PESTERA VANTULUI

PESTERA VANTULUI

Desi exista numeroase descrieri aparutete dealungul timpului, acestea fie sunt vechi si incomplete, fie sunt axate pe anumite aspecte particulare. In ultimul deceniu, au demarat o serie de studii mineralogice, geochimice, climatologice si biospeologice al caror rezultate au fost publicate (sau sunt in curs de publicare) in numeroase lucrari de specialitate.
La aproape 45 de ani de la descoperirea Pesterii Vantului, si cu ocazia a 35 de ani de la infiintarea Clubului Speologilor Amatori din Cluj (club aparut datorita descoperirii acestei pesteri), incercam o prima sintetizare a datelor obtinute pana in prezent. Pe viitor, se preconizeaza publicarea unei lucrari cu caracter monografic, mult mai complect, prin care sa fie evaluate toate informatiile acumulate.
DESCRIEREA PESTERII
Nivelul activ
Galeria activa principala este strabatuta de un curs subteran de peste 5 km (debit mediu 100 l/s) pe care il intalnim la aproximativ 30 m de la intrare, si care spre aval se pierde printr-o diaclaza, urmata dupa 35 m de un sifon. La debite mici, depasirea sifonului permite parcurgerea a 70 m de galerie, din care dupa scurt timp, apa iasa la suprafata prin mai multe izbucuri in Poiana Franturii. Urmand cursul subteran amonte, la 45-50 m de la intrare se deschide Sala Bazinelor folosita si ca loc de bivuac.
Pe o distanta de 300 m de la intrare galeria este larga fiind modelata dominant in regim vados, insa tavanul prezentand o morfologie freatica pronuntata. Prima srtamtoare denumita 'Terasa Infernului', este formata din conjugarea a doua 'meduze' situate simetric fata-n fata. De aici morfologia galeriei se schimba. Intram intr-un sector tip 'galerie de metrou', pe alocuri cu tavan plan-orizontal dezvoltat pe fata de strat. Inaltimea galeriei nu depaseste de multe ori 1,5 m obligandu-ne sa ne deplasam aplecat. Pe aceasta portiune ne intalnim cu una dintre cele mai mari formatiuni din pestera: 'Torpila'. Dupa ce trecem de doua galerii de legatura spre nivelul superior (La Scari si Casa Scarilor), la o distanta de 790 m de la intrare (distanta remasurata in 1997 ) ajungem la sifonul nr 1.

Pornind de la sifonul aval (S4) al urmaturului sector activ (A2), galeria cunoscuta continua, dar i-si schimba caracterul, din punct de vedere morfologic fiind vorba despre un canion vados cu dimensiuni variabile, in care predomina microforme de coroziune. Primele sute de metri ii parcurgem anevoios fiind nevoiti adesea sa trecem deasupra cursului subteran sprijinindu-ne pe septe foarte friabile. Astfel ajungem pe malul 'Lacului de Fluoresceina'. Din Tabara Inaintata, coborand spre S ajungem pe urmatorul sector activ (A2'), care spre aval este barat de o serie de sifoane, cu pasaje interceptabile din loc in loc (galeria Moravek - punct terminus 1967). Continuand drumul spre terminusul amonte, nu mai intalnim obstacole majore. Galeria este in general larga formand pe alocuri terase aluvionare largi. Pe tot parcursul, galeria principala primeste o serie de afluenti secundari de pe ambele flancuri, dintre care cele mai importante ar fi galeria E. Racovita si galeria Laptelui II. La punctul A2' 111, o prabusire inchide inaintarea, punct ce se poate ocoli printr-o escalada de 7 m. In continuare, morfologia galeriei i-si pastreaza caracterul vados, din loc-in-loc apar prabusiri, iar in final, la punctul A2' 208 ajungem la terminusul amonte, punct atins pentru prima data in anul 1968.

