Raport de mediu final- Proiectul Pestera- Padina

Masuri si recomandari ce se impun a fi luate in vederea armonizarii activitatii de turism cu obiectivele de protectie si conservare a biodiversitatii in zona Padina - Pestera

Extinderea infrastructurii turistice in zonele naturale are rolul de a coordona conservarea si punerea in valoare a valorilor cultural-istorice si a celor ecologice si peisagere reprezentand un domeniu de obiective legat de abordarile complexe privind conversia si restructurarea zonelor rurale si urbane. In acest context ariile protejate nu trebuie privite ca teritorii izolate de influentele antropice, managementul eficient al acestor zone presupunand integrarea lor functionala si sociala cu celelate zone, cu efecte benefice in ceea ce priveste reducerea costurilor legate de intretinerea si protectia lor.

In ultimii ani presiunile turismului au crescut rapid. Presiunile din locurile turistice cunoscute cresc, astfel incat incat ariile naturale devin din ce in ce mai mult locuri pentru turismul de lunga durata.

Facilitatile turistice pot intra deseori in conflict cu obiectivele de conservare. Daca este planificat si administrat pentru a fi durabil, turismul este o forta pozitiva, aducand beneficii atat ariilor protejate cat si comunitatilor locale.

Turismul este binevenit in sau langa ariile protejate daca respecta caracterul special al ariei protejate.

10.1 Caracterizarea obiectivelor de mediu ce vizeaza protectia si conservarea biodiversitatii in zona Pestera -Padina

Evaluarea impactului proiectului sau planului asupra integritatii sitului protejabil se realizeaza prin perspective analizei structurii si functiei sitului si al obiectivelor sale de conservare. Acolo unde exista efecte negative, trebuie facuta, suplimentar, si o evaluare a posibilitatii de diminuare a acestor efecte aplicandu-se principiul precautiei.

Caracterizarea sitului protejabil si obictivelor de conservare va acoperi zonele invecinate viitorului amplasament in vederea asigurarii obiectivitatii evaluarii efectelor potentiale produse de functionarea amplasamentului turistic Pestera - Padina.

În România suprafata totala a ariilor naturale protejate este de 1.234.608,12 ha, din care:

• Rezervatii stiintifice, rezervatii naturale si monumente ale naturii 102.433,3 ha
• Parcuri nationale, naturale si rezervatii ale biosferei1.132.174,80 ha (din care: Rezervatia Biosferei Delta Dunarii 580.000 ha; celelate parcuri nationale si naturale 552.174,80 ha)

Muntii Bucegi constituie una dintre cele mai reprezentative catene din Carpatii Meridionali caracterizata printr-o mare complexitate biogeografica. Diversitatea formelor de relief, structura geologica si altitudinea ofera conditii deosebit de variate ce au determinat instalarea unei flore si faune bogate si variate.

In urma studiilor efectuate asupra lucrarilor de specialitate ce se refera la aceasta zona, a materialelor din colectii, precum si a cercetarilor din teren efectuate a reiesit ca numarul de specii vegetale este de 3037 iar cel al speciilor animale este de aproximativ 3500. Structura interioara Parcului National Bucegi a fost stabilita pe baza caracteristicilor geologice, geomorfologice, hidrologice si a tipurilor de sisteme ecologice existente. De asemenea unitatile componente ale parcului au fost incadrate in diferite categorii in raport cu o serie de criterii: obiectul conservarii, suprafata, statutul legal, etc. Criteriile utilizate sunt in concordanta cu criteriile stabilite de IUCN.

In zona Valea Ialomitei si proximitatea viitorului amplasament al statiunii turistice exista trei categorii de arii protejate conform IUCN: categoria I - Rezervatii Naturale Stiintifice - reprezinta arii protejate administrate preponderent pentru cercetare sau protectie; categoria IV - Arii de Management pentru specii/habitate - ce reprezinta arii protejate administrate pentru conservare prin interventi si activitati de management activ si categoria

Detaliem structura interna a Parcului National Bucegi asa cum apare in planul de management al acestuia.

Structura Parcului National Bucegi

Delimitare interioara

Suprafata viitorului amplasament al statiuni turistice, se afla in afara ariilor strict protejate sau cu regim special. Se caracterizeaza printr-un nivel de diversitate specifica si a tipurilor de ecosisteme/habitate mai scazuta decat in restul parcului national fiind o arie restransa, pe o suprafata ce reprezinta mai putin de 1% din suprafata Parcului National Bucegi. Desigur, pentru acesta zona turistica, este importanta evaluarea biodiversitatii pana la limita accesului turistilor ceea ce necesita luarea in consideratie a unei multitudini de habitate si formatiuni vegetale ce sunt tipice Muntilor Bucegi, in special pe Valea Ialomitei.

Din elementele de flora si vegetatie, subliniem ca din totalul numarului de taxoni si cetotaxoni de la nivelul intregului parc national doar un numar limitat se regasesc in apropierea amplasamentului. De asemenea prezentam elemenetele de interes stiintific care fac obiectul masurilor de protectie si conservare stricte care se afla in zona Vaii Ialomitei in raport cu elementele de flora, vegetatie si fauna prezente in Parcul National Bucegi si care constituie obiective de mediu (protectie si conservare) relevante in raport cu obiectivele programului.

10.1.1. Flora

Flora algala este reprezentata intregului parc national in mai multe biotopuri: ape, roci, soluri, pesteri. Dintre acestia Sinaiella terricola, Gruia si Oxicoccus irregularis, Gruia, precum si formele morfologice Hydrurus vaucherii, C.Ag. morpha amorpha, Gruia si Hydrurus vaucherii C.Ag. morpha caulinara, Gruia sunt unitati sistematice noi pentru stiinta, semnalate in decursul mai multor ani de catre cercetatorul Lucian Gruia (1962-1979). Algele cuprind 375 de taxoni ce apartin la 8 filumuri: Cyanophyta = 138 taxoni, Chlorophyta = 78 taxoni, Xanthophyta = 49 taxoni, Bacillariophyta=81 taxoni, Chrysophyta=6 taxoni, Flagellata = 1 taxon, Euglenophyta = 2 taxoni, Pyrophyta = 2 taxoni.

Flora micologica este extrem de variata fiind reprezentata la nivelul masivului de peste 800 specii, identificate pe diferite substraturi. Acestea apartin la mai mult de 270 de genuri atat saprofite cat si parazite.

Flora lichenologica este formata din 141 de taxoni corticoli, 35 muscicoli, 48 lignicoli, 183 saxicoli, 78 tericoli. Dintre acestia, 4 specii si o varietate sunt endemice pentru M-tii Bucegi (Verrucaria bucegiensis, Polyblastia butschetschensis, Microglaena butschetschensis, Thelidium bucegiensis, Lecanora verrucosa var. bucegica) si doua specii sunt descrise noi pentru stiinta, cu "locus classicus" in aceasta regiune (Calicium cretzoiui Nadv. si Caloplaca calcivora Zasch.).

Brioflora este in mare parte reprezentata de elementele montane (36,7 %), polizonale (25,1%), montan alpine (16,6%), si respectiv alpine (13,1%). Din punct de vedere al substratului predomina speciile tericole (27,7%) si saxicole (23,1%). In cursul superior al Ialomitei formatiunile turboase de Sphagnaceae contin numeroase elemente relicte care fac obiectul protectiei. Astfel asociatiile turficole si turficol-saxicole ce contin 6 % din numarul de specii de muschi sunt bine reprezentate in Turbaria Laptici si reprezinta un obiectiv special de protectie.

Numarul mic al speciilor corticole se explica prin prezenta lor si pe alte substraturi ceea ce a dus la incadrarea acestora in categoria poliedaficelor. In privinta exigentelor hidrice predomina net speciile mezofile (53,2%), si higrofile (15,4%). Stefureac (1955, 1963) mentioneaza o serie de elemente boreale, cum sunt: Grimmia alpicola, Catoscopium nigritum, iar dintre speciile gasite numai in Bucegi sunt citate Riccia sorocarpa var. nana, Tayloria tenuis, s.a. Multe elemente sunt de origine tertiar cuaternara, fiind relicte arctice si subarctice (Conostomum boreale).

Briofitele sunt prezente in toate etajele cat si in toate formatiunile de vegetatie, cu variatii in functie de conditiile de mediu. Se intalnesc, in etajul pajistilor alpine, grupari raslete de Polytrichum juniperinum, Polytrichum communae, Distichium montanum s.a. Pe vaile reci, este prezenta Bucegia romanica, descrisa in 1899 de Radian si despre care s-a crezut ca este endemism din Bucegi dar ulterior a fost semnalata si in alte masive muntoase. In padurile de molid si de amestec predomina specii de Hylocomium splendens, Pleurozium schreiberi, s.a.

