Sunt constituiti din doua creste alpine, aproape paralele, una situata la nord (lunga de cca. 30 km), cealalta la sud (cu o lungime de cca. 25 km). Cele doua creste principale sunt legate printr-o creasta ascutita, lunga de aproximativ 2,5 km, pe care se ridica piscuri semete ce ofera tururi de orizont de neuitat.

Dar Muntii Retezat nu sunt atragatori numai prin maretia piscurilor. Ei ne ofera creste si custuri dantelate, caldari glaciare, câmpuri de grohotisuri si streiuri cu forme ciudate, vai admirabil învesmântate cu vegetatie, dar mai ales numeroase lacuri glaciare - elemente de maxima atractie.

Asezate în causurile caldarilor, singuratice sau în familii, raspândite pe trepte la diferite înaltimi, lacurile glaciare învioreaza cu stralucirea lor cenusiul grohotisurilor sau verdele covorului de iarba si jnepenis.

Masiv al lacurilor glaciare (peste 100), si al Parcului National Retezat - rezervatie naturala, Retezatul ne ofera privelisti inedite precum Lacul Bucura, întâlnit în traseul parcurs în ziua a IV-a, (8.86 ha / 19.7 m) - cel mai mare lac glaciar din Carpatii României.

Acestea fiind spuse si în speranta ca aceasta scurta prezentare a reusit sa trezeasca interesul calatorului din voi, nu ramâne decât sa concretizam un traseu, sa pregatim echipamentul necesar si sa pornim la drum.

ZIUA I.

(Ohaba de sub Piatra, Salasu de Sus, Nucsoara, Poiana Cârnic, Cabana Pietrele)

Marcaj: banda albastra

Durata: 5-5 h si 15'

Caracteristici: traseu accesibil vara si iarna.

Acest traseu este principala artera turistica de acces în Muntii Retezat, pornind din Depresiunea Hategului.

Lungimea totala a traseului: 30 km, din care cca 24 km (Ohaba de sub Piatra, Cârnic) sunt accesibili mijloacelor auto.

Marcajul banda albastra începe în Halta C.F.R. Ohaba de sub Piatra

De la halta iesim în Drumul National 66, pe care înaintam cca. 250 m. la stânga;

Ajungem la rascruce în centrul localitatii, în apropiere de podul peste apa Salosului;

Aici se desprinde spre sud drumul modernizat catre comuna Salasu de Sus;

La raspântie pornim pe drumul comunal si dupa circa 300 m. iesim din localitate, drumul urcând domol în continuare pe întinsul "Câmpului de Jos". La orizont se desprind culmile masive, dominate de trunchiul de con al Vârfului Retezat;

Dupa cca. 3 km din Ohaba de sub Piatra intram în satul Salasu de Jos, iar dupa 6 km (de la plecare) ajungem în centrul comunei Salasu de Sus

La iesirea din localitate, din drumul comunal modernizat se desprinde, spre dreapta, un vechi drumeag, scurtatura folosita pe vreme buna între Salasu de Sus si Nucsoara, care evita drumul care ocoleste prin Malaiesti.

Drumul asfaltat se apropie de poalele muntilor si intra în mica localitate Malaiesti (cca. 9 km Din Ohaba de sub Piatra);

De aici el se îndreapta spre vest în directia satului Nucsoara, situat pe interfluviul dintre vaile Salasul si Nucsoara. Drumul modernizat se termina în centrul satului, la magazin.

De aici mai departe, mai ales de la iesirea din Nucsoara, drumul pietruit, largit si îmbunatatit intra în zona de munte. Din Ohaba de sub Piatra pâna aici am parcurs 12 km

Dupa mai bine de 14 km de la Ohaba de sub Piatra drumul taiat pe partea estica a vaii paraseste versantul Muntelui stirbina, trece pe viaduct râpa adânca în care curge apa Nucsoarei si se înscrie pe clinele domoale ale Fetei Varului, de unde se deschide o frumoasa perspectiva. Se zareste înca Depresiunea Hategului cu satele si ogoarele sale, dominate la orizont de Piatra Ohabei. Înainte, în deschizatura Vailor se rânduiesc culmi împadurite, tot mai înalte, ocrotite de spinarea înalta a Muntelui Obârsia Nucsoarei

De pe drum se dezvaluie parte din muchile nordice ale Retezatului - Valea Rea si Pietrele;

Dupa cca. 6,5 km din Nucsoara si cca. 18,5 km din Ohaba de sub Piatra sosim la Cârnic (cca. 1000 m. altitudine), mica asezare forestiera, de unde continuam traseul pe drumul pietruit care urca în serpentine pe coasta Muntelui Gâful Lolaii. Poteca marcata scurteaza direct pe panta, de la primul cot al soselei, urmarind în lastaris directia liniei electrice.

