Premisele dezvoltarii turismului în România
România dispune de un valoros si variat potential turistic natural care se constituie în cea mai bogata resursa a tarii si ofera posibilitatea de a dezvolta un sector de activitate, aflat în plina ascensiune pe plan mondial si cu rezultate benefice pentru economia tarilor care promoveaza turismul.
Elementele de baza ale potentialului natural, cele care îi confera calitati necesare dezvoltarii turismului, sunt reprezentate prin :
relieful variat, cu forme echilibrat distribuite în teritoriu (31 % munte, 36 % 232m121c dealuri, 33 % câmpii si lunci) si usor accesibile;
climatul temperat continental-moderat, cu regim termic reconfortant si o valoare terapeutica semnificativa a bioclimatului (tonic-stimulent, de crutare, excitant, cu aeroionizare negativa puternica), favorabil practicarii diferitelor forme de turism în tot cursul anului;
arealul turistic montan care beneficiaza de un climat moderat caracterizat prin confort termic, viscole reduse, avalanse putine si o persistenta a stratului de zapada de pâna la 180 - 200 zile / an, posibilitati facile de acces, favorizante pentru practicarea alpinismului, drumetiei, a diferitelor forme de schi si a altor sporturi de iarna[2].
Acestor elemente li se adauga existenta în zonele montane a numeroase pesteri accesibile pentru practicarea speoturismului, paduri de interes social - recreativ si stiintific (rezervatii naturale si parcuri nationale) care poseda si un valoros fond cinegetic, o retea de râuri si lacuri naturale / antropice cu un fond piscicol variat care dau posibilitatea practicarii diverselor forme de agrement nautic.
potentialul balneoturistic recunoscut prin bogatia si valoarea factorilor de cura precum: ape minerale si termominerale, emanatii naturale de gaze terapeutice, namoluri si lacuri terapeutice, utilizate în profilaxia si terapeutica diverselor maladii ca si pentru întretinere. Calitatea rezervele omologate pentru resurselor hidrominerale situeaza România între primele din Europa.
potentialul turistic al Deltei Dunarii[3], prin valentele sale ecologice, peisagistice si faunistice constituie atractii pentru efectuarea de croaziere si expeditii într-un peisaj inedit, cu caracter de unicat în Europa;
potentialul turistic al litoralului Marii Negre[4] cu resurse turistice variate cum sunt: apa de mare, dimensiunile plajei, bioclimatul marin, apele termominerale, apa marina si namolul terapeutic, lipsa mareelor, s.a. care ofera litoralului conditii optime pentru a raspunde unui evantai larg de motivatii turistice: odihna si recreere, cura balneara complexa (profilactica, terapeutica, recuperatorie), agrement nautic si sportiv etc.. În anii '70, litoralul românesc era una dintre destinatiile preferate ale turistilor din Europa Occidentala si Nordica;
potentialul faunistic si floristic[5], bogat în specii de interes stiintific sau pentru vânatoare si pescuit, caracterizat prin existenta unor ecosisteme cu caracter de unicat.
Potentialul turistic natural se completeaza în mod fericit cu un patrimoniu cultural-istoric de mare reprezentativitate pentru România, data fiind istoria multimilenara a poporului român, nominalizat prin:
existenta a peste 680 valori de patrimoniu cultural de interes national si international, între care se remarca: biserici si ansambluri mânastiresti, monumente si ansambluri de arhitectura si de arta, centre istorice si situri arheologice - din care o parte s-au constitut ca valori ale Patrimoniului Universal sub egida UNESCO (bisericile fortificate, bisericile cu fresce exterioare, cetatile dacice, cetatea Sighisoara etc.)
tezaurul etnografic si folcloric[6] românesc de mare originalitate, reprezentat prin: arhitectura specifica satelor din provinciile istorice românesti; bisericile de lemn din Maramures si Salaj; prelucrarea lemnului; ceramica populara; portul popular, artizanat; arta decorarii; manifestari etnoculturale si religioase traditionale; târguri si expozitii muzeale etnografice în aer liber sau pavilioane etc.
