Pietrosita-Scropoasa-Pestera-Omul

Pietrosita-Scropoasa-Pestera-Omul

(Timp necesar: 6-8 ore; marcaj cruce albastra pe fond alb; pe harta No. 2 )

Este singurul drum de patrundere din spre sud catre centrul Bucegilor si unica artera de circulatie turistica dintre localitatile din nordul jud. Dâmbovita si masivul Bucegi.

Distanta de 555e48f 16 km. dintre Pietrosita si Scropoasa (cabana) se parcurge în parte pe soseaua care leaga Tîrgoviste de Sinaia, trecând prin Moroeni, dupa care paraseste V. Ialomitei si urca în serpentine peste muntele Paduchiosul pentru a coborî în Sinaia; pe restul traseului se foloseste o poteca de cal, care se ramifica din aceasta sosea si strabate regiunea de pe stânga Ialomitei (dreapta cum urcam) pâna în punctul Scropoasa.

De aci începe adevaratul aspect alpin al traseului, din care aproape jumatate este reprezentat prin portiunea Pietrosita-Scropoasa, lipsita de orice interes turistic.

Se mai poate parcurge aceasta portiune direct pe firul Ialomitei, în care caz nu se poate face uz de nici un vehicul pentru transportul bagajelor; se va putea vizita marea uzina electrica dela Dobresti si se va trece prin Cheita Orzea, primele din seria de "chei" sau "ganguri" ce se succed dealungul Ialomitei, pâna dincolo de Pestera.

Punctul "Scropoasa este însemnat prin marele lac construit aci pentru alimentarea uzinei hidroelectrice de la Dobresti; pe malul lacului se gaseste casa de adapost Scropoasa (particulara); 1205 m. alt; restaurant), cunoscuta de multa vreme sub numele de Arzoiu.

Între Scropoasa si Bolboci, mergând dealungul Ialomitei, trecem mai întâi prin Cheile mari ale Zanoagei (circa doi km. lungime: si apoi prin Cheile mici ale Zanoagei, a caror intrare superioara se deschide putin mai jos de Statiunea Bulboci (1358 m alt.).

Lasând în urma asezarile dela Bolboci sau ,,Bulboace" cum erau denumite în trecut iar în stânga, pe un versant împadurit, Casa Bolboci O. N. T. (1460 m. alt), urcam în continuare foarte domol, pe malul drept al Ialomitei, lasam în stânga valea Bolboci, trecem pe la casa de adapost Plaiul Mircii (1.400 m. alt.; particulara, restaurant) asezata la poalele muntelui cu acelasi nume si, trecând pe malul opus al Ialomitei, intram în Cheile mari ale Tatarului, ai caror pereti înalti contrasteaza cu albia destul de larga a Ialomitei dela Bolbori pâna aici.

Coltii Tatarului, pe stânga, si Coltii Blana, pe dreapta, se înalta de o parte si de alta a apelor învolburate ale Ialomitei în timp ce, din stânga, îsi aduna apele ei spumoase, valea Tatarului, salbatica, strânsa si ea între peretii înalti ai muntelui cu acelasi nume.

Pe nesimtite trecem din Cheile mari în Cheile mici ale Tatarului, despartite printr'o pauza aproape imperceptibila.

La iesirea din aceste chei, trecem pe malul drept al Ialomitei, pe care nu-l vom mai parasi pâna la Pestera; urcând foarte domol, valea se largeste considerabil, oferindu-ne o vasta perspectiva catre coamele ce închid zarea între Batrâna si Cocora, având în mijloc Doamnele, Obârsia si Babele, iar în fund, învaluit aproape totdeauna în neguri, Omul.

Pe acest parcurs trecem pe la casa de adapost Padina (1520 m. alt., restaurant) si apoi - ajungând în gura Horoabei - trecem pe la casele de adapost învecinate, Horoaba si Coltii (1550 m particulare, restaurant).

Cheile Pesterii închid din nou apele Ialomitei într'o înclestare de piatra; drumul trece pe lânga alte doua case de adapost, Decebal si Bucegi (1580 m. alt., restaurant), facând parte din aglomeratia de locuinte calugaresti ale Schitului vechiu, aflat putin mai sus.

De aici, traversând Ialomita, urcam usor pe lânga Schitul nou si ne oprim în Poiana Crucii, la casa de adapost Pestera T. C. R. (1615 m. alt., restaurant, telefon), unde traseul nostru ia sfârsit.

Detalii despre Casa Pestera la pag. 46, iar despre statiunea alpina Pestera, la pag. 113-11;