Urcusul de cca. 100 m. diferenta de livel ne aduce din nou pe sosea. Continuam sa urmam soseaua, care aici urca în panta mica pâna la prima curba, unde se desprinde o alta sosea forestiera, la stânga, spre Valea Chiagului sau Obârsia Nucsoarei.

Din marginea drumului unde se afla un stâlp cu sageata, se poate coborî cu greutate, peste bolovani, la poteca veche care se lasa la baza Cascadei Lolaia. Dupa cca. 5 ' de coborâre pe panta mare, prin padurea de fag, atingem firul vaii, la poalele pragului stâncos pe care se pravaleste apa Nucsoarei.

O alta posibilitate de vizitare a cascadei, mai comoda, dar care ne ofera din plin privelistea suvoiului înspumat, o avem urmând drumul forestier ce se desprinde la stânga, spre Valea Chiagului. Coborâm pe drum, trecem podul peste pârâul Nucsoara si dincolo de mal parasim soseaua strecurându-ne printre arini pâna la nivelul pragului stâncos superior al cascadei.

Revenim în soseaua principala; în punctul de ramificatie, lasam în stânga drumul forestier spre Valea Chiagului, apoi drumul devine îngust si bolovanos.

Dupa cca. 3,5 km de la Cârnic (cca. 22 km de la Ohaba de sub Piatra) poposim la rampa veche de la Lunca Larga (1260m), loc în care se mai vad înca marcajele care însoteau scurtatura din dreapta, spre poteca veche de pe Muntele Strugari

De la Lunca Larga, loc de popas obisnuit, reluam traseul pe ultimul sector, cel mai frumos si mai dificil. Valea se îngusteaza iar drumul se alatura pârâului bogat al Nucsoarei.

La cca. 300 m de Lunca Larga ajungem la confluenta pârâului Pietrele cu Valea Rea, care împreuna dau nastere Nucsoarei. De aici, mai sus drumul nostru urca simtitor pe lânga apa Pietrele pâna la o curba strânsa. Ne aflam în dreptul confluentei Pietrele si Stânisoara (cca. 1390 m). Drumul de tractor lasa o ramura spre Valea Pietrele si urca dur la dreapta pe panta bolovanoasa, departându-se de firul Stânisoarei, pe a carei vale vom reveni mai sus.

Dupa aproximativ 150 m de urcus pe drumul de tractor, masurati din curba mare, observam sagetile marcajului cu banda albastra pe rambleul din stânga. Aici începe o poteca marcata (o scurtatura) care evita serpentina soselei. Urcând prin padure pe panta înclinata ajungem la nivelul luminisului cunoscut sub numele de "La 10 Minute".

Daca urcam continuu, drumul de tractor din curba mare vom avea un parcurs comod însa mai lung cu 10-15 ' decât în varianta urcusului pe scurtatura. Urmând drumul este necesar sa ne orientam cu atentie la noua curba unde se desprinde la dreapta o ramificatie spre padurea din Gâful Lolaii. În curba mentionata ne întoarcem, deci, spre stânga, continuând urcusul pâna în luminisul "La 10 Minute", unde regasim marcajul.

Din luminisul "La 10 Minute", drumul si poteca veche se îndreapta spre poiana unde se afla Cabana Pietrele, care cuprinde mai multe cladiri si care ne va gazdui timp de trei nopti.

Înainte de aparitia primelor cladiri, drumul de tractor coboara la apa Stânisoarei si se opreste în spatele cabanei. Poteca marcata se mentine însa la acelasi nivel, trece printre cabane si coboara în fata Cabanei Pietrele (1480 m).

Casada Lolaia

ZIUA II.

(Cabana Pietrele, Culmea Loloaia, Vf. Retezat, saua Retezat, Lacul Stânisoara, Valea Stânisoarei, Cabana Pietrele)

Marcaj: - "momâi" ciobanesti pâna pe Culmea Loloaia;

- triunghi albastru: La Bodulet - Cabana Pietrele.

Durata: 4h si 30' - 5h si 30'

Caracteristici: traseu nerecomandabil iarna.

Traseul ofera o priveliste superba de pe culmea Loloaia si o întoarcere placuta pe traseul usor de pe valea Stânisoara.

Trecem podetul peste apa Stânisoarei chiar în fata cabanei si urcam pe lânga Cabana C.M.N. Pietrele. Pe prima parte a urcusului poteca firava urca pieptis departându-se de tumultul din jurul cabanei. Din loc în loc se vede culmea Loloaia cu povârnis acoperit cu trunchiuri prabusite peste grohotisuri.

