INTRODUCERE

Preambul - Cristophe Moulin

Autori: Partea tehnica - Maurizio Gallo, Paolo Mantovani, Alberto Paleari

Partea istorica - Gioacchino Gobbi

Desene - Gianni Bersezio

Materiale - Grivel Mont Blanc

Pentru redactarea acestui îndrumator tehnic am luat exemplu din tot ceea ce a fost realizat, într-o maniera similara, în schi si alte discipline sportive.

De obicei, în manualele de alpinism se explica cum se escaladeaza un perete, o creasta, un ghetar.

E ca si cum un manual de schi ar explica cum se coboara pe o pista de dificultate medie sau dificila, fara sa dea informatii privind plugul, virajul paralel, cristiana si fara sa permita elevului sa adapteze stilul sau la teren si în functie de propriile sale capacitati.

În acest îndrumator vor fi descrise în câteva cuvinte miscarile. Astfel, se porneste de la exercitii simple cum ar fi mersul pe zapada pentru a ajunge la tehnici mai dificile, cum ar fi folos 242e415c irea pioletului si a coltarilor.

Trebuie sa luam în considerare faptul ca zapada si gheata sunt materiale schimbatoare: "Muntele nu e un teren de tenis pe care mingea sare la fel".

Dupa efectuarea tuturor exercitiilor pe terenul cel mai potrivit (fiecare exercitiu fiind prezentat în mediul cel mai potrivit), elevul va putea sa se regaseasca în munte si va avea mijloacele necesare pentru a se adapta la zapada tare sau moale, la gheata care se sparge, la cornise, la furtuna, la oboseala, la lipsa de antrenament si alte situatii mai mult sau mai putin dificile care îngreuneaza sau chiar fac imposibila punerea în practica a exercitiului respectiv.

Elevul va decide, datorita experientei, sensibilitatii, capacitatii de a se adapta, dupa ce a evaluat muntele si pe sine însusi, ce metoda sa aplice, respectând normele de prudenta sau sa renunte.

Nivel 1.Tehnica clasica

Exercitiul

Cum se poarta pioletul si coltarii în rucsac

Cum se merge pe zapada moale fara coltari

Cum se merge pe zapada tare fara coltari cu toata talpa

Cum se coboara cu fata la vale fara coltari, prin alunecare controlata

Înaintare pe toata talpa cu coltari. "Pioletul baston"

Înlaturarea zapezii de pe bocanci

Înaintare cu coltari pe coltii frontali. "Sprijin pe piolet"

Alunecare pe zapada si cum se face oprirea. "Alunecare prin ghemuire"

Nivel 2.Înaintare clasica în traversee

Înaintare în traverseul oblic pe toata talpa fara coltari

Înaintare în traverseu pe toata talpa cu coltari

Schimbarea directiei în amonte

Înaintare cu picioarele încrucisate cu coltari. "Piolet adunat"

Schimbarea directiei cu fata la vale.

Taierea urmelor.

Nivel 3.Înaintarea clasica

Înaintarea cu picioare încrucisate pe panta maxima (înclinata la maximum)

Înaintare în "tehnica mixta"

Înaintare cu fata la vale pe panta abrupta. "Piolet balustrada"

Înaintare cu "tractiune în piolet"

Înaintare cu doua puncte de sprijin

Înaintare "în sir indian" (cu un picior în fata celuilalt)

Înaintare pe teren mixt

Nivel 4.Tractiunea în piolet - tehnica de baza

Utilizarea pioletului

Extragerea pioletului

Pozitia de baza si utilizarea coltarilor

Înaintarea de baza în traverseu

Nivel 5.Studiu fundamental privind înaintarea în pozitia "tractiune în piolet"

Înaintarea "primara"

Înaintare "primara" în sprait

Înaintare de baza echilibrata "în triunghi" si punere de pitoane

Înaintare "primara" si punere de pitoane în cap de coarda

Nivel 6.Tractiunea în piolet - înaintare avansata

Utilizare "evoluata" a pioletilor si coltarilor

Înaintare în pozitia "triunghi de baza"

Înaintare evoluata în pozitia "triunghi"

Coborâre în "triunghi"

Înaintare cu picioarele desfacute

Înaintare cu regruparea picioarelor

Înaintare "evoluata" în traverseu

Înaintare în "triunghi" cu rotarea corpului

Înaintarea "evoluata" pe teren mixt

Pozitii deosebite/speciale.

