OFERTA TURISTICA. SPECIFICUL RESURSELOR TURISTICE ALE ROMANIEI

Tabel 4.5. Unitatile si capacitatea de cazare turistica,

pe categorii de confort, in anul 1997

conform normelor metodologice, in Romania functioneaza de 3, 2, 1 stele

conform normelor metodologice, in Romania functioneaza numai de 4, 3, 2, 1 stele 

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei, 1998

Sub aspectul structurii spatiilor de cazare (numarul si tipul paturilor), situatia existenta la nivelul anului 1995 este prezentata in tabelul 4.6.

Tabelul 4.6. - Structura spatiilor de cazare in Romania, in 1995

Sursa: Calculat dupa Turismul Romaniei - Breviar statistic 1996.

Toti indicatorii cuprinsi in tabelele 4.5 si 4.6 dovedesc ca sub aspectul gradului de confort, capacitatea de cazare turistica din tara noastra necesita serioase operatiuni de modernizare pentru a se ajunge la nivelul standardelor europene. Apare deci necesara sprijinirea, prin toate mijloacele, a investitiilor si modernizarilor din turism prin acordarea in mod selectiv de facilitati agentilor economici pentru proiectele care asigura ridicarea confortului unitatilor de primire.

Pentru cerintele de analiza se poate determina un coeficient al nive­lului de confort al unitatii de cazare, dupa cum urmeaza:

Gc = (Ccs / Ct) x 100, in care:

Gc = coeficient al gradului de confort;

Ccs = numarul de camere categoria 3 stele si peste;

Ct = numarul total al camerelor unitatii de cazare.

Dotarea necorespunzatoare din punct de vedere tehnic a spatiilor de primire se reflecta direct in indicii de utilizare a capacitatii de cazare turistica in functiune (tabelul 4.7).

Tabelul 4.7. - Indicii de utilizare a capacitatii de cazare turistica in functiune *)

*) Calculat prin raportarea numarului de innoptari realizate la capacitatea de cazare turistica in functiune.

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei, 1998, Informatii statistice operative, 4, 1998

Privit pe destinatii turistice, gradul de ocupare al locurilor de cazare in functiune din hoteluri la nivelul anilor 1996 si 1998 se prezinta in tabelul 4.8.

Tabelul 4.8. - Gradul de ocupare a locurilor de cazare din hoteluri pe destinatii turistice

Sursa : Informatii statistice operative, seria Turism, nr. 4/1996, 1998

Se observa ca, atat pe global cat si pe destinatii turistice, gradul de ocupare al locurilor de cazare este sub 50% si are tendinta de scadere ceea ce trebuie sa ingrijoreze foarte serios factorii de raspundere din domeniul turismului.

Ceea ce mai atrage atentia este faptul ca in tara noastra, indicii de utilizare ai capacitatii de cazare turistica, in functiune pe forme de proprie­tate evolueaza contradictoriu, unitatile proprietate privata neimpunandu-se din acest punct de vedere (tabelul 4.9.).

Tabel 4.9. - Indicii de utilizare a capacitatii in functiune pe forme de proprietate

Sursa: Anuarul statistic al Romaniei, 1998

Din punctul de vedere al categoriilor de clasificare situatia existenta in Romania in anul 1995, se prezinta astfel (tabel 4.10).

Tabel 4.10. - Gradul de ocupare al locurilor in functiune, in hoteluri in anul 1995

Sursa: Turismul Romaniei - Breviar statistic, 1966.

Toate datele prezentate pentru Romania, indica un grad relativ scazut de ocupare al locurilor de cazare in functiune. Iata, spre comparatie, gradul de ocupare al hotelurilor la scara mondiala (tabel 4.11.)

Tabel 4.11. - Gradul de ocupare al hotelurilor la scara mondiala

Sursa: Worldwide Hotel Industry, Horwath International, New York, 1966, p. 24, 42

Unele tendinte interesante se observa si in legatura cu preferintele pentru formele de cazare. Tinand seama de cele 2 tipuri principale de clien­tela turistica - de vacanta si agrement si de afaceri - se constata ca oamenii de afaceri aflati in deplasare recurg, in principal, la serviciile hotelurilor si in principal a celor de lux, in timp ce persoanele aflate in vacanta manifesta o tendinta inversa. De exemplu, in Franta, peste 80% din oamenii de afaceri se cazeaza in hoteluri, 40-50% dintre ei apeland la hoteluri cu 4-5 stele si 35% la cele cu 3 stele . O orientare asemanatoare se produce si in Romania, la nivelul capitalei, unde oamenii de afaceri si delegatiile oficiale, inclusiv parlamentarii reprezinta 76% din clientela hotelurilor cu 4 stele si 70% din clientela celor cu 3 stele³. De regula, hotelurile carora li se adreseaza oame­nii de afaceri si politicienii aflati in interes de serviciu se afla cu cel putin o stea deasupra nivelului de confort la care recurg in deplasarile private.