Majoritatea statiunilor cu elemente briofloristice importante se afla preponderent in rezervatiile naturale. In Rezervatia botanica Turbaria Laptici, pe cursul superior al raului Ialomita, exista formatiuni turboase de Sphagnaceae pe care se dezvolta numeroase elemente relictare ce fac obiectul conservarii.

Turbaria Laptici

Cormofite - Numarul speciilor semnalate din Bucegi reprezinta aproximativ o treime din totalul taxonilor cunoscuti in flora Romaniei. Cormofitele sunt reprezentate de 1183 de specii apartinand la 407 genuri si 86 de familii. Cele mai bine reprezentate sunt: Compositele cu 179 de specii si Gramineele cu 103 specii. Cu peste 50 de taxoni sunt patru familii: Cruciferae - 56 de specii, Caryophyllaceae - 53 de specii, Leguminosae - 51 de specii si Cyperaceae - 52 de specii. Impreuna cu familiile Rosaceae - 49 de specii, Scrophulariaceae - 49 de specii, Ranunculaceae - 44 de specii si Labiatae - 41 de specii numarul de taxoni reprezinta peste 55% din totalul speciilor cunoscute din M-tii Bucegi.

Elementul fitogeografic cel mai bine reprezentat este cel eurasiatic, cu un numar de 339 specii, ceea ce corespunde la 27,08% din totalul taxonilor analizati. Urmeaza in ordine ca numar de specii, elementul european cu 106 taxoni, adica 12,78% din numarul total. Deosebit de bine reprezentat este elementul central-european cu 147 specii, respectiv 11,47% precum si cel circumpolar cu 154 de specii, adica 12,30%. Numarul mare de specii circumpolare se explica prin conditiile de clima din Masivul Bucegi, ce se caracterizeaza prin temperaturi mai scazute si precipitatii mai abundente. Speciile lemnoase arborescente (macrofanerofite) sunt reprezentate prin 16 taxoni iar cele arbustive prin 42 de unitati realizand un procent de doar 4.57 % din totalul de specii prezente in parc. Acesti taxoni realizeaza vegetatia padurilor sia tufarisurilor din zona forestiera. Tufarisurile scunde cuprind un numar de 23 de taxoni echivaland cu 1,8% din totalul speciilor. Acetea sunt prezente predominant in etajul subalpin dar exemplare isolate patrund si in structura padurilor.

Endemitele reprezinta 5,6 % din flora masivului totalizand 60 de specii sau subspecii. In flora masivului se intalnesc 22 de endemisme carpatice generale (Beldie, 1967). Acestea se gasesc distribuite astfel: 7 taxoni in zona forestira, 9 in zona forestira si alpine si 6 in zona alpina.

Din endemismele specifice Bucegilor si muntilor invecinati (Piatra Craiului, Postavaru, Piatra Mare) 2 taxoni se afla in Bucegi si 5 in masivele alaturate (Astragalus australis ssp bucsecsi si Poa molinerii ssp. glacialis). Astragalus australis ssp. bucsecsi Jáv., apare sporadic in zona alpina, pe platouri, coame, varfuri, brane, prin pajisti, locuri pietroase sau pe stancarii. A fost semnalata in Caraiman, Costila, in Valea Malinului si pe Brana Mare, Babele, Vf. Omu, Bucsoiu, Padina Crucii, Galbinarile Gaurei. Poa molinerii ssp. glacialis (Beldie), este frecventa in zona alpina, cu deosebire in etajul alpin superior, prin pajisti din statiuni vantuite si in tundra alpina, pe soluri scheletice si pe bolovanisuri. Element oligoterm, adesea pionier in eroziuni eoliene. A fost semnalata la Babele, Caraiman, Costila pe Brana de Sus 2430m si Brana de Mijloc 2350 m, Coltii Obarsiei 2330 m "La Cerdac"; Vf. Omu, Moraru, Bucsoiu, V. Tiganesti, Scara, Doamnele, Valea Obarsiei, Cocora pe creasta 2020 m.

Speciile relicte prezente in masiv sunt in numar de 11 dintre care 10 din perioada glaciara si unul din tertiar. Sunt considerate specii de interes deosebit cele cantonate in etajul alpin, in pajistile reci, supuse pericolului de disparitie datorita stresului termic si datorita pericolului reprezentat de pasunat. Pentru intreaga zona se considera periclitate speciile familei Orchidaceae prezenta pe Abruptul Prahovean din zona Sinaia si Busteni pana pe platou la Vf. cu Dor, Jepii Mici, Piatra Arsa. Specia Orchis mascula ssp. signifera este singurul taxon din aceasta familie care este prezent in zona V. Horoabei.

Elementele endemice reprezinta 5,6 % din flora Bucegilor. Dintre speciile ocrotite prin lege care se intalnesc in Parcul National Bucegi sunt: Trollius europeus, Daphne blagayana (in zona Sf. Ana), Nigritella nigra (zona Furnica, Piatra Arsa, Babele, Caraiman, Costila) si Nigritella rubra (zona Furnica, Piatra Arsa, Jepii Mari, Jepii Mici, Dichiu). Trollius europeus are o larga raspandire in prezent in zona Furnica, Piatra Arsa, Jepii Mici, Costila, Omu, Moraru insa a fost semnalata si la Pestera Ialomitei. De asemenea Nigritella nigra este prezenta in acesta zona. Dintre relictele glaciare cele reprezentative sunt: Woodsia glabella (cantonata in zona Bucsoiu), Carex cordorhiza (prezenta in Turbaria Laptici), Salix myrtilloides (prezenta in Turbaria Laptici), Thalictrum alpinum (Costila, Coltii Obarsiei, Piatra Arsa), Draba phladnizensis (Coltii Obarsiei, Obarsia, Omu, Bucsoiu), Saxifraga cernua (Caraiman, Bucsoiu, Valea Malaesti) si Astragalus frigidus prezent in toata zona platoului Bucegi.

Alte elemente protejate sunt: Taxus baccata L. (tisa), prezenta in padurile din etajul montan mijlociu, in arborete de amestec de fag cu brad sau bradete, in locuri stancoase sau pe grohotisuri de calcare, in exemplare izolate sau mici palcuri; Larix decidua Mill. (larice), frecventa in etajul montan superior si subalpin, sporadica in etajul alpin inferior, in palcuri, raristi, arborete mici sau exemplare izolate, cu deosebire pe versantul prahovean al masivului (masivul Bucegi reprezinta una dintre cele cinci statiuni cu larice natural din tara); Gentiana lutea L. (ghintura galbena), sporadica in etajul alpin inferior si etajul subalpin, exceptional pana in etajul montan mijlociu, prin pajistile de pe branele si coastele versantilor abrupti insoriti, prin buruienisuri de coasta si pe stancarii inierbate;

Rhododendron myrtifolium Auct. (smirdarul), frecvent in zona alpina si etajul subalpin, atat pe coastele usor inclinate de pe platoul Bucegilor, cat si pe versantii abrupti, in tot cuprinsul masivului (in etajul alpin superior pe versanti insoriti, adapostiti, prin raristi de padure de pe versantii nordici sau prin chei); Salix myrtilloides L. (salcia de turba), specie endemica, semnalata in Rezervatia Naturala Laptici, in turbarie, intr-un singur palc, pe stratul gros de Sphagnum (Beldie, 1956); Angelica archangelica L. (angelica), sporadica in etajele montan superior si subalpin, pe langa paraie si in chei, in locuri stancoase si umede (rara in etajul alpin inferior, prin buruienisurile de sub jnepenisuri).

10.1.2 Vegetatia

Pentru evaluarea potentialelor efecte ale planului propus asupra sitului protejabil ca întreg, în termeni de interferenta cu relatiile fundamentale care definesc structura sitului si interferenta cu relatiile fundamentale care definesc functiile sitului este prezentata abordarea utilizata in studiul vegetatiei.

Datorita structurii si dinamicii sale precum si actiunii factorului antropic, sistemele ecologice ridica dificultati particulare în definirea unor concepte operatorii, fundamentale în studiile fitocenotice.