Etajul I

Galeria fosila a etajului I, este dezvoltata in principal pe directia Galeriei Active, pe care o urmareste aproape in intregime, incepand din zona intrarii, pana la Sala Mare. Pe langa morfologia predominant vadoasa, cu nivele de eroziune si foarte complicate meandrari, o caracteristica a acestei galerii, este numarul mare de jonctiuni cu Galeria Activa. In general este vorba de o serie de puturi cu adancimi de 25-30 m, care succesiv au determinat captarea regresiva a paraului subteran. Amintim numai cateva puturi mai importante, care sunt penetrabile: Puturile de urcare la etaj, Casa Scarilor, Avenul Bagaméri, Avenul de la Oaza Mica, Avenul Greu. Prima srtamtoare denumita 'Terasa Infernului', este formata din conjugarea a doua 'meduze' situate simetric fata-n fata. De aici morfologia galeriei se schimba. Intram intr-un sector tip 'galerie de metrou', pe alocuri cu tavan plan-orizontal dezvoltat pe fata de strat. Inaltimea galeriei nu depaseste de multe ori 1,5 m obligandu-ne sa ne deplasam aplecat. Pe aceasta portiune ne intalnim cu una dintre cele mai mari formatiuni din pestera: 'Torpila'
Dupa Sala Mare, in amonte ajungem intr-o diaclaza inclinata in general la 30-45° unde s-au format pasaje stramte si dificile ca 'Razatoarea'. Imediat dupa aceasta portiune intalnim - ca debit, cel mai mare afluent (de stanga) al cursului subteran, reprezentata prin Galeria CCA. Aceasta galerie a fost explorata pe o distanta de 200 m, dupa care s-a ajuns la un sifon inpenetrabil. Provenienta apei din acest activ secundar inca este neclara, probabil din zona faliei Magura.Din Tabara Inaintata, coborand spre S ajungem pe urmatorul sector activ (A2'), care spre aval este barat de o serie de sifoane, cu pasaje interceptabile din loc in loc (galeria Moravek - punct terminus 1967). Continuand drumul spre terminusul amonte, nu mai intalnim obstacole majore. Galeria este in general larga formand pe alocuri terase aluvionare largi. Pe tot parcursul, galeria principala primeste o serie de afluenti secundari de pe ambele flancuri, dintre care cele mai importante ar fi galeria E. Racovita si galeria Laptelui II. La punctul A2' 111, o prabusire inchide inaintarea, punct ce se poate ocoli printr-o escalada de 7 m. In continuare, morfologia galeriei i-si pastreaza caracterul vados, din loc-in-loc apar prabusiri, iar in final, la punctul A2' 208 ajungem la terminusul amonte, punct atins pentru prima data in anul 1968.

Etajul I

Galeria fosila a etajului I, este dezvoltata in principal pe directia Galeriei Active, pe care o urmareste aproape in intregime, incepand din zona intrarii, pana la Sala Mare. Pe langa morfologia predominant vadoasa, cu nivele de eroziune si foarte complicate meandrari, o caracteristica a acestei galerii, este numarul mare de jonctiuni cu Galeria Activa. In general este vorba de o serie de puturi cu adancimi de 25-30 m, care succesiv au determinat captarea regresiva a paraului subteran. Amintim numai cateva puturi mai importante, care sunt penetrabile: Puturile de urcare la etaj, Casa Scarilor, Avenul Bagaméri, Avenul de la Oaza Mica, Avenul Greu.
O alta caracteristica a galeriei fosile este prezenta unor spatii largi, cum sunt Sala Titanilor, Sala Neagra, Sala Mare etc. si, nu in ultimul rand, uriasele prabusiri.
Parcurgand prima parte a Etajului I., de la urcare pana la Sala Mare trecem printr-o serie de locuri interesante care merita sa fie amintite.
Imediat de la prima urcare la etaj (amenajata cu scari fixe), prima este Sala Odihnei, unde deja apar meandrele foarte frumos dezvoltate ale Pesterii Vantului. Din acest punct se poate urca la Etajul II., la Galeria Nordica si Galeria 1 Mai. Dupa aproximativ 150 m atingem punctul de unde porneste urcarea spre Nicovala si Galeria Rotarides, tronsoane care apartin, deasemenea Etajului II.

