Oferta turistica a statiunilor de pe litoralul romanesc
1.Oferta turistica de cazare
Realizarea unei oferte turistice mereu crescande, ridicarea nivelului calitativ al activitatii si eficienta circulatiei turistice sunt in mare masura conditionate de oferta turistica de cazare.
Adaptarea operativa a fortei turistice de cazare la conditiile vietii, impune dezvoltarea in avans a acesteia fata de cresterea circulatiei turistice. Acest fapt se poate realiza cu atat mai mult intr-o economie de piata in care fondurile de investitie si de dezvoltare economico-sociala fac obiectul fiecarei societati comerciale in parte.
In cadrul statiunilor de pe litoralul Marii Negre, ponderea cea mai mare in reteaua de cazare o detine hotelul, unitate formata dintr-o cladire sau un ansamblu de cladiri, care asigura cazarea in camere special amenajate si corespunzator dotate. Hotelul ofera, de asemenea, posibilitatea de servire a mesei, posibilitati de distractie si pune la dispozitia turistilor o gama larga sau mai restransa de servicii.
Al doilea loc ca pondere (15,7%) il ocupa campingul, care prezinta avantaje economice atat pentru organizatori, cat & 717f53h #351;i pentru turist. Dintre acestea: investitii reduse, amplasare simpla, tarife avantajoase, varietate mare. Datorita acestor avantaje, campingul este tot mai mult solicitat in special de turistii automobilisti.
Campingul de pe litoralul Marii Negre sunt amenajate corespunzator exigentelor, atat a turistilor romani, cat si a celor straini. Astfel, ele au grupuri sanitare comune si individuale, apa calda menajera in tot cursul zilei, unitati de alimentatie publica si ale comertului de stat.
In perimetrul fiecarui camping se afla si cate o discoteca, tip gradina de vara.
Casutele, bungalourile si vilele sunt constructii care ofera locuri pentru cazarea turistilor, fie izolate, fie grupate in cadrul unor ansambluri complexe.
Unitatile hoteliere de pe litoral sunt constituite din constructii arhitectonice moderne, amplasate cat mai aproape de plaja, avand in majoritate sase nivele. Exista, de asemenea, intr-o proportie mai mica, ansambluri hoteliere cu 15 nivele.
Indiferent de numarul nivelelor, unitatile hoteliere detin in majoritate, circa 600-650 locuri, amplasate in camere cu doua paturi si mai rar cu trei paturi.
La parter, unitatile de sase nivele sunt dotate cu doua unitati de alimentatie publica, iar la fiecare cap de hotel, un bar de zi si un bar-bufet. Alaturi de hotel se afla restaurantul, dotat in general cu un numar de locuri de mese, egal sau mai mare cu numarul de locuri al hotelului.
In unele unitati hoteliere sunt amplasate de asemenea, puncte de schimb valutar.
De asemenea, hotelul reprezinta forma de cazare cu ponderea cea mai mare, urmata de camping. Acest lucru se explica prin faptul ca statiunile au luat fiinta in perioada marilor investitii ce s-au facut pe litoralul romanesc al Marii Negre (1971-1972), avandu-se in vedere activitatea agentiilor de voiaj, care s-au axat pe trimiteri masive de turisti, raspunzand astfel cererii din ce in ce mai mari pe piata interna si externa.
Urmatoarea forma de cazare, ca pondere, este constituita din campinguri si sate de vacanta. Acestea au fost infiintate si s-au dezvoltat ca urmare a avantului ce l-a luat turismul neorganizat si cel semiorganizat. Ca forma de cazare complementara a reusit sa satisfaca in buna masura cererile individuale sau de grup ale turistilor posesori de autovehicule, adepti a unui contact cat mai direct cu natura si a unui program cat mai putin rigid.
Vilele si casutele, cu o pondere de 15,5% din totalul locurilor de cazare, constituie o forma complementara, mai putin utilizata pe litoral.Acestea sunt amplasate izolat sau grupate sub forma satului de vacanta, constituind o forma intermediara, din punct de vedere al confortului, intre hotel si camping.
Unul dintre avantajele economice ale formei de cazare principale, hotelul, este coeficientul de utilizare a capacitatii.Unitatile hoteliere de pe litoral se caracterizeaza prin faptul ca ele functioneaza, sau pot functiona intreaga perioada a sezonului estival, dar numai cel mult patru luni dintr-un an calendaristic. Din cauza acestui fapt, ele sufera o uzura exagerata, ceea ce conduce la cheltuieli suplimentare pentru intretinere, la mentinerea unui personal insuficient utilizat, la degradarea prematura a constructiei si instalatiilor aferente.