Pentru depasirea acestei dificultati, luarea în considerare a influentei umane din optica unei evolutii dinamice trecute si viitoare a vegetatiei se dovedeste a fi necesara. Luarea în considerare a criteriilor ecologice si dinamice, cuprinderea sistemica a nivelurilor superioare individului, de organizare si functionare, reflectata în teoria ecosistemica, precum si integrarea nivelurilor primare în unitati din ce în ce mai mari (peisaj, teritorii fitogeografice), au condus spre o polarizare a preocuparilor de studiul vegetatiei.

În gândirea ecosistemica ce intereseaza vegetatia în mod special, suportul integrarii biocenotice este comunitatea vegetala definita ca ansamblul populatiilor din diverse specii interconectate si încadrate într-un complex de relatii biotice si abiotice.

Vegetatia extrem de bogata a masivului reprezentata printr-o mare bogatie a cetotaxonilor fiind semnalate aproximativ 78 de asociatii si 25 de subasociatii. Abordarea si realizarea caracterizarii vegetatiei masivului a avut la baza calea fitosociologica clasica, fondata de catre Braun-Blanquet si Pavillard la scoala din Zürich - Montpellier. Aceasta este bazata pe ansamblul cortegiului floristic. Problematica priveste, deci, covorul vegetal si discontinuitatile lui, iar punctul de plecare este individul vegetal ce apartine unei specii. Suma indivizilor ce prezinta anumite particularitati constituie forma elementara a comunitatilor vegetale - individul de asociatie - acesta fiind inclus în unitatea sintetica de baza, asociatia vegetala. Asociatia este elementul conceptual ce se gaseste la baza fitosociologiei si ea are un caracter floristico-statistic. Ea se exprima printr-un tablou ce cuprinde speciile, coeficientul lor de abundenta-dominanta, sociabilitatea lor si fidelitatea lor in conditii stationale.

Trebuie facuta o distinctie neta între: - formatia vegetala, care poate fi o padure, o pasune etc., - gruparea vegetala,ce desemneaza ansamblul plantelor reunite în acelasi loc si - asociatia vegetala, care este o unitate abstracta cu o arie geografica delimitata si care traduce conditii ecologice relativ precise. Aceste conditii sunt definite prin amplitudinea diferitilor factori ecologici si de catre toate speciile ce constituie ansamblul specific normal al asociatiei (Delpech et al., 1985). Ea se înscrie în dinamica gruparilor vegetale si este perceputa prin intermediul individului de asociatie, entitate concreta delimitabila pe teren.

Particularitatea acestei sistematici consta în determinismul ei: în sociologia vegetala, vegetatia este un efect, modul sau de grupare avându-si cauzalitatea în ansamblul factorilor ecologici, dinamici si istorici (Rameau, 1988).

Vegetatia extrem de bogata a masivului reprezentata printr-o mare bogatie a cetotaxonilor fiind semnalate aproximativ 78 de asociatii si 25 de subasociatii. Cea mai mare parte a cetotaxonilor valorosi semnalati si descrisi in studiile de specialitate, au un areal destul de restrans, fiind limitati la arii din masiv fara a fi prezente in vaile din etajul montan mijlociu (Beldie, 1967).

Din acestea cenozele alpine sunt bine reprezentate continand un numar ridicat de endemite carpatice. Mentionam ca studiile efectuate pana in prezent au conturat cetotaxoni specifici alpini prin interpretari si comparatii cu alte fitocenoze similare din lantul carpatic. Astfel s-a conturat o vegetatie nivala ce a fost circumscrisa arealelor unor taxoni critici si a unor zone endemogene si endemoconservatoare. Subliniem ca majoritatea acestor elemente sunt alpine si nu subalpine sau montane. De asemenea o dificultate majora o reprezinta faptul ca asociatii apartinand aceleiasi formatii difera intre ele prin conditiile din siturile ocupate si distributia lor. Astfel diferentele floristice nu pot furniza informatii atata timp cat nu pot fi interpretate ca un rezultat al unui habitat diferit sau a unei istorii diferite a vegetatiei. Procesele populationale, variatia intrapecifica, autocorelatia, conditiile de microclimat si evenimentele stohastice ridica dificultati mari in stabilirea asociatiilor si a dinamicii acestora.

Faget

Zona Pestera - Padina nu prezinta in aria amplasamentului formatiuni vegetale valoroase dar la nivelul intregii vai a Ialomitei sunt numeroase formatiuni specifice etajului montan si alpin si in mod special al M-tilor Bucegi.

Fagetele

Speciile dominante fiind: fagul (Fagus sylvatica), bradul (Abies alba), molidul (Picea abies) si laricele sau zada (Larix decidua)., asociatia caracteristica fiind cea de Symphyto cordati - Fagetum Vida, ce reprezinta climaxul fagetelor pure sau cu diseminatii de Abies alba si Picea abies din etajul montan. Este raspandita pe toate expozitiile, pe versantii slab inclinati.

Molidisurile ce caracterizeaza etajul alpin superior sunt de tip Hieracio rotundati-Picetum (Pawl. et Br.), ocupa suprafete mari in bazinul superior al Ialomitei si pe versantul transilvanean, unde aceasta fasie este mult mai ingusta. Bradetele Bazanio-Abietum albae (Wraber) sunt instalate pe versantii moderat inclinati, pe suprafete relativ restranse, in preajma localitatii Sinaia si Poiana Tapului.

Alte asociatii caracteristice vegetatiei de padure sunt cele de Poaeto-Pinetum sylvestris (Borza), Piceto-Laricetum carpaticae (Beldie), Vaccinio-Pinetum sylvestris (Kobensa).

Deasupra padurilor se intinde o fasie de tranzitie catre golul alpin, care pe versantul prahovean are pe alocuri, o mare intindere (Furnica, Jepi, Caraiman, Costila, Morarul, Bucsoiul). Palcurile si raristile din aceasta zona sunt formate din molid sau din larice, printre care se instaleaza adeseori tufarisuri de jneapan si anin de munte. Intre Claia Mare si Valea Jepilor, raristea de larice cuprinde si numeroase exemplare de zambru (Pinus cembra), arbore rar care reprezinta un relict glaciar.

Vegetatie de stancarie

Grupeaza fitocenozele cosmofitice cu rol important in colonizarea fisurilor de stanci si in pregatirea substratului pentru instalarea noii vegetatii cu specii mai pretentioase fata de natura substratului. Ca asociatie caracteristica mentionam Asplenio-Cystopteridetum Oberd., asociatie sciafila, ce vegeteaza in fisurile si politele calcaroase ale masivului Leaota, in Vala Cheii si Cheile Crovului. Se remarca frecventa mare a speciei Poa nemoralis care poate fi considerata ca o diferentiala pentru masiv.

Vegetatia de grohotisuri si bolovanisuri

Asociatiile de grohotisuri calcaroase din etajul alpin grupate in aliantele Papavero-Tymion-pulcherrimae, Teucrion montani, Androsacion alpinae, alcatuiesc un stadiu incipient de colonizare, legat de mentinerea unei mobilitati relativ active a substratului. Calamintho baumgarteni - Galietum anisophylli (Beldie) reprezinta una dintre cele mai reprezentative asociatii ale grohotisurilor calcaroase. Populeaza grohotisurile marunte de la baza sancariilor. Se dezvolta cu precadere pe coastele insorite, marginile caldarilor glaciare bine luminate.

Vegetatia de tufarisuri montane si subalpine

Cuprinde fitocenoze de origine primara sau secundara cu rol important in reglarea proceselor erozionale prin fixarea substratului si mentinerea stratului de zapada un timp mai indelungat, topirea acestuia facandu-se treptat.

Cele mai importante tufarisuri in Bucegi sunt alcatuite mai ales din jneapan (Pinus mugo), anin de munte (Alnus viridis) sau din amestecaturi din aceste doua si mai putin ienupar (Juniperus nana).

Vegetatie - Pinus mugo

Dintre tufarisurile pitice smirdarul sau rododendronul (Rhododendron myrtifolium) formeaza una dintre cele mai remarcabile asociatii din Bucegi si se asociaza cu alti arbusti scunzi ca afinul si merisorul dar si cu Pinus mugo, ca de exemplu Rhododendro myrtifolii - Pinetum mugi (Borza si Coldea), distribuite cu un optim ecologic pe platouri si versanti acoperiti abundent cu zapada in cursul iernii si expusi vanturilor umede.

Vegetatie - tufarisurile pitice smirdarul sau rododendronul

Tufarisurile pitice de azalee de munte (Loiseleuria procumbens) formeaza covoare dese si scunde, continue sau intrerupte de eroziuni de vant, pe coastele si seile puternic vantuite din zona alpina, pe soluri sarace si acide.

