Strabaterea crestei sudice a Pietrii Craiului reprezinta fara îndoiala cel mai dificil traseu turistic din muntii nostri, datorita reliefului cu adevarat alpin, asemanator uneori unei muchii de cutit. Intentia noastra este de a arata drumetilor pasionati noi drumuri de acces care nu au fost tratate înca în ghidurile aparute pîna în prezent. Totodata opiniem pentru cunoasterea acestei frumoase zone pornind de la cabanele din apropiere, fara ca turistul sa fie nevoit sa soseasca aici de la cabane îndepartate cum ar fi cele de la Plaiul Foii, Curmatura sau chiar refugiul Grind.

Partea sudica a Pietrii Craiului este încadrata de rîurile Dîmbovita si Dîmbovicioara.

1. Sa pornim mai întîi 333h712d pe rîul Dîmbovita, în amonte. Din Cîmpulung se folosesc autobuze C.TA care depasesc satul Satic si se îndreapta spre santierul hidrocentralei Pecineagu. Coborîm din autobuz în dreptul coloniei Clabucet la podul de piatra (care traverseaza rîul) fiind utilizat în comun atît pentru drumul forestier din valea lui Ivan cît si pentru cel din valea Dragoslavenilor. Mentionam ca traseul (triunghi rosu) prin valea lui Ivan este închis circulatiei turistice. Pe o placarda se afla scris ca zona este rezervata pentru linistea vînatului si pentru nadirea ursilor, din acest motiv fiind un loc periculos. Cuvîntul "nadire" provine de la "nada"': pe un stîlp se agata o momeala din carne pentru ca animalul sa se obisnuiasca sa vina aici pentru mîncare. La momentul oportun vînatorul - adapostit într-o constructie înaltata deasupra solului - îl împusca. Pornim deci pe valea Dragoslavenilor pîna la cabana Garofita Pietrii Craiului (cca 4 km. adica aproximativ o ora de mers pe jos). Aceasta cabana apartine asociatiei turistice ,,România pitoreasca" din Pitesti. Regulamentul de functionare prevede si gazduirea turistilor care nu fac parte din asociatia susamintita. Iata cîteva adrese utile: pentru aprobarea cazarii se scrie la Pitesti casuta postala 88; cabanierul Nicu Balan este o gazda primitoare si om de munte; poate fi gasit comandînd telefonic comuna Rucar si de aici legatura cu centrala telefonica a hidrocentralei Pecineagu.

De la cabana Garofita Pietrei Craiului s-au creat doua marcaje de racordare cu celelalte deja existente. Cel pe care-l recomandam cu prioritate este discul galben care conduce de la aceasta cabana în cca o ora de suis-pieptis la stîna din Tamasel si la stîlpul de marcaj care indica fie semnul triunghiu rosu spre Plaiul Foii sau în sens invers, spre valea lui Ivan, fie triunghiul albastru care ne va calauzi în traseul nostru pe Marele Grohotis pîna la Cerdacul Stanciului. Mentionam ca de la acest stîlp trebuie sa ne abatem cale de vreo 10 minute pe semnul triunghiu rosu pentru reaprovizionarea cu apa (izvorul Otetelei) deoarece pe parcurs nu o vom mai întîlni. Mai departe semnul triunghi albastru conduce prin padure în minunara zona a Umerilor Pietrii Craiului (a se consulta cartea "Piatra Craiului" de Em. Cristea si Eugen Nedelcu, editura Stadion 1971). Mentionam ca de la Umerii Pietrii Craiului - spre stînga se deschide un nou marcaj (banda rosie) care conduce în creasta trecînd la "Zaplaz".