Ce determina turistii de vacanta sa prefere alte forme de cazare? Potrivit unor anchete se aduc urmatoarele obiectii

a.     hotelul este prea scump, apreciaza 60% dintre persoanele inte­rogate;

b.      hotelul nu este adaptat sejurului in familie, cu copii, dupa parerea a 80% dintre subiecti;

c.     hotelul impune prea multe constrangeri, mergand de la progra­mul de servire a mesei, pana la imposibilitatea generica de a te manifesta liber si "a face ce vrei', fara sa deranjezi pe cineva;

d.     hotelul induce o lipsa de autenticitate, datorita amenajarii impersonale a camerelor a caror intimitate in plus, nu permite un contact real cu locul de sejur;

e.     hotelul genereaza un amestec confuz de tristete, singuratate, plic­tiseala si nesiguranta, in principal pentru cei care calatoresc neinsotiti;

In aceste conditii, pe de o parte se impune extinderea in cadrul hote­lurilor a activitatilor complementare, distractive si sportive, a ofertelor de excursii etc, iar pe de alta parte modificarea conceptului hotelului tradi­tional, creandu-se noi alternative de cazare, cum ar fi:

a.    Hotelurile apartinand lanturilor hoteliere de clasa economica, care realizeaza o reconsiderare a hotelului traditional de o stea. Pretul este scazut, iar standardizarea si uniformizarea sunt totale, extinzandu-se la componentele arhitectonice si la amenajare. Posibilitatea practicarii unor preturi scazute este asigurata de amplasarea hotelurilor in locuri unde terenul este ieftin (la peri­feria oraselor, in lungul cailor rutiere), recurgerea in constructie la prefabricate, restrangerea la minimum a personalului si impli­cit, simplificarea serviciului. in Franta, dar si in alte tari din Europa Occidentala , dupa 1985, extinderea parcului hotelier s-a facut preponderent, pe baza acestui concept.

b.    Rezidenta de turism care, fara sa elimine facilitatile hotelului clasic, simplifica gama serviciilor si indeparteaza constrangerile specifice. Spatiul de cazare (camera) are in structura o bucatarie (chicineta) sau cel putin un colt amenajat corespunzator, cu vese­la etc, precum si grup sanitar propriu. in esenta, imaginea unei astfel de rezidente de turism este a unui mic apartament, pretul fiind avantajos, drept urmare, capacitatea de cazare a rezidentelor de turism este in extindere in toate tarile.

c.     Satul de vacanta. Este o structura de cazare de mare succes datorita pitorescului amplasarilor, calitatii echipamentului, marii diversitati a activitatilor cultural sportive si de animatie.

d.     Turism rural (Agroturism, Turism verde) formula de cazare care se constituie intr-o alternativa a turismului "industrial', a "aglomeratiei marilor hoteluri'.

Dupa parerea noastra, exigentele hotelurilor viitorului impun: ame­liorarea echipamentelor si activitatilor de loisir, precum si realizarea unei calitati superioare a serviciilor; obtinerea unui raport mai bun calitate/pret, prin restrangerea spatiilor de folosinta comuna, ceea ce implica utilizarea echipamentelor "seif service' cu precadere la nivelul camerei; un spor al ofertei, pe de o parte pe seama hotelurilor de categorie inalta, care ofera spatii de cazare tip apartament, pe de alta parte pe seama hotelurilor de clasa economica. Preocuparile hotelierilor se indreapta nu numai spre echipamen­tele de interior, ci si spre sistemele de constructie si arhitectura.

Componenta esentiala in structurile de primire, serviciile de alimen­tatie determina, in buna masura, calitatea prestatiei turistice in ansamblul ei, influentand continutul si atractivitatea ofertei turistice cu multiple implicatii asupra dimensiunilor si orientarii fluxurilor turistice. In acest scop, serviciile de alimentatie trebuie sa intruneasca cateva cerinte.

In primul rand, este necesara prezenta lor in toate momentelecheie ale consumului turistic: punct de imbarcare, mijloace de transport, locuri de destinatie si sejur, locuri de agrement.

Apoi, turismul presupune prezenta unei tipologii largi de unitati de alimentatie publica, in masura sa satisfaca o paleta diversificata de trebuinte, conform dorintei turistilor.

Cerinte aparte stau in fata serviciului de alimentatie publica in cazul turismului balneomedical. In acest caz serviciul de alimentatie este chemat sa contribuie nemijlocit la reusita tratamentului, reusita adeseori dependenta de calitatea si rigurozitatea regimului de hrana.

RESTAURANT COLIBA HAIDUCILOR

In sfarsit, necesitatea serviciului de alimentatie publica de a raspunde in egala masura cerintelor turistilor autohtoni si straini. Astfel, in structura produselor comercializate trebuie sa fie prezente prepara­te din bucataria nationala si internationala, din cea specifica tarilor si zone­lor de unde vin turistii straini.

In conditiile cand gastronomia devine element de selectie a destinatiilor turistice - celelalte componente ale ofertei turistice fiind sensi­bil apropiate - legatura dintre alimentatie publica si turism capata valente noi. Este cazul vacantelor gastronomice (pescareasca, vanatoreasca etc.) cu atractivitate unanim recunoscuta.