Vegetatia buruienisurilor inalte de munte

Se caracterizeaza prin abundenta speciilor care acopera complet solul, vegetand in statiuni adapostite, cu umiditate atmosferica relativ ridicata, fiind cantonate de regula in zona forestiera. Fiind frecvente in zona forestiera sunt instalate in lungul paraielor, cheilor, vailor inguste si hornurilor. In cheile stancoase din calcare, pe Valea Pelesului, se gasesc buruienisuri luxuriant dezvoltate precum Petasites albus, Petasites kablikianus si Aconitum toxicum. Heracleum palmatum (talpa ursului), endemism al Carpatilor, este bine reprezentata in etajul molidisurilor.

Rumex arifolius, Geranium silvaticum dar si numeroase palcuri de urzici se intalnesc pe poteca Vaii Jepilor sau in dreptul Cascadei Caraimanului.

Pajiste Montana

Vegetatia pajistilor mezofile montane si subalpine

Sunt raspandite in etajul nemoral pe coaste domoale, insorite, vai, pe solurile brune de padure pana la podzoluri, reavane si relativ bogate in substrate nutritive (Agrosti -Festucetum rubrae Horv., Trifolio - Festucetum rubrae Oberd.). Dintre tipurile generale de pajisti in Parcul Natural Bucegi, pajistile de taposica (Nardus stricta) ocupa suprafete insemnate, continue, pe coastele slab inclinate din portiunea inferioara si mijlocie a platoului: pe podisul Muntilor Dichiu, Oboarele, Nucet, Blana, Laptici, Piatra Arsa si Cocora.

Pajistile de pe versantii abrupti reprezinta cele mai interesante unitati de vegetatie din Bucegi. Aici sunt intalnite majoritatea elementelor specifice masivului, precum si cele mai multe endemisme si raritati floristice.

Vegetatia specifica branelor de pe versantii insoriti se caracterizeza prin dominanta ierburilor: Sesleria haynaldiana, Carex sempervirens, Festuca saxatilis, Festuca amethystina, Festuca versicolor si Poa violacea.

Dintre asociatii mai mentionam Poa (alpinae) - Prunelletum Oberd. ce alcatuieste pajisti compacte pe versanti moderat inclinati si in lungul vailor largi, Deschampsietum caespitoasee Horvatić sau Melico - Phleetum montani (Boscaiu, Gergely et al.).

Tundrele alpine

Prin "tundra alpina" intelegem o serie de grupari vegetale cu caracter strict alpin, cu maxima extindere in etajul alpin superior si adaptate la conditiile de clima dintre cele mai aspre. Astfel asociatiile sunt alcatuite din plante pitice, alipite de sol, taratoare sau rozulare, ca de exemplu Silene acaulis, Minuartia sedoides, Minuartia recurva, Minuartia gerardii. Spre deosebire de pajisti alpine, vegetatia de tundra alpina formeaza covoare intre rupte, in care ierburile fie lipsesc, fie sunt reprezentate prin specii scunde (Festuca glacialis, Luzula spicata, Luzula campestris s.a.). Tundrele alpine le gasim pe Vf. Omul, Creasta Coltilor Obarsiei, Creasta Morarului, Culmea Scara, Vf. Bucsoiu.

Vegetatia izvoarelor si paraielor subalpine si alpine

Cenozele fontinale, relativ restranse in Masivul Bucegi, prezinta o homeostazie ecologica asigurata atat din debitul neintrerupt al apei cat si din temperatura relativ constanta a acesteia in decursul intregii perioade de vegetatie. Asociatia muscinala Cratoneuretum filicino - commutati (Kuhn) Oberd. este caracteristica izvoarelor de altitudine, intre 1500 si 2000 m, alcatuind suprefete mici, pe marginile de rauri slab inclinate. Pe langa briofite se intalnesc si numeroase fanerofite ca Silene pussila sau Cardamine rivularis.

Vegetatia de mlastini oligotrofe si eutrofe

Substratul geologic bogat in calcar si foarte permeabil, cat si seceta mai pronuntata fata de alte masive, au facut ca turbariile si mlastinile din Masivul Bucegi sa fie mai rare si reduse ca suprafata insumand un procent de sub 0,5 % din suprafata pasunilor masivului. Caracteristice sunt asociatiile de Caricetum canescenti - nigrae (fuscae) (Vlieger) si Carici -Blysmetum compressi (Eggler).

10.1.3 Tipuri de habitate caracteristice zonei Pestera-Padina

Trebuie precizat ca in Valea Ialomitei numarul de tipuri de habitate naturale a caror conservare necesita arii speciale de conservare se afla in rezervatiile cu regim de protectie special. Zona amplasamentului statiunii si zonele pana la care turismul montan isi face simtita prezenta include habitatele:

Tufarisuri sud-est carpatice de anin verde (Alnus viridis) - specii alpine si boreale; habitat de valoare moderata.

Tufarisuri sud-est carpatice de soc rosu (Sambucus racemosa) - habitat format in ochiuri de padure ca un stadiu succesional antropic; valoare redusa.

Taieturi de padure cu zmeur (Rubus idaeus) - fitocenoza formata in locul padurilor taiate ras, este un stadiu succesional normal spre padurea de fag.

Paduri sud-est carpatice de molid (Picea abies), fag (Fagus sylvatica) si brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra - habitat de suprafete foarte mari, valoare moderata.

Paduri sud-est carpatice de molid (Picea abies), fag (Fagus sylvatica) si brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum - suprafete mari, valoare moderata.

Paduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) si brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra - habitat frecvent, valoare moderata.

Pajisti sud-est carpatice - habitat extins pe suprafete mari, valoare moderata

Pajisti antropizate prin activitati de pasunat sau cosiri.

10.1.4 Fauna

10.1.4.1 Fauna de nevertebrate din zona amplasamentului este reprezentata de specii cosmopolite, multe fiind eurioice.

Fauna de gasteropode ce se caracterizeaza prin prezenta speciilor: Dauderbardia transsylvanica, Arga bielzii, Cochlodina marginata, Alopia intercedesens, Alopia livida var. minor. Datorita marilor adaptari, speciile din aceasta clasa ocupa aproape toate mediile, caracter ce le inca dreaza ca elemente cosmopolite.

Oligochetele, cunoscute ca specii deosebit de importante in procesele de pedogeneza se gasesc in etajele de vegetatie forestiera. Prezente in zona Padina - Pestera sunt: Fridericia ratzeli (specie cosmopolita), Enchytreus albidus (specie cosmopolita), Octolasium lacteum (specie ubicvista), Lumbricus improvisus (specie cosmopolita).

Tardigradele sunt reprezentate printr-un numar mic de specii, unele fiind semnalate in briofite. Dintre speciile prezente pe Valea Ialomitei se pot mentiona: Alopecosa trabalis frecventa in zonele umbroase si specii ale genului Hypsidius comune, prezente in briofite mezofile si higrofile.

Crustaceele sunt reprezentate prin specii comune ce populeaza lacurile oligotrofe sau ape reci sau muschi: Daphnia rosea (Zanoaga si alte lacuri oligotrofe), Chyrodus sphaericus, Biapertura affinis, Bryocamptus zschokkei, Hypocamptus carpaticus, Gammarus balcanicus.

Miriapodele (diplopode si chilopode) sunt reprezentate prin specii caracteristice ecosistemelor forestiere, ele apartinand genurilor Lithobius, Geophilius, Scolopendra.

Cele mai reprezentative nevertebrate semnalate in Bucegi sunt insectele. Clasa Insecta cuprinde 1300 specii dintre care cele mai reprezentative apartin urmatoarelor ordine: Hymenoptera, Coleoptera, Lepidoptera (Parnassius mnemosyne, Anthocaris cardamines, Aporia crataegi, Pontia daplidice, Erebia aethiops, Erebia montanus) si Diptera.

10.1.4.2 Fauna de vertebrate

Din fauna acvatica specia Salmo trutta fario (pastravul de munte) este slab reprezentata in raul Ialomita datorita conditiilor hidrologice specifice, fiind prezenta in special in zona lacurilor Zanoaga si Bolboci.