Dupa o serie de serpentine traversam un luminis îmbracat cu lespezi, apoi reintram în padure urmarind o noua serie de serpentine. Trecem peste un vâlcel înmlastinit (izvor). Mai departe poteca, uneori neclara dar strajuita de "momâi", ne poarta aproape pe limita superioara a padurii printre trunchiuri uscate, apoi pe lespezi. Dupa mai bine de o ora de urcus mai dificil sosim pe Culmea Loloaia, la cca. 1760 m altitudine, loc salbatic, acoperit cu lespezi si bârne. Ne rasplateste însa din plin largimea zarilor care, pe masura ce înaintam, ne ofera noi si bogate perspective spre Valea Galesului, Valea Rea, Valea Stânisoarei sau spre vârfurile nordice dintre care Vârful Mare se impune ca masivitate.

Din punctul unde am atins culmea ocolim un grup de stânci, parcurgem platoul pardosit cu ienuperi si lespezi si ajungem în saua La Ciocane, o poiana splendida, înconjurata pe trei laturi de pâlcuri de molizi si zâmbrii (Pinus cembra) în fata marelui povârnis care se ridica la peste 2100 m. În aceasta sa la cca. 100 m spre vest, se afla un mic izvor.

Pornim mai departe, pe culmea fara mari denivelari, dar presarata cu lespezi. Urcusul continuu ne aduce, dupa cca. 65' de la sosirea noastra pe culme, în preajma vârfului nordic al Lolaii (2180 m). Lasam poteca firava care ocoleste acest cuib de acvile si urcam direct pe crestetul muntelui, ca sa prindem una din vederile frumoase ale traseului nostru. Aici se etaleaza sub unghiuri inedite si sub incidenta razelor soarelui, abrupturile Bucurei, Caldarea Stânisoarei si, pentru prima data, peretele nordic al Vârfului Retezat, ocrotind haul rece al Caldarii steviei

Din vârful nordic Loloaia, poteca coboara lent, apoi urca din nou, mult mai sus, la un nou pisc al Lolaii (sud), o masa enorma, ornata cu lespezi, de 2278 m, sfidând în fata piscul Retezatului. Urmeaza o coborâre mai dificila pâna în saua Loloaia, cca. 2225 m, loc deosebit de frumos în care vom parasi culmea.

Înainte, spre sud, se înalta stâncaria piscului Retezat. În dreapta crestei se lasa domol o culme cu lespezi si pajisti pe care se poate coborî spre haul stevia. La stânga noastra se întind pajistile care coboara etajat pâna în Valea Stânisoara. Pornim la stânga pe o panta mica spre o mica caldare înierbata din Valea Stânisoara. Treptele de jos adapostesc mici lacuri si izvoare. Apare si un hatas prin care ne strecuram peste cutele morenelor si care ne permite sa ajungem la steiul La Bordulet ce coboara la Cabana Pietrele. Pâna aici am mers 3h - 3h si 15' de la plecare.

Ca sa revenim la Cabana Pietrele pornim la vale (stânga) pe poteca marcata cu triunghi albastru, unde ajungem dupa o ora.

ZIUA III.

(Cabana Pietrele, Taul dintre Brazi Lacul Gales, Vârful Mare, Taurile din Valea Rea, Cabana Pietrele)

Marcaj: - triunghi rosu: Cabana Pietrele - saua Vârful Mare;

- saua Vârful Mare - Vârful Mare fara marcaj;

Durata: 8h si 30' - 9h

Caracteristici: traseu accesibil iarna, turistilor avansati numai pâna la Lacul Gales.

Acest traseu poate fi efectuat prin trei variante:

o plimbare pâna la Taul dintre Brazi si înapoi (timp: 3-4h);

o excursie pâna la Lacul Gales si înapoi (timp: 4h 45' - 5h 30');

o ascensiune pâna la Vârful Mare si înapoi (8h30'-9h).

Alegând cea de-a treia varianta, care le include pe celelalte doua, va trebui ca de la Cabana Pietrele sa urmam traseul marcat cu triunghi rosu si banda albastra. În padure, la 5' de cabana, ne despartim de marcajul banda albastra si continuam mersul pe curba de nivel, spre est, peste fruntea muntelui Pietrele. Traversam, în coborâre, o poiana, apoi un drum de tractor si ajungem la puntea peste apa Pietrele (1400 m). Trecem apa si urcam la stânga. Curând poteca strabate o portiune cu copaci prabusiti încât vechea serpentina este mai anevoios de urmat. Noul fagas ocoleste putin spre nord, revine în urcus la poteca buna ce merge aproape neted sau de-a coasta pe fruntea muntelui Pietrele. Dupa aproape 45' de la plecare ajungem la marcajul ciobanesc ce indica începutul potecii spre Valea Rea. Lasam momâia si înaintam aproape la nivel, intrând treptat la dreapta pe fata estica a muntelui. Coborâm lent si ajungem la poduletul peste apa Vaii Rele. Trecem pârâul, care ceva mai sus culege si apele Galesului si începem un urcus moderat prin padurea deasa de molid. Dupa cca. 10' de la ultima traversare, poteca ce ne poarta paralel cu Valea Galesului se frânge în urcus iute. La inflexiune, pe un stei acoperit cu muschi, se afla o prima momâie si, în continuare, sirul momâilor ciobanesti spre Taul dintre Brazi (1470 m). Timp: 1h 30'.