De pe pozitia turismului, alimentatia publica urmeaza sa indepli­neasca pe langa functia fiziologica propriu-zisa si unele functii de agrement, odihna, recreere. Aceste functii se amplifica pe masura ce turistul petrece o parte insemnata din bugetul sau de timp (dupa unele calcule 20-25%) in unitatile de alimentatie publica.

Sub aspectul tipologiei unitatilor de alimentatie din turism, in baza reglementarilor legislative in vigoare, principalele unitati sunt restaurantul, barul, unitatile de fast-food, cofetaria si patiseria. Conform normelor in vigoare in tara noastra aceste unitati pot functiona cu grad de confort si regim de preturi de lux, categoria I, categoria a II-a si categoria a ITI-a.

Restaurantul, unitate ce pregateste si desface o gama larga de preparate calde si reci, gratar, branzeturi, dulciuri, bauturi etc, dispunand in acest scop de spatii corespunzator amenajate si dotate. El functioneaza in mai multe profile: clasic, specializat (pescaresc, vanatoresc, lacto, vegeta­rian, rotiserie-zahana, familial-pensiune), cu specific national sau local, braserie, berarie, gradina de vara.

Barul reprezinta o unitate de alimentatie cu program de zi si de noapte, in care se serveste un sortiment diversificat de bauturi alcoolice si nealcoolice si o gama restransa de produse culinare. Cadrul ambiental este completat cu program artistic, auditii muzicale, video etc. Exista urmatoa­rele tipuri de baruri: bar de zi, bar de noapte (unitate cu caracter distractiv), cafe-bar, disco-bar, bufetul-bar.

Unitati de tip fast-food care asigura o servire rapida si la preturi avantajoase: restaurant autoservire, bufet tip expres, pizzerie, snack-bar.

Cofetaria, unitate ce desface produse specifice: prajituri, torturi, bomboane, inghetata, bauturi nealcoolice, preparate specifice micului dejun.

Patiseria, unitate specializata ce desface intregul sortiment de patiserie-placintarie, in stare calda, bauturi nealcoolice, racoritoare etc. Se poate organiza si cu profil de "placintarie', "simigerie', "gogoserie'.

Indiferent de tipul unitatii, problema principala care se pune este aceea a crearii unui sistem rational de servire, alcatuit dintr-un ansamblu de mijloace si procese tehnice, capabile sa asigure, pe de o parte, rapiditate in primirea produselor solicitate, iar pe de alta parte, confortul necesar pentru consumarea lor. In acest scop, in tara noastra se cer rezolvate doua probleme principale: a) modernizarea retelei din punct de vedere structural si al distribuirii in teritoriu; b) diversificarea formelor de servire. Materializarea acestor obiective va asigura participarea sporita a alimentatiei publice la satisfacerea nevoilor turistilor.

4.4. TRANSPORTUL TURISTIC

Interdependenta dintre turism si transporturi este pusa in evidenta de mai multe elemente. intai de toate transportul reprezinta prima manifestare a consumului turistic, asigurand deplasarea turistilor de la locul de resedinta la locul de petrecere a vacantei in cazul turismului in sejur sau pe toata durata calatoriei in cazul turismului itinerant. Apoi, de nivelul de dezvoltare si organizare a transporturilor depinde direct durata si calitatea vacantei: pen­tru a da o cat mai buna utilizare vacantei, turistul este interesat in efectuarea unor deplasari rapide, timpul de deplasare nereprezentand decat un consum auxiliar; mai mult, durata deplasarii poate fi un element important in adoptarea deciziei de vacanta, in optiunea pentru o anumita destinatie. in sfarsit, perfectionarea in decursul timpului a mijloacelor de transport a determinat stimularea turismului, extinderea sa in spatiu si chiar aparitia unor noi forme de turism. Se poate deci concluziona ca mijloacele de transport constituie axa centrala a intregului sistem turistic intr-o tara sau zona.

Intensificarea circulatiei turistice pune problema realizarii unui transport rapid, confortabil si economic. Ratiunea scurtarii timpului de calatorie a fost mentionata. Adaugam doar faptul ca obiectivul de scurtare a timpului de calatorie este mai stringent in cazul deplasarii cu mijloace proprii, care presupune o solicitare deosebita a turistului. Confortul vizeaza, in principal, conditiile oferite in interiorul mijlocului de transport, dar si ele­mente legate de organizarea deplasarii, cum ar fi: desfasurarea fara intreru­pere a calatoriei, alegerea unor trasee interesante, asigurarea transferului de la statia de destinatie la hotel si invers, serviciile unor ghizi competenti etc.

Realizarea unor costuri de transport scazute in cadrul aranjamentelor turistice conditioneaza reducerea costurilor total si astfel stimuleaza creste­rea circulatiei turistice. Din acest punct de vedere, in activitatea de transport se cere asigurata corespondenta intre continutul serviciilor prestate si nivelul tarifelor, iar reducerea acestora urmeaza sa se faca printr-o utilizare rationala a capacitatilor de transport.

