Pornim din Cheia urmarind marcajele cruce rosie si banda albastra, comune la început; trecem pe lînga manastirea Cheia si urmam drumul de care printre fînate 939y246j le localnicilor, pîna la pîrîul Tîmpa pe care-l traversam; marcajele, destul de rare pîna aici, ne conduc în drumul national 1A, sosea ce, ocolind statiunea Cheia, face legatura între Valeni de Munte-Mîneciu-Brasov, prin Pasul Bratocea; drumul forestier ce se desprinde spre stînga, urmînd firul pîrîului Tîmpa, conduce pe sub creasta Zaganului pe versantul estic al Dealului Cucului, de unde poteca nemarcata urca la cabana Muntele Rosu. Traseul nostru intra într-o larga poiana în care poteca aproape se pierde în vegetatia abundenta; stîlpul indicator, rasarit printre puietii de prad si molid, ne orienteaza spre est si dupa ce trecem pîrîul Zaganului începem sa urcam în serpentine prin padure, spre Culmea Buzoianului;

Dupa aproximativ 1½ ore de la plecarea din Cheia, ajungem pe culme, unde stîlpul indicator marcheaza ramificatia potecilor: marcajul cruce rosie începe sa urce spre creasta Zaganului (spre nord) iar banda albastra, pe care o urmam începe sa coboare prin padure pe versantul estic al Buzoianului; traversam pîrîul sipotelor si printr-o succesiune de luminisuri si poiene punctate de tancuri de calcar, ne îndreptam în coborîs usor spre Poiana Stînei;

În scurt timp trecem firul Pîrîului Alb si iesim la limita padurii în poiana, aici unde din întîlnirea apelor Boncutei cu ale Pinului Alb si Vaii Cetatii ia nastere Telejenelul. Daca avem timp, din Poiana Stînei, unde putem înnopta fie la cabana de vînatoare fie în cort, merita sa intram pe Valea Stînei sau pe Pîrîul Alb pîna în cheile salbatice si putin cunoscute, dat fiind asezarea lor marginasa sau, trecînd prin Tabla Butii, sa facem legatura cu muntii Siriului.