Aici parasim poteca marcata cu triunghi rosu, si dupa un mic popas intram la dreapta, pe o poteca firava dar vizibila. Marcajul ciobanesc este foarte bun, gramajoarele de pietre fiind distantate doar la câtiva metri unele de altele. Dupa câtiva zeci de metri trecem apa Galesului si chiar din malul râpos începem un urcus greu, în serpentine strânse, pe Muchia dintre Brazi, componenta a crestei Valea Rea. Padurea deasa si muchia priporoasa ne concentreaza atentia, dar orientarea este usurata de momâile care apar frecvent.

Muchia sfârseste totusi cu panta mai mica, pe care apar chiar mici portiuni netede. La cca. 25' de la ramificatie potecuta ne calauzeste pe curba de nivel, la stânga, pâna într-o poiana la cca. 1700 m. Aici poteca se pierde.

Atentie! Ne aflam aproape de lac, dar si de apa Galesului. Poiana este înconjurata pe trei laturi dincolo de brâul padurii de genunea în care se gaseste Lacul Gales. La capatul sudic al poienii se afla un mare stei de piatra si alaturi momâile.

Noi nu coborâm înca la stei, ci ne orientam spre vest, prin luminis; dupa cca. 150 m ajungem la marginea Taului dintre Brazi (1710m, timp: 2-4h). Desi nu se aseamana cu Galesul, el are un farmec aparte. Lacul, înconjurat de padure mohorâta de molid, de jnepeni si de ienuperi este putin adânc, cu apa limpede dar cu mâl negru pe fund, împrumutând locurilor o atmosfera emotionanta, de salbaticie fara seaman. Asezat aproape de limita superioara a padurii, este dominat la vest de coasta de stânci pravalite a Muntelui Valea Rea, ea însasi un tinut salbatic de stânci si desisuri.

De la Taul dintre Brazi ne înapoiem în sud-estul poienei, lânga momâia si steiul care marcheaza continuarea potecii. Trecem apa Galesului, apoi în urcus usor la stânga (momâile sunt mereu prezente) si iesim într-o poienita cu izvoare si brusturi. Urcam direct pe panta 2' si intram pe poteca Pietrele - Gales.

Ne putem întoarce la Cabana Pietrele coborând pe poteca marcata cu triunghi rosu (cca. 1h 30').

Pentru restul ascensiunii trebuie sa urcam mai departe spre sud pe poteca marcata cu triunghi rosu. Dupa cca. 10' padurea se rareste si patrundem în lumea jnepenilor. Trecem de o serie de izvorase si de pregul treptei glaciare "La Oboare", iesim pe netezimea treptei, de unde ni se deschid înainte, spre sud, crenelurile Portilor Închise si Piciorul Zanoagelor Galesului. Urcam din nou pe mici praguri succesive, trecem de bordeiul stânei Galesul si dupa un ultim dar nu prea greu prag, o data cu suvoiul abia iesit din lac, sosim în caldarea mare a Galesului. Oglinda lacului se încreteste din cauza brizei dar si din pricina pastravilor, care sageteaza dupa musculite. Dupa aproape 3h 15' de urcus ne aflam la cca. 1990 m.

Cei care doresc, se pot reîntoarce la cabana Pietrele pe aceeasi poteca, în 2h30' - 2h45'.

De la Lacul Gales urmeaza partea finala a ascensiunii, cea mai grea, dar fara îndoiala cea mai frumoasa. Poteca marcata cu triunghi rosu înconjura lacul pe la est. Este recomandabil ca înainte de a urca în tinutul arid al stâncilor sa ne aprovizionam cu apa. Poteca se departeaza treptat si urca deasupra lui, lasând în stânga, sub peretii Galesului, bordeiul stânei. La început urcusul moderat se desfasoara între caldarea seaca Fundul Galesului. În plina panta observam, venind din dreapta, poteca si marcajul banda rosie, ajuns aici din saua Zanoagele Galesului. De la ramificatie patrundem tot mai adânc pe câmpul de lespezi naruite la baza fantasticelor abrupturi strajuite de custura Portilor Închise. Acest peisaj cu totul neobisnuit ne obliga sa descifram serpentinele îndraznete ale potecii noastre. Cu rabdare si atentie urcam panta aspra spre saua Vârful Mare. Pe tot parcursul privirea aluneca spre peretii Portilor Închise. Peste acestea se înalta treptat alte vârfuri semete si stâncoase.