Din punct de vedere turistic, distributia retelelor de transport de care dispune Romania poate fi considerata corespunzatoare.

Reteaua nationala de sosele si drumuri modernizate cu poduri, via­ducte si serpentine spectaculoase, face legatura intre principalele centre emi­tatoare de turisti si zonele, statiunile turistice. Multe dintre ele (E60, E85, E79 etc.) sunt tronsoane ale unor drumuri europene, facand legatura intre Europa centrala si vestica, cu cea sudica sau cu Orientul Mijlociu si Apropiat.

Reteaua nationala de cai ferate, in mare parte dubla si electrificata, se desfasoara ca un sistem concentric in interiorul si exteriorul arcului Carpatilor, legaturile intre ele facandu-se prin 11 linii transcarpatice, ade­varate opere de arta inginereasca (vaile Oltului, Jiului, Bistritei, Muresului, Moldovei, Crisului Repede s.a.).

Romania dispune de trei aeroporturi de interes international (Bucuresti - Otopeni, Constanta si Timisoara) si de 14 aeroporturi deschise traficului intern.

intreaga retea de transport a tarii noastre parcurge un proces de extindere, modernizare si dotare tehnica, ceea ce va influenta pozitiv circulatia turistica.

Privind utilizarea retelei de transport in scop turistic, posibilitati de analiza exista, in principal, pentru turismul international al Romaniei (tabel

Tabel 4.12. Sosirile vizitatorilor straini in Romania dupa ijloacele de transport utilizate

(%)

Tabel 4.13. Plecarile vizitatorilor romani in strainatate dupa mijloacele de transport utilizate

Sursa: Calculat dupa Anularul Statistic al Romaniei, 1998

Transportul rutier reprezinta forma de transport privilegiat al turismului fiind practicat cel mai mult atat pe plan international cat si pe plan intern, datorita libertatii de miscare a turistilor, costului redus al calatoriei (cand doua sau mai multe persoane folosesc acelasi automobil) si posibilitatile mari de cunoastere pe care le ofera turistului. Asa cum rezulta din tabelul 4.12, 75% din turistii straini sositi in Romania folosesc mijloace de transport auto. Evolutiile sunt intrucatva asemanatoare si la nivelul Europei, cu unele variatii in functie de conditiile geografice si nivelul de dezvoltare a retelelor si mijloacelor de transport. De exemplu, in calatoriile internationale ale turistilor din Germania autoturismul detine 42%, ale celor din Italia 78%, din Spania 60%, din Anglia 15% etc.

Dezvoltarea transporturilor rutiere a determinat cresterea fluxurilor turistice si aparitia de noi destinatii turistice. Turismul automobilistic permite o larga dispersie a turistilor in spatiu, pana la regiuni dintre cele mai izolate, chiar in cazul destinatiilor indepartate.

Dinamica transporturilor rutiere este insa puternic influentata de gradul de dezvoltare a retelei de drumuri: densitatea retelei si calitatea acesteia (autostrazi, drumuri modernizate), echiparea ei cu indicatoare, statii de benzina, statii "service', locuri de campare etc. Este greu de justificat necesitatea construirii de noi sosele spre statiunile turistice numai pentru a satisface astfel de cerinte. De aceea se recomanda ca ori de cate ori se pro­pune construirea de sosele sau modernizarea celor existente, sa se promo­veze in mod sustinut necesitatile si interesele turismului pentru a influenta prioritatile.

In cazul tarii noastre problemele majore ale turistilor care folosesc transportul rutier sunt numeroase:

starea proasta a drumurilor, marcajelor si semafoarelor;

lipsa de informatii, servicii si alte facilitati pe sosele;

lipsa de viteza in deplasare si timpul de calatorie lung, dupa cum se vede din tabelul 4.14.

Tabel 4.14. Distante, timpi si viteze caracteristice catre zonele turistice

Sursa: Planul Strategic de Dezvoltare a Turismului in   Romania, voi. 2, p. 129

O problema deosebita care descurajeaza turistii straini este intarzie­rea la frontiera. Punctele de intrare la frontiera sunt, de obicei, aglomerate, mai ales la Nadlac si Bors, la granita cu Ungaria si la Giurgiu, la granita cu Bulgaria, unde se stationeaza, dupa unele surse, intre 4-6 h.

Prioritatea numarul 1 in ce priveste transportul rutier consta in imbu­natatirea starii drumurilor intre Europa de Vest, Europa de Sud-Est si Romania, pe baza unui program finantat de BIRD, BERD, BEI, CE PHARE si guvernul tarii noastre.

