PESTERA PONORAS
REZERVATIE GEO-SPEOLOGICA
Pestea Ponoras este situata pe
platoul Damis-Ponoras, in extremitatea nordica a depresiunii de captare
carstica a Ponorasului. Pestera a fost descoperita 1979, prin decolmatare, de
catre un grup de speologi amatori de la CSA-Cluj. Prin
numeroase expeditii a fost explorata si 636i85g cartata, pana in anul 1983, pe o
lungime de 3.851 m si o denivelare de 186 m.
Explorarile s-au reluat in 1997, ca pana in anul 2001 lungimea pesteri ajungand
la 6.051 m.
Descriere Pierderile de apa,
cinci la numar, se afla la Ponoarele din Ponoras si Ponorul din Valea Hutii.,
la care se adauga pierderile de apa din Valea Luncilor care reprezinta cursul
superior bal vaii Misidului.
Intrarea
pesterii se afla la baza unui perete de cca. 13m
inaltime. Din cauza dimensiunilor reduse (0.5x 0.9m), intrarea se face
taras. Dupa o portiune ingusta, lunga de 15m cu o inclinatie de 45o , ajungem intr-o sala mai mica unde apar primele
formatiuni. Printr-o serie de stramtori orizontale si verticale, situate in
masa de grohotis de pe podeaua salitei intram in Sala Mamut (60x20x15m), o sala
de dimensiuni apreciabile. Inaintarea se face printre blocuri de prabusire cu o
dispunere haotica, pe care se afla formatiuni cu diferite orientari, dar in
nici un caz verticale, formate pe tavan inaintea
prabusirii blocurilor in gol.
In partea stanga a salii ne
intalnim cu apa ponorului nr.I, care in curand dispare
sub grohotis. Sala domina nu numai prin marime ci si prin
diversitatea speleotemelor. In afara bine cunoscutelor
stalactite intalnim coralite si pizolite. Parasind sala, print-un put
ajungem intr-o galerie puternic descendenta, unde reapare paraul disparut in
Sala Mamut . Aici intalnim mai multe formatiuni:
draperii, odontolite, stilolite. e
Printr-o galerie laterala
ajungem in Sala Fotografilor. Aici intalnim o formatiune
destul de rara, calcitul flotant. Revenind in galeria principala
intalnim o cascada de 5m dupa care ajungem intr-o galerie larga, bogata in
coloaneIntr-un culoar lateral de dreapta se afla cele mai interesante
formatiuni din pestera, avand aspectul unor ciuperci, care dovedesc existenta unui
lac in trecut, devenit astazi fosil. Pe stalagmitele bazinului, respectiv pe
stalactitele care au atins nivelul apei, s-a depus
calcitul formand astfel ciupercile si stalactitele cu guler.
Dupa cca.
45m intram in Sala Confluentei la cota de - 144 m. Dupa cum arata si numele
acesteia, in Sala Confluentei apa ponorului I se
intalneste cu apa celorlalte patru ponoare. Ele apar din
galeria principala propriu zisa, numita si Galeria Fetitei. Contrar
portiunii dintre Sala Mamut si Sala Confluentei unde ne-ntalnim cu forme de
incaziune si se poate observa o colmatare autigena, in Galeria Fetitei pana la
Sala Prabusirilor intalnim o portiune mai saraca in speleoteme, dar unde domina
formatiunile de coroziune si eroziune. Prima portiune etse un
culoar inalt de 15-20m.
Pana la Sala Prabusirilor
galeria este usor meandrata. In unele locuri intalnim
blocuri desprinse din tavan, intepenite intre peretii galeriei, iar
sfaramaturile mai mici sunt luate de apa. Contrar
portiunii dintre Intrare si Sala Confluentei unde paraul curge printre
blocurile de prabusire, aici sub prundisul miscat incontinu de apa, se afla deja calcarul masiv.
Dupa Sala Prabusirilor aspectul
galeriei este asemanator galeriei care incepe de la
intrare. Ajungem in una dintre cele mai frumoase sali a pesterii, Sala Fetitei
(27x7), care si-a primit numele dupa o stalagmita care seamana cu chipul unei
fetite. Speleotemele din acesta sala sunt foarte variate, gasim aici scurgeri
parietale, coloane etc.
|