Cu toate acestea, hotelul ramane singura unitate capabila sa preia un numar masiv de turisti, mai ales in varful sezonului, cand afluenta turistica este maxima. Casutele si vilele sunt folosite aproximativ in aceeasi perioada ca si hotelurile, dar au un coeficient de utilizare mai mic. Fata de forma principala de cazare, ele se deosebesc si prin tarifele mai mici practicate.
2.Oferta turistica de alimentatie publica.
Alimentatia publica este o componenta de baza a servirii turistice, incadrandu-se in grupa serviciilor de baza.
Dupa cazare, hrana reprezinta prima necesitate a turistului. Dinamica alimentatiei publice este din ce in ce mai mult pusa in legatura cu evolutia dimensiunilor circulatiei turistice.
Dezvoltarea turismului intern si international, perspectivele ce se contureaza in aceasta privinta au impus sporirea preocuparilor menite sa asigure alinierea dinamicii serviciilor de hrana la aceea a volumului si exigentelor cererii.
Sectorului de alimentatie publica ii revine sarcina de a asigura ansamblul conditiilor necesare pentru ca turistul sa isi poata procura hrana necesara pe tot parcursul calatoriei, sau numai a sejurului.
El are menirea sa organizeze productia proprie din preparate culinare si sa asigure servirea consumatorilor in cele mai bune conditii.
Complexurile de hoteluri si restaurante, structuri organizatorice frecvent intalnite pe litoral, confirma tendinta de asociere a activitatii de hrana cu aceea de cazare si implicit de turism.
Dezvoltarea retelei de unitati modernizarea si diversificarea acesteia, cresterea ponderei productiei proprii, sporirea structurii sortimentale, ridicarea nivelului calitativ al servirii sunt cateva din coordonatele ce caracterizeaza dinamica alimentatiei publice.
Reteaua de alimentatie publica pe litoral este organizata asemanator intreprinderilor comerciale cu amanuntul. Astfel, ea are in componenta unitati operative, cum sunt: unitati de productie de produse si desfacere (restaurante), unitati de productie (laboratoare), unitati de desfacere (bufete, cofetarii), depozite (alimentare, frigorifice), unitati auxiliare cu caracter gospodaresc (ateliere de intretinere, reparatii).
In functie de obiectul activitatii, unitatile de alimentatie publica de pe litoral pot fi clasificate in:
* unitati culinare, concepute ca unitati prin excelenta producatoare de preparate culinare si de desfacere a acestora in scopul satisfacerii necesitatilor zilnice de hrana ale consumatorilor;
* unitati cu caracter recreativ, care au drept scop principal asigurarea unor conditii de agrement pentru consumatori prin organizarea de programe distractive;
* unitati de tipul cofetarii, patiserii, braserii, berarii, care se caracterizeaza in principal prin profilul produselor desfacute.
O alta caracteristica a unitatilor de alimentatie publica de pe litoral consta in regimul de preturi aplicate. Astfel, majoritatea unitatilor aplica la desfacerea produselor sale preturi cu regim special, cote de adaos speciale si preturi categoria I.
Diferentierea preturilor se face plin aplicarea unor cote de adaos diferite pentru fiecare tip de unitate si grupe de produs.
Pentru aceasta se iau in consideratie o serie de factori, cum sunt: gradul de confort (mobilier, decoratii interioare), conditii de servire (varietatea si calitatea preparatelor, bauturilor), calificarea personalului (pregatire profesionala, tinuta vestimentara), mijloace de agrement (programe artistice, muzicale).
Restaurantele au in dotarea interioara un salon mare pentru servirea turistilor (pe baza de bonuri), o terasa si mai rar, o gradina anexa unde se servesc preparate la comanda.
Aceste unitati de alimentatie publica au bucatarie spatioasa, cu masini de gatit electrice, marmide cu abur pentru prepararea ciorbelor, ceainice incalzite cu abur, mese calde, pentru pastrarea veselei la temperatura preparatelor culinare, masini electrice pentru curatat zarzavat, cartofi. In dotare intra, de obicei, barul, bufetul, camere frigorifice, magaziile anexe.
In perioada de iarna raman in functiune cateva restaurante, dintre care unele pentru asigurarea necesitatilor de hrana a turistilor veniti la tratament balnear, iar altele pentru deservirea populatiei din orasul Mangalia si a turistilor in tranzit.