Transportul feroviar constituie una dintre cele mai vechi forme de calatorie utilizate in turism, continuand sa detina in unele tari, intre care si tara noastra, un loc important in traficul turistic. Avantajele principale ale acestei forme de transport sunt: regularitatea si certitudinea realizarii depla­sarii, ca urmare a independentei mijloacelor feroviare fata de conditiile meteorologice; comoditatea oferita prin vagonul de dormit si vagonul-restaurant; posibilitatea sporita de vizionare a peisajului, de observare si cunoastere a realitatii inconjuratoare; perfectionarile produse in ultima vreme pe linia vitezei de deplasare si a gradului de confort; costul relativ mai scazut al calatoriei fata de alte modalitati de transport.

Cu toate aceste avantaje, transportul feroviar detine un procent mic din circulatia turistica internationala: la nivelul economiei mondiale acest procent se considera a fi de 4-5%, tar Ia nivelul Europei - singura regiune din lume in care transportul pe calea ferata ocupa un loc important - pro­centul este de 10-11%; in Romania, calatoriile cu trenul detin cea. 20% din traficul turistic international si aproximativ 30% din cel intern; o situatie asemanatoare exista si in alte tari din Europa de Est (Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia).

Pentru tara noastra ponderea relativ mare a transporturilor feroviare in cadrul circulatiei turistice se explica prin dezvoltarea mai accentuata a acestei forme de transport in raport cu celelalte forme, datorita conditiilor specifice (dotarea mai slaba cu autoturisme, distantele scurte care nu motiveaza solicitarea avionului etc.) si facilitatilor pe care le ofera turistilor, mai ales pentru calatoriile in grup. Calitativ, oferta transportului turistic feroviar cunoaste unele imbunatatiri reflectate in ridicarea gradului de confort, asigurarea animatiei pe timpul calatoriilor, punerea in circulatie a trenurilor Expres internationale si a trenurilor auto-cuseta, cu transport de noapte pentru pasageri si autoturismele acestora, practicarea de tarife speciale de week-end, pentru tineret, grupuri s.a.

Din studiile facute rezulta ca in transportul feroviar din tara noastra exista o serie de probleme care influenteaza negativ circulatia turistica. intre altele, se atrage atentia asupra necesitatii modernizarii principalelor rute de cale ferata intre Europa de Vest si Romania si dotarii corespunzatoare a garilor cu mijloace care sa asigure satisfacerea cerintelor turistilor: servicii de informatii (inclusiv in limbi straine), cabine telefonice, indicatoare, servi­cii de alimentatie publica, spatii de asteptare, toalete, iluminatul si gradul general de curatenie etc. De asemenea, se recomanda extinderea trenurilor pe rutele destinate deservirii solicitantilor spre principalele zone turistice -Bucuresti, Brasov, Suceava, Constanta.

Transportul aerian se utilizeaza cu precadere pe distante lungi si foarte lungi: dupa unele studii avionul este folosit ca mijloc de deplasare intr-un procent de 50% pe distante intre 1000 si 4000 km si aproape in exclusivitate pentru distante ce depasesc 4000 km. Aceasta forma de transport permite crearea de noi piete turistice in zone indepartate de marile centre emitatoare, inaccesibile prin mijloace de transport de suprafata, oferta turistica globala a unui numar mare de tari depinzand de nivelul de dezvoltare al transportului aerian si frecventa curselor.

Transportul aerian favorizeaza activitatea turistica si prin reducerea duratei calatoriei, cresterea gradului de confort si posibilitatea unor calatorii pe cele mai variate rute etc. Rezervele fata de utilizarea acestei forme de transport privesc: dependenta de conditiile atmosferice, ceea ce poate pune sub semnul incertitudinii respectarea orarului de zbor sau chiar realizarea calatoriei; costul relativ ridicat al calatoriei determinat de investitiile mari pe care le necesita construirea si exploatarea unor aeroporturi moderne.

Pentru transportul turistilor se folosesc atat cursele de linie cat si cele speciale (charter). Cel mai solicitate de turistii care calatoresc pe cont pro­priu sunt cursele regulate care prezinta avantajul certitudinii zborului si a unui orar stabilit in prealabil. Cursa aeriana charter se adreseaza unui grup organizat ai carui membri beneficiaza de un avantaj privind pretul transportului, conditionat de apartenenta la grupul respectiv si de scopul turistic al calatoriei.

AEROPORTUL INTERNATIONAL MHAIL KOGALNICEANU

Oferta transportului aerian, ca raspuns a cererii turistice, este in prezent concentrata pe urmatoarele zone: intraeuropeana cea. 40%, Pacific cea 13%, Atlanticul de Nord cea 11%, America de Nord si de Sud cea. 8%. In traficul turistic intern al Romaniei, datorita distantelor relativ mici, transporturile aeriene nu ocupa o pozitie semnificativa: in principal ele asigura legatura intre capitala tarii si un numar insemnat de orase din tara, iar in sezonul estival intre principalele orase si litoral. in afara tarii compa­niile romanesti realizeaza zboruri spre circa 100 de mari orase din lume. Programele companiilor aeriene romanesti in domeniul turismului prevad legaturi zilnice cu capitalele europene si intarirea legaturii cu SUA si Canada. Dupa prognozele facute, cele mai substantiale cresteri ale numaru­lui de sosiri de turisti pe calea aerului se vor inregistra din Europa de Est, Italia, Germania, Israel, Marea Britanie, America de Nord.

