PRIMA CETATE A ÎNĂLŢIMILOR
Zorii zilei ne gasesc în încaperile cabanei Borsa. O data cu razele soarelui care scalda înaltimile somnoroase ale muntilor, gonind în depresiunile joase ceturile, sîntem tentati si noi a porni, mai departe.
Alaturi de cabana se profileaza conturul masiv al muntilor Rod 848b12i nei care domina cu gravitate, învaluind în umbra valea Borsei. Maretia acestui munte se contureaza si mai bine în zarea curata a diminetii.
Muntii Rodnei se rînduiesc sub forma unei creste serpuitoare ce-si întinde tentacule laterale, care între pasul Rodnei si Valea Salautei ating aproape 40 km. Spre nord, ei sînt marginiti de Valea Viseului si de Valea Bistritei Aurii, iar spre sud coboara pîna în valea Somesului Mare.
Alcatuiti în cea mai mare parte din roci dure, cristaline, muntii Rodnei au putut sa dainuiasca timpurilor. Astfel, ei si-au putut pastra vîrfuri de peste 2 000 m înaltime, cum sînt Pietrosul de 2 305 m si Inaul de 2 280 m, cele mai ridicate înaltimi din Carpatii orientali.
Coastele muntilor Rodnei sînt repezi, îmbracate în haina deasa a padurilor de brazi care urca uneori pîna la altitudinea de l 800 m si fierastruite de pîraie limpezi ce se scurg prin vai rotunjite de vechii ghetari.
Pajistea alpina, în afara crestelor stîncoase si sterpe, este îmbracata în ierburi printre care îsi fac loc, cu cît coborîm spre padure, tufisurile de jnepeni si brazi pitici.
Desi mai putin continui, dar bine evidentiate mai ales pe versantul sudic, plaiurile se etajeaza sub forma a trei mari niveluri, dintre care cel inferior este mai mult un complex de trepte observate mai ales în lungul vailor.
Înaltimea mare a muntilor Rodnei a favorizat, în perioadele cu clima rece din trecut, formarea a numerosi ghetari. Zapezile care nu apucau a se topi sapau adînc în grumajii stîncosi ai muntelui, în special pe versantul nordic, transformînd spinarea rotunjita a lor într-o creasta ascutita de tip alpin, marginita de peretii prapastiosi ai caldarilor glaciare.
Ca aceasta sculptura glaciara este o podoaba de pret pe care natura a adaugat-o tabloului, vom vedea numai daca vom urca pe muntii Rodnei, si nu ne vom margini sa-i privim din departare.
În fata ni se ridica drept, impunator, crestat în pietre de forma unor coloane uriase, vîrful Pietrosul, cel mai vestic si cel mai înalt pisc din muntii Rodnei. De aci privirile pot alerga într-o parte si alta pîna la cele mai mari departari.
Muntii din jur, care închid zarile, par a desena o coroana larga marcata de înaltimile Lapusului, Ţiblesului, Carpatilor maramureseni, Inaului, Heniului, Calimanilor, ale caror siluete par adevarati stîlpi ce sprijina cupola orizontului învaluita în ceturi.
Spre est, Inaul îsi înalta, printre celelalte piscuri, un vîrf stîncos, îngust si rasucit, care privit din departare capata mai degraba aspectul unui corn, straja de milenii a extremitatilor estice ale muntilor Rodnei. Ca si Pietrosul, acesta ofera privirilor una din acele panorame pe care nu te mai saturi admirîndu-le.
Spre vest se zaresc muntii Ţiblesului, în nord-vest despica ceturile Pietrosul, spre nord îsi arata spinarile lor domoale, pitite sub haina padurilor, muntii Maramuresului care se continua spre est cu Obcinele Bucovinei, iar sudul este dominat de muntii Calimanului sub care se astern învaluririle neregulate ale Bîrgaelor.
Teama de negurile unei alte nopti pe creste, ce par a-si face loc printre razele palide ale soarelui care se afunda din ce în ce mai mult sub piscurile vestice, ne face sa parasim repede aceasta înaltime, pentru a ne îndrepta pe valea Lala spre soseaua Cîrlibabei. Aceasta, nu înainte de a fi gustat din peisajul versantului nordic, salbatic si prapastios al Inaului, în care este sapata o mare caldare glaciara în fundul careia se gaseste cel mai frumos lac din muntii Rodnei, lacul Lala.
|
