Muntii Vīlcan sīnt prezentati pentru prima data sub forma unui ghid de drumetie si aceasta īn momentul unui avīnt fara precedent al turismului romānesc. Cunoscuti mai putin de iubitorii muntilor ei au fost cutreierati pīna acum 8-10 ani mai cu seama pe flancurile nordice, īn preajma localitatilor miniere din Valea Jiului. Astfel, au devenit cunoscute mai lesne potecile spre cabana si Pasul Vīlcan si spre cabana si vīrful Straja. Tot din aceasta parte au fost aplicate si primele marcaje turistice din Muntii Vīlcan, īncepīnd de cītiva ani, īn afara intensificarii retelei de poteci turistice din sectorul hunedorean, dezvoltare marcanta īn special īn preajma motelului Valea de Pesti, a cabanei Cīmpu lui Neag, precum si cabanei de vīnatoare Cīmputel, au intervenit transformari semnificative si īn sectorul sudic gorjan, al masivului. Dezvoltarea generala a judetului Gorj, si deci si a activitatii cultural-sportive, a deschis perspective si īn reteaua turistica (locuri de adapost, drumuri, poteci si marcaje turistice).
Bogata īn frumuseti naturale, unele specifice Muntilor Vīlcan, zona gorjana a inclus īn circuitul drumetiilor complexul turistic Bucium-Sohodol cu Cheile Sohodolului, complexul turisitc Tismana, campingul de līnga castrul roman de la Bumbesti, campingul Lainici. O contributie esentiala la dezvoltarea retelei turistice a Muntilor Vīlcan a avut-o, si o are si īn prezent, īmbunatatirea si largirea substantiala a retelei de drumuri forestiere, ca si prezenta drumului Schela -Vulcan care trece prin Pasul Vīlcan.
Lucrarile hidrotehnice si hidroenergetice ale complexului Cerna - Motru - Tismana - Bistrita, cu amenajarile respective īntreprinse īn zona sud-vestica a masivului, au deschis noi perspective turistice, īn general, si drumetiei, īn special. Astfel, prin marcarea potecilor au devenit mai usor accesibile cīteva trasee care permit strabaterea zonei de sud-vest prin cele mai frumoase locuri: poteca Tismana - Oslea, poteca valea Bistritei - Groapa Nedeutii - Oslea, poteca Tismana - padurea de castani Eroni, zona calcaroasa Gura Plaiului - valea Bistritei - cabana Cīmpu lui Neag s.a. Īn aceeasi masura creste posibilitatea de valorificare turistica a vaii Jiului, cu unul din cele mai frumoase defilee din tara noastra. Īnceputul drumetiei organizate s-a realizat si aici prin marcarea unor trasee care pornesc din defileu (de la Lainici spre Locuri Rele) si fac legatura īntre Muntii Parīng si Muntii Vīlcan. Motelul Gambrinus, de la sud de Iscroni, usureaza accesul pe jos spre Surduc, īn defileu, dar mai ales spre salbaticul munte Cīndetu, primul din seria vīrfurilor ce se īnsira pe culmea principala a Muntilor Vīlcan, de la est spre vest.
Ţinīnd seama de dezvoltarea actuala a turismului, mai ales pentru perspectiva apropiata, am ales ordinea de descriere a traseelor īncepīnd din partea sudica a Muntilor Vīlcan. Cel mai cautat traseu de catre turisti, traseul pe culmea principala, a fost īntocmit astfel īncīt sa poata fi parcurs īn 4 etape si īn sensul est - vest. Acest traseu, marcat partial, poate fi considerat cel mai interesant, deoarece el ofera turistilor privelisti īnaltatoare, pitoresti, atīt spre valea Jiului de Vest, care adaposteste un lant de localitati si spre culmile impetuoase ale Retezatului, cīt si spre culmile dulci, pierdute īn pīclele Gorjului.
Marcajele turistice au fost īnnoite, altele au fost trasate īn premiera prin munca pasionata a profesorilor si a pionierilor īn cadrul actiunii Asaltul Carpatilor.
Daca tinem seama ca majoritatea traseelor sīnt noi si ca experienta acestei operatii s-a cīstigat pe parcursul executarii ei, recomandam drumetilor ca, urmīnd cu atentie marcajul, sa consulte la fel de atent descrierea traseului si harta detaliata oferita īn aceasta lucrare.
Oslea, Straja, Arcanu, dintre vīrfurile mai proeminente, Bistrita, Sohodolul, Jiul, īntre vaile mai frumoase, Gura Plaiului, Pestera cu Corali, Pīrgavu, īntre pesterile cele mai frumoase, Cheile Sohodolului, Lacul Valea de Pesti, culmile domoale pline de culoare sīnt doar cīteva obiective din multimea de atractii ale Muntilor Vīlcan, care va asteapta sa le vizitati!
AUTORUL
Culmi aproape neīntrerupt īmpadurite, cu forme line si vīrfuri rotunjite, pierdute īn pīcla lui miaza-noapte... Asa se prezinta lantul Muntilor Vīlcan pentru cei care privesc din depresiunea gorjana sau de pe drumul national Tīrgu Jiu - Tismana. Din defileul Jiului oricīt ai īncerca nu poti sa banuiesti ce se ascunde dincolo de abrupturile amenintator de īnclinate, valmasite de cīrligele Jiului. Culmile ramīn ascunse privirilor. Daca īncerci, ca si Vlahut 111l117b 9;, sa cauti un loc cu belvedere, cum īti ofera, de exemplu, creasta Parīngului Mare, atunci tabloul se schimba si Muntii Vīlcanului se dezvaluie larg. Vīrfuri semete, īnalte, pornind din Cīndetu, se pierd īn zarea apusului pīna catre Oslea, se īnlantuiesc īntre depresiunea gorjana si adīnca vale a Jiului de Vest.
Mai impresionanti sīnt īnsa acesti munti daca-i privesti de pe īnaltimile muntilor Cununa, Oboroca sau Tulisa, piscuri situate la nord de Jiu. Ei domina orasele miniere īnsirate de-a lungul Jiului īn larga depresiune a Petrosanilor. Culmile ce pleaca din vīrfurile Straja, Coarnele, Sigleu s.a. coboara īn linii repezi, uneori cu stīncarii evidente īn peisaj.
Spre apus, de pe piscurile Gruniu, Custura, Dragsanu, impresia este mai putin mareata, culmea principala Arcanu - Prisloapele - Nedeia ramīnīnd modesta, undeva mai jos. Doar Oslea, o cununa a īnaltimilor Vīlcanului, se mai compara cu Piatra lui Iorgovan prin falduri unduioase desprinse din creasta stīncoasa si ascutita.
Asezare. Muntii Vīlcan se situeaza īn sectorul sud-vestic al Carpatilor Meridionali. Īmpreuna cu Muntii Mehedinti ei īnchid la sud arcul carpatic cuprins īntre Jiu si Dunare. Culmea principala, īntinsa pe mai bine de 55 km, se īnalta deseori la peste 1 400 m. Īn īnsirarea vīrfurilor golase, cu forme rotunjite, se remarca grupul īnaltimilor Straja - Mutu īn partea de est, grupul siglaului Mare si siglaului Mic, cununa de stīncarii mohorīte de pe fruntea Arcanului, iar īn extremitatea de vest creasta Oslei, o īncununare a frumusetii acestor munti si totodata un maximum de īnaltime pe īntinsul culmii principale.
Pe axa nord - sud, Muntii Vīlcan prezinta o disimetrie, versantii din nord, spre valea Jiului de Vest, fiind mai scurti si cu pante mai abrupte, iar cei din sud prelungi si īn pante mai domoale. Īn majoritatea lor culmile sīnt īmpadurite. Exista si suprafete apreciabile de goluri de munte, mai ales pe culmea principala, care au permis dezvoltarea vietii pastorale si aparitia unei retele de poteci ciobanesti. Comorile de frumusete ale acestor munti sīnt īnca prea putin cunoscute de iubitorii de drumetie. Ele se ascund nu numai īn Oslea si Scocul Jiului de Vest, ci si pe vaile sudice, unele din ele strabatīnd zone carstice impresionant modelate: Bistricioara, Pīrgavul, Bīlta, Gropul cu Apa, Sohodolul etc. Comori de frumusete se ascund si pe munceii de 500-600 m care formeaza platforma Gornovita.
Daca tinem seama si de bogatia reliefului fragmentat, ordonat īn siruri paralele īntre apele susitei, Hambarului, Sīmbotinului si Porcului, dar mai ales de fantastica despicatura prin care Jiul īsi taie defileul īntre Muntii Vīlcan si Muntii Parīng, atunci putem spune ca potentialul de splendori naturale pe care le adaposteste tinutul Muntilor Vīlcan īi aliniaza īn rīndul muntilor ce atrag pe drumet sa-i viziteze.
Limite si munti īnvecinati. Spre nord Muntii Vīlcanului sīnt limitati de Jiul de Vest, rīu care strabate Depresiunea Petrosani, īncepīnd din Pasul Jiu-Cerna (1 330 m) pīna la īntīlnirea cu Jiul de Est, la Iscroni (556 m). Pe parcursul sau, lung de 51 km, Jiul de Vest separa Muntii Vīlcan mai īntīi de Muntii Godeanu (īntre Pasul Jiu-Cerna si gura vaii Soarbele), apoi de Muntii Retezat, īntre gura vaii Soarbele si Cīmpu lui Neag. Īn cadrul Depresiunii Petrosani se īnsira vestitele localitati miniere si industriale Uricani, Lupeni, Paroseni si Vulcan. La nord depresiunea este flancata de muntele Tulisa, culme ce se desprinde din Muntii Retezat spre est.
De la Iscroni cele doua rīuri formeaza Jiul, rīu puternic ce patrunde navalnic spre sud prin spectaculosul si fermecatorul defileu Lainici sau Surduc, care formeaza limita estica a Muntilor Vīlcan. Mai īntīi gītlejul Surducului, apoi, mai jos de Pietrele Albe, Cīrligele de la Lainici īnchid strīns valea intre stīnci si abrupturi prapastioase. Daca defileul cu salbaticia apelor Jiului a fost din toate timpurile un extraordinar recital de pitoresc, odata cu constructia celor 39 de tunele ale caii ferate si a modernizarii drumului a capatat acel superlativ al frumusetilor pamīntului romanesc. Calea ferata si soseaua se īmpletesc cu Jiul creīnd un peisaj unic prin pitorescul lui.
La sud de Meri defileul se mentine, poate mai putin stīncos, dar īnca īnvesmīntat īn paduri si se curma brusc līnga Sadu, acolo unde si muntii Parīng si Vīlcan se retrag īn fata depresiunii gorjene.
Limita sudica a Muntilor Vīlcan, la contactul cu depresiunea gorjana, poate fi considerata pe directia Bumbesti - Runcu - Tismana - Pades pīna la vestita vale a Motrului. Limita vestica porneste cam din dreptul localitatii Closani, apoi urca spre izvorul Motrului pīna sub vīrful Alunul, la circa 1 000 m, līnga creasta Oslei, lasīnd astfel la sud-vest Muntii Mehedinti. O ultima portiune de limita o formeaza culmea Turcineasa - sarba, apoi piciorul nordic al muntelui sarba pīna īn Pasul Jiu-Cerna, care se pierde printre culmile scunde din preajma Ciucevelor, loc de unde porneste spre nord tinutul Muntilor Godeanu.
Culmea principala a muntilor Vīlcan se īnalta brusc din defileul Jiului (500-550 m) la 1 548 m īn vīrful Cīndetu, deci cu circa 1 000 m diferenta de nivel pe o distanta de 2,7 km. Din acest vīrf golas cu stīncarie, culmea principala serpuieste spre sud-vest, peste vīrfurile Dragoiu (1 690 m), muntele Dumitra si vīrful Tenia (1 671 m), atingīnd 1 621 m īn Pasul Vīlcan. Din Pasul Vīlcan coboara īn saua lui Loghin, urca lin la Vīrful lui Loghin (1 560 m) si vīrful Cartianu (1 538 m), apoi se īnalta brusc, mai stīncoasa, la 1 868 m, īn vīrful Straja, al doilea ca marime din masiv si care domina orasul Paroseni. Creasta se mentine relativ īnalta si peste vīrful Mutu (1 737 m); de la Vīrful Verde (1 627 m) scade treptat (Gura Plaiului, 1 579 m, Dealu lui Frate, 1 524 m) pīna īn saua La Paru de Fier (1 468 m), īn apropiere de vīrful Coarnele (1 789 m). Catre sud-vest culmea principala cedeaza iarasi din īnaltime īn succesiunea vīrfurilor Caturii Muncelului, Muncelul (1 553 m), cufundīndu-se īn saua Cīrloabele la 1 372 m. De aici īnsa īnaltimea creste din nou spre sigleul Mic (1 581 m) si mai ales spre sigleul Mare (1 682 m), dominīnd lantul principal. Din acest vīrf, cu vedere excelenta asupra Retezatului, culmea principala sufera o inflexiune foarte accentuata spre sud, apoi spre vest, īnsa cu pretul unei remarcabile pierderi de īnaltime.
Din vīrful sigleul Mare culmea coboara spre sud īn saua Dilma Cazuta (sau Prislop - cca 1 150 m), pe unde trece si soseaua din valea Sohodolului īn Valea de Pesti. Īn continuare, spre sud, se ridica vīrfurile Prislop (1 310 m), Macrisu (1 422 m), stevioara; spre sud-vest vīrfurile La Noua Lemne, Rotunda, Maciavela (1 473 m), Gura Plaiului (1 492 m), unde culmea razbate din nou la gol de munte, ridicīndu-se accentuat spre nord pīna īn vīrful Arcanu (1 760 m). Din acest pisc, care domina muntii scunzi din juru-i, culmea se īndreapta spre vest si leaga vīrfurile Prisloapele Mari (1 591 m), Prisloapele Mici (1 493 m) si Nedeilor (1 619 m). Dincolo de culmea golasa Nedeuta, culmea coboara īn saua Groapa Nedeutii, īn imediata vecinatate a crestei Oslea. Culmea principala se ridica brusc, perpendicular pe lama de peste 4 km a crestei Oslea. Atinge vīrful Coada Oslei (1 899 m), apoi Oslea (1 946 m), cea mai mare īnaltime din Muntii Vīlcan. Culmea principala continua peste saua La Suliti (1 703 m) si mai departe, peste vīrfurile sarba (1 742 m), si Turcineasa (1 518 m), pīna dincolo de Muntele Alunu, unde īncep Muntii Mehedinti.
Dintre ramificatiile nordice (in medie 4-5 km lungime) se remarca culmile: Tenia - Dīmbu Casilor -Piatra Radului - Merisoru, Mutu - Constantinescu - Arvinte, Coarnele - Negrii - Zgura, sigleul Mic - Plaiu sigleului, Arcanu - Rastovanu s.a.
Ramificatiile sudice, mai lungi decīt cele din nord (īn medie 15 km), coboara īn trepte spre depresiunea gorjana si sīnt strabatute de poteci. Dintre acestea se remarca culmile: Tenia - Horezu - Zanoaga - Buliga - Ulmu - Chiciuri, Cracu lui Frate - Copiletu -Piatra Lesului, Gura Plaiului - Muncelul - Igirasu -Tufoaia, Plaiu Mare - Piva, Pestisanu - Poiana Boului - Frumosu - Paltinisu - Cioclovina s.a.
Mai remarcam culmea Macrisu - Plescioara, ramificatie estica din culmea principala, alcatuita īn parte din calcare, Piva - Scarisoara - Plesa, īn parte calcaroasa. O alta zona foarte interesanta este dominata de Piatra Borostenilor, care se uneste cu culmea ce se prelungeste spre sud Pestisanu - Cioclovina - Paltinis. La sud de Piatra Borostenilor, la capatul Plaiului Topesti, se īntinde platoul carstic Padina Crovurilor -Gura Plaiului - Gornovita, care se integreaza īn platforma Gornovita.
Īn cea mai mare parte, acesti munti sīnt alcatuiti din sisturi cristaline (seria de Lainici - Paius), complexul clorito-sericitos, īn care se separa o serie mai putin metamorfozata, constituita din conglomerate, cuartite si calcare cristaline (seria de Tulisa), care alcatuiesc muntii Oslea, Gīrbovu, Rastovanu si picioarele nordice ale sigleului Mare si sigleului Mic. Īn zona culmii principale mai apar roci din complexul amfibolitic (muntii Zanoaga, Vīrful Verde - Straja, Cīndetu). Un loc important īl ocupa granitul (granitoid de tip Tismana, granitoid de tip Frumosu, granitoid de tip susita) īntīlnit pe versantul sudic oltean.
Marginea sudica a Muntilor Vīlcan, pe directia Vaidei - Dobrita - Gureni - Tismana - Celei, este formata din calcar (cretacic superior) care se reflecta īn peisaj prin fīsia Cheile Vaidei - Piatra Lesului. -Dobrita si fīsia Fusteia - Plescioara - Cheile Bīltei -Cheile sireanga - Borosteni. De asemenea, pe latura sudica apar calcare (depozite jurasic-cretacic inferior) care ocupa o suprafata mai mare: fīsia Muntilor Poiana Mihai Viteazu - Cheile susitei mijlocii - Cornetu Babelor - Plescioara - Tufoaia si fīsia muntelui Plesa - cursul mijlociu al Bīltei - Piscuri - Pīrgavu - Tismana.
Zona calcaroasa prezinta interes deosebit pentru specialisti dar si pentru turisti, aici fiind concentrate interesante forme carstice: chei, pesteri, zaplazuri, izbucuri, lapiezuri, doline, sorburi etc. Daca ar fi sa enumeram pesterile[2], din cadrul Muntilor Vīlcan ele ar fi repartizate astfel: pe sectorul Cīmpusel - Cīmpu lui Neag - Vulcan circa 20 de pesteri, din care se remarca pestera din valea Jidanului, Pestera Alunii Negri, Pestera de Gheata (pe Valea de Pesti, īn calcare paleozoice), Pestera Piatra Corbului. Īn defileul Jiului exista un aven pe Muntele Locuri Rele. Pe rama sudica, extrem de bogata īn pesteri, le grupam pe bazine hidrografice: 48 de pesteri īn bazinul susita, 29 de pesteri īn bazinul Sohodol, cea mai cunoscuta fiind Gīrla Vacii, unde se pierde o parte din apa rīului. De asemenea, īn bazinul Tismanei sīnt 20 de pesteri, din care Pestera manastirii Tismana se remarca prin izvorul puternic care da nastere pīrīului Grunia. Pestera Gura Plaiului, monument al naturii, este īmpodobita cu cascade īmpietrite, stalagmite perlate de marimi impresionante, draperii etc. Īn bazinul Orlea - Pocruia, īn zona Izvarna sīnt alte 24 de pesteri din care se remarca Fusteica, dar mai ales Pestera de la Rīpa Vīnata (2420 m lungime), ce se claseaza, ca marime, pe locul 24 īn Romānia. Īn bazinul Motrului sīnt si mai numeroase aceste forme carstice, dar, mentinīndu-ne la teritoriul Muntilor Vīlcan, pe stīnga rīului, enumeram doar 3 pesteri.
Depresiunea Petrosani, care limiteaza Muntii Vīlcan la nord, a luat nastere īn neogen prin depunerea unor orizonturi de sedimente īntr-o alternanta de ape marine si salmastre si īn conditii specifice de clima, fapt care a dus la formarea, īn timp, a celor 27 de orizonturi de carbune brun si la dezvoltarea industriei carbonifere din valea Jiului.
Īnaltimea destul de joasa a Muntilor Vīlcan (sub 2000 m) a facut ca ei sa nu fie afectati de glaciatia cuaternara, cum sīnt muntii vecini (Retezat, Parīng). Totusi se pot observa urmele unor fenomene periglaciare pe muntele Straja si, mai putin, pe Arcanu si Nedeia.
Bogatiile subsolului. Īn cuprinsul Muntilor Vīlcan se afla mine de antracit (Schela - Harabaru) cu o productie modesta. Īn schimb Depresiunea Petrosani, īn preajma localitatilor Vulcan, Lupeni si Uricani, gazduieste importante zacaminte de carbune brun.
Calcarele pure de la Dobrita si Suseni se utilizeaza īn industrie, ca si marnele de la Bīrsesti. Pentru caramizi si chituri speciale se exploateaza argilele refractare aluminoase de la Schela si Viezuroi.
Toate apele curgatoare cu obīrsia īn Muntii Vīlcan sīnt tributare Jiului direct sau indirect.
JIUL este unul din marile rīuri ale Romaniei, cu o suprafata de colectare de 10070 km2 si cu o lungime de 331 km. El se formeaza la Iscroni (556 m altitudine) prin unirea Jiului de Est cu Jiul de Vest. Izvorul principal, Jiul de Vest, care culege si toate pīraiele din sectorul nordic al Muntilor Vīlcan, izvoraste īn caldarea Soarbele (la limita Muntilor Godeanu si Piule-Iorgovanu). De la gura vaii Soarbele, Scocul Jiului,[3] de obicei sec, strabate frumoase chei pīna la Cīmpu Mielului; el se orienteaza pe directia sud-vest-nord-est. Pīna la Iscroni, cei mai importanti afluenti pe dreapta sīnt: sarba, stirbul, Ursul, Boul, Gīrbovul, Rastovanul, Valea de Pesti, Balomirul, Braia, Baleia, Merisoara.
Dupa formarea Jiului la Iscroni, rīul, cu un debit mediu de 21,5 m3/s, strabate un splendid defileu iesind īn depresiunea gorjana, mai jos de Sadu. Īn defileu se varsa īn Jiu o serie de pīraie cu caracter torential, din care mai importante sīnt: Murga Mare, Dumitra, Cerbanasul, Bratcul, unele īnsotite de drumuri forestiere.
Īn aval de Sadu, Jiul mai primeste pīraiele Porcu, Sīmbotin (cu Vījoaia si Harabaru) si Cartiu care-si culege izvoarele deasupra localitatii Schela, īncepīnd de aici, la vest, apele ce vin din Muntii Vīlcan sīnt colectate īn lacul temporar de la Rovinari (100000000 m3), alimentat si de Jiu.
susita (sau susita Verde) īsi trage izvoarele de sub vīrful Straja prin pīraiele Amaru (Straja) si Cartianu. Dupa un parcurs lung pe o vale īngusta, formeaza Cheile susitei, apoi pe cele de la Vaidei; īn depresiunea gorjana ea aduna apa Susenilor.
Sohodolul (pīrīu cu bazin de colectare al izvoarelor cuprins īntre muntii Macrisul si stevioara), dupa ce strabate un traseu lung īn munti si aduna o serie de afluenti (Jeleselul, Podul, Plesul, Plescioara), taie cheile Patrunsa si Vidra si razbate īn depresiunea gorjana prin Cheile Sohodolului. Izbucurile Prajelelor, Patrunsa, dar mai ales cele din Runcu, sīnt deosebit de bogate ca debit. Cel din Runcu este captat pentru alimentarea cu apa a municipiului Tīrgu Jiu.
Bīlta si Bīltisoara, mai putin importante ca debit si lungime, prezinta interes prin cheile pe care le strabat.
Bistrita īsi aduna apele de sub Oslea si strabate strīmtori si chei ce se succed īn lungul vaii (La Bīrloaga, Cheile Bulzului, Cheile sireanga). Datorita caderii pe īnaltime de la izvoare pīna la Gureni de peste 1 400 m (circa 65 m/km), Bistrita are un mare potential hidroenergetic. Ca afluenti mai importanti mentionam Vīja, care izvoraste din Arcanu, si Bistricioara, care coboara de sub Piatra Borostenilor.
Un loc aparte, prin modul de scurgere, īl ocupa pīraiele Pīrgavu, Piscuri, Albu din carstul de la Gura Plaiului - Ponor.
Tismana, desi nu izvoraste din culmea principala, este bogat alimentata de izvoare ce culeg apele īntre vīrful Paltinis si Piatra Borostenilor. El aduna si apele Tismanitei īn cheile de la punctul La Triunghi.
Pocruia face parte din bazinul Tismanei. Ea izvoraste din Muntele Piatra Taiata si strabate o zona cu relief carstic.
Motrul (suprafata bazinului 1 900 km2; lungime 120 km) este cel mai important afluent al Jiului. Izvoraste de sub saua La Suliti, īn apropiere de vīrful Pestisanu (Oslea) si, pe o buna portiune, delimiteaza Muntii Vīlcan de Muntii Mehedinti.