Galeria Alba - Galeria cu Lacuri La o distanta de 2.483 m de la intrare, din Galeria Rosie coboram, printr-un put, intr-un laborator subteran miraculos, ce se numeste Galeria Alba. Ne intampina o adevarata cavalcada de cristale. Calcitul si aragonitul formeaza speoleoteme alb imaculate: helictite, coralite, anemolite, cristalictite, cristale de bazin. Coralitele de un alb imaculat, astern o dantelarie pe pereti, pe tavan, pe alocuri chiar si pe podeaua galeriei, formand depozite in nisele de pe pereti, pe traseele meandrelor pe un fond aluvionar de nisip si pietris. In amonte podeaua este acoperita de gururi, azi inactive La inceput intalnim o succesiune de lacuri, bazine mici captusite cu montmilch sau cristaline de calcit. Dupa un alt pasaj cu gururi active si prapastii, galeria isi schimba infatisarea: podeaua este acoperita cu aluviuni si blocuri prabusite din tavan. Sectiunea atinge dimensiuni considerabile: latimea variaza intre 2-10 m, iar inaltimea intre 2-15 m. Trecand de niste meandre spectaculoase (punctul T 57) care fac legatura cu etajul superior, prabusirile devin tot mai mari, construind adevarate piramide, in sali spatioase. La punctul T 101, prin intermediul unei saritori se poate jonctiona galeria activa, cat si galeria "Picorul de Pui' care reprezinta un nivel intermediar.
Galeria cu Lacuri, dupa 1.418 m este barata cu blocuri de prabusire, insa prin intermediul unui sector labirintic, se poate ajunge pe nivele inferioare sau superioare si mai departe spre terminusul uscat. Cea mai indepartata portiune, se prezinta ca o galerie larga, in care pe alocuri ne intalnim cu un mic curs de apa, care aval dispare printr-un put de peste 30 m (avenul Bukki). Terminusul uscat, pentru prima oara atins in anul 1974 se prezinta ca o salita inchisa printr-un dop argilos.
Etajul II

Galeria fosila etaj II se desfasoara de la urcarea spre Nicovala, punctul I. 24, pana la o galerie de legatura ce conduce printr-un put, la Oaza Mare din Galeria Etajului I. Alte comunicari importante intre Galeria Etaj II. si Galeria Etajului I. sunt: Sala Rotarides, Sageata Inox si Sala Ascunsa.
Aceasta galerie a Etajului II. este dintre cele mai accidentate, fiind presarata cu prabusiri si puturi peste care se poate trece anevoios. Cel mai dificil punct este Ramonajul Mare unde inaintarea se face, pe o distanta de 10 m, pe deasupra unei prapastii adanci.
In prima parte a galeriei se gasesc depuneri mari de aluviuni, in straturi de 2-3 m de material rulat cu diametrul pana la 1 m.
Un element morfologic principal al acestei galerii, pe langa prabusirile frecvente (care au afectat, de fapt, intregul sistem), sunt golurile mari ca Sala Ascunsa (lunga de 48 m), Sala Rotarides si Biserica Ascunsa.
Continuarea Galeriei Etaj II., dupa coborarea la Oaza Mare, este Galeria Calapod, o galerie mult mai ingusta si corodata. Pe aici se ajunge in Sala Podoabelor si Sala Karoly, intersectia a mai multor galerii.
Nivelul Etajului II. il regasim dupa Sala Podoabelor in Marile Meandre si prima parte a Galeriei 7 Noiembrie.

Galeria 1 Mai se afla in zona de intrare a pesterii. Pornind de la Sala Odihnei (etaj I), printr-o catarare intr-o diaclaza pe o scara de lant, trecand de Galeria de Nord, ajungem in Galeria 1 Mai.
La inceput este ingusta, sinuoasa, frumos concretionata cu helictite, apoi conduce printre prabusiri si meandre, pana la Sala Formatiunilor. Cele mai renumite concretiuni sunt Alba ca Zapada, Sfesnicul. La capatul Galeriei Fermecate este un put de 70 m care face lagatura cu galeria activa.
Galeria 1 Mai continua printr-o diaclaza inalta a carei podea este impodobita cu bazine frumos dantelate. La un moment dat diaclaza se ingusteaza din cauza unei scurgeri parietale. Escaladand peretii verticali, la inaltimea de 10-12 m , trecem prin Gaura de Soarece si ajungem din nou, in diaclaza pe care am parasit-o. Galeria se inchide definitiv dupa 50 m.