Cele 11 specii de amfibieni semnalate in Bucegi, sunt reprezentative lantului carpatic, deci si acestui masiv. Din aceasta clasa specifice zonei montane sunt: Salamandra salamandra, Triturus cristatus, Triturus montandoni, Bombina variegata, Bufo bufo, Rana temporaria. Datorita vulnerabilitatii acestor specii in perioada de reproducere numarul lor s-a diminuat semnificativ si se impune in viitor adoptarea unei strategii de conservare, care sa includa identificarea siturilor de reproducere si cartarea habitatelor. Reptilele, de asemenea prezente in fauna Masivului Bucegi sunt reprezentate de ordinul Sauria si ordinul Ophidia. Speciile citate sunt tipice ecosistemelor forestiere montane. Specia Lacerta agilis a fost semnalata in fagete iar specia Lacerta vivipara in zona alpina. Mai amintim prezenta speciilor: Coronella austriaca si Vipera berus pe platoul Bucegilor, prin jnepenisuri.

Dintre vertebrate clasa pasarilor este reprezentata prin 129 specii. Avifauna masivului poate fi impartita dupa criterii de vegetatie si dupa criterii etologice. In primul caz avifauna se imparte in: avifauna alpina si avifauna forestiera, fiecare categorie avand specii caracteristice. Dupa criteriul etologic avifauna masivului poate fi impartita in: specii care cuibaresc in aceasta zona, specii de pasaj si specii care vIn si cauta hrana in aceasta zona. Din cele 129 specii semnalate, 50 apartin categoriei celor care cuibaresc in aceasta zona si pe care le putem considera specifice Bucegilor: Corvus corax, Troglodytes troglodytes, Saxicola rubetra, Oenanthe oenanthe, Phoenicus ochruros, Turdus merula, Phyloscopus collybita, Prunella collaris, Prunella modularis, Lanius collurio. Majoritatea speciilor din aceasta clasa au o raspandire palearctica.

Fauna de mamifere este reprezentata de 45 de specii care populeaza padurile ce inconjoara poalele masivului cat si in cele din etajul subalpin: Cervus elaphus, Capreolus capreolus, Sus scrofa attila, Lynx lynx, Canis lupus, Vulpes vulpes, Felis silvestris, Ursus arctos, Rupicapra rupicapra, Sciurus vulgaris, Muscardinus avellanarius, Microtus arvalis, Apodemus sylvaticus, Clethrionomis glareolus. Se mai intalnesc parsul comun (Glis glis), destul de frecvent, si mai rar parsul cu coada stufoasa (Dryomis nitedula). Majoritatea speciilor de mamifere au o reprezentare biogeografica palearctica.

In acest masiv exista o mare varietate de specii care constituie elemente de o reala valoare stiintifica. In primul rand, din punct de vedere biogeografic, intalnim specii strict europene: Manioba tetraodum, Habrotracha elegans, Lepadella rottemburgii, Sena obscura, Sena montana, Meles meles.

De o mare diversitate se bucura si speciile euroasiatice: Rivulogammarus balcanicus, Briocamptus zschoukkei, Dendrobaena byblica, Leuctra fusca, Geotrupes pomonae, Bibio clavipes, Aporia crataegi, Triturus vulgaris vulgaris.

Ca elemente eurosiberiene semnalate si in aceasta zona citam cateva specii din numarul mare existent: Tropacarus carinatus, Notrus palustris, Iacarus coracinus, Eupelops duplex, Capnia vidua, Bombus subteraneus, Turdus pilaris. Speciile de pasari Columba palumbus, Columba oenas, Streptopelia turtur, Coracios garrulus sunt semnalate in arealul euro-turchestanic.

Un alt criteriu care aduce argumente convingatoare in privinta aplicarii strategiilor de conservare a rezervatiilor din cuprinsul parcului este prezenta multor specii endemice montane: Allothrombium fuliginosum, Ena obscura Montana, Allolobophora dacica, Leuctra carpatica, Nemoura carpathica, Nemoura fusca, Erebia pharte romaniae.

O parte din speciile identificate in Bucegi sunt considerate rare: Hermanniela dolosa, Macrobiotus hibernicus, Hypsibius clavatus, H. nodosus, H. tuberculatus, Vipera berus.

De o deosebita importanta sunt speciile relicte glaciare semnalate in aceasta zona: Pachimerium tristanicum, Ena obscura montana, Amara erratica, Biapertura affinis, Lacerta vivipara.

Efectivele de mamifere mari aflate in Parcul National in zona jud. Dambovita sunt urmatoarele:

• Cerb comun- 26
• Caprior- 65
• Capre negre- 56
• Mistret- 36
• Ursi- 9
• Lupi- 7
• Rasi- 3

Datele prezente nu reprezinta efectivele populatiilor speciilor ci doar un inventar al indivizilor pe o suprafata delimitata administrativ. Teritoriul ocupat de populatiile speciilor indicate este vast acestea avand o mobilitate ridicata. Indivizii inventariati nu reprezinta populatii ci fac parte din populatii si ansambluri populationale ce ocupa zone largi si pe masivele invecinate intre acestea existand un proces activ de migratie sezoniera.

10.2 Arii protejate aflate in apropierea amplasamentului

Platoul Strunga - Horoaba - categoria ariei IUCN - I - rezervatie naturala.

Aspecte geologice/geomorfologice: Rezervatia include un relief complex dezvoltat pe calcare si conglomerate cuprinzand Pestera Ialomitei si imprejurimile, cheile Ursilor, cheile Pesterii, Valea Horoabei (care apare ca zona protejata distincta, pe lista Academiei Romane, sub numele de "Canionul Horoabei" dar majoritatea autorilor o includ intr-o singura rezervatie).

Aval de confluenta cu paraul Doamnei, Ialomita traverseaza pe aproape 1, 5 km lungime marginea estica a unei mase de calcar jurasic care intra in alcatuirea muntilor Batrana si Strungile. Carstul bogat, cu variate forme de suprafata si subterane (chei, grote, pesteri, pereti inalti si tancuri stancoase) este rezultat in urma proceselor de dizolvare si eroziune. De la nord spre sud succesiunea este urmatoarea: cheile Ursilor, in nord - vest, relativ lungi (1 km), cheile Pesterii, mai scurte (250 m), insa deosebit de inguste, Pestera Ialomitei, Pestera Pustnicul. Rezervatia cuprinde si sistemul carstic Valea Horoabei: lapiezuri, cheile (canionul) Horoabei, Turnul Seciului.

Aspecte climatologice: temperatura medie anuala: 3^oC, precipitatii medii anuale: cca. 1100 mm, directia predominanta a vanturilor: sud - vest, nord - vest, vest, viteza medie anuala: 8-10 m/s

Flora si vegetatia cuprinde habitate de padure (molidisuri cu Picea abies) si pajistile de pe muntii Batrana, precum si vegetatia subalpina de pe muntele Batrana si Valea Horoabei: Festuca apennina (paius), Viola biflora, Valeriana Montana, Arabis alpina, Poa alpina, Carduus personata, etc. se intalnesc palcuri de larice (Larix decidua) pe stancile din Cheile Ialomitei, jnepenisuri (Pinus mugo) pe Valea Horoabei, muntele Batrana, palcuri sau exemplare de zambru (Pinus cembra) pe Valea Horoabei si muntele Batrana. Dintre speciile endemice sunt prezente: Festuca apennina, Hesperis moniliformis (endemism relictar - nopticoasa), Iris dacica (endemism pentru Carpatii sudici - stanjenelul de munte), Secale montanum, Dianthus gelidus (garofita), Draba haynaldii, Hepatica transsilvanica (crucea voinicului), Saxifraga demissa, Trisetum macrotrichum, etc.

Fauna este reprezentata de Cervus elaphus (cerbul), Ursus arctos (ursul brun), Capreolus capreolus (caprioara), Lynx lynx (rasul), Felis silvestris (pisica salbatica), etc.

Dintre pasari mentionam: Corvus corax (corbul), Turdus merula (mierla), Prunella modularis (brumarita), Tetrao urogallus (cocosul de munte), Troglodytes troglodytes (ochiuboului), Alauda arvensis (ciocarlia), Anthus spinoletta (fasa de munte), etc.

O bogata fauna fosila de amoniti, cefalopode si brahiopode a fost identificata in orizontul de calcare jurasice din Valea Horoabei. Situl paleontologic contine amoniti: Phylloceras antecedens si Holcophylloceras zignoianum.

TURBARIA LAPTICI - Categoria ariei IUCN - I - rezervatie naturala.

Aspecte geologice/geomorfologice: Turba, de 1 m grosime este asezata pe gresii micacee, la poalele muntelui Laptici.

Aspecte hidrologice: Rezervatia naturala Turbaria Laptici - tipic oligotrofa - se afla pe malul stang al Paraului Scandurarilor. Apele curgatoare din amonte de rezervatie, o strabat divizandu-se, apoi se colecteaza in vai mai adanci, cele mai multe varsandu-se in raul Ialomita. Apa mlastinei oligotrofe, de culoare usor galbuie are un pH cuprins intre 4,5 - 5,5.