Nu se poate privi în ansambul turismul românesc, si cu atât mai putin cel international, fara a se face o caracterizare a starii actuale a turismului românesc, atât sub aspect financiar (investitii, dezvoltare si modernizare, etc) cât si din prisma indicatorilor turistici.
În prezent sectorul turistic românesc se caracterizeaza, la nivel global, prin urmatoarele valori ale indicatorilor activitatii turistice în România (a se vedea anexe1):
4,794 mil. vizitatori straini;
5,76 mil. plecari ale vizitatorilor români;
mil. USD încasari din turismul international (în anul 2004)[7];
ponderea în PIB a turismului se apropie de 4%(în anul 2004)[8];
436 mii locuri de munca oferite de sectorul turistic (în anul 2003);
2,3 % din totalul locurilor de munca;
investitiile din comert, ce include clasa "Hoteluri si restaurante" au fost, la nivelul anului 2003, de 1157 mil euro(11,4% din total investitii straine) si 24.653.924 mil. lei ceea ce reprezinta 12,1% din totalul investitiilor din economie.
În
raport cu potentialul existent în
Analizând datele de la Anexe 1, putem trage urmatoarele concluzii privind aspectele economice ale turismului românesc:
a. în ceea ce priveste capacitatea de cazare:
cresterea, în anul 2003, cu 2,3 % a numarului de structuri de primire fata de anul 1990;
scaderea capacitatii de cazare fata de anul prezentat mai sus cu 24,6 %;
diminuarea cu 29,9 % a capacitatii de cazare în functiune, mai mare decât cea corespunzatoare capacitatii fizice, ceea ce denota o usoara crestere a capacitatilor cu functionare sezoniera;
b. în ceea ce priveste numarul de vizitatori si numarul turistilor înregistrati (a se vedea Anexe 1):
în anul 2004 numarul de turisti români înregistrati în structurile de primire a atins cifra de 4.279 turisti, însumând 15.168 mii înnoptari;
scaderea, fata de 1990, cu 54,1 % a numarului total de turisti înregistrati în unitatile de cazare, din care, 48,1 la turisti români si 5,04 % la turisti straini;
corespunzator numarului de înnoptari, fata de 1990, reducerile se situeaza în ordine: 58,5 %, 62,4 %, si respectiv 21,4 %;
reducerea sejurului mediu de la 3,6 zile în 1990 (3,7 zile la turistii români si 3 zile la turistii straini) la 3,3 zile în anul 2004 (2,7 zile pentru turistii români si 2,5 zile pentru turisti straini);
scaderea fata de anul 1990 a numarulului de vizitatori straini de la 6.532 mii în anul 1990 la 4.794 mii, respectiv cu 26,6 %.
cresterea cu de peste 6 ori a numarului de vizitatori români care au plecat în strainatate, fata de anul 1989; în anul 2003, în raport cu anul 1990, numarul acestora s-a redus de la 11.275 mii la mii;
scaderea cu 3,7 %, în anul 2004, a numarului de turisti români sositi pe litoral si cu 16 %, în anul 2004, a numarului turistilor straini, fata de anul 1994;
scaderea cu 8,3 % a numarului de turisti români sositi în statiunile balneare si cu 16,7 % a numarului de turisti straini, fata de anul 1994;
scaderea cu 16,2 % a numarului de turisti români sositi în statiunile montane si cresterea cu 78,5 % a numarului de turisti straini, în anul 2004 fata de anul 1994;
scaderea cu 6,7 % a numarului de turisti români sositi în Delta Dunarii si o crestere cu 21,4 % a numarului de turisti straini, în anul 2004 fata de anul 1994;
scaderea cu 41,9 % a numarului de turisti români sositi în Bucuresti si în orasele resedinta si cresterea cu 69,8 % a numarului de turisti straini, în anul 2004 fata de anul 1994, si cu 21,5% fata de anul precedent
Fata de aceste scaderi sunt de remarcat totusi cresteri semnificative, semnele revigorarii activitatii turistice din ultimii ani când, anual, principalii indicatori si în primul rând cei valorici, au înregistrat cresteri de peste 10 %, superioare cresterii de ansamblu a economiei românesti.
|