Fiind situati la adapost de principalele mase de aer nord-vestice, nordice si nord-estice, datorita prezentei muntilor Godeanu, Retezat, sureanu si Parīng, Muntii Vīlcan sīnt sub influenta circulatiei de mase de aer sudic, sud-vestic si vestic. Temperatura medie anuala la Tīrgu Jiu este de +10,2°C, mai ridicata fata de media pe tara. La nvielul comunei Schela media este mai mica cu 2-3°, iar la conacele pentru fīn din poeni, situate la 800-900 m altitudine, temperatura medie anuala este īn jur de +6°C. Pe culmea principala media temperaturii anuale este de circa +3 ... 4-4°C, cu exceptia Oslei unde scade sub 2°C.
Temperatura medie multianuala a lunii iulie variaza īn functie de altitudine. La poalele muntilor gasim circa +18°C, ca pe culmea principala, mai ales pe Straja si Arcanu - Nedeia - Oslea sa scada la +10°C. Temperatura medie multianuala a lunii ianuarie variaza, de asemenea; la poalele sudice ale muntilor este de -2°C, iar pe culmea principala -5°C, inclusiv pe Piatra Borostenilor.
Primavara si toamna cerul acoperit si ploios este determinat de activitatea ciclonilor mediteraneeni ce vin din sud-vest. Din acest motiv, īn afara de un maxim de precipitatii din mai-iunie, apare īn toamna cel de al doilea maxim, mai ales īn zona Motru, Tismana, Oslea si Bistrita. Anual cantitatea de precipitatii masoara īn medie circa 900 mm, iar pe culmile īnalte cca 1 200 mm, Oslea primind 1 400 mm.
Zapada cade de obicei pe culmile īnalte formīnd un strat continuu, mai ales īncepīnd din noiembrie. Ea se mentine īn special īn lunile februarie-martie, perioada favorabila practicarii sporturilor de iarna. Ultimele petice de zapada se curata pe Oslea si Straja īn perioada mai-iunie.
Vegetatia Muntilor Vīlcan este caracteristica Carpatilor Meridionali, cu unele particularitati conferite de relief, altitudine, clima, natura rocilor si a solului.
Altitudinea mai mare din partea de vest (Oslea 1 946 m) si de est (Straja 1 868 m) si mai coborīta īn partea centrala, precum si expunerea si īnclinarea versantilor - cel sudic prelung, puternic fragmentat, cu deschidere larga spre regiunile sud-vestice cu clima mai blīnda, fata de cel nordic abrupt si expus influentei maselor de aer rece stagnante īn Depresiunea Petrosani, la care se adauga prezenta rocilor calcaroase - duc la diferentierea covorului vegetal pe verticala, dar si īn privinta compozitiei floristice.
Judecīnd dupa altitudine, suprafata Muntilor Vīlcan ar trebui sa fie acoperita aproape īn īntregime de padure. Coborīrea limitei padurii se datoreaza īnsa circulatiei advective foarte active pe culme, dar īn special actiunii distructive a omului, īn special pentru extinderea pasunilor. Aceasta explica de ce padurea de fag se termina uneori la golul de munte.
Pe versantul sudic fagetele formeaza adesea un zid compact pīna la golul de munte, iar pe versantul nordic urce sporadic alaturi de molid.
Haina padurilor acopera īn general versantii pīna la 1 400-1 500 m. Īn portiunile stīncoase si abrupte si pe versantul sudic al Oslei ea urca pīna la 1 600 m. iar pe versantul nordic ajunge la 1 650 m.
Uneori, molizi razleti apar si la golul de munte, dar cu exemplare mici, chircite, sau cu coroana defor-mcta de vīnturile puternice.
Pe versantul sudic, fagetele (Fagus sylvatica) vegeteaza pure sau īn amestec cu gorunul (Quercus petraea), mai rar cu bradul (Abies alba) sau īnsotite de specii de amestec. Diseminat apare si molidul (Picea abies). Īn zona de limita, fagetele sīnt marginite, uneori, de un brīu īngust de molizi. Īn apropierea localitatilor Tismana, Topesti si Pocruia, pe pantele domoale, īnsorite si adapostite, īntīlnim castanul comestibil (Castanea vesca). Īn vecinatatea vaii Motrului gasim frecvent alunul turcesc (Corylus colurna). Pe terenurile calcaroase se dezvolta tufarisuri de specii mezoxerofile si xerotermofile, īn special corn (Cornus mas), mojdrean (Fraxinus ornus), lemn cīinesc (Ligustrum vulgare), dīrmox (Viburnum lantana), paducel (Crataegus monogyna), maces (Rosa pendulina), scumpie (Cotinus coggygria) si liliac salbatic (Syringa vulgaris) pe care īl gasim īn Cheile Motrului, pe Steiul Rosu, pe vaile susitei, Tismanei, pe Piatra Borostenilor, īn cheile Runcului, iar īn nord pe valea Sohodolului (la est de Lupeni) si pe valea Balo-mirului (Ia est de Uricani).
Pe versantul nordic, īn partea inferioara si mijlocie, īntīlnim fagul, īn care, subordonat, apar bradul si molidul (īn majoritate plantatii), urmat de o fīsie īngusta de paduri mixte de fag cu molid si apoi molidisuri pure, cu extindere variabila.
La parterul padurii se dezvolta arbusti si plante erbacee viu colorate formate din ghiocei (Galanthus nivalus), ciubotica cucului (Primula officinalis), floarea pastelui (Anemone nemorosa) leurda (Allium ursinum), macrisul iepurelui (Oxalis acetosella), endemismul crucea voinicului (Hepatica transsilvanica) īn Cheile Sohodolului si pe Piatra Borostenilor s.a.
La limita superioara a padurii se īntinde domeniul pajistilor. Cea mai mare diversitate a vegetatiei se observa īnsa pe Oslea, datorita prezentei calcarelor, a abrupturilor stīncoase si a grohotisurilor. Brīul de jnepeni (Pinus mugo) este prezent numai pe Oslea; īn lungul ravenelor se dezvolta arinul de munte (Alnus viridis).
Pajistile sīnt invadate de tufe de ienupar (Juniperus communis), tufe de afin (Vaccinium myrtillus), de merisor (V. vitisidaea), coacaz (Bruckenthalia spiculiiolia) si foarte rar smirdarul (Rhododendron kotschyi).
Īn vegetatia pajistilor multimea gramineelor este formata de iarba vīntului (Agrostis rupestris), firuta (Poa media), paiusuri (Festuca rubra, F. saxatilis), taposica (Nardus stricta), coada iepurelui (Sesleria rigida). Alaturi gasim argintica (Dryas octopetala), sīnziene (Galium rotundilolium), rogoz (Care sempervirens), malaoaie (Helianthemum alpestre), clopotei (Campanula abietina), martisor (Geum montanum), rusulita (Hieracium auriantiacum), horsti (Luzula spadicea), bobornic (Veronica aphylla), sīngele voinicului (Nigritella nigra), planta ocrotita, turta (Carlina acaulis) s.a. Īn hornuri si abrupturi īntīlnim bulbuci (Trollius europaeus), planta ocrotita, oite (Anemone narcissiilora), cruciulita (Senecio papposus), cujmarea de munte (Valeriana tripteris) s.a.
Pe stīnci plantele devin pitice sau se strīng īn pernite viu colorate, cautīnd adapost, cum sīnt ochii soricelului (Saxifraga adscendens), urechiute (Sempervivum montanum), laptele stīncilor (Androsace lac-tea) si multe altele. Īn locurile defrisate si īn tufarisuri s-au instalat rugi de zmeura (Rubus idaeus), fragi (Fragaria vesca), zburatoare (Epilobium angustifolium) s.a.
Fauna Muntilor Vīlcan este foarte variata si foarte bogata. Clima blīnda, cu influente mediteraneene, a permis localizarea unor specii de animale venite din Peninsula Balcanica.
Dintre nevertebrate, foarte numeroase, nu vom cita decīt unele specii endemice de coleoptere, Tismanella chapuissi si Closania winkleri, descoperite īn pesterile din bazinul Motrului si Tismanei. Din lumea pasarilor botgrosul, huhurezul, lastunul, acvila tipatoare, uliul, codobatura de munte sīnt mai des īntīlnite de drumeti.
Pestii sīnt bine reprezentati īn apele de munte, mai cu seama prin pastrav (Salmo truta fario) īn Jiul de Vest, de la gura pīrīului Boul pīna la Uricani, precum si pe pīraiele Boul, Gīrbovul, Rastovanul, Braia, pe Motrul mijlociu si pe afluentii lui. Zglavocul, mreana si moioaga sīnt la fel de raspīnditi.
Dintre batracieni mentionam salamandra, tritonul cu creasta si buhaiul. Dintre reptile īntīlnim des vipera comuna si vipera cu corn[4] atīt pe calcarele ramei sudice, cīt si īn unele locuri de pe Scocu Jiului etc.
Mamiferele sīnt la fel de bogat reprezentate; ele traiesc īn special īn padurile īntinse si sīnt reprezentate prin pisica salbatica, vulpea, lupul, veverita, mistretul, ciutele, capriorul, dihorul, liliacul, rīsul. Ursul ocupa un loc de seama printre vietuitoarele acestor munti. Īn ultima vreme efectivul de ursi este īn crestere si, īn anumite zone, vizitele la stīne au devenit frecvente, īn padurile de la izvoarele Bistritei si Motrului, de la izvoarele pīraielor stirbu si Ursu sau Vija, Cartianu, Cīndetu, acest animal are conditii mai propice de dezvoltare.
Īn ultimul timp, capra neagra, al carei efectiv a crescut īn Muntii Retezat, trece īn mod natural si īn Oslea.
Īn Muntii Vīlcan exista frumuseti ale peisajului, care, desi nu sīnt incluse īnca īntr-un statut de ocrotire, merita atentia corespunzatoare din partea celor ce cutreiera aceste meleaguri. Exista īnsa si rezervatiile de castani comestibili Pocruia- Tismana si Eroni, ca si cea de pe dealul Gornovita pentru fagii seculari, care se bucura de un regim de protectie si pe care turistii, alaturi de ceilalti oameni care patrund īn zona, trebuie sa le ocroteasca.
Rezervatiile de castan comestibil Pocruia-Tismana si Eroni. Arborete de castan comestibl (Castanea vesca) sīnt semnalate īn doua rezervatii, una pe versantul estic din cursul superior al Pocruiei si alta īn partea rasariteana a cursului mijlociu al Tismanei (Padurea Eroni). Castanul comestibil, destul de rar pe teritoriul tarii noastre, cauta zone mai calduroase si umede, cum ofera platoul carstic dintre Tismana si Bistricioara. El vegeteaza īn pīlcuri pure sau īn amestec cu alte specii.
Suprafata castanisurilor de la Pocruia este de circa 240 ha, la care se adauga si circa 43 ha arborete plantate. Aceste zone, ca si padurile de protectie īnvecinate, nu sīnt exploatabile si sīnt supuse regimului de ocrotire acordat de statutul de rezervatie stiintifica.
Padurea seculara de fag (170 de ani) de pe platoul Gornovita este, de asemenea, rezervatie stiintifica de seminte; ea are cca 55 ha.
O mentiune speciala pentru ocrotirea naturii o merita Scocul Jiului de Vest, culmea Oslea si rama calcaroasa din sud, īn special cheile Sohodolului, platoul Gornovita - Gura Plaiului, unde se dezvolta, alaturi de alte plante, Leontopodium aipinum, Gentiana Iutea, plante ocrotite, īntīlnite din ce īn ce mai rar.
Pesterea Gura Plaiului (0,5 ha), din partea de sud vest a masivului, a fost declarata monument al naturii si este pusa sub ocrotirea legii datorita minunatelor formatiuni de pestera care o īmpodobesc.
Muntii Vīlcan sīnt īnconjurati pe trei laturi de drumuri nationale, care īnlesnesc accesul spre punctele de plecare īn ascensiune. Centrele de unde este dirijata īntreaga circulatie spre Muntii Vīlcan sīnt Tīrgu Jiu, pentru latura de sud si est, si Petrosani, pentru latura de nord si mai putin cea de est.
Cele trei artere modernizate: Tīrgu Jiu - Tismana - Baia de Arama (DN 67 D), Tīrgu Jiu - Petrosani (DN 66) si Petrosani - Lupeni - Cīmpu lui Neag (DN 66 A) īnconjura masivul pe trei laturi, usurīnd accesul īn Muntii Vīlcan.
Pentru localitatile de plecare īn masiv, din sud se pot folosi cursele I.T.A. din Tīrgu Jiu care circula īn directiile: Schela, Curpen, Vaidei, Runcu, Pestisani si Tismana.
Pentru localitatile de pornire īn traseu din nord turistii pot folosi cursele I.G.O. Petrosani - Uricani (din 20 īn 20 minute) si cursele locale Lupeni - Cīmpu lui Neag.
Calea ferata Filiasi - Tīrgu Jiu - Petrosani - Simeria serveste, pe portiunea Tīrgu Jiu - Petrosani, traseelor de pe latura estica prin statiile: Valea Sadului, Meri, Lainici, Pietrele Albe, Strīmbuta (halta), Livezeni, Petrosani; prin combinarea transportului pe cale ferata cu cel asigurat de cursele I.T.A. si I.G.O. se poate ajunge īn toate localitatile de plecare īn traseu din sudul muntilor. De asemenea, calea ferata Petrosani - Lupeni serveste traseelor din partea de nord a masivului prin statiile Livezeni, Iscroni, Vulcan si Lupeni.
Din Preajba porneste si o cale ferata forestiera care trece prin Baiesti - Cornesti - Pestisani - Tismana - Closani; aceasta poate fi folosita si de turisti.
Tīrgu Jiu (190-230 m altitudine; 64868 de locuitori), municipiu, resedinta judetului Gorj; gara si autogara (līnga gara). Municipiul este legat prin trecutul sau revolutionar de activitatea lui Tudor Vladimirescu si a pandurilor. Astazi orasul monumentelor lui Brāncusi capata o fata moderna, se ridica noi cartiere luminoase de locuit, se dezvolta industria, institutiile culturale, la nivelul cerintelor actualei societati.
Din Tīrgu Jiu pot fi organizate excursii spre Muntii Vīlcan, ca dealtfel si spre Muntii Parīng, datorita cailor de comunicatie moderne si mijloacelor de transport bine distribuite spre punctele de acces.
Sīmbotin (260-300 m alt.) este asezat pe valea Sīmbotinului, de unde īncepe drumul spre Schela, apoi prin Pasul Vīlcan īn orasul Vulcan( cca 36 km). Punct de plecare pentru traseul 1. La Simbotin circula curse I.T.A. de la Tīrgu Jiu, prin Turcinestl (13 km).
Schela (460-620 m alt.) este ultima localitate din judetul Gorj pe parcursul drumului Sīmbotin - Pasul Vīlcan - orasul Vulcan. Serveste traseul 1 (curse I.T.A. cca 20 km de la Tīrgu Jiu prin Turcinesti - Sīmbotin).
Curpen (355-400 m alt.), sat frumos pe valea susitei si punct de plecare īn traseul 3; curse I.T.A. cca 18 km de la Tīrgu Jiu prin Bīrsesti - Sanatesti.
Vaidei (420-460 m alt.), localitate din Cheile susitei (sau Cheile Vaideilor) asezata īntr-un codru natural splendid, cu arhitectura originala; serveste traseul 3; curse I.T.A. cca 22 km de la Tīrgu Jiu - Curpen - Vaidei.
Rachiti (250-270 m alt.), localitate situata īn lunca Sohodolului (Jalesului) si punct de plecare īn traseul 4; curse I.T.A. cca 14 km de la Tīrgu Jiu.
Runcu (290-310 m alt.), comuna mare asezata īn imediata apropiere a Cheilor Sohodolului. Aici gasim frumoase costume populare; locuitorii sīnt artizani īn modelarea lemnului; deserveste traseul 4; curse I.T.A. cca 19 km de la Tīrgu Jiu la Rachiti.
Pestisani (240-270 m alt.), comuna mare din depresiunea gorjana, asezata pe malul Bistritei. Este situata la cca 4 km de poalele muntelui; capatul traseului 7; curse I.T.A., cca 26 km, din Tīrgu Jiu, prin Rasovita.
Gureni (300-320 m alt.), sat la poalele muntilor. Serveste traseul 7; cca 4 km de la Pestisani si cca 2 km de statia caii forestiere Borosteni.
Tismana (220-260 m alt.) este asezata pe valea Tismanei, īn imediata apropiere a muntilor si īn aval de Cheile Tismanei. Este un centru economic īn curs de dezvoltare; important centru de artizanat, unde se confectioneaza scoarte si frumoase costume nationale. Se afla īn apropierea traseelor 8 si 9; cca 39 km de la Tīrgu Jiu prin Rasovita.
Manastirea Tismana (305 m alt.) se afla pe malul drept al pīrīului Tismana. Aici este capatul liniei de autobuze Tīrgu Jiu - Tismana. Manastirea Tismana este cunoscuta ca unul din vechile si vestitele monumente istorice si de arhitectura feudala romaneasca din timpul lui Vlaicu Basarab (sec. XIV)- Punct de pornire īn traseele 6 si 8. Putin īn amonte, la nivelul soselei si rīului Tismana, īntīlnim complexul turistic Tismana; cca 44 km de la Tīrgu Jiu prin Rasovita si Tismana.
Bumbesti-Jiu (300-340 m alt.), veche asezare romaneasca, pe locul unei cetati romane - Arcina. Īn apropiere se afla si castrul roman Bumbesti, de unde īncepe marcajul traseului 2; cca 17 km de la Tīrgu Jiu.
Valea Sadului (310 m alt. medie), parte componenta a comunei Bumbesti-Jiu spre nord, chiar la intrarea īn defileul Jiului, este locul de plecare pe traseul 20; cca 19 km de la Tīrgu Jiu; statie CF.R.
Campingul Lainici (420 m alt.) din defileul Jiului, la cca 1 km aval de gara Lainici si cca 400 m aval de statia I.T.A. manastirea Lainici.
Gara Lainici (cca 37 km de la Tīrgu Jiu, pe DN 66 si 31 km pe C.F.R.; 455 m alt.), īn apropiere de campingul Lainici; punct de plecare īn traseul 20.
Petrosani (580-680 m alt.), municipiu situat pe Jiul de Est, īn apropiere de Muntii Vīlcan. Documentele atesta o localitate pe vatra orasului īn anul 1780. Are 41090 de locuitori. Gara si autogara; mijloace I.G.O. de autobuze. Este centrul administrativ al exploatarii carbonifere, centrul cultural si turistic al Depresiunii Petrosani. De aici pleaca itinerare īn muntii Parīng, sureanu si spre localitatile de la poalele muntilor Vīlcan si Retezat. Pentru Muntii Vīlcan se pot folosi liniile de autobuze I.G.O. spre Aninoasa sau Uricani, care au plecarea din piata garii. Cursele de Aninoasa servesc drumetilor ce aleg traseul 15 (Iscroni - cabana Vulcan). Pentru celelalte puncte de plecare (īntre Iscroni si Uricani) se folosesc cursele de Uricani. Pentru traseele care pornesc mai sus de Uricani, pe Jiul de Vest, exista curse auto Uricani - Cīmpu lui Neag. De la Petrosani la Lupeni se poate alege si calatoria pe cale ferata.
Iscroni, loc de ramificatie DN 66 A - DN 66 (556 m alt.); statie I.G.O. si punct de plecare pe traseul 15.
Vulcan (580-680 m alt.; 5 km pe DN 66 A din Iscroni) este un oras industrial si minier pe valea Jiului de Vest ridicat pe vatra unui vechi sat, la intrarea pe drumul de munte Vulcan - Schela - Sīmbotin. Punct de pornire īn traseul 13.
Paroseni (615-640 m alt.; 8 km pe DN 66 A din Iscroni), oras situat la vest de termocentrala Paroseni; punct de pornire pe traseele 12 si 14.
Lupeni (620-720 m alt.; 11 km pe DN 66 A din Iscroni), vechi centru minier si industrial.
Capatul caii ferate Petrosani - Lupeni. De aici pornesc curse I.G.O. spre Cīmpu lui Neag si trec cursele I.G.O. Petrosani - Uricani. Punct de pornire pe traseele 11 si 12.
Uricani (690-735 m alt; 20 km pe DN 66 A), asezat la poalele Tulisei si sigleului Mic, oras ce constituie punct de plecare spre Muntii Retezat (prin Tulisa) si spre zona centrala a Muntilor Vīlcan (traseul 22). Gura Vaii de Pesti (cca 800 m alt.; 28 km pe DN 66 A din Iscroni). La cca 2,8 km se afla motelul Valea de Pesti. Serveste traseul 10.
Cīmpu lui Neag (790-825 m alt.; 31 km pe DN 66 A) este unul din vechile centre rurale din valea Jiului de Vest si este servit de autobuze din Lupeni. Din localitate pornesc itinerare spre Muntii Retezat si spre Muntii Vīlcan (traseele 8, 9 si 10).
Pīna īn anul 1975, īn Muntii Vīlcan existau doar cīteva marcaje vechi pe versantul nordic si pe portiuni din creasta, si anume īntre Cīndetu si Pasul Vīlcan, īntre cabana Vīlcan si cabana Straja (2 variante) si traseele de acces la cabanele amintite (3 variante). Din anul 1975 a īnceput o vasta actiune de marcare a acestor munti, atīt pe partea de nord (din judetul Hunedoara), cīt si pe partea gorjana (din sud), schema completa fiind redata pe harta noastra. Mentionam īnsa ca din motive obiective mare parte din reteaua noua (mai ales traseele 5, 10, 17, 18 si 20), la care se adauga si traseul 15, nu se prezinta īnca īn stare perfecta si deci drumetii vor urmari cu atentie harta si textul descrierii fiecarui traseu. Pe unele sectoare sīnt īnca lucrari de completare a marcajelor, iar stīlpii si indicatoarele cu sageti uneori nu exista, nu corespund celor īn vigoare, sau au fost darīmate de drumeti sau ciobani.
Cabana Straja (1 445 m alt.) are 57 de locuri iarna si 91 de locuri vara; īncalzire la sobe; grup electrogen; apa curenta; bufet. Īn prezent se amenajeaza un drum carosabil si un telescaun din Lupeni. Deserveste traseele 3, 11, 12, 16, 17 si 19.
Motelul Valea de Pesti (910 m alt.). Are 108 locuri īn 53 de camere cu un regim de hotel categoria l B; īncalzire centrala; restaurant; telefon; parcare. Pe lacul Valea de Pesti se poate pescui joia si duminica cu autorizatie eliberata de Ocolul silvic Lupeni. Deserveste traseele 5, 10, 17 si 18.
Cabana Cīmpu lui Neag (850 m alt.) are 60 de locuri iarna si 95 de locuri vara; īncalzire la sobe; curent electric; apa curenta; bufet si restaurant permanent. Drum carosabil (cca 500 m) din centrul comunei Cīmpu lui Neag. Deserveste traseele 8, 9, 10 si 23.
Cabana silvica Cīmpusel (1 130 m alt.) poate gazdui 15-20 de drumeti; apa la izvor; īncalzire la sobe; nu are racord la reteaua de curent electric. sosea de acces pe valea Scocu Mare al Jiului de Vest pīna la confluenta cu Pīrīul Ursului. Deserveste traseul 21.
Casa de vīnatoare Cīmpusel (1 180 m alt.) poate primi 6-8 drumeti pe noapte, īn afara sezonului de vīnatoare (lunile septembrie-noiembrie); īncalzire la sobe; alimentare cu energie electrica de la grup electrogen; apa curenta. sosea de acces din drumul forestier Scocu Mare al Jiului de Vest, pīna la confluenta cu pīrīul stirbu. Serveste traseele 6, 7, 18 si 21.
Refugiul La Pojorīta (1 100 m alt.) are circa 6 locuri īn conditiile unui adapost de bīrne; apa la izvorul din apropiere; serveste traseul 6.
Complexul turistic Tismana (295 m alt.) este situat īn amonte de manastirea Tismana. Cazarea se face īn doua vile; curent electric de la retea; apa curenta; restaurant si bufet. Serveste traseele 6 si 8.
Hanul Tismana (265 m alt.) asezat mai jos de manastire, īn cheile Tismanei; are circa 60 de focuri (categoria l B) īn vila; īncalzire centrala; bufet; telefon.
Complexul turistic Bucium-Sohodol (400-420 m alt.) asigura 100 de locuri īn casute si vile, fara īncalzire; curent electric de la generator; apa curenta; restaurant si terasa; loc de campare. Deserveste traseele 4 si 5.
