Rîul Zarnestilor despica în flancul nord-estic al muntilor Piatra Craiului chei adînci si întortocheate, prin care patrunde un drum forestier de interes turistic deosebit.
De la cabana Gura Rîului drumul, pîna aici modernizat, continua cu drumul forestier si patrunde pe valea tot mai îngusta a Rîului Zarnestilor avînd în dreapta pante 232y248c le împadurite ale masivului Piatra Mica si în stînga pe cele ale Magurii Mici. soseaua serpuieste pe lînga pîrîul tulbure. De la cariera de piatra de calcar din versantul muntelui Magura Mica, unde se termina forfota camioanelor, apa Zarnestilor ramîne limpede. Dupa 30' de la plecare trecem prin locul de unde izbucul Fîntînii lui Botorog tîsneste cu putere si se varsa în albia bolovanoasa a rîului. De aici în sus, pe valea principala, patul lui este sec. Pe masura ce patrundem în inima muntilor, valea devine tot mai strîmta, întunecoasa si întortocheata. Lasam în urma casa paznicului de la captari si ceva mai departe sosim în dreptul Podului Magurii, unde drumul forestier desprinde o ramura spre stînga, catre satul montan Magura. În vecinatate, pe dreapta drumului principal de pe vale, acolo unde se deschide valea Padina lui Danisor, se zareste poteca si marcajul traseului în urcus spre cabana Curmatura, pe o ruta mai scurta, care evita cheile. Noi ramînem, însa, pe valea Rîului Zarnestilor (Prapastiilor), mergînd mereu în amonte. Curînd valea capata aspect de cheie si din frunzisul des al padurii apar pereti albi, înalti, care se ridica impetuos chiar din marginea drumului forestier, silindu-l sa se alipeasca de firul sec si bolovanos. si talvegul este încorsetat de celalalt versant care devine stîncos. Intram, astfel, în Prapastiile Zarnestilor, vestitele chei, lungi de cca 3,5 km, cu numeroase coturi si locuri înguste. Trecem pe lînga despicaturile rîpelor, pe lînga bolte învaluite în liniste deplina. Vîntul si izvoarele, care în alte locuri însufletesc natura, ocolesc aceste vagauni aspre, dar pline de frumusete...
Traseul ales de noi spre cabana Curmatura, mai lung si mai ocolit, este mai frumos si mai atractiv decît urcusul prin poiana Zanoaga!
Dupa 2 km de la intrarea în chei peretii se dau putin în laturi spre Zanoaga pe dreapta si Toanches pe stînga si lasa loc la gura vaii Vladusca unei confluente importante. Peretii sînt parca sprijiniti pe tapsane înclinate, pe polita carora pîlcuri de molizi si faget se agata cu îndaratnicie. La marginea drumului forestier se afla o veche cabana forestiera, acum în paragina. În aceasta lume cufundata în umbre, soseaua se mladiaza discret si se desface în doua fire: o ramura porneste pe valea Vladusca, însotita de marcajul cruce rosie, o alta porneste pe valea Rîului Zarnestilor, cu acelasi marcaj de pîna acum, banda albastra.
Dupa un scurt ragaz pornim în continuare pe valea Zarnestilor, printr-un sector de cheie îngusta, la începutul caruia se deschid gurile a doua grote pe versantul din stînga. Dupa o curba "în loc" se vede, pe stînga, jghiabul prin care patrunde în chei valea Curmaturii, bolovanoasa si accidentata. Dupa o alta curba pronuntata, soseaua forestiera trece peste firul sec al vaii si se avînta pe serpentine spre culmea Martoiului. De curînd s-a construit un drum de tractor, care urca din sosea pîna aproape de cabana Curmatura. Traseul marcat cu banda albastra nu atinge însa nici culmea Martoiului, nici drumul de tractor!
Înainte de curba mare a drumului forestier se observa pe dreapta pilonul cu sageata si firul unei poteci taiata cutezator pe povîrnisul mare, pe sub Coltul Mare; acesta este chiar traseul nostru spre cabana Curmatura! Urcam deci, din greu, pe poteca îngusta, asezata pe brîna presarata cu grohotisuri. Ceva mai sus evitam o poteca ce ramîne pe curba de nivel si urcam pe ramura care taie pe sub peretii de calcar ajungînd deasupra Coltului Mare (Coltul Scris), punct dominant la gura vaii Curmatura. De aici, de sus, se deschide o foarte frumoasa priveliste asupra Prapastiilor.
Imediat mai sus de Coltul Mare, poteca urca în serpentine prin padure, instalîndu-se pe muchie. Dupa un mic urcus, patrundem într-o poenita deschisa în plina panta, de unde putem admira din nou zig-zag-ul Prapastiilor. Din poenita, poteca descrie o bucla, strecurîndu-se printre tufe de ienupar si molidis si revine mult mai sus pe muchia cu padure. Urcam prelung. Dupa 10' panta se domoleste si culmea se asterne înainte, usor valurita. Poteca serpuieste printre trunchiuri de fagi batrîni si razbate într-un luminis cu privelisti frumoase atît spre caciula alba a Pietrei Mari, cît si spre Turnul Pietrei Craiului, adevarate "fortarete" pe creasta principala. Poteci ademenitoare se îndreapta spre flancurile muntelui, fiecare coltisor din braniste fiind brazdat de hatasele facute de vitele zarnestenilor. Continuam urcusul domol pe muchia tot mai deschisa, trecem pe lînga o Ciuca cu molizi pe vîrf, Ciuca ce ramîne m dreapta, si coborîm putin într-o sa la o întretaiere de poteci: poteca noastra întîlneste aici brîul care încinge muntele de la Curmatura la Martoiul. Ceva mai departe, în stînga, se afla stîna veche pe lînga care se astern traseele turistice spre Grind si Folea. Din sa coborîm putin în dreapta, traversam mocirla de la izvorul Curmaturii (1 360 m) si apoi prin braniste urcam la stînga în lungul unui pîrîias. Locurile frumoase, în care tufe razlete împestriteaza poienile, se tin lant pîna la nivelul potecii marcate cu triunghi albastru. Ne aflam la liziera padurii, la cca 1 460 m. Din punctul de intersectie mergem la dreapta, urcînd comod printre cioate, trunchiuri razlete si bolovanisuri pîna la nivelul cabanei. Timpul de mers de la cabana Gura Rîului pîna la cabana Curmatura este de cca 3½ ore. Traseul este usor accesibil vara si greu accesibil iarna.
|