Aspecte climatologice: temperatura medie anuala: 3^oC, precipitatii medii anuale: cca. 1100 mm, directia predominanta a vanturilor: sud - vest, nord - vest, vest, viteza medie anuala: 7-9 m/s.

Flora si vegetatia este formata in principal din aglomerarile de Sphagnum ce formeaza depozite de turba. Flora Sphagnetului este dominata de diferitele specii de Sphagnum ssp. (genul Sphagnum cu numeroase specii - S. acutifolium var. verisicolor, S. plumulosum, S. fuscum, S. recurvum, S. magellanicum var. roseum), Tayloria (Tayloria acumulata si Tayloria tenuis), Polytrichum commune, Polytrichu strictum, Polytrichu gracile, Dicranum scoparium, etc.

Criptogamele vasculare cuprind speciile: Lycopodium selago (bradisor), Selaginella selaginoides (strutusori), Equisetum palustre (barba ursului), Equisetum variegatum.

Flora fanerogama este reprezentata prin specii care s-au adaptat mediului oligotrof (inclusiv specii de plante lemnoase): Agrostis rupestris (iarba stancilor), Alchemilla alpestris, Chalta laeta, Carex ssp. (rogoz), Eriophorum ssp. (bumbacarita), Hieracium auricula (opintic), Juncus articulatus (rugina), Juncus triglumis (rugina), Juniperus sibirica (ienupar pitic), Pinus mugo, Picea abies, Betula pendula, Betula pubescens (mesteacan), Pinguicula alpina (foaie grasa), Pinguicula vulgaris (foaie grasa), Trifolium pratense ssp. nivale (trifoi rosu), Salix myrtilloides (salcie de turba), Salix phylicifolium (salcie pitica), Vaccinium myrtillus (afin), Vaccinum uliginosum, Vaccinum vitis idaea (merisor de munte), Valeriana simplicifolia.

Fauna reofila, bogata in specii este caracteristica tuturor apelor de munte. Majoritatea speciilor sunt sfagnobionte si sfagnofile. Principalele clase sunt: Ciliata, Turbellaria, Nematoda, Oligochaeta, Tardigrada, Rotifera. Dintre Thecamoebae gasim reprezentanti ai genurilor: Arcella, Centropyxis, Corythion, Difflugiella, Difflugia, Euglypha, Nebela, Sphenoderia. Totodata se gasesc si reprezentanti din Copepoda, Ostracoda, Amphipoda, Ephemeroptera, Plecoptera, Trichoptera, Coleoptera, Diptera (familiile: Chironomidae, Simulidae, Culicide, Tabanide).

Specii protejate: Salix myrtilloides, Salix phylicifolium, Swertia punctata

Specii endemice: Salix myrtilloides (salcie de turba) - relict glaciar, de origine nordica, aflat in unica statiune din tara, la limita cea mai sudica a arealului european (numai in Coreea si Manciuria se gaseste in statiuni mai sudice decat aici), Salix phylicifolium (salcie pitica), Valeriana simplicifolis si oreofitul balcanic foarte rar in Romania, Swertia punctata.

CHEILE TATARULUI - Categoria ariei IUCN - IV - rezervatie naturala.

Aspecte geologice/geomorfologice: Rezervatia cuprinde un relief dezvoltat pe calcare jurasice, fiind dezvoltat un sistem carstic alcatuit din lapiezuri, doline, chei (Tatarului) si grote, dintre care cea mai importanta este Pestera Ursilor. Pestera Ursilor - cea mai inalta statiune paleolitica de la noi din tara - este excavata in calcarul tictonic al muntelui Tataru, la inaltimea de 1548m.

Stratele doggerului superior, apar pe ambii pereti ai cheilor, la baza calcarelor albe - cenusii, fiind inzestrate cu o fauna fosila abundenta. Pe versantul drept al Ialomitei, apar atat bathonianul, cat si callovianul inferior. Stratul ce apartine bathonianului este format din calcare galbui si brun - roscate cu multe fosile. El se iveste si in malul stang al Ialomitei. Calcarul callovianului inferior din versantul drept al Ialomitei prezinta si concretiuni de limonit. Solurile sunt brune podzolite feriiluviale si podzoluri.

Aspecte hidrologice: Rezervatia cheile Tatarului este strabatuta de raul Ialomita, limita sudica a rezervatiei imbracand ramura de nord a lacului Bolboci (lac de acumulare pe Ialomita). Aspecte climatologice: temperatura medie anuala: 3^oC, precipitatii medii anuale: cca. 1100 mm, directia predominanta a vanturilor: sud - vest, nord - vest, vest, viteza medie anuala: 8-10 m/s.

Se intalneste un arboret virgin de molid (Picea abies), precum si o vegetatie termofila cu elemente sud - mediteraneene si balcanice, ocrotite: Hesperis moniliformis (specie endemica - nopticoasa); Iris dacica (endemism - stanjenelul de munte); Lonicera caerulea, etc.

Stratele de calcar ce apartin bathonianului si callovianului superior contin o bogata si diversa fauna fosila. In calcarele ce apartin bathonianului superior de pe versantii Ialomitei se gasesc fosile de Phylloceratidae si Litoceratidae. Sunt abundente si speciile de Procerites, printre care se gasesc si speciile de talie mare (Procerites clausiprocerus, Procerites imitator) si forme de Choffatia. Totodata se intalnesc numerosi reprezentanti ai familiei Macrocephalitidae (Macrocephalites sp. si Pleurocephalites sp. ).

Calcarul callovianului inferior contine o interesanta fauna de amoniti, la partea superioara a stratului fiind numeroase exemplare de talie mare ale speciei Macrocephalites, iar la partea superioaraa a stratului se gaseste specia Proplanulites in calcarul callovian se mai gasesc si formele de: Choffatia sp., Loboplanulites sp., Sowerbiceras subtortisulcatus.

Extinderea in spatiu a sistemului socio-economic si cresterea conexiunilor dintre componenetele acestuia pot conduce la degradarea si fragmentarea sistemelor ecologice naturale. Pentru rezervatiile mentionate situate in afara viitorului amplasament determinarea impactului se poate cuantifica prin stabilirea:

a.Categoriilor de activitati care pot afecta biodiversitatea si modificarile directe sau indirecte biofizice care ar putea sa rezulte în urma acestor activitati, luând în calcul caracteristici ca: tipul sau natura activitatii, magnitudinea, extinderea / localizarea, timpul, durata, reversibilitatea / ireversibilitatea, perspectiva si semnificatia; posibilitatea de interferenta cu alte activitati sau impacte;

b.Zonei de influenta. Cunoscând modificarile biofizice posibile sa rezulte în urma unei activitati, aria asteptata de influenta a acestor schimbari ar putea fi modelata ca si probabilitatea efectelor în afara sitului;

Considerând obiectivele conservarii si mai ales utilizarea durabila si distribuirea echitabila a beneficiilor care deriva din diversitatea biologica, este nevoie sa se raspunda la probleme fundamentale:

• Daca activitatea propusa afecteaza mediul fizic sau cauzeaza pierderi biologice, încât este posibil ca ea sa influenteze sansa de disparitie a speciilor, subspeciilor si varietatilor, sau sansa pierderii de habitate sau de ecosisteme
• Daca activitatea propusa depaseste capacitatea de suport a unui habitat / ecosistem sau nivelurile maxime sau minime permise de perturbare a unei resurse, populatii sau ecosistem
• Daca activitatea propusa conduce la modificari ale accesului la resursele biologice si ale dreptului asupra acestora

In aceste rezervatii nu exista nici o interventie directa de modificare a mediului fizic generata de viitorul amplasament. Amplasamentul este pe teritoriul Parcului National Bucegi (Arie protejata Cat II IUCN) unde este permis turismul, in afara rezervatiilor din categoriile I, IV, V.

Lipsa unui impact direct elimina posibilitatile aparitiei unor impacte secundare in lant. In lipsa acestor impacte nu este necesara realizarea unor modele predictive cantitative de tipul modelelor matematice obtinute pe baza datelor si ipotezelor privind forta si directia impactelor.

Astfel de modele pot fi utilizate pentru a extrapola predictiile pe baza unor date existente si anterioare consistente (analiza tendintelor, scenarii cu informatii preluate din alte amplasamente relevante si functiuni existente, de exemplu unele modele comune sunt utilizate pentru predictia dispersiei poluantilor în aer, a eroziunii solului, fluxului de sedimente din ape curgatoare). In lipsa proiectelor constructive a unor functiuni aceste modele nu pot fi utilizate.