Aeroportul International Otopeni este centrul de legatura pentru Romania, deservind piata turismului de masa pentru capitala si facand legatura cu reteaua interna de aeroporturi regionale, in special cele din Suceava, Sibiu si Tulcea.

in legatura cu transportul aerian in scop turistic se ridica mai multe probleme. Una din ele se refera la timpul consumat la ghiseele de acordare a vizelor de intrare de la aeroporturile Otopeni si Constanta. Drept solutii se recomanda organizarea de noi ghisee la ambele aeroporturi si introducerea pentru toate punctele de sosiri internationale a unui sistem de obtinere in avans a vizelor de catre organizatorii de circuite turistice pentru grupurile de turisti spre a dinamiza procesul si a atenua impactul produs asupra turistilor de formalitatile de obtinere a vizei.

Alte probleme vizeaza fluiditatea redusa a turistilor la ghiseele de intrare de la aeroporturile Otopeni si Constanta datorita prelucrarii greoaie a informatiilor si neconcordantei dintre capacitatea instalatiei de control prin raze X si capacitatea altor instalatii de procesare a pasagerilor. De asemenea este necesara introducerea de instalatii si pregatirea de personal in vederea simplificarii eliberarii biletelor de avion si rezervarilor prin telefon.

Desi liniile interne nu sunt folosite semnificativ pentru turismul de agrement, se considera ca modernizarea flotei, a aeroporturilor pentru zbo­ruri interne si a procedurilor de obtinere a informatiilor, rezervarilor si biletelor vor amplifica solicitarile turistilor in acest sens.

Transportul naval, datorita conditiilor particulare de realizare (vite­za redusa a navelor, necesitatea combinarii cu alte mijloace etc), este putin solicitat in activitatea turistica. in principal, acesta se realizeaza sub forma croazierelor, transformandu-se de fapt dintr-o modalitate de deplasare intr-una de agrement.

Parcul de nave in continua crestere, sporirea securitatii de transport, dar mai ales diversificarea tipurilor de nave si conditiile de confort si agre­ment sporite pe care le ofera au impulsionat cererea turistica pentru croa­ziere. Cele doua mari piete ale croazierelor mondiale sunt bazinul Caraibilor care reprezinta cea. 1/3 din volumul pietei mondiale respective si bazinul mediteranean cu cea. 15% din acesta.

Pentru Romania este de evaluat fezabilitatea unui serviciu de excursii cu vasul de la Constanta, statiunile de pe litoralul Marii Negre si Delta Dunarii, pentru a spori atractivitatea si calitatea excursiilor. In Delta Dunarii exista servicii regulate de vase pe cele trei brate principale. Exista si vase de inchiriat si vase hotel.

In prezent, se dezvolta doua forme deosebite de croaziera: organiza­rea tematica a croazierelor, care imbina educatia cu vacanta si croaziere cu garaj la bord, care deplaseaza, odata cu pasagerii turisti, si vehiculele acesto­ra (automobile si autocare). Obiectivul primei forme poate fi istoria, arta fotografica, astronomia, iar in cazul celei de a doua forme posibilitatea de a continua vacanta pe uscat inainte de revenirea in localitatea de resedinta.

Pe fondul dezvoltarii si diversificarii serviciilor de transport, se deta­seaza, ca o caracteristica a turismului modern, utilizarea combinata a mijloa­celor. Apar astfel frecvent diferite aranjamente combinate: avion + autocar, vapor + autocar, vapor + avion etc.

Serviciile de transport pe cablu ocupa un loc distinct in ansamblul serviciilor de transport. Considerat deopotriva mijloc de deplasare si de agrement, transportul de cablu are un rol important in dezvoltarea turismului montan, mai ales in turismul de iarna. Ca urmare, numarul instalatiilor de acest fel ca si distributia geografica este in extindere. Cea mai mare concentrare a acestor instalatii este in Europa. De exemplu, tarile europene din "grupul alpin' (Franta, Elvetia, Austria, Italia), recunoscute pentru turismul montan de iarna, detin cea. 50% din totalul instalatiilor existente in lume si 67% din cele ale Europei.

In Romania, 70% din instalatiile de transport pe cablu sunt concentrate in statiunile Poiana Brasov, Predeal si Sinaia. La nivelul anului 1994 in Romania instalatiile de transport pe cablu insumau doar 62 km lungime, in timp de in Austria acestea erau de 9500 km iar in Franta de 2500 km. Rezulta ca in Romania serviciile de transport pe cablu se impun serios dezvoltate si rational distribuite in teritoriu, spre a asigura valorificarea corespunzatoare a intregului potential turistic.