Dupa aproape 1h15' de la Lacul Gales sosim în saua Vârful Mare (2345 m). O priveliste alpina împlineste toate dorintele noastre. Daca la picioare se deschide haul caldarii Galesul cu lacul sau albastru ca cerneala, dincolo de cortina Portilor Închise licaresc undele vestitului si nu mai putin pitorescului tau al Ţapului. Lespezi si iar lespezi, mici tapsane înverzite, iar între acestea un dar al Retezatului, mica insula cu iarba si flori din mijlocul lacului, unde, zice legenda, vin doar tapii caprelor negre sa se însoreasca. Privirea alearga acum uimita nu numai pe verticala, unde Papusa si Peleaga par sa se uneasca cu cerul, dar si în dreapta si stânga unde crestele par a fi prinse într-o hora nemaivazuta. Joaca piscurile si seile Lazarului, Gruniului, Ciumfului si Custurii, dar nici piscurile Valea Rea, Pietrele si Retezatul nu par a fi nemiscate.

În sa vom parasi pentru o vreme poteca marcata cu banda si triunghi rosu, care însotesc poteca ce prinde contur pâna departe de Lancita, si începem partea cea mai grea a traseului. Pâna la Vârful Mare nu e distanta prea mare, nici prea mare diferenta de nivel, dar ne asteapta numai lespezi, colti si ascutisul crestei. Bazându-ne pe o buna pregatire si pe un echipament adecvat, putem urca în bune conditii pe Vârful Mare (2463 m) în cca 20' (timp: 4h30' - 5h). De aici completam privelistile care ne-au umplut ochii si sufletul cu marile departari, având si satisfactia uneia din cele mai frumoase si complete ascensiuni în Carpati.

Daca socotim ca înapoierea o vom face pe acelasi traseu în cca. 4h, atunci vom ajunge la Cabana Pietrele dupa un total de 8h30' - 9h.

La coborâre nu mai socotim necesar sa ne abatem pe la Taul dintre Brazi

Taurile din Valea Rea

ZIUA IV.

(Cabana Pietrele, Valea Pietrele, Refugiul Gentiana, Lacul Pietrele, Lacul Bucura, Cabana Buta)

Marcaj: - banda albastra: Cabana Pietrele - Lacul Bucura;

- cruce rosie: Lacul Bucura - Cabana Buta;

Durata: 7h - 7h30'

Caracteristici: traseu nerecomandat iarna

Itinerarul porneste din spatele Cabanei Pietrele (1480 m).

Dupa traversarea pârâului urcam prin padure pe fruntea nordica a Muntelui Stânisoara. Dupa 5' apare o prima bifurcatie: la stânga ramâne poteca spre Lacul Gales (marcaj triunghi rosu), iar la dreapta poteca (marcata banda albastra) spre Lacul Bucura.

Dupa un urcus îndelungat, poteca iese într-o poiana (1550 m). La blocul eratic, aflat în preajma potecii, se desprinde discret un hatis care coboara în valea Pietrele si dupa un parcurs foarte interesant razbate pe culmea Muntelui Pietrele

Peisajul care se deschide din Valea Pietrele spre sud ne îngaduie sa banuim în parte frumusetile care ne asteapta. Mai sus de primul prag glaciar Valea Pietrele cu profil în "U" este flancata de culmile stâncoase Pietrele (est) si Stânisoara (vest). În ultim plan se zareste Custura Bucurei, situata pe creasta principala, în vecinatatea Pelegei. Din aceasta poiana unde odinioara era asezata vechea cabana Pietrele, poteca ne conduce peste stânci cu forme rotunjite si iese în Poiana "La Gentiana". Ea urca acum molcom pe la mijlocul poienii, pâna la Refugiul Gentiana (1670 m) unde sosim dupa cca. 50' de la plecare. Crestele muntilor Pietrele si Stânisoarei coplesesc aceasta vale, pantele abrupte brazdate de jgheaburi fiind captusite la poale cu pânze de grohotisuri si pâlcuri de jnepeni, înfratiti cu zâmbrii.

Reluam urcusul pe pantele domoale ale acestei trepte glaciare. La un ultim pâlc de molizi (cca. 1680 m) iesim în golul alpin, în zona jneapanului. Urcusul se accentueaza. Poteca taie în largi coturi tot pragul glaciar din dreptul vârfurilor Pietrele si Stânisoara, iesind pe treapta mijlocie, lânga pârâu. Dupa o portiune fara jnepeni, cu panta mai domoala, cu o serie de blocuri de piatra ajungem la Bordu Tomii (cca. 1890 m); Stânca Solitara ofera un acoperis precar în caz de ploaie.