Sub aspectul fragmentarii habitatelor principalii parametrii ce caracterizeaza heterogenitatea sistemelor ecologice fragmentate antropic sunt:

• Suprafata de habitat ramasa
• Suprafata medie a parcelelor de habitat ramase
• Distanta medie dintre parcelele de habitat
• Varianta distantelor intre parcelele de habitat

Amplasamentul viitoarei statiuni tustice este situat pe drumul judetean in partea superioara a Vaii Ialomitei. Intregul amplasament va reprezenta mai putin de 1% din suprafata intregului parc, suprafata de habitat ramasa fiind de aproximativ 32. 400 ha. De asemenea suprafata amplasamentului nu fragmenteaza aria parcului in parcele si nici habitate specifice avand o infrastructura ce se prezinta insular la capatul drumului judetean. Astfel cei patru parametrii care caracterizeaza fenomenul fragmentarii nu sunt prezenti.

De asemenea procesul fragmentarii presupune ca suprafata de habitat ramasa, suprafata medie a parcelelor de habitat ramase si distanta medie dintre parcelele de habitat sa nu variaze independent una de cealalta. Heterogenitatea spatio-temporala naturala a facut ca multe specii sa fie ditribuite ca metapopulatii (sisteme de populatii conectate intre ele prin procese de dispersie, migratii sezoniere si recolonizari naturale). In absenta acestor caracteristici metapopulatiile sunt stabile iar rata rata de dispersie a indivizilor din populatiile componente nu este afectata de fragmentare. Asigurarea conectivitatii asigura populatiilor viabilitatea si permite existenta acestora perioade lungi de timp. In general parametrul ce poate fi cuantificat si masurat este raportul suprafata/perimetru care poate indica cresterea potentiala a vulnerabilitatii unei specii. In situatia prezenta suprafetele habitatelor din jurul amplsamentului nu sufera modificari sau modificari semnificative.

Analiza supravietuirii populatiilor in conditii ale fragmentarii habitatelor poate fi facuta numai in lipsa conectivitatii sau a unei conectivitati reduse si nu in situatia prezenta unde structura sistemului socio-economic uman este dezvoltata insular pe o suprafata restransa.

Principalul obiectiv al unui program de conservare este de a reduce riscul extinctiei populatiilor componente.

Viabilitatea unei populatii se defineste prin marimea minima a populatiei care o sansa de 99% ca sa supravietuiasca timp de 1000 de ani, indiferent de efectele demografice, de mediu sau genetice si de catastrofele naturale. Analiza viabilitatii unei populatii este procesul de evaluare sistematica a probabilitatii de extinctie a unei populatii.

Asa cum reiese din analiza efectuata a florei si faunei amplasamentul ocupa o arie dominata de specii comune si sinantrope, frecvent intalnite si in localitatile de pe Valea Prahovei. De asemenea in zona este un numar mare de specii ubicviste si eurioice (in special la pasari unde se manifesta un puternic eratism). Din grupele de nevertebrate mentionate in capitolele anteriore multe specii sunt ubicviste fiind prezente si in zonele colinare sau de ses (Parnasius mnemosyne, Aporia crataegi, Arginis sp, Neptis sp.

Din punct de vedere a stabilitatii populatiilor prezente in lipsa unor studii ample desfasurate pe termen lung nu exista o situatie care sa evidentieze prezenta unor specii in declin in aria amplasamentului. De asemenea speciile prezente au populatii numeroase fiind intalnite pe arii extinse deci pot fi considerate ca avand o viabilitate ridicata.

Pentru realizarea partiilor de schi si a facilitatilor acestora in proximitatea amplasamentului la elaborarea studiilor de impact al acestora vor trebui luate in calcul:

• Masuratori ale suprafatelor de habitat pierdut sau afectate;
• Cuantificarea proportiilor din populatii din care s-ar putea înregistra pierderi
• Cuantificarea proportiilor din habitate din care s-ar putea înregistra pierderi
• Cuantificarea proportiilor din comunitati sau asociatii vegetale valoroase din care s-ar putea înregistra pierderi

10.3. Masuri si recomandari ce vizeaza reducerea si eliminarea potentialelor impacte generate de amplasament

Masurile de atenuare trebuie sa fie apreciate fata de efectele adverse posibile ale planului Autoritatii competente îi revine sarcina sa decida ce nivel de atenuare este cerut si tot ei îi revine sarcina sa dea atentie sugestiilor venite de la alte autoritati si organizatii relevante privind conservarea naturii

In vederea prevenirii riscurilor si incertitudinilor in efectuarea evaluarii de mediu documentatia utilizata a fost constituita din studii anterioare ale biodiversitatii in Parc National Bucegi. Studiile au elaborate in ultimele decenii si partial reactualizate avand un pregnant caracter istoric. Ele au stat la baza declararii Parcului National Bucegi. Totodata au fost realizate de institutii abilitate cu expertiza in domeniu. Pe baza datelor obtinute si prezentate de acestea s-a realizat prezenta evaluare de mediu a planului. Informatiile prezente au fost corelate cu gradul de cunoastere si continutul nivelului de detaliu al prezentului plan si cu nivelul de detaliu corespunzator.

Pozitionarea proiectului fata de managementul parcului national

Proiectul poate fi considerat "util sau chiar necesar managementului sitului", daca componenta de "management" se refera la masurile de management în scopul conservarii, iar interventia "directa" nu are consecinte directe sau indirecte asupra altor activitati. Proiectul de dezvoltare al complexului turistic Pestera - Padina prevede o dezvoltare armonioasa in raport cu obiectivele de conservare ale parcului national. Asigurarea durabilitatii proiectului se va face prin masuri ce vizeaza atingerea urmatoarelor obiective:

• Mentinerea resurselor genetice salbatice
• Protejarea speciilor care sunt foarte sensibile la distrugerea habitatelor
• Asigurarea habitatelor critice pentru hranirea, reproducerea sau odihna speciilor
• Asigurarea veniturilor si a locurilor de munca prin turism
• Mentinerea vegetatiei naturale valoroase

De asemenea este necesar sa se identifice toate acele elemente ale proiectului, separat sau în combinatie cu alte proiecte sau planuri care sunt susceptibile sa afecteze în mod semnificativ siturile care fac obictul protectiei.

Prezentul proiect nu contine detalii constructive si de functionare ale viitoarelor functiuni ce vor fi construite. De aceea recomandam ca la evaluarea impactului asupra mediului pentru viitoarele obiective din complexul turistic sa se ia in considerare urmatorii parametri indicativi:

• Dimensiunea, scara, zona, suprafata de teren necesara
• Modificarile fizice ce decurg din proiect (din excavare, consolidare, etc)
• Resursele naturale necesare (preluare de apa)
• Emisii si deseuri (în apa, aer, unde depoziteaza deseurile)
• Cerintele legate de transport
• Durata constructiei, functionarii, dezafectarii
• Esalonarea perioadei de implementare
• Impactele cumulative (generate de combinatia cu alte proiecte sau planuri)

Recomandari pentru eliminarea posibilelor efecte rezultate din activitatile de satisfacere a nevoilor gospodaresti

Activitatile de satisfacere a nevoilor gospodaresti presupun:

Activitati de gradinarit ce implica spalare si antrenare de pesticide si îngrasaminte si utilizarea speciilor decorative. Se recomanda interzicerea introducerii de specii din afara zonei (pradatori, competitori sau paraziti ai speciilor protejate, specii exotice sau OMG) si utilizarea speciilor locale (din pepiniere Romsilva de exemplu) pentru amenajarea spatiilor verzi si de recreere. De asemenea ca masura de protectie se va elimina aplicarea pesticidelor si ingrasamintelor in spatiile verzi.

Activitatea de renovare sau extindere este producatoare de deseuri din constructii. Asa cum a fost mentionat anterior eliminarea acestora se va face imediat la depozitele de deseuri de profil din afara parcului national.

Rezultatul activitatii de incalzire a cladirilor prin arderi de carbuni, gaz si petrol sunt generatoare de emisii de CO₂, CO, NOx, SO₂, negru de fum, pulberi în suspensie si COV. Se recomanda interzicerea utilizarii arderii carbunilor pentru incalzire.