Galeria Rosie Din punct de vedere topometric, ea incepe din Sala Neagra, care se gaseste in galeria de legatura dintre Galeria 7 Noiembrie si Galeria Etajului I., punct I.-147.
Aceasta galerie s-a format in zona mijlocie a pesterii, in partea cea mai framantata a ei, unde pe langa multe sali mari cu prabusiri, gasim cele mai multe ramificatii, atat la nivelul Etajului II., cat si la celelalte nivele si galerii de legatura. Intr-o raza mai mica de 100 m se gasesc peste 10 galerii distincte si trei sali mari, sali care sau format la intersectia mai multor galerii.
Galeria Rosie, in prima portiune, pana la locul denumit La Triunghi, este o diaclaza inalta. Dupa acest punct, format prin colmatarea galeriei de o curgere parientala, urmeaza o zona foarte haotica, cu unele portiuni puternic meandrate. Urcand 6-7 m, la o distanta de 60 m, ajungem la o intersectie de galerii (punctul V.32) de unde se poate cobori in Galeria Alba, respectiv in Galeria Fericirii. Aceasta din urma are un aspect foarte variat (sali cu prabusiri, portiuni meandrate) si, dupa 150 m, ne duce in sala cea mai inalta a pesterii, Amfiteatrul, cu o inaltime de 70 m. Acest gol creat de o prabusire imensa are forma unei palnii, sus avand un diametru de 35-40 m iar in partea inferioara, la nivelul Galeriei Active de 10-12 m. Sala Amfiteatrului se afla la aproximativ 100 m de Sala Mare si la numai 20-25 m de la Sala Neagra. Aceste trei sali sunt despartite de roci fisurate, avand pilieri mult subtiati. Dupa punctul V 36, galeria se continua pe o distanta de peste 1200 m. Dupa ce se depaseste punctul numit "priza pasarii' care reprezinta o mare sala de colaps traversabila doar pe una dintre pereti, se ajunge intr-un sector deosebit de complicat, caracterizat prin galerii suprapuse, puturi si hornuri, din care se fave legatura cu galeria VEF. Aceasta la randul ei face legatura cu Tabara Inaintata. Galeria Rosie Noua, a carei prima parte destul de accidentata si meandrata contine si o sala care face jonctiunea cu Galeria Rosie veche. Din aceasta sala porneste Galeria X ce se inchide cu o prabusire dupa 260 m.

Galeria Rosie noua continua cu multe daramaturi printre care se trece, in unele locuri numai taras. Aceste portiuni greoaie alterneaza cu sali mai mari sau mai mici, galeria urmand la un moment dat, o diaclaza inalta, pana la o sala de unde aspectul se schimba brusc continuandu-se printr-un tunel pe alocuri chiar cu sectiunea circulara, avand diametrul cuprins intre 1-4 m.
La distanta de 720 m de la inceputul galeriei intalnim cateva prapastii care fac legatura cu Galeria Alba. Aceasta portiune este in general slab concretionata, dar in unele locuri, s-au format cristale aciculare de gips, imbracand peretii intr-o coaja alba sclipitoare.
Galerii laterale se afla si la nivelul Etajului II. Aceste galerii au o dezvoltare destul de mare. In general ele sunt orientate spre axa Vaii Misidului.