4.5. RESURSELE DE MUNCA IN TURISM

Daca acceptam aprecierea conform careia la inceputul mileniului III piatra de incercare a turismului romanesc devine asigurarea unor servicii de calitate, atunci prioritara devine problematica resurselor de munca. Desigur, calitatea bazei materiale a activitatii turistice este indispensabila atingerii acestui obiectiv, dar numai competenta, educatia si pasiunea personalu­lui care activeaza dau intreaga masura a calitatii produsului turistic. De altfel, in orice domeniu, investitia in instruirea si perfectionarea personalului constituie parghia principala prin care unitatile reusesc sa se afirme.

Experienta nationala si internationala arata ca oriunde serviciile turistice sunt realizate la parametri calitativi superiori - continutul, prompti­tudinea, gradul ridicat de satisfacere al clientilor etc. - oferta turistica este mai solicitata. Mai mult, in majoritatea cazurilor s-a constatat ca solicitu­dinea din partea personalului care activeaza in unitatile turistice reprezinta factorul principal in asigurarea prestigiului si succesului produsului turistic in randul potentialilor solicitanti. Astazi, in multe tari, bunurile si serviciile tind tot mai mult sa corespunda unor cereri psihologice "speciale' ale utilizatorului. Astfel se adauga produsului sau serviciului "o incarcatura psihica', iar consumatorul plateste bucuros pentru acest avantaj intangibil.

In astfel de conditii, personalul oricarei unitati de turism trebuie sa fie caracterizat printr-o fiabilitate remarcabila. Erorile, neglijentele, lipsa de politete a personalului pot provoca mari pagube oricarei unitati. Se admite tot mai mult faptul ca toata forta prosperitatii unei unitati turistice vine de la calitate, de la comportamentul personalului. De exemplu, in cazul unui hotel turistii apreciaza foarte mult receptarea solicitarilor lor, simplitatea si rapiditatea inregistrarii, insotirea pana la camera, transportul bagajelor, publicitatea serviciilor oferite, prezentarea serviciilor din camera etc.

In consecinta, proiectand un produs turistic este necesar sa se asigure si cadrul privind pregatirea si perfectionarea personalului respectiv, inclu­zand masurile organizatorice ce definesc politica de recrutare, pregatire si perfectionare a acestuia, sistemele de permanentizate a angajatilor, rezolva­rea problemelor sociale, controlul si inspectia serviciilor turistice.

Resursele de munca pot contribui la asigurarea calitatii prestatiilor turistice daca se indeplinesc doua conditii: pregatirea corespunzatoare a personalului si respectarea disciplinei de productie. Urmarirea si infap­tuirea acestor obiective se impun corelate cu evolutia populatiei ocupate in turism. Din analiza statisticilor existente rezulta ca populatia ocupata in turismul romanesc cunoaste o tendinta de scadere (tabelul 4.15) mai accen­tuata decat evolutia ei la nivelul intregii economii nationale, situatie cu totul nefireasca, tinand seama de avantajele turismului in raport cu alte ramuri.

Tabel 4.15. Evolutia personalului in turism (1990 = 100)

Sursa: calculat dupa Anuarul Statistic al Romaniei, 1996

Dupa sex si grupele de varsta (tabelul 4.16) populatia ocupata in turism este preponderent feminina si relativ tanara, diferentiindu-se net de situatia inregistrata la nivelul economiei nationale. Din acest punct de vedere, dezvoltarea turismului la nivelul potentialului de care dispunem ar reprezenta o sansa pentru reducerea somerilor din randul populatiei femi­nine si a tineretului, ceea ce nu poate fi decat benefic pentru tara noastra.

Tabel 4.16. Structura populatiei ocupate pe grupe de varsta si ramuri ale economiei nationale (trim. 11996)

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei, 1997

Sub aspectul formelor de proprietate (tabel 4.17) populatia ocupata este concentrata in sectorul privat al turismului, tendinta care este de asteptat sa se accentueze in viitor.

Tabel 4.17. Populatia ocupata pe forme de proprietate in anul 1995

Sursa: Calculat dupa Anuarul Statistic al Romaniei, 1997

Necesitatea cresterii personalului ocupat in turism, in concordanta cu obiectivele de piata ale turismului si ale cresterii productivitatii muncii in acest sector, pe seama imbunatatirii procedeelor de lucru si a utilizarii tehnologiei, este sustinuta si de previziunile din Planul Strategic General de Dezvoltare a Turismului in Romania. Conform calculelor din acest plan in anul 1998, numarul angajatilor in turismul romanesc ar fi trebuit sa creasca sensibil si in continuare (tabel 4.18).