Restaurantele cu specific, amplasate in statiuni servesc preparate culinare specifice: vanat, pescarie, specialitati gastronomice locale. Dotarea interioara a acestora este astfel realizata incat subliniaza specificul profilului respectiv. Aceste unitati de alimentatie publica sunt foarte solicitate atat de turistii romani, cat si de cei straini, dar sunt insuficiente fata de cerere.
Barurile de zi, barurile de noapte si discotecile sunt amplasate, de obicei, in cadrul complexelor hoteliere, ele oferind turistului un program muzical si distractiv in tot cursul zilei.
Reteaua de alimentatie publica se completeaza cu o categorie numita comert stradal. Ele au avantajul ca sunt mobile, usoare si se pot amplasa pe aleile de circulatie a turistilor in drumul lor spre plaja sau hotel.
Lipsesc din dotarea retelei automatele care ar fi necesare, avand in vedere rapiditatea servirii, economia de timp, de spatiu si de personal.
Oferta turisticade servicii
Serviciile turistice reprezinta elementul esential al bunei desfasurari a intregii activitati de turism. Ele prezinta anumite particularitati care le deosebesc de restul serviciilor: necesitatea satisfacerii cerintelor tuturor categoriilor de turisti, capacitatea de a inlocui rapid un serviciu cu altul (pentru a raspunde dorintelor turistilor), echilibrarea volumului serviciilor turistice in raport cu sezonalitatea, serviciile turistice trebuie sa concure la ocuparea capacitatilor receptive ale intregii infrastructuri turistice, calitatea si volumul serviciilor trebuie sa sprijine oferta turistica.
Serviciile turistice prezinta o structura variata, care cuprinde: serviciile legate de calatorie si altele legate de sejur.
Serviciile legate de organizarea deplasarii se afla in stransa corelatie cu modul de efectuare a calatoriei. Acesta trebuie sa permita o deplasare rapida, sigura, regulata, confortabila a turistilor de la locul de resedinta la punctul de destinatie, ceea ce constituie motivatia calatoriei turistice.
Serviciile pentru sejur se compun dintr-un complex de servicii dificil de definit. Ele au caracter eterogen si cuprind prestatii care nu sunt caracteristice numai turismului.
O a doua impartire a serviciilor turistice are la baza clasificarea acestora in raport cu structura produselor turistice oferite: servicii turistice specifice si servicii turistice nespecifice.
Prima categorie cuprinde, la randul ei, alte diviziuni: servicii pentru pregatirea consumului turistic, servicii de baza (de care depinde atragerea clientelei), servicii suplimentare (agrement, divertisment), servicii cu un continut aparte (tratamentul balneo-climatic).
In categoria serviciilor nespecifice, intra toate genurile de servicii asigurate populatiei, dar la care apeleaza si turistii.
O a treia sectiune se refera la momentul in care se manifesta cererea de servicii turistice, precum si la momentul cand are loc consumul propriu-zis. Aici intalnim: servicii solicitate ferm de catre turisti inainte de efectuarea calatoriei (servicii de baza, servicii auxiliare), servicii solicitate spontan de catre turisti (caracteristice turismului neorganizat – individual).
O alta clasificare are la baza structura cererii turistice in functie de provenienta turistilor si cuprinde: servicii pentru turismul international si servicii pentru turismul intern.
Gama serviciilor este foarte mare si complexa, astfel mai putem mentiona: servicii de primire (transfer de la aeroport si invers), servicii destinate copiilor turistilor (amenajari speciale pe plaja, gradinita), aranjamente de programe turistice speciale (degustari de vinuri, programe folclorice), servicii de transmitere a unor mesaje (telex, telefon), echipamente salvamar s.a.
Referindu-ne la statiunile de pe litoralul Marii Negre, constatam ca serviciile de baza sunt prestate in conditii bune.
Serviciile suplimentare sunt prestate intr-o gama relativ variata. Ghizii, interpret si dispecer insotesc turistii straini de la aeroport pana la hotel si pe toata durata sejurului.
Din categoria serviciilor suplimentare fac parte si excursiile. Pentru aceasta sunt amplasate birouri care se ocupa cu programarea si efectuarea acestora. Astfel se efectueaza excursii in Delta Dunarii sau pe canal, la Cetatea Histria, Adamclisi, Murfatlar, Bucuresti precum si in Bulgaria, Turcia, Grecia.
Infrastructura agrementului a cunoscut in ultima perioada o dezvoltare substantiala, dar nu suficienta. S-au luat masuri pentru realizarea de prestatii suplimentare pentru diversificarea si dezvoltarea infrastructurii, ceea ce a condus, in prezent, la marirea gradului de atractivitate a statiunilor.
|
