PESTERA URSILOR

PESTERA URSILOR

Un punct turistic de mare valoare este Pestera Ursilor, rezervatie speologica amplasata in bazinul Crisului Negru, cu o lungime de 1,5 km, deschisa fluxului turistic intern si international. In cadrul rezervatiei exista doua nivele principale de galerii. Nivelul superior este constituit dintr-o galerie spatiala, care adaposteste numeroase stalagmite, draperii si campuri de stalactite. Pestera adaposteste un numar mare de fosile ce apartin faunei din pleistocenul superior si holocen. Aici s-a descoperit scheletul ursului de caverna.

Localizare La 17 septembrie 1975, in urma une 626c21g i dinamitari in cariera de marmura de la Chiscau, in masiv s-a format o spartura prin care a coborat artificierul miner Curta Traian din localitate. Dupa cercetarile stiintifice de rigoare, o parte a pesterii a fost amenajata si electrificata, fiind data in exploatare turistica la 14 iulie 1980.

Cai de acces: Pe DN-76 (Oradea-Deva), cu derivatie la km 86 in comuna Sudrigiu, pe DJ-763, inca 16 km (sosea asfaltata).

Pestera Ursilor nu primeaza prin dimensiuni, ci prin fantastica aglomerare de formatiuni speologice, din care punct de vedere este indiscutabil, unicat in randul pesterilor amenajate pentru turism. Tot aici se gasesc un mare numar de resturi fosile ale ursului de caverna - Ursus Spelaeus - disparut de aproximativ 15000 de ani.

Pestera Muierilor

Situata in Depresiunea Getica a Olteniei, pe teritoriul comunei Baia de Fier, Pestera Muierilor isi datoreaza numele faptului ca, in vechime, atunci cand barbatii erau plectai la razboi, femeile si copiii se refugiau aici pentru a scapa de furia navalitorilor.
     Galeriile rezultate ca urmare a carstificarii calcarelor au o lungime de aproximativ 3600 m si sunt dispuse 4 niveluri de carstificare. Cel inferior, impartit in doua sectoare: nordic (1500 m) si sudic (880 m), este inaccesibil turistilor, intrucat constituie rezervatie speologica.
     Etajul superior, situat la 40 m altitudine fata de talvegul vaii, se compune dintr-o galerie orizontala lunga de 573 m, electrificata si amenajata pentru vizitare, la care se adauga pтna la 1228 m o retea de diverticule greu accesibile.
      Patrunzтnd prin intrarea nordica, dupa aproape 200 m vizitatorul ajunge intr-o zona in care abunda stalactitele, captusind plafonul si alcatuind sub lucirea reflectoarelor o masa compacta de turturi. Sub tavanul impodobit se ridica majestuoasa o formatiune stalagmitica ale carei reliefuri par veritabile tuburi de orga.
     Urmand galeria principala se ajunge la o formatiune careia precipitarea milenara a calcitei i-a dat forma unei cupole gotice, Domul Mic. In stтnga se afla Sala Altarului. Se afla aici superbele formatiuni numite Valul Altarului, Amvonul si Candelabrul Mare. Imaginea unui sacrificiu practicat de oamenii mileniilor trecute este reactualizata de aparitia Stтncii Insтngerate, careia scurgerile de oxid de fier i-au dat o finete inegalabila. Mai sus, o colonie de lilieci penduleaza in Cupola de 17 m inaltime. Spre est, dupa numerosi bolovani, se strecoara o raza de soare ce patrunde prin gura estica a pesterii, gura ce se deschide in versantul abrupt al Cheilor Galbenului.
     Parcurgand cativa metri spre sud, gasim, intr-o sala inalta si larga, scheletul reconstituit al unui urs de pestera, Ursus Spelaeus. La cтtiva pasi podeaua este presarata cu numeroase bazinete pline cu apa. Aceasta zona poarta numele de Bazinele Mari. Apoi, plafonul coboara din ce in ce mai amenintator, ajungand la mai putin de un metru deasupra podelei.
     Urmeaza apoi o sala spatioasa, al carei nume este dat de o formatiune stalagmitica imbracata parca in mantie orientala si purtand un fes pe cap: Sala Turcului. Stalagmite uriase, cruste parietale, domuri, concretiuni de tavan iau forme ciudate, motiv pentru care au fost numite: Cadтna, Mos Craciun, Dropia, Domul Mare, Uliul Ranit.
     Pe o deviatie in stтnga, trecand cu atentie Dantela de Piatra si urcтnd o scara metalica, se patrunde in Sala Minunilor, a carei bolta ridicata ascunde o infinitate de forme, marimi, nuante de precipitare a calcitei. Abundenta si varietatea coloanelor, multitudinea figurilor ciudate finalizate de procesul precipitatiei implica spectatorul intr-o lume ireala. Fascinat de arhitectura ireala din aceasta sala, spectatorul se intoarce in Sala Turcului de unde se strecoara prin Poarta, locul unde plafonul coboara din nou la 80 cm deasupra podelei, si ajunge in Sala cu Guano, cu o retea de galerii ce serveste ca loc de refugiu pentru fauna pesterii.
     Depasind Sala cu Guano, urmeaza un culoar de peste 15 m, unde plafonul pesterii este zugravit cu un strat de calcita-apatit, fapt pentru care a primit numele de Plafonul de Argint. Urmeaza Sala Boltilor, al carei plafon se sprijina pe arcade semicilindrice. In dreapta acestei sali se afla gura de acces la nivelul inferior sudic, care constituie o rezervatie stiintifica.
     Continuand drumul prin galerie, vizitatorul zareste un horn ce comunica cu exteriorul, horn caruia localnicii ii spun Cosul Pesterii, probabil in amintirea vremurilor cand focul ardea in mijlocul salii, daruind stramosilor lor lumina si caldura.