Datorita amplasamentului si circulatiei curentilor de aer pe directia NV-SE si NE-SV dispersia emisiilor si diminuarea concentratiilor este facuta permanent. La elaborarea studiilor de impact pentru viitoarele functiuni se va avea in vedere calculul emisiilor si modelarea dispersiei acestora pentru a se stabilii inaltimea optima a evacuarii acestora. De asemenea se recomanda o monitorizare permanenta a acestora pentru prevenirea unor efecte cumulative rezultate din procesele de ardere.

Sistemele de alimentare cu apa si canalizare/epurare vor avea laboratoare de proces pentru monitorizarea tuturor categoriilor de apa din sistem: apa bruta, apa clorinata, apa potabila (3-5 puncte din reteaua de distributie), apa uzata pe reteaua de canalizare, apa uzata la intrarea în statia de epurare, apa dupa decantorul primar, apa dupa decantorul secundar, apa uzata epurata descarcata în emisar. De asemenea pot fi instalate o serie de instalatii de monitorizare on-line a parametrilor de calitate a apei în toata reteaua de alimentare cu apa, în sistemul de canalizare/epurare si de asemenea dupa evacuarea apei uzate menajere în emisar. Sistemele de alimentare cu apa si canalizarea nu afecteaza direct sau indirect specii amenintate protejate prin lege.

Recomandari pentru eliminarea posibilelor efecte rezultate din traficul rutier

Traficul rutier poate genera efecte datorita combustiei emisii de NOx, CO, CO₂, COV, si pulberi sedimentabile. De asemenea poate duce la cresterea nivelului de zgomot. Impactul local, in vecinatatea drumului, poate deveni semnificativ in cazul unei cresteri dramatice a traficului.

Pentru reducerea impactului se recomanda:

• interzicerea stationarii pe anumite sectoare de sosea sau amenajarea unor locuri de stationarea pe sectorul Cheile Tatarului -Padina,
• limitarea vitezei de circulatie a autovehiculelor in vederea limitarii consumului de combustibil,
• interzicerea utilizarii semnalelor sonore
• mentinerea traficului rutier sub control - in cazul largirii soselei se recomanda elaborarea unui studiu care sa estimeze tranzitul optim sezonier in zona Cheile Tatarului - Turbariei Laptici
• eliminarea scurgerilor de saruri si solventi de pe carosabil
• interzicerea iluminarii soselei pana la cca 500 m de statiune si utilizarea doar a semnalizarilor fara sursa de lumina proprie pe acest sector

Datorita existentei drumului in zona de o perioada lunga de timp reamenajarea acestuia nu va produce modificari majore in problema migratiei faunei. Cu toate acestea pentru evitarea separarii complete a celor doua sectiuni de vale este de dorit amenajarea unor sectoare de drum cu balustrada sa fie insotita de realizarea unor tunele de pasaj de mici dimensiuni cu drenuri pentru facilitarea tranzitului mezo si microfaunei in timpul sezonului cald.

Recomandari pentru diminuarea impactului generat de activitatea de turism montan

Aceasta nu presupune activitatile de colectare legate de exploatarea directa a speciilor (pescuit, taieri de arbori, vânatoare, colectarea plantelor), inclusiv resursele botanice si zoologice etc si nu conduce la izolarea reproductiva a populatiilor speciilor.

Cu toate acestea accesul turistilor din statiune trebuie limitat in zona Valea Horoabelor si in rezervatia V Horoabelor - Strunga. Marcajele existente in jurul viitoarei statiuni trebuiesc refacute si vor trebui sa contina indicatoare cu informatii despre traseul turistic si restrictiile impuse turistilor (de parasire a potecii, etc).

De asemenea ambele rezervatii Turbaria Laptici si Horoabele - Strunga trebuiesc prevazute cu un sistem de limitare a accesului turistilor inauntrul siturilor (panouri de avertizare, bariere, paza, etc).

Activitatile recreative - partiile de schi

Pastrarea modelului de distributie existent si a conectivitatii dintre habitate nu este influentat semnificativ de amenajarea partiilor de schi atunci cand acestea nu sunt construite pe habitate valoroase. Partiile de schi proiectate nu afecteaza coridoarele naturale si a rutele de migratie a indivizilor populatiilor din zona. La amenajarea partiilor de schi in functie de sezonul in care este executata lucrarea inierbarea si revegetarea traseului se poate face prin succesiune naturala. De asemenea se poate folosi experienta anterioara a proiectelor executate pe versantul prahovean al parcului national: partia Kalinderu, partia Azuga si de asemenea informatii din proiectul de amenajare a noilor partii de schi din Sinaia (cu o lungime totala de 22 km).

Partiile de schi sunt utilizate numai in timpul iernii cand fauna este in repaus astfel tranzitul acesteia nu este afectat. Pe durata anului in extrasezon se recomanda limitarea accesului turistilor cu exceptia situatiilor cand traseele existente, marcate, intersecteaza partia de schi. Partiile de schi nu sunt generatoare de poluare si datorita specificului activitatii nu conduce la aparitia de bariere artificiale. La realizarea partiilor de schi trebuie elaborat studiul de impact cu un grad de detaliere crescut si trebuie sa tina cont de mentinerea schemei de conectivitatea actuala între habitate prin selectarea traseului si/sau includerea construirii de tuneluri sau poduri pentru animale acolo unde studiile populationale indica posibilitatea aparitiei unei bariere pentru anumite specii.

Subliniem ca tunelurile sau podurile nu sunt utilizate pentru mamifere mari care au mobilitate ridicata si pot traversa partiile cu usurinta. De asemenea in perioada de reproducere a acestora partiile de schi nu functioneaza.

La realizarea partiilor de schi se poate tine cont de experienta amenajarii vechilor si noilor partii de schi de pe versantul prahovean al parcului national (langa localitatile Azuga, Busteni si Sinaia - inlusiv zona platoului, Valea lui Carp).

Activitati care pot avea impact direct asupra sistemelor ecologice

Nu se desfasoara activitati extractive raportate la folosirea resurselor de care depinde diversitatea biologica (exploatarea apelor de suprafata, activitatile extractive de suprafata de sol, argila, nisip, pietris etc.), activitati care implica defrisarea sau inundarea terenurilor, activitati care conduc la o izolare reproductiva a speciilor.

Obiectivul prezentului raport a fost acela de a oferi o analiza pentru încorporarea consideratiilor de biodiversitate în contextul proiectului de amenajare a statiunii turistice Padina - Pestera pe baza evaluarii potentialelor efecte generate de aceasta. Evaluarea efectelor asupra mediului a fost un proces riguros, sistematic si cuprinzator de identificare si evaluare a consecintelor de mediu a prezentului proiect pentru a avea certitudinea ca ele vor fi incluse si abordate corespunzator în stadiul cel mai timpuriu al procesului de luare a deciziei, odata cu considerentele de ordin economic si social.

Biodiversitatea componenta fundamentala Mediului este tratata in Capitolele 6, 7 si 10 ale Studiului, dar ea face obiectul abordarii problematicii de Protectie a Mediului a intregului Raport de Evaluare intocmit.

S-a adoptat aceasta idee pentru a pune mai bine in evidenta analiza efectuata de elaboratori privind acest domeniu, fara a il desprinde totusi din contextul general, pentru a ii pune mai bine in evidenta particularitatile ce fac obiectul unor grupe de discipline specifice si mai ales pentru a putea definii si marca mai pregnant masurile de reducere a impactului asupra vietii salbatice in ansamblu.

Ea a fost efectuata in cadrul echipei pluridisciplinare de un grup de lucru compusa din cadre didactice.

Concluziile care se desprind se pot sintetiza astfel:

Zona amplasamentului este sub influenta activitatii antropice de o lunga perioada de timp. Comunitatile caracteristice zonei sunt la acest nivel specifice etajului montan fara a fi reprezentate de elemente rare sau valoroase in afara ariilor cu regim de protectie special.

Din studiile efectuate anterior de institutii de profil a rezultat ca in zona amplasamentului comunitatile contin in majoritate specii comune, unele eurioice, cu multe elemente sinantrope asa cum sunt prezente si pe versantul prahovean in jurul localitatilor Sinaia, Busteni, Azuga sau Predeal.

Amenajarea Statiunii montane Pestera-Padina poate fi armonizata cu obiectivele si planul de management al parcului pentru a raspunde nevoilor de conservare si nevoilor comunitatilor locale.

dezvoltare durabila a biodiversitatea zonei.

Masurile generale propuse in cadrul Cap. 9 si indeosebi cele din Cap.10 fac ca impactul produs sa fie mentinut sub control si in limite cuprinse intre nesemnificativ si acceptabil.