Casa Buliga (1 120 m alt.) este situata pe Muntele Buliga, īn apropiere de drumul Schela - Vulcan. Are circa 6-8 locuri īn camere cu sobe. Poate primi turisti numai īn limita spatiului pus la dispozitie de administrator; apa la izvor; curent electric de la retea. Deserveste traseele 1 si 2.
Campingul Castrul roman Bumbesti (290 m alt.) se afla pe DN 66, īn dreptul garii Bumbesti. Asigura cca 10 locuri īn casute; curent electric de la retea; apa curenta; loc de campare; bufet. Serveste traseul 2.
Campingul Lainici (420 m alt.) este situat pe DN 66, km 98, pe malul stīng al Jiului; are 16 locuri īn cabana cu īncalzire electrica si 30 de locuri īn casute; curent electric de la retea; apa curenta; bufet. Serveste traseul 20.
Cabana Vulcan (1 419 m alt.) are 34 de locuri; bufet; apa de la izvor; curent electric de la retea.
Motelul Gambrinus (57 m alt.) are regim de hotei cat. l B; 94 de locuri; restaurant; īncalzire centrala.
1. Sīmbotin - Schela - poiana Colnic - poiana Mihai Viteazu - casa Buliga - Muntele Zanoaga - Pasul Vīlcan - cabana Vīlcan
Marcaj: Sīmbotin - casa Buliga: punct albastru; casa Buliga - cabana Vīlcan: triunghi albastru[5] Timp de mers: 7-9 ore
Traseul 1 este cel mai lesnicios dintre traseele care traverseaza de la sud la nord Muntii Vīlcan. Accesibilitatea traseului este data de existenta drumului de munte Schela - Vulcan, dar si de pantele line, fara urcusuri si coborīsuri accentuate. Pīna la o reamenajare si modernizare, vechiul drum folosit de daci, apoi de romani si, mult mai aproape de zilele noastre, de oastea lui Mihai Viteazu, ramīne accesibil numai vehiculelor de teren. Ocolind defileul Jiului, "drumul lui Mihai Viteazu", cum mai este numit, a permis legatura īntre tinuturile Gorjului si Depresiunea Petrosani.
Punctul de pornire al traseului este centrul comunei Sīmbotin, asezare pe valea cu acelasi nume, legata de Tīrgu Jiu prin linie de autobuze. Pentru economie de timp si de efort putem īnsa calatori cu autobuzul mai sus de Sīmbotin, īnca 5 km, pīna la Schela, localitate asezata pe frunte de deal. Pentru cei care vor sa urmareasca complet succesiunea privelistilor, asa cum se īnlantuie din depresiunea gorjana pīna la intrarea īn padurile de sub munte, vom descrie pe scurt si prima parte a itinerarului.
Pornim deci din ramificatia drumurilor comunale Tīrgu Jiu - Schela si Sīmbotin - Bumbesti. Lasam īn dreapta podul peste apa Sīmbotinului si urcam spre Schela. Serpentinele serpuiesc deasupra comunei Sīmbotin; drumul razbate pe culmea Dealului Arsuri, intrīnd īn satul Arsuri. Casele se īnsira de o parte si de alta a drumului, exact īn lungul culmii īnguste, care se īndreapta spre nord īn panta domoala. Daca nu ar fi indicatoare rutiere nici n-am baga bine de seama ea intram īn Schela, comuna īntinsa tot pe culme.
Depasim centrul administrativ al comunei si ajungem la o raspīntie (cca 520 m altitudine), unde este si capatul liniei de autobuze. De aici se desfasoara o priveliste ampla spre dealurile, cu localitati īnsirate pe culmi, dealuri ce se pierd īn unduioasele zari ale Gorjului. La raspīntie "drumul lui Mihai Viteazu" coteste la stīnga ocolind pentru moment pieptisul si rīpele de deasupra Schelei, pentru ca mai departe de biserica sa porneasca īn urcus lung spre munte. La dreapta continua drumul forestier spre mina de grafit si pe valea Harabaru. Deoarece echipa de marcaje a ales acest din urma drum vom porni si noi, urmarind si indicatiile de pe indicatorul cu sageti. Cotim deci la dreapta si dupa cca 300 m iesim din Schela pe versantul īmpadurit al dealului.
Īn dreapta se adīnceste valea Harabaru, complet īmpadurita aici. Dupa circa 15 minute de mers din Schela coborīm līnga firul apei, chiar la mina de grafit. Nu exista posibilitati de ocol ale acestei īntreprinderi si deci vom trece chiar pe drumul forestier; pionierii au aplicat marcajul prin curtea īntreprinderii; aici se afla si un punct alimentar unde ne putem completa proviziile pentru excursie. Trecem apa Harabaru pe malul stīng si urcam pe drumul forestier care īnsoteste firul vaii. Dupa circa 1,5 km de la mina iesim din padure īn poiana Colnic, unde trecem si apa pe malul drept. Aici, la circa 700 m altitudine, se afla o banca si punctul de ramificatie al potecii traseului nostru din drumul forestier. Timp de mers 1¾-2 ore din Sīmbotin. Drumul forestier īnsoteste pīrīul Harabaru si va razbate la izvoare līnga casa Buliga.
De la indicator, itinerarul nostru, marcat cu punct albastru, se abate īn unghi drept la stīnga (vest) si urmareste drumul de caruta ce urca pieptis prin poiana, spre culmea dealului Colnic. Dupa circa 15 minute, ajungem īntr-o sa, la cca 790 m altitudine. De aici marcajul este mai rar si trebuie sa ne orientam mai atent.
De pe saua Colnic pornim la dreapta (nord) īn urcus usor, avīnd īn stīnga poiana si valea de la izvoarele pīrīului Cartiu, slab adīncita la obīrsie. Dupa circa 150 m de mers cotim la stīnga, strabatem printr-un pīlc de padure si urcam panta mai aspra de la izvoarele pīrīului, apoi traversam piezis spre nord-vest un alt vīlcel si regasim punctul albastru pe un fag izolat, chiar īn mijlocul poienii. Urcam mai departe spre nord-vest prin fīnaturi, pīna aproape de crestetul culmii Colnic. Marcajul se zareste acum mai des, la liziera padurii. Poteca reapare clar si ajunge la drumul Schela - Vulcan. Traversam drumul si reintram īn padure, urcīnd spre culmea dealului la poiana Mihai Viteazu, a carei geana se vede aproape, spre vest-nord-vest. Iesim din padure līnga stīlpii de īnalta tensiune si ne oprim pentru popas īn poiana Mihai Viteazu, līnga monumentul ridicat īn apropierea vīrfului (991 m) īn amintirea trecerii lui Mihai Viteazu cu ostile romane spre Transilvania. Monumentul, opera a artistului G. S. Paponiu, a fost ridicat īn anul 1932 de societatea Cultul eroilor. Īn fiecare an, la 21 mai, cīnd primavara atinge cu mireasma ei fruntile muntilor Gorjului, oamenii de la poalele lor urca aici īn numar mare, ca la o nedeie straveche, cinstind memoria marelui voievod si prima unire a romānilor īntr-un singur stat. Sīnt depuse aici florile primaverii - īn semn da omagiu si pretuire pentru īnaintasi.
Locurile din preajma poienii, ca si privelistile mai departate, sīnt foarte frumoase. Din depresiune se ridica siruri de culmi īmpadurite, ascunzīnd vai ce par de aici de nestrabatut. La vest privirile ne sīnt atrase de crestele plesuve, stīncoasa, care tīsnesc impetuos din adīncurile susitei (pe unde se strecoara traseul 3). Sīnt vīrfurile Picuiului si cleanturile Vaideilor, parte din brīul de stīnca ce īncinge la sud poalele sudice ale Muntilor Vīlcan.
Reluam urcusul, de data aceasta direct spre nord, pe culme. Dupa circa 200 m īntīlnim din dreapta drumul lui Mihai, calauza certa pīna la capatul traseului. Pe līnga drum, fie de o parte, fie de alta, se īntinde si linia electrica Paroseni - Tīrgu Jiu. Depasim vīrful nordic din poiana Mihai Viteazu (991 m) si ajungem īntr-o sa. Pe partea stīnga, mai jos cu circa 50 m, se afla un izvor, una din putinele surse de apa de pe traseu. Drumul intra īntr-un faget, serpuind cīnd de-o parte, cīnd de cealalta a culmii unduioase tot mai īnalta. Prin raristi, la nord-est se vede profilata spinarea Parīngului Mare, spre care converg o seama de culmi, unele din haul Jiului, altele dinspre sud. Drumul nostru este tot mai placut, mai ales ea efortul urcusului nici nu se baga īn seama. Ocolim pe la est vīrful Ulmul (1 155 m), apoi tot asa trecem si de muntele Ulmuletul si iesim īn poiana pe muntele Copita. Privelistea ne atrage acum spre nord-vest, spre īnaltele culmi ce leaga vīrful Straja de Cracul lui Frate sau ne īncīnta cu pitorestile fīnaturi ale locuitorilor din Schela raspīndite pe culmile Copita si Copitaua. Īn schimb, la est de valea Harabaru totul se īnvaluie īn tainice paduri. Dupa ce depasim culmea Copita trecem o sa putin adīnca, cu poienita, unde gasim un mic lac. Spre vest se lasa culmea Dosu Pamīntului, care adaposteste un aven cu zapada.
Drumul coteste īn serpentine pe muntele Buliga, cucerind cīteva zeci de metri diferenta de nivel. Sus, pe platoul poienit, el merge drept pīna la poalele muntelui Zanoaga, prima īnaltime importanta din calea noastra. la capatul nordic al platoului, īn dreapta, se vede casa Buliga (cca 1 220 m alt), iar īn spatele ei, mai sus, se afla o stīna. Din jos de ea, urca din padure drumul forestier Harabaru, care face jonctiune cu drumul lui Mihai. De la stīna se ramifica la dreapta traseul 2 (marcaj triunghi albastru). Pīna la aceasta ramificatie am parcurs 4¼-4½ ore.
De aici marcajul punct albastru este īnlocuit cu triunghi albastru. Urcam piezis pe muntele Zanoaga, taind serpentinele largi ale drumului pīna la golul de munte. Ocolim pe la est vīrful Zanoaga (1 475 m) apoi razbatem din nou pe culme, la peste 1 450 m. Īn fata noastra se deschide o frumoasa priveliste spre vīrful Straja si Muntii Parīngului. Mergem acum pe culmea Plaiului Mic (1 485 m), evitam pe la rasarit Muntele Horezu (1 565 m) si Muntele Capatīna si, dupa ce am depasit locul numit La Crucea de Piatra, atingem saua Curmatura Mare (cca 1 525 m).
Urmeaza urcusul final spre culmea principala a masivului pīna īn Pasul Vīlcan (1 621 m). Pe aceasta parte a parcursului ni se ofera o panorama larg deschisa spre muntii Cart ia n u si Caminetele Strajii. Pīna īn Pasul Vīlcan am parcurs 6¼- 6½ ore. Spre rasarit, pe culmea Tenia, se desprinde un drum de carute (traseele 15 si 20). Ramificatia cu indicatoare (incomplet scrise) se afla īnsa mai īn vale, aproape de izvoarele pīrīului Baleia. De acolo porneste si marcajul traseului 16. Din Pasul Vīlcan coborīm tot pe drum, la nord-vest. Marcajul triunghi albastru spre cabana Vīlcan (care īn aceasta intersectie de trasee este comun traseelor 15 si 16) va fi transformat īn 1979 īn triunghi rosu.
Coborīm culmea domoala, ocolind Vīrful lui Crai (1 545 m) si mameloanele culmii care se desprinde spre N-NV. Īn saua Dīmbu Casilor (la limita padurii), dincolo de culmea din stīnga, se desface firul potecii (marcaj punct galben) spre cabana Straja (traseul 19).
Mai coborīm circa 1 km prin padure, pe drumul Schela - Vulcan, pīna la cabana Vīlcan (1 419 m alt.) situata pe stīnga drumului.
2. Casa Buliga - La Varnita - Muntele Priporu Mare - valea Vījoaia - satul Plesa - gara Valea Sadului
Marcaj: triunghi albastru Timp de mers; 4½-5 ore. Traseu nerecomandat iarna
Pentru drumetii care urca pe traseul 1, de la Sīmbotin, numai pīna la casa Buliga sau coboara prin Pasul Vīlcan spre casa Buliga (traseul 1 īn sens invers) exista posibilitatea de a coborī pe traseul 2 prin Poiana Ciungilor si pe valea Vījoaia spre Plesa si gara Valea Sadului, traseu marcat recent de catre pionierii din Sadu.
Traseul 2 īncepe din spatele casei Buliga, de līnga stīna Buliga. Semnele triunghi albastru parasesc drumul Vīlcanului si coboara de-a coasta prin padure. Dupa ce trecem de izvorul Hambarului (cu sipot) mergem spre est prin padure, traversam o culme scurta, si ne mentinem la acelasi nivel pīna īn saua La Varnita (timp de mers 15 minute). Aici se afla o constructie mica ce poate servi ca adapost īn caz de ploaie. Marcajul se vede acum spre sud, exact pe culme. Poteca larga si stīlpii de telefon ne calauzesc prin Poiana Ciungilor, apoi coboara lent, tot pe culme, īn alta poiana. Dupa aproape o ora de mers ajungem la bifurcarea culmilor Priporul Mic si Priporul Mare. Īn stīnga se asterne padurea; la vest (dreapta) de izvoarele Vījoaia se afla o imensa taietura de padure cu tufe de afin si fragi. Lasam poteca din stīnga si coborīm abrupt pe Priporu Mare (sud-vest), pe līnga tufe de zmeura si faget pitic. Din loc īn loc pe fagi batrīni, ce rasar din tufarisuri, se vede marcajul. Dupa circa 25 minute de coborīre de la bifurcarea culmilor ne afundam īntr-o curmatura napadita de vegetatie, īn care poteca si marcajul se pierd īn ravenele sapate īn lut galben (Scoaba Frasinului). Poteca de culme, bine conturata, continua spre sud; noi īnsa cotim la stīnga pe o poteca putin vizibila si slab marcata; coborīm pe Scoaba Frasinului circa 10 minute pīna la drumul forestier din valea Vījoaia. De aici la vale nu mai sīnt probleme de orientare deosebite, īn lungul drumului padurea fiind complet defrisata. Dupa 1,5 km trecem pe malul stīng si depasim pe deasupra Cheile Vījoaia, īn care apa pīrīului formeaza cascade. Dupa īnca 1,5 km ajungem la cabana forestiera Vījoaia; drumul coboara printr-o serpentina catre firul vaii. Dupa īnca 4 km socotiti de la cabana forestiera pīna īn lunca Cornitei, apa Vījoaiei si drumul forestier cotesc la dreapta si se īndreapta spre Sīmbotin (cca 5 km). Poteca marcata paraseste drumul forestier si urca aproape 30 m diferenta de nivel pe sub linia de īnalta tensiune pīna la saua La Garnita.
De aici īncepe o coborīre neplacuta prin izlazul localitatii Plesa, unde trecem cīteva rīpe apoi zona īnmlastinita din marginea asezarii. Intram īn satul Plesa, ale carei case sīnt raspīndite pe coastele dealului Cornitei si coborīm pe ulitele īntortocheate pīna la drumul Bumbesti-Jiu-Sīmbotin. Līnga monumentul de la raspīntie, situat la marginea sudica a localitatii, intram la stīnga pe drumul Sīmbotin-Bumbesti-Jiu, īn directia defileului Jiului a carui deschizatura se profileaza aproape. Dupa cca 500 metri trecem Jiul pe pod si ajungem la locul unde parasim marcajul triunghi albastru.
Imediat de la pod intram pe poteca nemarcata care īnsoteste Jiul spre nord-est; dupa un zavoi urcam pe malul īnalt la drumul national, iar pe treptele din fata militiei ajungem direct la gara Valea Sadului.
Varianta. De la podul de peste Jiu putem ajunge la campingul de līnga castrul roman Bumbesti, urmarind moi departe marcajul triunghi albastru (cca 3 km) pe drumul ce trece pe sub calea ferata, pīna la drumul national, si apoi la camping.
3. Curpen - Vaidei - valea susita - valea Dealu -Cracu lui Frate - saua Scrideiu - saua Prislop -cabana Straja
Marcaj: triunghi albastru Timp de mers: 7½ - 8½ ore Traseu recomandat numai vara
Satul Curpen este situat pe valea susita Verde[6], la poalele dealurilor. Marcajul triunghi albastru este aplicat īncepīnd din centrul satului si urmareste drumul comunal spre localitatea Vaidei. Chiar de la īnceputul excursiei frumusetea locurilor anunta suita de peisaje īncīntatoare pe care le vom trece īn revista. Valea se strīmteaza, iar drumul se alatura apei, serpuind intre colnice acoperite cu livezi sau padure. Dupa ce trecem de Valea Seaca, apar stīncariile anuntīnd defileul strīmt prin care ne strecuram. Localitatea Vaidei apare cutezator asezata īn locurile strīmte din lungul vaii susita Verde. Localnicii folosesc cu ingeniozitate peticele de loc neted dintre rīpe, pereti si cleanturi, mai ales de la moara īn sus. Roca dezgolita este colorata uneori caramiziu si rīuri de grohotisuri se tes la poalele "sturiilor", asa cum numesc localnicii stīncariile ce se ridica deasupra satului. Drumul comunal, bine īntretinut, poate fi asemuit unei alei de statiune. Dupa circa 4 km din Curpen, distanta pe care marcajul puncteaza rar firul drumului, ajungem la Balta Verde, iar mai sus la podul de peste rīu. La pod este capatul liniei de autobuze Tīrgu Jiu - Curpen - Vaidei (punctul Merisori). Drumul trece pe malul celalalt līnga cantonul Ocolului silvic; īn dreptul acestuia īncepe drumul forestier susita Verde (indicator turistic cu mentiune exagerata - īn loc de 30 km sīnt 20 km).
Pe urmatorii 11 km ai drumului forestier orientarea este mai usoara; vom aminti numai elementele de peisaj, atīt de frecvente pe aceasta minunata vale.
Dupa circa 5 minute de mers de la canton intram īn Cheile susitei Verzi. De cum ne apropiem se audo vuietul cascadei, īnspumīnd apele rīului īntre stīnci. Drumul forestier domina de la īnaltime genunea susitei Verzi, īn care se poate patrunde cu mare greutate. Dincolo de spintecatura prin care trece drumul[7] cheile continua īnca 150 m. Urmeaza o portiune de drum prin padure si poienite. Depasim pīraiele Valea Mare si Tragoe (vest) si Mītari (est), strabatem cheita Cirligu si traversam pe malul stīng la gura vaii Jarei, unde se afla o casa. De aici strabatem lunca larga unde fumega bocse de mangal. De la cascada Strīmbului (īn dreapta la km 4,8) valea se strīmteaza; trecem pentru cca 200 m pe malul drept si, īn dreptul cheilor Corcotu, revenim pe stīnga vaii. Vegetatia bogata, pantele mari si stīncariile sīnt cīntate de apa susitei care fierbe īn repezisuri. La km 5,5 si la circa 3 ore de la plecare ajungem la confluenta vaii Straja cu valea Dealul. Īn vecinatate se afla o banca si o masa, iar īn apropiere indicator turistic. Traseul 3 intra pe valea Dealul (stīnga); cīnd trecem podul peste apa Strajii descoperim o succesiune de praguri si cascade īnspumate pazite parca de o stīnca proeminenta: Sfinxul Negru.
Īn amonte valea este foarte strīmta, cu panta mare; drumul se sprijina pe contraforturi naturale spalate la baza de cascade īnlantuite. Trecem de gura vaii Scarisoara si apoi de cabana forestiera Valea Macrisului (cca 700 m alt.), unde se ramifica spre stīnga un alt drum forestier.
Urcam accentuat pe drumul tot mai deteriorat. Valea se mentine strīmta, cu numeroase repezisuri. Dupa 4¼ - 4½ ore de la Curpen ajungem la cabana forestiera Cotoru, īn preajma careia padurea este defrisata. Urcam īnca 1 km pe sosea si ajungem la rampa de īncarcare de la gura Pīrīului Vulpii (cca 1 025 m alt.) unde vom parasi valea Dealul si drumul forestier; aici luam apa pentru 2 ore. Īn acest punct, cu orientare mai dificila, lipseste indicatorul de marcaj.
Pe Pīrīul Vulpii, cu versantul vestic īmpadurit si cel estic defrisat, urca un drum de tractor pe care ne continuam traseul. La circa 150 m īn amonte trecem pe malul drept, urcīnd panta īnclinata paralel cu firul apei. Pe primul fag ramas īn picioare reapare triunghiul albastru. Ceva mai sus de el trecem apa din nou pe stīnga si ne departam treptat de firul vaii, pe pantele muntelui Cotoru, prin padure, apoi printr-o zona defrisata. Numeroase poteci de acces spre parchetul īn exploatare sīnt evitate de marcaj care ne īndreapta spre izvoarele Pīrīului Vulpii si apoi piezis prin padure spre golul de munte din Cracul Ciungilor (1 440 m). Timp de mers pīna aici: 5¾-6¼ (Atentie! Cei care vin īn sens invers de pe creasta gasesc greu intrarea īn padure; marcajul trebuie cautat cu atentie la liziera padurii).
Fig02
De la iesirea din padure mai urcam cīteva minute si iesim īn saua Ciungilor, de unde ni se deschide o priveliste larga spre culmea principala a Muntilor Vīlcan de la Pasul Vīlcan si vīrful Straja pīna la muntele Coarnele si vīrful sigleu. Marcajul si poteca dispar īn iarba; poteca se contureaza mai clar abia sub Vīrful lui Frate (1 524 m). Ocolim vīrful pe latura nord-estica si, trecīnd pe la capatul de sus al imensei ravene cu care īncepe valea Amaru, poposim īn saua Scrideiu, la poteca din culmea principala , unde lipseste marcajul banda rosie. Timp de mers pīna aici 5¾-6½ ore. Pīna la executarea marcajului banda rosie urmarim marcajul triunghi albastru, care īnsoteste poteca pe fata sudica a muntelui Gura Plaiului. La cīteva minute din sa trecem pe līnga un izvor, iar īn continuare strabatem de-a coasta pantele īnierbate ale vīrfului Gura Plaiului si Vīrfului Verde. Trecem pe līnga ravena unui izvor bogat (Izvorul Rece) si dupa 6½-7½ ore de la plecare iesim pe culmea principala din saua Prislop sau La Pietrele īnsirate. Aici traversam linia de culme pe līnga coasta Iradiei (est), de pe versantul gorjan pe cel transilvanean (nord); la mica departare de sa coboara spre nord izvorul pīrīului Crucea (bazinul Braia). Poteca urca prelung pe līnga doua troite mentinīndu-se pe versantul nord-vestic al Muntelui Mutu, cīnd depasim rīpele si grohotisurile de la obīrsia vaii Braita. Mai jos, la liziera padurii se observa stīnele din Braita. Poteca coteste spre nord, iese pe culme, apoi trece peste vīrful Constantinescu si se abate la dreapta coborīnd versantul estic. Dupa circa 5 minute de coborīre din vīrful Constantinescu, spre est, īntīlnim poteca Lupeni - cabana Straja (traseul 11 - marcaj triunghi albastru). Ceva mai jos se afla si drumul de tractor. Intram īn padurea de molid la dreapta si coborīm lent īnca 10 minute pīna īn poiana de la cabana Straja (1 440 m). De mentionat ca de pe culmea Constantinescu coboara si o poteca nemarcata pe la stīnele Mutu-Sohodol, pīna la Lupeni.
4. Rachiti - Runcu - Cheile Sohodolului - complexul turistic Bucium-Sohodol
Marcaj: triunghi rosu Timp de mers; 3-3½ ore Traseu accesibil vara si iarna
Cheile si valea Sohodolului - cunoscute frumuseti ale Gorjului - au devenit īn ultima vreme tot mai cautate de drumeti si chiar de catre automobilisti, mai ales dupa construirea unui cochet complex turistic īn poiana de la Bucium.
Traseul 4 īncepe din DN 67 D Tīrgu Jiu - Baia de Arama, de la indicatorul rutier spre comunele Rachiti si Runcu (km 13). Distanta de 6 km dintre drumul national si centrul comunei Runcu (cca 280 m altitudine) poate fi parcursa cu autobuzele I.T.A. Daca folosim autobuzul pīna la Runcu, atunci din centrul comunei, de la cooperativa, trebuie sa urcam pe o ulita mai bine de 1,5 km si sa trecem pe malul stīng al Sohodolului unde se afla drumul forestier si marcajul triunghi rosu.