Textul emis de Comisia Tehnica a Ghizilor Alpini - Profesori de Alpinism a fost adoptat ca text oficial în cadrul cursului de formare pentru obtinerea diplomei de Ghid Alpin Italian.

Nivel 1.Tehnica clasica

Exercitiul 1: Cum se poarta pioletul si coltarii în rucsac

Deoarece nu folosim coltarii, îi punem de preferinta în interiorul rucsacului într-un învelis de pânza tare sau plastificata. Pioletii scurti pot ramâne în rucsac, iar cei lungi sunt tinuti în mâna.

Daca avem nevoie de mâini (ex. pe teren mixt), pioletul va fi prins în bretelele rucsacului: largim breteaua cu degetul mare si introducem vârful pioletului între umar si bretea. (fig.1), trecem mânerul pioletului pe umar si îl aranjam între spate si rucsac, cu ciocul îndreptat spre spate si lopatica spre umar.(fig.2)

Exercitiul 2: Cum se merge pe zapada moale fara coltari

Loc: Pantele înzapezite în care piciorul se afunda putin

Înclinatie: 20ș - 25ș

Descriere: Panta se urca direct, cu fata spre munte, si se coboara direct, cu fata spre vale. Elevul trebuie sa îsi gaseasca echilibrul, mentinându-si corpul perfect vertical, având grija sa nu se aplece prea mult.

Picioarele sunt departate, vârfurile putin spre exterior. La coborâre, bustul trebuie aplecat în fata. Evitati o pozitie prea rigida sau aplecat în spate. Pasul trebuie sa fie constant, nu prea lung pentru a nu pierde echilibrul, nici prea scurt pentru a evita ca piciorul de sus sa se prabuseasca peste cel de jos. Piciorul se pune cu încredere în zapada. Ritmul mersului depinde de conditia fizica.

Daca zapada e inconsistenta, trebuie batatorita, apasând cu piciorul de mai multe ori înainte de a se lasa cu toata greutatea corpului.

Utilizarea betelor de schi reprezinta un avantaj pentru a avea un echilibru mai bun si pentru a reduce efortul membrelor inferioare.

Exercitiul 3: Cum se merge pe zapada tare fara coltari, pe toata talpa

Loc: Pante cu zapada tare care pot fi penetrate doar de talpa bocancilor

Înclinatie: maxim 25ș

Descriere: Încercam sa pasim în asa fel încât sa lasam toata urma bocancului în zapada. Corpul ramâne vertical. Pasul trebuie sa fie scurt, cu picioarele putin departate, vârfurile putin deschise. Piciorul de sprijin (posterior) ramâne întins (întinderea tendonului lui Ahile) (fig.3).

Talpile sunt paralele cu panta, deci gleznele trebuie îndoite la maximum.

Atunci când panta creste, ajunge sa marim departarea picioarelor.

Daca zapada e cu adevarat prea tare, putem sa lovim zapada cu piciorul pentru a putea pune mai bine talpa.

Acesta e un exercitiu pregatitor foarte bun pentru tehnica utilizarii coltarilor. Utilizarea betelor de schi e folositoare pentru coordonarea miscarilor picioarelor si a betelor.

Greseli tipice:

-elevul pune picioarele pe marginile bocancului

-elevul ridica picioarele prea mult si face pasii prea mari.

Corectare:

-exercitii de mobilitate a gleznei

-faceti exercitii pe dos, la urcare si la coborâre

-pasiti pe urmele unui ghid alpin.

Exercitiul 4: Coborâre cu fata la vale fara coltari prin alunecare controlata

Loc: Panta cu zapada dura, dar care poate fi penetrata de talpa bocancului.

Înclinatie: 20ș - 35ș

Descriere: Coborârea se face înfigând calcâiele în zapada, gleznele si genunchii sunt îndoiti, centrul de greutate vertical pe picioare, bustul e usor aplecat înainte. Elevul îsi va pune progresiv picioarele paralel pe panta pentru a aluneca. Greutatea va trece de pe calcâi pe tot piciorul, provocând astfel alunecarea. Pentru a-si mentine echilibrul elevul controleaza viteza alunecarii variind unghiul flexiunii gleznei. Echilibrul e mentinut prin potrivirea mai în fata sau mai în spate a centrului de greutate.

Se recomanda folosirea betelor de schi atât pentru mentinerea echilibrului cât si pentru accelerarea vitezei, când alunecarea e slaba.