Tabel 4.18. necesarul de forta de munca in turism

Sursa: estimari pentru Planul Strategic General

Paralel cu asigurarea necesarului de forta de munca turismul este interesat si in formarea sa profesionala. in conditiile economiei moderne de piata, sub impulsul anumitor factori, caracterul dinamic al calificarii din turism urmeaza sa se adapteze exigentelor profesiilor din domeniul servicii­lor publice.¹

Profesiile din turism, indeosebi din turismul hotelier, se disting prin cateva caracteristici, dintre care principalele ar fi: marea mobilitate a fortei de munca, chiar daca activitatea respectiva nu este sezoniera, frecvente fluctuatii ale gradului de antrenare a fortei de munca, ceea ce necesita utili­zarea personalului suplimentar ocazional pentru zilele de maxima intensitate turistica; munca in contratimp fata de programul obisnuit de munca (week-end-uri, sarbatori, concedii etc.) provoaca mari dificultati de recrutare a fortei de munca, in special a persoanelor tinere; dimensiune larga a zilei de munca, in sensul ca munca in turism presupune angajarea intregului timp disponibil pe parcursul unei zile, provocand pe plan familial si social conse­cinte negative; oboseala fizica si nervoasa, in special in perioadele de maxim aflux turistic; constrangeri psihologice, in sensul ca personalul care intra in contact cu clientela turistica trebuie sa aiba stapanire de sine, buna dispozitie si rabdare.

Toate aceste caracteristici ale profesiilor in turism isi pun amprenta atat asupra activitatii de recrutare si permanentizare a personalului cat si asupra procesului de formare profesionala.

Activitatea de formare profesionala a fortei de munca are drept scop stabilirea unui raport optim intre formarea si utilizarea sa. Pentru inceputul mileniului III se prevede cresterea rolului invatamantului in formarea personalului din domeniul turismului, indeosebi a celui de conducere si cu activitate permanenta. in acest scop, in tara noastra se preconizeaza:

perfectionarea pregatirii manageriale a cadrelor din turism, prin Institutul National de Formare si Management in Turism, cu colaborarea expertilor straini;

stimularea ridicarii nivelului calitativ al pregatirii profesionale prin seminarii si concursuri organizate la nivel national, pe specialitati;

accelerarea procesului de restructurare, privatizare si moderniza­re a invatamantului turistic;

asigurarea reconversiei fortei de munca disponibilizata din alte ramuri prin recalificare in turism.

Privit pe categorii profesionale, necesitatile de pregatire includ:

o       pentru manageri: modul de operare in economia de piata; teh­nici de formare profesionala, astfel incat acestia sa joace un rol important in formarea fortei de munca; managementul persona­lului; probleme de marketing;

o       pentru supraveghetori: conceptii privitoare la modul de oferire a serviciului; formarea profesionala in cadrul unitatii;

o       pentru lucratori calificati: formarea profesionala specializata; tehnici de formare profesionala la locul» de munca;

o       pentru lucratori operativi: formare profesionala functionala, pe sistem policalificare.

Pentru toate categoriile de personal, cunoasterea limbilor de circula­tie internationala constituie o necesitate prioritara deoarece permite intrarea cu usurinta in contact cu turistii din alte tari.

Pe baza estimarilor din Planul Strategic General de Dezvoltare a Turismului in Romania, numarul anual de personal care necesita calificare in 1998 si 2003, pe modalitati de formare si pe categorii, se prezinta in tabelul 4.19.

Tabel 4.19. Necesarul de formare profesionala in anii 1998 si 2003

Institutul National de Formare si Management in Turism

Se observa ca atat in anul 1998 cat si in anul 2003, cea. un sfert din totalul fortei de munca prognozata a lucra in turism ar fi necesar sa parcurga diferite forme de pregatire profesionala. Formarea fortei de munca pentru activitatile de calificare medie sau superioara revine fiecarei unitati turistice prestatoare, ceea ce reclama organizarea de cursuri eficiente de formare a formatorilor. Aparitia unor noi tehnologii afecteaza formarea fortei de munca, indeosebi din activitatile de catering si de gestiune hoteliera, pentru acest personal fiind necesara periodic operatiunea de recalificare.

Cresterea rolului invatamantului in formarea profesionala a persona lului din turism obliga Ministerul Educatiei si Inspectoratele Scolare Judetene sa organizeze o retea corespunzatoare de licee, colegii si facultati de turism, care sa asigure pregatirea cadrelor necesare la un nivel ridicat si intr-o mentalitate noua, in concordanta cu exigentele actuale si viitoare din turism. in acest scop se pot folosi si consultanti din tarile Comunitatii Europene. Se impune, de asemenea, organizarea cu regularitate a concur­surilor profesionale pe meserii care intereseaza turismul si sa se stimuleze participarea la astfel de manifestari a personalului din sectoarele principale.

In vederea cresterii raspunderii pentru calitatea activitatii ce se desfasoara in turism, ar fi de luat in considerare si elaborarea unui cod al personalului din turism, care ar urma sa statueze obligatiile, drepturile, nor­mele de comportament etc. ale tuturor celor ce lucreaza in acest domeniu. Pe langa efectul pe planul responsabilitatii, un asemenea act normativ ar contri­bui la cresterea prestigiului profesional din turism si ar mari interesul celor cu vocatii reale pentru meseriile respective, de a lucra in acest domeniu.

Succesul implantarii sistemului calitatii in turism se afla, in ultima instanta, in participarea intregului personal al unitatii, realizarea calitatii constituind rezultatul unui efort colectiv din partea tuturor celor interesati