Rīul Zarnestilor despica īn flancul nord-estic al muntilor Piatra Craiului chei adīnci si īntortocheate, prin care patrunde un drum forestier de interes turistic deosebit.
De la cabana Gura Rīului drumul, pīna aici modernizat, continua cu drumul forestier si patrunde pe valea tot mai īngusta a Rīului Zarnestilor avīnd īn dreapta pante 232y248c le īmpadurite ale masivului Piatra Mica si īn stīnga pe cele ale Magurii Mici. soseaua serpuieste pe līnga pīrīul tulbure. De la cariera de piatra de calcar din versantul muntelui Magura Mica, unde se termina forfota camioanelor, apa Zarnestilor ramīne limpede. Dupa 30' de la plecare trecem prin locul de unde izbucul Fīntīnii lui Botorog tīsneste cu putere si se varsa īn albia bolovanoasa a rīului. De aici īn sus, pe valea principala, patul lui este sec. Pe masura ce patrundem īn inima muntilor, valea devine tot mai strīmta, īntunecoasa si īntortocheata. Lasam īn urma casa paznicului de la captari si ceva mai departe sosim īn dreptul Podului Magurii, unde drumul forestier desprinde o ramura spre stīnga, catre satul montan Magura. Īn vecinatate, pe dreapta drumului principal de pe vale, acolo unde se deschide valea Padina lui Danisor, se zareste poteca si marcajul traseului īn urcus spre cabana Curmatura, pe o ruta mai scurta, care evita cheile. Noi ramīnem, īnsa, pe valea Rīului Zarnestilor (Prapastiilor), mergīnd mereu īn amonte. Curīnd valea capata aspect de cheie si din frunzisul des al padurii apar pereti albi, īnalti, care se ridica impetuos chiar din marginea drumului forestier, silindu-l sa se alipeasca de firul sec si bolovanos. si talvegul este īncorsetat de celalalt versant care devine stīncos. Intram, astfel, īn Prapastiile Zarnestilor, vestitele chei, lungi de cca 3,5 km, cu numeroase coturi si locuri īnguste. Trecem pe līnga despicaturile rīpelor, pe līnga bolte īnvaluite īn liniste deplina. Vīntul si izvoarele, care īn alte locuri īnsufletesc natura, ocolesc aceste vagauni aspre, dar pline de frumusete...
Traseul ales de noi spre cabana Curmatura, mai lung si mai ocolit, este mai frumos si mai atractiv decīt urcusul prin poiana Zanoaga!
Dupa 2 km de la intrarea īn chei peretii se dau putin īn laturi spre Zanoaga pe dreapta si Toanches pe stīnga si lasa loc la gura vaii Vladusca unei confluente importante. Peretii sīnt parca sprijiniti pe tapsane īnclinate, pe polita carora pīlcuri de molizi si faget se agata cu īndaratnicie. La marginea drumului forestier se afla o veche cabana forestiera, acum īn paragina. Īn aceasta lume cufundata īn umbre, soseaua se mladiaza discret si se desface īn doua fire: o ramura porneste pe valea Vladusca, īnsotita de marcajul cruce rosie, o alta porneste pe valea Rīului Zarnestilor, cu acelasi marcaj de pīna acum, banda albastra.
Dupa un scurt ragaz pornim īn continuare pe valea Zarnestilor, printr-un sector de cheie īngusta, la īnceputul caruia se deschid gurile a doua grote pe versantul din stīnga. Dupa o curba "īn loc" se vede, pe stīnga, jghiabul prin care patrunde īn chei valea Curmaturii, bolovanoasa si accidentata. Dupa o alta curba pronuntata, soseaua forestiera trece peste firul sec al vaii si se avīnta pe serpentine spre culmea Martoiului. De curīnd s-a construit un drum de tractor, care urca din sosea pīna aproape de cabana Curmatura. Traseul marcat cu banda albastra nu atinge īnsa nici culmea Martoiului, nici drumul de tractor!
Īnainte de curba mare a drumului forestier se observa pe dreapta pilonul cu sageata si firul unei poteci taiata cutezator pe povīrnisul mare, pe sub Coltul Mare; acesta este chiar traseul nostru spre cabana Curmatura! Urcam deci, din greu, pe poteca īngusta, asezata pe brīna presarata cu grohotisuri. Ceva mai sus evitam o poteca ce ramīne pe curba de nivel si urcam pe ramura care taie pe sub peretii de calcar ajungīnd deasupra Coltului Mare (Coltul Scris), punct dominant la gura vaii Curmatura. De aici, de sus, se deschide o foarte frumoasa priveliste asupra Prapastiilor.
Imediat mai sus de Coltul Mare, poteca urca īn serpentine prin padure, instalīndu-se pe muchie. Dupa un mic urcus, patrundem īntr-o poenita deschisa īn plina panta, de unde putem admira din nou zig-zag-ul Prapastiilor. Din poenita, poteca descrie o bucla, strecurīndu-se printre tufe de ienupar si molidis si revine mult mai sus pe muchia cu padure. Urcam prelung. Dupa 10' panta se domoleste si culmea se asterne īnainte, usor valurita. Poteca serpuieste printre trunchiuri de fagi batrīni si razbate īntr-un luminis cu privelisti frumoase atīt spre caciula alba a Pietrei Mari, cīt si spre Turnul Pietrei Craiului, adevarate "fortarete" pe creasta principala. Poteci ademenitoare se īndreapta spre flancurile muntelui, fiecare coltisor din braniste fiind brazdat de hatasele facute de vitele zarnestenilor. Continuam urcusul domol pe muchia tot mai deschisa, trecem pe līnga o Ciuca cu molizi pe vīrf, Ciuca ce ramīne m dreapta, si coborīm putin īntr-o sa la o īntretaiere de poteci: poteca noastra īntīlneste aici brīul care īncinge muntele de la Curmatura la Martoiul. Ceva mai departe, īn stīnga, se afla stīna veche pe līnga care se astern traseele turistice spre Grind si Folea. Din sa coborīm putin īn dreapta, traversam mocirla de la izvorul Curmaturii (1 360 m) si apoi prin braniste urcam la stīnga īn lungul unui pīrīias. Locurile frumoase, īn care tufe razlete īmpestriteaza poienile, se tin lant pīna la nivelul potecii marcate cu triunghi albastru. Ne aflam la liziera padurii, la cca 1 460 m. Din punctul de intersectie mergem la dreapta, urcīnd comod printre cioate, trunchiuri razlete si bolovanisuri pīna la nivelul cabanei. Timpul de mers de la cabana Gura Rīului pīna la cabana Curmatura este de cca 3½ ore. Traseul este usor accesibil vara si greu accesibil iarna.
|