Galeria 7 Noiembrie, de la Sala Podoabelor pana la Punctul N. 82, se dezvolta aproximativ paralel si suprapus peste Galeria Activa si Galeria Etajului I. Din acest punct galeria ia o directie perpendiculara pe Valea Misidului, de care se apropie foarte mult.
Pe prima portiune a galeriei, apare cel mai interesant fenomen morfologic al Pesterii Vantului, Marile Meandre E. Racovita, meandre incastrate, de forma, dimensiuni si complexitate nemaiantalnite in alte pesteri din tara. Buclele acestor meandre descriu, in majoritate, arcuri de cerc pana la 360°, dupa o spirala elicoidala. Meandrele s-au transformat, uneori in terase suspendate.
De la punctul N. 82 galeria devine mai putin meandrata, are foarte multe prabusiri si se termina cu un put in care dispare apa unui mic paraias ce vine dintr-o galerie impenetrabila. Continuarea galeriei se afla in prabusirea formata din blocuri spalate cu colturi rotunjite. Suntem aproape de peretele abrupt al Vaii Misidului.

Galeria Lacurilor II - Galeria Neagra. Este vorba despre un nivel superior al galeriei Lacurilor, dezvoltat deasupra ei cu cca. 15-20 m. Accesul se poate face chiar din galeria Lacurilor, la diferite puncte (prabusiri sau diaclaze), insa cel mai indicat este punctul T.57, la "Meandrele mici'. La inceput, se preyinta ca o diaclaza destul de strimta, care dupa citeva sute de metrii debuseaza intr-o mare sala de prabusiri (deasupra punctului T. 56). Escaladand un perete, se ajunge intr-un spatiu larg, inceputul galeriei Negre. Spre E porneste o laterala (galeria Tavanului), care dupa cca 200 m, ajunge la trei puturi paralele (puturile Pali), cu dimensiuni de 25-45 m, care ajung pe un activ secundar. Acest paraias reprezinta cursul amonte al activului (Laptelui II), identificat pe activul principal. In continuare, galeria Neagra are dimensiuni mari, cu pasaje sinuoase si masive prabusiri, din loc in loc fiind conectat cu Galeria Lacurilor. Pe o portiune de cateva zeci de metrii, se gasesc mari depuneri de mangan (pe grosimi de 50-70 cm), iar in masa calcarului formatiuni diagenetice globulare de 1-2 m diametru. La punctul II/17, spre V se deschide o galerie laterala (galeria Kolbasoy), care dupa cca. 100 de m devine impenetrabila, insa curentul de aer este destul de puternic. In final, depasim hornul de acces spre etajul III si ajungem in capatul galeriei, intr-o mare prabusire.

Etajul III

Galeria M este primul segment al Etajului III care a fost descoperita, putand fi atins fie din Galeria P (nivel intermediar) sub forma unei ferestre suspendate, fie din galeria Alba-Rosie (nivel intermediar intre etajele II si III) prin intermediul unui horn (Morarului). Galeria are aspect de diaclaza uneori chiar foarte ingusta dar in unele locuri ea se largeste formand chiar si niste sali. Morfologia este predominant freatica, cu numeroase marmite ascendente si septe de tavan, totodata remarcandu-se accentuata alterare al calcarului.
Pe sectorul median al galeriei se gaseste Putul Morarului care prin intermediul unor galerii de legatura face posibila trecerea spre Galeria Rosie. Parcurgand galeria ajungem la o cotitura brusca de unde porneste galeria MP, descoperita mai recent. Inaintand putin ajungem la un tronson inundat pe 15 m care se traverseaza greu din cauza peretilor care sunt destul de distantati si din cauza fundului malos al apei. In a doua treime a acestei portiuni intalnim o diaclaza perpendiculara pe cea principala care se bifurca in partea dreapta formand doua galerii secundare. Urmeaza Sala Aragonitelor cu dimensiuni de 5x7 m, foarte bogat in cristale de aragonit care pot sa ajunga pana la 25-30 cm. Directia generala a galeriei este N-S si serpuieste deasupra: Galeria P, Galeria Rosie, Galeria Etajului I., Galeria X si Galeria Activa, fiind formata pe una dintre faliile transversale care strabat Pestera Vantului.