Trecem pârâul Pietrele urcând pe stânga vaii, aici foarte larga. Versantii muntilor se retrag departe de noi, dar ofera abrupturi macinate ce-i fac aproape inaccesibili. Lasam în stânga mlastinile întinse pe netezisul treptei mijlocii si începem un nou urcus. Stâlpii cu marcaj se însira pe mijlocul vaii. Trecem din nou de apa Pietrele, pe dreapta, acum un mic pârâias, lasam în stânga pârâul si potecuta spre caldarea Pietricelele si ne angajam într-un urcus prelung pe bordul caldarii superioare, iesind pe întinsul treptei ajungem aproape de Lacul Pietrele (1990 m). Un pisc ce de aici pare gigantic îsi etaleaza marele perete nordic în oglinda lacului. Este Vârful Bucura II. (2370 m), vestit pentru traseele alpine pe care le ofera iubitorilor de catarare. Din pisc se lasa o custura cu abrupturi spre nord, pâna în curmatura Bucurei (2206 m), loc în care va ajunge curând si poteca noastra si din custura se ridica apoi spre est piscul Custura Bucurei (2370 m). De la lac poteca se abate putin în stânga si traverseaza o scochina, pe fundul careia adasta uneori zapada.

În capatul sudic al jgheabului poteca sovaie putin spre dreapta pe o morena, apoi se îndreapta usor spre stânga printre lespezile care captusesc poalele piscului Custura Bucurei. Pe masura ce urcam vom cuprinde privelistea caldarii si Lacului Pietrele; mai sus, "rasarind" peste saua Stânisoarei, ne trimite reflexe aurii Vârful Retezat scaldat în soare.

Poteca taiata în piatra urca scurt si iese pe creasta principala de nord, în Curmatura Bucurei; poteca întretaie traseul de creasta (marcajul banda rosie) si apoi coboara usor spre dreapta înscriind o serpentina pe versantul sudic. Poteca coboara lin pe pajiste orientându-se catre latura vestica a Lacului Bucura

Urmarind de sub Curmatura Bucurei poteca marcata cu banda albastra, coborâm comod pante cu iarba si traversam pârâul Bucurelul si dupa cca. 3h de la plecare atingem punctul important de ramificatie a potecilor turistice Bucurelul (2070 m). Aici se afla un indicator metalic cu inscriptia: spre Cabana Buta - marcaj cruce rosie, timp de mers 3h - 3h30'. Apoi coborâm pe lespezile de la gura Lacului Bucura (2040 m) pâna la un nou stâlp care arata traseul spre vârful Peleaga.

Poteca noastra marcata cu cruce rosie se abate treptat la dreapta si coboara pragul glaciar al Lacului Bucura, fara a patrunde însa spre caldarea în care se afla Lacul Ana

Ajungem în pragul al doilea al vaii glaciare, unde lânga un stei voluminos, se desprinde o poteca spre Lacul Lia, aflat în dreapta (marcaj vechi, punct rosu). Poteca principala coboara într-o caldarusa sculptata în flancul muntelui Peleaga. Din stânga se lasa jgheaburile serpilor si Urzicilor, care aduc sopot de ape.

Trecem pârâiasele direct pe fundul caldarii si patrundem în zona pâlcurilor de jneapan dominate de exemplare frumoase de zâmbru. Poteca se apropie de marginea abruptului în care s-a adâncit pârâul bogat al Bucurei.

Poteca patrunde în molidisul tânar, apoi în padurea deasa, trecând si printr-o portiune cu copaci doborâti. Coborâm continuu, iesind într-o poienita cu izvoare care anunta apropierea marii poieni a Pelegei. Dupa o alta portiune de coborâre în padure iesim în Poiana Pelegei, cu branisti presarate cu blocuri de piatra. Timp de mers: 5h30'.

Coborâm pe o poteca mare în Valea Pelegei, în imediata apropiere de confluenta sa cu Bucura, ape care aici dau nastere Lapusnicului Mare (1598 m). Urcam pe malul opus o panta mare si iesim în poiana stânei de la Gura Bucurei, numita "La Scortar".

Din spatele stânei, prin poiana plina de stevie salbatica, poteca principala (marcaj cruce rosie si punct albastru) se strecoara putin vizibila, pâna ce reintra în padurea deasa de molid.

Urcam în saua Plaiului Mic (1879 m) unde traversam poteca culmii principale (marcaj banda rosie si triunghi albastru). Din saua Plaiului Mic poteca porneste spre sud, catre Cabana Buta (30' - 45'). Parasim saua Plaiului Mic si coborâm spre sud în caldarusa Plaiului. Dupa cca. 20' ajungem la liziera padurii de molid, pe lânga care ne abatem usor la dreapta. Trecem de un sipot si intram în padure. Iesim apoi în poiana "La Morminti" (cca. 1650 m) pe care o traversam în coborâre lenta si reintram în padure urmând apoi serpentine, în apropiere de pârâul Buta cotim la stânga si coborâm, paralel cu pârâul pîna la Cabana Buta (1580 m).

