Strategiile sezonalitatii

STRATEGIILE SEZONALITATII

In functie de obiectivul urmarit, strategiile sezoniere pot fi incadrate in mai multe categorii. Astfel, daca prin utilizarea acestor strategii se urmareste prelungirea sezonului turistic, ele pot fi[1]:

A.     Strategii de raspuns primare – sunt acele strategii prin care se urmareste influentarea cererii turistice prin masuri de natura administrativa cum ar fi repartizarea pe zone a vacantelor scolare si universitare si a concediilor. In general, acest tip de strategii nu este acceptat de oameni, si, uneori, nici de specialistii din turism deoarece se considera ca scopul vacantelor trebuie sa fie satisfactia oamenilor si nu beneficiul intreprinderilor din turism.

B.     Strategii de raspuns secundare – sunt strategiile care urmaresc cresterea cererii turistice in perioada de extrasezon prin practicarea unor tarife de transport si de cazare reduse. In acest sens, intreprinzatorii din turism recurg la organizarea unor atractii culturale – festivaluri de muzica si arta, seminarii pe teme culturale –in timpul extrasezonului sau a perioadei dintre sezonul de varf si extrasezon.

Un alt criteriu de clasificare este modul de evolutie a raportului cerere-oferta, in functie de care strategiile sezoniere se impart in[2]:

A.    Strategia de sincromarketing – este strategia ce consta in gasirea unor modalitati de modificare a manifestarii cererii turistice in timp, de reducere a fluctuatiei acesteia, prin preturi flexibile, prin promovare si alte stimulente si de adaptare a acesteia la volumul si structura ofertei turistice.

B.    Strategia de stimulare a cererii turistice – strategie care se utilizeaza in extrasezon. Principalele tipuri de strategii de crestere sunt:

B.1 Strategia de penetrare a pietei – are caracteristic faptul ca pretul produsului lansat este scazut, aceasta constituindu-se ca avantaj concurential folosit in vederea cresterii rapide a cotei de piata. Prin aceasta strategie se urmareste organizarea unor programe speciale orientate catre segmentele de populatie defavorizate si catre persoanele al caror timp liber destinat odihnei se afla plasat in extrasezon.

B.2. Strategia de abordare a noi piete – presupune includerea in circuitul turistic a unor noi zone geografice. Importanta acestei strategii este mai mare in turismul international deoarece exista diferente de clima, conditii naturale, obiceiuri si traditii intre diferitele tari ale lumii.

B.3.  Strategia de reducere a costurilor in extrasezon – se caracterizeaza, in general, prin utilizarea personalului sezonier si reducerea spatiilor disponibile de cazare si alimentatie pana la nivelul cererii minime.

C.    Strategia de demarketing – strategie ce consta in gasirea solutiilor de a diminua temporar/ permanent cererea si orientarea acesteia catre extrasezon. Demarketingul general cauta sa descurajeze cererea in totalitatea ei, prin cresterea preturilor si restrangerea publicitatii si prestarilor de servicii. Demarketingul selectiv consta in incercarea de a reduce nivelul cererii pe acele segmente de piata ce sunt mai putin profitabile sau pentru consumatorii ale caror necesitati pentru produsul respectiv sunt mai scazute.