Galeria MP descoperita in anul 1998, porneste din Galeria M cu o directie E-V, avand o lungime de peste 500 m. Accesul se face printr-o stramtoare cu diametrul de 40 cm situata intr-o prabusire sin galeria M. Dupa aceasta, galeria se deschide putin serpuind pana cand ajungem intr-o sala mare cu prabusiri si cu formatiuni de aragonit cu dimensiuni mai mici. Din cauza prabusirilor s-au format mai multe salite care au legaturi intre ele dar si cu sala principala. Inaintand in galeria principala, care urca si coboara usor, intalnim una din cele mai mari coloane stalagmitice din pestera, numita Coloana Uriasa, al carei diametru este aproximativ 1 m. In aceasta zona a galeriei intalnim mai multe formatiuni si cristale de aragonit si gips.
Galeria MP fiind tot o galerie a Etajului III. trece deasupra 'Razatoarei' din Galeria Activa, deasupra Galeriei CCA care este o galerie secundara a Galeriei Active si deasupra Galeriei Albe.

Galeria Verde a fost descoperita abia in anul 1999, fiind singurul tronson al etajului III cunoscut in jumatatea indepartata a pesterii (lungimea peste 250 m). Accesul se face printr-un horn de 12 m din Galeia Neagra (punctul II/14). Dupa depasirea unei pante foarte abrupte, se ajunge intr-o sala mare din care spre S porneste o galerie stramta, cu mai multe laterale si hornuri, urmata de o alta sala de dimensiuni mari. Urcand un perete de cca. 6 m, galeria continua cu un pasaj ce se termina cu o salita si doua puturi (-15 m), care debuseaza in partea terminala a galeriei Negre, deasupra labirintului din galeria Lacurilor. Acest sector de etaj III, se caracterizeaza prin spatii foarte mari, interconectate printr-o serie de galerii mai stramte, morfologia dominanta find cea freatica.

Etaje Intermediare

Galeria Károly se gaseste la un nivel intermediar intre Etajul I. si Galeria 7 Noiembrie (etajul II). Galeria porneste de pe Etajul I. de la punctul I.98, de unde se urca in Sala Podoabelor. Aici galeria se bifurca si porneste pe doua nivele in aceasi directie (NNE-SSE), galeria K fiind dezvoltata la un nivel inferior, sub galeria 7 Noiembrie.
Din Sala Podoabelor ajungem printr-un urcus abrupt de nisip pe o terasa nisipoasa cu o latime de abia 60 cm. Aceasta terasa este de fapt o bucata de meandru care a ramas suspendata deasupra Salii Karoly la o inaltime de 6-8 m. La aceast nivel porneste galeria propriuzisa care in continuare meandreaza usor. Pe la jumatatea galeriei se gaseste o prabusire de bolovanis prin care se trece usor si se poate urca spre Galeria 7 Noiembrie, accesibil si din terminusul Galeriei Karoly, carese prezinta sub forma unei prabusiri.
In general Galeria Karoly nu este foarte larga, dar suficient pentru o deplasare comoda, la fel si podeaua este roca compacta, iar din cand in cand gasim pietris si nisip. Pe unele lame de meandre, care s-au format la acest nivel, se gasesc mini-stalagmite si chiar macaroane lungi de 10-12 cm. Galeria trece deasupra Activului si Hipodromului (Etajul I).

Galeria Tineretului este accesibila atat din Galeria Activa din zona numita Dealurile Libanului, cat si din Galeria 'R' (galerie situata la nivelul Etajului I. pe portiunea intre Dealurile Libanului si Punctul Speo-Terminus). Sistemul Galeria Tineretului s-a dezvoltat indepartandu-se de axa sinclinalului (de-a lungul careia sau format galeriile principale) in directia sistemului Izbandis. Ea prezinta o forma extrem de labirintica spre deosebire de galeria principala din care se ramifica. Putem aminti Sala Gabi, singura sala cu dimensiuni apreciabile, sectiunile galeriilor fiind relativ mici prezentand insa portiuni frumos concretionate. Notam existenta a catorva hornuri cu inaltimi de peste 30 metri, avand diametrul intre 1,5-2 m, pe peretii carora se prelinge o cantitate mica de apa.