Dupa ce ati prins încredere, repetati exercitiul într-o maniera mai dinamica, ca la schi: fara sa patinati, sa virati, sa frânati sau sa sariti.

Greseli tipice:

-în momentul în care sprijinul e pe calcâi, picioarele ramân întinse, iar bazinul în fata

Sfaturi:

-scopul acestui exercitiu este de a obisnui elevul, mai întâi cu derapajul, apoi cu alunecarea controlata.

Exercitiul 5: Înaintarea în fata pe toata talpa cu coltari. "Pioletul baston"

Loc: Zapada tare sau gheata moale, pante nu prea abrupte. Urcare si coborâre.

Coltarii traditionali aveau colti doar în talpa, cei frontali fiind inexistenti sau în stare embrionara. Coltarii moderni, dotati cu colti si în fata nu exclud înaintarea pe toata talpa care pe pante abrupte presupune o stabilitate mai mare, o viteza de deplasare mai mare si o economie de energie.

Descriere: Urcarea se face cu picioarele usor desfacute pe pante nu foarte înclinate având grija sa folositi toti coltii coltarilor. Pe masura ce înclinatia pantei creste, deschideti progresiv picioarele îndreptate spre exterior si îndoiti gleznele (fig.4).

Se obisnuieste transferarea greutatii corpului pe piciorul de sprijin înainte de a-l odihni pe celalalt; transferul greutatii se obtine potrivind bazinul deasupra piciorului de sprijin. De la un pas la altul întindeti tendonul lui Ahile al piciorului de sprijin.

Piciorul este pus cu încredere pe gheata. La fiecare pas, ridicati piciorul astfel încât coltarii sa nu agate gheata/solul.

Se recomanda folosirea betelor de schi pentru a ajuta trecerea greutatii de pe un picior pe altul.

Repetati exercitiul fara bete pentru a va îmbunatati coordonarea si echilibrul.

Introduceti utilizarea pioletului pe post de bat (pioletul baston) în cazul pantelor mai abrupte.

Coborârea: Bustul aplecat în fata, picioarele usor departate, semi-îndoite, vârfurile îndreptate spre exterior.

Ca si la urcare, înainte de a face pasul, puneti greutatea corpului pe piciorul de sprijin, aducând bazinul într-o pozitie verticala pe acesta. Încarcati toata talpa piciorului uniform, nu doar vârful sau calcâiul. (fig.5)

Greseli tipice:

-elevul nu pozitioneaza bazinul pe piciorul de sprijin provocând în timpul pasului un dezechilibru constant (centrul de greutate se afla în afara poligonului de sustinere)

-elevul se împiedica din cauza coltilor din fata.

Corectie:

-a se utiliza procedeele pedagogice: de exemplu o coarda dubla întinsa pe pamânt precum sinele, la o distanta de 30 cm. Elevul va merge cu picioarele în exteriorul sinelor

Greseala tipica:

-În timpul înaintarii cu vârfurile picioarelor îndreptate spre exterior, doar coltii interiori sau din fata penetreaza gheata.

Corectie: Întindeti calcâiul lui Ahile si departati genunchiul piciorului de sprijin înainte de a misca celalalt picior.

Utilizarea "pioletului baston"

Pioletul e alcatuit dintr-un vârf, din coada si din cap (alcatuit din lama si lopatica).

Pentru a folosi pioletul pe post de baston, se recomanda utilizarea unui piolet relativ lung.

Descriere: Pozitia verticala a corpului, bratele relaxate de-a lungul corpului, pioletul prins de cap, cu lama în fata, iar palma pozitionata pe lopatica. (fig.6)

Vârful trebuie sa se înfiga în zapada; pioletul este înfipt în zapada pe masura ce pasim, la al doilea pas.

Pioletul e înfipt când piciorul opus e în fata. În cadrul înaintarii frontale, pioletul se tine în mâna ce mai abila.

La coborâre, pioletul se tine cu lama în spate (fig.7)

La coborâre, daca nu aveti un piolet destul de lung, nu îl înfigeti în zapada, ci tineti-l pur si simplu în mâna, de cap sau de coada.

Exercitiul 6: Înlaturarea zapezii de pe bocanci.

Fie ca aveti sau nu coltari, anumite tipuri de zapada favorizeaza formarea unei copite de zapada pe bocanci care deranjeaza, iar uneori e periculoasa.