Localitatea Runcu este vestita prin harnicia locuitorilor, prin rodnicia ogoarelor si a viilor, a padurii de castani comestibili, prin activitatea culturala, specifica zonei gorjene. Doinele runcene sīnt tot asa de melodioase ca si apa Sohodolului, iar horele navalnice ca izvoarele Gīlciomitei.
De la puntea peste Sohodol pornim spre nord si dupa cīteva minute iesim īn marginea localitatii Runcu, īn locul de unde īncepe drumul forestier Sohodol. Trecem pe malul drept al apei si dupa o curba intram direct īn chei. Peretii, la īnceput fragmentati, cuprind mai departe īn īntregime versantii si vom trece prin locuri unde soseaua si apa īsi disputa locul de trecere, contribuind īn jocul lor la frumusetea acestui parcurs. Desi īnainte sa patrundem īn chei observasem debitul mare al rīului, aici, la mica distanta de "cortina" stīncilor care ne-a separat de Runcu, constatam ca apa, putina cīta este, abia mīngīie bolovanii din albie, iar pe vreme mai secetoasa chiar dispare. Ceva mai sus vom afla explicatia acestui fenomen carstic.
Peretii cheilor se ridica vertical, mai īntīi numai la fruntea dealului Cornetu si pe ramificatiile dealului Tufoaia; pe masura ce īnaintam pe sosea peretii si grohotisurile īncing tot mai strīns si mai de aproape soseaua si albia Sohodolului. Dupa circa 1 km de la Runcu, trecem pe līnga o troita; ne aflam īn vecinatatea locului numit Lunca cu Pruni, unde au fost semnalate desene rupestre extrem de pretioase si interesante pentru stravechea cultura dezvoltata odinioara pe aceste meleaguri. Īn apropiere se deschide Pestera Popii. Drumul se strecoara pe līnga jgheaburi pīna sub peretii de la locul numit Gīrla Vacii, unde patrundem īn partea cea mai strīmta si interesanta a cheilor. Peretii cad chiar la marginea drumului, uneori se boltesc īn surplomba oferindu-i parca ocrotire. Pe versanti descoperim jgheaburi si saritori, muchii crenelate, guri de pestera. Tot urcīnd pe līnga apa Sohodolului, mica si molcoma, ne atrage atentia un vuiet puternic de ape; de sus, din clestii cheilor vine multa apa, umplīnd albia din mal īn mal; dar aici, īn dreptul peretilor de la Gīrla Vacii, debitul apei scade brusc, iar apa pleaca la vale īmputinata, firava si linistita. Daca nu sīntem avizati vom trece neobservat locul unde apele Sohodolului se īmpart pe furis īn doua suvoaie, īn care cel mai bogat fuge de lumina zilei, printr-o borta de sub drum, astupata de un gratar si patrunde īn Pestera Gīrla Vacii. Daca coborīm īn gura pesterii auzim tumultul apelor care zguduie tenebrele īmparatiei lui Hades. Ele vor aparea din nou la lumina zilei jos īn Runcu, sub forma unor suvoaie limpezi si reci ca gheata formīnd izvoarele Gīlciomitei si Runcului.
Dupa circa 200 m de la Gīrla Vacii ajungem la podul din dreptul Cuptorului, o stīnca despicata, care lasa apele zbuciumate sa treaca prin aceasta despicatura. Acest loc, ca si Pestera Pīrleazului si Pestera cu Lilieci din vecinatate, sau jgheaburile si crenelele ce se rup din dealul Poiana Muncelu produc o puternica impresie. Frumusetile continua īn lungul traseului. Apele Sohodolului cauta cale mai usoara sapind adīnc pe sub boltile peretilor īncremeniti parca de uimire deasupra suvoaielor. Pesteri, scobituri, arcade, fisuri, toate o lume aparte īn cazanul Sohodolului. Daca te apropii de gura pesterilor auzi aici soapte sau dincolo muget de ape; alte izvoare mustesc īn miezul muntilor, aratīnd cīt belsug de ape se scurge pe cai nevazute.
Dupa circa 2 km de la Runcu, la un cot al vaii, ne opreste o alta surpriza a peisajului vaii Sohodolului: un tunel natural, ale carei capete aproape ca se vad īn luciul apelor, strīnge Sohodolul de la lumina zilei si īl dijmuieste īn secret acolo unde fisuri tenebroase se deschid lacome. soseaua ramīne singura īn chei. Linistea deplina ce ne cuprinde parca ne face sa regretam tumultul voios al apelor. Mai sus cu 200 m totul reintra īn normal. Marii pereti vuiesc iarasi de fierberea pīrīului; ne aflam la partea de sus a tunelului, unde se afla Narile, cele doua guri de tunel natural prin care luneca implacabil Sohodolul. Aici, pe malul cu iarba, adasta drumetii obositi parca, dar īncīntati de lantul de frumuseti de pīna aici. si ridicīnd ochii peste peretii vinetii, uneori galbeni ai cheilor, zarim tocmai sus pe azurul cerului decupat de stīnci arcada Inelul de Piatra ce pare ca vegheaza de acolo supunerea Sohodolului. Trecem podul si iata-ne din nou pe malul drept al Sohodolului, la capatul de sus al cheilor, aproape de km 3 al drumului forestier. De aici īn sus strabatem pe vale īnca 3,5 km prin padurea īn care fagul alterneaza cu castanul si nucul, apoi prin poiana La Caldare. Īn stīnga se afla deschizatura Pesterii de la Caldare. Interesul ne este stīrnit din nou, dar pentru scurt timp, de Cheile Vidrele, miniatura a Cheilor Sohodolului, taiate īn calcare vinetii si continuate cu roci cristaline, unde apa bubuie parca īntre bolovani imensi. Dupa aceste chei scurte, iesim īn largul poienii Bucium, pe pajistea careia se īnsira casutele, vilele si restaurantul complexului turistic Bucium-Sohodol (400-420 m altitudine).
5. Complexul turistic Bucium-Sohodol - saua Dilma Cazuta - motelul Valea de Pesti
Marcaj: triunghi rosu Timp de mers: 7-8 ore Traseu greu accesibil iarna
Complexul turistic Bucium-Sohodol (400-420 m alt.) poate fi folosit ca punct de plecare īn traversarea Muntilor Vīlcan, prin zona centrala. Īn prima parte a traseului si cea mai lunga, urcam pe valea Sohodolului, apoi atingīnd cea mai joasa curmatura din culmea principala a Muntilor Vīlcan (Dīlma Cazuta, 1 152 m) coborīm spre motelul Valea de Pesti, cea de a doua parte fiind mai scurta.
Parasim complexul turistic din poiana Bucium si pornim pe drumul forestier spre nord. Imediat ce intram īn padure, valea se īngusteaza. Coastele muntilor sīnt aspre; albii seci īntretaie calea. Torentii Gīrbovei, Pīrīului Sec si Vaii Rele devin periculosi īn timpul ploilor mari, cīnd suvoaiele arunca bolovani grei īn cale.
Dupa trecerea Vaii Rele, īn apropierea careia se afla Pestera Izbucul Muschiat, drumul īnsoteste malul sting, evitīnd peretii care se prabusesc din Pratelii Plesii. Intram īn zona cheilor de la Patrunsa, foarte interesante si atractive. Pe dreapta se afla Pestera Toaia Neagra. Pe malul opus se afla pesteri sapate īn pereti (Pestera Adīnca, Pestera de la Iad, Pestera Patrunsa), iar de sub borte izbucnesc pīnze de apa limpede: sīnt izvoarele de la Patrunsa, ape subterane venite probabil din carstul Muntelui Plesa, ape care īmbogatesc zestrea Sohodolului. Urcam īn continuare pe drum, pe līnga pinteni zimtati; la gura pīrīului Prajele ajungem la izbucurile Prajelelor. Tot pe versantul drept, o serie de izvoare coboara zgomotos pe līnga stīncile ce marginesc albia si se aduna īn Sohodol.
Dupa mai bine de o ora de la plecare trecem pe līnga cantonul silvic, apoi prin spintecatura din stīnca, prin care se strecoara drumul, razbind la gura vaii Gropu cu Apa (Plescioara). Valea se mentine strīmta din dreptul Bulzurilor, pīna la cabana forestiera Dra-gomanu, apoi īncepe sa se deschida īn lunci bogate īn vegetatie. La 1,3 km de la Dragomanu, īn peretii Plescioarei se afla pesterile Contului si Maruilor. Īn aceste locuri Sohodolul curge linistit, iar afluentii au vai mai largi, uneori cu versanti defrisati. (De la complexul turistic pīna aici am strabatut 9,5 km). Lasam o ramificatie a drumului pe Valea Podului, traversam apa Jeleselul (Jales), apoi depasim locul unde se afla cabanele forestiere Gura Vaii si steau. Dupa cca 13 km de mers de la complexul Bucium-Sohodol sosim la cabana si magazinul forestier Pescaru, cea mai importanta asezare a muncitorilor forestieri din bazinul Sohodolului. Īn vecinatate se aduna apele pīraielor Sohodol (Pescaru), sigleu si Ceceruia.
Reluam traseul pe drumul forestier, lasīnd īn dreapta o ramificatie spre valea Pescaru. De aici spre izvoare, localnicii numesc pīrīul sigleului Pescaru de Apus. Dupa un scurt parcurs lasam pe stīnga cabanele forestiere de la Albele, iar īn aval de confluenta pīraielor sigleu si Izvoru, trecem pe dreapta vaii. Urmarim serpentinele pe coasta pīna ce revenim la firul vaii Izvoru. Am ajuns la podul Ceceruia, situat cu cca 100 m diferenta de nivel mai sus de podul dinaintea serpentinelor. Aici sīntem la 18 km de Complexul Bucium-Sohodol. Trecem pe malul stīng, loc unde parasim soseaua. O poteca firava urca īn apropierea pīrīului Izvoare, la stīnga; apar mai frecvent si semnele marcajului triunghi rosu. Urcusul este pieptis, prin padure. Poteca se departeaza treptat de firul apei (aceasta ramīnīnd pe stīnga noastra) si dupa cca 160 m diferenta de nivel iesim īntr-o defrisare la o bucla a drumului forestier Turbanu (cca 1 040 m alt.). Din acesta se desface, la stīnga, un drum bine īntretinut, din care porneste o ramificatie mai putin umblata, ce taie, la rīndul sau, o serpentina prelunga pīna īn saua Dīlma Cazuta. Ca sa scurtam traseul urcam īn continuare pe poteca, lasīnd atīt drumul Turbanu, īn stīnga, cīt si drumul spre sa, īn dreapta. Dupa cca 45 m diferenta de nivel sosim īn poienita cu banca din saua Dīlma Cazuta, unde vine si drumul forestier. Ne aflam pe culmea principala a Muntilor Vīlcan, īn punctul cu cea mai joasa altitudine.
Fig 03
Ultima parte a traseului 5 urmareste aproape continuu drumul forestier, spre motelul Valea de Pesti. Drumul coboara īn serpentine prin padure. Dupa circa 2 km din sa traverseaza izvorul Dīlmii, se redreseaza apoi pe malul drept la vale si iese la larg īn Valea de Pesti (Arcanu). De la casele de la Bordu Maurului pīna la motelul Valea de Pesti, mai avem de parcurs 1,3 km pe drumul forestier Arcanu. Motelul este situat la 910 m altitudine, cu circa 35 m deasupra nivelului lacului de acumulare si la 2,7 km de DN 66 A din valea Jiului de Vest.
6. Manastirea Tismana - Muntele Cioclovina - Muntele Bou - saua La Suliti - Pasul Jiu-Cerna -casa de vīnatoare Cīmpusel
Marcaj: triunghi rosu pe fond albastru[10] Timp de mers: 9-10 ore Traseu recomandat numai vara
Traseul 6, unul din cele mai frumoase din Muntii Vīlcanului, este un vechi drum pastoral ce leaga tinuturile Tismanei cu plaiurile Oslei, Godeanului si Retezatului. Prin īnlocuirea liniei ferate īnguste de pe valea Tismanei cu drumul forestier, traseul la Plaiul Paltinei a devenit practicabil pentru mijloace de transport auto. Vechiul drum pastoral si al pandurilor lui Tudor Vladimirescu īsi mentine īnsa farmecul si a fost recent marcat de echipajul pionierilor din Celei (judetul Gorj).
Autobuzele I.T.A. Tīrgu Jiu - Tismana ne lasa la locul de parcare, unde īncepe drumul forestier pe valea Tismanei. Trecem prin fata restaurantului complexului turistic Tismana, apoi urmarim drumul si marcajul triunghi rosu pe malul stīng al apei. Īn poienite se vad cīteva vile, iar ceva mai sus baracile complexului hidroenergetic Motru - Tismana - Bistrita. Dupa circa 1 km de la statia I.T.A. trecem pe malul drept, iar dupa 30 m de la pod ajungem la punctul de ramificatie. Un indicator cu sageata ne īndreapta la stīnga, pe poteca. Urcusul īn padure este prelung si greu, iar serpentinele se īnscriu pe o culme priporoasa. Dupa circa 20 minute de urcus traversam un drum al santierului, care vine din valea Dosul Cioclovinei; regasim poteca īntrerupta de rambleu si urcam tot pe culme pīna īn luminisul cu troita Cioclovina (25 min., 450 m alt), loc de unde avem o priveliste frumoasa spre manastirea Tismana. Urcusul continua pe culme, apoi pe versantul estic al ei, pe la banca schitului. Īn apropiere se afla un sipot (545 m alt.). De aici urcusul este mai domol; traversam prin padure doua pīrīiase, apoi ne apropiem de pīrīul Cioclovina si patrundem īn poiana schitului Cioclovina (timp de mers 1¼ -1½ ore; cca 590 m alt.). Īnainte de schit traseul marcat se abate spre stīnga pe o poteca firava, dar poteca buna īncepe de la chiliile schitului si intra orizontal īn padure, spre vest. Dupa cīteva zeci de metri regasim marcajul. Ne mentinem pe curba de nivel (spre vest) si dupa 7- 8 minute intram pe un fagas de caruta. Dupa o bucla scurta marcajul paraseste drumul de caruta; urcam usor spre dreapta si traversam un izvor. Continuam traseul pe poteca īngusta, trecem peste un alt drum de caruta (timp: 1¾-2 ore; 645 m alt). Spre valea Pocruia se deschide o larga priveliste. Īn continuare poteca larga, numita Plaiul Tismana - Oslea, nu mai prezinta dificultati de orientare.
Fig 04
Īn zona defrisata de pe Muntele Cioclovina s-a instalat un tufaris bogat īn fragi. Poteca vizibila urca īn saua Cioclovina īnsemnata cu doi fagi falnici līnga o pepiniera. Depasim succesiv sei si mici vīrfuri. Dupa circa 2½ ore de la plecare traversam saua La Teiul si Fagul cu Gīlca, apoi Poiana Frumoasa cu privelisti pitoresti spre valea Tismanita (est). Poteca larga trece pe versantul estic si atinge culmea īn saua Piatra Taiata, īn care se afla o stīnca izolata. La nord de stīnca se ramifica, la stīnga, o poteca ce trebuie evitata. Urmeaza un urcus mai accentuat pe culme pīna īntr-o noua poiana, pe care coborīm īn panta domoala, apoi un pilc de padure si poiana La Pojo-rīta, de unde se desprinde la stīnga o alta poteca; aici se afla un mic refugiu. Timp de mers: 3-3¼ ore; 1 100 m altitudine. Ocolim pe la est culmea Paltineiului, patrunzīnd īn padurea taiata de la izvoarele Paltineiului, unde gasim un sipot. Īn partea de nord a taieturii, pe vīrful Paltineiul, se vad potecile muncitorilor forestieri care fac legatura cu drumul de pe valea Paltineiu (dreapta), īn punctul La Icoane reintram īn padure, coborīnd panta mare. Din saua putin adīnca īncepe un urcus mai prelung prin padure. Dupa circa 4½ ore de la plecare iesim īn poiana Muntelui Carpinei, īn care se afla o stīna. Poteca se mentine pe liziera estica, apoi reintra īn padure pe Muntele Frumosu. Strabatem poiana cu ruine, apoi o sa cu poiana si, urcīnd usor, ajungem la golul Muntelui Frumosu de la obīrsia vaii Les pe-zel, unde se poate instala cortul (timp de mers 5-5½ ore).
De aici se desfasoara o larga priveliste spre Piatra Borostenilor si spre īnaltimile golase ale Muncilor Mehedinti avīnd īn prim plan Piatra Closanilor. Poteca larga trece de izvorul Lespezelului si strabate poienile numite la Bordei. Poteca urca pieptis pe culme īn faget si dupa 3-4 minute de la poiana ajunge la o ramificatie: poteca vizibila duce la dreapta la stīna Bou. Cea care urca direct pe panta este utila traseului nostru si iese dupa cīteva minute la golul de munte, līnga un sipot (timp: 5½- 6¼ ore). O curba larga spre stīnga si iata-ne īn sfīrsit pe un munte cu perspective largi; de pe versantul vestic al Muntelui Bou se etaleaza Piatra Closanilor, izvoarele Motrului, culmea scunda a Muntilor Mehedinti si, dincolo de ea, spinarile īnalte si prelungi ale Muntilor Godeanu. Oslea apare aici doar cu vīrful Pestisanu. Poteca īnconjura ca un brīu Muntele Bou, pe sub stīncariile vīrfului (1 671 m alt.) si coboara lent prin padure īn saua nordica cu poiana. Depasim un vīrf mic ocolindu-l pe la vest si iesim din padurea de carpen īn curmatura Gropilor (timp: 6½-7¼ ore; 1 505 m altitudine). Privelistea splendida asupra abruptului sudic al Muntilor Pestisanu - Oslea si īndeosebi asupra vaii Gropilor (izvoarele Bistritei) ne īmbie la un popas.
Curmatura Gropilor se remarca prin stīncarii pe līnga care poteca serpuieste elegant; urmeaza urcusul cel mai important, pe fata sud-vestica a Muntilor Pestisanu, pe sub Piatra Traznita si peste ravenele care marcheaza izvoarele Motrului. Razbatem pe culmea principala Oslea - Mehedinti, īn saua La Suliti (timp: 7¼-8½ ore; 1 703 m).
Trecerea de la peisajul culmilor sudice, domoale, punctate de cusmele putin stīncoase la fantastica feerie a marilor īnaltimi si a splendidelor vai Cerna si Jiu este spectaculoasa. Rareori īn excursiile din Carpati ne este dat sa īncercam aceasta explozie de frumuseti care ne face sa uitam de timp, de lungimea traseului, de noaptea ce se apropie. Lasam privirea sa mīngīie culmile masive si greoaie ale Godeanului, Galbenei, Sturului, Paltinului si sa descifreze stralucirea de argint a Stanuletilor si Iorgovanului, īnchisa privirilor de culmile unduios rīnduite din abrupturile Oslei se ghiceste Scocul Jiului, iar Cerna, rīu de balada, trimite un joc de creste daltuite - Ciucevele - anume īmplīntate īn covorul fagetelor ca sa tainuiasca jocul de-a v-ati ascunselea al apelor, cīnd la lumina cīnd īn īntunericul pamīntului.
Pe platoul Sulitilor poteca se pierde, asa ca vom īnainta pe versantul nordic coborīnd usor spre N-NV pīna ce firul potecii prinde contur (marcaj rar). Coborīrea se accentueaza pe Muntele sarba. Īnainte de a intra īn padure se ghiceste īn stīnga, partial ascunsa, stīna sarba. Practic culmea coboara printre pīlcuri de carpeni pīna īn saua sarba. Din saua sarba coborīm la stīnga si intram īn desimea padurii de brad. Poteca trece pe flancul drept al vaii seci cu īnclinare spre izvoarele Cernei si ocoleste pe la poale muntele Gīlma Ratii; trecem spre dreapta printr-o mica strunga si iesim īntr-o poiana lunga, mocirloasa, īn care se vad calcare; acum urcam prin mijlocul poienii la stīna si Lacul Ratii (timp: 8-9 ore); poteca neclara aici urca direct la est īn Pasul Jiu-Cerna (1 330 m alt.) aflat īntr-o sa īmpadurita.
De partea cealalta a pasului, poteca coboara printr-o zona unde musteste apa iesind pe la izvorase īn poiana Soarbele (1290 m alt); aici se vede capatul superior al drumului forestier Scocul Jiului de Vest. Coborīm pe drum 3-4 minute la poiana din gura vaii sarba, prin care ajunge scurtatura din saua sarba, apoi traversam pīrīul si coborīm pe sosea īnca 15-20 minute pīna la poiana Cīmpusel. Casa de vīnatoare se afla la circa 180 m spre sud pe ramificatia drumului (circa 1 180 m altitudine).
7. Casa de vīnatoare Cīmpusel - Muntele Coada Oslei - saua Groapa Nedeutii - La Bīrloaga -valea Bistritei - Pestisani
Marcaj: triunghi rosu Timp de mers: 11-12 ore Traseu accesibil numai vara
Traseul 7 este recomandat numai īn sensul descris. Prima parte a itinerarului este un urcus greu spre creasta Oslei, urmata de o coborīre solicitanta. Ultima parte a traseului, circa 23 km, se parcurge pe drumul forestier de pe valea Bistritei si care, pe līnga frumuseti specifice, ofera si posibilitati de adapost.
Ţinīnd seama de durata mare a traseului trebuie sa pornim la drum cīt mai de dimineata. De la casa de vīnatoare Cīmpusel (1 180 m alt.) traversam pīrīul stirbu prin spatele casei si urcam cīteva minute pe malul īnclinat al vaii ca sa iesim īn poiana unei plantatii. Strabatem spre sud tot platoul plantatiei prin mijlocul poienii si intram īn padure. Marcajul urmareste o poteca neclara, mai īntīi paralel cu firul vaii stirbu, apoi se abate la stīnga, pe coasta, īn unghi de 45° īn urcus greu. Pe directia marcajului numeroase semne ciobanesti usureaza posibilitatea de orientare spre culmea Muntelui stirbu pe care o atingem dupa 35-40 minute de la plecare. Prin taietura de padure, pe flancul estic al Muntelui stirbu ne apare o priveliste splendida spre Muntii Piule-Iorgovanu si spre Coada Oslei. Urcam pe culme aproape de limita superioara a padurii si ne abatem cīteva zeci de metri pe flancul vestic, unde poteca este mai clara. La limita padurii poteca se pierde īn iarba. Urcam direct pe panta la culme si regasim marcajul pe pietre (pīna la stīna stirbu 1-1¼ ora timp de mers). O priveliste exceptionala se deschide spre Sturu, Piatra lui Iorgovan, caldarea Gauroane, Scocul Albelor si Piule. De aici se vad crenelurile crestei Oslea si plaiurile sale īncīntatoare, ce se lasa rīnduite si lin spre covorul padurilor.
Reluam urcusul pe culmea acoperita de brusturi si dupa 5-6 minute ajungem la poteca nemarcata ce īnconjura ca un brīu tot Muntele Oslea.
Urcam direct spre sud. Īn dreptul nostru se ridica vīrful Oslea sau Aria Mare (1 946 m alt.). Urcusul continua direct pe panta pīna īn dreptul bordeiului stīnei stirbu. De unde īncep "seninarile" cotim la stīnga, urcīnd pe poteca ce se apropie treptat de creasta īn saua Coada Oslei, sa situata la sud-vest de vīrful cu acelasi nume.
Dupa circa 2 ore de la plecare poposim pe creasta Oslei la 1 835 m alt, punctul cel mai īnalt de pe traseul 7. Privelistea este de o frumusete rara. Din nou, dar mai amplu, se vede Retezatul de la Stanuletii Mari la Piule si chiar fruntile Pelegii si Papusii. Spre sud se īntinde valea Bistritei gorjene, la obīrsia careia se īnalta ca un cucui cusma numita de ciobani Cuiul Popii. Daca īntregim turul de orizont cu vīrfurile culmii principale ale Muntilor Vīlcan - Arcanul si Nedeia, evidentiate prin masivitate si īnaltime, dar mai ales cu creasta si abrupturile Oslei, o Piatra a Craiului maret semetita la izvoarele Bistritei, Jiului de Vest, Motrului si Cernisoarei, putem fi convinsi ca am vazut unul din cele mai splendide peisaje din Carpati.
