistii dornici sa cucereasca pereti necunoscuti, înaltimea peretilor din calcar este în medie de 200 m si au înclinare ce ajunge, în unele cazuri, la verticala.
Peretii calcarosi Plescioara, peretii Patrunsa (ambii în bazinul Sohodol), ca si peretii Sturii din cheile susitei Verzi sînt la fel de ispititori pentru alpinisti.
Peretii sudici ai muntelui Oslea sînt constituiti din roca friabila si nu sînt recomandati. Alte zone favorabile practicarii alpinismului se afla în cheile Scocul Jiului.
În afara alpinismului în sensul clasic, exista posibilitati de alpinism speologic ce se poate practica în numeroasele pesteri din zona.
Septembrie 1977
Cuvînt înainte
I. CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICĂ
Asezare si limite
Relieful
Alcatuire geologica
Reteaua hidrografica
Conditii climatice
Vegetatia
Fauna
Ocrotirea naturii
II. TURISM ÎN MUNŢII VÎLCAN
Drumuri de acces
Localitati si puncte de plecare în Muntii Vîlcan
Marcaje si cabane
III. TRASEE TURISTICE
Trasee marcate
1. Sîmbotin - Schela - poiana Colnic -poiana Mihai Viteazu - casa Buliga - Muntele Zanoaga - Pasul Vîlcan -cabana Vîlcan
2. Casa Buliga - La Varnita - Muntele Priporu Mare - valea Vîjoaia - satul Plesa - gara Valea Sadului
3. Curpen - Vaidei - valea susita - valea Dealu - Cracu lui Frate - saua Scrideiu - saua Prislop - cabana Straja
4. Rachiti - Runcu - Cheile Sohodolului - complexul turistic Bucium-Sohodol
5. Complexul turistic Bucium-Sohodol -saua Dîlma Cazuta - motelul Valea de Pesti
6. Manastirea Tismana - Muntele Cioclovina - Muntele Bou - saua La Suliti - Pasul Jiu-Cerna - casa de vînatoare Cîmpusel
7. Casa de vînatoare Cîmpusel - Muntele Coada Oslei - saua Groapa Nedeutii - La Bîrloaga - valea Bistritei -Pestisani
8. Manastirea Tismana - pîrîul Ponorici - valea Bistricioarei - valea Bistritei -valea Vîja - valea Gîrbovu - Scocul Jiului - cabana Cîmpu lui Neag .
9. Cabana Cîmpu lui Neag - Scocul Jiului - casa de vînatoare Cîmpusel .
10. Cabana Cîmpu lui Neag - motelul Valea de Pesti
11. Lupeni (centru) - valea Rosia - saua La Arvinte - izvorul Ciurgau - stînele Sohodol - cabana Straja .
12. Cabana Straja - stînele Sohodol - saua La Arvinte - valea Sohodol - Paroseni
13. Vulcan (centru) - Dealul Merisorului - cabana Vîlcan
14. Cabana Vîlcan - poiana Ciungi - dealul Lazu - Paroseni (uzina) .
Trasee pe culmea principala
15. Iscroni - motelul Gambrinus - vîrful Cîndetu - Pasul Vîlcan - saua lui Loghin
16. saua lui Loghin - saua Diului - vîrful Straja - saua Prislop / cabana Straja
17. saua Prislop - Muntele sigleul Mare - saua Dîlma Cazuta - motelul Valea de Pesti
18. Motelul Valea de Pesti - valea Strîmbu - vîrful Arcanu - saua Groapa Nedeutii - Muntele Coada Oslei - Muntele stirbu - casa de vînatoare Cîmpusel
19. Cabana Straja - stîna Straja - sub Caminete - stîna Din Cot - valea Baleia - Dîmbu Casilor - cabana Vîlcan
20. Campingul Lainici - gara Lainici - schitul Locuri Rele
Trasee nemarcate
21. Casa de vînatoare Cîmpusel - Muntele Ursu - vîrful Coada Oslei - vîrful Oslea - casa de vînatoare Cîmpusel
22. Muntele sigleul Mic - Muntele Piatra - Poiana Savului - dealul Crestatura - Uricani
23. Cabana Cîmpu lui Neag - Ţestul din Galbenu - vîrful Rastovanu - vîrful Arcanu
Trasee turistice de iarna
Pante pentru schiat
Alpinism
|