Cabana Buta reconstruita 2000

ZIUA V.

(Cabana Buta, Vârful Piule, Cabana Buta)

Marcaj

Durata: 3h15' - 3h30'

Caracteristici: traseu nerecomandat iarna

Asezarea Cabanei Buta în vecinatatea carstului Piule-Plesa ofera drumetilor o seama de posibilitati pentru a vizita aceasta zona deosebit de atractiva a Muntilor Retezat. Alegem pentru aceasta cel mai important traseu care ne permite sa urcam pe vârful cel mai înalt de pe creasta Piule-Plesa si sa facem cunostinta si cu unele particularitati ale abruptului.

De la Cabana Buta (1580 m) urcam pe poteca marcata cu cruce rosie cca. 3' pâna la o ramificatie. Parasim poteca marcata si trecem pârâul Buta Mare, la stânga, pe drumul ciobanilor spre stâna Buta Mare, unde ajungem curând. În poiana stânei, unde firul potecii se împarte pe hatase, urcam cca. 50 m diferenta de nivel pe culmea Muntelui Buta Mare, apoi ne abatem spre stânga pe versantul sudic, unde gasim poteca buna, aproape de limita padurii. Poteca se mentine aproape la acelasi nivel si ne aduce în Valea Buta Mica unde se afla un prim izvor. Traversam pe curba de nivel caldarea ierboasa Buta Mica, cotind treptat spre stânga, deasupra lizierei, trecem peste apa Buta Mica, loc în care evitam o poteca ce coboara de fir si urcam malul drept (sud), la contactul cristalinului cu calcarele. Urmeaza un urcus moderat pe Muntele Buta Mica, loc în care iesim din padure si jnepenis.

Poteca îngusta ne conduce pe brâna si se apropie de firul vaii seci, Râpa Gurganului. Urcam pieptis pe firul râpei si la baza peretilor ne aflam în fata Portii Gurganului. Aici se afla doua "canioane" accesibile. Cu 30m mai sus de Poarta Gurganului iesim în causul stâncos unde se afla un izvor. În stânga se ridica cea mai semeata dintre stâncile abruptului nord-estic, Cusma Gurganului, pe care verticalele si arcadele elegante ale acoperisului îsi dau întâlnire într-o armonie perfecta. În spatele stâncii Gurganului se deschide Râpa Gurganului, terminata în jugul ce uneste Gurganul cu Vârful Piule. Din dreptul acestei râpe usor de recunoscut (la cca. 1775 m) începe pentru noi partea cea mai aspra a urcusului spre sud-vest, în directia seii Scorota. Poteca pastorala taie serpentine scurte, anevoioase pe vreme umeda, daca tinem seama de solul alunecos si de unghiul pantei (40-45 ). Dupa cca. 1h15'- 1h30' de la cabana poposim pe creasta îngusta în saua Scorota (1950 m). O priveliste foarte frumoasa ne prilejuieste perspectiva asupra caldarilor Scorotei si asupra lamelor de calcar, brânelor, turnurilor si peretilor care îmbraca masivul Piule. În contrast cu partea de sud, cu forme suple, la nord, creasta, desi ascutita si înalta este acoperita cu jnepeni în directia Butei si Dragsanului - munti cu forme greoaie, masive.

Din saua Scorota pornim spre sud-est pe creasta foarte ascutita, care urca brusc spre Vârful Piule, având pe stânga si pe dreapta abrupturi. La jumatatea drumului ne întâmpina o stânca o forma de trapez, apoi urmeaza Vârful Piule (2081 m), ceva mai primitor. Timp de mers: 2h, 2h15'. Ne înconjoara o priveliste splendida. Înafara de ametitoarele abrupturi din nord-est, de cealalta parte a crestelor descoperim o lume a stâncilor si vailor alpine, zona cu avene, zaplazuri, pesteri si marele abrupt care adaposteste Cheile Scorotei. De aici putem vedea Culmea Muntilor Vâlcan terminata cu Oslea, alta zona stâncoasa de mare atractie. Din Piule putem patrunde cu privirea în îndepartarile vestice ale Retezatului Mic pâna catre Piatra Iorgovanului. O surpriza placuta ne asteapta spre zarea nordului unde, peste linia dulce a culmii Dragsanu - Plaiul Mic, se ridica Slaveiu, Peleaga, Papusa ca niste clai imense. Aceste frumuseti continua spre rasarit de Custura pâna dincolo de Gruniu si Vacarea.