Īncepem coborīrea. Prima parte este grea si pe vreme nefavorabila chiar periculoasa. Din sa coborīm pe versantul sudic al Oslei īmpestritat cu stīnci si ne īndreptam piezis la stīnga. Trecem īn dreptul unei muchii īnguste pe care poteci mici de capre deseneaza o bucla si traversam capatul unei ravene destul de adīnci si cu marginea neconsolidata. Dincolo de ea apare o noua muchie īngusta, pietroasa, apoi panta se mai domoleste si iesim pe culmea principala, care leaga vīrful Coada Oslei cu vīrful Nedeia prin Groapa Nedeutii. Pe aici, īn viitor, va fi trasat si marcajul cu banda rosie.
Coborīm pe creasta si dupa circa 25 de minute, avīnd īn fata o īnaltime īnsemnata cu un grup de stīnci, ne abatem usor pe versantul sud-vestic, trecem printr-o sa care desparte īnaltimea stīncoasa de Piatra Rupta, unde se leaga si poteca de la stīna Cuiul Popii. Urmeaza o noua coborīre pe panta cu iarba si grohotis. Marcajul apare pe trunchiurile carpenilor, pe la izvoarele Bistritei si apoi la cele ale Nedeutii, ambele foarte apropiate de linia de creasta si dupa o muchie calcaroasa īn forma de lama ajungem īn curmatura Groapa Nedeutii (timp de mers: 2½-3 ore). Aici poteca de pe creasta principala Oslea - Vīlcan se desface spre sud-est, iar poteca spre valea Bistritei se contureaza la liziera padurii, pe curba de nivel, la dreapta.
Pornim deci la dreapta pe liziera padurii; primul semn triunghi rosu, dincolo de Groapa Nedeutii, apare pe un fag rupt la jamatate. Poteca devine clara si ocoleste Muntele Nedeuta prin sud fie prin padure, fie pe deasupra limitei sale. Poteca serpuieste prin poieni, la limita codrilor Bistritei, lasīndu-ne sa admiram marile abrupturi ale Oslei, cusma muntelui Bou si Piatra Borostenilor. Pe parcurs īntīlnim izvoare cu apa rece si traversam ogase. Sus pe coasta o serie de stīnci, plastic numite Pietrele Cazute, stau parca gata sa se pravale peste poteca noastra.
Dupa aproape o ora de mers din Groapa Nedeutii, traversam pe la obīrsia izvorului Negoiu, iesim din nou la golul de munte spre sud, la stīna Varateca Nedeii; coborīm la limita padurii īntr-un loc unde lipsesc stīlpii de marcaj si deci si orientarea este mai dificila. Mai jos de stīna poiana cu brusturi se īnfunda īn padure. Marcajul paraseste culmea si se abate la stīnga (sud-sudest) fara o poteca clara, afundīndu-se īn padurea deasa. Locurile sīnt salbatice si aproape neumblate. Marcajul apare rar, īnsa la timp, ajutīndu-ne sa mentinem directia piezisa: nici pe curba de nivel, nici direct pe panta īn jos. Treptat apar urme pe poteca si marcajul se īndeseste. Cīnd panta se domoleste trecem pe līnga o balta īn padure si dincolo de ea, la sud, ajungem la limita taieturii numita La Bīrloaga. Aici marcajul se pierde datorita numeroaselor scurtaturi, dar vom putea coborī usor pe fagasul de corhanire, apoi pe drumul de tractor ce coboara la stīnga, afundīndu-se pe firul unui pīrīias. Urmarind firul pīrīiasului iesim īn īngusta si abrupta vale a Bistritei, mai jos cu 50 m de cabana forestiera La Bīrloaga (timp: 5½- 6¼ ore; circa 720 m alt); sīntem pe drumul forestier la km 21, unde se afla o rampa pentru īncarcat busteni.
Ne continuam traseul pe drumul forestier. Vom aminti pe scurt locurile mai interesante pe acest drum. La km 20 se afla cascada Bistritei īncadrata de o cheie scurta. La mica distanta drumul trece pe malul stīng; urmeaza un defileu cu mici cataracte precedate de un perete pe care se profileaza o stīnca curioasa. De la casa parasita de pe malul drept se ramifica drumul forestier Rachitaua - Lespezel (timp 6¼-7 ore; 650 m alt). La 200 m īn aval de ramificatie, trecem pe līnga un magazin alimentar al muncitorilor forestieri, urmīnd ca de aici sa patrundem īn Cheile Bulzului (Pristolului). Pe distanta mica se īntinde un spectaculos defileu īn care apa tumultuoasa a Bistritei cade din cascada īn cascada, īnclestata īntre Cotoarele Bulzului (est) si Cotoarele Tarnitii (vest). Apa trece printr-o arcada iesind īnspumata pīna la gura vaii Salcia, loc de unde albia Bistritei se largeste. Pe stīnga drumului (km 14,5) se afla cantonul forestier Geamanu. Mai departe, de la gura vaii Varatecu (est) intram īn zona viitorului lac de acumulare al sistemului hidroenergetic Cerna - Motru - Tismana - Bistrita. Deocamdata drumul si marcajul trec pe līnga apa, īnsa īn viitor ele vor ocoli pe noua sosea de contur a lacului, sus pe versant.
Coborīm mai departe pe drumul forestier, pe la gura vailor Lupului si Gruiului Mic; la km 13 ajungem la gura vaii Vīja, pe care porneste un drum forestier (traseul 8). Īn continuare sīntem īnsotiti si de marcajul cruce rosie (traseul 8). La km 12,5 se remarca cabana forestiera Vīja, cu magazin alimentar. Īn vecinatate, acolo unde stīncile tind sa sugrume Bistrita, se ridica barajul viitorului lac de acumulare. La km 10,8 ajungem la gura vaii Frasinul, loc unde traseul 8 (marcaj cruce rosie) o ia spre Tismana.
Traseul 7 se mentine pe valea Bistritei, strecurīndu-se prin strunga din dreptul Muntelui Banita. soseaua trece prin despicatura ramasa de la vechea cale ferata forestiera, iar alaturi apa Bistritei "fierbe" īn repezisuri. Depasim bocsele de mangal de la km 10, apoi Cheile sireanga si, aproape de iesirea din munte, trecem pe malul drept, pe care-l urmam pīna īn satul Gureni. De aici parasim drumul si, mergīnd pe līnga linia de telefon, strabatem cca 3 km pīna la statia I.T.A. din centrul comunei Pes-tisani.
8. Manastirea Tismana - pīrīul Ponorici - valea Bistricioarei - valea Bistritei - valea Vīja - valea Girbovu - Scocul Jiului - cabana Cīmpu lui Neag
Marcaj: cruce rosie: Tismana - Scocul Jiului; triunghi rosu: Scocul Jiului - Cīmpu lui Neag Timp de mers; 12-14 ore Traseu recomandat numai vara
Acest traseu lung si cu denivelari mari poate fi īmpartit īn doua etape, cu īnnoptare la una din cabanele santierului hidrocentralei de pe Bistrita.
I. Manastirea Tismana - pīrīul Ponorici - valea Bistritei (la gura pīrīului Frasinu)
timp de mers: 5¼-6 ore
II. Valea Bistritei (la gura pīrīului Frasinu) - valea Vīja - saua Prisloapele Mici - pīrīul Gīrbovu - Scocul Jiului de Vest - cabana Cīmpu lui Neag
timp de mers: 7-8 ore
Īntr-o alta alcatuire traseul 8 se poate combina cu traseul 7 īn felul urmator: manastirea Tismana - pīrīul Ponorici - S.A.M. Vīja pe valea Bistritei (marcaj cruce rosie; timp: 5-6 ore), apoi coborīm pe valea Bistritei la Pestisani (marcaj triunghi rosu; timp 4- 4½ ore; vezi si schita de la p. 50).
Punctul de pornire pe traseul 8 īl constituie capatul liniei I.T.A. de līnga manastirea Tismana. Marcajul īncepe de la podul de peste pīrīul Tismana, īn padurea de pe malul stīng. Poteca urca pe coasta pe deasupra unei case, apoi mai accentuat pe versantul vestic al dealului Eroni, trecīnd prin punctul Scara Mītii; treptat fagul este īnlocuit cu castani comestibili si nu putini sīnt arborii seculari (indicator de directie spre Eroni). De la obīrsia pīrīului Eroni cotim spre nord īn apropiere de padurea de liliac (Ia ramificatia spre padurea de liliac se afla un alt indicator). Poteca trece printre doline si coboara scurt īn valea Ponorici (Piscurilor) la drumul forestier. Urcam pe drum spre nord-vest si dupa 1½-1¾ ora de la plecare ajungem la cabana forestiera Piscuri (cca 590 m alt.). Parasim drumul si pornim pe poteca spre gura Pesterii Gura Plaiului, monument al naturii. Īn apropierea ei se afla stīna Oprita. Marcajul cruce rosie urmareste spre izvoare firul vaii Pīrgavu, o ia spre nord, apoi spre nord-est, pīna pe cumpana apelor Padina Gravurilor; īn dreapta, la sud, se afla stīnele de la Piatra Pīrgavului. Trecem prin Ponor, adevarata rascruce de drumuri ciobanesti aflata la capatul drumului forestier Topesti-Ponor. Dupa circa 1 km de mers spre est-sud-est ajungem la ramificatia drumului forestier. La stīnga, pe izvorul Ponorului, se afla casa silvica si pepiniera Ponor. Parasim drumul forestier si urcam la casa silvica Ponor (timp de mers pīna aici: 2½-2¾ ore; cca 790 m alt.). Dupa un scurt popas urcam usor īn curmatura Ponorului si coborīm spre nord pe panta iute, prin padure pīna la firul vaii Bistricioara unde se afla santierul hidrocentralei Bistricioara (timp de mers: 3-3¼ ore). Mergem pe drumul forestier īn amonte si de la indicatorul de marcaje parasim valea Bistricioarei urcīnd aproape 350 m diferenta de nivel pīna īn saua Padisului sub abrupturile Pietrei Borostenilor. De aici coborīm la izvoarele pīrīului Frasinul līnga cabana forestiera. Coborīm pe valea Frasinul, calauziti de marcaj si ajungem īn valea Bistritei unde intram pe drumul forestier īn curs de modernizare. Pe portiunea gura pīrīului Frasinului - gura pīrīului Vīja este marcaj dublu: cruce si triunghi rosu. Urcam spre barajul Hidrocentralei Bistrita avīnd linga drum albia īnspumata a rīului. Dupa cca 20 minute depasim locul īn care se afla cabana forestiera si magazinul Vīja si ajungem la gura vaii Vīja.[11] Īn acest punct drumul forestier se bifurca. Drumul principal urca pe valea Bistritei, unde se afla si marcajul triunghi rosu (traseul 7), īn timp ce drumul forestier secundar de pe valea Vīja serveste traseului nostru. Urcam pe acest drum cca 1½ ora pīna la cabana forestiera Galbenu unde ajungem dupa 7 ore de mers de la Tismana.
Ajunsi la gura vaii Galbenul parasim drumul forestier si urcam prin padure pe Cracul Vījii. Plaiul īncepe de līnga apa Galbenul si razbate īn golul Muntelui Prisloapele Mici. Printr-un urcus lung si obositor strabatem o diferenta de nivel de cca 700 m si iesim īn saua Prisloapele Mici. Privelistea splendida asupra vīrfurilor Nedeia si Coada Oslei, asupra masivului calcaros Plesa - Piule, asupra Custurii si Gruiului ne īmbie la un popas. Din saua larga si īnierbata, unde īntīlnim poteca de culme principala Vīlcan - Oslea coborīm domol spre nord-est pe poteca aproape paralela cu cea de culme. Aceasta poteca, mai putin frecventata, se pierde uneori īn pajistile nord-vestice ale Muntelui Prisloapele Mari; la jumatatea coborīrii īntīlnim o stīna, reper sigur al traseului nostru īnainte sa patrundem īn padure. Dupa un arc de cerc aproape la 160°, īntre saua Prisloapele Mici si stīna, ne īndreptam pe culmea ce se lasa īn panta iute de la stīna spre vest, pīna īn valea Prisloapele.
Dupa cca 30 de minute de coborīre prin padure ajungem īn drumul forestier din valea Prisloapele; de aici continuam coborīrea pe sosea circa 800 m si ajungem īn valea Gīrbovu, la cabana forestiera Gīr-bovu (9¾-10½ ore). Pe masura ce ne apropiem de Scocul Jiului de Vest traseul devine mai interesant. Astfel, dupa circa 2 km intram īn Cheile Gīrbovului, unde apa pīrīului sare īn mici cascade, iar peretii sīnt īnalti si malurile strīmte. Drumul coboara pe panta mare pentru a ajunge īn valea Jiului (timp parcurs: 10¾ ore). La rascruce ne despartim de ultimul marcaj cruce rosie. Aflate la hotarul muntilor Vīlcan si Retezat, Cheile Scocului (Jiului de Vest) sīnt la fel de strīmte si īntortocheate ca si Cheile Gīrbovului.
Coborīm pe drumul forestier odata cu semnele marcajului triunghi rosu pīna īn Cheile Scocului, admirīnd locurile salbatice prin care apele Jiului, tot mai bogate, sar peste praguri. Dupa cca 2 km peretii cheilor se retrag; coastele muntilor Plesa si Ciocanele Tinului sīnt aspre, cu plantatie tīnara de faget. Trecem pe malul drept līnga cabana forestiera Rastovanu si urmarim drumul care se strecoara pe sub ramurile fagilor.
Iesim īn poiana, odata cu panglica drumului si trecem, dincolo de gura vaii Buta, pe malul stīng. Drumul forestier se departeaza de rīu si ocoleste spre ramificatia drumului forestier ce duce spre Buta, spre stīnga, īn amonte, pe Valea Mariii. Īn punctul de ramificatie remarcam indicatorul de marcaj spre cabana Buta. Coborīm pe drumul principal pe marcaj comun triunghi rosu, cruce rosie, trecem Jiul de Vest pe malul drept si dupa o scurta odihna la sipotul din apropierea Pesterii Alunii Negri (Ia dreapta, īn padure) pornim pe drum spre cabanele forestiere si colonia de la Cīmpu lui Neag, acolo unde īntoarce cursa de autobuze Lupeni - Cīmpu lui Neag. Pīna īn comuna Cīmpu lui Neag mai avem de parcurs cca 3 km pe drum comunal. La intrare īn comuna drumul este modernizat. Īn centrul comunei se afla ramificatia si indicatorul spre cabana Cīmpu lui Neag. Cotim la dreapta, trecem Jiul de Vest si urcam pīna la cabana pe līnga apa pīrīului Pribeagu.
9. Cabana Cīmpu lui Neag - Scocul Jiului - casa de vīnatoare Cīmpusel
Marcaj: triunghi rosu Timp de mers: 4-5 ore Traseu greu accesibil iarna
Scocul Jiului de Vest a intrat īn traditia drumetilor ca unul din cele mai spectaculoase itinerare atīt prin peisajele splendide ce se īnlantuie pe tot parcursul, cīt si prin posibilitatile de acces spre o serie de obiective turistice din Muntii Vīlcan si din Muntii Retezat.
De la cabana Cīmpu lui Neag (850 m alt.) coborīm pīna īn centrul comunei Cīmpu lui Neag, īn apropiere de statia de autobuz. Aici se afla un indicator turistic: triunghi rosu spre Cīmpusel si cruce rosie spre cabana Buta. Pe portiunea de īnceput a traseului ambele marcaje īnsotesc soseaua. Dupa ce parcurgem cca 1 km pe drumul national asfaltat, urmeaza o portiune de 3 km neasfaltat. De aici, unde se afla un punct alimentar si statia terminus a liniei auto Lupeni - Cīmpu lui Neag, drumul forestier continua pe vale pīna la Cīmpusel, cale de mai bine de 14 km. Trecem pe līnga sipotul de unde porneste poteca spre Pestera Alunii Negri. Traversam Jiul, intrīnd īn lunca larga si neteda de la gura Vaii Mariii, de unde porneste traseul spre cabana Buta (marcaj cruce rosie). Mentinem traseul pe valea Jiului urmarind soseaua pīna la gura vaii Buta.
Īn acest loc trecem pe malul drept al Jiului si lasam īn stīnga drumul forestier de pe valea Rastovanu. Valea Jiului, pīna acum larga, se īngusteaza si devine din ce īn ce mai salbatica. Lunca īnsoteste Jiul īnca 3 km, apoi versantii se apropie tot mai mult, mai aspri, īn special la nord, unde muntele Plesa īsi arata stīncile. Undeva mai sus, acolo unde patrunde si un drum lateral pe valea Plesa, se afla conacele pentru fīn ale locuitorilor din Cīmpu lui Neag. Muntii Vīlcanului, pīna acum acoperiti de padure, īncep sa-si dezvaluie portiuni de pasune vazute peste taieturile de padure. La cca 2 km de la gura Butei (cca 1¾ ora de la plecare) īntīlnim cabana forestiera Rastovanu, īn dreptul careia trecem Jiul pe malul stīng, īncepīnd de aici valea īsi schimba aspectul. Intram īn cheile salbatice ale Scocului Mare, care se īnsira cu mici largiri pīna catre Cīmpusel.
Dupa o serie de coturi strīnse īntre versanti īnclinati si īmpaduriti, īn calea noastra apar stīnci si pereti cu polite sau jgheaburi. Cīnd ajungem la gura vaii Gīrbovu, pīrīu navalnic ale carui ape bogate taie chei la fel de spectaculoase, ne gasim īn punctul cel mai īngust al Scocului Jiului. Drumul forestier se sprijina pe parapetul stirbit pe alocuri de vīltorile īnspumate. Īn punctul de confluenta (970 m alt.), situat la cca 2¼ ore de mers, se ramifica la stīnga drumul forestier Gīrbovu (traseul 8).
Continuam urcusul pe soseaua īn lungul Scocului Jiului, strecurīndu-ne pe līnga peretii cheilor de la gura vaii Bou, afluent al Jiului tot din sud, la fel de bogat īn ape. si pe aceasta vale urca un drum forestier interesant. La nord se ridica salbatic stīncariile si padurea din Dīlma Mare si Plesa. Drumul forestier, destul de stricat īn aceste locuri, coteste brusc īn jurul unei lame de calcar, apoi merge pe līnga peretii tot mai scunzi. Dupa cca 2,7 km parcursi prin cheile Scocului Mare, valea se largeste brusc īn īnsorita si frumoasa lunca de la Cīmpu Mielului (1 130 m alt; 3-3½ ore de la plecare). La stīnga, spre sud, se zaresc crīmpeie din culmea īnalta a Oslei, īn timp ce spre nord, peisajul ne incinta: scocul Urzitorului, o rīpa īntortocheata ce ascunde potecuta spre secretele unor saritori si avenul de la Stīna Tomii, apoi mai sus, pe coaste, abrupturile calcaroase stralucesc pīna spre crestele Plesii. Strabatīnd īn lung Cīmpu Mielului, lasam la stīnga o ramificatie a drumului spre Pīrīul lui Stan si intram īn alte strīmtori ale Scocului Mare. De data aceasta cheile sīnt mai īnguste si īncing o vale seaca. Dealtfel de aici spre Cīmpusel vom observa ca apa se vede mai mult la gura pīraielor ce vin din Oslea, dar, intrata pe scocul bolovanos al Jiului, se pierde īn adīncuri. De cīte ori ne apropiem de gura vailor sudice, din linistea scocului se aude un murmur, apoi sopotul tot mai puternic al apelor care vin de sus si se pregatesc sa dispara īn adīncuri.
Dupa intrarea īn cheile situate īn amonte de Cīmpu Mielului trecem pe malul drept, līnga gura Pīrīului Rece. De aici Scocul Jiului taie cheile de la gura Scorotei. Īn dreptul lor, pe malul sudic, se afla o grota. La sud, pe muntele care se ridica aspru si īmpadurit deasupra grotei se afla ascunsa Pestera cu Corali, splendida feerie de arabescuri carstice, dezvaluite de speologi pasionati.
Cheile de la gura Scorotei se termina aproape de confluenta vaii Jidanu (vale pe care porneste un alt drum forestier). Aici trecem din nou pe partea stīnga a vaii seci pe līnga stīncariile vinetii ale Dīl-mei cu Brazi. Spre sud-vest avem o priveliste frumoasa spre zimtii din coada Oslei.
Valea se īmbraca īn bradet, iar drumul, asemanator unei alei, ne poarta spre poienile de la gura vaii Ursu. Pe malul opus se vede casa silvica Cīmpusel (1130 m alt.). Drumul de pe valea Ursu se strecoara pe līnga grajdurile casei silvice si patrunde pe pantele despadurite ale Muntelui stirbu.
Strabatem īnca circa 1,5 km pe Scocul Jiului, priit locuri tot mai frumoase, apoi valea se largeste brusc. La sud ea este dominata de creasta Oslei si la nord de peretii La Table. Drumul trece pe malul drept, chiar līnga stīnca La Table unde se afla o ramificatie cu indicator de marcaj.
Lasam drumul de pe Scocul Jiului sa se īnfunde spre Pasul Jiu-Cerna si urcam domol prin poiana pe drumeagul casei de vīnatoare Cīmpusel (1 180 m alt.) situata la circa 180 m distanta de bifurcatie.
10. Cabana Cīmpu lui Neag - motelul Valea de Pesti
Marcaj: triunghi rosu de la ramificatia drumului forestier Arcanu pīna la motelul Valea de Pesti Timp de mers: 11/2-13/4 ora Traseu accesibil vara si iarna
Traseul 10 face legatura īntre partea centrala a Muntilor Vīlcan si partea lor vestica.
De la cabana Cīmpu lui Neag (850 m alt.) coborīm 5 minute pe sosea pīna īn centrul comunei Cīmpu lui Neag. De aici urmam drumul national modernizat 66 A de la km 31 spre Lupeni, coborīnd usor pe līnga Jiu. Trecem podul peste rīu si iesim din comuna, apoi traversam un petic de padure. Remarcam un mic monument, de la care se vede īn urma mica depresiune a Cīmpului lui Neag pe fundalul Muntilor Retezat, avīnd īn prim plan vīrfurile Piule si Custura. De la monument coborīm la gura Vaii de Pesti, barata mai sus de taluzul, īn spatele caruia se oglindesc apele lacului. Motelul se zareste pe un umar de munte coborīt din sigleul Mare. Dupa cca 3 km de la cabana ajungem la tabara de pionieri. Īn apropiere se desface spre dreapta drumul forestier Valea de Pesti care urca īn serpentine pe coasta despadurita, De aici urmarim semnele razlete de marcaj triunghi rosu si dupa 2,7 km de la ramificatie sosim la motelul Valea de Pesti (910 m alt.). De pe terasa motelului avem o panorama splendida asupra lacului de baraj īn care se oglindesc culmile īmpadurite ale muntilor, cīt si spre semetele piscuri ale Retezatului, din care distingem vīrfurile dintre Lazarul si Custura.
De la motel se pot face excursii spre complexul Bucium-Sohodol (traseul 5), spre vīrful Arcanu (traseul 18) sau spre cabana Straja (traseul 17).
11. Lupeni (centru) - valea Rosie - saua La Arvinte - izvorul Ciurgau - stīnele Sohodol - cabana Straja
Marcaj: triunghi albastru Timp de mers: 3-3½ ore Traseu accesibil vara si iarna
Lupeni, centru minier cu vechi traditii turistice, este socotit unul din punctele cele mai lesnicioase de acces, din nord, spre īnaltimile Muntilor Vīlcan si ale Muntilor Retezat. Traseul 11 este cel mai umblat vara de catre drumeti si iarna de schiori.
Fig 05
Indicatorul cu sageti este situat īn piata centrala. Urcam pe Strada 6 Martie, apoi, pe līnga cimitir, iesim pe culmea ce domina orasul. Dupa doua serpentine pe care le face strada continuam urcusul pe un drum īngust pīna īntr-o sa. De aici urcam poteca clara care se mentine pe linia de culme unde stīlpii de marcaj sīnt rari. Pe parcurs se deschide o frumoasa priveliste spre culmile Tulisa, Oboroca, Zanoaga si asupra lantului de localitati din valea Jiului de Vest.
Dupa mai bine de 25 de minute ajungem īntr-o sa la cotul vaii Rosia (circa 800 m alt.) unde poteca se bifurca. Intram la stīnga, trecem izvorul Rosia si urcam lent pe līnga firul apei si pe coasta pīna ce iesim deasupra izvorului Rosia pe un platou deschis (timp parcurs cca 50 minute). Aici īntīlnim s! drumul de caruta care vine de la cotul vaii Rosia. Pīna pe platoul de deasupra izvorului traseul traverseaza zona pajistilor cu privelisti largi spre īncetosatele piscuri ale Lazarului si Gruniului.
Intram īn padure unde marcajul este mai des. Observam īn dreapta o dolina si stīnci calcaroase, apoi o stīna parasita īntr-o poiana. De la stīna urcam tot mai greu prin padure, apropiindu-ne de raristile unei vai seci, bolovanoase. La capatul acestei vai atingem din nou culmea īn saua La Arvinte (timp parcurs: 1½ ora; cca 1 050 m alt.). Aici se afla un indicator si marcajul punct rosu (traseul 12) cu care vom merge īn cumun pīna la cabana Straja.
Urcam prin poiana spre sud si īnainte de pantele mari ale muntelui poteca coteste spre dreapta pe līnga izvorul Ciurgau (Ciurgari). Panta este tot mai accentuata, iar poteca ocoleste pe la vest fruntea muntelui Sf. Gheorghe printr-un cot larg, ajungīnd din nou pe culme, īntr-o padure falnica de fag. Trecem prin Poiana Mica, apoi, mai sus, prin poiana Sf. Gheorghe cu o defrisare pe stīnga, unde panta se mai domoleste. In poiana putem privi Muntele Straja si culmea Mutu; catre nord-vest distingem la orizont muntii Oslea, Piule si Custura. Urmeaza din nou un sector de drum prin padurea Sf. Gheorghe, la fel de frumoasa, cu fagi īnalti, vigurosi. Dupa mai bine de 2½ ore de urcus iesim īn poiana la stīnele Sohodol. Aici poteca se īmparte. O varianta nemarcata porneste la dreapta spre stīnele Mutu (Braitei); drumul marcat o ia la stīnga pe versantul estic al Muntelui Constantinescu, al carui crestet marcat de stīnci si baliza este si locul de unde porneste pīrtia de schi. Reintram īn padurea de fag pentru scurta vreme, apoi traversam un vīlcel dezgolit si pīrtia de schi si intram īn padurea de molid. Din dreapta coboara de pe muntele Constantinescu poteca marcata cu triunghi albastru care vine de la Curpen pe valea susita Verde (traseul 3). Īn circa 10 minute ajungem īn poiana unde se afla asezata cabana Straja (1 445 m altitudine).
12. Cabana Straja - stīnele Sohodol - saua La Arvinte - valea Sohodol - Paroseni
Marcaj: punct rosu Timp de mers: 2½-3 ore Traseu accesibil vara si iarna
Traseul 12, traseu de coborīre continua, permite iesirea din munte a turistilor. El urmareste poteca de culme pīna īn saua La Arvinte, apoi traverseaza pantele rasfirate ale muntelui pīna īn drumul forestier din valea Sohodolului, īn imediata apropiere a Jiului de Vest.
De la cabana Straja (1 445 m alt.) pe marcaj dublu, punct rosu si triunghi albastru, strabatem fīsiile de padure si pīrtia de schi, pīna pe fruntea Muntelui Constantinescu, la stīnele Sohodol. De aici coborīm pe culme spre nord prin padurea Sf. Gheorghe, apoi prin poiana cu acelasi nume. Cīnd panta se mareste patrundem din nou īn padure si abia dupa coborīrea prin Poiana Mica ne abatem usor spre stīnga si apoi īn ocol pe versant spre dreapta, pīna la izvorul Ciurgau (timp parcurs: circa 1 ora si 10 minute de la cabana). Coborīm spre culmea ce se contureaza īn poiana, īn saua La Arvinte (cca 1 050 m alt.); aici se afla un indicator. Lasam īn stīnga traseul 11 (marcaj triunghi albastru) si coborīm cīteva zeci de metri direct spre nord avīnd īn fata doua mici vīrfuri īmpadurite: la vest vīrful La Izvorul Rosia si īn dreapta vīrful Arvinte (1 078 m). La poalele acestuia din urma se afla un mic refugiu. Poteca noastra trece prin saua dintre cele doua vīrfuri si īncepe o coborīre prin patul uscat si pietros al unui vīlcel. Dupa circa 5 minute de coborīre pe firul vaii poteca si marcajul se abat treptat pe coasta din dreapta (nord-est) intrīnd īn padure. Cotim aproape la nivel pe fata nordica a Muntelui lui Arvinte, trecem un vīlcel sec si apoi cotim spre stīnga, īn unghi drept, iesind definitiv din padure pe un platou cu priveliste larga atīt spre culmea Custura - Tulisa, cīt si spre vīrfurile Parīng si Cīrja. Dupa un scurt popas coborīm pe culmea care se contureaza clar si se īndreapta spre nord-est. Pe marginea potecii apar garduri care īmprejmuiesc fīnaturile. Traversam o sa, apoi poteca se pierde pe panta mare. La partea inferioara a pantei se vede un stīlp de marcaj. La dreapta se adīnceste valea Sohodolului, de care ne desparte un abrupt. Dincolo de firul vaii se desfasoara o frumoasa priveliste spre cheile si stīnca de la Piatra Corbului, unde se ascunde si o pestera interesanta.
Culmea noastra coboara spre un vīlcel mocirlos. Īnca īnainte sa atingem vīlcelul cotim la dreapta pe un fir de poteca (marcaj rar) si ajungem la drumul forestier Sohodol la km 1,7 (timp parcurs: 2½ - 2¾ ore). Coborīm pe drum pe līnga case, trecem pe malul drept al Sohodolului si sosim īn drumul national DN 66 A, exact la marginea vestica a orasului Paroseni. Rīul Sohodol delimiteaza dealtfel orasele Paroseni si Lupeni, īn apropiere se afla si o statie I.G.O. pe linia Uricani - Petrosani.
13. Vulcan (centru) - Dealul Merisorului - cabana Vīlcan
Marcaj: triunghi rosu Timp de mers: 2-2½ ore Traseu pe sosea accesibil vara si iarna
Traseul 13 reprezinta una din posibilitatile de acces, din nord, spre culmea principala a masivului. El poate fi cuplat cu traseul 1, realizīndu-se astfel traversarea Muntilor Vīlcan pe directia nord-sud prin Pasul Vīlcan (1 621 m).
Traseul nostru porneste de la monumentul care marcheaza īnceputul drumului lui Mihai Viteazu, monument situat ceva mai sus de centru. La ramificatie exista si un indicator rutier. Urcam mai īntīi prin oras circa 20 minute. Pe Dealul Merisorului se desprinde la dreapta o sosea larga pe care o evitam.
Drumul lui Mihai Viteazu[12] se abate putin spre stīnga, face o bucla larga si iese mai sus exact pe culme; serpentina drumului se poate scurta pe poteca. Īn fata, Dealul Ursului coboara lin spre valea Jiului. Culmea neteda si īntinsa se traverseaza greu pe vreme ploioasa pe o distanta de cca 1 km.
Urmeaza o serie de serpentine, evitate pe poteca marcata ce scurteaza prin pasuni. Urcam panta de pe Dīmbu Lespezilor, unde intram īn padure. Dupa o sa (cu o casuta de beton) un nou sir de serpentine prin faget ne scoate la gol īn poiana de la Piatra Radului, līnga stīlpii de īnalta tensiune. Dupa īnca 5 minute de urcus ajungem la cabana Vīlcan (1 419 m alt.), situata īn dreapta drumului, līnga padure. Īn apropierea ei se gaseste si o mica baraca, līnga care observam si marcajul punct albastru (traseul 14).
14. Cabana Vīlcan - poiana Ciungi - dealul Iazu -Paroseni (uzina)
Marcaj: punct albastru Timp de mers: 1½-2 ore Traseu accesibil vara si iarna
Traseul 14 face legatura īntre cabana Vīlcan si localitatile din valea Jiului de Vest. Cea mai mare parte a coborīrii se desfasoara pe culme si īn apropiere de linia de īnalta tensiune.
De la cabana Vīlcan (1 419 m alt.) parasim drumul de munte Vulcan - Schela, coborīnd la indicatorul de marcaje unde ne despartim de traseul 13 (triunghi rosu) care urmareste soseaua de pe plaiul Merisorului; poteca noastra se abate usor la stīnga coborīnd īn lungul versantului Pietrei Radului. Intram īn padure si dupa cca 20 minute poteca marcata urmeaza culmea nordica a Pietrei Radului. Īncepem o coborīre accentuata, trecem printr-o mica sa, apoi ne avīntam īntr-o noua coborīre. Dupa 35-40 de minute de la plecare ajungem īn punctul de pe culme unde poteca se ramifica (sageata pe pom; cca 800 m alt). Varianta nemarcata continua pe culme, īn timp ce varianta marcata (drum de tractor) coteste brusc la stīnga, coborīnd īnca 5 minute prin padurea de fag pīna īn marginea poienii Ciungi, de unde se desfasoara o ampla priveliste spre valea Baleia si vīrful Straja. Trecem de o zona mlastinoasa; la capatul inferior al poienii poteca porneste la dreapta pe līnga un indicator cu sageata. Drumul de care trece pe līnga fīnaturi, traverseaza o viroaga si se uneste cu un drum de tractor ce vine din stīnga. Ocolim pe curba de nivel capul dealului Iazu si iesim pe larga platforma a acestuia, usor povīrnita spre nord. De aici avem o frumoasa priveliste spre crestele Retezatului, continuate pīna dincoace de Tulisa. Parīngul este si el prezent īn peisaj, spre rasarit.
Coborīm usor pe līnga pīlcuri de mesteceni si o casa izolata, apoi panta se iuteste si drumul ajunge īn cartierul vechi Obreja, unde se racordeaza la drumul local si totodata la drumul forestier Baleia. De la stīlpul indicator din rascruce cotim la dreapta. Dupa cca 200 m urmeaza o curba de aproape 180°. Ajungem astfel īn drumul national 66A la km 9,3. Īn stīnga, foarte aproape, se afla statia de autobuze.
15. Iscroni - motelul Gambrinus - vīrful Cindetu -Pasul Vīlcan - saua lui Loghin
Marcaj: triunghi albastru[13] Timp de mers: 6-6½ ore Traseu recomandat numai vara.
Traseul pe culmea principala a Muntilor Vīlcan īncepe de līnga confluenta Jiului de Vest cu Jiul de Est, īn apropierea localitatii Iscroni (556 m). Prima din cele patru etape ale acestui atragator itinerar turistic este si cea mai dificila, pe de o parte datorita marcajului necorespunzator, uneori absent, pe de alta datorita diferentei de nivel de cca 1 000 m īntre punctul de plecare si vīrful Cīndetu, pe o panta relativ scurta si īnclinata. La aceasta se adauga greutatile de orientare īn padure, īn special īn partea terminala a urcusului, pe Muntele Cīndetu. Din golul acestui vīrf culmea este domoala, punctata de vīrfuri rotunjite, iar excursia devine o plimbare cu privelisti largi.
Parasim statia de autobuz de la ramificatia drumurilor nationale 66 si 66 A. Pentru īnceput mergem pe drumul national 66 spre defileul Jiului. Trecem podul peste Jiul de Vest si dupa cca 350 m lasam drumul national si ne abatem pe soseaua de acces la motelul Gambrinus. El se afla pe o mica platforma la poalele Cīndetului. De līnga constructia moderna si confortabila se desfasoara o priveliste cuprinzatoare asupra orasului Petrosani si muntilor īnconjuratori. Deoarece marcajul lipseste vom cauta poteca īn spatele locului de parcare. De aici se formeaza o poteca īngusta care urca pieptis printre zade si mesteceni tineri. Dupa 5 minute parasim culmea si intram la stīnga pe versantul vaii Cīndetu. Treptat ne apropiem de apa, o trecem mai jos de o mica cheie si continuam urcusul pe mal. Poteca se pierde; urcam pieptis pe versant cca 15 m diferenta de nivel unde gasim poteca clara. Continuam urcusul paralel cu firul vaii si dupa 20 minute de la motel sosim īntr-o poienita la malul pīrīului Cīndetu. Aici remarcam un drum de caruta care trece peste apa si pe sub linia electrica. Trecem apa Cīndetului pe malul sting si urcam scurt īn saua La Cotul Cīndetului. Prin rariste se vede jos Depresiunea Petrosani.
Din sa ne īndreptam la stīnga, spre sud-vest, urcīnd pieptis pe culmea Muntelui Cīndetu. Dupa 20 de minute de urcus prin padure razbatem īn poiana Ţarina Frasinului (timp: 1 ora; 740 m). Urcusul continua pe muchia īmpadurita. Dupa 1½ ora de la plecare traversam poiana Sub Frunti si urmarim poteca pe marginea de rasarit a poienii ca sa ocolim un bordei. Revenim pe mijlocul poienii īnaintīnd pīna la limita sudica, unde panta se aspreste brusc. Īn acest punct al traseului ne abatem īn unghi drept la dreapta la un izvor, de unde luam apa la bidon pentru cca 3 ore. De la izvor traversam de-a coasta o zona mlastinoasa, unde poteca se pierde. Urcam direct pe culmea ce se profileaza īn padure la vest. Pe cumpana apelor regasim poteca foarte clara īn urcus direct. Fara sa parasim culmea urcam prin padurea cu fagi seculari poposind la capatul a 2% ore, īntr-un mic luminis. Dupa popas lasam poteca mai stearsa care se duce pe culme si ne abatem 45° la stīnga pe versant. Din dreptul unui fagas urcam pieptis īn lungul acestuia cca 100 m diferenta de nivel pīna ce īntīlnim poteca ciobaneasca bine conturata care īnconjura pe la nord Muntele CīndeUi. Deasupra noastra se īntinde padurea deasa de molid si stīncaria.
Intram la dreapta pe poteca ciobaneasca. Dupa cca 12 minute, timp īn care depasim cīteva steiuri mari de piatra, iesim īn poiana Seciul lui Burlic, situata pe culmea nord-vestica a Muntelui Cīndetu (timp parcurs: 3¼-3½ ore, cca. 1 500 m). Locul de popas, primul cu priveliste larga, ne ofera o vedere cuprinzatoare asupra confluentei celor doua Jiuri, asupra munceilor din Dealul Babei, Dīlja si zona calcaroasa Cheile Rosia (sureanu). Īn poiana se īncruciseaza firul potecii pe care am venit si care continua spre sud-vest cu poteca ce vine de pe culmea nord-estica a Cīndetului. Din marginea poienii aceasta culme stīncoasa si īmpadurita ofera putine sanse drumetului sa ajunga pe vīrf.
Poteca pe care o urmam are dezavantajul ca nu atinge culmea principala, dar ne poate scoate la golul de munte, dincolo de vīrful Cīndetu.
Reluam traseul pe poteca ce da ocol vīrfului, patrunzīnd spre obīrsia izvoarelor Vaii Ungurului. Iesim din padure si mai mergem īnca cīteva minute pīna īn dreptul seii Cīndetu, unde vom parasi poteca ciobaneasca pentru ca sa iesim pe culmea principala. Diferenta de nivel intre poteca si sa este de cca 100 m. Iesind īn saua Cīndetu ne aflam īntr-un loc cu privelisti frumoase atīt spre defileul Jiului, cīt si spre Iscroni si Vulcan (timp parcurs: 4¼ - 4¾ ore). Pentru ca sa urcam si pe vīrful Cīndetu ne īntoarcem pe creasta pietroasa cca 10 minute spre nord, efortul fiindu-ne rasplatit de unul din cele mai frumoase tururi de orizont. De nicaieri nu poti privi piramida Cīrjei si fruntea īncretita a Parīngului Mare ca din acest vīrf salbatic. De nicaieri nu poti admira serpuirile stīncariilor din defileul Jiului ca de aici. si tot de aici poti admira planurile usor estompate spre apus, unde, cīnd zapezile īnvesmīnteaza piscurile, se deseneaza zimtate pe albastrul cerului Gruniul, Custura si Papusa din Masivul Retezat.
Dupa popasul cuvenit īn acest vīrf stīncos ne īntoarcem īn saua Cīndetu. De aici īnainte vom gasi rar si marcajul triunghi albastru. Ocolim vīrful Murga Mare (1 625 m) pe la sud-est si sud si revenim pe culmea principala īn saua Murga Mare. Trecem pe versantul nord-vestic urmarind poteca clara, printre pīlcuri de jnepeni, ce duce īn ocol pe līnga vīrful Dragoiu (1 690 m). La vest de vīrf se afla izvorul Merisoarei unde ne putem reaproviziona cu apa (timp parcurs: 5-5½ ore). Poteca continua lin pe sub culme pe versantul dinspre izvoarele Merisoare! si iese pe culmea principala dincolo de vīrful Dumitra (1 665 m), īn saua Dumitra. De la izvoarele Dumitrei pīna īn sa urca un drum de tractor, bine conturat, care īnsoteste culmea principala spre sud-vest. Urmam drumul de culme, mai lesnicios, evitīnd vīrful Tenia (1 645 m). Drumul de tractor evita īn continuare si capatul ravenei de la izvoarele pīrīului Baleia si se leaga īn Pasul Vīlcan la drumul de munte Schela - Vulcan (timp parcurs: 6-6½ ore). Coborīm īn saua lui Loghin, locul de rascruce al traseelor turistice, chiar sub liniile de īnalta tensiune Paroseni - Tīrgu Jiu. Īn acest nod de poteci marcajele pot da nastere la unele confuzii, deoarece traseele 1, 15 si 16 au acelasi semn (triunghi albastru). Greseala va fi remediata īn viitorul apropiat prin modificarea semnelor de marcaj astfel: traseul 15: marcaj banda rosie; traseul 16: banda rosie si triunghi albastru; traseul 1 sectorul Schele - Pasul Vīlcan: triunghi albastru; traseul 1 sectorul Pasul Vīlcan - cabana Vīlcan: triunghi rosu.
Pentru noapte ne putem adaposti la cabana Vīlcan (1 419 m) urmarind drumul de munte descris īn partea finala a traseului 1 (timp: ¾-1 ora).
16. saua lui Loghin - saua Diului - vīrful Straja - A) saua Prislop
B) cabana Straja
Marcaj: saua lui Loghin - vīrful Straja: banda rosie, triunghi albastru. Varianta A: vīrful Straja - saua Prislop: banda rosie. Varianta B: vīrful Straja - cabana Straja: triunghi albastru Timp de mers: Varianta A: 2½-2¾ ore, Varianta B: 23/4-3 ore Traseu greu accesibil iarna
Urmatoarea etapa a excursiei pe culmea principala a Muntilor Vīlcan strabate o portiune mai frumoasa si mai lesnicioasa ca orientare. Poteca porneste pe culme spre nord-vest si este marcata cu stīlpi metalici, cu semnele banda rosie si triunghi albastru.
Ocolim pe la nord Vīrful lui Loghin (1 560 m), apoi iesim pe culme īn saua Diului. Īn continuare ocolim vīrful Cartianu (1 560 m) pe la sud, de unde avem priveliste larga spre izvoarele Cartianului. Dupa cca 40 de minute de mers revenim pe culme īn Curmatura Izvorului. Prin jnepenis se desprinde la dreapta o poteca larga, nemarcata, ce coboara spre poteca traseului 19.
Pe culmea principala se īnalta acum īn fata noastra vīrful Straja, voluminos si presarat pe alocuri cu grohotis marunt. De pe crestetul lui se zaresc Caminetele, stīncarii care īmprumuta numele lor muchiilor marunte, ascutite, ce brazdeaza abruptul nordic al Strajei. Ne avīntam pe cel mai prelung urcus al traseului, care dureaza aproape o ora. De la cei 1 868 m ai sai, vīrful Straja domina atīt valea Straja (sud), cīt si valea Sohodolului (nord). El este prezent īn peisajul vaii Jiului de Vest si mai ales īn dreptul localitatilor Lupeni, Paroseni si Vulcan. Spre apus, culmea principala a masivului se onduleaza lin peste muntii Mutu si Gura Plaiului; doar culmea Coarnele - Negrele, ce se asaza de-a curmezisul, impiedica panorama spre sigleu.
Din vīrful Straja putem alege una din variantele:
- Varianta A: traseul pe culmea principala;
- Varianta B: traseul de coborīre la cabana Straja.
VARIANTA A. Din vīrful Straja coborīm spre vest pe mijlocul culmii, lasīnd dupa cca 10 rrvnute la dreapta o poteca (traseul 16 B). Pe portiunea de coborīre lipsesc stīlpii indicatori de marcaj. Semnele aplicate pe pietre sīnt tot mai rare. Dupa cca 20 de minute trecem prin saua La Sohodol (1 684 m), de la care se īnalta spre vest vīrful Mutu (1 737 m). Pe platoul acestuia, unde trebuie sa urcam si noi, se vad o serie de lespezi, blocuri stīncoase si dīre mici de grohotis. Iarna, acest vīrf este des vizitat de schiori, aici fiind punctul de plecare pentru pīrtia ce coboara spre stīnele din Braita si cabana Straja. Trecerea peste vīrful Mutu este mai dificila; spre vest īncepem o coborīre placuta spre saua Prislop numita si La Pietrele īnsirate. Denumirea provine de la stīncile care ornamenteaza povīrnisul Muntelui Vīrful Verde, aranjate īntr-un mod interesant. Īn saua Prislop (cca 1 550 m) īntīlnim poteca traseului 3 (marcaj triunghi albastru).
VARIANTA B. Din vīrful Straja se disting īn vecinatate vīrful Constantinescu cu stīnele din Braita si Sohodol, asezate cam pe directia cabanei Straja. Din acest loc nu se vede decīt poiana de la cabana Straja. Coborīm spre vest pe culmea principala cca 10" minute pe poteca comuna traseului 16 A, apoi ne abatem usor la dreapta urmarind stīlpii si marcajul triunghi albastru īn coborīre accentuata spre izvoarele estice ale pīrīului Sohodol. Dupa 15 minute de coborīre ajungem īn dreptul rīpei de la obīrsia pīrīului amintit. Serpentinele de līnga rīpa ne calauzesc īn jos īn apropiere de jnepeni si sosim la izvorul estic Sohodol (1 550 m). Lasam īn stīnga o poteca nemarcata spre Muntele Mutu si īn dreapta o alta poteca spre abrupturile nordice ale vīrfului Straja si coborīm pe līnga firul apei, pe malul drept īnca 7-8 minute. Pīrīul este īnvesmīntat pe laturi cu pilcuri de jnepeni. Ajungīnd la liziera padurii de molid trecem pīrīul estic al Sohodolului pe malul sting si ne departam treptat de firul apei. Dupa o traversare relativ scurta iesim din padure la fīsia din poiana care marcheaza izvorul vestic al Sohodolului. Trecem peste apa abia iesita de sub lespezi si urmarim poteca larga prin padure spre nord-vest īnca 10 minute pīna la cabana Straja (1 445 m).
17. saua Prislop - Muntele sigleul Mare - saua Dilma Cazuta - motelul Valea de Pesti
Marcaj: banda rosie (īn curs de marcare: saua Prislop - saua - Dīlma Cazuta); triunghi rosu: saua Dīlma Cazuta - motelul Valea de Pesti Timp de mers: 6-7 ore Traseu recomandat numai vara
Etapa a III-a a traseului pe culmea principala īncepe din saua Prislop.
De la cabana Straja la saua Prislop se poate ajunge urmarind traseul 3, īn sens invers descrierii, socotind un timp de urcus de 1-1¼ ora.
Firul adīncit al potecii se vede pe flancul sud-vestic si sudic al Vīrfului Verde. La īnceput urmarim poteca marcata cu triunghi albastru (traseul 3) care, dupa o usoara coborīre se instaleaza pe curba de nivel spre sud-vest. Dupa cca 10 minute din sa trecem pe la Izvorul Rece unde putem face un mic popas. Spre sud, din saua Scrideiu (vest) si pīna īn dreptul vīrfului Straja se adīnceste bazinul vaii Straja (Amaru). Poteca urca lent, trece cīteva ogase ale vaii Straja si aproape de saua Scrideiu traverseaza o ravena cu izvor ascuns. Din saua Scrideiu se desfasoara o priveliste splendida spre vīrful Straja. Timp de mers: 3/4-1 ora (vezi si schita de la p. 40).
Din sa parasim marcajul triunghi albastru (traseul 3) si vom continua traseul fara marcaj. Poteca noastra trece pe flancul nordic al Vīrfului lui Frate si apoi se lasa pe līnga padurea ce aproape ca atinge culmea cu brazi razleti. ATENŢIE! Poteca mai batuta porneste spre nord, apoi spre nord-est, īn directia stīnei Coarnele. Noi mergem pe mijlocul platoului din saua La Paru de Fier (1 468 m), pīna la poalele povīrnisului cu care se ridica Muntele Coarnele. Traversam spre vest si patrundem pe fata sudica a Muntelui Coarnele. Nici nu ne departam bine de saua La Paru de Fier si sosim la "surlau", izvor bogat ce curge spre sud. Mai jos se afla o stīna. Pe acest tronson al potecii principale a Muntilor Vīlcan apar razlet marcaje bonda rosie. Urmarim īn continuare curba de nivel spre vest-sud-vest peste alte izvoare, uneori mocirloase, pe sub vīrful Caturi! Muncelului (cu izvor); iesim īn saua Muncelul (timp parcurs: 2¼ -2½ ore). Īn timpul popasului admiram privelistea spre culmea Dealului lui Frate - Scarisoara - Copiletu. Portiunea de culme, care ne desparte de sigleul Mic, este ceva mai īntortocheata, joasa si īmpadurita.
Din saua Muncelul mai mergem īnca pe golul muntelui peste vīrful secundar, apoi din saua vestica lasam īn stīnga o poteca spre Muntele Cracu lui Constantin si ne abatem la dreapta pe fata nordica, urmīnd curba de nivel. Ne departam astfel de vīrful Muncelul si intram īn padure pe līnga borna silvica H/399. Ne aflam tot pe culmea principala a Muntilor Vīlcan. Īn stīnga se adīnceste izvorul Jele-selu din bazinul Sohodolului, bazin īn jurul caruia vom descrie un mare arc de cerc pīna īn saua Dilma Cazuta.
Un coborīs iute pe culmea īmpadurita ne scoate īn saua si poienita Cīrloabele. Mergem pe culme prin Poiana stefului, apoi urcam pe pantele sigleului Mic. Iesim din padure si dupa cca 200 m de la liziera evitam poteca din stinga ce duce pe sub stīncile din sud ale sigleului Mic si urcam la gol pe panta estica. De aici se vede traseul dintre culmile Muncelul sf Coarnele. Pe culmea nordica a Muntelui sigleul Mic se desface la dreapta o poteca vizibila spre Uricani (traseul 22); noi urcam peste culmea nordica, pe līnga Pietrele īnsirate, īn directia culmii principale. Aceasta coboara lent din sigleul Mic la gurguiul numit La Table si, mai departe, īn saua La Morminti, unde trebuie sa ajungem si noi dupa ce ocolim vīrful. Culmea principala se desfasoara lata, usor ondulata peste vīrful La Ţest. Urmeaza o sa larga si dincolo de ea, silueta masiva a vīrfului sigleul Mare. Īnainte de a urca pe vīrf poteca principala se abate pe fata sudica, pe curba de nivel, pīna la stīna La Palarie, constructie vizibila ce se afla pe culmea sudica a sigleului Mare (vezi si schita de la p. 46).
Daca dorim sa mergem la vīrful sigleul Mare atunci urcam toata culmea estica si, dupa cca 25 minute, sosim pe pisc la 1 682 m.
Bucurīndu-se de o pozitie dominanta intre vīrfurile scunde situate la 1 300-1 400 m si adīncurile ce-l separa de vaile Sohodol si Jiul de Vest, vīrful sigleul Mare ne dezvaluie una din cele mai frumoase privelisti din Muntii Vīlcan. Zarea se īntinde de la Muntii Parīng pīna catre Oslea, culmea principala aparīnd ca un enorm covor ondulat. Muntii Retezat īnsiruiti la nord-vest de lantul Vīlcanului se īnfatiseaza īn primul rīnd cu zigzagul crestelor alpine Lazarul -Gruniul - Custura - Piule. Peste Uricani, oras asezat chiar la poalele sigleului Mare, se ridica Tulisa, urmata spre rasarit de o serie de vīrfuri rotunjite, joase: Oboroca, Cununa terminate brusc spre orasul Vulcan. Dincolo de lantul de culmi sudice ale Masivului Retezat se disting piscurile Peleaga si Papusa, amintind tinutul de minunatii ascunse la poalele lor.
Reluam traseul coborīnd spre sud-sud-vest, pe clina care ne duce spre stīna La Palarie, unde reintram īn poteca principala. Pentru acest ocol pe la vīrful sigleul Mare trebuie sa adaugam la timpul general de mers cca ¾ ora. Līnga stīna se mai afla un stīlp de marcaj al vechii poteci turistice ce lega sigleul Mare cu cabana Cīmpu lui Neag. Dupa umplerea lacului de acumulare Valea de Pesti aceasta poteca si-a pierdut importanta.
De la stīna La Palarie coborīm pe culmea sudica si intram īn padurea deasa de molid. Poteca, la īnceput clara, se mai pierde printre doborīturi, iar dupa cca 20 de minute reapare din nou clara pe culme sau īn preajma ei pīna īn saua Dīlma Cazuta (timp parcurs: 4¾-5¾ ore). Prin sa trece drumul forestier Sohodol - Valea de Pesti (traseul 5).
Din sa parasim culmea principala si ne abatem la dreapta, pe drumul forestier; coborīm cca 2,5 km urmarind serpentinele pe valea Dīlmii pīna la iesirea īn drumul forestier Valea de Pesti. Recomandam īnsa o scurtatura folosita de toti drumetii ce coboara pe aceasta portiune. Dupa cīteva minute de mers din sa soseaua coteste la stīnga spre un sipot. Poteca de scurtare se lasa īn dreapta prin padure si, dupa cca 5 minute, ajunge la pīrīul Dīlma. Poteca se īndreapta pe līnga apa la vale, trece pe malul drept si reintra īn soseaua forestiera jos, aproape de racordul ei la drumul forestier de pe Valea de Pesti (Arcanu). Trecem pe līnga un grup de case (Bordu Maurului) si coborīm īnca cca 1,5 km pīna la motelul Valea de Pesti (910 m) asezat pe malul care domina lacul de acumulare si barajul (vezi si traseul 5).
13. Motelul Valea de Pesti - valea Strīmbu - vīrful Arcanu - saua Groapa Nedeutii - Muntele Coada Oslei - Muntele stirbu - casa de vīnatoare Cīmpusel
Marcaj: punct albastru (īn proiect): motelul Valea de Pesti - vīrful Arcanu; banda rosie (īn proiect): vīrful Arcanu -Groapa Nedeutii - saua Coada Oslei; triunghi rosu: saua Groapa Nedeutii - casa de vīnatoare Cīmpusel Timp de mers: 8-10 ore Traseu accesibil numai vara
Etapa a patra si ultima a excursiei pe culmea principala a Muntilor Vīlcan strabate partea cea mal īnalta a masivului si totodata cea mai frumoasa, mai spectaculoasa. Nu vom relua parcursul pe culmea principala chiar din locul īn care am parasit-o īn etapa a treia (saua Dīlma Cazuta), deoarece culmea principala de aici si pīna īn vīrful Arcanu este acoperita numai de padure cu rare poieni si se mentine la altitudine joasa. Īn afara de lipsa de interes turistic mai adaugam si o prelungire a timpului de mers cu 4-5 ore (vezi si schita de la p. 46).
Bazinul Vaii de Pesti patrunde mult spre sud si rupe aliniamentul est-vest caracteristic culmii principale.
De la motelul Valea de Pesti coborīm la drumul forestier si urcam pe līnga lac spre sud. Lasam īn stīnga ramificatia drumului spre saua Dilma Cazuta (traseele 5 si 17) si dupa cca 40 de minute ajungem la cabanele forestiere Arcanu asezate īn locul unde Cioaca Negrului (vest) si Custurea (est) fac ca valea sa se strīmteze mult. Valea de Pesti devine tot mai salbatica si stīncile se lupta cu padurea. Traversam pe malul drept si dupa cca 15 minute de la cabane trecem prin dreptul Pesterii de Gheata, a carei intrare se vede pe flancul estic, la cca 15 m īnaltime deasupra soselei. Īn apropiere, īn Valea de Pesti se varsa Pīrīul Ursului (est). La gura Vaii Seci (vest), gītuita de o cheie interesanta si īnsotita de un drum forestier, trecem pe malul stīng. Drumul pe Valea de Pesti urca pe līnga versantul abrupt al dealului Vaii Seci mai bine de 1,5 km pīna īn fata pīrīului stevioara (est), cu izvorul sub vīrful La Noua Lemne. La gura stevioarei se vede o cabana forestiera mare, dar nefolosita. Dupa alti cca 400 m ajungem la gura vaii Strīmbu (vest) pe care se ramifica un drum forestier (timp parcurs: cca 1½ ora).
Parasim Valea de Pesti, care īn bazinul superior se numeste Arcanu, si intram la dreapta, pe drumul forestier de pe valea Strīmbu; urcusul se desfasoara mai īntīi pe vale, apoi pe coastele despadurite ale Muntelui Strīmbu. Urmarim serpentinele dese de pe versant. Drumul forestier razbate pe culmea Muntelui Strīmbu si se īnfunda la un izvor. Din acest loc iesim din drum si urcam cca 50 m diferenta de nivel pīna la gol, unde ne apare privelistea vīrfului Arcanu, īnconjurat sus, sub stīnci, de un vechi drum de munte ce vine din Bīlta (Gorj) si coboara la Cīmpu lui Neag. Este "Drumul neamtului" refacut pe partea gorjana pīna sub vīrful Arcanu. Urcam la dreapta pe acest drum (vest) si dupa aproape 1 km, pe līnga stīncile din vīrf ajungem la un izvor unde poposim (timp parcurs: 3-3½ ore). Privelistea se deschide larg spre Custura - Ciumfu - Gruniu - Lazaru, cu piscuri rīnduite ca dintii ferastraului. Piule si Oslea par de aici un singur corp stralucitor de piatra alba, iar Piatra lui Iorgovan si Albele īnchid fundalul acestei minunate vai a Jiului. Ca sa privim si spre sud urcam la vīrful Arcanu, īn cca 10 minute. Spre Gorj padurile cuprind aproape tot muntele s! numai panglica alba a drumului spre Bīlta apare clar īn departare.
Parasim Drumul neamtului care coboara spre nord (traseul 23) si pornim din nou pe culmea bine conturata īn directia vest. Īn stīnga se lasa izvoarele Rastovanu (Rastovanu). Poteca se apropie de culmea principala aflata īn stīnga noastra si o atinge īn saua Prisloapele Mari. Pe coasta nordica a Muntelui Prisloapele Mari se vede stīna lui Blendea. Depasim vīrful Prisloapele Mari (1 591 m) pe latura sudica si iesim din nou pe culme, la vest de vīrf. Un coborīs domol pe culmea īngusta, punctata de mici ridicaturi, ne scoate īn saua Prisloapelor (timp parcurs: 3¾-4¼ ore), loc unde īntretaiem poteca traseului 8 (marcaj cruce rosie). La dreapta (nord) se adīnceste valea Prisloapele, iar la stīnga (sud) valea Vīja. Din saua Prisloapelor poteca paraseste culmea ocolind pe la nord stīncile si ravena de pe Muntele Prisloapele Mici (1 493 m). Dupa o curba larga ne apare vīrful Nedeilor, care īnchide tot orizontul spre creasta plina de farmec a Oslei. Izvorul Nedeilor, un izvor cu apa rece, se iveste chiar īn poteca. Dupa un scurt popas iesim din nou pe culmea principala īn saua Nedeilor (timp parcurs: 4½-5 ore; 1 475 m alt.).
Din vīrful Nedeilor, spre sud, se remarca o imensa suprafata brazdata adīnc de rīpe si izvoare. Poteca trece īn urcus moderat pe fata sudica si se stabileste cam la 2/3 din īnaltimea cupolei Nedeilor. Mai jos de poteca se īntind pajisti presarate cu lespezi mari, unele stīnd īn echilibru instabil; torenti adīnci brazdeaza pajistea. Dupa ce trecem prin dreptul vīrfului si stīncariilor ce īmpodobesc umarul sud-vestic al Nedeilor ajungem la Ravena Mare de la Izvorul Negoiului, o ruptura adīnca si lunecoasa, frumos colorata datorita siroirilor. Īn timpul ploilor ea devine o adevarata problema de traversare pentru drumeti. Putem evita ravena urcīnd pe la capatul ei superior unde trecerea este mai usoara. De aici pastram īnaltimea si revenim pe culmea principala, unde ne vom opri īn fata unei grandioase panorame. Din adīncurile vailor Nedeuta si Bistrita se ridica brusc Oslea, frumos sculptata, contrastīnd cu culmea strabatuta pīna acum, o creasta ascutita, crenelata, cu versanti abrupti, pe alocuri transformati īn pereti care reflecta argintiu īn razele soarelui deasupra covorului de paduri īntunecoase, dense, pline de mister. La sud valea Bistritei, ale carei fire de obīrsie īmbratiseaza Oslea, pe de alta Scocul Jiului, acea lume a apelor tainuite īn piatra, a pesterilor, a avenelor, a cheilor, unde zburda īn voie capre negre.
Coborīm parca cu regret pe culmea Nedeilor, dar pe masura ce ne apropiem vom avea din nou placerea unui peisaj exceptional. Ajungem īntr-o sa īnalta (1 528 m), cu izvor pe dreapta, apoi ocolim pe la nord vīrful Nedeuta (1 562 m). Dupa aceasta intram īn padure, pe creasta si terminam coborīrea īn poiana din Groapa Nedeutii (timp parcurs: 5½ - 6¼ ore). Este o sa adīnca ce separa "lumea blīnda", domoala a Muntilor Vīlcan de tinutul calcarelor Oslei, Cernei si Bistritei. Īn aceasta sa soseste din valea Bistritei poteca traseului 7, marcata cu triunghi rosu.
Din Groapa Nedeutii, poiana cu faget, prabusit haotic, cu lespezi de calcar raspīndite peste tot, urmarim poteca marcata cu triunghi rosu spre Oslea. Ocolim mai īntīi o klipa de calcar. Dincolo de ea urcam īn serpentina pe līnga doua izvoare (ultimele īnainte de creasta), apoi pe panta dura printre fagi razleti, panta ce se īncadreaza īntre abruptul din stīnga si culmea naruita din dreapta, dupa care sosim īntr-o sa īntre stīnca Piatra Rupta (stīnga), ce domina adīncurile Vaii Popii si culmea principala (dreapta). Din sa se desface o poteca ciobaneasca care ocoleste peretii Oslei si ajunge īntr-o alta sa adapostita. Īn sa, asemeni unui cuib de vulturi, se agata stīna Cuiul Popii.
Traseul nostru urmareste flancul sud-vestic al culmii principale si iese pe creasta la dreapta. Privelistea piezisa spre contraforturile si grohotisurile Muntelui Coada Oslei este deosebit de impresionanta. Avīnd acest joc al imaginilor de la Cuiul Popii la Coada Oslei urcam īnca cca 15 minute pīna la locul unde muchia īngusta dar primitoare pīna acum se transforma īntr-un povīrnis abrupt. Marcajele sīnt rare si se disting greu pe pietrele abia rasarite din iarba. Intram pe un hatas de capre negre care ne conduce īn urcus dur si īn unghi drept la dreapta, fata de muchia pe care am venit. Locurile sīnt rele si pe timp umed sau pe polei trebuie sa mergem cu mare bagare de seama. Ţinta noastra este īnseuarea dintre vīrful Coada Oslei (deasupra noastra) si vīrful Oslea. Trecem pe o brīna, apoi traversam un jgheab sec, stīncos, deschis deasupra abrupturilor ce raspund la Izvoarele Popii. Pīna acolo jos se interpune un perete. Aici este locul cel mai dificil al traseului. Mai sus dīra potecii si marcajele ne conduc pe o fata ierboasa cu lespezi marunte. Īn partea finala a urcusului tintim direct creasta, īn locul unde ea este mai primitoare - saua Coada Oslei (timp parcurs: 6¾-7¾ ore).
Cīnd ajungem pe muchia ascutita ni se ofera o ampla si covīrsitoare panorama asupra versantului nordic al Oslei, asupra Scocului Jiului si mai ales asupra broderiilor īn piatra Stanuleti - Iorgovanu -Albele - Piule.
Fig 06
Traseul pe culmea principala a Muntilor Vīlcan continua pe creasta ascutita a Oslei spre vīrful Oslea si saua La Suliti. Deoarece la capatul a cca 7 ore de mers nu este recomandabil sa īncepem parcursul crestei Oslea, recomandam coborīrea directa la Cīmpusel. Traseul de creasta peste stīncile stralucitoare ale Oslei si Pestisanului poate fi urmat īn alta etapa (vezi traseul 21).
Coborīrea la Cīmpusel (descrisa īn sens invers la traseul 7) porneste din sa. Ne lasam cca 20 m diferenta de nivel pe panta stīncoasa, apoi intram pe poteca tot mai bine īnfiripata ce īncinge īn coborīre usoara Muntele Oslea spre stīnga (Poteca balaurului) ajungīnd īn dreptul unui bordei; de aici pornim direct la vale pe muchia tot mai bine conturata a Muntelui stirbu. Dupa cca 40 de minute de coborīre din creasta trecem pe la stīna stirbu si dupa alte 5 minute intram īn padure, tot pe muchie, unde regasim si marcajul. Sosim īntr-o sa lunga si neteda cu padure spre vest. Coborīm piezis la stīnga, prin padure. Dupa cca 35 de minute de la liziera superioara a padurii intram īn poiana fostei pepiniere stirbu, pe care o parcurgem īn lungime. La capatul de jos al poienii poteca si marcajul ne conduc la stīnga, pe povīrnisul din vecinatatea pīrīului stirbu; trecem pīrīul si iesim exact la poarta casei de vīnatoare Cīmpusel (1180 m).
19. Cabana Straja - stīna Straja - sub Caminete - stīna Din Cot - valea Baleia - Dimbu Casilor -cabana Vīlcan
Marcaj: punct galben: cabana Straja -Dīmbu Casilor; din Dīmbu Casilor triunghi albastru Timp de mers: 3-3½ ore Traseu nerecomandat iarna. Pericol de avalanse
Intre cabanele Straja si Vīlcan, īn afara de traseul de culme (traseul 16), mai exista un itinerar deosebit de pitoresc si interesant. El strabate versantul nordic al Muntelui Straja, la cca 1 600 m altitudine, intersecteaza o serie de 7 jgheaburi, unele cu cascade, apoi traverseaza doua vai mai importante si ajunge īn drumul Schela - Vulcan, mai sus de cabana Vīlcan. Cu toate ca peste 80% din timp il strabatem prin padure, īn poienile presarate īn lungul itinerarului se deschid privelisti foarte frumoase atīt spre abruptul Strajii si spre est, cīt si asupra vaii Jiului de Vest dominata la vest de culmile Muntilor Retezat.
Din curtea cabanei pornim spre sud-est, intrīnd īn padurea de molid. Dupa circa 2 minute traversam un izvor al Strajii. Trecem spre est pe curba de nivel, si ajungem dupa circa 10 minute la un alt izvor al Strajii. Urcam īn amonte pe malul stīng al vaii, traversam apa si reintram pe curba de nivel īn padure. Poteca iese īntr-o sa pe culmea ce se desprinde spre nord din vīrful Straja; aici, īn marginea poienii, se deschide panorama spre vīrful Cīndetu si, dincolo de Jiu, spre Muntii Parīngului. Coborīm din sa catre dreapta, pe deasupra stīnei, si intram īn padure. O portiune de poteca este mai neclara; marcajul este bun si urmeaza unul din firele slabe ale potecilor pornite de la stīna, īn urcus usor prin padurea cu arbori prabusiti. Urcam o serpentina si dupa cca 45 de minute ajungem pe Pintenul Strajii. Cotim brusc la dreapta si intram pe fata opusa, apoi trecem de-a coasta pe o panta mare cu stīnci si traversam pe rīnd cele 7 jgheaburi, mai sus de limita molizilor. Ne mentinem la nivel, cu mici fluctuatii de īnaltime; poteca se īndreapta usor spre stīnga si reintra īn padure. Spre sud se desfasoara o larga priveliste spre Caminete si spre pintenii si stīncariile vīrfului Straja. Pe fruntea Muntelui Cioaca poteca se mai estompeaza; o regasim cu circa 15 m mai sus. Cotim larg spre dreapta la golul de munte si trecem peste firele seci ale unor mici pīraie. Urcam īn strunga Strajii, o despicatura īn stīnca ce domina padurea īn stīnga, strunga traversata de poteca (timp parcurs: 1¾-2 ore). Poteca se mentine deasupra padurii spre dreapta īn paisurile de pe versantul apusean al vaii Izvoru. Aici marcajul de pe pietre este acoperit uneori cu iarba. Luam ca reper firul apei (est), la punctul de contact cu liziera superioara a molidului. La locul de trecere peste apa poteca se vede din nou, ca si punctul de rascruce cu o varianta nemarcata ce urca pe valea Izvoru, la sud-vest, spre culmea principala, īn curmatura Izvorului. Coborīm circa 100 metri diferenta de nivel, trecem pīrīul si cotim la stīnga pe poteca ce urca lin pe līnga liziera padurii si ajunge pe o noua culme, īntr-o mica sa. Cotim la dreapta si coborīm panta dura, la Stīna din Cot (timp parcurs: 2¼-2¾ ore) unde regasim marcajul punct galben.
Trecem chiar pe līnga stīna si intram īn padurea de fag pe poteca folosita si de ciobani. Din saua din Cot coborīm aproape 150 m diferenta de nivel. Ajungem la confluenta Izvorului din Cot, care vine pe dreapta potecii noastre, cu pīrīul Baleia. Trecem apa Baleia si razbatem din greu spre culmea Muntelui Dīmbu Casilor unde ajungem dupa circa 2¾ ore de la plecare līnga linia de īnalta tensiune. Dincolo de crestetul culmii se afla soseaua Vīlcan - Schela, unde marcajul punct galben ia sfīrsit. Īn punctul de racord trebuie sa fim cu multa atentie daca parcurgem traseul īn sens invers.
Coborīm la stīnga pe drum īnca 15 minute (marcaj rar triunghi albastru)[14] si ajungem la cabana Vīlcan (1 419 m altitudine) asezata pe stīnga drumului.
20. Campingul Lainici - gara Lainici - schitul Locuri Rele
Marcaj: punct rosu Timp de mers: 1½-1¾ ora Traseu greu accesibil iarna
Din defileul Jiului pot fi parcurse o serie de itinerare turistice, interesante atīt prin bogatia peisajului specific (versanti stīncosi, chei, pesteri, brīne, polite, poieni si paduri falnice), cīt si prin legatura pe care o ofera spre culmile īnalte ale muntilor Vīlcan si Parīng.
Traseul 20 poate fi considerat si o continuare a potecii care coboara din vīrful Parīngu Mare - Piatra Argelelor - Lainici. Īn viitor, traseul 20 va fi prelungit, cu acelasi marcaj, pe culmea Gropu - Braicu - Tenia - Pasul Vīlcan.
Locurile de la Lainici au rezonanta istorica atīt pentru plamadirea revolutiei de la 1821, cīt si pentru vitejiile ostasilor nostri pentru apararea tarii īn primul razboi mondial.
Campingul Lainici (430 m alt.) este situat īn defileul Jiului, putin mai jos de un important monument de arhitectura de la īnceputul secolului al XIX-lea. Campingul reprezinta un important punct de pornire atīt īn Muntii Parīng, cīt si īn Muntii Vīlcan, dar poate constitui si un loc de popas pentru cei care vin aici pentru frumusetea defileului Jiului.
Plecam de la campingul Lainici pe drumul national īn directia Petrosani, trecem de manastire si dupa circa 1 km ajungem la podul de peste Jiu. Īnainte de pod se vede īn stīnga soselei poteca si treptele pe care putem ajunge la gara Lainici.
Pe peron se afla o placa indicatoare cu marcaje. Traversam liniile de cale ferata, chiar īn fata garii, si īncepem urcusul pe un fagas de pe panta īmpadurita a muntelui. Marcajul este relativ bun, desi poteca se mai pierde. Urcusul drept pe panta ajunge īn drumul forestier Lainici - Locuri Rele.
De aici īn sus se poate urmari drumul forestier. Serpentinele drumului sīnt uneori taiate de poteca pe care trebuie sa o urmarim atent dupa marcaj astfel: la prima īntīlnire cu drumul forestier traversam drumul si urcam panta ajungīnd din nou la drum; cotim la stīnga pe drum pīna la prima curba si parasim din nou soseaua urcīnd pieptis īn padure. Marcajul este acum mai bun. Poteca marcata coteste usor la dreapta si atinge a treia oara drumul, līnga o momīie de piatra. Urmeaza o portiune de itinerar pe drumul forestier, la stīnga (sud), urcīnd domol circa 350 m; trecem de o rampa veche pentru īncarcat busteni si de aici taiem o noua bucla. Dupa 5-6 minute ajungem līnga o banca; traversam drumul si urcam printr-un lastaris mai bine de 100 metri diferenta de nivel pīna la drumul forestier. Jos se desfasoara o frumoasa priveliste spre defileul Jiului si Dealul Babei. Cotim la stīnga si dupa circa 200 m parasim drumul forestier care duce la o cabana forestiera. Īn punctul de separare o alee patrunde īn poiana si īn livezile unde se adaposteste cladirea simpla a schitului Locuri Rele (740 m), loc unde gasim adapost pentru īnnoptare. De aici putem urca spre culme peste Braicu si Tenia pīna la Pasul Vīlcan (cca 6 ore).
21. Casa de vīnatoare Cīmpusel - Muntele Ursu -vīrful Coada Oslei - vīrful Oslea - casa de vīnatoare Cīmpusel
Timp de mers: 5½ -6½ ore Traseu accesibil numai vara
Creasta Oslei, mai accesibila de la Cīmpusel, se aseamana īntrucītva cu Piatra Craiului; ea ofera una din cele mai grandioase panorame asupra muntilor Godeanu si Retezat (zona Custura - Vacarea). Este interesanta privelistea spre adīncurile vaii Bistritei (sud) si īn special jocul clailor de piatra, parca rasarite din undele domoale ale padurilor, cum sīnt Piatra Closanilor, Ciucevele Cernisoarei s.a.
Fig 07
De la casa de vīnatoare Cīmpusel (cca 1180 m alt.) iesim la drumul forestier (cca 200 m), apoi pe valea Scocul Jiului īnca 1,5 km pīna la gura vaii Ursu, unde īntīlnim ramificatia drumului forestier Ursu (dreapta). Trecem Scocul Jiului pe pod, lasam la stīnga cabana silvica Cīmpusel si urcam mai departe pe valea Ursu īnca aproape 2,5 km pīna la o confluenta. Din acest punct urmam la stīnga 700 m pe drumul de care, ce īnsoteste firul vaii, loc de unde ne aprovizionam cu apa pentru 4-5 ore. Īn stīnga
Ia marginea padurii, se afla stīna Ursu; o depasim si iesim la dreapta spre culmea Muntelui Ursu. Treptat culmea se īndreapta spre sud-est, exact la vīrful Coada Oslei. Urcam pe culme, spre sud, ocolind prin dreapta un mic vīrf. Īn saua ce urmeaza intersectam poteci ciobanesti care merg de-a coasta īn lungul Muntelui Oslea si Coada Oslei. Panta se aspreste. Apar lespezi si "oameni de piatra". Mai sus de aceste lespezi, ca sa evitam repezisul versantului din dreapta, urcam pe vīrful Coada Oslei (1899 m altitudine) unde sosim dupa 3-3½ ore de la plecare. Din acest nod de creste īnguste, stralucitoare, masuram din privire adīncimea vailor Jiului de Vest si a Bistritei. O creasta, la īnceput ca o lama, mai apoi naruita si terminata cu spinari blīnde, desparte cele doua bazine sus-amintite. Hotarul intre lumea stīncilor plesuve si ascutite ale Oslei si dulceata cupolelor Nedeii se afla īn Groapa Nedeii. Spre nord-est creasta ascutita porneste din vīrful Coada Oslei si coboara, salbatica, īn Oslita. Capatul acesteia se ascunde la fel de brutal īn peretii Cheilor Scocului. Acoperisul Oslitei asterne parca o punte peste prapastia cheilor Scocului, īntre creasta Oslei si Plesa - Piule.
Privirea zburda cpoi uimita de atītea forme si piscuri, de atītea cotloane de vai si caldari spre Dra-gasanu si Piule, spre Scorota si Albele, nemaivorbind de fantastica īnfatisare a Pietrei lui Iorgovan, etalata cu "gauroanele" si scocurile sale argintii īn toata desfasurarea sa cuceritoare. Culmile par sa se stinga spre vest, dar vīrfurile Sturului, Galbenei si ale Godeanului sīnt dovezi ale semetiei acertor munti.
Aceasta panorama fascinanta nu se termina odata cu parasirea vīrfului Coada Oslei. Pe toata lungimea sa de peste 4 km, piscurile se vor īnfatisa mereu altfel privirii, astfel ca pe parcursul traversarii ai una din cele mai puternice satisfactii. Coborīm din vīrful Coada Oslei spre sud-vest pīna īn saua Coada Oslei. Versantul sudic oarecum mai primitor, pe care se īntrevede poteca traseului 7, devine si el abrupt. Īn sa intersectam poteca marcata cu triunghi rosu si patrundem pe creasta ascutita Firul Caprelor. Poteca de creasta traverseaza doua vīrfuri stīncoase despartite de jgheaburi pietroase, ce duc īn peretii de la Cuiul Popii. Īn prapastia sudica se vede stīna din Cuiul Popii situata īn saua dintre Claia Popii, peretii Oslei si vagaunile de la obīrsia izvoarelor Bistritei.
Trecem de o mica strunga, coborīm pe creasta si strabatem saua īngusta, din care īncepe urcusul la vīrful Oslea (1 946 m)[15] pe care ajungem dupa cca 50 minute din Coada Oslei. Cea mai frapanta dintre imaginile ce cheama privirile de aici este īnfruntarea dintre Piatra Iorgovanu si Oslea, doua cetati de stīnca, semete si puternice, sfidīnd de milenii zarile Bistritei si Jiului, dar singulare prin frumusete. Iorgovanul cu prapastii īnlantuite, Oslea cu stīncarii discret acoperite de pajisti īntinse punctate de margaritarul turmelor de oi, iata rasplata pentru cei ce urca aici.
De la vīrful Oslea creasta īngusta coboara lent, pentru a urca iarasi īn vīrful Pestisanu (1 930 m). Drumul Tismanei se vede de aici foarte clar, iar plaiurile Cernisoarei si Cernei se astern pīna īn pīcla cle-partarilor. Daca privim īnapoi la creasta Oslei descoperim cu greu locurile pe unde ne-am catarat, īntr-atīt de mult se schimba forma si detaliile stīncariilor albe. Din vīrful Pestisanu coborīm spre vest pe o panta fara abrupturi, trecem pe līnga cele doua stīnci (Piatra Traznita si Apostolii) si sosim pe platoul La Suliti dupa mai bine de 4½ ore de la plecare. De aici vom coborī prelung īnca 2 ore pe panta Muntelui sarba (marcaj triunghi rosu), apoi Scocul Jiului, de la gura Soarbele pīna la casa de vīnatoare Cīmpusel (pe traseul 6).
22. Muntele sigleul Mic - Muntele Piatra - Poiana Savului - dealul Crestatura - Uricani[16]
Timp de mers: 2-2% ore Traseu recomandat numai vara
Drumetii care urmeaza traseul de culme au posibilitatea ca īntre cabana Straja si motelul Valea de Pesti sa scurteze drumul coborīnd, din dreptul Pietrelor īmplīntate ale sigleului Mic, direct spre orasul Uricani.
Punctul de ramificatie se afla pe versantul nordic al vīrfului sigleul Mic, la nivelul potecii pastorale care ocoleste stīncariile Pietrele īmplīntate. Din prelunga creasta a sigleului Mic, orientata est-vest, se desface spre nord o culme golasa sub vīrf si īmpadurita mai jos. Poteca de culme, mai firava, se īndreapta spre vest, īn timp ce fagasul adīnc al potecii coteste pe sub culmea nordica si intra īn padurea de fag. Trecem prin saua Piatra si urmarim poteca īn coborīre placuta spre stīnele Piatra. Exista doua variante, una pe culme, alta pe versantul vestic, ambele reunindu-se dupa poiana Ţiganca, īn saua sarului (cca 1 230 m).
Culmile se rasfira īntre Valea Arsa si Balomiru la est. Poteca principala se īndreapta spre culmea vecina, paralela cu valea Seciului (vest), lasīnd la dreapta o poteca secundara. Evitam gurguiul Ticiura (1 272 m) pe la vest unde padurea se rareste si apar pilcuri de mesteceni si fagi. De aici urmeaza coborīrea unei pante repezi pe dealul Crestatura. Apar primele conace cu fīnaturi ale localnicilor si drumul forestier Seciu; pe acest drum intram īn orasul Uricani. Trecem prin noul cartier Bucura, apoi pe podul de peste Jiu sosind īn centrul orasului, la statia I.G.O., punct terminus al liniei Petrosani - Uricani.
23. Cabana Cīmpu lui Neag - Ţestul din Galbenu -vīrful Rastovanu - vīrful Arcanu
Timp de mers: 3-4 ore Traseu greu accesibil iarna
De la cabana Cīmpu lui Neag (850 m) se poate ajunge īn timp relativ scurt si pe poteca buna la culmea principala a Muntilor Vīlcan, si anume īn zona dominata de vīrful Arcanu. Acest traseu, care foloseste drumul de caruta cunoscut de localnici sub numele de Drumul neamtului era folosit si īn trecut ca trecere peste munti spre localitatile din Gorj (Bīlta, Runcu etc.). Din el se desprinde spre apus traseul Nedeia - Oslea, racordīndu-se la traseul 18 chiar sub vīrful Arcanu. Tot de la cabana Cīmpu lui Neag se poate pleca spre Arcanu si Prisloapele Mici, de unde, coborīnd pe valea Vija si apoi pe Bistrita, putem ajunge la Pestisani (traseul 8) sau la Tismana (traseul 7). Intrucīt traseul 23 devine un itinerar din ce īn ce mai folosit, el va fi marcat īn viitorul apropiat cu punct albastru.
Din fata cabanei Cīmpu lui Neag pornim spre sud, pe panta brazdata de rīpe rosietice. Dupa o scurta trecere prin padure (cca 20 min.), poteca iese la rambleul soselei de la cariera de piatra Pribeagu. Evitam soseaua din dreapta, de līnga liziera padurii, si coborīm pe bolovani la baza carierei. Pīrīul Pribeagu curge pe sub platoul netezit de buldozere. Trecem podul peste apa si urcam pe malul apusean al vaii īn poiana Pribeagu; aici remarcam doua poteci: una urca direct īn padure, spre sud, alta, veritabil drum de caruta, trece la dreapta pe curba de nivel (vest).
Il urmam pe al doilea si intram īn padure; dupa cca trei minute traversam rīpa din poiana. Lasam īn dreapta un drum de caruta spre fīnaturile din preajma localitatii Cīmpu lui Neag si cotim brusc spre sud, tot pe drum de caruta. Este Drumul neamtului, cīndva mai bine pastrat, drum ce se urca pe panta. Dupa aproape o ora de la plecare iesim pe culmea īngusta īntr-un luminis, chiar īn locul numit La Banci. Dupa popas urcam spre Ţestul din Galbenu (1 204 m), traseul avīnd doua variante: pe culme pe un fagas de busteni, sau pe versant urmarind drumul cu serpentine. Dupa doua serpentine iesim din nou pe culme, īn locul unde soseste si scurtatura (cealalta varianta) si traversam o portiune de drum cu mocirla. Pe marginea drumului se afla numeroase stive de lemne. Culmea īn urcus continuu se lateste vizibil si dupa o usoara curba patrundem īntr-o portiune de padure rara, cu fagi īnalti si grosi. Identificam līnga poteca borna silvica 257 si, imediat mai sus, obīrsia Pīrīului Mare (timp de mers: 11/2-2 ore; cca 1 400 m). De la izvor poteca īnconjura versantul spre sud-est, trecīnd pe fruntea culmii Cioaca Neagra (borna silvica 219). Aici se poate pierde usor traseul. De aceea vom urmari cu grija fagasul larg al drumului lasīnd un manunchi de poteci sa se duca īn stīnga, īn timp ce noi o cotim la dreapta, spre sud-vest, īn urcus moderat. Culmea Cioaca Neagra se īnalta acum īn dreapta noastra, poteca īnscriindu-se pe coasta sud-estica. Drumul prin padure este clar, ca o alee. Depasim locul unde se afla o mica strunga si dupa 2-2½ ore de la plecare iesim din nou pe culme, īn saua La Cioaca Neagra (cca 1 550 m), recunoscuta printr-o poiana cu mocirle. Dupa un popas trecem pe līnga bordeiul putregait si reintram īn padure pe latura nord-vestica a muntelui. Urcam cca 20 de minute pe pantele Muntelui Rastovanu, mai īntīi īn ocol pe la nord-vest, apoi din nou spre sud. Iesim la liziera superioara a molizilor, la cca 1 620 m, si īnaintam īn linie cu padurea pe līnga vīrful Rastovanu (1 658 m) care ramīne īn dreapta. Valul padurii se desface īn laturi si pe culme; īn stīnga noastra vedem acum stīnele Arcanu. Spre sud se profileaza silueta prelunga a vīrfului Arcanu, cu dunga alba a drumului de munte
brazdata līnga stīncarii si brazi razleti. Drumul neamtului se continua pe culme si trece pe līnga un mic lac mocirlos.
Mai sus de lac privelistea se deschide larg, mai ales spre vest si spre est. Urcam mai departe spre culmea golasa pīna la cca 1 700 m īnaltime, unde drumul coteste la stīnga spre sud-est, ca sa evite streasina vīrfului Arcanu. Aici, la cotul drumului, īntīlnim traseul 18 (banda rosie). Īn stīnga ramificatiei, la obīrsia vaii Strīmbu, se afla un izvor bogat. De la izvor parasim Drumul neamtului si urcam pieptis cca 5 minute pīna la saua Arcanu. Dupa 3-4 ore de efort continuu de urcus de la cabana ajungem la vīrf.
Privelistea din acest vīrf, situat deasupra culmii principale a Muntilor Vīlcanului, asemeni unui foisor, este de o frumusete rara. Spre rasarit, avem ca fundal īncetosatul Parīng si sumedenie de culmi din Masivul Vīlcan, īntre care Straja, Coarnele, sigleul Mare se pot identifica usor. Spre sud, nesfīrsite spinari se aliniaza tot mai scunde pīna ce se pierd īn depresiunea gorjana. Intre ele Plescioara, Plesa, Gura Plaiului, Piva, Piatra Borostenilor īncearca sa ne retina atentia. Din vīrful Arcanu putem urmari cu usurinta serpuirile Drumului neamtului pe culmea Gura Plaiului sau spre Piva. Aceasta parte a drumului este mult mai buna si poate face legatura īntre Bīlta si Cīmpu lui Neag, prin valea Strīmbu s! Valea de Pesti. Privind spre apus ni se ofera imagini pline de contrast. Amplificate parca de adīncurile vaii Vīja, muntii Prisloapele Mari, Prisloapele Mici si Nedeile cu rotunjimile lor, ramīn mai scunzi decīt Arcanu. Doar crenelurile Oslei ce se asaza īnalte, dominīnd firestile serpuiri ale culmii principale. O īncununare de frumuseti ce ni se ofera din vīrful Arcanu este monumentala daltuire a stīncilor din muntii Iorgovanu, Stanuletii, Albele, Piule, cu calcarele albe, parca ninse, īn contrast puternic cu daltuirea stīncariilor cenusii, mai semete, ce se īnsira diafan de la Muntele Dragsanu peste Custura si Gruniu pīna la Lazaru. Peste acestea se ridica maiestuos Peleaga si Papusa. Muntii Retezat cheama irezistibil pe cei ce-i masoara din īnaltimea Arcanului.
O varianta diferita de cea pe care am urcat se poate alege la coborīre, urmarind drumul forestier pe valea Strīmbu si pe Valea de Pesti (vezi si traseul 18). Durata acestei variante este de 41/2-5 ore. Daca revenim pe traseul 23 la cabana durata coborīrii este de 2½ -2¾ ore.
Īn timpul iernii problema cazarii este esentiala si este partial rezolvata īn Muntii Vīlcan prin cabanele Vīlcan, Straja, Cīmpu lui Neag si motelul Valea de Pesti. Iata īn continuare traseele recomandate iarna īn Muntii Vīlcan:
Traseul 5 (īn sens invers descrierii): portiunea motelul Valea de Pesti - pīrīul Dīlma - saua Dīlma Cazuta (2-3 ore; marcaj triunghi rosu), combinat cu traseul 17 (in sens invers descrierii) pe portiunea saua Dīlma Cazuta - stīna La Palarie - vīrful sigleul Mare (2-3 ore; marcaj banda rosie pīna sub vīrf). Acest traseu este destinat turistilor schiori care dupa un urcus de 4-6 ore pot cobori pe schiuri īn cca 2 ore la motelul Valea de Pesti, pe acelasi traseu. Timpul total de excursie este de 6-8 ore. Perioada favorabila ascensiunii: 1 martie - 15 aprilie;
Traseul 11 poate fi parcurs iarna īn 3½- 4¼ ore la urcus si īn 2½-3 ore la coborīre;
Traseul 12 dureaza iarna 2¾ -3½ ore si este recomandat la coborīre;
Traseul 13 poate fi strabatut iarna īn 2½-2¾ ore īn urcus si īn cca 2 ore īn coborīre;
Traseul 14 dureaza 1¾-2¼ ore.
Culmea principala poate fi strabatuta iarna, mal ales īn sectorul dintre cabanele Vīlcan si Straja (traseul 16). Durata: 4-5½ ore. Īn apropiere de vīrful Straja atīt la est, cīt si pe panta nord-vestica se formeaza cruste de zapada. Pericol de avalanse la obīrsia izvorului estic al Sohodolului. Se poate coborī pe schiuri si de la vīrful Mutu, peste Muntele Constantinescu, spre cabana Straja.
Īn Muntii Vīlcan iarna stratul de zapada si pantele īnclinate cu lungimi variabile dau posibilitatea practicarii schiului īn mai multe puncte.
Perioada cea mai favorabila practicarii sporturilor de iarna este īntre 15 decembrie si 15 aprilie, la altitudini de 1 200-1 600 m, īn special pe versantul nordic.
Practicarea schiului se face de regula īn jurul celor doua cabane - Straja si Vīlcan - situate la o altitudine de cca 1 400 m. Īn jurul cabanei Vīlcan se poate schia īn regiunea Pasul Vīlcan - izvorul Baleia, pe panta orientata spre nord-vest; distanta fata de cabana: cca o ora; pe pīrtia Cartianu (traseul 19, de la cabana Vīlcan prin Dīmbul Casilor la stīna Din Cot si pe valea Izvorul. De aici urcus prin saua Diului). De la pīrtia Cartianu se ajunge si pe versantul vestic al Muntelui Straja, unde se poate schia.
Īn jurul cabanei Straja terenurile de schiat sīnt mai bine plasate. Pīrtia de slalom de pe Muntele Constantinescu (la cca 15 min. de la cabana) are o diferenta de nivel de cca 200 m si o īnclinare maxima de 33°, cu orientarea spre est. O pīrtie de coborīre se afla pe Muntele Mutu, avīnd o diferenta de nivel de 300 m. Pīrtia de coborīre de la Straja, cu o lungime de peste 2 000 m si o diferenta de nivel de cca 560 m, porneste de la golul de munte si coboara prin padure, sub forma unui culoar īngust. Pīrtia de coborīre Grafit este lunga de cca 4 500 m si are o diferenta de nivel de 1 000 m. Ambele pīrtii au nevoie de īmbunatatiri.
Īn afara pīrtiilor mentionate, schiul se mai poate practica pe pantele nordice ale Muntelui Arcanu, pe cīteva dintre picioarele nordice ale Muntelui Oslea (stirbu, sarba etc.) sau pe pantele din poiana Ţarina Frasinului (traseul 15). Pe versantul sudic se afla, de asemenea, o multime de pante favorabile schiului situate īnsa la distante mari fata de asezarile permanente. Astfel, putem mentiona piciorul sudic al Muntelui Bou (traseul 6), pantele sudice si estice ale Muntelui sigleul Mare (traseul 17), pantele sudice ale Muntelui Zanoaga, īn apropierea casei Buliga (traseele 1 si 2) s.a.
Īn muntii Vīlcan exista anumite zone unde se poate practica alpinismului tehnic. Una din ele se afla īn zona Cheile Sohodolului, considerata un rezervor de satisfactii pentru alpinistii dornici sa cucereasca pereti necunoscuti, īnaltimea peretilor din calcar este īn medie de 200 m si au īnclinare ce ajunge, īn unele cazuri, la verticala.
Peretii calcarosi Plescioara, peretii Patrunsa (ambii īn bazinul Sohodol), ca si peretii Sturii din cheile susitei Verzi sīnt la fel de ispititori pentru alpinisti.
Peretii sudici ai muntelui Oslea sīnt constituiti din roca friabila si nu sīnt recomandati. Alte zone favorabile practicarii alpinismului se afla īn cheile Scocul Jiului.
Īn afara alpinismului īn sensul clasic, exista posibilitati de alpinism speologic ce se poate practica īn numeroasele pesteri din zona.
Septembrie 1977
Cuvīnt īnainte
I. CARACTERIZARE FIZICO-GEOGRAFICĂ
Asezare si limite
Relieful
Alcatuire geologica
Reteaua hidrografica
Conditii climatice
Vegetatia
Fauna
Ocrotirea naturii
II. TURISM ĪN MUNŢII VĪLCAN
Drumuri de acces
Localitati si puncte de plecare īn Muntii Vīlcan
Marcaje si cabane
III. TRASEE TURISTICE
Trasee marcate
1. Sīmbotin - Schela - poiana Colnic -poiana Mihai Viteazu - casa Buliga - Muntele Zanoaga - Pasul Vīlcan -cabana Vīlcan
2. Casa Buliga - La Varnita - Muntele Priporu Mare - valea Vījoaia - satul Plesa - gara Valea Sadului
3. Curpen - Vaidei - valea susita - valea Dealu - Cracu lui Frate - saua Scrideiu - saua Prislop - cabana Straja
4. Rachiti - Runcu - Cheile Sohodolului - complexul turistic Bucium-Sohodol
5. Complexul turistic Bucium-Sohodol -saua Dīlma Cazuta - motelul Valea de Pesti
6. Manastirea Tismana - Muntele Cioclovina - Muntele Bou - saua La Suliti - Pasul Jiu-Cerna - casa de vīnatoare Cīmpusel
7. Casa de vīnatoare Cīmpusel - Muntele Coada Oslei - saua Groapa Nedeutii - La Bīrloaga - valea Bistritei -Pestisani
8. Manastirea Tismana - pīrīul Ponorici - valea Bistricioarei - valea Bistritei -valea Vīja - valea Gīrbovu - Scocul Jiului - cabana Cīmpu lui Neag .
9. Cabana Cīmpu lui Neag - Scocul Jiului - casa de vīnatoare Cīmpusel .
10. Cabana Cīmpu lui Neag - motelul Valea de Pesti
11. Lupeni (centru) - valea Rosia - saua La Arvinte - izvorul Ciurgau - stīnele Sohodol - cabana Straja .
12. Cabana Straja - stīnele Sohodol - saua La Arvinte - valea Sohodol - Paroseni
13. Vulcan (centru) - Dealul Merisorului - cabana Vīlcan
14. Cabana Vīlcan - poiana Ciungi - dealul Lazu - Paroseni (uzina) .
Trasee pe culmea principala
15. Iscroni - motelul Gambrinus - vīrful Cīndetu - Pasul Vīlcan - saua lui Loghin
16. saua lui Loghin - saua Diului - vīrful Straja - saua Prislop / cabana Straja
17. saua Prislop - Muntele sigleul Mare - saua Dīlma Cazuta - motelul Valea de Pesti
18. Motelul Valea de Pesti - valea Strīmbu - vīrful Arcanu - saua Groapa Nedeutii - Muntele Coada Oslei - Muntele stirbu - casa de vīnatoare Cīmpusel
19. Cabana Straja - stīna Straja - sub Caminete - stīna Din Cot - valea Baleia - Dīmbu Casilor - cabana Vīlcan
20. Campingul Lainici - gara Lainici - schitul Locuri Rele
Trasee nemarcate
21. Casa de vīnatoare Cīmpusel - Muntele Ursu - vīrful Coada Oslei - vīrful Oslea - casa de vīnatoare Cīmpusel
22. Muntele sigleul Mic - Muntele Piatra - Poiana Savului - dealul Crestatura - Uricani
23. Cabana Cīmpu lui Neag - Ţestul din Galbenu - vīrful Rastovanu - vīrful Arcanu
Trasee turistice de iarna
Pante pentru schiat
Alpinism
|