Unii turisti vor dori sa traverseze masivul trecînd prin Prepeleac si saua Funduri si apoi coborînd la cabana Brusturet. Opinam însa pentru solutia cea mai convenabila pentru economia de forte a organismului si anume de a ne înapoia pe acelasi drum la cabana Garofita Pietrei Craiului. Exista si cai mai scurte de reîntoarcere, dar ramînem la primul nostru punct de vedere. De exemplu, pe traseu se întîlneste semnul cruce albastra, dar înca de la început nu se distinge o poteca bine conturata, ci trebuie urmarita marginea jnepenisului. O alta posibilitate de revenire ar fi ca dupa depasirea Cerdacului Stanciului sa mai strabatem cîteva limbi de grohotis si sa coborîm pe o veche poteca granicereasca - destul de vizibila dar nemarcata - pîna la Crucea Granicerului, care ofera un reper evident. De aici coborîrea în valea lui Ivan este periculoasa datorita prezentei ursilor si a interzicerii patrunderii în aceasta zona.

În sens opus, semnul triunghi rosu dispare, marcajul fiind degradat, iar ramificatia unor poteci putînd deruta pe turist. Totodata mentionam ca de la cabana Garofita Pietrii Craiului s-a realizat un marcaj cruce galbena care în cca o jumatate de ora întîlneste semnul triunghiu rosu din vechiul drum al granicerilor, dar din motivele aratate mai sus nu-l recomandam (îndeosebi pentru drumetii mai putin obisnuiti cu rezolvarea problemelor de orientare sau în situatia de apropiere a înserarii).

2. Tot pentru a aborda creasta sudica a Pietrii Craiului pornim din versantul estic de pe valea Dîmbovicioarei. De la Cîmpulung, cu un autobuz CTA, ajungem direct la cabana Brusturet. De aici marcajul turistic indica semnul banda albastra spre stîna din Funduri, urcînd pe creasta unui bot de deal. Propunem, însa, o cale mai convenabila. Urmam în continuare drumul forestier din fata cabinei, pe o vale seaca (Valea Seaca a Pietrelor) avînd ca indicator semnul cruce galbena pîna la o veche baraca forestiera parasita. De aici abandonam drumul forestier care urca panta pronuntata din dreapta si începem urcusul pe poteca din stînga situata de-a lungul unui pîrîu. De fapt nici nu parasim crucea galbene. In cca. 15 minute se deschide spre stînga o poiana de unde ajungem la stîna din Funduri. Pîrîul ne furnizeaza ultima sursa de apa pentru drumul de creasta (cu conditia ca ploile sa nu fi transportat aluviuni). La nivelul stînii din Funduri reîntîlnim marcajul banda albastra pe care-l urmarim cîteva  de metri pîna la indicatorul turistic. De aici, spre creasta, ne vor conduce semnele triunghiu albastru (care vine de la Plaiul Foii si pe care l-am urmat prin Umerii Pietrei Craiului si Cerdacul Stanciului) si disc rosu (cu care s-a marcat întreaga creasta a acestui masiv muntos). Cu aceasta ocazie opinam pentru raspîndirea termenului de "disc" în loc de "punct". Punctul din matematica reprezinta intersectia a doua drepte, iar cel din ortografie este prea mic pentru a-l asemui cu forma marea iului turistic. Mentionam ca în apropierea stîlpului de despartire a marcajelor se afla un izvor (greu de gasit pentru cei care nu-l cunosc, eventual, se întreaba ciobanii).

Parcurgerea crestei sudice a Pietrei Craiului este recomandabila numai turistilor experimentati. Acest traseu nu este indicat pentru copii. Acestia odata ajunsi pe creasta se vor opri fara a mai efectua deplasari care pot provoca accidente. Pentru admirarea peisajului în zona de abrupt se adopta pozitia culcat care este cea mai stabila si fara a se face miscari periculoase. De aceea pentru novici este imperioasa reîntoarcerea la cabana Brusturet. De aici se pot vizita obiective turistice interesante cum ar fi izbucurile pe care localnicii le denumesc "gîlgoaie" sau pestera Dîmbovicioara; mentionam ca s-au sapat si santuri pentru a se patrunde în noi galerii (prin tîrîre si deci avînd echipament, corespunzator). O alta activitate instructiv-educativa este recoltarea de roci continînd fosile în valea Muierii si a Izvorului.