PESTERA IZBANDIS
In perioada 1976-1999 in zona
Maguran-Izbandis au fost efectuate 102 de ture de lucru (documentate) in cadrul
CSA Cluj, mobilizand peste 160 414g64e de membri, avand ca scop lucrari in diferite
puncte, urmarind gasirea accesului spre sistemul Izbandis.
Pestera este situata la 3 km SV de comuna Suncuius, in
versantul drept al Vaii Maguran-Izbandis. Intrarea pesterii este localizata in abruptul
ce se inalta deasupra izbucului cu acelasi nume, la cota de 370 m.
Pestera se dezvolta in calcare
de tip Guttenstein (Anisian), calcare micritice, negricioase, care apar sub
forma unor bancuri subtiri. Cavitatea s-a format in faza
primara de constituire a drenajului subteran, ramasa acum fosila prin adancirea
nivelului de baza.
Zona principala de captare a pesterii este dezvoltata
la contactul dintre formatiunile carstificabile si necarstificabile separate
printr-un sistem de falii. Dezvoltarea bazinului de receptie acopera 22 km2,
din care principalele colectoare sunt: Groapa Carmazanului si pierderile din
Valea Maguranului, prin ponoarele Iacoboaia, -Brezului, -Olfului, -Biraului,
-Groapa Ilii, -Groapa Blidiresti respectiv Ponorul Tomii.
Pestera a
fost semnalata in literatura de specialitate inca din primele decenii ale
secolului XX.
In paralel cu decolmatarile din Pestera Izbandis au fost
descoperite si explorate si alte cavitati din zona (Pestera din Dealul lui
Prodan,
Cel mai semnificativ rezultat
a fost atins in 1999, cand in urma a 13 ture (conduse de Deák Zsolt) de
decolmatare si prin dezobstructionarea unui pasaj, s-a ajuns intr-o portiune
noua de aproximativ 1 km. Prin aceasta poarta catre sistemul presupus, visul
mai multor generatii de speologi a fost partial indeplinita. In prezent
lungimea pesterii a ajuns la 1667 m.
Sectorul descoperit in 1999 incepe (dupa 120 m de la intrare) cu un taras de
cca. 25 m. In aceasta zona CSA Cluj a montat o poarta pentru
protectia cavitatii. Aici apar primele formatiuni de
picurare si helictite, morfologia portiunii urmatoare se schimba brusc. Apare o galerie puternic meandrata, inalta de cca. 5 m, cu o
latime ce variaza intre 0 si 1 m, lipsita de
speleoteme. Dupa un laminor se ajunge intr-o galerie
de dimensiuni apreciabile (80 x 6 x 4 m). Pe podeaua galeriei printr-o
succesiune de puturi mai mici care se intalnesc la un nivel inferior, s-au
gasit 3 paraie care debuseaza intr-un lac adanc de 3 m. Se presupune ca este
locul unde a iesit la suprafata Halasi Gábor cu ocazia explorarii tragice din
anul 1984. In acest lac a fost observat si un pastrav,
fapt care dovedeste legatura cu exteriorul.
Luand in considerare aspectele litotectonice cu stratificatia puternic inclinata
in bancuri subtiri, din punct de vedere speogenetic, conditiile au fost usor
nefavorabile, deoarece procesul de coroziune a actionat concomitent pe
numeroasele suprafete de strat, in mai multe sectoare deodata. Prin lipsa unei concentrari a procesului de coroziune se explica
dimensiunile mai reduse si aspectul cvasilabirintic a pesterii. In urma stratelor de calcar puternic inclinate, prin litofractie a
luat nastere o cantitate mare de material de incasiune, respectiv depozite
clastice grosiere.
|