Înlaturati zapada lovind scurt bocancul cu coada pioletului în timpul mersului, în timp ce laba piciorului e ridicata si piciorul îndoit. (fig.8)

În timpul exercitiului, daca sunt dificultati cu mentinerea echilibrului, se recomanda folosirea unui bat de schi în mâna libera.

Pe o panta abrupta unde ridicarea pioletului din zapada poate fi periculoasa, înlaturarea zapezii de pe bocanc poate fi efectuata lovind piciorul de care s-a prins zapada de calcâiul piciorului aflat pe sol.

Exercitiul 7: Înaintarea în fata cu coltari, pe coltii din fata. "Pioletul sprijin".

Loc: Pereti de gheata, panta sa nu depaseasca 50ș

Descriere: pozitia de baza, fata la perete, picioarele usor departate si îndoite si pozitia echilibrata.

Doar coltii din fata ai coltarilor se înfig în gheata. Talpa bocancului e orizontala, bratele semi-îndoite în fata bustului, mâna cea mai puternica tine pioletul de cap în pozitia "piolet-sprijin" (fig.9) cealalta mâna se afla pe gheata la înaltimea umarului.

Înainte de a face primul pas treceti centrul de greutate pe piciorul de sprijin printr-o miscare laterala a bazinului, apoi ridicati celalalt picior, punându-l mai sus decât piciorul de plecare.

Coltii coltarilor se înfig o singura data cu o lovitura scurta si bine dozata. Înaintati câtiva metri, apoi coborâti în aceeasi maniera.

Repetati exercitiul de mai multe ori pe distante din ce în ce mai lungi si mai abrupte.

Greseli tipice:

-Nu treceti greutatea pe piciorul de sprijin înainte de a face pasul

-Apropierea prea mare a bustului de panta

-Pasii prea mari

-Calcâie prea ridicate (fig.10)

-Picioare la acelasi nivel

-Prea multe lovituri de coltari care sensibilizeaza gheata, facând-o mai putin solida.

Utilizarea "pioletului-sprijin"

Apucati pioletul de cap, având bratele semi-îndoite de-a lungul bustului, cu palma mâinii pe lopatica cu ciocul îndreptat în fata; ciocul atinge gheata la nivelul centurii, doar ca un sprijin pe panta. Pioletul e sprijinit si nu înfipt, si va fi sprijinit la fiecare al doilea pas, în momentul în care piciorul opus e mai sus. (fig.11)

Greseli tipice:

-Încercarea de a înfige pioletul în loc de a-l sprijini cu forta.

Exercitiul 8: Alunecarea pe zapada si cum se face oprirea. "Alunecarea ghemuita"

Loc: Panta cu zapada nu prea tare

Înclinatie: Între 30ș si 40ș care se termina dupa câtiva zeci de metri printr-o parte plana, fara un pericol anume.

Descriere: Coborând cu fata la vale, cu pioletul prins de lopatica (fig.7), ciocul orientat spre perete, va asezati si alunecati câtiva metri.

Va întoarceti cu fata la perete, prindeti pioletul de mâner cu cealalta mâna apoi înfigeti ciocul pioletului în zapada la înaltimea pieptului.

Greutatea corpului se afla pe piolet care taie suprafata, încetinind caderea.

Picioarele sunt desfacute, putând ajuta la frânare.

În cazul în care elevul are coltarii în picioare, picioarele nu trebuie înfipte în timpul alunecarii pentru a evita blocajul si rasturnarea. În acest caz frânarea se va efectua doar cu pioletul (fig.12).

În timpul alunecarii e important sa tineti capul îndreptat în sus. Încercati sa repetati exercitiul plecând de la o cadere pe spate, cu capul în jos. În acest caz, întoarceti-va imediat pe burta si folositi coada pioletului pentru a pivota si îndreptati capul în sus, apoi începeti sa frânati cu ciocul pioletului.

E posibil sa alunecati pe zapada folosind pioletul ca sprijin. Aceasta tehnica se numeste "Alunecare în pozitia ghemuit".

Din pozitia de alunecare cu fata la vale, stati ghemuit, prindeti pioletul în tehnica "ghemuit" dar pe o parte, si folositi greutatea corpului pentru a frâna în zapada. Pastrati pozitia ghemuita si controlati alunecarea prin dozarea sprijinului pe calcâie si vârful pioletului.