Ca sa ne întorcem la Cabana Buta vom urma traseul pe care am venit. La coborâre, din saua Scorota vom pasi atent mentinându-ne pe firul îngust al potecii pâna la izvorul din Poarta Gurganului. De aici poteca se îmbunatateste si regasim cabana Buta dupa cca. 1h15' ora de coborâre din Vârful Piule.

Judele oglindit

ZIUA VI.

(Cabana Buta, Cabana Câmpu lui Neag)

Marcaj: cruce rosie

Durata: 5h15' - 5h45'

Caracteristici: traseu accesibil vara si iarna

Traseul este ultima etapa în traversarea Muntilor Retezat, în lungul axei turistice nord-sud. Totodata, folosit în sens invers, traseul este considerat un frumos itinerar de patrundere în Muntii Retezat pornind din partea sudica.

De la Cabana Buta (1580 m) coborâm prin padure, spre nord-est, cca. 70m diferenta de nivel pâna în poiana de la stânele "La Fete". Ocolim pe marginea poienii portiunile noroioase si calauzindu-ne dupa stâlpul de marcaj gasim reintrarea în padure, spre est. Dupa o scurta coborâre printre molizi razbatem în larga poiana "La Scutura", în care Pârâul Buta Mare coboara de la Lacul Buta si aduna în apropiere de noi pâraiele Scutura si Pinul. Pe coastele golase ale Muntelui Scutura se vad culoare de avalanse care în timpul iernii trebuie ocolite. Trecem pe punte pârâul Scutura si coborâm panta usoara spre sud. Traversam apoi pârâul Buta Mare si continuam coborârea pe malul sau drept. Locurile sunt placute si padurea îsi reia treptat dreptul sau. Între molizi deosebim si exemplare de Douglas (Pseudotsuga Taxifolia), un conifer repede crescator a carui adaptare s-a experimentat aici. Dupa cca. 30' de la plecare trecem apa Buta Mare pe punte, revenind pe malul stâng în raristea de "La Beci" (cca. 1300 m). În acest loc apa Buta Mare se uneste cu pârâul Buta Mica si formeaza pârâul Buta. Peste padure se ridica albe stâncariile Gurganului, Staurului si ale crestei Piule-Plesa, care confera peisajului o nota placuta, în vadit contrast cu padurile mohorâte.

Din locul "La Beci" nu mai avem probleme de orientare deosebite. Ne aflam la capatul drumului forestier Buta. Drumul forestier, putin circulat, ramâne pe coasta Muntelui Straunele, departându-se treptat de Valea Buta. Trecem astfel peste vâlcele coborâte din Muntele Straunele, între care si Pârâul Straunele. Dupa cca. 5,5 km iesim din padurea de foioase cu arbori falnici, în marginea poienii "La Fânate", unde se zaresc gospodarii taranesti.

Peretii Plesa-Piule care apasau parca Valea Butei, se retrag discret, lasând loc privirilor spre culmile unduitoare ale Arcanului, Prisloapelor si Nedeilor din Muntii Vâlcan. Valea Jiului de Vest se ghiceste adâncita dincolo de Cheile Butei, despicatura ce nu-si dezvaluie de aici toate tainitele. Strabatem în curmezis poiana urmând drumul forestier. Aici exista poteci care coboara în Valea Jiului de Vest la drumul principal; una dintre ele ocoleste pe la marginea peretilor din Cheile Butei, si razbate pe vale.

Noi urmarim neabatut drumul forestier, care la reintrarea în padure se întâlneste cu drumul forestier de pe Valea Mariii (cca. 1190 m). Coborâm în padure pe serpentine depasind culmea Muntelui Straunele. soseaua coboara pe versant pâna în Valea Mariii unde se afla câteva case. Dupa cca 10 km. de la punctul "La Beci" si cca. 3h de la cabana ne aflam la ramificatia drumurilor forestiere de pe Jiul de Vest si Valea Mariii (840 m).

Coborâm pe drumul forestier de pe Jiul de Vest trecem apa râului si intram pe malul drept al vaii. Dupa curba, lânga un izvor, se afla începutul unui scurt traseu spre Pestera Alunii Negrii (Muntii Vâlcan). În continuare mai avem de parcurs cca. 3 km pâna în centrul comunei Câmpu lui Neag, în apropierea careia se afla si Cabana Câmpu lui Neag, care reprezinta ultimul popas de noapte si punctul terminus al itinerarului nostru.

Câmpu lui Neag

BIBLIOGRAFIE

POPESCU, Nae

Colectia Muntii Nostrii - nr.25 Retezat

Sibiu, Editura Sport Turism, 1982

POPESCU, Nae

Muntii Retezat

Bucuresti, Ministerul Turismului, 1980

Document Info

Accesari: 3801
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul:
in pagina web a site-ului tau.

eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare