Primul" 8000" pentru Romānia
Pe data de 2 august 1992, ora 16.40 (ora locala), īmpreuna cu alti 5 alpinisti am atins vīrful Broad Peak, de 8.047 m, al 12-lea din cei 14 optmiari ai lumii, al treilea ca īnaltime din muntii Himalaya-Karakorum, situat la frontiera dintre Pakistan si China. Am pasit pe vīrf alaturi de americanii Scott McKee si Dave Hambly (din expeditia americana) si spaniolii Eudald Martinez (expeditia catalana - Barcelona), Pedro Sanchez si Antonio Sanchez (expeditia spaniola - Madrid).
Este prima ascensiune reusita pe Broad Peak Īn 1992, dupa ce 5 expeditii anterioare (2 britanice, una germana, una sud-coreeana 212v2116c si ultima internationala) esuasera fara sa atinga nici macar creasta principala (seaua de la 7.800 m). Pe acest munte au activat Īn sezonul '92 (martie - septembrie) 11 expeditii, cuprinzīnd cca 70 alpinisti din 14 tari (Anglia, Ţara Galilor, Italia, Finlanda, Spania, Germania, Suedia, SUA, Canada, Mexic, Chile, Coreea de Sud, Noua Zeelanda si Romānia), īncercarile ulterioare ale altor membri ai expeditiilor ramase īn cursa de a repeta ascensiunea au fost fara succes. Pe data de 11 august - cīnd am parasit tabara de baza - echipa chiliana (ultima īn actiune) atinsese cca 6.200 m.
Victoria reprezinta o premiera romāneasca pe un pisc de 8.000 m si -īntīmplator - un nou record national de vīrf atins. Precedentul (vf. Comunismului - 7.495 m -din Pamir) data de exact 20 de ani, fiind stabilit de Adrian Tanase si Alexandru Floricioiu.
Broad Peak ("Vīrfu! Lat"), care apare pe unele harti si sub denumirea locala de "Falcon Kangri", este un munte imens, cu trei vīrfuri foarte īnalte, stīncoase, separate de sei īnguste. Diferenta absoluta de altitudine a traseului nostru a fost de 3.147 m, de la 4.900 m (tabara de baza) pīna la 8.047 m (vīrful principal sudic).
Intrarea īn traseu (īn linii mari, creasta vestica de pe versantul pakistanez) se afla la circa 4 1/2 ore de Piata Concordia (loc de jonctiune a ghetarilor Baltoro, Godwin Austen, Gasherbrum, Vigne cea mai spectaculoasa imagine montana de pe tot globul) si la circa 1 ora de tabara de baza, instalata pe morena centrala a ghetarului Godwin Austen. Renumitul K 2 (8.611 m, al 2-lea vīrf al lumii) se afla la numai cca 7 km (1 1/2 ore) amonte (nord).
Prima ascensiune absoluta a Broad Peak-ului a avut loc īn anul 1957 si a fost realizata de o echipa austriaca, compusa din alpinisti celebri: Hermann Buhl, Kurt Diemberger, M. Schmuck si F. Wintersteller, dupa ce īn anul 1956 avusese loc prima tentativa serioasa (expeditie germana). Dupa premiera din 1957, a doua victorie pe Broad Peak s-a īnregistrat abia dupa 20 de ani. Este īncercat de circa 10 expeditii, īn medie pe an, din care 1-2 sīnt īncununate de succes. Anul trecut, din 12 expeditii doar 2 au atins vīrful: una japoneza si una internationala (cu 18 alpinisti din care doar trei pe vīrf). Broad Peak a fost īncercat, īn 1988, de o expeditie romāno-italiana. Bilant: un singur italian atinge vīrful, un romān urca la cca 7.000, ceilalti: cca 6.000. Alpinistii romāni erau membrii clubului "Electro" Sf. Gheorghe, unul din cele mai puternice din tara la acea data, printre ei figurīnd si campioni nationali. O alta prezenta romāneasca pe Broad Peak: dr. Nicolae Dimache, un romān stabilit īn Angera (Italia), īn cadrul unei expeditii italiene. Bilant: Claudio Schranz (origine austriaca) pe vīrf, Dimache atinge tabara IV/7.000 m (vezi art. "Cu ce greutate am cucerit primul meu optmiar" - Claudio Schranz, īn "Muntele" nr. 1/1990).
Am plecat din tara pe data de 11.06/92, spre Londra, iar de acolo mai departe spre Islamabad, Pakistan (avion British Airways), ca membru al unei expeditii internationale formate din 8 alpinisti din opt tari, printre care Martin Barnicott (39, tara Galilor) - unul din cei mai buni ghizi alpini profesionisti din Marea Britanie, liderul expeditiei - , si neozeelandezul Russel Brice - ghid montan international, īn prezent locuieste la Chamonix, foarte experimentat alpinist de mare altitudine, cu o impresionanta carte de vizita (26 expeditii īn Himalaya, ascensiuni pe 4 optmiari, printre care o premiera pe Everest si Kangchenjunga N Face). Din acest grup voi fi singurul care va atinge vīrful, la
10 zile dupa ce expeditia internationala s-a retras īnvinsa din tabara de baza (22 iulie), eu ramīnīnd īn zona ca membru al expeditiei americane (devenita astfel americano-romāno), īn urma unui acord īntre liderii celor doua echipe.
Americanii pierdusera 3 oameni din 6 (cei trei deja plecasera spre patrie din motive de sanatate). Cei ramasi: Dave Hambly - liderul echipei - inginer la Uzinele Boeing din Seattle, WA, Scott McKee - medic si Nels Niemi - ghid īn Grand Canyon, Colorado, ma cunosteau din timpul perioadei de aclimatizare si au fost bucurosi sa ma aiba partener la escalada. Ascensiunea a fost realizata īn stil expeditionar (himalayan), montīndu-se trei tabere intermediare: tabara l - 5.800 m, tabara II - 6.750 m si tabara III - 7.350 m, mutata ulterior la la 7.450 m, datorita avalanselor, īn ziua precedenta ultimului asalt. Fortat de īmprejurari, am fost singurul care a urcat de trei ori la tabara III (7.350-7.450 m), pornind din tabara de baza, ceea ce reclama un efort fizic si psihic deosebit.
Grupul celor 6 alpinisti īnvingatori s-a constituit la Tabara III B (7.450 m), unde ne-am regrupat pentru asaltul final, desi reprezentam 3 expeditii diferite. De mentionat ca victoria a fost obtinuta īn conditii meteorologice extreme, dupa venirea musonului. īntr-unul din cele mai nefavorabile sezoane de alpinism din ultimii ani din Karakorum: ninsori frecvente si abundente, temperaturi de minus 30-40 ° C, vīnturi puternice, pericol continuu de avalanse (care de altfel, nu au lipsit).
Traseul a fost foarte variat: gheata, firn, zapada adīnca, stīnca curata sau acoperita cu gheata si zapada.
Morfologic, pasajele predominante au fost reprezentate prin: creste, fete, culoare, seracuri si crevase. Portiunea finala de pe creasta principala (7.800-8.047 m) prezinta cīteva pasaje tehnice, la mare altitudine, deosebit de expuse (pereti de 3.000 m de ambele parti), obligīnd īn acelasi timp la o atentie permanenta asupra pericolului ruperii corniselor (spre versantul estic chinez, īnca neurcat).
Nu am mers legat īn coarda, singurii care au facut-o au fost cei doi spanioli din Madrid (care s-au īntors ultimii īn Tabara III, la cca 3 ore dupa mine si Eudald). Pe alocuri am folosit corzi fixe, mai ales sub Tabara l si deasupra acesteia. Īn aceleasi sectiuni am urcat īnsa, de cīteva ori, si fara utilizarea acestora.
Coltarii au fost folositi pe īntregul traseu. Nu am utilizat oxigen suplimentar si nici medicamente stimulative pentru adaptarea la mare altitudine. Traseul a fost din ce īn ce mai greu, atīt din punct de vedere al solicitarii fizice, cīt si al dificultatii.
Dovada incontestabila a atingerii vīrfului a fost īnregistrata pe pelicule foto si video, fiind confirmata si īn scris de partenerii de escala.
Īn timpul marsului de īntoarcere, Nels Niemi (care a atins Tabara II) si-a rupt un brat īn urma unei caderi īntr-o crevasa. Eu m-am īntors la Skardu cu elicopterul si la Islamabad cu avionul, īmpreuna cu Scott. Nels si Dave s-au īntors pe o vreme oribila, iar de la Skardu, deoarece avionul nu circula, a urmat o calatorie de 31 de ore cu jeep-urile, ocazie cu care au fost atacati de banditi (au asteptat pentru o escorta politieneasca).
Contrar unei opinii ce īncepuse sa-si faca simtita prezenta printre alpinistii nostri - potrivit careia, īn ziua de azi un 8.000 este o simpla formalitate - consider ca o asemenea ascensiune de mare anvergura, chiar indiferent de traseu (si poate si de conditiile meteo), constituie o īncercare extrema din punct de vedere fizic, tehnic, tactic si, nu īn ultimul rīnd, psihic. Sīnt convins ca alpinistii romāni pot face o figura foarte frumoasa īn alpinismul himalayan, desi au intrat destul de tīrziu si oarecum timid īn "batalia pentru Himalaya". Potentialul Himalayei ramīne īnca imens, asa ca va fi loc si pentru noi. Fie ca victoria mea sa deschida drumul unor frumoase si valoroase realizari!
|
